Arhimandritul

Sofronie
Din via i din Duh
Aforisme duhovniceti

Prima parte.
Lumea nu cunoate nimic mai nobil dect chemarea de a cretin. Dar
cu cat scopul este mai nalt, cu att realizarea lui este mai anevoiasa.
Contemplai minunatul tablou pe care ni-l dezvluie Dumnezeu n
creaia cosmosului i n plsmuirea omului dup chipul i asemnarea Sa.
Ceea ce cutm noi nu se limiteaz la efemera viaa cotidiana, ci sa m cu
Dumnezeu i sa dobndim n noi viaa n toat amploarea ei, cosmica i
divina.
n viziunea noastr spirituala, trebuie sa unim ina cosmica i Fiina
divina, creatul i Necreatul.
La nceput era Cuvntul. Fara El nimic nu exista din ceea ce este. In
ecare zi, sintm n trupul nostru experienta chinuitoare a vieii mizerabile.
Cu toate acestea, suntem creai dup chipul lui Hristos, al Absolutului.
ntrebarea, misterul vieii noastre il constituie trecerea de la relativ la
Absolut. Daca ina umana a fost creata de Dumnezeu, ea nu trebuie sa
moara. Dumnezeu a creat viaa cu Hristos Dumnezeu, nemurirea, venicia.
Dup revelaie, venicia lui Dumnezeu ne poate mprtit.
Pentru a imprima o micare perpetua trupului nostru, aplecat spre
nepsare, trebuie sa ndjduim n Dumnezeu ca Persoana, adic la ceea ce
este desvrit.
Cum sa ne mntuim? Cum sa ne curim trupul? Cum sa ne eliberam
de robia pcatului i de puterea morii? Aceasta trebuie sa e preocuparea
noastr de ecare clipa, mereu mai accentuata, mai vie. Viaa este att de
scurta i scopul att de nalt, dar att de ndeprtat.
Pentru Biserica Ortodoxa, mntuirea omului nseamn ndumnezeirea
lui.
Trebuie sa nvm sa trim prin viaa venic a lui Dumnezeu nsui.
Ce nseamn ndumnezeirea omului? nseamn sa trim aa cum a trit
Domnul, sa dobndim gndurile i sentimentele lui Hristos, mai ales n
ultimele momente ale vieii Sale pmnteti.
Dup cderea n pcat, suetul omului a devenit campul de lupta intre
Dumnezeu i diavol.
 Smn pe care Satana a aruncat-o n inima i mintea lui Adam
ideea de a deveni dumnezeu fara Dumnezeu s-a nrdcinat att de adnc
n ina noastr, nct ne aam nencetat n robia pcatului.
Chiar de la natere, devenim motenitorii lui Adam. Putem sa trim
starea de cdere, care este o ndeprtare dureroasa de la dragostea Tatlui,
ca singura realitate a inei umane. In lume ne scldam n atmosfera i
admiraia pcatului. Trim cu uurin i foarte adesea, ne ruinm sa ne
mrturisim credina, sa spunem ca suntem cretini.
Sa nu avei prea multa ncredere n educaia aleasa pe care ati primit-o
n lume. Civilizaia n care trim este o cultuta a cderii.
Dup doua rzboaie mondiale i rzboaiele sunt, prin excelenta,
consecina pcatului lumea contemporana a pierdut harul Sfntului Duh. Or,
nu putem nelege divinitatea lui Hristos fara Sfntul Duh. A crede ca Acest
Om, Care este cu adevrat Om, este Creatorul cosmosului, ne depete. A
crede ca nsui Dumnezeu S-a ntrupat, ca ne-a chemat sa m cu El n
venicie, iat ceea ce lipsete multor oameni de azi, mai ales printre cei de
tiin.
Ce este mntuirea? Moartea trupului nostru, este ea condiia trecerii n
mpria lui Hristos? Cum putem sa ntrim n noi voina de a trai dup
poruncile lui Hristos, dup Sfntul Duh?
Un singur lucru este important: sa pstrm intensitatea rugciunii i a
pocinei. Atunci moartea nu va o piedica, ci o trecere spre mpria
pentru care vom pregtii prin mprtirea cu Trupul i Sngele lui Hristos,
prin rugciune i chemarea numelui Sau: Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui
Dumnezeu, miluieste-ne pe noi i lumea Ta.
Atept nvierea morilor i viaa veacului ce va sa e. Ce semnica
aceasta ultima fraza din Simbolul de credin? Nu putem accepta ideea
veniciei dect daca aceasta ptrunde deja n viaa noastr.
Dumnezeu n-a creat moartea. Daca Dumnezeu, cum o spune Hristos,
este Dumnezeul lui Avraam, al lui Isaac i al lui Iacob, nseamn ca acetia nu
sunt mori. Pentru Dumnezeu, toi sunt vii.
Acedia, n sens etimologic, nseamn lipsa de grija pentru mntuire.
ntreaga umanitate, cu rare excepii, triete n starea de acedie. Oamenii au
devenit indifereni fata de mntuirea lor. Ei nu cuta via n Dumnezeu, ci se
mrginesc la formele de via trupeasca, la nevoile zilnice, la placerile lumii i
la faptele de rutina. Cu toate acestea, Dumnezeu ne-a creat din nimic, dup
chipul Absolutului i asemnarea Sa. Daca aceasta revelaie este adevrat,
absenta grijii pentru mntuire nu este altceva dect moartea suetului.
Dezndejdea este pierderea contiinei ca Dumnezeu dorete sa ne
druiasc viaa venic. Lumea triete n dezndejde. Oamenii s-au
dondamnat la moarte ei nii. Trebuie sa luptam corp la corp mpotriva
acediei.
Partea a 2-a.
Viaa lumii se desfoar n jurul unor placeri omeneti, iar viaa
duhovniceasca este neglijata. Trebuie sa inversam aceasta stare de lucruri, sa
punem viaa duhovniceasca n centrul vieii noastre.
 nelepciunea lumii nu poate sa salveze umanitatea. Parlamentele,
guvernele, organizaiile complexe ale statelor contemporane celor mai
avansate sunt neputiincioase. Umanitatea sufer nencetat. Singura ieire
este de a gsi n noi nelepciunea, hotrrea de a nu mai trai dup principiile
acestei lumi, ci de a urma pe Hristos.
Cum putem sa ne aam calea? Dup Evanghelie, Hristos este calea
noastr.
Important este sa avem contiina ca Hristos este Dumnezeu. Cel ce Il
iubete va venic aproape de El, acolo unde este.
Unde este suetul nostru? Trebuie sa ni-l nchipuim pe Dumnezeu ca
Om daca vrem sa m cu Hristos, cu Logosul divin n care Tatl a revrsat tot
ceea ce este din venicie. Daca il consideram ca Dumnezeu, este un
Dumnezeu desvrit. Daca Il vedem ca om, este un Om desvrit.
nelepciunea, smerenia, viaa, lumina cea venic, totul exista n El.
n viaa noastr ecare pas este cu neputin de desprit de dogmele
fundamentale ale credinei noastre.
Aa cum Hristos n Gradina Ghetsimani i pe Golgota tria cu gndul la
Dumnezeu Tatl, tot astfel trebuie sa trim i noi, n ecare clipa, cu gndul la
Dumnezeu, dar mai degrab prin Hristos dect prin Tatl, caci prin Fiul
ajungem la Tatl. Prin trire, viaa devine hristocentric.
Singurul lucru care ne atrage este Persoana lui Hristos. Trebuie sa trim
n Hristos ca msur divina i umana a tuturor lucrurilor. In Hristos Il avem pe
Dumnezeu, Creatorul nostru. In Hristos avem modelul, revelaia planului lui
Dumnezeu cu omul. Dragostea lui Hristos trebuie sa umple de-a pururi inima
noastr. Nu trim n Hristos prin gndirea abstracta. Dumnezeu Se dezvluie
n noi prin mplinirea poruncilor Sale. Il trim pe Hristos ca pe propria noastr
viaa, nu ca pe cineva pe care l-am cunoate numai formal.
Hristos a spus: Eu sunt Calea. Daca El este Calea, nu trebuie s-L
urmam formal, din exterior, ci prin trire interioara. Sa ne aducem aminte ca
pe Golgota i n Ghetsimani, El se lupta mpotriva tuturor. Singur.
Uneori, cnd dragostea lui Hristos ne ptrunde, sintm venicia.
Aceasta nu poate neleas pe cale raional. Dumnezeu acioneaz ntr-un
fel propriu, care scap puterii noastre de percepie. Nu trebuie sa m prea
raionali n viaa cretin.
Sunt semne exterioare care ne ajuta sa apreciem la ce distanta ne
aam de Hristos. Urmam noi cuvntul evanghelic? Am atins desvrirea,
adic dragostea pentru ntreaga lume, fara deosebire intre prieteni i
dumani?
Nu exista deosebire intre poruncile lui Hristos i viaa lui Dumnezeu
nsui.
Rmnnd n poruncile Lui, devenim asemenea lui Hristos.
Cum sa petrecem o zi fara de pcat, adic n snenie? Iat o ntrebare
cu adevrat grea. Cum sa ne schimbam ina, gndurile, sentimentele i
chiar atitudinile pentru a nu pctui mpotriva Tatlui ceresc, a lui Hristos, a
Duhului Sfnt, a oamenilor, a fratelui nostru i a tot ceea ce este viu?
 Invredniceste-ne, Doamne, n ziua aceasta fara de pcat sa ne pzim
noi. V-am amintit adeseori aceasta rugciune a Bisericii. Viaa fara de pcat
pe pmnt ne deschide porile cerurilor. Nu bogia mintii ne salveaz
suetul, ci viaa fara de pcat ne pregtete sa trim cu Dumnezeu n veacul
ce va sa e. Harul Duhului Sfnt ne nva adevrurile venice att cat trim
dup aceste porunci: iubete pe Dumnezeu din toat ina ta i pe aproapele
tau ca pe tine nsui! Da, sa pzii mereu aceste porunci! Struii n
rugciune, n nevoine, petrecei o zi fara de pcat. Toate celelalte va vor
date de Dumnezeu.
Struii n rugciune, n nevoine, petrecei o zi fara de pcat. Toate
celelalte va vor date de Dumnezeu.
