Lectii Analiza Matematica PDF

Lect Matematica
ii de Analiza
Dan Barbosu si Andrei Barbosu

2
Cuprins
1 S
iruri si serii numerice; siruri si serii de functii 7
1.1 S iruri numerice. Notiuni si rezultate generale . . . . . . . . . 7
1.2 S iruri fundamentale. Criteriul general al lui Cauchy . . . . . 12
1.3 Serii de numere reale. Notiuni generale . . . . . . . . . . . . . 13
1.3.1 Serii remarcabile . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 14
1.3.2 Exercitii rezolvate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 14
1.4 Criterii de convergent a. Operatii cu serii convergente . . . . . 15
1.5 Serii cu termeni pozitivi. Criterii de convergent a . . . . . . . 18
1.6 S iruri de functii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 21
1.7 Serii de functii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 24
1.8 Serii de puteri . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 26
1.9 Derivarea si integrarea termen cu termen a seriilor de puteri . 28
1.10 Serii Taylor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 30
1.11 Serii Mac-Laurin . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 31
1.12 Utilizarea dezvolt arilor n serie de puteri la calculul limitelor
si la calculul aproximativ al integralelor definite . . . . . . . . 34
2 Spatiile Rn 37
2.1 Spatiul cu n dimensiuni . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 37
2.2 Structura de spatiu vectorial al lui Rn . . . . . . . . . . . . . 37
2.3 Produsul scalar n Rn . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 38
2.4 Norma n Rn . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 39
2.5 Distanta n Rn . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 39
2.6 Vecin atile unui punct din Rn . . . . . . . . .
at . . . . . . . . 40
2.7 Multimi deschise n Rn . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 41
2.8 Multimi nchise. Frontier a a unei multimi . . . . . . . . . . . 42
2.9 Puncte de acumulare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 42
2.10 Multimi m arginite. Multimi compacte. Multimi conexe . . . 43
iruri de puncte din spatiul Rn . . . . . . . . .
2.11 S . . . . . . . . 43
3
4
3 Functii definite pe multimi din Rn 45

3.1 Functii reale de variabil a vectorial
a . . . . . . . . . . . . . . . 45
3.2 Limitele functiilor reale de variabil a vectorial
a . . . . . . . . . 46
3.3 Continuitatea functiilor reale de n variabile reale . . . . . . . 50
3.4 Derivate partiale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 52
3.5 Derivarea functiilor compuse . . . . . . . . . . . . . . . . . . 57
3.6 Diferentiala unei functii reale de dou a variabile reale . . . . . 62
3.7 Formula lui Taylor pentru functii reale de dou a variabile reale 65
3.8 Extremele functiilor reale de dou a variabile reale . . . . . . . 69
3.9 Extreme conditionate (legate) ale functiilor reale de dou a vari-
abile reale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 71
3.10 Functii implicite de o variabila . . . . . . . . . . . . . . . . . 73
3.11 Functii de mai multe variabile definite implicit . . . . . . . . 75
3.12 Schimb ari de variabil
a n expresii ce contin derivate . . . . . 81
3.13 Schimb ari de variabile n expresii ce contin derivate partiale . 84
Bibliografie 89
5
PREFAT
A
Continutul acestei c arti a fost elaborat n concordant a cu programa

disciplinei de Analiz a Matematic a, semestrul I (28 ore curs, 14 ore semi-
nar), din planul de nv at
am ant pentru anul I ingineri, Facultatea de Resurse
Minerale si Mediu, specializ arile CCIA si MTC din cadrul Universit atii de
Nord din Baia Mare.
Materialul este structurat n trei capitole.
In primul capitol se prezint a: siruri si serii numerice, siruri si serii de
functii. Sunt prezentate principalele criterii de convergent a pentru siruri
numerice: criteriul Weierstrass, criteriul clestelui, criteriul Cesaro-Stolz, cri-
teriul Cauchy-DAlembert, criteriul raportului, criteriul general de conver-
gent a al lui Cauchy. Se prezint a apoi rezultate relative la seriile numerice:
serie convergent a (divergent a), criteriul lui Cauchy, criteriul lui Leibniz, cri-
teriul Dirichlet-Leibniz, serii cu termeni pozitivi (criteriul comparatiei, cri-
teriul raportului, criteriul radicalului, criteriul Raabe-Duhamel). In con-
tinuare sunt prezentate rezultate principale asupra sirurilor si seriilor de
functii, insist andu-se asupra seriilor de puteri si asupra dezvolt arii functiilor
elementare n serii de puteri. Se dau aplicatii ale acestor dezvolt ari la calculul
limitelor de functii si la calculul aproximativ al integralelor definite.
Capitolul al doilea e dedicat prezent arii principalelor propriet ati algebrice
si topologice ale spatiului R . n
Capitolul al treilea trateaz a functii reale de n variabile reale. Se insist a

n special asupra calculului diferential al functiilor de mai multe variabile:
derivate partiale, diferentiale, extreme ale functiilor de mai multe variabile.
O important a deosebit a se acord a schimb arii de variabil
a n expresii ce contin
derivate, si respectiv derivate partiale, av and n vedere rolul pe care acestea
l joac a n studiul unor discipline ingineresti (mecanic a si rezistenta materi-
alelor).
Spre deosebire de alte cursuri de analiz a matematic a, unde un loc cen-
tral l ocup a demonstrarea rezultatelor teoretice, cel de fat a are un carac-
ter aplicativ: prezent am scurt rezultatele teoretice iar apoi le exemplific am
printr-un num ar mare de aplicatii.
Sper am ca acest curs s a contribuie la o bun a ntelegere a notiunilor
prezentate prin modul de redactare si prin numeroasele exemple prezentate.
Multumim referentilor, prof. univ. dr. Vasile Berinde si conf. univ.
dr. Nicolae Pop, pentru sugestiile si observatiile f acute, care au contribuit
la mbun ataatirea prezent arii acestui material.
Baia Mare Autorii

20 octombrie 2006
6
Capitolul 1
S
iruri si serii numerice; siruri
si serii de functii
1.1 S
iruri numerice. Notiuni si rezultate generale
In acest paragraf se vor reaminti rezultate relative la sirurile de numere reale,
cunoscute studentilor de la studiul analizei matematice din liceu.
se numeste sir de numere reale orice functie f : N R, f (n) = an ;
notatie prescurtat a: (an )nN sau (an )n0 sau (an )n1 etc;
dac a (an )nN este un sir de numere reale, termenul an se numeste
termen de rang n (termen general) al sirului;
sirul (an )nN se numeste:
m arginit inferior, dac a () m R a.. an m, () n N;
m arginit superior, dac a () M R a.. an M , () n N;
m arginit, dac a este marginit inferior si superior;
sirul (an ) se numeste:
cresc ator, daca an an+1 , () n N;
descresc ator, daca an an+1 , () n N;
orice sir cresc ator este m arginit inferior de primul termen; orice sir
descresc ator este m arginit superior de primul termen;
fie (an )nN un sir dat iar (nk )kN un sir strict cresc ator de numere
naturale; sirul (ank ) se numeste subsir al sirului (an )nN .
Exemplu. nk = 2k, k N ank = a2k ; subsirul (a2k ) este subsirul
termenilor de rang par.
orice subsir al unui sir monoton (cresc ator sau descresc ator) e monoton;
orice subsir al unui sir m arginit e marginit;
fie a R. Se numeste vecin atate a lui a orice submultime V R care
contine un interval de forma ]a , a + [ ( > 0 - dat); se noteaz a prin V(a)
7
8 1. Siruri si serii numerice; siruri si serii de functii
multimea tuturor vecin atatilor lui a R; se demonstreaz a ca daca a, b R,

a 6= b, exist a V V(a), W V(b) a.. V W = .
se numeste vecin atate a lui + orice interval de forma ]a, +[ (a > 0);
se numeste vecin atate a lui orice interval de forma ] , a[ (a > 0);
not am: R = R{, +}; fie (an )nN un sir dat iar a R; lim an =
n
a orice vecin atate a lui a contine o infinitate de termeni ai sirului.
Se demonstreaz a urm atoarele:
lim an = a R [() > 0 () N = N () N a.. () n N,
n
n N |an a| < ];
lim an = + [() > 0 () N = N () N a.. () n N,
n
n N an > ];
lim an = [() > 0 () N = N () N a.. () n N,
n
n N an < ].
Un sir se numeste convergent dac a are limita finit
a si divergent n caz
contrar. Privitor la sirurile convergente reamintim:
limita unui sir convergent este unic a;
dac a (an )nN este convergent si lim an = a, atunci orice subsir
n
al s
au este convergent si are limita a;
dac a sirul (an )nN are dou a subsiruri cu limite diferite, atunci este
divergent.
Exemplu. S irul (an )nN an = (1)n este divergent c aci subsirul terme-
nilor de rang par si respectiv subsirul termenilor de rang impar au limite
diferite.
orice sir convergent e m arginit;
orice sir m arginit are un subsir convergent.
Reamintim urm atoarele criterii suficiente de convergent a ale unui sir de
numere reale:
orice sir monoton si m arginit e convergent (criteriul lui Weierstrass);
dac a sirurile (an )nN , (bn )nN , (cn )nN au propriet atile:
(i) an bn cn , () n n0 (n0 N-fixat)
(ii) lim an = lim cn = l R
n n
atunci lim bn = l (criteriul clestelui).
n
dac a si an bn , () n n0
a (an )nN , (bn )nN sunt siruri care au limit
(n0 N fixat), atunci lim an lim bn ;
n n
dac
a an bn , () n n0 si lim an = +, atunci lim bn = +.
n n
Limite fundamentale:
n
lim 1 + n1 = e( 2, 71828...); mai mult, sirul de termen general
n

1 n
en = 1 + n ator si 2 < en < 3, () n N ;
e cresc
1.1. Siruri numerice. Notiuni si rezultate generale 9
1
dac
a lim an = 0 lim (1 + an ) an = e;
n n
1 an
dac
a lim an = lim 1 + an = e;
n 8 n
>
>
0, dac
a q ] 1, 1[;
<
1, dac
a q = 1;
lim q n =
n >
>
+, dac
a q ]1, +[;
:
nu exist
a, dac
a q ] , 1].
1.1.1 Teorem a. (Stolz Cesaro) Fie (an )nN , (bn )nN siruri cu pro-
priet
atile:
(i) lim bn = +;
n
(ii) () lim abn+1
n+1 an
bn = R.
n
Atunci () lim bn si lim abnn = .
an
n n
Prezent
am n continuare urm
atoarele aplicatii.
1 1
1+ 2 + + n
A1. Calculati lim .
n ln n
Solutie. Notam an = 1 + 12 + + n1 , bn = ln n. Cum lim bn = lim ln n =
n n
+, ncercam aplicarea criteriului Cesaro-Stolz.
Observ am c
a:
1
an+1 an n+1 1
lim = lim = lim .
n bn+1 bn n ln(n + 1) ln n n (n + 1) ln n+1
n
Dar n+1
n+1 1
lim (n + 1) ln = lim ln 1 + = ln e = 1.
n n n n
Prin urmare, lim abn+1 an
= 1 si atunci lim abnn = 1, n baza criteriului
n n+1 bn n
Cesaro-Stolz.
a lim an = a R iar
A2. Dac
n
a1 + a2 + + an n
bn = , cn = 1 1 ,
n a1 + + an
calculati lim bn , lim cn .

n n
Solutie. Pentru calculul lui lim bn se aplic

a criteriul Cesaro-Stolz, obti-
n
n
andu-se:
an+1
lim bn = lim = lim an+1 = a.
n n n + 1 n n
1 1
1 a1 + + an
Se observ
a c
a cn = si aplic
and criteriul Cesaro-Stolz se obtine:
n
1
1 an+1 1 1
lim= lim = lim = .
n cn n n + 1 n n an+1 a
Deci lim cn = a.
n
A3. (Cauchy-DAlembert) Dac a (an )nN este un sir de numere reale

a () lim an+1
strict pozitive cu proprietatea c an = l, atunci () n
lim n an si
n
lim n an = l.
n
ln an ln an
Solutie. Fie bn = n ln bn = bn = e
n a n . Prin urmare
n
ln an
lim
lim bn = e n n . Calcul
am limita exponentului folosind criteriul Cesaro-
n
Stolz. Avem:
ln an ln an+1 ln an an+1
lim = lim = lim ln = ln l.
n n n n+1n n an
Atunci lim bn = eln l = l.

n
Propunem spre rezolvare urm

atoarele probleme.
1. S
a se afle limitele sirurilor de termen general:
n
P n
P
1 1
(i) an = k(k+1) ; (ii) an = (3k2)(3k+1) ;
k=1 k=1
n
P
1
(iii) an = k(k+1)(k+2) ; (iv) an = 1+2++n
n2 +2
;
k=1
n
Q
12 +22 ++n2
(v) an = n3 ; (vi) an = 1 k12 .
k=2
R. (i) l = 1; (ii) l = 13 ; (iii) l = 1

4 ; (iv) l = 1
2 ; (v) l = 1
3 ; (vi) l = 1
2 .
2. S
a se calculeze:
2n+1
4n+3 3n+2
(i) lim 3n+2 3n+1 ; (ii) lim 4n+1 ;
n n

2n2 +n3 3n+1
(iii) lim 2n2 +4n1
.
n
2 3 9
R. (i) e 3 ; (ii) e 2 ; (iii) e 2 .
3. Calculati: n
n
(i) lim 23 ; (ii) lim 7
5 ;
n n
52n +43n n
(iii) lim 32n 3n ; (iv) lim sin 2005 .
n n
1.1. Siruri numerice. Notiuni si rezultate generale 11
R. (i) 0; (ii) ; (iii) 4; (iv) 0.

4. Folosind criteriul clestelui calculati limita sirului de termen general:
n
P
(i) xn = 1 ; (ii) xn = n 1n + 2n + + 2006n
n2 +k
k=1

(iii) xn = n 1n + 2n + + nn ; (iv) xn = [a]+[2a]++[na]
n2 , aR
135...(2n1)
(iv) xn = 246...2n .
a
R. (i) 1; (ii) 2006; (iii) +; (iv) 2 ; (v) 0.
5. Aplic
and criteriul Stolz sa se calculeze limita sirului de termen general:
2 2
(i) an = 2nn ; (ii) bn = 1 ++n
n3
; (iii) xn = lnnn ;
ln 2+ln 3++ln n 12+23++n(n+1)
(iv) xn = n ; (v) xn = n3 ;

1+ 2++ n 1+1 + 1+2 ++ 1+n2
2 2
(vi) xn =
n n
; (vii) xn = 1+n 2 .
1 1 1 1
R. (i) 0; (ii) 3 ; (iii) 0; (iv) e ; (v) ; (vi) 2 ; (vii) 3 .
6. Aplicand criteriul Cauchy-DAlembert, calculati limita sirului de termen
general:
(i) xn = n n (n 2); (ii) xn = n ln n (n 2);
n

(iii) xn = n
n!
(n 2); (iv) xn = n n! (n 2);

n (n!)2
(v) xn = (2n)!8n (n 2).
1
R. (i) 1; (ii) 1; (iii) e; (iv) ; (v) 32 .
Un alt criteriu util n calculul limitelor de siruri este prezentat n urm
atoarea
1.1.2 Teorem a. (Criteriul raportului pentru siruri) Fie (an )nN un
sir de numere reale strict pozitive cu proprietatea c a lim an+1
a exist = l.
n an
Daca l < 1 lim an = 0.
n
Daca l > 1 lim an = +.
n
Daca l = 1 nu se poate decide nimic privitor la valoarea lim an .
n
Prezentam urm atoarea aplicatie.

n
A4. Calculati lim 2nn!
n .
n
2n n!
Solutie. Not
and an = nn este clar c
a an > 0,
an+1 2n+1 (n + 1)! nn

l = lim = lim
n an n (n + 1)n+1 2n n!
n n 1 2
= 2 lim = 2 lim 1
n = < 1.
n (n + 1)n n 1 + e
n
Conform criteriului raportului, lim an = 0.

n
Propunem spre rezolvare
7. Aplic
and criteriul raportului pentru siruri, calculati limitele sirurilor de
termen general:
n (n!)2
nn
(i) xn = (n!)2 ; (ii) xn = 2 (2n)! ; (iii) xn = (2n)!
nn .
R. (i) 0; (ii) 0; (iii) .
1.2 S
iruri fundamentale. Criteriul general al lui
Cauchy
1.2.1 Definitie. S
irul (an )nN se numeste sir fundamental (sau sir Cauchy)
dac
a si numai daca () > 0 () N = N () N a.. () n N , ()

p N |an+p an | < .
Privitor la sirurile fundamentale se demonstreaz
a
1.2.2 Teorem a. (Criteriul general de convergent a a lui Cauchy)
S
irul (an )nN este convergent dac
a si numai dac
a este fundamental.
Prezent
am n continuare c
ateva aplicatii.
n
P
1
A1. Ar
atati c
a sirul (an )n1 de termen general an = k nu e fundamental.
k=1
Deduceti c
a lim an = +.
n
Solutie. Presupunem c a (an )n1 e fundamental () > 0 () N = N ()
a.. () n N , () p N avem:
1 1 1
|an+p an | = + + + < . (*)
n+1 n+2 n+p
In () alegem p = n 2 () > 0 () N = N () a.. () n N avem:
1 1 1
+ + + < . (**)
n+1 n+2 2n
S
a observ
am c
a:
1 1 1 1 1 1 n 1
+ + + + + + = =
n+1 n+2 2n 2n 2n 2n 2n 2
ceea ce nseamn
a c
a () nu poate fi adev a pentru 12 .
arat
Contradictia arat
a c
a sirul considerat nu e fundamental, deci nu e con-
vergent.
1.3. Serii de numere reale. Notiuni generale 13
1
a parte an+1 an = n+1
Pe de alt > 0, deci (an )nN e strict cresc
ator, ceea
ce nseamna ca () lim an . Cum (an )nN nu e convergent lim an = +.
n n
A2. Ar
atati c
a sirul de termen general
sin 1 sin 2 sin n
an = + 2 + + n
2 2 2
este convergent.
Solutie. () p N avem:

sin(n + 1) sin(n + 2)
sin(n + p)
|an+p an | = + + + (*)
2n+1 2n+2 2n+p
1 1 1
n+1 | sin(n+1)| + n+2 | sin(n+2)| + + n+p | sin(n+p)|
2
2
2
1 1 1 1 1 1
n+1 1 + + + p1 = n 1 p < n
2 2 2 2 2 2
(am folosit inegalitatea | sin x| 1, () x R).
Cum lim 21n = 0 () > 0 () N = N () N a.. () n N 21n < .
n
Avand n vedere (), rezult a ca () > 0 () N = N () a.. () n N ,
() p N , |an+p an | < , deci (an )nN e un sir fundamental.
Aplicand criteriul lui Cauchy, deducem c a (an )nN e convergent.
Similar se trateaza si aplicatia
A3. Ar
atati c
a sirul de termen general
cos 1 cos 2 cos n
an = + + +
12 23 n(n + 1)
este convergent.
1.3 Serii de numere reale. Notiuni generale

1.3.1 Definitie. i) Se numeste serie de termen general an o sum
a de forma
X
an = a0 + a1 + + an + . . .
n0
n
P
ii) S
irul (sn )nN , de termen general sn = ak se numeste sirul sumelor
P k=0
partiale ale seriei an .
P
n0
iii) Seria an se numeste convergent
a dac
a sirul (sn )n0 al sumelor ei
n0
partiale este convergent; n caz contrar seria se numeste divergent
a.
P
(iv) Dac
a seria an e convergent arul s R se
a si s = lim sn , num
n0 n

P
numeste suma seriei considerate; se utilizeaz
a n acest caz notatia an = s.
n=0
1.3.1 Serii remarcabile

(i) Seria geometric a de ratie q
P
este seria n
q (q R) si are sirul sumelor partiale (sn )n0 , de termen
n0
n
P
general sn = qk ;
k=1
pentru termenul general sn se obtine
(
n, q=1
sn = 1q n
1q , q 6= 1;
rezult a (sn )n0 este convergent q ]1, 1[ ; n acest caz lim sn =

a c
n
1
1q .
P
Deci seria geometric
a q n e convergent
a q ] 1, 1[; n acest caz
n0
P
1
qn = 1q .
n=0
(ii) Seria armonic
a
P
1
este seria n si are sirul sumelor partiale de termen general
n1
sn = 1 + 12 + + n1 ;
cum sirul (sn )n1 e divergent, seria armonic
a e divergent
a.
1.3.2 Exercitii rezolvate

S
a se calculeze suma fiec
areia din seriile de mai jos:
P P n P
1 3 +2n n2 +n3
(i) n(n+1) ; (ii) 6n ; (iii) n!
n1 n1 n1

P
1
(stiind c
a n! = e).
n=0
n
P n
P
1 1 1 1
Solutie. (i) sn = k(k+1) = k k+1 =1 n+1 .
k=1 k=1

P
1
Cum lim sn = 1 n(n+1) = 1 (seria e convergent
a si are suma s = 1).
n n=1
n
P P n n P n n 1( 12 )
3n +2n 3 2 1 1 1
(ii) 6n = 6 + 6 2 + 3 = lim
2 n 1 +
n1 n1 n1 2
n
1 1( 13 ) 3
lim
3 n 2 = 2 .
3
1.4. Criterii de convergenta. Operatii cu serii convergente 15
(iii) S
a observ
am c
a:

X n2 + n 3 X n2 X n X 1
= + 3 .
n=1
n! n=1
n! n=1
n! n=1
n!
Mai departe avem:

X n2 X n1+1 X n1 X 1
= = +
n=1
n! n=1
(n 1)! n=2
(n 1)! n=1 (n 1)!

