Necunoscut

W. Blake

Adorm, ns tristeea nu m las,

M frige dorul i viaa mi e ars,
Adorm i visul iar spre ea m duce
i cu iluzii iar, sunt rstignit pe cruce.
O vd n deprtare, tainic figur,
Eu fug spre ea, sperana iar m fur,
Fantom palid, ce mi apari n vis,
Ce focul agoniei, n suflet mi-ai aprins.
M doare totul i sunt prea obosit,
S mai doresc acum, cndva ce am dorit.
n orice chip te caut, n orice privire,
Orice micare, orice gest, orice sclipire.
n vis te vd mereu, doar ca prin cea
i vreau din vis s nu revin la via.
Dar tot ce am, este sperana oarb
i o iluzie, ce soarta o s-mi soarb,
Adorm, azi iari vei veni?
Tu, cine eti? De a putea eu ti
Eti dulce, ginga, tcut
Vei fi mereu, a mea Necunoscut.