Pentru a pastra Harul Duhului Sfnt, trebuie sa nu primim nici un gnd
care nu-l place lui Dumnezeu, ne spune Stareul Siluan. Iat nevoina
noastr. Iat cultura noastr. Cnd este vorba de mntuire, aceasta lupta cu
gndurile nu se sfrete dect la moarte. ncepe i rencepe fara ncetare.
Nu putem sa dobndim n noi chipul lui Hristos dect daca suntem cu
adevrat uniti, cum le cerea Hristos ucenicilor Sai: Iubii-v unii pe alii,
pentru ca lumea sa cunoasc ca suntei ai lui Hristos (Ioan 15, 12).
Pentru mine, viaa celorlali preuiete mai mult dect propria-mi
via. Nu vor mai exista intre voi nenelegeri cnd vei neles aceasta.
Dezlegarea unei probleme sau a unei nenelegeri nu tine de nici o
organizaie, de nici un anumit mod de conduita, ci de hotrrea de a suporta
totul. Fiecare dintre noi trebuie sa aib pentru ceilali o inima de mama.
Trebuie sa m foarte sensibili la nevoile altora. Atunci vom una i
binecuvntarea lui Dumnezeu va din belug cu voi. Trebuie sa avem
contiina lui Hristos, Care poarta n Sine lumea ntreag; n aceasta consta
universalitatea inei umane. Cuvntul lui Hristos nu trece, este venic.
Partea a 3-a.
Daca, aa cum mrturisim n Crez, Hristos este Dumnezeu adevrat,
Mntuitorul lumii, Creatorul ei, prin Care toate s-au fcut, cum putem sa ne
reducem credina pe care o avem la o problema de naionalitate, de loc, de
epoca.? Eu nu cunosc nici un Hristos grec, rus, englez, arab. Hristos, pentru
mine, este totul. Fiina mai presus de cosmos.
Se spune adesea n Sfnta Scriptura ca Hristos a murit pentru lumea
ntreag, pentru pcatele ei. Din moment ce limitam Persoana lui Hristos, din
momentul ce Il coboram n planul naionalitilor, pierdem totul i cdem n
infern. Atunci drumul este deschis urii intre naiuni, neantelegeri intre clasele
sociale. Citii pe Sfntul Siluan. In lume, pentru el, ecare i are rolul sau:
unul este rege, altul patriarh, profesor sau muncitor. N-are importanta. Intre
a rege sau muncitor, nu este nici o deosebire pentru Sfntul Siluan. Pentru
ca acela care Il iubete pe Hristos, care triete i poarta n sine
simmintele care erau n Iisus Hristos, sufer i se roag pentru lumea
ntreag. Iat adevratul cretinism.
Hristos este Dumnezeul innit. El n-a fost rstignit numai pentru
credincioi, ci pentru oamenii, de la Adam pana la ultimul om nscut din
femeie. A urma pe Hristos nseamn a suferi pentru a vindeca i a mntui
ntreaga umanitate. Nu exista cale de mijloc.
A iubi pe aproapele nostru ca pe noi nine, a trai pentru poruncile lui
Hristor ne va conduce n Gradina Ghetsimani, unde Hristos se va ruga pentru
lumea ntreag.
Iubete pe aproapele ca pe tine nsui. Mi-a fost dat sa neleg aceasta
porunca sub forma unui arbore, cosmic, gigantic, a crui rdcina este Adam.
Eu nu sunt dect o frunzuli pe una din ramurile acestui arbore. Dar acest
arbore nu-mi este strain; este temelia mea. Ii aparin. A te ruga pentru lumea
ntreag, nseamn a te ruga pentru acest arbore n totalitatea lui, cu
miliardele sale de frunze.
S-L urmezi pe Hristos nseamn sa te deschizi contiinei Lui, Care
poarta n El ntreaga lume, arborele n totalitatea sa fara a omite vreo frunza.
Daca vom dobndi aceasta contiin, ne vom ruga pentru toi ca pentru noi
nine.
Daca Hristos ia chip n noi, devenim purttori ai lui Dumnezeu i a
ntregii umaniti, iar EUL nostru va chipul Absolutului. La dimensiuni
reduse, poate deveni, ntr-adevr, chipul Absolutului. In mod personal ne
plngem pcatele, dar patimile noastre sunt tot aceleai care stpnesc
lumea. Astfel, ceea ce trim nu este diferit de via cosmica. Putin cate putin,
n mod normal, ncepem sa trim starea noastr ca o oglindire a strii
umanitii ntregi. ncepem sa ne trim viaa ntr-un libertinaj general, sub
privirile lui Dumnezeu. Prin pocina noastr, nu trim doar o drama
personala, ci trim n noi nine tragedia umanitii ntregi, drama istoriei sale
de la nceputul veacurilor.
n Hristos, contiina se elibereaz, viaa noastr devine nelimitata. In
porunca iubete pe aproapele tau ca pe tine nsui, trebuie sa nelegem ca
pe tine nsui n felul urmtor: n orice om, n ntregul Adam, ma recunosc pe
mine.
mpria lui Dumnezeu, scrie Sfntul Siluan, nseamn a purta n
inima noastr universul ntreg i pe nsui Dumnezeu, Creatorul lui.
Cnd va rugai, rugai-v pentru toi i pentru ecare n parte. i
adugai: Pentru rugciunile lor, miluiete-m i pe mine. Astfel, n mod
treptat, contiina voastr se va elibera de patimi.
Iubii pe vrjmaii votri. Da, este greu. Da, este dureros. Dar
frumuseea morala a lui Hristos ne aduce n acea stare n care suntem gata
sa suportam toate ncercrile, cu condiia sa m nlai n Duhul Sau. Nu
avem altceva de ales.
Hristos i-a dat viaa divina celor creai dup chipul Sau, dar ca
rspuns, n-a primit dect ura. Astzi, dup doua milenii de via cretin, ce
vedem? Lumea contemporana se ndeprteaz din ce n ce mai mult de
Hristos, de via venic. ntunecimile adnci ale patimilor pctoase, ura,
stpnirea, rzboaiele de orice fel, formeaz existenta noastr pmnteasc.
In aceste condiii, Hristos druiete, celor care se hotrsc s-L urmeze,
aceasta porunca: Iubii pe vrjmaii votri! De ce se teme lumea de un astfel
de Dumnezeu? Putem sa gsim un principiu mai bun dect acesta:
binecuvntai pe cei ce va blestema, iubii pe vrjmaii votri?
Nu putem iubi fara sa suferim. Cea mai mare durere este sa iubim pana
la sfrit. Hristos att de mult a iubit lumea, nct S-a dat morii pe cruce. La
fel i snii. Ctigm Raiul sau il pierdem i ajungem n iad, n msura n
care acceptam sau refuzam crucea rnduit de Hristos. Rugciunea pentru
lume este rodul unei suferine extrem de adnci i vii.
S-L urmam pe Hristos urcnd pe Golgota. Aceasta nlare nu este alta
dect lupta dusa de Hristos, n dragostea Lui pentru lumea ntreag. Cnd
lupta se da numai pe un singur plan, al lumii i al patimilor, oamenii slbesc,
se epuizeaz i mbtrnesc foarte repede. In schimb, cnd suferinele ne vin
din lupta mpotriva patimilor, n Duhul lui Hristos, oamenii renasc.
Nimic nu este mai dureros n aceasta lume, dect a te lupta sa
dobndeti dragostea lui Hristos. Este o lupta de dimensiuni cosmice.
Cum sa ne ndreptm spre Dumnezeu? Cnd tindem spre acest scop
unic, totul devine izvor de suferin, de dureri. Dar sa ne ducem crucea n
tcere.
Acesta este paradoxul vieii cretine: sa alegem suferina lui Hristos
pentru lume, nct sa avem sentimentul ca suntem mai apropiai de El i de
via venic.
Cnd ne hotrm s-L urmam pe Hristos, ecare zi din viaa noastr
devine o zi de suferin, de lacrimi, de dureri. Uneori, apare aceasta
ntrebare: Doamne, de ce ne-ai creat astfel, nct sa suferim attea dureri?.
Nu reuim sa nelegem ca aceasta suferin este calea mntuirii.
Pentru om, viaa pe pmnt este o suferin continua. De ce o
suportam? Pentru ca Hristos S-a ntrupat i a trit cu noi. i acum Il
cunoatem Personal.
Suntem creai dup chipul i asemnarea lui Dumnezeu. Cnd
raportam realitatea vieii zilnice la aceasta revelaie divina, cdem n
dezndejde. De ce este ata de greu sa trim cretinete aici i acum? Pentru
ca este vorba de via divina i venic. Pentru noi, care suntem creai din
nimic, ce relaie este intre nimicnicia noastr, srcia noastr i aceasta
aspiraie att de nalt, innita?
Partea a 4-a.
Uneori, lupta pentru mntuire poate sa e foarte simpla i uoar;
alteori foarte grea, supraomeneasca. Cu siguran, este mai bine sa nu
pctuim. Dar daca pocina arde ca o acr, poate sa refac o via trit
n pcate.
Trebuie sa pstrm duhul pocinei toat viaa noastr, pana la sfritul
ei. Pocina este temelia ntregii viei ascetice i duhovniceti. Sintrea,
intuirea prezentei pcatului pot sa devina att de intense n noi, nct sa dea
natere unei adevrate pocine.
Putem sa plngem ore n sir, sptmni, ani de-a randul pana ce ina
noastr este refcut n ntregime prin cuvntul lui Hristos, prin mplinirea
poruncilor Lui, i, mai ales, prin harul Duhului Sfnt. Aceasta transformare a
inei noastre, dup cderea n pcat a lui Adam, cere multa nevoina i mult
timp.
Pocin nu are limite pe pmnt, pentru ca ncetarea ei ar nsemna ca
am devenit intru toate asemenea lui Hristos. Cea mai mica ndeprtare a
noastr de Hristos implica o pocin profunda. Doamne Iisuse Hristoase,
Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi. Aceasta rugciune arata deprtarea
pe care o sintm intre Hristos, Fiina absoluta i noi nine. Daca nu vom
cu adevrat asemenea Domnului, cum vom putea trai cu El n venicie?, se
ntreab Sfntul Simeon Noul Teolog. Pentru El, ca i pentru noi, este
imposibil. Nu ne ramane dect rbdarea.