X X
1
= + = e + e = 2e;
n=2
(n 2)! (n1)!

X X
n 1
= = e;
n=1
n! n=1
(n 1)!

X
X
1 1
= 1 = e 1.
n=1
n! n=0 n!
In concluzie, se obtine

X n2 + n 3
= 2e + e 3(e 1) = 3.
n=1
n!
1.4 Criterii de convergent

a. Operatii cu serii con-
vergente
1.4.1 Teorem a. (Criteriul

general de convergent
a Cauchy) Seria
P
a () > 0 () N = N () N a.. () n N (),
un e convergent
n0
() p N |un+1 + un+2 + + un+p | < .
1.4.2 Consecint a. (Conditia necesar

a de convergent
a) Dac
a seria
P
a lim un = 0.
un este convergent
n1 n
1.4.3 Aplicatii. (Ale conditiei necesare)

Aratati c
a seriile de mai jos suntdivergente

P P P
1 1 n+1 n 1
(i) n sin n ; (ii) n+2 ; (iii)
nn ;
n1 n1 n2
P P P
1 1 1
(iv) n ln 1 n ; (v)
n+1+ n
; (vi) n tg n1 .
n2 n1 n1
1
1 sin
Solutie. (i) un = n sin n1 ; lim un = lim 1
n
= 1 6= 0;
n n n
n
n+1 n 1
(ii) un = n+2 ; lim un = lim 1 n+2 = e1 = 1e 6= 0;
n n
1 1
n n ; lim un = lim n n = 1 6= 0;
(iii) un =
n n
(iv) un = n ln 1 n1 ; lim un = e1 6= 0;
n
1
(v) un = n+1+ n
; lim un = 0. Nu putem trage nici o concluzie
n
utiliz
and conditia necesar
a de convergent
a. Dar
n
X n
X
1
sn = = k + 1 k = n + 1 1.
k=1 k + 1 + k k=1
Cum lim sn = + seria e divergent

a.
n
1
1 tg
(vi) un = n tg n1 ; lim un = lim 1
n
= 1 6= 0.
n n n
1.4.4 Teorem
a. (Criteriul lui Abel) Dac
a sirul de termeni pozitivi (un )nN

P
e descresc
ator si lim un = 0, seria (1)n1 un este convergent
a.
n n=1
1.4.5 Aplicatii. (La criteriul lui Abel) Aratati ca seriile de mai jos sunt
convergente:
P P
(i) (1)n1 n1 ; (ii) 1
(1)n1 (2n1) 3 ;
n1 n1
P P 3
1
(iii) (1)n1
5n ; (iv) (1)n1 n2n .
n1 n1
Solutie. (i) un = n1 ; uun+1 n

= n+1 < 1; lim un = lim n1 = 0.
n n n
Conform criteriului Abel seria e convergent a.

1 un+1 2n1 3 1
(ii) un = (2n1) 3 ; un = 2n+1 < 1; lim un = lim (2n1)3 = 0.
n n
Se aplica criteriul lui Abel.
1 un+1 n
(iii) un = 5 n; 1
un = n+1 < 1; lim un = lim 5 n = 0.
5
n n

n3 un+1 n+1 3 1 1 3
(iv) un = ; =2n un + n 2 = 12 1 <
1, deci un )nN este
n
descresc
ator.
Pentru a calcula lim un se aplic
a criteriul lui Stolz, obtin
andu-se:
n
(n + 1)3 n3 3n2 + 3n + 1
lim un = lim = lim
n n 2n+1 2n n 2n
3(2n + 1) + 3 n+1 1
= lim n
= 6 lim n
= 6 lim n = 0.
n 2 n 2 n 2
Conform criteriului Abel, seria e convergent

a.
1.4. Criterii de convergenta. Operatii cu serii convergente 17
P P
1.4.6 Definitie. (i) Seria un e absolut convergent
a dac
a seria |un | e
n0 n0
convergent
a.
P
(ii) Dac
a seria un e convergent
a f
ar
a s
a fie absolut convergent
a, ea se
n0
numeste semiconvergent
a.
P
1.4.7 Exemplu. Seria armonic
a alternat
a (1)n1 n1 este semiconver-
n1
gent
a (exercitiu!).
1.4.8 Teorem
a. Orice serie absolut convergent
a este convergent
a.
(Reciproca este n general fals

a, vezi 1.4.7).

P
P
P
1.4.9 Teorem
a. (i) Dac
a un = s1 , vn = s2 (un +vn ) = s1 +s2 .
n=0 n=0 n=0

P
P
(ii) Dac
a un = s si R un = s.
n=0 n=0
1.4.10 Exemplu. Vezi 1.3.3.
O generalizare a criteriului lui Abel e exprimat

a n
1.4.11 Teorem a. (Dirichlet-Abel) Dac a:

P
(i) Seria un are sirul sumelor partiale m
arginit;
n0
(ii) (vn )n0 e un sir descresc
ator de numere pozitive cu lim vn = 0,
n
P
atunci seria un vn este convergent
a.
n0
1.5 Serii cu termeni pozitivi. Criterii de convergent

a
P
1.5.1 Definitie. Seria a un > 0, () n N.
un e cu termeni pozitivi dac
n0
1.5.2 Teorem a. (Criteriul comparatiei)

P P
Fie un , vn serii cu termeni pozitivi.
n0 n0 P
a un vn , () n n0 (n0 N - fixat) si
(i) Dac vn e convergent
a
P n0
un - convergent
a;
n0 P
a un vn , () n n0 (n0 N - fixat) si
(ii) Dac un e divergent
a
P n0
vn - divergent
a;
n0 P P
un
(iii) Dac
a lim = l ]0, +[, seriile un , vn au aceeasi natur
a.
n vn n0 n0
1.5.3 Aplicatii. (La criteriul comparatiei)

P
1
(i) Studiati natura seriei n , unde R (seria armonic
a gene-
n1
ralizat
a).
Solutie. Distingem situatiile:
P P
1 . = 1 n1 = n1 1
n = 1
n divergent
a (seria armonic
a).
n1 n1
P P
1 1 1 1
2 . < 1 n < n n > n ; cum seria n a
e divergent n
n1 n1
divergent
a (folosind criteriul comparatiei, (ii)).
3 . > 1 1 + 21 + 31 + 1 + 21 + 31 + 41 +
1
5 + 1
6 + 1
7 +

2 n
+ 2n + + (2n+111) + 1 + 22 + 222 + +
1
+ ... 2
2n
P n
1
Cum seria 21 e convergenta, folosind criteriul convergentei (i),
n1
P
1
rezult a c
a seria n este convergenta.
n1
P
In concluzie, seria armonica generalizata 1
n este convergenta pentru
n1
a pentru 1.
> 1 si divergent
(ii) Decideti natura seriilor:

P
P
1+n 1
(a) 1+n2 ; (b)
3 4 ;
n=1 n=1 n +5
P
P
1
(c) n sin n ; (d) n
5+n2n .
n=1 n=1
1+n 1 un n2 +n
Solutie. (a) Fie un = 1+n2
, vn = n ; lim = lim 2 = 1 ]0, +[.
n vn n 1+n
P
P
1 1+n
Cum seria n e divergent
a, folosind criteriul comparatiei (iii), seria 1+n2
n1 n=1
1.5. Serii cu termeni pozitivi. Criterii de convergenta 19
e divergenta.
1 1 1
(b) Fie un =
3 4 ; atunci un
3 4 = n4/3
= vn .
P
n +5 n P
1 1
Cum seria n4/3
e convergent
a (vezi exemplul (i)), seria
3 4
n1 n1 n +5
este convergenta, conform criteriului comparatiei.
(c) Fie un = n1 sin n ; atunci:
1 1
un = sin = 2 = vn .
n n n n n
P P
1
Seria vn = n2 e convergent
a, deci seria dat
a e convergent
a.
n1 n1
u 1 un
(d) Fie un = 5 + n 2n , vn = 2n ; cum lim = 1 ]0, +[ si seria
P P
n vn
1 n
2n e convergent
a, seria 5+n24 este convergent
a.
n1 n1
1.5.4 Teorema. (Criteriul raportului)

P
Fie un o serie cu termeni pozitivi. Dac
a:
n0
un+1 P
(i) un q < 1, () n n0 (n0 N - fixat) un convergent
a;
n0
un+1 P
(ii) un 1, () n n0 (n0 N - fixat) un divergent
a;
n0
(iii) () l = lim uun+1 . Pentru l < 1 seria e convergent
a iar pentru
n n
l > 1 seria e divergent
a.
1.5.5 Aplicatii. (La criteriul raportului)

Decideti natura seriilor de mai jos:
P 135...(2n1) P (n!)2 P
an
(i) 3n n! ; (ii) (2n)! ; (iii) 2n +5n (a > 0).
n1 n1 n1
135...(2n1)
Solutie. (i) un = 3n n! > 0, () n N
un+1 1 3 . . . (2n 1)(2n + 1) 3n n!

lim = lim
n un n 3n+1 (n + 1)! 1 3 5 . . . (2n 1)
1 2n + 1 2
= lim = < 1,
3 n n + 1 3
deci seria e convergenta.
(n!)2
(ii) un = (2n)! > 0, () n N
un+1 [(n + 1)!]2 (2n)! (n + 1)2 1

lim = lim 2
= lim = < 1,
n un n (2n + 2)! (n!) n (2n + 1)(2n + 2) 4
deci seria e convergent

a.
an
(iii) un = 2n +5n > 0, () n N
n
un+1 an+1 2n + 5n 5n 25 + 1 a
lim = lim n+1 n+1 = a lim = .
n un n 2 5 an n 5n 2 2 n + 5 5
5
Dac
aa < 5 seria e convergent aci lim uun+1
a, c < 1.
n n
un+1
Dac
aa > 5 seria e divergent
a, c
aci lim un > 1.
n
5n
Daca a = 5 un = 2n +5n lim un = 1 6= 0, deci seria e divergent
a
n
fiindca nu ndeplineste conditia necesar
a de convergent
a.
In concluzie, seria P nan n e convergent a a < 5.
2 +5
n1
1.5.6 Teorem a. (Criteriul radicalului)

P
Fie un o serie cu termeni pozitivi. Daca:
n0
P
(i) n un q < 1 () n N , n 2 un convergent
a;
n0
P
(ii) n un 1, () n N , n 2 un divergent
a;
n0
(iii) () l = lim uun+1 . Pentru l < 1 seria e convergent
a iar pentru
n n
l > 1 seria e divergent
a.
1.5.7 Aplicatii. (La criteriul radicalului)
Stabiliti natura seriilor:
n2
P P n P (1+ n1 )
1 n
(i) lnn (n+1) ; (ii) 2n+1 ; (iii) 3n .
n1 n1 n1
1
Solutie. (i) un = lnn (n+1) > 0, () n N .
1
lim n
un = lim = 0 < 1,
n n ln(n + 1)
n
a.
n
(ii) un = 2n+1 > 0, () n N
n 1
lim n
un = lim = < 1,
n n 2n + 1 2
deci seria e convergenta.
2
1 n
( n)
1+
(iii) un = 3n > 0, () n N

1 n
1+ n e
lim n un = lim = < 1,
n n 3 3
a.
1.6. Siruri de functii 21
1.5.8 Teorema. (Criteriul Raabe-Duhamel)

P
Fie an o serie cu termeni pozitivi.
n0
an
a () s > 1, () p N astfel ca n
(i) Dac an+1 1 s oricare ar fi
P
np an e convergent
a;
n0
an
a () p N astfel ca n
(ii) Dac an+1 1 1 oricare ar fi n p
P
an e divergent
a;
n0
(iii) Presupunem c a () l = lim n uun+1 n
1 . Dac a l > 1 seria e
n
convergenta iar dac
a l < 1 seria e divergent
a. C
and l = 1 nu se poate decide
nimic relativ la convergenta seriei.
1.5.9 Aplicatii. (La criteriul Raabe-Duhamel)

Decideti natura seriilor:
P 13...(2n1) P
1
(i) 24...2n 2n+1 ; (ii) aln n (a > 0, a 6= 1).
n1 n1
Solutie. E usor de constatat c a nu se aplic

a nici criteriul raportului nici
criteriul radicalului.

n(6n+5)
(i) lim n uun+1n
1 = lim 2(n+1)(2n+3) = 64 = 32 > 1 seria e conver-
n n
genta n baza criteriului Raabe-Duhamel.

n n
ln n+1
(ii) lim n un
un+1 1 = n lim n aln n+1 1 = lim n aln n
n
ln n+1 =
n
n n+1
n n n
ln a lim n ln n+1 = ln a n
lim ln n+1 = lnea .
n
a lnea <
Dac 1 ( a < ee ) seria e divergent a.
a lnea > 1 ( a > ee ) seria e convergent
Dac a.
e e ln n e ln n ln n e
a a = e un = (e )
Dac =e =e = ne .
P
e
Cum lim n = + = 6 0 a ln n e divergent a.
n n1
P
In concluzie, seria aln n a a > ee .
e convergent
n1
1.6 S
iruri de functii
Fie D R iar (fn )nN un sir de functii, fn : D R () n N. Pentru
sirul considerat se introduc dou
a tipuri de convergenta, ce vor fi prezentate
n cele ce urmeaz a.
1.6.1 Definitie. (Convergent a punctual a) S

irul (fn )nN converge simplu
atre functia f : D R pe multimea A D dac
(punctual) c a () x A
avem:
lim fn (x) = f (x)
n
adica:
() > 0, () x A () N = N (, x) N a.. () n N
s
a avem
|fn (x) f (x)| < .
In cazul n care conditia precedent
a este ndeplinit
a, se utilizeaz
a notatia
fn f pe A.
1.6.2 Definitie. (Convergent a uniform a) S irul (fn )nN converge uniform

la functia f : D R pe multimea A D dac a:
() > 0 () N = N () N a.. |fn (x) f (x)| < , () n N ,
() x A.
In cazul n care conditia precedent
a este ndeplinit a se utilizeaz
a notatia
fn f .
Leg
atura ntre cele dou
a tipuri de convergent
a e exprimat
a n
1.6.3 Teorem a. Daca fn f pe D, atunci fn f pe D (convergenta

uniform
a implic
a convergenta simpl
a).
Privitor la convergenta uniform

a, prezent
am (f
ar
a demonstratie) urm
atoarele
rezultate.
1.6.4 Teorem a. (Cauchy) S irul de functii (fn )nN , fn : D R () n N

converge uniform c atre f : D R pe multimea D () > 0 () N =

N () N a.. |fn+p (x) f (x)| < , () n N , () p N , () x D .
1.6.5 Teorem a. Fie (fn )nN , fn : D R, () n N iar f : D R.

