Blestemul iubirii

Blestemată fii tu iubire,

Și cel ce m-a pricopsit cu tine.
Blestemată fii tu inimă care,
Arde-acum de nerăbdare.
Gânduri mii la tine duc,
Nu știu d-unde să le-apuc,
Să le scot din mintea mea,
Ca s-apară liniștea.
Flacăra tinereții, inima stârnește,
Provoacă dependență,iubire își dorește.
Ochiul văzător,inima ce simte,
Stârnește durerea ce-n sânge îmi intră.
Te port mereu în suflet, alături de mine,
Însă uneori te simt cum simte luna soarele.
Deși distanta ne omoară, tot reușești,
Să-mi fii lumină și sa strălucești.
 Seară de seară, visez că mă atingi,
Așa cum o faci mereu, când pe pielea-mi te
prelingi.
Tu mi-ești răul necesar,
Fără de care n-ar exista bine.
Tu mi-ești drogul ce îmi curge,
Neîncetat prin vene.
Dependent am devenit,
Dependent de tine.
Atenția ta mi-e aer,
Și privirea-ți mă hrănește.
Focul tinereții la tine se oprește.