Singuri, oamenii nu pot sa neleag cnd pctuiesc sau nu. Dar
Domnul Iisus i Duhul Sfnt le-o descoper. In Rai, cnd Domnul Dumnezeu a
vorbit cu Adam, acesta a refuzat sa e nvinovit: Femeia care mi-ai dat-o sa
e cu mine, aceea mi-a dat din pom i am mncat (Facere 3, 12). Sa ne
strduim sa nu-L nvinuim pe Dumnezeu.
n lucrurile mrunte, n faptele simple, sa ncercm a avea urmtoarea
atitudine interioara: refuz voina sngelui meu czut i vreau ca n venele
mele sa curg viaa lui Dumnezeu. Daca Dumnezeu exista, recunosc ca
toate patimile se nasc din mine, nu din El. Daca voi pastra aceasta atitudine,
Dumnezeu mi va da duhul pocinei.
Doar lumina divina, atunci cnd strlucete n noi, ne permite sa ne
vedem pcatele. Prin rugciune, putin cate putin, inima noastr ncepe sa
neleag inuentele duhurilor care umplu vzduhul. In loc sa naintm
duhovnicete, vedem cu o nee mereu crescnd patimile care ne
stpnesc. In mod paradoxal, acest sentiment de regres duhovnicesc este un
progres. Chiar daca nu am vzut inca lumina necreat a Duhului Sfnt,
datorita prezentei ei, ne vedem pcatele.
Nu putem ajunge la rugciune curata dect prin pocin. Pocindu-ne,
adic curindu-ne de orice patima, devenim treptat capabili sa intram n
lumina divina. Calea care duce la cunoaterea lui Dumnezeu trece, nainte de
toate, prin credin, iubire fata de Hristos i pocina. Dumnezeu sa va
druiasc tuturor duhul pocinei. Plngei-v pcatele, plngei, pentru ca
inima voastr sa nu se mpietreasc.
Lucrul cel mai important este sa ne pstrm mereu sentimentul
nimicniciei noastre fata de Dumnezeu. Atunci sintm o tensiune permanenta
intre nvinovirea noastr i dragostea lui Hristos, intre pocin i ndejde
n mila lui Dumnezeu. Pe de o parte suferim ca suntem att de departe de
Dumnezeu pe care Il iubim, pe de alta, aceasta suferin i aceasta dragoste
acioneaz asupra noastr ca un foc interior i ne mping cu putere spre
Dumnezeu. Aceasta tensiune i-a gsit expresia cea mai vie n cuvntul lui
Hristos adresat Stareului Siluan: Tine mintea ta n iad i nu dezndajdui.
Acest cuvnt poate strni ori, panica, teama, dar nu trebuie sa ne
copleeasc. El constituie principiul fundamental al vieii noastre n Hristos.
Nu trebuie sa pretindem ca putem repeta experienta Snilor Siluan,
Isaac Sirul, Simeon Noul Teolog, Grigore Palama sau Seram de Sarov. In
viaa duhovniceasca nu exista aceeai repetare de via, exacta, identica, ci
una analoaga n duh, n starea pe care o presupune expresia: Tine mintea ta
n iad i nu dezndajdui.
Niciodat nu trebuie sa ne comparam cu nimeni. Fiecare dintre noi,
orict de nensemnat ar , este mare naintea Celui venic; Dumnezeu
stabilete cu ecare in umana o relaie unica de prietenie. De ce urmrile
neascultrii lui Adam sunt att de grave? De ce, n lumea aceasta, viaa
duhovniceasca n Hristos ia forma tragica a unei lupte corp la corp cu
moartea? De ce creaia lui Dumnezeu este legata de moarte, de aceasta
lupta plina de suferine? De ce creaia nu duce n mod armonios la
desvrirea inei umane ca chip a lui Dumnezeu? De ce trebuie sa lupt eu
mpotriva lucrurilor care ma ucid fara sa am putere asupra lor? Nu neleg! In
msura n care Hristos i Duhul Sfnt sunt, pentru mine, soluia tuturor
problemelor care ma depesc, triesc n nepsare fata de multe lucruri.
Hristos este temelia vieii mele. Felul Sau de a se comporta ma atrage. Nu
neleg ce a spus, dar ceea ce a spus mi este sucient. Voi nelege cnd voi
pleca din aceasta lume n viaa de dincolo.
De ce amintirea Grdinii Ghetsimani i a Golgotei sunt necesare pentru
mntuire? Lupta lui Hristos cu lumea este cu totul neneleas.
Cnd vedem suferinele a milioane de oameni, nu putem sa rmnem
nepstori. Cum putem s-l ajutam? Din punct de vedere cretinesc, aceasta
tragedie de pe pmnt este urmarea neascultrii. Adam a rvnit la
ndumnezeire, la viaa venic, rupnd legtura cu Tatl i Creatorul sau.
Hristos-Omul, primul n istoria lumii, S-a suit pe Golgota; a ales moartea pe
cruce pentru a dezlega acest blestem. A te hotr s-L urmezi nseamn a te
expune la suferin. Este inevitabil! In msura n care suntem, de la crearea
lumii, un mdular din imensul trup al umanitii, nsueii de via cosmica
ce ne strbate, trim tragedia umanitii ca pe propria noastr nenorocire.
Cnd citim Sfnta Evanghelie, rmnem impresionai de reaciile lui
Hristos fata de ceea ce se petrece n jurul Sau. Atunci cnd Iuda merge s-L
trdeze, Iisus ii spune: Astzi, Fiul Omului S-a preamrit. La ecare Liturghie,
noi prznuim acel moment i il repetam n contiina noastr. Daca o putere
vrjma vrea sa ne ucid, vom noi nine n stare sa spunem: Astzi eu m-
am slvit i Dumnezeu S-a preamrit prin mine? Cunoatei toi aceasta
istorie; ea este nsi sensul vieii noastre de ecare zi.
Sunt multe aspecte foarte subtile i interesante n viaa duhovniceasca.
Dar nu le vom cunoate daca ne vom opri la nevoine exterioare. Pentru a ne
schimba viaa este necesara o asceza, sa ne nvm a ne muta mintea de la
lucrurile trectoare i ptimae ctre Dumnezeu. Astfel, viaa noastr poate
sa devina foarte interesanta, chiar daca este mereu legata de un efort
dureros. Nu trebuie sa ncercm sa evitam aceasta suferin. Sa o trim! Caci
prin ea se exprima dorina noastr de a-L urma pe Hristos. Este foarte greu
sa exprimam ceea ce vor sa spun cuvintele luai-v crucea i urmai-M.
Cnd ne hotrm s-L urmam pe Hristos, trebuie sa ne gndim ca este vorba
de iubirea Tatlui, a Fiului i a Duhului Sfnt n aceasta lume suferinda.
Daca n-ar nviere, cretinii ar cei mai de plans din lume, spune
Sfntul Apostol Pavel. De ce? Pentru ca, n aceasta lume, iubirea lui Hristos
este ntotdeauna rstignita. Viaa noastr va o suferin continua, pana
cnd ntreaga lume va mntuit.
Devenim cretini pentru ca Dumnezeu este iubire i nu pentru ca
aceasta ne ajuta sa facem o cariera pmnteasc. In viaa cretin nu
suntem fericii dect datorita lui Hristos, Care ne ncredineaz prin contiina
ca El este Adevrul, i nu pentru alt motiv.
ntr-o zi, un pelerin aat n Muntele Athos a pus aceasta ntrebare mai
multor starei: Ce este cel mai important n viaa noastr?. De ecare data
i s-a rspuns: Dragostea divina; sa iubim pe Dumnezeu i pe aproapele
nostru. El a spus: N-am dragoste nici pentru rugciune, nici pentru
Dumnezeu, nici pentru semeni. Ce sa fac?. Apoi, n sinea lui, a hotrt: Voi
trai n aa fel ca i cum as avea aceasta dragoste. Treizeci de ani mai trziu,
Duhul Sfnt i-a druit darul iubirii. In mod inevitabil, vor ore, sptmni, ani
n sir, n care vom trai fara sa sintm lucrarea Duhului Sfnt n noi. Sunt
perioade importante n care ni se ofer prilejul sa ne mrturisim statornicia
dragostei noastre pentru Hrisos.
Chiar daca nu percepem lucrarea harului, trebuie sa trim ca i cum
Duhul Sfnt ar n noi. Stareul Siluan gndea ca daca pzim cu delitate
poruncile lui Dumnezeu, va veni timpul cnd harul se va face cunoscut i va
ramane mereu n noi. Este inutil sa ne grbim. Unii prini de la Muntele
Athos n-au primit harul i nu L-au cunoscut pe Dumnezeu dect abia dup
patruzeci de ani de nevoine i, uneori chiar mai mult, tocmai naintea
sfritului lor.
La nceput harul ne nva, provoac n noi stri asemntoare cu duhul
poruncilor Evangheliei. Totul este uor. ntotdeauna cu noi, Duhul Sfnt ne
face sa m binevoitori fata de semeni. Este o atitudine normala, naturala. Dar
aceasta stare nu dureaz mult. ntr-o zi, pe nesimite, harul ne va prsi sub
aceasta forma tangibila. ncepe o a doua perioada dicila cu aceasta
ntrebare: Cum sa trim fara har?. Trebuie sa continuam sa acionm ca i
cum Duhul Sfnt ar cu noi, sa ncercm sa pstrm aceeai stare
sueteasca n care, prin har, am dobndit anumite atitudini fata de fratele i
de sora noastr. Trebuie sa ne silim. Acelai lucru este cu rugciunea. La
nceput, este ca o stare naturala. Ne rugam cu uurin; rugciunea nete
din inima. Cnd Duhul Sfnt ne prsete, trebuie sa ne silim sa ne rugam ca
nainte, cnd aveam harul: din toat ina, din toat inima, cu toat mintea i
chiar cu tot trupul nostru.
Partea a 5-a.
Cnd, n duh, mergem spre Fiina absoluta, aceasta cale ne pare
innita. Dumnezeu este ca steaua polara. Cum putem luminai de aceasta
Stea care pare sa e la mii de ani lumina? i deodata vom descoperi ca acest
drum foarte lung poate sa e scurtat, ca Dumnezeu se aa foarte aproape de
noi i spune: O inimi fara minte i uuratici n a nelege i a crede!.