Dac a exist
a un sir de numere pozitive (an )nN convergent la zero, astfel ca
|fn (x) f (x)| an () n n0 (n0 N - fixat), () x D, atunci fn f
pe D.
1.6.6 Teorema. Fie (fn )nN un sir de functii continue pe D astfel ca fn

f pe D. Atunci f este continu
a pe D.
1.6.7 Aplicatii. (La convergenta sirurilor de functii)

Stabiliti multimea de convergent a, functia limit
a si tipul convergentei
pentru fiecare din sirurile de functii de mai jos:
(i) fn : R R, fn (x) = x2 + n;
x
(ii) fn : R R, fn (x) = n ;
x
(iii) fn : [3, 4] R, fn (x) = x+n ;
1
(iv) fn : [0, +[ R, fn (x) = nenx ;
x2
(v) fn : [1, +[ R, fn (x) = n2 +x2 .
1.6. Siruri de functii 23
Solutie. Notam cu A multimea de convergent

a.
(i) () x R lim fn (x) = lim (x2 + n) = + A = .
n n
(ii) () x R lim fn (x) = lim nx = 0 A = R.
n n
Ar at
am ca fn 0 dar fn 6 0 pe R.
Dac a fn 0 pe R trebuie ca

x
() > 0 () N = n() a. . < , () n N, () x R. (*)
n
Aleg
and x = n si < 1, avem:
n
|fn (n)| = = 1 > , () < 1. (**)
n
Relatiile (*) si (**) fiind contradictorii fn 0, dar fn 6 0 pe R.
x
(iii) () x [3, 4] lim fn (x) = lim x+n = 0; deci A = [3, 4]. Ar
at
am
n n
a fn 0 pe [3, 4]. Observ
c am c
a

x

x 4
|fn (x) 0| = =
, () x [3, 4].
x+n x+n 3+n
4
S
irul (an )nN de termen general an = 3+n este un sir de numere reale
pozitive cu proprietatea lim an = 0. Aplic and Teorema 1.6.5 rezulta ca
n
fn 0 pe [3, 4].
(iv) () x [0, +[ lim fn (x) = lim ne1nx = 0 A = [0, +[.
n n
1
() x [0, +[ |fn (x) 0| = nenx n1
= an . Cum an > 0, () n N
si lim an = 0, se aplic
a Teorema 1.6.5 si rezult
a fn 0 pe [3, 4].
n
2
(v) () x [1, +[ lim f )n(x) = lim x2x+n2 = 0 A = [1, +[.
n n
Vom ar ata c
a fn 0 pe [1, +[. Se observ
a c
a
x2 x2 x
|fn (x) 0| 2 2
= , () x [1, +[.
x +n 2nx 2n
Este deci suficient s
a ar
at
am c
a
x
() > 0 () N = N () N a. . < , () n N, () x [1, +[ . (*)
2n
Inegalitatea (*) se scrie succesiv:
x 1
n> aci x [1, +[).
(c
2 2

1
Aleg
and atunci N = N () = 2 + 1, deducem c
a

1 x
() > 0 () N = N () = +1 a. . < , () n N, () x [1, +[.
2 2n

1
Rezum and cele de mai sus, () > 0 () N = N () = 2 + 1 N a. .
() n N , |fn (x) 0| < , ceea ce arat
a c
a fn 0 pe [1, +[.
Far
a a exemplifica, mention
am alte dou a rezultate importante relative
la sirurile de functii.
1.6.8 Teorem a. (De integrare) Fie sirul de functii continue (fn )nN ,
fn C([a, b]) () n N. Dac
a fn f pe [a, b], atunci:
Z b Z b
lim fn (x)dx = f (x)dx.
n a a
1.6.9 Teorem a. (De derivare) Fie sirul de functii derivabile, cu derivate

ai continue pe [a, b] (fn )nN , fn C 1 ([a, b]), () n N. Dac
de ordinul nt a:
(i) fn f pe [a, b];
(ii) fn g pe [a, b],
atunci f e derivabila pe [a, b] si are loc egalitatea f = g, adica

lim fn = lim fn pe [a, b].
n n
1.7 Serii de functii

Fie (fn )nN un sir de functii, fn : D R () n N (D R). Mai not
am
n
P
prin (Sn )nN sirul de functii de termen general Sn (x) = fk (x), () n N.
l=0
1.7.1 Definitie. (i) Se numeste serie de functii o sum

a de forma:
X
fk = f0 + f1 + + fn + . . . ;
k0
(ii) S
irul de functii (Sn )nN de termen general
n
X
Sn (x) = fk (x), () x D, () n N
k=0
P
se numeste sirul sumelor partiale ale seriei fk ;
n0
a A D e multimea de convergent
(iii) Dac a a sirului (Sn )nN , atunci A
P P
e multimea de convergent
a a seriei de functii fk ; dac
a Sn (x) = S(x)
k0 n
() x A, atunci functia S : A R e suma seriei de functii considerate; se
utilizeaz
a n acest caz notatia:

X
fn (x) = S(x), () x A;
n=0
1.7. Serii de functii 25
P
a Sn S pe A, seria
(iv) Dac fn e punctual convergent
a c
atre S pe
P n0
A; dac
a Sn S pe A, seria fn e uniform convergent
a c
atre S pe A.
n0
Relativ la seriile de functii, prezent
am f
ar
a demonstratie urm
atoarele
rezultate.
P
1.7.2 Teorem
a. (Cauchy) Seria de functii fn este uniform convergent
a

n0
pe D R () > 0 () N = N () N a. . |fn+p (x) fn (x)| < ,

() n N , () p N , () x D .
1.7.3 Teorema. (Weierstrass)
P
Consider
am seria de functii fn , fn : D R () n N.
n0
Dac
a () un sir de numere reale pozitive (an )nN cu propriet
at ile:
(i) |fn (x)| an , () n n0 N, () x D;
(ii) lim an = 0,
n
P
atunci seria fn e uniform convergent atre o functie S : D R.
a pe D c
n0

P
1.7.4 Teorem
a. Fie fn o serie de functii, fn : D R () n 0,
n=0

P
continue pe D. Dac
a fn = S uniform pe D, atunci functia S : D R e
n=0
continu
a pe D.
1.7.5 Teorema. (De integrare termen cu termen)
P
Fie fn o serie de fractii continue, fn C([a, b]) () n N. Dac
a
n0
P
fn (x) = S(x) uniform pe [a, b], atunci:
n=0
! Z
Z b b Z b
X X
fn (x) dx = fn (x)dx = S(x)dx.
a n=0 n=0 a a
1.7.6 Teorema. (De derivare termen cu termen)

P
Fie fn o serie de functii fn C 1 ([a, b]), () n N. Dac
a:
n0

P
(i) fn (x) = S(n), punctual pe [a, b];
n=0

P
(ii) fn (x) = G(x), uniform pe [a, b],
n=0
a pe [a, b] si S = G, adic
atunci functia S e derivabil a
" #

X
X
fn (x) = fn (x), () x [a, b].
n=0 n=0
Rezultatele prezentate vor fi exemplificate n cazul seriilor de puteri.
1.8 Serii de puteri

a n x0 R o serie de functii de forma
Se numeste serie de puteri centrat
P
an (x x0 )n (an R).
n0
In continuare se vor considera serii de puteri centrate n x0 = 0, deci de
P
forma an xn .
n0
Privitor la convergenta seriilor de puteri preciz
am rezultatele:
1.8.1 Teorem a. Orice serie de puteri e convergent
a n x0 = 0 (deci multimea
de convergenta
e nevid
a).
P
1.8.2 Teorem
a. (Abel) Dac
a seria de puteri an xn e convergent
a n
n0
x0 6= 0, atunci seria e absolut si uniform convergent
a pe orice interval [r, r],
unde 0 < r < |x0 |.
O problem a important
a este aceea a determin
arii multimii de convergent
a
a unei serii de puteri.
P
1.8.3 Definitie. Fie seria de puteri an xn . Se numeste raz
a de convergent
a
n0
arul real R 0 definit prin:
a seriei date num
X
R = sup x 0 : x punct de convergent
a a sumei an xn .
n0
Privitor la calculul razei de convergent

a a unei serii de puteri are loc
P
1.8.4 Teorem
a. Fie seria de puteri an xn , av
and raza de convergenta

n0
R. Atunci:

1 n

an+1
= lim |an | = lim .
R n n an
a R1 = 0 R = +; dac
Dac a R1 = R = 0.
P
Dac
a 0 < R < +, seria an xn e uniform convergent
a pe ] R, R[.
n0
P
1.8.5 Definitie. Fie seria de puteri an xn cu raza de convergent
a R.
n0
Intervalul
IC =] R, R[
(pe care seria e uniform convergent
a) se numeste interval de convergent
a al
seriei.
1.8. Serii de puteri 27
P
1.8.6 Observatie. Multimea de convergent
a a seriei de puteri an xn cu
n0
raza de convergent a R e unul din intervalele ] R, R[, [R, R[, ] R, R] sau
[R, R]. Pentru multimea (domeniul) de convergent a al unei serii de puteri
se va folosi notatia DC .
1.8.7 Aplicatii. (Domeniul de convergent a al unei serii de puteri)

Determinati domeniile de convergent
a ale urmatoarelor serii de puteri:
P P P
n xn x2n+1
(i) x ; (ii) n+1 ; (iii) 2n+1 ;
n0 n0 n0
P P P (x3)2n+1
xn xn
(iv) n2n ; (v) nn ; (vi) 2n+1 .
n1 n1 n0

Solutie. (i) an = 1, () n N; R1 = lim an+1 = 1 R = 1. Intervalul de
n an
a este IC =] 1, 1[.
convergent
P
Pentru x = 1 obtinem seria (1)n care e divergent
a 1 / DC .
n0
P
Pentru x = 1 obtinem seria divergent
a 11
/ DC .
n0
Rezult a DC = IC =] 1, 1[.
a c
1
(ii) an = n+1 ; R1 = lim n+2
n+1
= 1 R = 1 IC =] 1, 1[.
n
P (1)n
1 1
x = 1 (n+1) = 1 2 + 3 . . . convergent
a (e seria armonic
a
n0
a) 1 DC .
alternat
P
1 1 1
x=1 n+1 = 1+ 2 + 3 +. . . divergent a) 1
a (e seria armonic / DC .
n0
Domeniul de convergent
a este deci DC = [1, 1[.
and ca la punctele precedente se obtine DC =] 1, 1[.
(iii) Proced
1 n2n 1
(iv) R = lim n+1 = 2 R = 2 IC =] 2, 2[.
n (n+1)2
P (2)n P (1)n
x = 2 n2n = n a 2 DC .
convergent
n1 n1
P P
2n 1
x =2 n2n = a2
n divergent / DC . Deci DC = [2, 2[.
n1 n1

(v) R1 = lim n n1n = lim n1 = 0 R = + IC = R = DC .
n n
P y 2n+1
(vi) Notand x 3 = y, obtinem seria 2n+1 care e convergent
a numai
n0
pe domeniul y ] 1, 1[. Seria dat
a e deci convergent
a dac
a si numai dac
a
x 3 ] 1, 1[. Prin urmare DC =]2, 4[.
1.8.8 Probleme propuse. (Domenii de convergent a)

Aflati domeniul de convergent
a al fiec
areia din seriile:
P P
(i) (1)n (2n + 1)2 xn ; (ii) n!xn ;
n0 n1
P 2 2 P
(iii) 3n xn ; (iv) nn (n + 3)n ;
n1 n1
P 2n P n
(v) (1)n1 (x1)
2n ; (vi) (x3)
(1)n (2n+1)
2n+1
.
n1 n0
R. (i) DC = IC =] 1, 1[; (ii) IC = {0} = DC ; (iii) DC = IC =] 13 , 13 [ ;

(iv) DC = IC = {3}; (vi) IC =]1, 3[; DC = [1, 3]; (vi) IC =]2, 4[;
DC = [2, 4].
1.9 Derivarea si integrarea termen cu termen a

seriilor de puteri
Prezent
am un rezultat teoretic iar apoi d
am mai multe aplicatii ale lui.
P
1.9.1 Teorem
a. Consider
am seria de puteri an xn cu raza de convergenta

n0
R si not
am

X
S(x) = an xn , () x ] R, R[ .
n=0
Sunt adevarate afirmatiile de mai jos:

a pe ] R, R[;
(i) S este derivabil
P
(ii) Seria nan xn1 are raza R si
n1
X
S (x) = nan xn1 , () x ] R, R[ ;
n1
a [a, b] ] R, R[ are loc:

(iii) Dac
Z b Z b
X X bn+1 an+1
S(x)dx = an xn dx = an .
a n=0 a n=0
n+1
1.9.2 Exercitii rezolvate. (Derivare si integrare termen cu termen)

Folosind derivarea sau integrarea termen cu termen, s
a se calculeze sumele
urmatoarelor serii de puteri:
1.9. Derivarea si integrarea termen cu termen a seriilor de puteri 29

P
P
nxn
(i) nxn ; (ii) 2n ;
n=1 n=1

P
P
xn
(iii) (1)n1 (2n1 )x2n2 ; (iv) n ;
n=1 n=1

P n
P n(n+1)
(v) (1)n1 xn ; (vi) 2 xn1
n=1 n=1

P 2n1
P n+1
(vii) (1)n1 x2n1 ; (viii) x
(1)n+1 n(n+1) ;
n=1 n=1

P (x3)n
(ix) n2n .
n=1

P
P
1 x
Solutie. (i) xn1 =
1x , () x ] 1, 1[ xn = 1x , () x ] 1, 1[
n=1
n=1

P
P
x 1
nxn1 = xn = 1x = (1x) 2 , () x ] 1, 1[.
n=1 n=1
n1
P n
P
x 2 x x
(ii) 2 = 2x , () x ] 2, 2[ 2 = 2x , () x ] 2, 2[.
n=1 n=1
Folosind derivarea termen cu termen se obtine:

P
P
x n1 2 nxn x
n 2 = (2x)2 , () x ]2, 2[ 2n = (2x)2 , () x ]2, 2[.
n=1 n=1

P R
P
(iii) Fie S (x) = (1)n1 (2n1)x2n2 S(x)dx = (1)n1 x2n1 .
n=1 n=1

P
x
E usor de observat c
a (1)n1 x2n1 = 1+x2 , () x ] 1, 1[.
n=1
Folosind derivarea termen cu termen se obtine:

x 1 x2
S(x) = = , () x ] 1, 1[.
1 + x2 (1 + x2 )2

P Rx
P Rx
1 dt 1
(iv) xn1
= 1x , () x ] 1, 1[ tn1 dt = 1t = ln 1x ,
n=1 0 n=1 0
n
P
x
() x ] 1, 1[ n = ln(1 x), () x ] 1, 1[.
n=1

P Rx
P
n1 n1 1 n1 n1
(v) (1) x = 1+x , () x ] 1, 1[ (1) t dt =
n=1 0 n=1
Rx
P n
dt
1+t = ln(1+x), () x ]1, 1[ (1)n1 xn = ln(1+x), () x ]1, 1[.
0 n=1

P
1
(vi) Pornind de la xn1 = 1x , () x ] 1, 1[ si aplic
and de dou a
n=1
ori derivarea termen cu termen, se obtine:

X 2x(1 x)2 + 2(1 x)x2
n(n + 1)xn =
n=1
(1 x)4
iar de aici:

X n(n + 1) n1 1
x = .
n=1
2 (1 x)3
(vii) Este evident
a identitatea:

X 1
(1)n1 t2n2 = , () t ] 1, 1[.
n=1
1 + t2
Folosind integrarea termen cu termen, rezult

a:
!
Z x Z x
X dt
n1 2n2
(1) t dt = = arctg x, () x ] 1, 1[.
0 n=1 0 1 + t2
Prin urmare:

X x2n1
(1)n1 = arctg x, () x ] 1, 1[.
n=1
2n 1
(viii) Se porneste de la identitatea

X 1
(1)n1 xn1 = , () x ] 1, 1[
n=1
1+x
si aplic
and de dou
a ori integrarea termen cu termen se g
aseste:

X xn+1
(1)n1 = (x + 1) ln(x + 1) x, () x ] 1, 1[.
n=1
n(n + 1)
x3
(ix) Se noteaz
a 2 = y; aplic
and apoi integrarea termen cu termen se
gaseste:

X (x 3)n 5x
n
= ln , () x ]1, 5[.
n=1
n2 2
1.10 Serii Taylor

1.10.1 Definitie. Fie I R un interval deschis, f : I R o functie e
admite derivate de orice ordin n x0 I. Se numeste serie Taylor atasat
a
functiei f n punctul x0 urm
atoarea serie:
X f (n) (x0 )
(x x0 )n .
n0
n!
1.11. Serii Mac-Laurin 31
Are loc urm

atorul rezultat:
1.10.2 Teorem a. Fie I R interval deschis, x0 I iar f : I R. Dac a:
(i) f are derivate de orice ordin n x0 ;
(ii) () M > 0 a. . |f (n+1) (x)| < M , () x V I (V V(x0 )), atunci
() x V I are loc egalitatea:

X f (n) (x0 )
f (x) = (x x0 )n .
n=0
n!
1.10.3 Aplicatii. (La serii Taylor)

S atate a punctului x0 = 4
a se dezvolte n serie Taylor ntr-o vecin
functiile date prin:
(i) f (x) = x12 ; 1
(ii) f (x) = x2 +3x+2 .
Solutie. (i) Se demonstreaz

a (inductie dup
a n) c
a:
(n + 1)!
f (n) (x) = (1)n , () x R , () n N
xn+2
de unde rezult
a:
(n + 1)!
f (n) (4) = , () n 0, n N.
4n+2
E usor de v a () V V(4) pe care f (n+1) e m
azut c arginit
a. Are deci loc
egalitatea
X
n+1 1
n+2
(x + 4)n = 2 , () x V R
n=0
4 x
(r
am ane n seama cititorului determinarea lui V ).
1 n+1 n+1
P
3 2
(ii) 2 = n+1 (n + 4)n , () x V (R\{2, 1})
x + 3x + 2 n=0 6
(determinarea lui V r amane n seama cititorului).
1.11 Serii Mac-Laurin

1.11.1 Definitie. Fie I R un interval deschis cu proprietatea c a x0 = 0
I iar f : I R o functie ce admite derivate de orice ordin n x0 = 0. Seria
Taylor atasat
a functiei f n punctul x0 = 0, adic
a seria

X f (n) (0) n
x
n=0
n!
se numeste serie Mac-Laurin a functiei f .

a.
1.11.2 Teorem In ipotezele definitiei 1.11.1 are loc egalitatea:

X f (n) (0) n
x = f (x), () x A,
n=0
n!
unde A I e multimea de convergenta

a seriei Mac Laurin.
1.11.3 Aplicatii. (Dezvoltarea n serie de puteri a unor functii ele-

mentare)
1 . f : R R, f (x) = ex , () x R
e usor de v a f (n) (x) = ex , () x R, () n N f (n) (0) = 1,
azut c
() n N;

P
1
seria Mac-Laurin este n! xn , deci o serie de puteri cu coeficientii
n=0
1
an = n! , () n N si raza de convergent
a R = +;
domeniul de convergent a este DC = R;
prin urmare, () x R are loc egalitatea:

X xn x x2 xn
ex = =1+ + + + + ...
n=0
n! 1! 2! n!
substituind x := x, se obtine:

X xn x x2 x4
ex = (1)n =1 + + (1)n + ...
n=0
n! 1! 2! n!
2 . f : R R, f (x) = sin x, () x R
se demonstreaz a (inductie dupa n) c
a:

f (n) (x) = sin x + n , () x R, () n N;
2
prin urmare
(
(n)
0, n = 2k
f (0) = (k N);
(1)k , n = 2k + 1

P
1
seria Mac-Laurin c
autat
a este (1)n (2n+1)! x2n+1 si are raza de
n=0

P
1
a R = +; prin urmare DC = R sin x =
convergent (1)k (2n+1)! x2n+1 ,
n=0
() x R.
3 . f : R R, f (x) = cos x, () x R
1.11. Serii Mac-Laurin 33
se demonstreaz
a (inductie dup
a n) c
a:

f (n) (x) = cos x + n , () x R, () n N;
2
prin urmare

(n) (1)k , n = 2k;
f (0) = (k N);
0, n = 2k + 1

P (1)n 2n
seria Mac-Laurin c
autat
a este (2n)! x si are raza de convergent
a
n=0

P (1)n
R = +; prin urmare DC = R cos x = (2n)! x2n , () x R.
n=0
4 . f :] 1, +[ R, f (x) = (1 + x) , () x R ( R)
se demonstreaz a (inductie dup
a n) c
a:
f (n) (x) = ( 1) . . . ( n + 1)(1 + x)n , () x R, () n N
si deci
f (n) (0) = ( 1) . . . ( n + 1), () n N
seria Mac-Laurin c
autat
a este

X f (n) (0) n X ( 1) . . . ( n + 1) n
x =1+ x
n=0
n! n=1
n!
raza ei de convergenta este R = 1 iar domeniul de convergent

a
DC =] 1, 1[; prin urmare are loc egalitatea:

X ( 1) . . . ( n + 1) n
(1 + x) = 1 + x , () x ] 1, 1[
n=1
n!
pentru = 1 se obtine identitatea:

X
1
= (1)n xn , () x ] 1, 1[
1 + x n=0
folosind integrarea termen cu termen, din egalitatea precedent

a rezult
a:

X xn+1
ln(1 + x) = (1)n , () x ] 1, 1[ .
n=0
n+1
1.11.4 Exercitii propuse. (Devoltare n serie de puteri)

Sa se devolte nserie de puteri

functiile date prin

legile de mai jos:
ex ex ex +ex
(i) f (x) = shx = 2 ; (ii) f (x) = chx = 2 ;
2 2 3
(iii) f (x) = sin x; (iv) f (x) = cos x; (v) f (x) = (1x)(1+2x) .

