Habiteaza natural solul su-intestinul animalelor. in mediul spitalicesc, poate contamina
bandaje, catgutul, lenjeria, pudra de talc etc. Microscopic este un bacii mare cu spor sferic terminal, ceea ce ii confera un aspect particular de bat de toba sau ac cu gamalie. Pe ffotiurile din cultura apare adesea gram variabil (CD 17- 11). t Cultiva optim la 37C^ strict anaerob. Pe geloza-sange formeaza, dupa 48 ore, colonii de 4-6 mm diametru, plate, cenusii, cu margini neregulate si suprafata mata, inconjurate de o zona ingusta de p-hemoIiza^lflT-13). Identificarea estiTbazata pe studiul caracterelor biochimice si pe reactia de neutralizare a toxinei. Sporii rezista in conditii de uscaciune zeci si sute de ani. Clostridium tetani produce doi agenti biologic activi: o neurotoxina numita tetanospasmina, principalul factor de virulenta, si o hemolizina oxigen-labila (tetanolizina). Infectia naturala sipatogeneza Patrunsi in organism ca urmare a traumatismelor (plagi intepate sau taiate) cu obiecte contaminate, sporii germineaza si elaboreaza cei doi factori de virulenta. Tetanospasmina, toxina proteica A-B, inhiba acidul y-aminobutiric si astfel influxul nervos nu mai este blocat, cu stimularea exacerbata a neuronilor motori. Rezulta contracturi spastice ale musculaturii striate, initial ale muschilor maseteri, apoi si ale altor grupe musculare, cu tendinta la generalizare. Sinteza tetanospasminei este codificata plasmidic si au fost izolate tulpini de C. tetani netoxigene, lipsite de capacitatea de a produce boala. Tetanolizina este asemanatoare, structural si functional, streptolizinei O. Are activitate litica asupra unei game largi de celule intre care: eritrocite, polimorfonucleare, macrofage, fibroblasti. Este reversibil inhibata de oxigen si reactivata de cisteina, glutationul redus, tioglicolat. Are afinitate pentru steroli, compusi ce anihileaza efectul toxic si letal al acestei hemolizine. Rolul ei in producerea si progresia tetanosului este neclar, dar inocularea la animale de experienta determina: edem pulmonar acut, modificari ale electrocardiogramei, hemoliza intravasculara. Diagnosticul de laborator al tetanosului nu este de rutina. II practicam mai frecvent postmortem, situatie in care prelevatul este reprezentat de tesutul excizat de la poarta de intrare suspectata. Fragmentul de tesut este mojarat si introdus in bulion cu came prajita si uscata, cu adaos de gelatina iar mediul inoculat este incubat la 37C pentru 24-48 ore. Cultura este repicata in spot intr-o margine a unei placi cu geloza-sange si dupa 2 zile de incubare anaeroba se constata cresterea difuza a bacteriei pe o mare parte din suprafata mediului. Aceasta subcultura este utilizata pentru identificare biochimica si testarea toxigenezei. Demonstrarea toxigenezei se face prin inocularea a 0,1 mL cultura in bulion intramuscular la soarecele alb. Cultura unei bacterii toxigene determina in 24-48 ore paralizia spastica a muschiului inoculat, extinsa apoi la toate grupele musculare. In paralel, un al doilea soricel este inoculat cu cultura toxigena dupa ce i s-a administrat un volum egal de antitoxina. Animalul nu paralizeaza datorita neutralizarii toxinei de catre anticorpii specifici. Pentru tratamentul tetanosului, sunt administrate in paralel serul antitoxic si peniciiina G/sau jpietromdazoiuQbesi majoritatea autorilor recomanda penicilina, pacientii tratati cu metronidazol au o rata de supravietuire mai lunga. Antibioticoterapia vizeaza suprimarea bacililor de la poarta de intrare, iar anticorpii specifici neutralizeaza toxina circulanta. Convalescentii sunt vaccinati conform schemei complete de imunizare, deoarece infectia naturala nu imunizeaza. Epidemiologie. Clostridium tetani penetreaza organismul uman ca urmare a traumatismelor cu obiecte contaminate sau, mai rar, dupa interventii chirurgicale. Contaminarea nou- nascutului este posibila atunci cand cordonul ombilical este sectionat in conditii septice. Receptivitatea este maxima in randul persoanelor neimunizate sau imunizate partial. Profilaxia tetanosului se bazeaza pe vaccinare si administrarea de ^etwT hiperimui^~| Primovaccinarea sugarilor (6-9 luni varsta), cu anatoxina tetanica ce intra in componenta trivaccinului anti-diftero-tetano-pertussis, este generalizata in Romania. Pentru obtinerea unei imunitati solide, de durata, sunt necesare rapeluri, conform schemelor de vaccinare recomandate de producator.. in cazul tetanosului posttraumatic, masurile de preventie cuprind: toaleta corecta a plagii, debridare si excizie, daca situatia clinica o impune, administrarea unei doze de ser antitoxic si vaccinarea daca persoana respectiva nu a fost imunizata in ultimii 5-10 ani.