Cum sa trim pentru a scpa de nelare? Nu trebuie sa credem ca
participam la suferinele lui Hristos cnd, n starea de durere a inei noastre
duh, minte, inima i trup suferim pentru a nu mai face pcate. Dumnezeu
singur, n judecata Sa, poate sa considere suferinele noastre ca o participare
la kenoza Unicului Sau Fiu. Calea noastr este aceea de a ne smeri, de a ne
supune permanent; doar Dumnezeu poate sa ne nalte i sa ne
preamreasc.
Fiind cretin nu poi sa trieti fara inspiraie. Daca un artist adevrat
triete zi i noapte prin imaginile operei sale, atunci noi, ind cretini,
trebuie sa m cu mult mai ateni. Trebuie sa depim eforturile artitilor
pentru a trai dup duhul Evangheliei.
Acum, cel mai important este ca Dumnezeu sa va inspire lupta voastr
pentru mntuire. Cnd inspiraia a fost data, toat viaa se umple de lumina
i de bucurie. Nu se mai remarca amnuntele. Nu putem sa ne ndumnezeim
prin propria noastr asceza. ndumnezeirea are loc prin slluirea lui
Dumnezeu n noi i nu datorita propriilor noastre capaciti. Imaginaia
constituie n acest caz un mare pericol. Trebuie sa m foarte ateni i sa nu
ne nchipuim ca atingerea acestui scop sta n puterea noastr. In schimb,
pentru Dumnezeu totul este posibil. Duhul Sfnt poate sa ne cerceteze chiar
atunci cnd suntem cufundai n somn i suntem cei mai slabi, neputiinciosi.
Scopul cel mai nalt al omului a deveni purttor al Duhului Sfnt, fara
nceput i fara sfrit presupune o libertate totala. Or, viaa de ecare zi ne
arata ca prin lipsa de cunoatere i de nelegere, lumea triete o tragedie
fara de sfrit. Oamenii ignorani de Dumnezeu conduc lumea i acioneaz
cu autoritate; milioane de oameni sufer datorita situaiei lor absurde i fara
ieire. In acest sens, oamenii ar trebuie lipsii de libertate. ntr-adevr, darul
divin al libertii este nedesprit de cunoaterea lui Dumnezeu; or, noi
zacem n ntunericul necunotinei. Totui, Biserica continua sa predice
necesitatea acestei liberti absolute. Caci daca suntem lipsii ntr-un fel sau
altul de aceasta libertate, nu existam. Noi nu putem sa spunem ca Iisus
Hristos: Eu sunt.
Dostoievski spunea: Totul mi este ngduit. In sens duhovnicesc,
aceasta expresie este, n ntregime, adevrat, dar nu n realitatea n care
trim. Unde se neal Dostoievski, daca se neal? In opera sa nu citeaz pe
Sfntul Apostol Pavel care spune: Totul mi este ngduit, dar nu totul mi
este de folos. Totul mi este ngduit, dar nu trebuie sa u stpnit de nimic.
Avem aceasta libertae, aceasta putere n noi? Cu siguran, nu. Astfel,
suntem lipsii de capacitatea de a trai dup acest dar al libertii divine. Ce
sa facem? S-L prsim pe Hristos, sa alegem calea lata a lumii? Poate, dar
atunci vom trai i vom muri cu nepsare; via i va pierde sensul.
Cum sa gsim o cale de salvare n viaa noastr de ecare zi? Cum sa
ne lucram mntuirea? Nu existam fara darul divin al libertii, dar aceasta
libertate ne depete. Este necesara, dar nu putem sa o nelegem, nici sa o
dobndim n noi. Cum sa trim? Asceza ortodoxa ne da un rspuns. Prin ea
ncepem sa trim cu contiina limitelor noastre i n frica de Dumnezeu.
Pentru a nu pierde binecuvntarea pe care v-a dat-o Dumnezeu, luptai
pentru a pastra ecare gnd care va inspira i alungai orice gnd care va
ucide suetul.
Cum sa ne curim rea de orice urma a pcatului strmoesc? Acesta
este sensul vieii ascetice. In afara ei, nu este mntuire.
 Multe duhuri sunt mai puternice dect noi. Dar daca suntem cu Hristos,
vom ajunge sa le biruim. Manifestrile exterioare ale ascezei, ca tinerea
posturilor, nu sunt suciente. Trebuie sa renatem chiar din interiorul nostru.
Cum sa nu ne temem de Postul Mare? La nceputul ederii mele n
Muntele Athos, Postul Mare era pentru mine o mare srbtoare: ma
pregteam pentru a primi revelaia nvierii noastre. Daca nsoim aceasta
abstinenta de hrana cu o rugciune inspirata, n duh, nu numai trupul nostru
va suporta aceasta perioada cu uurin, ci chiar multe boli vor tmduite.
Cei care sunt sntoi prin rea lor i care pot sa se lipseasc de hrana
timp de cteva sptmni, ajung la o stare de fericire. Patimile li s-au linitit.
Un sentiment viu de pace i de prezenta a lui Dumnezeu nsoete
rugciunea. Este o nenorocire ca astzi sa m adesea lipsisti de aceasta
putere de rbdare n nevoin.
Astzi este imposibil sa impunem n totalitate rnduielile Bisericii.
Pentru ca suntei att de diferii unii de alii; xai-v ecare o msur a
postului.
Dezavantajul rnduielilor canonice este acela ca linitete contiina
acelora care pot sa le pzeasc i le dau sentimentul ca sunt mntuii.
Aceasta este o gndire foate naiva. Fariseii, asceii, rabinii Vechiului
Testament posteau de asemenea i ei, dar aceasta nu era sucient. Hristos a
spus: Daca nu ntrecei virtuile fariseilor, nu vei putea sa va mntuii.
Sfntul Pavel, acest mare geniu pe care ni l-a dat pronia divina, arma
ca nici o lege nu a dus vreodat pe nimeni la mntuire. Acestea ind spuse,
regulile Bisericii pot sa e, pentru nceput, un ajutor. ntr-adevr, daca de la
nceput suntem lsai liberi, de capul nostru, putem sa ne pierdem.
Omul care a reuit sa se ridice deasupra oricrei legi a atins starea de
ndumnezeire, adic mntuirea. Este mult mai important sa i contient i
responsabil de ecare micare a inimii i a mintii, dect de a avea o regula.
Este mult mai greu sa dobndeti o anumit putere de discernmnt,
dect de a-i xa reguli. In viaa de ecare zi, este foarte important sa ne
concentram mereu atenia asupra poruncilor date de Dumnezeu, asupra a
ceea ce trebuie sa facem i cum sa facem. Totui, nu putem sa ne eliberam
cu totul de gndurile murdare; nimeni, nici chiar cei mai desvrii, nu pot.
Indiferent de starea atinsa, desvrirea nu mpiedica niciodat ca suetul sa
e tulburat. Avnd experienta vieii duhovniceti, constatam ca ceea ce ne
tulbura mai nainte devine, pur i simplu, mai uor de nvins.
n pustiu, Hristos se mpotrivete ispitelor diavolului printr-un refuz
categoric, formulnd chiar bazele teologice ale rspunsului Sau. Este o lecie
pentru noi. De ecare data cnd avem un gnd urat, trebuie s-l respingem
imediat, sa refuzam a intra n dialog cu el. Dar aceasta stare nu poate
dobndit dect printr-o foarte ndelungat asceza, prin lucrarea harului n
noi.
Ce nseamn a ne lucra mntuirea? Din tot ceea ce observam n
existenta cosmica, sa alegem ceea ce este plcut lui Dumnezeu i sa ne
desprim de ceea ce este contrar voii Lui. Atunci, cate putin, vom vedea
cum viaa noastr se va schimba. Dar sa m rbdtori! Cu siguran,
Dumnezeu poate sa ne cerceteze pentru o clipa i sa ne deschid ochii
suetului pentru totdeauna. Dar, de obicei, aceasta este rezultatul unei
nevoine ndelungate, care nu are nimic comun cu iluziile. Citii pe Sfntul
Siluan i vei descoperi cum suetul sau tria mereu n Hristos. Vei nelege
cuvntul sau, cnd spunea ca snii nu triesc nici o clipa fara rugciune.
Cum sa discernem gndurile care vin din exterior de acelea care se
nasc n inima noastr? Cel mai adesea, ptrunderea energiei demonice este
att de subtila, nct o consideram ca fcnd parte din noi nine. nvtura
motenit de la Snii Prini ne ajuta, dar nu este sucienta. Tulburarea,
nelinitea pe care un gnd o provoac n inima noastr este semnul ca vine
de la diavol. Aceasta este mai puternica, atunci cnd avem gnduri de hula.
Daca nu ne ndulcim cu gndul pe care il avem n inima, daca nu suntem
mulumii suetete, este semn ca acest gnd nu este de la Dumnezeu, ci de
la diavol, care ptrunde nluntrul inimii noastre.
Este foarte greu sa deosebim gndurile care se masc n inima noastr
sub inuenta vrjmaului. Vom putea dobndi acest dar, progresiv, prin
asceza, printr-o lupta mpotriva patimilor pe care noi, copiii lui Adam, le
posedam. Treptat, vom ncepe astfel sa deosebim, sa sintm ca acest gnd
sau acea micare a suetului, nu este de la Dumnezeu, ci de la vrjma. Nu
prin meditaie dobndim aceasta, ci printr-un sentiment, o intuiie imediata,
extrem de subtila i dicila de demonstrat, care este ntotdeauna rezultatul
unor ani ndelungai de asceza. Dup Sfntul Isaac Sirul i printele nostru
Siluan, deosebirea gndurilor este condiionat, de asemenea, de modul n
care Duhul Sfnt acioneaz n inima, de experienta pe care o avem de la har
i de atacurile demonice. Diminuarea sau pierderea harului este semnul ca
am primit un gnd de la diavol. In schimb, un gnd vine de la Dumnezeu, de
la un nger sau de la Duhul Sfnt cnd ne umple de bucurie i ne aduce o
pace nespusa n suet.
Partea a 6-a.
Cel mai bine este sa nu dam atenie gndurilor i sa ne cufundam n
rugciune, sa vorbim cu Dumnezeu prin rugciunea noastr.
Exista diferite metode de a ne mpotrivi gndurile rele, de a ne elibera
mintea de orice gnd ptima sau blasfemiator. Prima, recomandata de Snii
Prini ai Bisericii, este pocina. A doua, este de a ne muta atenia i
ntreaga noastr in asupra altui lucru. Cnd acest interes pentru altceva
se intensica, diavolul ne neglijeaz i ne prsete.