P
x2n+1
R. (i) shx = (2n+1)! , () x R;
n=0

P
x2n
(ii) chx = (2n)! , () x R;
n=0
(iii) sin2 x = 1cos 2
2x
; folosind apoi dezvoltarea n serie de puteri a
functiei cos se obtine:

X 22n1 2n
sin2 x = (1)n1 x , () x R.
n=1
(2n)!
1+cos 2x
(iv) cos2 x = 2 ; se procedeaz
a apoi ca la (iii), obtin
andu-se

X 22n1
cos2 x = 1 + (1)n , () x R.
n=1
(2n)!

P
3
(v) (1x)(1+2x) = 1 + (1)n+1 2n xn , () x ] 1, 1[\ 12 .
n=0
1.12 Utilizarea dezvolt arilor n serie de puteri la

calculul limitelor si la calculul aproximativ al
integralelor definite
Prezent
am unele aplicatii ale dezvolt arii n serie de puteri.
A1. Sa se calculeze l = lim sin xarctg
x 3
x
.
x0

P 2n+1
x
Solutie. Se stie c
a sin x = (1)n (2n+1)! . Vom deduce mai nt
ai dez-
n=0
voltarea n serie de puteri a functiei arctg x.
Pornim de la identitatea cunoscut a
1
= 1 t + t2 + (1)n tn + . . . () t ] 1, 1[
1+t
din care deducem
1
= 1 t2 + t4 t6 + + (1)n t2n + . . . , () t ] 1, 1[ .
1 + t2
1.12. Utilizarea dezvoltarilor n serie de puteri la calculul limitelor si la calculul
aproximativ al integralelor definite 35
Folosind teorema de integrare termen cu termen, putem integra identitatea
precedenta pe intervalul [0, x] ] 1, 1[ si obtinem:
x3 x5 x7 x2n+1
arctg x = x + + + (1)n + ..., () x ] 1, 1[ .
3 5 7 2n + 1
Din cele de mai sus obtinem:

1 1 1 1 1 1
sin x arctg x = x3 + x5 + x7 + . . .
3 3! 5 5! 7 7!
Limita c
autat
a devine:

1 1 1 1
3 3! x3 + 5 5! x5 + . . . 1 1 1
l = lim = = .
x0 x3 3 3! 6
2ex 22xx2
A2. S
a se calculeze l = lim xsin x .
x0
Solutie. Folosind dezvolt
arile cunoscute avem:

x x 2 x2 x3
2e 2 2x x = 2 1 + + + + ... 2 2x x2
1! 2! 3!

x3 x5
=2 + + ...
3! 5!

X x2n+1 x3 x5 x7
x sin x = x (1)n = + ...
n=0
(2n + 1)! 3! 5! 7!
Limita c
autat
a devine
3
x x5 1 x2
2 3! + 5! + . . . x3
3! + 5! + ...
l = lim x3 x5
= 2 lim
x2
= 2.
x0 x3 1
3! 5! . . .
x0 + ...
3! 5!
xarctg x
A3. S
a se calculeze l = lim x3 .
x0
Solutie. Se foloseste dezvoltarea n serie de puteri a functiei arctg x, obtin
an-
1
du-se l = 3 .
A4. Sa se calculeze o valoare aproximativ a a integralei
Z 1
2 sin x
I= dx.
0 x
Solutie. Folosind dezvoltarea n serie de puteri a functiei sin x deducem:
sin x x2 x4 x6
=1 + + ...
x 3! 5! 7!
Lu
and primii trei termeni ai dezvolt
arii precedente obtinem:
Z 1
2 x2 x4 1 1 1
I 1 + dx = 1 +
0 2 120 2 12 9600
1 9600 800 + 1 8801
= = .
2 9600 19200
A5. S
a se calculeze o valoare aproximativ
a a integralei
Z 1
2 1 cos x
I= dx.
0 x2
Solutie. Folosind dezvoltarea n serie de puteri a functiei cos x, se obtine:
1 cos x 1 x2 x4
= + ...
x2 2! 4! 6!
Z 1 Z 1
2 1 cos x 2 1 x2 x4
dx + dx
0 x2 0 2! 4! 6!
1 1 1
= 3
+ = ...
4 3 4!2 5 6!25
Capitolul 2
Spatiile Rn
2.1 Spatiul cu n dimensiuni

Not am Rn = R R R = x = (x1 , x2 , . . . , xn ) : xi R, () i = 1, n .
In cazul n = 1, multimea R1 este dreapta real a R.
In cazul n = 2, multimea R2 este multimea perechilor de numere reale
(x1 , x2 ) (sau multimea punctelor din plan de abscis a x1 si ordonat
a x2 ).
2
Punctele lui R vor fi notate adesea (x, y) n loc de (x1 , x2 ).
In cazul n = 3, multimea R3 este multimea tripletelor de numere reale
(x1 , x2 , x3 ) sau multimea punctelor din spatiu. Punctele din spatiu vor fi
notate adesea (x, y, z) n loc de (x1 , x2 , x3 ).
Prin analogie, Rn se numeste spatiul cu n dimensiuni iar elementele sale
se numesc puncte.
Dac a x = (x1 , . . . , xn ) Rn , x1 , x2 , . . . , xn se numesc coordonatele
(proiectiile) punctului x.
2.2 Structura de spatiu vectorial al lui Rn

Operatia de adunare + : Rn Rn Rn se defineste prin:
x + y = (x1 + y1 , ..., xn + yn ), () x = (x1 , ..., xn ) Rn , () y = (y1 , ..., yn ) Rn .
Se verific
a usor:
2.2.1 Teorem a. (Rn , +) este un grup abelian cu elementul neutru 0 =
arui element x = (x1 , . . . , xn ) Rn elementul
(0, 0, . . . , 0) si opusul fiec
x = (x1 , . . . , xn ) R . n
Operatia de nmultire a elementelor din Rn cu numere reale : R Rn Rn

se defineste prin:
x = (x1 , . . . , xn ), () R, () x = (x1 , . . . , xn ) Rn .
37
38 2. Spatiile Rn
2.2.2 Teorem a. Au loc egalitatile:

(i) (x + y) = x + y, () R, () x, y Rn ;
(ii) ( + )x = x + x, () , R, () x Rn ;
(iii) (x) = ()x, () , R, () x Rn ;
(iv) 1 x = x, () x Rn .
Teoremele 2.2.1 si 2.2.2 asigur a (Rn , +, ) este un spatiu vectorial
a faptul c
n
real. De aceea elementele x R se mai numesc si vectori, iar coordonatele
x1 , . . . , xn se numesc componentele vectorului x = (x1 , x2 , . . . , xn ).
2.3 Produsul scalar n Rn

2.3.1 Definitie. Functia < , >: Rn Rn R
n
X
hx, yi = xi yi , () x = (x1 , . . . , xn ) Rn , () y = (y1 , . . . , yn ) Rn
i=1
se numeste produs scalar n Rn .
Din Definitia 2.3.1 se obtin propriet
atile produsului scalar, exprimate n
2.3.2 Teorem a. Produsul scalar n Rn are propriet at ile:
(i) hx, xi 0, () x Rn ; hx, xi = 0 x = 0;
(ii) hx, yi = hy, xi, () x, y Rn ;
(iii) hx + y, zi = hx, zi + hy, zi, () x, y, z Rn ;
(iv) hx, yi = hx, yi = hx, yi, () R, () x, y Rn .
Din proprietatea (iii) rezulta egalitatea h0, xi = hx, 0i = 0.
Un rezultat important este
2.3.3 Teorem
a. (Inegalitatea lui Schwarz)
hx, yi2 hx, xi hy, yi , () x, y Rn .
Demonstratie. () x = (x1 , . . . , xn ) Rn , () y = (y1 , . . . , yn ) Rn
inegalitatea enuntului revine la
!2 ! !
n
X n
X n
X
xi yi x2i yi2 . (*)
i=1 i=1 i=1

n
P n
P n
P
Definim f : R R, f (t) = x2i t2 2 xi yi t + yi2 .
i=1 i=1 i=1
n
P n
P
Cum f (t) = (txi yi )2 0, () t R si x2i > 0 f 0
i=1 i=1
2
n
P n
P n
P xi
xi yi x2i yi2 . Egalitatea are loc yi = t, () i = 1, n
i=1 i=1 i=1
xy11 = x2
y2 = = xn
yn .
2.4. Norma n Rn 39
2.4 Norma n Rn
Pe dreapta real a R s-a definit distanta ntre punctele x, y cu ajutorul mo-
dulului |x y|.
In Rn se va defini norma unui vector x, notat a kxk iar cu ajutorul ei se va
exprima distanta ntre 2 puncte x, y R .n
2.4.1 Definitie. Norma vectorului x = (x1 , . . . , xn ) R este num

arul real
nenegativ kxk definit prin:

n
X
kxk = hx, xi = x2i
i=1
Propriet
atile normei, asem
an
atoare cu cele ale modulului sunt exprimate
n
2.4.2 Teorem a.
(i) kxk 0, () x Rn ; kxk = 0 x = 0;
(ii) kxk = || kxk, () R, () x Rn ;
(iii) kx + yk kxk + kyk, () x, y Rn (inegalitatea triunghiului);
(iv) kxyk kxk kyk, () x, y Rn (inegalitatea lui Schwarz transcris
a
n limbajul normei).
2.4.3 Observatii.

(i) In R1 , kxk = x x = x2 = |x| si geometric reprezint a distanta de
la originea O la punctul de abscis a x.
(ii) In R2 , daca x = (x1 , x2 ) kxk = x21 + x22 , cu aceeasi semnificatie
geometric a de la (i).

(iii) In R3 , daca x = (x1 , x2 , x3 ) kxk = x21 + x22 + x23 .
2.5 Distanta n Rn
Cu ajutorul normei se poate introduce distanta ntre dou a puncte din Rn
asa cum n R s-a introdus distanta ntre 2 puncte cu ajutorul modulului.
2.5.1 Definitie. Fie x, y Rn . Atunci distanta ntre x, y se exprim

a prin:
d(x, y) = kx yk.
2.5.2 Observatii.
(i) In R1 , d(x, y) = |x y|.
40 2. Spatiile Rn
(ii) In R2 , distanta ntre x(x1 , x2 ), y(y1 , y2 ) se exprim

a prin:

d(x, y) = (x1 y1 )2 + (x2 y2 )2 .
(iii) In R3 , distanta ntre x(x1 , x2 , x3 ), y(y1 , y2 , y3 ) se exprim

a prin:

d(x, y) = (x1 x2 )2 + (x2 y2 )2 + (x3 y3 )2 .
Distanta n Rn are propriet

atile din
2.5.3 Teorem a. () x, y, z Rn au loc:
(i) d(x, y) 0; d(x, y) = 0 x = y;
(ii) d(x, y) = d(y, x);
(iii) d(x, y) d(x, z) + d(z, y) (inegalitatea triunghiului).
2.6 Vecin atile unui punct din Rn

at
2.6.1 Definitie. Fie n intervale pe o dreapt a I1 , I2 , . . . , In . Produsul lor
cartezian I = I1 I2 In se numeste interval n-dimensional:
I = {(x1 , x2 , . . . , xn ) : x1 I1 , x2 I2 , . . . , xn In } .
Intervalele I1 , I2 , . . . , In se numesc laturile intervalului n-dimensional I.

2.6.2 Observatii.
(i) Laturile unui interval n-dimensional pot fi nchise la un cap at sau la
ambele capete, m arginite sau nem arginite.
(ii) In planul R2 un interval bidimensional cu laturile m arginite e un
dreptunghi.
(iii) In spatiul R3 un interval tridimensional cu laturile m arginite este un
paralelipiped.
(iv) Dac a toate intervalele I1 , I2 , . . . , In sunt deschise, atunci I se numeste
interval n-dimensional deschis; dac a laturile intervalului n-dimensional sunt
nchise, intervalul se numeste nchis; dac a toate laturile sunt intervale m argi-
nite, intervalul se numeste m arginit.
(v) In continuare, prin interval n-dimensional se va ntelege interval
n-dimensional deschis si m arginit, afar a de cazul c and se va specifica n
mod expres contrarul.
2.6.3 Definitie. Fie a Rn si r > 0; se numeste sfer
a (deschis
a) de centru
a si raz
a r, multimea:
Vr (a) = {x Rn : kx ak < r} .
2.7. Multimi deschise n Rn 41
2.6.4 Observatii.
(i) In spatiul R1 = R, Vr (a) =]a r, a + r[= {x R : |x a| < r}.
(ii) In spatiul R2 , Vr (a) = {x = (x1 , x2 ) R2 : kx ak < r} = x =

(x1 , x2 ) R2 : (x1 a1 )2 + (x2 a2 )2 < r = x = (x1 , x2 ) R2 :

(x1 a1 )2 + (x2 a2 )2 < r 2 , adic a interiorul cercului de centru a(a1 , a2 ) si
raz
a r.
(iii) Analog, n R3 , Vr (a) = x = (x1 , x2 , x3 ) R3 : (x1 a1 )2 +(x2 a2 )2 +

(x3 a3 )2 < r 2 , deci interiorul sferei de centru a(a1 , a2 , a3 ) si raz a r.
2.6.5 Definitie. Multimea Wr (a) = {x Rn : kx ak r} se numeste
sfera nchis
a de centru a si raz
a r.
In continuare se vor face referiri la sfere deschise. Se demonstreaz
a:
2.6.6 Teorem a. Orice sfera de centru a contine un interval n-dimensional
care contine a; reciproc, orice astfel de interval contine o sfer
a de centru a.
2.6.7 Definitie. Se numeste vecin atate a lui a Rn orice multime care
contine o sfer
a Vr (a) de centru a.
Se demonstreaz
a:
2.6.8 Teorem a. O multime V este o vecinatate a unui punct a Rn dac
a
si numai dac a un interval n-dimensional I, astfel ca a I V .
a exist
2.7 Multimi deschise n Rn

2.7.1 Definitie. Fie A Rn si a A. Punctul a este un punct interior al
multimii A dac
a exist
a o vecin
atate V a lui a continut
a n A,
a V A,
adic
a multimea A este ea ns
asi o vecin
atate a lui a.
2.7.2 Observatie. Multimea tuturor punctelor interioare lui A se numeste
interiorul multimii A si se noteaz a incluziunea Int A A.
a Int A; este evident
2.7.3 Definitie. Multimea A Rn este deschis
a A = Int A ( A este o
vecin
atate al fiec
arui punct al s
au).
Se demonstreaz
a:
2.7.4 Teorem a.
(i) Reuniunea unei familii oarecare de multimi deschise este o multime
deschis
a.
(ii) Intersectia unei familii finite de multimi deschise este o multime
deschis
a.
42 2. Spatiile Rn
2.8 Multimi nchise. Frontier

a a unei multimi
2.8.1 Definitie. Punctul a Rn este aderent multimii A Rn dac
a orice
atate V a lui a contine cel putin un punct x A, adic
vecin a:
V A 6=
oricare ar fi vecin
atatea V a lui a.
2.8.2 Observatii.
(i) Dac a a A, atunci a este un punct aderent al lui A; pot exista puncte
aderente ale lui A care s a nu apartin
a lui A.
(ii) Multimea punctelor aderente lui A se numeste aderenta (nchiderea)
lui A si se noteaza A; evident A A.
2.8.3 Definitie. O multime A Rn este nchis

a dac
a este egal
a cu nchiderea
sa, A = A.
Se demonstreaz
a:
2.8.4 Teorem a.
(i) Multimea A Rn este nchis a complementara sa CA este nchis a.
(ii) Reuniunea unei familii finite de multimi nchise este o multime
nchis
a.
(iii) Intersectia unei familii oarecare de multimi nchise este o multime
nchis
a.
2.8.5 Definitie. Fie A Rn ; punctul a Rn este punct frontiera a lui A

daca a este punct aderent at
at pentru A c
at si pentru CA, adic
a oricare ar
fi V o vecinatate a lui a,
V A 6= , V CA 6= .
Multimea punctelor frontier

a ale lui A se numeste frontiera lui A si se noteaz
a
Fr A. Avem Fr A = Fr CA si Fr A = A\Int A.
2.9 Puncte de acumulare

2.9.1 Definitie. Fie A Rn si a Rn . Punctul a este un punct de
acumulare al lui A daca orice vecinatate V a lui a contine cel putin un
punct x 6= a din A ( () V - vecin
atate a lui A, (V \{a}) A 6= ).
2.10. Multimi marginite. Multimi compacte. Multimi conexe 43
2.9.2 Observatii.
(i) Orice punct de acumulare al lui A este punct aderent al lui A, deci
multimea punctelor de acumulare e continuta n nchiderea A a lui A.
(ii) Un punct aderent a A care nu apartine lui A este n mod necesar
punct de acumulare al lui A.
(iii) Punctele lui A nu sunt n mod necesar puncte de acumulare ale lui
A.
(iv) Punctul b A e izolat dac a nu e punct de acumulare.
Se demonstreaz
a:
a. A Rn este nchis
2.9.3 Teorem a A si contine toate punctele de
acumulare.
2.10 Multimi m
arginite. Multimi compacte. Multimi
conexe
2.10.1 Definitie. Multimea A Rn e m arginit
a dac
a exist
a o sfer
a cu
centrul n origine care contine multimea A, adic
a:
() M > 0 a. . kxk M, () x A.
2.10.2 Definitie. Multimea A Rn e compact

a dac
a e m
arginit
a si nchis
a.
2.10.3 Definitie. Multimea A Rn este conex a dac

a nu exist
a nici o
pereche de multimi deschise G1 si G2 astfel ca:
A G1 G2 , A G1 6= , A G2 6= si (A G1 ) (A G2 ) = .
2.11 iruri de puncte din spatiul Rn

S
2.11.1 Definitie. O functie f : N Rn se numeste sir de puncte din spatiul
Rn . Se va nota prescurtat (xk )kN .
2.11.2 Definitie. Punctul x0 Rn este limita sirului (xk )kN din Rn dac a
n afara oricarei vecinat
ati a lui x0 se g asesc cel mult un num
ar finit de
termeni ai sirului. Se utilizeaza notatia lim xk = x0 .
k
2.11.3 Observatie. Dac atate a lui x0 , atunci xk

a V (x0 ) e o vecin
V (x0 ) kxk x0 k < .
Se demonstreaz
a urm
atoarele rezultate:
44 2. Spatiile Rn
a. lim xk = x0 Rn () > 0 () N = N () a. .
2.11.4 Teorem
k
() n N , kxk x0 k < .
2.11.5 Teorem a (un sir din Rn se

a. Limita unui sir convergent e unic
numeste convergent dac
a are limit
a).
2.11.6 Teorem a. Fie (k )kN un sir de numere reale cu proprietatea

a kxk x0 k k , () k N, k k0 , atunci lim xk = x0 .
lim k = 0. Dac
k k
2.11.7 Teorem a lim xk = x0 lim kxk k = kx0 k.

a. Dac
k k
2.11.8 Teorem a. Orice sir convergent (xk )kN din Rn este m

arginit, adic
a
() M > 0 a. . kxk k M , () k N.
2.11.9 Definitie. S irul (xk )kN Rn este fundamental (Cauchy) () >

0 () N = N () a. . () p N , () q N
kxp xq k < .
2.11.10 Teorem irul (xk )kN Rn este conver-

a. (Criteriul Cauchy) S
gent (xk )kN este fundamental.
2.11.11 Teorem a. Un sir (xk )kN Rn are limita a Rn pentru fiecare

i {1, 2, . . . , n} sirul coordonatelor (xi,k )kN are limita ai = pri a.
2.11.12 Exemple.
xn x0
(i) (xn , yn ) (x0 , y0 )
yn y0 .
8
< xn x0
(ii) (xn , yn , zn ) (x0 , y0 , z0 ) yn y0
:
zn z0 .
Capitolul 3
Functii definite pe multimi

din Rn
3.1 Functii reale de variabil

a vectorial
a
3.1.1 Definitie. Fie Df Rn , Df 6= . O functie f : Df R
(x1 , . . . , xn ) Df f (x1 , . . . , xn ) R
se numeste real
a de variabila vectorial
a x = (x1 , . . . , xn ).
3.1.2 Observatii.
(i) Multimea Df se numeste domeniul maxim de definitie al functiei f .
(ii) O prim
a problem a (importanta!) care se pune n leg
atur
a cu functiile
reale de variabil
a vectorial
a este aceea a determin arii domeniului maxim de
definitie.
3.1.3 Exemple. (De determinare a domeniului maxim de definitie).
Aflati domeniile maxime de definitie ale functiilor definite prin legile de
mai jos: q
x2 y2
(i) f (x, y) = 4 + 9 1;
(ii) f (x, y) = ln(1 |x| |y|);
(iii) f (x, y, z) = 2x+3y+z ;
4x y z 2
2 2
xy
(iv) f (x, y) = xy ;
x
(v) f (x, y) = arccos x+y ;

(vi) f (x, y) = 1 x2 + 1 y 2 ;
1
(vii) f (x, y, z) = x2 +y 2 z .
45
46 3. Functii definite pe multimi din Rn
n o
x2 y2
Solutie. (i) Df = (x, y) R2 : 4 + 9 1 0 exteriorul si frontiera
x2 y2
elipsei de ecuat
ie (E) :4 + 9 1 = 0.
(ii) Df = (x, y) R2 : 1 |x| |y| > 0 = (x, y) R2 : |x| + |y| < 1
interiorul patratului de v arfuri (1, 0), (0, 1), (1,0), (1,

1).
(iii) Df = (x, y, z) R3 : 4 x2 y 2 z 2 > 0 = (x, y, z) R3 : x2 +

y 2 + z 2 < 4 interiorul sferei de centru (0, 0, 0) si raz a r = 2.

