Toporul i pdurea

Grigore Alexandrescu

Minuni n vremea noastr nu vz a se mai face,

Dar c vorbea odat lemne i dobitoace
Nu rmne-ndoial; pentru c de n-ar fi,
Nici nu s-ar povesti.

i caii lui Ahil, care proorocea,

Negreit c au fost, de vreme ce-l trgea.
ntmplarea ce tiu i voi s-o povestesc
Mi-a spus-o un btrn pe care l cinstesc
i care mi zicea
C i el o tia
De la strmoii lui,
Care strmoi ai lui ziceau i ei c-o tiu
De la un alt strmo, ce nu mai este viu
i pe-ai crui strmoi, zu, nu pot s vi-i spui.

ntr-o pdure veche, n ce loc nu ne pas,

Un ran se dusese s-i ia lemne de cas.
Trebuie s tii, ns, i pot s dau dovad,
C pe vremea aceea toporul n-avea coad.

Astfel se ncep toate: vremea desvrate

Orice invent omul i orice duhul nate.
Aa ranul nostru numai cu fieru-n mn
ncepu s slueasc pdurea cea btrn.

Tufani, palteni, ghindarii se ngrozir foarte:

"Trist veste, prieteni, s ne gtim de moarte,
ncepur s zic, toporul e aproape!
n fundul unei sobe ranu-o s ne-ngroape!"

- "E vreunul de-ai notri cu ei s le ajute?"

Zise un stejar mare, ce avea ani trei sute
i care era singur ceva mai la o parte.
"Nu." - "Aa fii n pace: ast dat-avem parte;
Toporul i ranul alt n-o s izbuteasc,
Dect s osteneasc."

Stejaru-avu dreptate:
Dup mult silin, cercri ndelungate,
Dnd n dreapta i-n stnga, cu puin sporire,
ranul se ntoarse fr de izbutire.

Dar cnd avu toporul o coad de lemn tare,

Putei judeca singuri ce trist ntmplare.
Istoria aceasta, de-o fi adevrat,
mi pare c arat
C n fiece ar
Cele mai multe rele nu vin de pe afar,
Nu le aduc strinii, ci ni le face toate
Un pmntean de-ai nostri, o rud sau un frate.