Daca patimile noastre sunt puternice i daca un gnd groaznic,
slbatic, ptima, nu vrea sa ne prseasc, nu ne mai ramane dect sa
luptam cu lacrimi pana cnd va pleca acest gnd rau. Mintea noastr este
ntr-o lupta continua cu vrjmaul. Pentru a spori duhovnicete este necesara
aceasta stare de lupta permanenta. Caci, daca ne lenevim, il lsm pe diavol,
care nu doarme niciodat, s-i fac lucrarea sa, iar noi riscam sa ne pierdem
mntuirea.
Privegherea. Iat cu ce trebuie sa ncepem, pentru ca nimic, orict de
uor ar , nu se poate face fara ajutorul lui Dumnezeu.
 Lumina care ne nconjoar triete, astzi, ntr-un mod mai agitat dect
altdat. Dar cu cat intervin mai multe schimbri n lume, cu att este mai
greu sa ne pstrm o contiin cretineasca. Suntem atacai de pretutindeni,
de tot felul de idei care tulbura cursul vieii noastre. In timpul furtunilor epocii
contemporane, trebuie sa m mereu vigileni. Este primul lucru pe care vi-l
cer: ascultai cuvntul Sntei Evanghelii, privegheai i ncetai de a mai
copii.
Sa pstrm aceasta trezvie, care menine trupul ntr-o tensiune
permanenta. Datorita acestei tensiuni, chiar dormind putem pastra n minte
scopul vieii noastre. Rugciunea poate sa ptrund pana n ceea ce
psihologii numesc subcontient. Un adevrat ascet se cerceteaz pe sine
mereu, chiar i n somn. Daca mintea sa este invadata de gnduri urate, el se
scoal i se roag. Astfel, putin cate putin, contiin va lumina tot ceea ce
facem zilnic.
Nu lsai ca lucrurile acestei lumi sa va mprtie mintea. Concentrai-
v toat atenia, dedicai-v toat puterea unei viei care sa corespunda
duhului poruncilor Evangheliei.
Sa ne pzim mintea cu privire la placerile lumii exterioare. Fara asceza,
niciodat mintea noastr nu poate sa rmn permanent n Dumnezeu. Din
aceasta via trebuie sa nvm sa rmnem n Dumnezeu, ca suetul
nostru dup moarte.
Cat despre vise, nu pot sa spun mai multe dect Sfntul Ioan Scrarul.
Sfatul cel mai bun, dup Snii Prini, este sa nu credem n vise. Pentru a ne
face sa credem n ele, vrjmaul poate, ntr-adevr, sa dea natere unor vise
care se mplinesc n realitate. Deci, trebuie sa m foarte ateni. Este sucient
ca o singura data sa credem i ne primejduim sa cdem n nelare, nsoit
de toate urmrile sale. Avem cuvntul lui Hristos i al Snilor Apostoli; el ne
este de ajuns.
Este foarte important sa nu cutm niciodat sa obinem semne
concrete care sa releve bunvoina divina, ca, de exemplu, darul de a face
minuni.
A-L trai pe Hristos prin i prin sine, ntr-un fel aparte de ceilali,
nseamn sa ncerci experienta insucientei inei umane pentru viaa
cretin. In schimb, cnd doua, trei, patru sau chiar mai multe persoane se
unesc n acelai scop, puterea, ecruia ete multiplicata la innit. Sfnta
Scriptura spune: Vai de cel ce este singur. In schimb, n doi, rmnem de
neclintit.
Important, ntr-o comunitate, este ca toi sa avem aceeai viziune,
pentru a ne lucra n acelai scop propria mntuire, a semenilor notri i a
tuturor celor care vin la noi s-l ajutam.
Absolvirea unei faculti de teologie nu este sucienta pentru mntuire.
Citii mai ales pe Snii Prini. Acolo vei aa adevrata teologie, lucrarea
mintii i a inimii, cnd este vorba de Dumnezeu.
Rugciunea curata a inimii nu este druit celor care studiaz mult. In
acest sens, calea cunoaterii aprofundate a teologiei nu este deloc ecace i
poate, doar rareori, sa conduc la rugciunea curata. Rugciunea curata a
inimii nu este druit celor care studiaz mult. In acest sens, calea
cunoaterii aprofundate a teologiei nu este deloc ecace i poate, doar
rareori, sa conduc la rugciunea curata.
Teologia este starea duhului aprut datorita aciunii harului
dumnezeiesc. In aceasta consta diferena dintre teologie i losoe, dintre
adevrata teologie i teologia intelectuala. Daca un asemenea har va atinge
inima, nu va va mai prsi pe pmnt. Este inepuizabil, caci n el se aa
nceputul vieii venice. Chiar daca trupul vostru se descompune, acest har
va trai n voi cu putere.
Dumnezeu poate sa ating suetul omului i s-l druiasc cu uurin
cunoaterea de sine. Este o mare diferen intre aceasta cunoatere i aceea
care se dobndete n colile teologice. Poate deveni foarte duntoare
suetului studierea teologiei fara a avea o experienta de via trit n duhul
lui Hristos. Se risca ntr-adevr sa se studieze teologia ca o losoe sau
poezie, mai ales n formele ei apofatice. Se risca sa se adopte o atitudine
falsa, sa se cread superior i aceasta este sucient pentru a pierdut. O cu
totul alta cale trebuie sa cutm pentru a trai n Hristos.
Cunoaterea teologica nvat n scoli i care a devenit o specialitate
intelectuala accesibila tuturor, nu duce la cunoaterea lui Dumnezeu.
Cunoaterea lui Dumnezeu vine din via n Hristos, care se nate n
adncurile inimii.
Putem nelai daca apreciem ca ceea ce aduce cunaosterea
teologica este mai mult dect snenia vieii.
Poi sa i mare savant, sa ai diplome academice i sa ramai cu totul
indiferent fata de mntuire.
Cnd trieti o via sfnt i fara de pcat, cunoaterea intelectuala
poate sa dea roade duhovniceti minunate. In schimb, o cunoatere fara
iubire nu poate sa mntuiasc pe nimeni.
Partea a 7-a.
Fara duh de pocin, fara experienta unei adevrate ascultri, nu poi
deveni un adevrat teolog sau preot, adic o persoana capabila sa nvee pe
alii adevrata via cretineasc.
Pentru a nva sa trieti n Hristos, nu este necesar sa citeti zeci sau
sute de cri. Printele meu duhovnic m-a sftuit sa nu citesc dect cteva
pagini pe zi. Un sfert de ora, o jumtate de ora, dar veghind sa aplic n via
ceea ce citeam.
Sfntul Apostol Petru spunea despre preoia mprteasca ca ea poate
mplinit prin participarea noastr la sfnta Liturghie. Temei-v serios sa
mergei la Sfnta Liturghie din obinuin. Silii-v de ecare data sa trii
mai profund ceea ce simea Hristos la Cina cea de Taina, cnd a instituit
aceasta mare Taina care este Sfnta mprtanie. Astfel, Sfnta Liturghie va
deveni mntuitoare nu numai pentru voi, ci i pentru toi cei care participa la
ea. Nu numai preoii pot sa triasc n inima lor suferinele lui Hristos pentru
lumea czut prada pcatului i morii.
Tot ce ne nconjoar exista pentru ca Dumnezeu vegheaz asupra lumii.
Dumnezeu poarta de grija lumii i lumea continua sa existe. Daca vei cuta
sa mplinii voia lui Dumnezeu cu simplitate i smerenie, Dumnezeu poate sa
transforme orice situaie, chiar i cea mai grea. Astfel, daca ascultai de
printele vostru duhovnic, daca avei ncredere n el, sa nu va e teama ca
suntei povuii greit. Dumnezeu va gsi ntotdeauna mijlocul prin care sa
va descopere adevrul. A trai n ascultare, nseamn sa va facei inima mai
sensibila la orice schimbare duhovniceasca din viaa voastr.
Putin conteaz daca prerea printelui nostru duhovnic este
imperfecta. In msura n care sunt mplinite poruncile n ascultare i credina
n Hristos, Dumnezeu va ndrepta faptele noastre. Ceea ce prea fals se va
adeveri. In schimb, ceea ce prea desvrit dup judecata noastr, nu va ,
adesea, dect reexul voinei noastre pctoase, i Dumnezeu nu va mai
cu noi.
Calea cea mai simpla este sa ascultam i nu sa poruncim. Este rzboiul
cel mai cumplit mpotriva patimilor.
Pentru a nelege taina mntuirii n Hristos, trebuie sa mergem pe calea
ascultrii. i sa o facem cu multa atenie. In msura n care concepia sa este
dreapta, omul poate avea o inspiraie foarte nalt fcnd lucrul cel mai
simplu, cum ar , de exemplu, la buctrie. In schimb, fara ascultare, e el
patriarh, episcop sau preot, se poate pierde.
Purtam n noi pcatul originar, acest venin al primei ispite a lui Adam n
rai: Vei ca Dumnezeu, dar ascultarea ne poate elibera de pcat.
Totul depinde de relaia cu Dumnezeu. Daca avem ncredere n purtarea
Sa de grija, vom avea curajul sa mplinim cuvntul printelui nostru duhovnic.
Logica proprie vieii de ecare zi i raiunii nostre nu este sucienta.
Dumnezeu il prsete pe acela care are prea multa ncredere n propria sa
inteligenta. Putin conteaz daca spune cineve un cuvnt mpotriva noastr,
daca un sfat este mpotriva bunului simt; daca suntem gata sa ne urmam
duhovnicul i daca avem ncredere n el, Dumnezeu sfrete ntotdeauna
prin a rndui lucrurile ntr-un sens pozitiv. Taina ascultrii este una din
realitile cele mai serioase pe drumul mntuirii.
Dumnezeu sa va pzeasc! Iar voi sa pstrai o atitudine dreapta! Din
exterior, nu se vede nimic; este o via despre care nu putem spune nimic
deosebit. Dar, n interior, datorita ascultrii, suntem ntr-o stare de tensiune
permanenta. Aa trebuie sa e cretinul: un r de nalt tensiune pe care o
psric poate sta fara nici o frica, dar prin care trece o energie capabila sa
ucid o lume ntreag. Iat cum vom intra n mpria venic a lui Hristos.