2 2
(iv) Df = (x, y) R : x y 6= 0 = (x, y) R : x 6= y punctele
planului R2 nesituate
n
pe prima
bisectoare.
o
2 x
(v) Df = (x, y) R : x+y 1 (r amane n seama cititorului explici-
tarea (precizarea)

geometric a a lui D f ).
(vi) Df = (x, y) R2 : 1 x2 0 1 y 2 0 = (x, y) R2 : x

[1, 1] y [1, 1] = [1, 1] [1, 1].

(vii) Df = (x, y, z) R3 : x2 + y 2 z 6= 0 .
3.1.4 Definitie. Functia f : Df Rn R e m arginit
a dac
a si numai dac
a
() M 0 a. . |f (x)| M , () x = (x1 , . . . , xn ) Df .
3.2 Limitele functiilor reale de variabil

a vectorial
a
3.2.1 Definitie. Fie Df Rn , x0 Rn punct de acumulare al lui Df si
f : Df R. Num arul l R este limita functiei f n punctul x0 dac a si
numai dac a pentru orice vecin atate U a lui l (n R) exist
a o vecinatate V a
lui x0 (n Rn ) astfel ca () x V Df , x 6= x0 sa avem f (x) U .
In caz afirmativ se utilizeaz a notatia lim f (x) = l.
xx0
Teoremele de mai jos dau definitii echivalente pentru limita unei functii
ntr-un punct.
3.2.2 Teorem a. (De

caracterizare cu ajutorul sirurilor)
lim f (x) = l pentru orice sir (xk )kN Df \{x0 } convergent cu
xx0
lim xk = x0 lim f (xk ) = l .
k k
3.2.3 Teorem a. (De caracterizare , )

lim f (x) = l () > 0 () = () > 0 a. . () x Df , x 6= x0 cu
xx0
kx x0 k < s
a avem |f (x) l| < .
In continuare vom face referiri la functiile reale de dou a si respectiv
trei variabile reale, acestea fiind functiile ce intervin cel mai des n stiintele
ingineresti.
3.2. Limitele functiilor reale de variabila vectoriala 47
3.2.4 Definitie. Fie Df R2 , (x0 , y0 ) R2 un punct de acumulare al lui

Df iar f : Df R. Se numesc limite partiale ale functiei f n punctul
(x0 , y0 ) urm
atoarele functii reale de o variabil
a real
a:
(x) = lim f (x, y), (y) = lim f (x, y).

yy0 xx0
Se numesc limite iterate ale functiei f n punctul (x0 , y0 ) urm

atoarele limite:

l12 = lim lim f (x, y) , l21 = lim lim f (x, y) .
xx0 yy0 yy0 xx0
3.2.5 Observatie. Consideratii analoge se pot face pentru functiile reale

de n variabile reale (n 3).
Se demonstreaz
a:
3.2.6 Teorem a. Fie Df R2 , (x0 , y0 ) R2 punct de acumulare al lui Df
iar f : Df R. Dac
a exist
a lim f (x, y) = l si exist
a una din limitele
(x,y)(x0 ,y0 )
l12 sau l21 , atunci l = l12 = l21 .
3.2.7 Observatii.
(i) Dac
a exist
a numai una din limitele:

l= lim f (x, y), l12 = lim lim f (x, y) , l21 = lim lim f (x, y)
(x,y)(x0 ,y0 ) xx0 yy0 yy0 xx0
nu rezult
a c
a exist
a si celelalte doua.
(ii) Dac
a nu exist al= lim f (x, y), este posibil s
a existe ambele
(x,y)(x0 ,y0 )
limite iterate; n acest caz l12 6= l21 .

(iii) Este posibil ca,

desi (x0 , y0 ) e punct de acumulare al lui Df , multimea
x R : (x, y) Df s a nu-l aib a pe x0 ca punct de acumulare, oricare ar

fi y. In acest caz nu are sens lim f (x, y) oricare ar fi y.
xx0
3.2.8 Observatie. (Metod a practica)

a (0, 0) este punct de acumulare al lui Df , f : Df R si avem
Presupunem c
de calculat lim f (x, y).
(x,y)(0,0)
Parcurgem etapele urm atorului algoritm:
1 . Se face schimbarea de variabil a y = mx;

2 . Se determin a f (x, mx);
3 . Se calculeaz
a lim f (x, mx); sunt posibile situatiile:
x0
(i) () lim f (x, mx) si aceasta este independent
a de m; n acest caz
x0
() lim f (x, y) = lim f (x, mx).
(x,y)(0,0) x0
(ii) () lim f (x, mx) dar valoarea ei depinde de m; n acest caz

x0
(6 ) lim f (x, y).
(x,y)(x0 ,y0 )
(iii) (6 ) lim f (x, mn); n acest caz (6 ) lim f (x, y).
x0 (x,y)(0,0)
Algoritmul prezentat se numeste metoda dreptei variabile. Poate fi aplicat

si pentru calculul limitelor de forma lim f (x, y). In acest caz se
(x,y)(x0 ,y0 )
a y = y0 + m(x x0 ).
foloseste schimbarea de variabil
3.2.9 Aplicatii. (La metoda dreptei variabile)
Calculati limitele de mai jos:
x2 y 2 3xy 6
(i) l1 = lim x2 +y 2 ; (ii) l2 = lim x 2 +y 12 ;
(x,y)(0,0) (x,y)(0,0)
xy xy
(iii) l3 = lim ; (iv) l4 = lim ;
(x,y)(0,0) x+y (x,y)(0,0) x+y
x2 y 3 x+2y
(v) l5 = lim 2 +y 2 ; (vi) l6 = lim ;
(x,y)(0,0) x (x,y)(0,0) x3y
1
(vii) l7 = lim (x2 + y 2 ) sin x2 +y 2 ;
(x,y)(0,0)
x2 y x3 +y 3
(viii) l8 = lim 2 2 ; (ix) l9 = lim 2 2 .
(x,y)(0,0) x +y (x,y)(0,0) x +y
Solutie.
0
(i) Nedeterminarea e de form
a 0 ; folosim metoda dreptei variabile si
pun
and y = mx gasim:
x2 y 2 x2 (1 m2 ) 1 m2
lim = lim = .
(x,y)(0,0) x2 + y 2 x0 x2 (1 + m2 ) 1 + m2
x2 y 2
Cum rezultatul depinde de m (6 ) lim 2 2 .
(x,y)(0,0) x +y
(ii) Analog cu (i), avem (pun
and y 6 = m)
3xy 6 3mx2 3m 3xy 6

lim = lim = (6 ) lim .
(x,y)(0,0) x2 + y 12 x0 x2 (1 + m2 ) 1 + m2 (x,y)(0,0) x2 + y 12
xy x(1m) 1m
(iii) l3 = lim = lim = (6 ) l3 .
(x,y)(0,0) x+y x0 x(1+m) 1+m
xy mx2
(iv) l4 = lim x+y = lim = 0 () l4 si l4 = 0.
(x,y)(0,0) x0 x(1+m)
x2 y 3 mx5
(v) l5 = lim x 2 +y 2 = lim x 2 (1+m2 ) = 0 () l5 si l5 = 0.
(x,y)(0,0) x0
x+2y x(1+2m) 1+2m
(vi) l6 = lim = lim = (6 ) l6 .
(x,y)(0,0) x3y x0 x(13m) 13m
3.2. Limitele functiilor reale de variabila vectoriala 49
1 1
(vii) l7 = lim (x2 + y 2 ) sin x2 +y 2 2
2 = lim x (1 + m ) sin x2 (1+m2 ) =
(x,y)(0,0) x0

1 1
(1 + m2 ) lim x2 sin x2 (1+m2) . Cum sin
x2 (1+m2 ) 1 l7 = 0.
x0
x2 y mx3
(viii) l8 = lim x 2 +y 2 = lim x 2 (1+m2 ) = 0.
(x,y)(0,0) x0
x3 +y 3 x3 (1+m3 )
(ix) l9 = lim 2 2 = lim 2 2 = 0.
(x,y)(0,0) x +y x0 x (1+m )
3.2.10 Observatii.
(i) Metoda dreptei variabile se aplic a n general n cazul calculului
limitelor functiilor rationale, pentru eliminarea nedetermin arilor de forma
0
0 .
(ii) In cazul functiilor reale de trei variabile reale, se aplic
a metoda
curbelor variabile, pe care o vom exemplifica mai jos.
3.2.11 Aplicatii. (La metoda curbelor variabile)

Sa se calculeze limitele de mai jos:
2x+yz
(i) l1 = lim 3x+2y+4z ;
(x,y,z)(0,0,0)
2x+3y 2 +4z 3
(ii) l2 = lim 4 2 ;
(x,y,z)(0,0,0) 5x+4y +z
(iii) l3 = lim x yz
y+z .
(x,y,z)(0,0,0)
Solutie. Descriem pe scurt metoda:

se fac schimbarile: x = at, y = bt, z = ct; atunci t 0 (x, y, z)
(0, 0, 0);
n caz ca valoarea limitei functiei n t este independent a de a, b, c,
aceasta este limita functiei n (0, 0, 0); n caz contrar, limita nu exist
a.
(i) x = at, y = bt, z = ct
2x + y z t(2a + b c) 2a + b c
l1 = lim = lim = .
(x,y,z)(0,0,0) 3x + 2y + 4z t0 t(3a + 2b + 4c) 3a + 2b + 4c
2x+yz
Cum l1 depinde de a, b, c (6 ) lim .
(x,y,z)(0,0,0) 3x+2y+4z
(ii) x = at, y = bt, z = ct
2x + 3y 2 + 4z 3 t(2a + 3b2 t2 + 4c3 t2 2a 2

l2 = lim 4 2
= lim 4 3 2
= = .
(x,y,z)(0,0,0) 5x + 4y + z t0 t(5a + 4b t + c t) 5a 5
2 2x+3y 2 +4z 3
Cum l2 este independent de a, b, c l2 = 5 = lim 4 2 .
(x,y,z)(0,0,0) 5x+4y +z
(iii) x = at, y = bt, z = ct
yz t(b c)
l3 = lim x = lim at = 0.
(x,y,z)(0,0,0) y+z t0 t(b + c)
3.2.12 Observatii.
(i) Pentru operatiile cu limite de functii reale de n variabile reale se
p
astreaza regulile de calcul din cazul functiilor reale de o variabil a real
a.
(ii) Nedetermin arile n cazul operatiilor cu functii reale de n variabile
reale sunt aceleasi ca n cazul functiilor reale de o variabil
a real
a.
3.3 Continuitatea functiilor reale de n variabile reale

3.3.1 Definitie. Fie Df Rn si x0 Df . Functia f este continu a n x0
dac
a si numai daca pentru orice vecin
atate U a lui f (x0 ) exist
a o vecinatate
V a lui x0 astfel ca () x V Df sa avem f (x) U .
3.3.2 Observatii.
a x0 Df e un punct izolat al lui Df , atunci f e continu
(i) Dac a n x0 .
a x0 Df e un punct de acumulare al lui Df , atunci f e continu
(ii) Dac a
n x0 lim f (x) = f (x0 ) (n sensul definitiei limitei unei functii reale de n
xx0
variabile reale).
(iii) Dac
a f e continua n fiecare punct al lui Df , functia f se numeste
continu a pe Df .
(iv) Functiile elementare de n variabile reale sunt continue pe domeniul
maxim de definitie.
3.3.3 Aplicatii. (Determinarea domeniului de continuitate)

Pentru fiecare din functiile de mai jos, s
a se determine domeniul de con-
tinuitate DC : (
x2 y 2
(i) f (x, y) = x2 +y 2 , (x, y) 6= (0, 0)
2, (x, y) = (0, 0)
(
x2 +y 2
|x|+|y| , (x, y) 6= (0, 0)
(ii) f (x, y) =
0, (x, y) = (0, 0)
(
1
(x2 + y 2 ) sin xy , (x, y) 6= (0, 0)
(iii) f (x, y) =
0, (x, y) = (0, 0)
8
x2 +y 2
< , (x, y) 6= (0, 0)
(iv) f (x, y) = 1+x2 +y 2 1
:
2, (x, y) = (0, 0)
3.3. Continuitatea functiilor reale de n variabile reale 51
(
u2 v
u2 +v2 , (u, v) 6= (0, 0)
(v) f (u, v) =
0, (u, v) = (0, 0)
Solutie.
(i) Pe R2 \{(0, 0)}, f e continu a (elementar
a). Cum (0, 0) e punct de
acumulare al lui R2 , f - continu
a n (0, 0) lim f (x, y) = f (0, 0) = 2.
(x,y)(0,0)
Pentru a calcula lim f (x, y) aplic
am metoda dreptei variabile. Deci
(x,y)(0,0)
facem schimbarea de variabila y = mn si
x2 (1 m2 ) 1 m2
lim f (x, y) = lim = .
(x,y)(0,0) x0 x2 (1 + m2 ) 1 + m2
Prin urmare, (6 ) lim f (x, y). Domeniul de continuitate al functiei

(x,y)(0,0)
date este deci DC = R2 \{(0, 0)}.
(ii) Sunt valabile consideratiile de la (i). R
am
ane de v
azut dac
a
lim f (x, y) = 0. Avem:
(x,y)(0,0)
t2 x2 (1 + m2 )
lim f (x, y) = lim = 0 = f (0, 0).
(x,y)(0,0) t0 |t|x(1 + m)
a si n (0, 0) si deci DC = R2 .
Prin urmare f e continu
(iii) Analog cu punctele precedente, avem:
1 1
lim f (x, y) = lim x2 (1 + m2 ) sin = (1 + m2 ) lim x2 sin =
(x,y)(0,0) x0 mx2 x0 mx2
= (1 + m2 )0 = 0 6= 2 = f (0, 0).
a n (0, 0) si ca atare Df = R2 \{(0, 0)}.

Deci f nu e continu
(iv) Analog cu punctele precedente se obtine Df = R2 .
3.3.4 Definit

ie. Die f : Df Rn R. Functia f este uniform continu
a

pe Df () > 0 () = () a. . () x , x Df cu proprietatea

kx x k < |f (x ) f (x )| < .
3.3.5 Observatii.
(i) Dac

a n = 1 Df R. Functia f : Df R e uniform continu
a pe

Df () > 0 () = () > 0 a. . () x , x Df cu proprietatea

|x x | < |f (x ) f (x )| < .
a n = 2 Df R2 . Functia f : Df R e uniform continu

(ii) Dac a pe

Df () > 0 () = () a. . () x = (x1 , x2 ), () x = (x1 , x2 ) Df

cu proprietatea kxx | = (x1 x1 )2 +(x1 x2 ) < |f (x ) f (x )| < .
(iii) Consideratii analoge celor de la (i) si (ii) se fac pentru n 3.
Mention
am urm atoarea leg
atur
a ntre functiile continue si uniform con-
tinue de n variabile reale.
3.3.6 Teorem a. Fie Df Rn si f : Df R. Sunt adev arate afirmatiile
de mai jos:
(i) Dac a pe Df f - continu
a f e uniform continu a pe Df .
(ii) Daca Df e compacta, atunci f - uniform continua pe Df f -
continu
a pe Df .
Propriet
ati importante ale functiilor continue pe o multime compact
a
Df Rn sunt continute n:
3.3.7 Teorem a. Fie Df Rn compact a iar f : Df R. Dac a f este
continu
a pe Df , atunci f e m
arginit
a si si atinge marginile pe Df .
3.4 Derivate partiale

Pentru fixarea ideilor ne referim la functii reale de doua variabile reale,
situatia num
arului de variabile n > 2 trat
andu-se analog.
3.4.1 Definitie. Fie Df R2 , (x0 , y0 ) Df punct de acumulare iar
f : Df R. Functia f e derivabil a partial n raport cu x n (x0 , y0 ) dac
a
limita de mai jos exist
a si este finit
a:
f (x, y0 ) f (x0 , y0 )
lim .
xx0 x x0
In caz afirmativ, valoarea limitei precedente se numeste derivata partial a de
ordinul ntai a lui f n raport cu x n punctul (x0 , y0 ) si se noteaz a prin
fx1 (x0 , y0 ) sau f
x (x0 , y0 ).
Analog se defineste derivata partial a de ordinul nt
ai n raport cu y n punctul
f
(x0 , y0 ). Ea se noteaza prin fy (x0 , y0 ) sau y (x0 , y0 ).
3.4.2 Observatii.
(i) Daca f : Df R e derivabil a partial n raport cu x n fiecare punct
(x, y) Df , se spune ca f e derivabila partial n raport cu x pe Df . Derivata
partial ai n raport cu x ntr-un punct (x, y) Df se noteaz
a de ordinul nt a
f
fx (x, y) sau x (x, y).
3.4. Derivate partiale 53
(ii) Analog cu (i), f : Df R e derivabil a partial n raport cu y pe Df

dac a e derivabila partial n raport cu y n fiecare punct (x, y) Df . Derivata
partial a de ordinul ntai n raport cu y n (x, y) Df se noteaz a cu fy (x, y)
f
sau y (x, y).
(iii) Pentru calculul derivatelor partiale se p astreaz a regulile de calcul
din cazul functiilor de o variabil a, cu observatia c a se consider a variabil a
numai aceea n raport cu care se efectueaz a derivarea (x, c and se calculeaz a
fx , respectiv y c and se calculeaz a fy ).
(iv) Functiile elementare sunt derivabile partial pe interiorul domeniului
maxim de definitie.
3.4.3 Exemple. (De calcul a derivatelor partiale de ordinul I)
a se calculeze fx , fy n punctele indicate:
(i) Folosind definitia s
(a) f : R R, f (x, y) = x2 + x2 y + y 2 n punctul (1, 2);
2
x2 y
(b) f : R2 R, f (x, y) = x2 +y 2 +1 n punctul (0, 1).
Solutie.
f (x, 2) f (1, 2) 3x2 3
(a) fx (1, 2) = lim = lim =6
x1 x1 x1 x 1
f (1, y) f (1, 2) y2 + y 6
fy (1, 2) = lim = lim = 5.
y2 y2 y2 y2
(b) Analog cu (a), se obtin: fx (0, 1) = 0; fy (0, 1) = 0.
(ii) Sa se calculeze derivatele partiale de ordinul nt
ai ale functiilor de
mai jos ntr-un punct arbitrar al domeniului de definitie:
2
(a) f : R2 R, f (x, y) = (x2 + xy)ex y ;
(b) f : R2 R, f (x, y) = ln(x2 + y 2 + 1);
(c) f : R2 \{(0, y) : y R} R, f (x, y) = arctg xy ;
(d) f :]0, +[R R, f (x, y) = y ln x;
2
(e) f : R2 \{(x, y) : x = 0 sau y = 0} R, f (x, y) = x2 y + xy + yx .
Solutie.
f 2 2
(a) (x, y) = (x2 + xy)x ex y + (x2 + xy)(ex y )x =
x
2 2
= (2x + y)ex y 2xy(x2 + xy)ex y =
2 f
= (2x + y 2x3 y 2x2 y 2 )ex y (x, y) =
y
2y 2
= (x2 + xy)y ex + (x2 + yx)(ex y ) y =
2y 2y 2y
= xex x2 (x2 + xy)ex = x(1 x3 x2 y)ex
f 2x f 2x
(b) x (x, y) = x2 +y 2 +1
,; y (x, y) = x2 +y 2 +1
.

f 1 y x2 y y
(c) x (x, y) = 2 x x = x2 +y 2 x2 = x2 +y 2 ;
1+( yx )
f 1 1 x
y (x, y) = y 2 x = x2 +y 2 ;
1+( x )
f y f y
(d) x (x, y) = x ; y (x, y) = x ;
f 1 y2 2x3 +x2 y 3
(e) y (x, y) = 2xy + y x2 = x2 y
f x 2y x3 y 2 x3 +2y 3
y (x, y) = x2 y2 + x = xy 2 .
3.4.4 Definitie. (i) Presupunem c a f : Df R (Df R2 ) e derivabil a

partial n raport cu x pe Df , deci fn : Df R. Dac a fx este la r
andul ei
derivabil a n raport cu x pe Df , se spune ca f este de dou a ori derivabil
a
partial pe Df n raport cu x. Derivata partial a a lui fx n raport cu x se
numeste derivata partiala de ordinul doi a lui f n raport cu x si se noteaz
a
2f
prin fxx sau x2 . Deci:

2f f
fxx (x, y) = 2
(x, y) = (x, y) .
x x x
(ii) Presupunem c a f : Df R e derivabil a partial n raport cu x pe Df ,

fx : Df R. Dac a fx e derivabil
a partial n raport cu y pe Df , functia f e
de dou a ori derivabil
a partial pe Df , n raport cu x si y. Derivata partial a

(fx )y se numeste derivata partiala de ordinul doi a lui f n raport cu x si y;
2f
se noteaz a prin fxy sau xy . Deci

2f f
fxy (x, y) = (x, y) = (x, y) .
xy y x
(iii) Presupunem c a f : Df R e derivabil a partial n raport cu y pe

Df , fy : Df R. Dac a fy e derivabil a partial n raport cu y pe Df , atunci
f e de dou a ori derivabil
a partial n raport cu y pe Df . Derivata partial aa

lui fy n raport cu y se numeste derivata partial a de ordinul doi a lui f n
sau 2f
raport cu y si se noteaz
a prin fyy y 2 . Deci

2f f
fyy (x, y) = (x, y) = (x, y) .
y 2 y y
(iv) Presupunem c a f : Df R e derivabil a partial n raport cu y pe

Df , fy : Df R. Daca fy e derivabil
a n raport cu x pe Df , atunci f e de
dou a pe Df n raport cu y si x. Derivata partial
a ori derivabil a a lui fy n
3.4. Derivate partiale 55
raport cu x se numeste derivata partiala de ordinul doi a lui f n raport cu

y si x; se noteaz sau 2 f . Deci
a prin fyx yx

2f f
fyx (x, y) = (x, y) = (x, y) .
yx x y
f f 2 2
3.4.5 Observatii. (i) Derivatele partiale xy , yx se numesc derivate
partiale mixte de ordinul doi ale functiei f .
2f
ampla ca ntr-un punct (x, y) Df s
(ii) Se poate nt a existe xy dar
2f 2f 2f
yx s
a nu existe (sau invers). Chiar dac
a () xy (x0 , y0 ) si () yx (x0 , y0 ),
2f 2f
n general xy (x0 , y0 ) 6= yx (x0 , y0 ).
Situatia n care derivatele partiale mixte sunt egale e precizat

a n
3.4.6 Teorem a. (Schwarz)

Dac a (x0 , y0 ) Df e un punct de acumulare, iar f : Df R are
propriet
at ile:
(i) () fxy , f pe D ;
yx f
, f sunt continue
(ii) fxy ntr-o vecin
atate a lui (x0 , y0 ).
yx
Atunci fxy (x , y ) = f (x , y ).
0 0 yx 0 0
3.4.7 Exemple. (De calcul a derivatelor partiale de ordinul doi)

Sa se calculeze derivatele partiale de ordinul doi ale functiilor:
(i) f : R\{(0, 0)} R f (x, y) = ln(x2 + y 2 );
(ii) f : R]0, +[ R f (x, y) = x ln y.
Solutie.
f 2x
(i) (x, y) = 2 ;
x x + y2

2f 2x x2 + y 2 2x2 y 2 x2
(x, y) = =2 =2 2
x2 x2 + y 2 x 2
(x + y )2 2 (x + y 2 )2

2f 2x 2y 4xy
(x, y) = = 2x 2 = 2
xy x2 + y 2 y (x + y )2 2 (x + y 2 )2
f 2y
(x, y) = 2 ;
y x + y2

2f 2y 2x 4xy
(x, y) = = 2y = 2
yx x2 + y 2 x (x2
+y )2 (x + y 2 )2

2f 2y x2 + y 2 2y 2 x2 y 2
(x, y) = =2 = 2 .
y 2 x2 + y 2 y (x2 + y 2 )2 (x2 + y 2 )2
f 2 f 2
Se observ
a ca xy (x, y) = yx (x, y), () (x, y) Df .
f 2
f 2f 1
(ii) (x, y) = ln y; 2
(x, y) = 0; (x, y) = (ln y)y = .
x x xy y
!
f x 2f x 1
(x, y) = ; (x, y) = =
y y yx y x
y
!
2f x x
(x, y) = = 2.
y 2 y y
y
2f 2f
Se observ
a c
a si n acest caz xy (x, y) = yx (x, y), () (x, y) Df .
3.4.8 Exemple. (Identit ati cu derivate partiale).

Aratati c
a functiile de mai jos satisfac respectiv relatiile indicate:
(i) f : R2 R, f (x, y) = ex cos y
2f 2
x2
(x, y) + yf2 (x, y) = 0, () (x, y) R2 .
(ii) f : R2 \{(0, 0) R, f (x, y) = ln(x2 + xy + y 2 )
x f f 2
x (x, y) + y y (x, y) = 2, () (x, y) R \{(0, 0)}.
y
(iii) f : Df R, f (x, y) = xy + x e x
x f f
x (x, y) + y y (x, y) = 2xy + f (x, y), () (x, y) Df , unde
Df = R2 \{(0, y) : y R}.
f 2f
Solutie. (i) x (x, y) = ex cos y; x2
(x, y) = ex cos y;
x 2f
y (x, y) = ex sin y; y 2 (x, y) = ex cos y. Deci
2f 2f
2
(x, y) + 2 = ex cos y ex cos y = 0, () (x, y) R2 .
x y
f 2x+y f x+2y
(ii) x (x, y) = x2 +y 2 +xy ; y (x, y) = x2 +y 2 +xy . Prin urmare
f f x(2x + y) + y(x + 2y) 2(x2 + y 2 + xy)

x (x, y) + y (x, y) = = = 2,
x y x2 + y 2 + xy x2 + y 2 + xy
() (x, y) R2 \{(0, 0)}.

y y
f
(iii) x (x, y) = y + e x xy e x
y
f
y (x, y) = x + e x . Deci
f f y y y y
x (x, y) + y (x, y) = xy + xe x ye x + xy + ye x = 2xy + xe x =
x y
= 2xy + f (x, y), () (x, y) Df .
3.5. Derivarea functiilor compuse 57
3.4.9 Observatii. (i) Derivatele partiale de ordin superior se definesc prin

a n = ( n1 ).
relatia de recurent
(ii) Derivatele partiale ale functiilor reale de n variabile reale se definesc
analog cu derivatele partiale ale functiilor reale de 2 variabile reale.
3.5 Derivarea functiilor compuse

Acest paragraf este dedicat abord arii unor probleme simple din punct de
vedere teoretic, dar care au o mare important a n studiul unor discipline
ingineresti (mecanic
a, rezistenta materialelor).
3.5.1 Teorem a a, b R, a < b si

a. Dac
(i) u, v :]a, b[ R au derivate continue pe ]a, b[;
(ii) (u(x), v(x)) Df R2 , () x ]a, b[;
(iii) f : Df R are derivate partiale de ordinul nt
ai continue pe Df ,
atunci F :]a, b[ R, F (x) = f (u(x), v(x)) e derivabil
a pe ]a, b[ si are loc
egalitatea
f f
F (x) = (u(x), v(x))u (x) + (u(x), v(x))v (x), () x ]a, b[ .
u v
3.5.2 Aplicatii. (Ale teoremei

3.5.1)
1 . Fie R R, F (x) = u2 (x) + v 2 (x) unde u, v : R R sunt functii
de dou a se calculeze F (x) si F (x).
a ori derivabile pe R. S
Solutie. Dup
a teorema 3.5.1 avem:

Fx = u2 (x) + v 2 (x) u (x) + u2 (x) + v 2 (x) v (x) =
u v
u(x) v(x)
= u (x) + v (x).
u2 (x) + v 2 (x) u2 (x) + v 2 (x)
Aplicand din nou teorema 3.5.1 g

asim (pentru simplificarea notatiei punem
u (x) = u , v (x) = v ):

u u u
F (x) = u + u + u +
2
u +v u 2 2
u +v v 2 2
u +v 2

v v v
+ v + v + v =
u2 + v 2 u u2 + v 2 v u2 + v 2
2uu 2v
u u2 + v 2 u u v
2 u2 + v2 2 u 2 + v2
= u u +
u2 + v 2 u2 + v 2
2u 2vv
v u v u2 + v 2 v
u 2 2 2 u2 + v 2 +
+ u 2 u2 + v2 v +
2
u +v 2 u +v u + v2
2
v u2 + v 2 u2 2uv
+ v = (u )2 u v +
2
u +v 2 2 2
(u + v ) u + v 2 2 2 2
(u + v ) u + v 2 2
2
u +v v 2 2 u v
+ (v ) + u + v =
2 2
(u + v ) u + v 2 2 2
u +v 2 2
u +v 2
v 2 2uv
= (u )2 u v +
2 2
(u + v ) u + v 2 2 2 2
(u + v ) u + v 2 2
u2 u v
+ (v )2 + u + v =
2 2
(u + v ) u + v 2 2 2
u +v 2 2
u +v 2
1 1
= 2 (u v uv )2 + (uu + vv ).
(u + v 2 )3/2 u2 + v 2
Deci:
1 2
F (x) = 2 2 3/2
u (x)v(x) u(x)v (x) +
(u (u) + v (v))
1
+ u(x)u (x) + v(x)v (x) , () x R.
u2 (x) + v 2 (x)
2 . Fie F : R R, F (x) = f (u(x), v(x)) unde f : R2 R,
(
u2 v
u2 +v2 , (u, v) 6= (0, 0)
f (u, v) = iar u, v :]a, b[ R au derivate continue
0, (u, v) = (0, 0),
a se calculeze f
pe ]a, b[. S f
u , v
si s
a se studieze continuitatea lor n (0, 0).
Sa se precizeze dac a are loc formula:
f f
F (x) = (u(x), v(x))u (x) + (u(x), v(x))v (x).
u v
2u(u +v )2vu 2 2 2 2 2
Solutie. () (u, v) 6= (0, 0) f u (u, v) = v (u2 +v2 )2 = 2uv u(u+v uv
2 +v 2 )2 .
E clar ca:
f f (u, 0) f (0, 0)
(0, 0) = lim = 0.
u u0 u
Studiem dac a f
u e continu a n (0, 0) calculand lim f
u (u, v). Folosim
(u,v)(0,0)
metoda dreptei variabile si avem
f u2 + v 2 uv
lim (u, v) = 2 lim vu =
(u,v)(0,0) u (u,v)(0,0) (u2 + v 2 )2
u2 (1 + m2 m) (1 + m2 m)
= 2 lim mu3 = 2m .
n0 u4 (1 + m2 )2 (1 + m2 )2
f f
Relatia precedent
a arat a (6 )
a c lim (u, v), adic
a nu e continu
a
(u,v)(0,0) u u
n (0, 0).
Analog, () (u, v) 6= (0, 0) avem:
f u2 (u2 + v 2 ) 2u2 v 2 u2 (u2 v 2 )

(u, v) = =
v (u2 + v 2 )2 (u2 + v 2 )2
f f (0, v) f (0, 0)
(0, 0) = lim = 0.
v v0 v
Ca la prima parte,
f u2 (u2 v 2 )
lim (u, v) = lim =
(u,v)(0,0) v (u,v)(0,0) (u2 + v 2 )2
v 2 (m2 1) m2 (m2 1)
= lim m2 v 2 4 2 2
= ,
v0 v (m + 1) (m2 + 1)2
f f
a (6 )
adic lim (u, v). Deci nu e continu
a n (0, 0).
(u,v)(0,0) v v
Conditiile teoremei 3.5.1 nefiind ndeplinite, egalitatea nu are loc.
3.5.3 Teorem a. Dac a D1 , D R2 , u, v : D1 D, f : D R, f = f (u, v)
astfel nc
at:
(i) u, v au derivate partiale de ordinul ntai continue pe D1 ;
(ii) f are derivate partiale de ordinul nt
ai continue pe D, atunci functia
F : D1 R, F (x, y) = f (u(x, y), v(x, y)) are derivate partiale pe D1 si:
Fx (x, y) = fu (u, v)ux (x, y) + fv (u, v)vx (x, y);

Fy (x, y) = fu (u, v)u y(x, y) + fv (u, v)vy (x, y).
3.5.4 Aplicatii. (La teorema 3.5.3)

1 . Fie f : R R, f = f (u) o functie derivabil a iar F : R2 R,
2
F (x, y) = f (2x + 3y), () (x, y) R .
2F 2F 2
Calculati F F
si yF2 (x, y).
x (x, y), y (x, y), x2 (x, y), xy (x, y)
Solutie. Avem u(x, y) = 2x + 3y, F (x, y) = f (u(x, y)), () (x, y) R2 .

Dupa teorema 3.5.3 avem:
F u
(x, y) = f (u, (x, y)) (x, y) = 2f (u)
x x
F u
(x, y) = f (u(x, y)) (x, y) = 3f (u)
y y
2F u
2
(x, y) = (2f (u)) = 2f (u) = 4f (u)
x x x
2F u
(x, y) = (2f (u)) = 2f (u) = 6f (u)
xy y y
2F u
(x, y) = (3f (u)) = 3f (u) = 9f (u).
y 2 y y
2 . Fie F (x, y) = f (x + y, x2 + y 2 ) unde f = f (u, v) are derivate partiale

continue.
2F 2F 2
Sa se calculeze F F
si yF2 (x, y).
x (x, y), y (x, y), x2 (x, y), xy (x, y)
Solutie. Avem u(x, y) = x + y, v(x, y) = x2 + y 2 . Dup

a teorema 3.5.3,
avem:
F f u f v f f
= + = + 2x
x u x v x u v
F f u f v f f
= + = + 2y
y u y v y u v

2F f f 2 f u 2 f v
2
= + 2x = + +
x x u v u2 x uv x

f 2 f u 2 f v
+2 + 2x + =
v vu x v 2 x

2f 2f f 2f 2f
= + +2 + 2x + =
u2 uv v vu v 2
2f 2f 2f f
= + (2x + 1) + 2x 2 + 2
u2 uv v v

2F f f 2 f u 2 f v
= + 2x = + +
xy y u v u2 y uv y

2 f u 2 f v
+ 2x + 2 =
vu y v y
2f 2f 2f 2f
= + + 2x + 2x =
u2 uv vu v 2
2f 2f 2f
= + (2x + 1) + 2x
u2 uv v 2

2F f f 2 f u 2 f v
= + 2y = + +
y 2 y u v u2 y uv y

f 2
f u 2 f v
+2 + 2y + 2 =
v vu y v y
2f 2f f 2f 2f
= + + 2 + 2y + 2y =
u2 uv v uv v 2
2f 2f 2f f
= 2
+ (2y + 1) + 2y 2
+2 .
u uv v v
Peste tot s-a aplicat teorema lui Schwarz, ale c

arei ipoteze sunt ndeplinite
n baza conditiilor enuntului.
3 . Fie F (x, y, z) = f (x, xy, xyz), unde f = f (, , ) e o functie ce are
derivate partiale de ordinul nt a se calculeze F
ai si doi continue. S F
x , y ,
F 2F 2F 2F 2F 2F 2F
z , x2
, y 2
, z 2
, xy , xz si yz .
Solutie. Punem (x, y, z) = x, (x, y, z) = xy, (x, y, z) = xyz, dup a care

aplic
am teorema 3.5.3 (n varianta pentru functii de trei variabile). Avem:
F f f f f f f
= + + = +y + yz
x x x x
F f f f f f
= + + =x + xz
y y y y
F f f f f
= + + = xy
z z z z

2F f f f
2
= + + =
x x x x x x x

f f f
= +y + yz =
x x x
2 f 2 f 2 f
= + + +
2 x x x

2 f 2 f 2 f
+y + + +
x 2 x x

2 f 2 f 2 f
+ yz + + =
x x 2 x
2f 2f 2f 2f 2f 2f
= 2
+ y 2 2 + y 2 z 2 2 + 2y + 2yz + 2y 2 .