Prin putina nevoina a ascultrii, omul trece n existenta fara de
nceput, venic, a lui Dumnezeu.
Ascultarea este necesara pentru mntuire. Pregtii-v inima i mintea
voastr. Pstrai o atitudine interioara pozitiva.
A dup chipul lui Dumnezeu. Nu putem a ajunge la aceasta stare
dect printr-o ascultare asemntoare aceleia a lui Hristos, a Maicii Domnului
i a tuturor acelor care le-au urmat.
Cnd suntem mpreun ar trebui sa m ca un singur om, dup chipul lui
Dumnezeu Cel ntreit, Care este un singur Dumnezeu. Nu putem ajunge la
aceasta stare dect daca avem n noi pe Duhul Sfnt, i nu dezordinea
interioara a gndurilor noastre rele. Cum sa dobndim acest har? Ce sa
facem pentru ca Dumnezeu i Duhul Sau cel Sfnt sa se slluiasc n noi?
Trebuie sa ascultam. Numai printr-o luare aminte permanenta asupra
semenilor notri vom ajunge sa descoperim n noi un fel de radar i sa
sintm ceea ce gndesc alii, voina lor, starea lor duhovniceasca. In
schimb, fara ascultare, daca mai nti cutam confortul nostru, ne vom
despri de semeni i, n noi, se va declana rzboi.
Ascultarea duhovniceasca este necesara n viaa de zi cu zi. Preferai sa
facei voia altora dect voia voastr. Acceptai cu bunvoin ecare sfat al
printelui vostru duhovnic, al fratelui, sau al unei surori. Astfel, putin cate
putin, se va nate n voi i n jurul vostru o stare n care inima va deveni
foarte blnd i sensibila la orice micare interioara, la toate transformrile
duhovniceti.
Cnd suntem mpreun, ecare sa ne rugam lui Dumnezeu sa ne
druiasc duh de ascultare fata de voina Sa, i sa ne binecuvnteze pe toi.
Fie ca e cel mai tnr sau cel mai btrn, ascultai pe celalalt cu inima,
pentru a simi cnd Duhul lui Dumnezeu vorbete prin el. Un diacon de 20 de
ani, Sfntul Atanasie, i nu patriarhii, episcopii sau alti martiri, cu prilejul
primului Sinod Ecumenic din anul 325, a fost cel care a sugerat cuvntul
homousios pentru a deni raportul dintre Tatl i Fiul i Sfnta Treime. Dar,
pentru a ajunge la aceasta stare trebuie multa bunvoin. Nu mai prin
ascultare o putem dobndi.
Prin ascultare, inima devine din ce n ce mai sensibila la via,
suferinele, bunstarea i nevoile altora.
Prin slujire, i nu prin stpnire, devenim asemenea Domnului. Hristos
a artat calea n timpul Cinei celei de Taina. El era Domnul i spala picioarele
ucenicilor Sai.
Prin ascultare, inima i mintea voastr se va deschide spre venicie.
Prin ascultare, viaa noastr devine contient chiar i n timpul
somnului.
Partea a 8-a.
Prin ascultare, combatem patimile, astfel nct nici un gnd ptima nu
poate sa ne rodeasc.
nainte ecrei persoane trebuie sa m gata sa mplinim voia sa mai
degrab dect a noastr. Astfel, contiina noastr se elibereaz. Putin cate
putin, ntr-un mod cu totul neateptat, lacrimile pentru Adamul ntreg se
nasc n noi.
Ascultarea ncepe prin amnuntele cele mai nensemnate ale vieii
zilnice, prin ocupaia cea mai modesta, dar se sfrete prin contiina lui EU
SUNT. Trebuie sa pstrm aceasta stare de duh cu tria credinei n nviere.
Hristos a spus: Cel ce nu urte pe tatl sau, pe mama sa, pe fraii sai,
pe copiii sai i chiar pe propriul sau suet, nu poate sa Ma urmeze. Cuvntul
Domnului este foarte serios. Nu este vorba aici de cariera i de minciunile
acestei viei, ci sa ajungi sa treci peste patimile i pcatele acestei lumi
pentru a trai venic cu Tatl. Dup cderea n pcat, rea umana este, n
toate manifestrile ei, potrivnica fata de ceea ce Tatl nostru ceresc ateapt
de la noi. Iat de ce trebuie sa ne uram pe noi nine, n starea n care
suntem n lumea de dup cdere.
Prin ascultare, suetul nostru poate sa ajung curat naintea lui
Dumnezeu.
Daca iubete cineva pe tatl sau, pe mama sa, pe copiii sai, mai mult
dect pe Mine, nu este vrednic de Mine (Matei 10,37). Nimic nu este mai
nfricotor pentru oamenii lumii dect aceste cuvinte. Totui, trebuie sa
reuim sa depim ceea ce ne leag de inele cele mai apropiate. Astfel, nu
vom ajunge niciodat la iubirea atotcuprinztoare i absoluta a lui
Dumnezeu.
Ascultarea este o renunare totala la voina noastr proprie. Aceasta
este calea pe care trebuie s-o urmam pentru a deveni liberi, pentru a auzi n
inima noastr vocea Duhului Sfnt. Viaa noastr va tragica, fara salvare,
atta timp cat va exista n noi o patima. Nu putem sa aam pacea dect prin
renunarea desvrit la propria noastr voina.
Numai cnd ne eliberam de propriile noastre gnduri, idei, dorine,
putem trai, n toat curia, n prezenta lui Dumnezeu.
A asculta nseamn a-i trai voia proprie, personala. Zilnic, trebuie sa i
dispus sa renuni la propriile tale idei pentru a te elibera de lupta penibila i
mizerabila, pe care o ducem mpotriva patimilor. Odat terminat acest rzboi,
ne aam deja la porile veniciei.
Daca renunai la propria voastr voina, cutnd voia lui Dumnezeu,
Dumnezeu va cu voi. Daca vrei sa urmai propria voastr gndire,
Dumnezeu va va prsi.
Cea mai mare pedeapsa, pentru om, este ca Dumnezeu s-l lase n voia
sa proprie. In vremea noastr, care L-a respins pe Hristos, nimeni nu nelege
aceasta aparenta supunere.
Rugciunea curata presupune lipsa de griji. Se poate ajunge la ea
atunci cnd, n orice ocupaie, mintea noastr ramane libera de a gndi i de
a nu trai, dect prin numele divin, harul Duhului Sfnt.
Eu nu am venit pentru a impune voia mea altuia, ci, dup exemplul lui
Hristos, pentru a-l sluji. ncercai sa procedai astfel, i vei vedea ca harul lui
Dumnezeu va cu voi. Apoi, adoptai aceasta atitudine n ecare moment al
vieii voastre.
Daca nu vom nva sensul slujirii aproapelui, viaa noastr va inutila.
Daca vrem sa ne rennoim rea, sa devenim asemenea lui Dumnezeu, trebuie
ca dorina de a-l sluji aproapelui sa ne domine viaa.
Slujirea aproapelui are o putere mntuitoare innit mai mare dect
oricare teorie teologica.
Cum putem s-L cunoatem pe Dumnezeu aa cum este? Hristos ne
arata calea, rugndu-ne sa trim n snenie ca sa nu vtmm pe aproapele,
sa preferam pe alii noua nine, sa nu luptam pentru a-l domina.
Pentru ca ceilali sa triasc, noi trebuie sa murim noua nine. Hristos
a spus: Sa nu va e frica ca va vei perde suetul n aceasta slujire. Cel care
slujete aproapelui i ctig suetul pentru viaa venic.
 Care este arma vrjmaului mpotriva mntuirii noastre? Invidia. In
Evanghelie, Pilat tie ca evreii vor s-L omoare pe Hristos din invidie. Invidia
este cea mai mare putere a vrjmaului. Iat de ce trebuie, nainte de toate,
sa evitam gndul de invidie.
Invidia este caracteristica tuturor oamenilor, independent de situaia lor
sociala. ntr-adevr, mereu e cineva mai puternic dect noi. Mereu, ceilali au
ceva ce ne-ar place sa avem. Din invidie ii respingem pe alii, i, pentru
Dumnezeu, viaa noastr devine, ntr-adevr, ca o imagine obscura i
ntunecat.
Strduii-v sa nu acuzai niciodat pe altul, ci rugai-v pentruel. A
judeca pe cineva pentru lipsurile pe care le are, nseamn sa nu-i vezi
propriile tale defecte.
Partea a 9-a.
n starea noastr de cdere suntem incapabili sa judecam, n mod
corect, pe fratele nostru. Sa nu i att de siguri ca fratele vostru se neal.
Nu-l judecai.
Este preferabil sa nu judecam. A trai n frica de Dumnezeu nseamn a-
i teama sa judeci pe altul ntr-o maniera pctoas i nu aa cum l-ar
judeca Dumnezeu.
Ce ctig judecnd pe fratele meu? Atta timp cat nu-l voi vedea aa
cum Domnul il vede, totul va greit. ncepei prin aceasta rugciune, prin
ideea de a asculttori, de a nu judeca pe fraii votri. ncepei prin aceasta
dorin de a-l sluji pe alii cu dragoste, ca i Sfntul Siluan, care cerea, n
zilele de srbtoare, sa poat sluji n trapeza sutelor de clugri. Era att de
fericit sa vad cat de mult ii iubea Hristos pe aceti oameni, pe aceti copii ai
lui Dumnezeu. Ii slujea cu multa dragoste. mplinite n acest duh, muncile
vieii de zi cu zi, pot sa devina o hrana duhovniceasca foarte agreabila.
Seara, datorita acestei atitudini de slujire, inima voastr va foarte blnd i
vei plnge naintea lui Dumnezeu pentru propriile voastre greeli, pentru
lipsa voastr de iubire.
Greutatea de a comunica cu semenul provine ntotdeauna dintr-o lipsa
de rugciune i iubire. Cum spunea Stareul Siluan, se poate ntmpla ca, n
ciuda rugciunilor celor mai erbini, sporul sa e dicil. Totui, cnd ajungi,
prin rugciunea lui Iisus, sa trieti n pace cu o persoana, devii capabil sa
trieti cu milioane de alte persoane care i se aseamn.
A ne ruga pentru altul, nseamn, datorita unei bune dispoziii a inimii
noastre cu privire la el, a-l ajuta sa reziste gndurilor rele pe care poate, nu
fara de motiv, sa le aib cu privire la noi. In schimb, a nu ne ruga pentru altul,
nseamn a justica, prin lipsa noastr de iubire, gndurile urate pe care
poate sa le aib mpotriva noastr. Sa pstrm unitatea n rugciune n jurul
potirului lui Hristos i vom vedea ca este uor sa iubim.
Sa i foarte ateni! Nu permitei nici unui gnd rau sa intre n inima
voastr.
Nu considerai nensemnate gndurile negative pe care, n linite, le
putei avea cu privire la altul. Pzii-v de orice cuvnt care rnete. Este
foarte important. Aminiti-v, de asemenea, de aceste cuvinte ale lui Hristos:
Nu facei altora ceea ce nu dorii sa vi se fac vou.
Urmai atitudinea acestui om pe care Dumnezeu il iubea att de mult,
Printele Misail, egumenul Mnstirii Sfntul Pantelimon, pe vremea cnd
eram eu acolo:Daca cineva mi se mpotrivete, eu cedez.
n compania acelor care va primesc, aleii lui Dumnezeu care va
ntmpina i va accepta s-l slujii, considerai-v, dincolo de orice, nevrednici
i onorai. Atunci viaa voastr se va schimba. In schimb, daca vei judeca pe
alii pentru lucruri nensemnate i exterioare, vei pierde totul.
Tot ceea ce dobndii n luptele voastre interioare se reecta n viaa
voastr n Dumnezeu. Luptai mpotriva oricrei patimi care provoac n voi
gndurile critice cu privire la aproapele! Nu primiti ceea ce vrjmaul va
sugereaz mpotriva celui care va nedreptete. Fie ca suntei singur n
camera sau cu cineva, orice gnd critic, orice micare interioara negativa
creaz o lipsa n cetatea voastr duhovniceasca i n cea a comunitii
voastre. Nici un gnd nu se nate i nu trece prin minte fara urmri. Avnd
gnduri bune vei putea vedea n orice persoana pe care o vei ntlni o in
scumpa. In schimb, avnd gndurile urate, fata voastr, energiile voastre
psihice va vor irosi relaiile i va vor afecta anturajul. Cnd harul este cu tine,
nu mai vezi defectele altora: nu mai vezi dect suferinele i dragostea
pentru frai.
De asemenea, este fals i iluzoriu sa atepi desvrirea unui grup
dect pe cea a unei persoane. Mai nti, pentru ca noi nine nu avem o idee
adevrat i dreapta despre ceea ce nseamn desvrirea. Apoi, pentru ca
desvrirea este starea de asemnare totala cu Dumnezeu.
Respingei orice duh de curiozitate. Facei-v munca fara sa va ngrijii
sa aai daca ceilali o fac pe a lor. Cnd lipsete curiozitatea, ecare
primete de la Dumnezeu ceea ce i se cuvine. Nu putem s-L nelm pe
Dumnezeu. El este att de puternic i att de drept nct nu putem s-L
ascundem nimic. Druiete-mi ca s-mi vad greelile mele i sa nu osndesc
pe fraii mei, spune Sfntul Efrem n rugciunea sa. Cnd ncepem sa
comparam nevoinele noastre cu cele ale aproapelui, vrjmaul poate sa
gseasc mijloacele prin care sa ne descurajeze.
Cnd intervin intre oameni certuri, nenelegeri, stri tensionate,
unitatea nu poate sa e pstrat dect daca ecare suporta slbiciunile
selorlati. Dup Apostolul Pavel, este mai bine sa supori o jignire dect sa
jigneti.
Daca ne rugam n mod constant pentru binele frailor i al surorilor
noastre, pentru a parcurge drumul vieii n acelai duh i aceeai armonie a
dragostei duhovniceti, realizarea asemnrii cu Hristos va mai uoar. In
schimb, daca ne vom opri la detaliille inevitabile i la lipsurile vieii
exterioare, vom pierde harul contemplrii lui Dumnezeu.
Confruntai cu o problema, cei mai mari se pun n slujba aproapelui.
Este singura soluie posibila. Caci, spune Hristos: Cei ce vor sa e mai mari,
sa devina slujitorii i robii celor mai slabi. Viaa n lume este ntemeiat pe
fora i violenta. Scopul cretinului este invers. Fora nu aparine de via
venic. Nici un act impus prin fora nu ne poate mntui.
n viaa de obte, ascultarea ne permite, putin cate putin, sa nelegem
psihologia celorlalte persoane. nvnd sa trim cu o persoana, nvm sa
trim cu milioane de persoane care i se aseamn. Astfel, n mod progresiv,
intram ntr-o profunda suferina pentru ntreaga umanitate. Trebuie ca duhul
nostru sa se dezvolte n toate dimensiunile inei umane i nu numai la
nivelul obligaiilor i al greutilor cotidiene.
Aceste lucruri mrunte, nenelegerile care le nsoesc, sunt, cu
siguran, inevitabile, dar nu sunt sfritul vieii noastre. Scopul nostru este
sa devenim dup chipul lui Hristos. Daca n calitate de eu nu pot sa port o
mica comunitate, cum as putea sa port, ca i Hristos, ntreaga umanitate, n
timp i spatiu? Via cretineasc nseamn sa devenim asemenea cu
Hristos, sa avem aceleai stri ale inimii, aceleai gnduri ca i Fiul Tatlui, ne
spune Sfntul Apostol Pavel. Daca rmnem contieni de acest scop, daca
suntem din toat ina noastr n aceasta stare interioara, mintea nu se va
mai pierde n lucruri mrunte. Poftele, invidiile, nenelegerile i micile
probleme ale vieii cotidiene, vor trece neobservate.
Noi ociem Liturghia mpreun. Dar pltim preul: ecare dintre noi
trebuie sa se preocupe de mntuirea tuturor. Viaa noastr este un martiriu
fara sfrit.
Nu exista alta cale dect rugciunea nencetat n timpul lucrului.
Transformai tot ceea ce trebuie sa facei n rugciune. Deschidei o usa,
cerei Domnului sa deschid pentru voi usa metanoiei, a pocinei. Voi punei
crmizi; spunei ca lucrai n zadar i ca nimic nu poate sa tina daca
Dumnezeu nu participa El nsui la construcie. Nu obinuiesc sa cer sfaturi
duhovniceti de la ei de stat i de la generali, dar cazul lui Cromwell este
interesant. Pregtindu-se pentru o lupta, spunea: Doamne, voi avea prea
mult de lucru; pot sa Te uit, dar Tu nu ma uita.
Gsii motive ca sa i cu Dumnezeu!
Partea a 10-a.
n Muntele Athos, atunci cnd eram inca nceptor, un clugr btrn
mi-a spus, ntr-o zi, ceva remarcabil n ceea ce privete lucrrile cele mai
smerite: Nici un lucru nu njosete valoarea persoanei umane. Dar pcatul
degradeaz viaa divina n noi. ndeletnicirile care nu pot sa devina o patima
se potrivesc cel mai bine cu viaa duhovniceasca. Daca sunt buctar,
pregtesc hrana, rugndu-m pentru cei pe care Domnul nostru ii iubete. Nu
exista patima. In acelai timp, aceasta ascultare are o mare valoare, pentru
ca mi permite sa slujesc oamenii pe care ii iubete Hristos. Se poate trai
foarte frumos cu o astfel de atitudine.
Cine va primul? Domnul spune: Cutai mai nti mpria cerurilor i
toate celelalte vi se vor aduga vou. Este principiul nostru, chiar daca viaa
materiala ni se impune de diminea pana seara. Scopurile celor din lume
sunt altele i nimeni nu mai are timp sa se roage.
 Cnd mintea i inima noastr sunt ndreptate spre Dumnezeu, totul
devine uor. Fara aceasta micare dinamica spre Dumnezeu, via i pierde
sensul.
Odat, n Mnstirea Sfntul Pantelimon, mi s-a ntmplat sa am pana
la paisprezece ascultri n acelai timp. I-am spus aceasta printelui meu
duhovnic; Nu reuesc s-mi mplinesc sarcina: am paisprezece ascultri!. El
mi-a rspuns: N-ai dreptate, n-ai dect o singura sarcina. Nu printe, i-am
rspuns, am paisprezece!. Nu, a spus iari, tu nu faci dect un lucru n
acelai timp. Atunci, f-l bine i treci la urmtorul..
Scopul pe care il dam vieii noastre ptrunde toate activitile noastre.
Daca, de exemplu, vom cuta mai nti sa ctigm bani, tot ceea ce vom
face va decurge din aceasta.
Munca, poziia sociala, ar trebui sa nu aib nici o importanta n relaiile
dintre persoane. Privilegiul nu este pe plan exterior, ci interior; cel care
iubete cel mai mult pe Dumnezeu, cel care se roag cel mai mult, cel care
se silete sa mplineasc cel mai mult poruncile, acela va cel mai aproape
de Domnul. Este foarte important. Eliberai-v mintea de orice gnd de
cariera. Nu exista cariera n viaa duhovniceasca.
Daca mntuirea n Hristos este singurul scop al vieii noastre, tot ceea
ce facem devine act de rugciune, liturghie.
Tot ceea ce facei, lucrul voastru, poate sa e mntuitor. Aceasta
depinde de voi, de felul n care il facei. Istoria abunda de clugri devenii
mari sni, ind buctari sau splnd cearcefurile. Calea mntuirii consta n
a lucra fara patima, cu rugciune.
Cunoatei, poate, pe acel clugr care a fost buctar toat viaa ntr-o
mnstire din Kiev. Privind focul din soba, se vedea tot timpul n crile
iadului. A devenit un sfnt. Ascultarea pe care o avea nu l-a mpiedecat sa e
ntotdeauna cu Dumnezeu.
Nu va pierdei timpul trind fara rugciune, fara meditaie. In viaa
noastr totul are sens duhovnicesc. Aadar, mai nti sa cutm cum putem
sa lucram pzindu-ne inima, mintea, judecata noastr n Dumnezeu.
Dumnezeu sa va druiasc puterea de a va pzi suetul, mintea i
inima voastr n duhul lui Hristos. Atunci, tot ceea ce vi se va ntmpla va
putea foarte repede sa e transformat n totalitate. Ceea ce era plictisitor i
descurajator va disprea, transgurat de dorina voastr de a acolo unde
este Hristos, Dumnezeul vostru.