Analog se calculeaz
a celelalte derivate partiale cerute de enunt.
4 . Fie F (x, y, z) = f (xy, x2 + y 2 z 2 , x + y + z, xy + yz) unde

f = f (, , , ) are derivate partiale de ordinul nt
ai si doi continue.
F F F 2F
S
a se calculeze x , y , z si x2 .
Solutie. Fie (x, y, z) = xy, (x, y, z) = x2 + y 2 z 2 , (x, y, z) = x + y + z,

(x, y, z) = xy + yz. Atunci:
F f f f f
= + + + =
x x x x x
f f f f
=y + 2x + +y

F f f f f
=x + 2y + + (x + z)
y
F f f f
= 2z + +y
z

2F 2 f 2 f 2 f 2
= y + + + +
x2 2 x x x x

f 2 f 2 f 2 f 2 f
+2 + 2x + + + +
x 2 x x x
2 f 2 f 2 f 2 f
+ + + 2 + +
x x x x

2 f 2 f 2 f 2 f
+y + + + .
x x x 2 x

T
in
and seama c
a x = y, y = x, x = 2x, y = 2y, z = 2z, x = 1,
2
y = 1,
z = 1,

x = y, y = x+
z, z = y, expresia lui xF2 poate fi adus
a
la o forma mai simpl
a.
3.6 Diferentiala unei functii reale de dou

a variabile
reale
3.6.1 Definitie. Fie Df R2 , (x0 , y0 ) Int Df , f : Df R. Functia f
e diferentiabil
a n (x0 , y0 ) daca exist a dou a numere reale si si o functie
: Df R, continu a n (x0 , y0 ) si nul
a n acest punct:
lim (x, y) = (x0 , y0 ) = 0

(x,y)(x0 ,y0 )
at () (x, y) Df sa aib
astfel nc a loc egalitatea

f (x, y) f (x0 , y0 ) = (x x0 ) + (y y0 ) + (x, y) (x x0 )2 + (y y0 )2 ,
Daca Df este deschis a si f e diferentiabil

a n fiecare punct din Df , se spune
c a pe Df .
a f e diferentiabil
3.6. Diferentiala unei functii reale de doua variabile reale 63
Se demonstreaz a
3.6.2 Teorem ipotezele definitiei 3.6.1, dac
a. In a functia f e diferentiabil a
n (x0 , y0 ), atunci f are derivate partiale de ordinul nt ai n (x0 , y0 ) si au
loc egalit atile:
f f
(x0 , y0 ) = , (x0 , y0 ) = .
x y
3.6.3 Definitie. In ipotezele definitiei 3.6.1, functia liniar a de doua variabile
f f
x (x ,
0 0y )(x x0 ) + y (x ,
0 0y )(y y 0 ) se nume s te diferentiala funct iei f n
(x0 , y0 ) si se noteaz a prin
f f
df (x0 , y0 )(x x0 , y y0 ) = (x0 , y0 )(x x0 ) + (x0 , y0 )(y y0 ).
x y
3.6.4 Observatii. i) Aleg and f (x, y) = x n definitia 3.6.3 dx = x x0 ;
and f (x, y) = y n definitia 3.6.3 dy = y y0
aleg
f f
df (x0 , y0 )(dx, dy) = (x0 , y0 )dx + (x0 , y0 )dy.
x y
ii) Dac a n fiecare punct (x, y) Df , atunci
a f e diferentiabil
f f
df (x, y)(dx, dy) = (x, y)dx + (x, y)dy.
x y
iii) Dac
a f are derivate partiale de ordinul doi continue pe Df , diferentiala
de ordinul doi a functiei f este
2f 2f 2f
d2 f (x, y)(dx, dy) = 2
(x, y)dx2 + 2 (x, y)dxdy + 2 (x, y)dy 2 ,
x xy y
unde dx2 = dx dx, dy 2 = dy dy.
Formal, egalitatea precedenta se scrie n forma:
(2)
2
d f (x, y)(dx, dy) = dx + dy f (x, y).
x y
iv) Diferentiala de ordinul n se defineste ca diferentiala diferentialei de
ordinul (n 1); formal:
(n)

dn f (x, y)(dx, dy) = dx + dy f (x, y).
x y
De exemplu:
3f 3f
d3 f (x, y)(dx, dy) = (x, y)dx 3
+ 3 (x, y)dx2 dy+
x3 x2 y
3f 3f
+3 2
(x, y)dxdy 2 + 3 (x, y)dy 3 .
xy y
3.6.5 Aplicatii. (De calcul a diferentialei unei functii ntr-un punct)

1 . S
a se calculeze df (1, 2)(dx, dy), d2 f (1, 2)(dx, dy), df (x, y)(dx, dy)
pentru functia f (x, y) = x2 + xy + y 2 4 ln x 10 ln y.
f 4 f 10
Solutie. (x, y) = 2x + y ; (x, y) = x + 2y
x x y y

4 10
df (x, y)(dx, dy) = 2x + y dx + x + 2y dy
x y
df (1, 2)(dx, dy) = (2 + 1 4)dx + (1 + 4 5)dy = dx
2f 4
2
(x, y) = 2 + 2 ;
x x

2f 4 2f 10
(x, y) = 2x + y ; (x, y) = x + 2y =1
xy x y yx y x
2f 10
(x, y) = 2 + 2 .
y 2 y
Derivatele partiale mixte de ordinul doi fiind egale, f e de dou
a ori diferentiabil
a
si:
2f 2f 2f
(d2 f )(x, y)(dx, dy) = (x, y)dx 2
+ 2 (x, y)dx dy + (x, y)dy 2 =
x2 xy y 2

4 10
= 2 + 2 dx2 + 2dx dy + 2 + 2 dy 2
x y
9
d2 f (1, 2)(dx, dy) = 6dx2 + 2dx dy + dy 2 .
2

2 . Sa se calculeze df (x, y, z)(dx, dy, dz) si d2 f (x, y, z)(dx, dy, dz) pentru
functia f (x, y, z) = x2 + y 2 z 2 + 2x y + 3z.
Solutie. Pentru functiile de 3 variabile, diferentiala se defineste analog ca
pentru functiile de dou
a variabile:
f f f
df (x, y, z)(dx, dy, dz) = (x, y, z)dx + (x, y, z)dy + (x, y, z)dz;
x y z
(2)
2
d f (x, y, z)(dx, dy, dz) = dx + dy + dz f (x, y, z).
x y z
f f f
(x, y, z) = 2x + 2; (x, y, z) = 2y 1; (x, y, z) = 2z + 3
x y z
2f 2f 2f
(x, y, z) = 2; (x, y, z) = 0; (x, y, z) = 0;
x2 xy xz
2f 2f 2f
(x, y, z) = 0; 2
(x, y, z) = 2; (x, y, z) = 0;
yx y yz
3.7. Formula lui Taylor pentru functii reale de doua variabile reale 65
2f 2f 2f
(x, y, z) = 0; (x, y, z) = 0; (x, y, z) = 2.
zx zy z 2
Av
and n vedere cele de mai sus, avem:
df (x, y, z)(dx, dy, dz) = (2x + 2)dx + (2y 1)dy + (3 2z)dz
2f 2f
d2 f (x, y, z)(dx, dy, dz) = (x, y, z)dx 2
+ (x, y, z)dy 2 +
x2 y 2
2f 2f
+ 2 (x, y, z)dz 2 + 2 (x, y, z)dx dy+
z xy
2f 2f
+2 (x, y, z)dx dx + 2 (x, y, z)dy dz =
xz yz
= 2dx2 + 2dy 2 2dz 2 .
3 . S
a se calculeze diferent

ialele de ordinul

I si II ale functiei f : D R,
y 2 y
f (x, y) = ln x unde D = (x, y) R : x > 0 .
f 1 f 1
Solutie. (x, y) = ; = ;
x x y y
2f 1
2
(x, y) = 2 ;
x x
2f 2f
(x, y) = 0; (x, y) = 0;
xy yx
2f 1
2
(x, y) = 2 .
y y
Prin urmare:
1 1
df (x, y)(dx, dy) = dx + dy;
x y
1 1
d2 f (x, y)(dx, dy) = 2 dx2 2 dy 2 .
x y
3.7 Formula lui Taylor pentru functii reale de dou

a
variabile reale
3.7.1 Definitie. O multime D R2 deschis
a si conex
a se numeste domeniu.
3.7.2 Teorem a. (Taylor) Fie D R2 un domeniu iar f : Df R. Dac af
este continu a mpreuna cu primele ei n derivate partiale si exist
a derivatele
partiale de ordin (n + 1), atunci, () (x, y) D, () (x0 , y0 ) D are loc:

1 f f
f (x, y) = f (x0 , y0 ) + (x0 , y0 )(x x0 ) + (x0 , y0 )(y y0 ) +
1! x y
(
1 2f 2 2f
+ (x0 , y 0 )(x x0 ) + 2 (x0 , y0 )(x x0 )(y y0 )+
2! x2 xy
) (
2f 1 nf
+ 2 (x0 , y0 )(y y0 )2 + + (x0 , y0 )(x x0 )n +
y n! xn

n nf
+ (x0 , y0 )(x x0 )n1 (y y0 ) + . . .
1 xn1 y
)
n nf n1 nf
+ (x0 , y 0 )(x x0 )(y y 0 ) + (x0 , y0 )(y y0 )n +
n 1 xy n1 y n
+ Rn (x, y)
unde:
(
1 n+1
Rn (x, y) = f (, )(x x0 )n+1 +
(n + 1)! xn+1

n + 1 n+1
+ f (, )(x x0 )(y y0 )+
1 xn y
)
n+1 n+1 n n+1
+ f (, )(xx0 )(yy 0 ) + f (, )(yy0 )n+1
n xy n y n+1
= x0 + 1 (x x0 ), 0 < 1 < 1.
= y0 + 2 (y y0 ), 0 < 2 < 1.
3.7.3 Observatii. (i) Formula precedent a se numeste formula lui Taylor

pentru functii de doua variabile.
(ii) Dac a x0 = 0, y0 = 0, formula lui Taylor devine formula Mac Laurin.
(iii) Dac a n = 0, se obtine formula cresterilor finite (Lagrange) pentru
functii de doua variabile:
f f
f (x, y) = f (x0 , y0 ) + (x x0 ) (, ) + (y y0 ) (, ),
x y
unde: = x0 + 1 (x x0 ), = y0 + 2 (y y0 ), 0 < 1 < 1, 0 < 2 < 1.
3.7.4 Aplicatii. (La formula lui Taylor)

1 . S
a se scrie formula lui Taylor de ordin 2 pentru functia f (x, y) = y x
n vecinatatea punctului (1, 1).
3.7. Formula lui Taylor pentru functii reale de doua variabile reale 67
Solutie. Dup

1 f f
f (x, y) = f (1, 1) + (1, 1)(x 1) + (1, 1)(y 1) +
1! x y

1 2f 2 2f 2 f 2
+ (1, 1)(x1) +2 (1, 1)(x1)(y1)+ 2 (1, 1)(y1) +
2! x2 xy y
+ R2 (x, y).
Calcul
am acum elementele ce intervin n relatia precedent
a.
f (1, 1) = 1
f f
(x, y) = y x ln y (1, 1) = 1. ln 1 = 0
x x
f f
(x, y) = x y x1 (1, 1) = 1
y y
2f 2f
2
(x, y) = y x (ln y)2 (1, 1) = 0
x x2
2f 2f
(x, y) = y x (ln y)2 + y x1 (1, 1) = 1
xy xy
2f x2 2f
(x, y) = x(x 1)y (1, 1) = 0.
y 2 y 2
Deci
1 1
f (x, y) = 1 + (y 1) + 2(x 1)(y 1) + R2 (x, y) =
1! 2!
= y + (x 1)(y 1) + R2 (x, y).
Restul formulei are exprimarea:

(
1 3f 3 3f
R2 (x, y) = (, )(x 1) + 3 (, )(x 1)2 (y 1)+
3! x3 x2 y
)
3f 3 3f
+3 (, )(x 1)(y 1) + (, )(y 1)3
xy 2 y 3
unde = 1 + 1 (x 1), = 1 + 2 (y 1), 0 < 1 < 1, 0 < 2 < 1.
2 . S
a se scrie formula Mac Laurin de ordinul doi pentru functia f (x, y, z) =
cos(x + y + z).
Solutie. Pentru functii de trei variabile, formula lui Mac Laurin are form
a
asemanatoare celei pentru functii de doua variabile. In cazul nostru:
" #
1 f f f
f (x, y, z) = f (0, 0, 0) + (0, 0, 0)x + (0, 0, 0)y + (0, 0, 0)z +
1! x y z
"
1 2f 2 2f 2 2f
+ (0, 0, 0)x + (0, 0, 0)y + (0, 0, 0)z 2 +
2! x2 y 2 z 2
#
2f 2f 2f
+2 (0, 0, 0)xy + 2 (0, 0, 0)xz + 2 (0, 0, 0)yz +
xy xz yz
+ R2 (x, y, z),
expresia restului contin and derivatele partiale de ordinul trei ale functiei
ntr-un punct (, , ), = 1 x, = 2 y, = 3 z, 0 < 1 < 1, 0 < 2 < 1,
0 < 3 < 1.
f (0, 0, 0) = cos 0 = 1;
f f
(x, y, z) = sin(x + y + z); (0, 0, 0) = 0 si analog
x x
f f
(0, 0, 0) = (0, 0, 0) = 0;
y z
2f 2f 2f
(x, y, z) = cos(x+y+z); (0, 0, 0) = 1, (0, 0, 0) = 1;
x2 y x2 y x2 z
2f 2f 2f
(x, y, z) = cos(x + y + z); (0, 0, 0) = 1; (0, 0, 0) = 1;
y 2 y 2 y 2 z
2f 2f
(x, y, z) = cos(x + y + z); (0, 0, 0) = 1.
z 2 z 2
Prin urmare:
1 2
f (x, y, z) = 1 (x + y 2 + z 2 + 2xy + 2xz + 2yz) + R2 (x, y, z) =
2!
1
= 1 (x + y + z)2 + R2 (x, y, z).
2!
3.8. Extremele functiilor reale de doua variabile reale 69
3.8 Extremele functiilor reale de dou

a variabile
reale
3.8.1 Definitie. Fie Df R2 , (x0 , y0 ) Df si f : Df R. Punctul
(x0 , y0 ) se numeste:
(i) punct de maxim local al lui f , dac a exist
a o vecin
atate V a lui (x0 , y0 )
astfel ca f (x0 , y0 ) f (x, y), () (x, y) V Df ;
(ii) punct de maxim local al lui f , dac a exist
a o vecin
atate V a lui (x0 , y0 )
astfel ca f (x0 , y0 ) f (x, y), () (x, y) V Df .
Un punct de minim local sau maxim local se numeste punct de extrem local.
In cele ce urmeaza se vor prezenta caracteriz
ari ale punctelor de extrem
local cu ajutorul derivatelor partiale.
3.8.2 Teorema. Daca (x0 , y0 ) Int Df este un punct de extrem local pentru
f : Df R iar f are derivate partiale de ordinul I n (x0 , y0 ), atunci:
f f
(x0 , y0 ) = 0, (x0 , y0 ) = 0.
x y
3.8.3 Observatii. (i) Un punct n care se anuleaz a derivatele partiale de

ordinul I se numeste punct stationar al functiei f ; deci orice punct de extrem
local al lui f este punct stationar al lui f .
ionare ale functiei f : Df R au ca si coordonate
(ii) Punctele stat8
< f (x, y) = 0
x
solutiile sistemului:
: f (x, y) = 0.
y
3.8.4 Teorem a. Presupunem c a f : Df R are derivate partiale de ordinul

doi continue pe Int D iar (x0 , y0 ) Int D e un punct stationar al lui f .
Daca:
2f 2f
2 x2 (x0 , y0 ) xy (x0 , y 0 )
f > 0, atunci (x , y ) e
(i) x2 (x0 , y0 ) > 0 si 2 f 2f 0 0
xy (x0 , y0 ) (x0 , y0 )

y 2
un punct de minim local al lui f .
2f 2f
2 x2 (x0 , y0 ) xy (x 0 , y 0 )
(ii) xf2 (x0 , y0 ) < 0 si 2 f 2
f
> 0, atunci (x , y ) e
0 0

xy (x 0 , y 0 ) y 2 (x 0 , y 0 )
un punct de maxim local al lui f .

2 2f
f
x2 (x0 , y0 ) xy (x0 , y0 )

(iii) 2 < 0, atunci (x , y ) nu e un punct de
0 0
f (x , y ) 2f
xy 0 0 y 2 (x 0 0
, y )
extrem; (x0 , y0 ) se numeste punct sa al lui f .
3.8.5 Aplicatii. (De determinare a punctelor de extrem)

1 . Aflati punctele de extrem ale functiei f : R2 R, f (x, y) = x2 + y 2 .
Solutie. Afl
am punctele stationare ale lui f , rezolv
and sistemul:
8
f (
<
x (x, y) = 0 2x = 0 x=0

: f
(x, y) = 0 2y = 0 y=0
y
2f 2f
2
(x, y) = 2 (0, 0) = 2 > 0.
x x2

2f 2f
x2 (0, 0) xy (0, 0) 2 0
= = 4 > 0.
2f 2f

xy (0, 0) y 2
(0, 0) 0 2
Deci (0, 0) e punct de minim (unic) al lui f ; fmin = f (0, 0) = 0.
2 . Aflati extremele functiei f : R2 R f (x, y) = x2 y 2 .
Solutie. Afl
am punctele stationare.
8
f ( (
<
x (x, y) = 0 2x = 0 x=0

: f 2y = 0 y = 0.
y (x, y) = 0
2f 2f
(x, y) = 2 (0, 0) = 2 > 0.
x2 x2
2
f 2f
x2 (0, 0) xy (0, 0)
2
0

= = 4 < 0.
2f 2f
(0, 0) (0, 0) 0 2
xy y 2
Prin urmare, f nu are puncte de extrem; punctul (0, 0) e un punct sa al

functiei f .
3 . Aflati extremele functiei f : R2 R, f (x, y) = x3 + 3xy 2 15x 12y.
Solutie. Afl
am punctele stationare, rezolv
and sistemul:
8
f ( (
<
x (x, y) = 0 3x2 + 3y 2 15 = 0 x2 + y 2 5 = 0
f

: 6xy 12 = 0 xy = 2.
y (x, y) = 0
Obtinem punctele stationare M1 (2, 1), M2 (1, 2), M3 (2, 1), M4 (1, 2).
Aplicand teorema 3.8.4 se constata c a M1 e punct de minim local, M2 e
punct sa, M3 e maxim local iar M4 e punct sa.
4 . G
asiti extremele functiei f : R2 R, f (x, y) = 4x2 2xy + y 2 + 4x
y 5.
3.9. Extreme conditionate (legate) ale functiilor reale de doua variabile reale 71