Pentru a ne pastra suetul i inima n pace n fata judecii lui
Dumnezeu, nu trebuie sa facem nimic care ar putea s-l deranjeze pe
aproapele. Trebuie sa dobndim viaa noastr prin noi nine, prin nevoina
noastr.
Trebuie sa evitam cu orice pre grijile vieii cotidiene ce ne mpiedic sa
rmnem n duh cu Hristos, Care este de-a dreapta Tatlui i cu Duhul Sfnt.
Snii Prini recurg cteodat la aceasta metafora: daca suntem
undeva cu un mprat, prezenta sa inueneaz tot ceea ce facem. De ce nu
ar la fel cu mpratul venic? Pentru ca este prezent, sa facem totul sub
privirea sa. ntotdeauna.
 n ecare zi, n ecare noapte, sa ne gndim ca Dumnezeu ne privete,
ca ne asculta rugciunile, ca vede profunzimile suetului nostru. Bineneles,
asta nu vrea sa spun ca Il vedem pe Dumnezeu aa cum este El, dar creeaz
o atmosfera care permite sa observam imperfeciunile noastre, mprtierea
mintii noastre, greelile noastre n relaiile cu aproapele n timpul zilei.
Trind cu alte persoane, suntem supui la anumite limite, reguli
exterioare, restricii, etc. Dar Duhul, Care purcede din tatl, trece peste toate
aceste forme.
Gndul nostru sa e acolo unde este Hristos. Atunci, rugciunea
noastr va cu El i nu ne va mai ramane mult loc pentru patimi. Ne vom
obinui sa trim astfel i, n aceasta via linitit, ne vom recldi ntreaga
noastr in.
n viaa nimic nu este banal, mrunt, nensemnat!
Pstrnd mintea la Dumnezeu, este uor sa observi toate legile, regulile
i limitele exterioare, fara sa devii robul acestora. Formele exterioare ale
vieii se mbin, cu uurin, cu contiina duhovniceasca. Ordinea aparenta
a vieii ramane aceeai, doar coninutul este cel ce se transforma.
Sporirea noastr duhovniceasca depinde n primul rand de atitudinea
pe care o adoptam. Este ciudat, dar nu suntem obinuii sa m ateni la tot
ceea ce se petrece n jurul nostru i n interiorul noastru. Uitam acest lucru.
Impresiile vieii exterioare, materiale, ni se ntipresc att de puternic, nct
uitam de viaa duhovniceasca.
Partea a 1l-a.
Trebuie sa pstrm, n acelai timp, un elan foarte puternic spre
Dumnezeu i contiina insucientei i srciei noastre. Daca suntem
mulumii de noi nine, rugciunea sa e ceea ce ar trebuie sa e: erupia
unui vulcan.
ntr-o societate, unde ecare se imagineaz ind primul, nimeni nu
progreseaz. In schimb, daca se considera ntotdeauna ultimul, ntlnirea cu
aproapele devine de ecare data prilejul unui folos i al unui spor
duhovnicesc. Astfel, e preferabil sa i ultimul. Daca sunt primul, e o
plictiseala groaznica. Daca sunt ultimul, e o bucurie continua, pentru ca nv
mereu ceva util.
Sa ne smerim continuu: iat lucrarea noastr! Domnul a spus: Cel ce se
smerete se va nla. Doar Dumnezeu singur poate sa nale.
Problema vieii cotidiene este, ascetic vorbind, legata de frica de
Dumnezeu. Aceasta este un dar extrem de preios. Prin ea cerem lui
Dumnezeu sa ne povuiasc n viaa de zi cu zi, n ecare clipa. Printr-o
aciune a harului care scap logicii noastre, intram pe nesimite n libertatea
copiilor lui Dumnezeu. Sa rmnem n ecare moment n frica de Dumnezeu.
Astfel, vom ajunge sa slujim pe semenii notri i sa lucram la mntuirea
noastr.
Nu ncetai, n ecare zi, s-L rugai pe Dumnezeu sa va Druiasc
Duhul Sfnt, harul pentru a mplini i a ne nsui poruncile lui Hristos, pana ce
ele devin a doua natura. Scopul nal este ca mintea noastr sa se gseasc
mereu unita cu inima. Aceasta unire a inimii i a mintii este chiar locul
rugciunii.
Practic, cel mai adesea, stand aezai rostim rugciunea fara glas, n
locul inimii. La nceput, trebuie sa legam rugciunea de respiraie. Cnd
inspiram, spunem: Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu. Apoi, cu
expiraie, spunem: miluiete-m. Ne concentram toat atenia asupra
numelui lui Hristos i asupra cuvntului miluiete-m. Sa nu acceptam nici
un alt gnd. La nceput, acest act, n aparenta att de simplu, este dicil; n
loc sa m linitii, luptam. Totui, putin cate putin, ne obinuim sa ne pstrm
atenia pe locul cel mai nalt al inimii. Ne vom obinui treptat cu rugciunea.
Cnd ncepem sa rostim numele lui Hristos, o mulime de gnduri ne
nvluie. De ndat ce rugciunea se termina, atacul dispare. Ieim cu suetul
eliberat, atunci cnd, n timpul rugciunii, gndurile ne asalteaz.
Rugciunea dezvluie patimile care sunt n noi. Aceste atacurile dezvluie, de
obicei, coninutul inei noastre. In momentul rugciunii, noi luptam cu toate
aceste imagini, cu toate aceste patimi i griji pentru a rosti numele lui Hristos
cu o minte curata.
Daca sintm o anumit antipatie fata de cineva, cel mai bine este sa
nu ne gndim nici la chipul acestei persoane, nici la cauza acestei uri, ci sa
ne rugam independent de toate acestea. Prin aceasta lucrare interioara,
putem sa trecem peste antipatia noastr, sa refuzam imaginea nscut din
patimile noastre.
Daca ne ataca gndurile i ne mpiedic sa ne rugam curat, trebuie
sa rbdm i sa strigam: miluiete-m pe mine! . Prin aceasta mpotrivire
activa, transformam, putin cate putin, natura umana czut, care face din noi
copiii primului Adam. Luptam, i aceasta lupta trebuie sa e, cu adevrat,
profunda, sa mbrace o forma cosmica. Nu, noi nu suntem doar nite indivizi
atacai de gnduri. Cu rbdare sa strigam: Miluiete-m, miluiete-m!.
Iat maniera de a rezista gndurilor urate i de a le mpiedica sa ne
stpneasc.
Nu va descurajai prea repede, ci repetai rugciunea, pana cnd ea se
va ntipri n mintea voastr.Doamne Iisuse Hristoase, ul lui Dumnezeu,
miluieste-ne pe noi. Cnd rostim aceasta rugciune, stabilim cu Hristos o
relaie personala care scap raiunii noastre. Viaa lui hristos ptrunde treptat
n noi. Unii se roag cu gndul, cu mintea. Or, nu poate exista rugciune
acolo unde nu e participarea inimiii. In rugciune, inima i mintea sunt, n
mod indisolubil, unite.
Rugai-v n camera voastr. Unii vor putea sa se scoale cu o ora mai
devreme, alii cu o jumtate de ora, alii cu un sfert de ora sau zece minute.
Asta depinde de puterile ecruia. Dar trebuie s-o facei. Astfel, inima i
mintea voastr se vor obinui sa triasc mereu i pretutindeni cu
rugciunea. Cnd rostii rugciunea lui Iisus, mpiedicai orice alt gnd sa va
atace. Cei care sunt nceptori n viaa duhovniceasca trebuie sa nvee sa
lupte mpotriva poftelor trupeti.
Rugai-v seara, dimineaa i n celelalte clipe ale vieii voastre de zi cu
zi. Rugai-v pentru alii. Numai prin unitate n Duhul Sfnt vei capabili sa
lucrai mntuirea voastr. Rugai-v pentru semeniii votri i cerei lui
Dumnezeu sa va binecuvinteze prin rugciunile lor.
Cnd ne rugam pentru o persoana bolnava, rostim numele ei i ne
gndim la ea cernd lui Dumnezeu sa o vindece. Nu este o iluzie, ci o
realitate. Nu este un pcat, ci o atitudine de iubire cretineasca pentru fratele
nostru.
Cnd suetul nostru este n ntregime ndreptat spre Dumnezeu, toate
ntrebrile nceteaz. Nu mai exista dect o ntrebare: Cum sa dobndim pe
Duhul Sfnt n noi i s-L pstrm?
n zborul suetului spre Dumnezeu, putem atinge sfera rugciunii
curate. Cnd rugciunea devine curata, o altfel de vedere se nate n om. Tot
ceea ce a asimilat n aceasta lume, prin experienta sau prin studii, este
depit. In starea de rugciune, omul nu-i cunoate nici vrsta, nici starea
sociala sau ierarhica. Toate detaliile vieii pmnteti sunt depite.
nelegem mai bine sensul cuvintelor lui Hristos: i n ziua aceea, nu Ma vei
mai ntreba despre nimic.
Cum sa ne comportam n Biserica? Trebuie sa m ncordai i
concentrai; sa avem o tensiune, adic o atenie foarte mare pentru ca sa nu
m distrai de lucruri superciale i de gnduri strine. Cnd suetul nostru
e liber de patimi, rea noastr alterata prin cderea n pcat este redusa la
frumuseea ei originala. Daca suntem dup chipul lui Dumnezeu, revelaiile
devin fenomene normale. Calea cretineasca nseamn s-i umpli suetul i
inima de cunoaterea superioara a lui Dumnezeu. Doar printr-o experienta
ndelungat, ce poate dura luni i ani, putem dobndi, ncetul cu ncetul, o
atitudine cretineasca n rugciune.
Fii nebuni, nebuni precum adevraii ascei! De ce nebuni? Pentru ca a
cretin nseamn a trai pe doua planuri n acelai timp: n prezent i n
venicie.
O repet: sa ne sporim acum atenia pentru zidirea vieii noastre.
Pstrai toate acestea n contiina voastr i viaa va va plina de
interes, nu doar n ecare zi, ci n ecare clipa.
Nu uitai aceste cuvinte. Dumnezeu v-a dat timp pentru a lucra la
mntuirea voastr venic. Nu-l irosii!

SFRIT