Solutie. M 12 , 0 e minim local. Este unicul punct de extrem.
5 . G
asiti extremele functiei f : R2 R, f (x, y) = x3 + y 3 + 3y 2 3y
3x 3.
Solutie. Punctele stationare sunt M1 (1, 1) si M2 (1, 3). Se constat
a c
a
M1 e un punct de minim local iar M2 e maxim local.
6 . G
asiti extremele functiei f : R2 R, f (x, y) = xy 2 exy .
Solutie. Punctele stationare sunt Ma (a, 0) (a R) si P (1, 2). Se constat
a
c
a P e un punct de minim local.
asiti punctele de extrem ale functiei f : R2 R, f (x, y) = 1+x+y
7 . G .
21+x +y 2
Solutie. M (1, 1) e punct de maxim local.
3.9 Extreme conditionate (legate) ale functiilor reale

de dou
a variabile reale

3.9.1 Definitie. Fie D R2 deschis a, f, g : D R, E = (x, y) D :

g(x, y) = 0 . Punctul (x0 , y0 ) E este un punct de maxim conditionat
(legat) al functiei f dac a exist
a o vecinatate V E a lui (x0 , y0 ) astfel ca
f (x, y) f (x0 , y0 ) pentru orice (x, y) V . Analog se defineste punctul de
minim legat.
3.9.2 Observatii. (i) Conditia g(x, y) = 0 se numeste leg atur

a.
(ii) In cazul n care din conditia de leg
atur
a poate fi explicitat
a una din
variabile n functie de cealalta, problema determin arii extremelor functiei
de dou a variabile se reduce la determinarea extremelor unei functii de o
singur a variabil
a. Aceast a metoda de determinare a extremelor conditionate
se numeste metoda direct a.
3.9.3 Exemplu. (De determinare a extremelor conditionate prin

metoda direct a)
Sa se determine extremele functiei f : R2 R, f (x, y) = 80x 2x2
xy 3y 2 + 100y stiind c
a x + y = 12.
Solutie. Din conditia de leg a x + y = 12 y = 12 x si atunci

atur
f (x, y) = f (x, 12 x) = 4x2 + 40x + 768. F ar
a nici o dificultate se obtine
c
a f are un unic punct de maxim, de coordonate x0 = 5, y0 = 7.
Valoarea maxim a a lui f este fmax = f (5, 7) = 868.
3.9.4 Observatie. In cazul n care conditia de leg

atur
a nu permite explici-
tarea uneia dintre variabile n functie de cealalt a, problemele de extrem
conditionat se rezolva prin metoda multiplicatorilor Lagrange, care const a
n parcurgerea etapelor urm atorului algoritm:
(i) Se construieste functia lui Lagrange
G : E R, G(x, y) = f (x, y) + g(x, y)
(aici se numeste multiplicator Lagrange).
(ii) Se g
asesc punctele stationare ale lui G rezolv
and sistemul:
8
G
>
> x (x, y) = 0
<
G
(x, y) = 0
> y
>
:
g(x, y) = 0.
(iii) Se aleg punctele de extrem ale lui G, care sunt punctele de extrem
conditionat ale lui f .
3.9.5 Exemplu. (De aplicare a metodei multiplicatorilor Lagrange)
Determinati extremele functiei f : R2 R, f (x, y) = 80x 2x2 xy 3y 2 +
100y stiind c
a x + y = 12.
Solutie. Functia lui Lagrange este:

G(x, y) = 80x 2x2 xy 3y 2 + 100y + (x + y 12).
Gasim punctele stationare ale lui G si valoarea lui rezolv
and:
8
G 8
>
> x (x, y) = 0 > x=5
< <
G
(x, y) = 0 y=7
> y >
> :
: = 53.
x + y = 12
Pentru = 53 functia lui Lagrange are expresia
G(x, y) = 27x xy 2x2 = 3y 2 + 47y + 636.
Se constat
a usor c
a
2G
(5, 7) = 4 < 0
x2
2
G 2G
x2 (5, 7) xy (5, 7)
4 1

= = 23 > 0,
2G 2G

xy (5, 7) (5, 7) 1 6
y 2
deci (5, 7) e un punct de maxim pentru G, deci si pentru f . Valoarea maxim

a
a lui f n acest punct este fmax = f (5, 7) = 868.
3.10. Functii implicite de o variabila 73
3.9.6 Aplicatii. (La determinarea extremelor cu leg aturi)

Aflati extremele cu legaturi ale functiilor de mai jos:
(i) f : R2 R, f (x, y) = 6x2 + 10y 2 + xy + 30, x y = 34;
(ii) f : R2 R, f (x, y) = x2 + y 2 , 2x y = 3;
(iii) f : R2 R, f (x, y) = 2x 3y, 4x2 + y 2 = 10;
(iv) f : R+ R+ R, f (x, y) = 3(x2 + y 2 ) x1 + y1 + 55 1
12 , x + y = 3 ;

(v) f : D R, f (x, y) = cos2 x + cos2 y, x + y = 4 , D = 0, 2 .
Solutie. (i) Se pot aplica ambele metode; se obtine punctul de minim

(21, 13); fmin = f (21, 13) = 4093.

6
(ii) Se pot aplica ambele metode; 5 , 35 e punct de minim si

fmin = f 65 , 35 = 95 .
(iii)Se aplic

a metoda multiplicatorilor

Lagrange;

se obtine punctul de
1 1
minim 2 , 3 si punctul de maxim 2 , 3 .

4
(iv) Se pot aplica ambele metode; 3 , 73 si 7
3 , 43 sunt punctele de
extrem.
3.10 Functii implicite de o variabil

a
3.10.1 Definitie. Fie D R2 , F : D R iar A, B R astfel ca AB D. Se
numeste functie implicit
a definita de ecuatia F (x, y) = 0 o functie f : A B
a ecuatia F (x, f (x)) = 0, () x A.
care verific
3.10.2 Teorem a. Fie A, B R, Int A 6= , Int B 6= , x0 Int A,

y0 Int B iar F : A B R. Dac a:
(i) F (x0 , y0 ) = 0;
(ii) Exist a o vecin atate U a lui x0 , U A si exista o vecin atate V a
lui y0 , V B astfel c a F are derivate partiale de ordinul nt
ai continue pe
U V;
(iii) F
y (x0 , y0 ) 6= 0,
atunci
(a) Exist atate U0 a lui x0 , U0 U si exist
a o vecin a o vecin atate V0 a
lui y0 , V0 V precum si o functie f : U0 V0 cu propriet at ile f (x0 ) = y0
si F (x, f (x)) = 0, () x U0 .
(b) Functia f are derivat a de ordinul nt a pe U0 , care se ex-
ai continu
prima prin relatia:
F
(x, f (x))
f (x) = F
x
, () x U0 .
y (x, f (x))
Daca F are derivate partiale de ordinul k continue pe U V , atunci f are

derivat
a de ordinul k continua pe U0 .
3.10.3 Aplicatii. (La teorema de existent a a functiilor implicite de

o variabila)
1 . S a ecuatia x3 + y 3 x + y 2 = 0 defineste o functie
a se arate c
implicit
a y pe o vecin
atate a punctului (1, 1). Sa se calculeze y (x) si y (x).
Solutie. Fie F : R2 R, F (x, y) = x3 + y 3 x + y 2. Ecuatia enuntului
se scrie n forma F (x, y) = 0. Verific
am ipotezele teoremei 3.10.2.
(i) F (1, 1) = 1 + 1 1 + 1 2 = 0.
F
(ii) x (x, y) = 3x2 1 - continu
a pe orice vecin
atate a lui (1, 1);
F
y (x, y) = 3y 2 + 1 - continu
a pe orice vecin
atate a lui (1, 1);
F
(iii) y (1, 1) = 3 12 + 1 = 4 6= 0.
Conform teoremei 3.10.2, exist a o vecinatate U0 V(1), exista o vecin atate
V0 V(1) si o functie y : U0 V0 astfel ca F (x, y(x)) = 0, () x U0 .
In plus:
F
(x, y(x)) 3x2 1
y (x) = F
x
= 2 ;
y (x, y(x))
3y + 1
6x(3y 2 + 1) 6y y (3x2 1) x(3y 2 + 1)2 + y(3x2 1)2
y (x) = = 6 .
(3y 2 + 1)2 (3y 2 + 1)2
2 . Sa se calculeze y (x) si y (x) pentru functia implicit

a y = y(x)
definita de ecuatia:
(x2 + y 2 )3 3(x2 + y 2 ) + 1 = 0.
Solutie. F (x, y) = (x2 + y 2 )3 3(x2 + y 2 ) + 1.
F
(x, y) = 6x(x2 + y 2 )2 6x = 6x(x2 + y 2 + 1)(x2 + y 2 1)
x
F
(x, y) = 6y(x2 + y 2 ) 6y = 6y(x2 + y 2 + 1)(x2 + y 2 1)
y
F
x (x, y) x
y (x) = F =
y (x, y)
y
y xy y2 + x
y (x) = 2
= .
y y3
3.11. Functii de mai multe variabile definite implicit 75

a definit
a de
ecuatia:
y 4 4x4 6xy = 0.
Solutie. F (x, y) = y 4 4x4 6xy.
F F
(x, y) = 16x3 6y; (x, y) = 16y 3 6x
x y
F
x (x, y) 16x3 + 6y 8x3 + 3y
y (x) = F = =
y (x, y)
16y 3 6x 8y 3 3x
(24x + 3y )(8y 3 3x) (24y y 3)(8x3 + 3y)
y (x) = .
(8y 3 3x)2
Se nlocuieste apoi y (x) n expresia lui y (x).

a definit
a de
ecuatia:
1 y
ln(x2 + y 2 ) arctg = 0.
2 x
1 y
Solutie. F (x, y) = 2 ln(x2 + y 2 ) arctg x
F x+y F yx
(x, y) = 2 2
; (x, y) = 2 ;
x x +y y x + y2
F
x (x, y) x+y
y (x) = F =
y (x, y)
xy
(1 + y )(x y) (1 y )(x + y) 2(x2 + y 2 )
y (x) = = .
(x y)2 (x y)2
3.11 Functii de mai multe variabile definite im-

plicit
3.11.1 Definitie. Fie E Rn+1 iar F : E R. Presupunem c a exis-
a A Rn , B R astfel ca A B E. Se numeste functie implicit
t a
definit a de ecuatia F (x1 , . . . , xn , y) = 0 o functie f : A B cu proprietatea
F (x1 , . . . , xn , f (x1 , . . . , xn ) = 0.
3.11.2 Teorem a. Fie F : A B R, A Rn , B R, Int A 6= ,

Int B 6= iar a = (a1 , . . . , an ) Int A, b Int B.
Daca:
(i) F (a1 , . . . , an , b) 6= 0;
(ii) Exist
a o vecin atate U a lui a, U A, si exist
a o vecinatate V a lui
b, V B, astfel nc at F are derivate partiale de ordinul nt
ai continue pe
U V;
(iii) F
y (a1 , a2 , . . . , an , b) 6= 0,
atunci:
(a) Exist
a o vecinatate U0 a lui a, o vecin
atate V0 a lui b si o functie
y : U0 V0 astfel ca:
F (x1 , x2 , . . . , x4 , y(x1 , x2 , . . . , xn )) = 0, () x = (x1 , . . . , xn ) U0 .
ai continue pe U0 , ex-
(b) Functia y are derivate partiale de ordinul nt
primate prin egalit
atile:
F
y (x1 , . . . , xn , y(x1 , . . . , x4 ))
(x1 , . . . , xn ) = x
F
i
.
xi y (x1 , . . . , xn , y(x1 , . . . , xn ))
Daca F are derivate partiale de ordinul k continue pe U V , atunci y are

derivate partiale de ordin k continue pe U0 .
Teorema 3.11.2 este teorema de existent

a a functiilor implicite de mai
multe variabile.
3.11.3 Aplicatii. (Functii implicite de mai multe variabile)

1 . Ar a ecuatia x2 + y 2 z 2 xy = 0 defineste o functie implicit
atati c a
z z 2 z
z = z(x, y) ntr-o vecinatate a punctului (1, 0, 1). Calculati x , y , y2 ,
2z 2z
xy , x2 .
Solutie. F (x, y, z) = x2 + y 2 z 2 xy.

F (1, 0, 1) = 1 + 0 1 0 = 0.
F F F
x (x, y, z) = 2x y; y (x, y, z) = 2y x; z (x, y, z) = 2z.
In baza teoremei 3.11.2 obtinem:
F F
z x (x, y, z) y 2x z y (x, y, z) 2y x
= F = ; = F = ;
x z (x, y, z)
2z y z (x, y, z)
2z
2z 4z 2 + (2x y)2
= ;
x2 4z 3
2z 2z 2 + (2x y)(2y x)
= ;
x y 4z 3
2z 4z 2 (2y x)2
2
= .
y 4z 3
2 . Sa se calculeze derivatele partiale de ordinul I si II pentru functia

implicit
a z = z(x, y) definit
a de ecuatia:
x2 + 2y 2 + z 2 4z 8 = 0.
Solutie. F (x, y, z) = x2 + 2y 2 + z 2 4z 8.
F
z x (x, y, z) x
= F =
x z (x, y, z)
z2
F
z y (x, y, z) 2y
= F =
y z (x, y, z)
z2
2z (z 2)2 + x2 2 z 2xy 2z (z 2)2 + 2y 2
= ; = ; = 2
x2 (z 2)3 xy (z 2)3 y 2 (z 2)3
3 . Fie functia z = z(x, y) definit

a de ecuatia
x2 + y 2 + z 2 f (x + y + z) = 0,
unde f = f (u) e o functie derivabil

a. Ar
atati c
a:
z z
(y z) + (z x) = x y.
x y
Solutie. F (x, y, z) = x2 + y 2 + z 2 f (x + y + z). Not

am x + y + z = u si
2 2 2
atunci F (x, y, z) = x + y + z f (u). Conform teoremei 3.11.2 avem:
F
z x 2x f (u) u
x 2x f (u)
= F = =
x z 2z f (u) u
z
2z f (u)
F
z y 2y f (u) u
x 2y f (u)
= F = u
= .
y z z
2z f (u)
Atunci:
z z (2x f (u))(y z) (2y f (u))(z x)
(y z) + (z x) = =
x y 2z f (u)
2z(x y) f (u)(x y)
= = x y.
2z f (u)
4 . Functia z = z(x, y) e definit

a de ecuatia:

x y
f , =0
z z
unde f = f (u, v) are derivate partiale de ordinul nt

ai continue. Ar
atati c
a:
z z
x +y = z.
x y
x y
Solutie. Fie F (x, y, z) = f (u, v) unde u = z ,v= z .
F f u 1 f F f v 1 f
= = ; = = ;
x u x z u y v y z v
F f u f v f x f y
= + = 2 .
z u z v z u z v z 2
Atunci:
z F
x z f
= F = f u f ;
x z x u + y v
F
z y z f
= F = f v f .
y z x u + y v
Prin urmare:

z z 1 f f
x +y = f zx + zy = z.
x y x u + y f
v
u v
z z
5 . Calculati x , y pentru functia implicit
a z = z(z, y) definit
a de
ecuatia:
x3 + 2y 3 + z 3 3xyz 2y + 3 = 0.
Solutie. F (x, y, z) = x3 + 2y 3 + z 3 3xyz 2y + 3.

F F F
= 3x2 yz; = 6y 2 3xz 2; = 3z 2 3xy.
x y z
Dup
F
z x 3(x2 4z) x2 yz
= F = 2 = 2
x z
3(z xY ) z xy
F
z y 6y 2 3xz 2
= F = .
y z
3(z 2 xy)
6 . Sa se calculeze derivatele partiale de ordinul I si II pentru functia

implicit
a z = z(x, y) definit
a de ecuatia:
4x2 + 9y 2 + 16z 2 1 = 0.
Solutie. F (x, y, z) = 4x2 + 9y 2 + 16z 2 1.
F F F
= 8x; = 18y; = 32z.
x y z
Dup
F F
z x x z y 9y
= F = ; = F =
x z
4z y z
16z
z
2z 1 x 1 z x x 4z 2 + x2
2
= = = .
x 4 x z 4 z2 16z 3
Analog:
2z 9xy 2z 9 16z 2 + 9y 2
= ; = .
x y 64z 3 y 2 256 z3
7 . S
a se calculeze derivatele partiale de ordinul I si II relativ la x = 2,
y = 0, z = 1 pentru functia z = z(x, y) definita de ecuatia:
2x2 + 2y 2 + z 2 8xz z + 8 = 0.
Solutie. F (x, y, z) = 2x2 + 2y 2 + z 2 8xz z + 8.
F F F
= 4x 8z; = 4y; = 2z 8x 1
x y z
F
z x 4x 8z z 88
= F = (2, 0, 1) = =0
x z
8x 2z + 1 x 16 2 + 1
F
z y 4y z
= F = (2, 0, 1) = 0
y z
8x 2z + 1 y

z z
2z 4x8z 48 x (8x2z+1) 82 x (4x 8z)
2
= = 2
x x 8x2z+1 (8x z + 1)
2
z 15
(2, 0, 1) = .
x2 64
2z 2z
Analog se calculeaz
a x y (2, 0, 1) si y 2 (2, 0, 1).
8 . Functia z = z(x, y) e definita de ecuatia f (x 2z, y 3z) = 0 unde
f = f (u, v) e o functie cu derivate partiale de ordinul I continue. Ar
atati c
a:
z z
2 +3 = 1.
x y
Solutie. f (x, y, z) = f (u, v), u = x 2z, v = y 3z.
F f u f v f
= + =
x u x v x u
F f u f v f
= + =
y u y v y v
F f u f v f f
= + = 2 3 .
z u z v z u v
Atunci:
F f f
z x z
= F = f u f ; = f v f .
x z 2 u + 3 v y 2 u + 3 v
Prin urmare:
z z 2 f + 3 f
2 +3 = u
f
v
f
= 1.
x y 2 u + 3 v
9 . Functia z = z(x, y) e definit
a de ecuatia:

z z
f x + ,y + = 0,
y x
unde f = f (u, v) are derivate partiale de ordinul nt

ai continue. Ar
atati c
a:
z z
z +y = z xy.
x y
z z
Solutie. F (x, y, z) = f (u, v), u = x + y ,v=y+ x .
F F u f v f z f
= + = 2
x u x v x u x v
F f u f v z f f
= + = 2 +
y u y v y y u v
F f u f v 1 f 1 f
= + = + .
z u z v z y u x v
Dup
a teorema 3.11.2, avem:
z F
x f z f
u + x2 v
= F = 1 f 1 f
x z y u + x v
F z f f
z y y2 u v
= F = 1 f 1 f
.
y z y u +
x v
3.12. Schimbari de variabila n expresii ce contin derivate 81
Deci:
z z x f z f z f f
u + x v + y u y v
z +y = 1 f 1 f
=
x y y u + x v
f f
(z xy) y1 u + (z xy) x1 v
= 1 f 1 f
= z xy.
y u + x v
3.12 Schimbari de variabil

a n expresii ce contin
derivate
Presupunem c a y = y(x) este derivabil
a si not am y (x) = dy. Facem schim-
barea de variabil a x = (t) cu derivabil a si suntem interesati de leg
atura
dy dy
ce exist
a ntre dx si dt
dy dy dy 1 dy
x = (t) = (t) = .
dt dx dx (t) dt
Am obtinut deci operatorul de derivare:
d 1 d
() = ().
dx (t) dt
3.12.1 Aplicatii. (La schimb ari de variabile n expresii ce contin
derivate)
1 . S
a se transforme ecuatia:
y(x)
x2 y (x) + 2xy (x) + =0
x2
1
f
ac
and schimbarea de variabil
ax= t .
1
Solutie. x = (t) = t .
dy dy dx 1 dy dy dy
= = 2 = t2 .
dt dx dt t dx dx dt
Avem deci operatorul de derivare:
d d
() = t2 (). (*)
dx dt
Prin urmare:

d2 y d dy d dy d dy
y (x) = 2 = = t2 = t2 t2 =
dx dx dx dt dx dt dt

dy d2 y dy d2 y
= t2 2t + t2 2 = t3 2 + t 2 .
dt dt dt dt
Inlocuind n ecuatia dat

a, obtinem:

dy d2 y dy
t 2 +t 2 2t + t2 y = 0,
dt dt dt
adic
a:
d2 y
+ y = 0.
dt2
2 . S
d2 y dy
(4 + x2 ) 2
+x =0
dx dx
prin schimbarea de variabil
a x = 2sht.
Solutie. x = (t) = et et
dy dy dx dy t dy 1 dy
= = (e + et ) = 2cht y =
dt dx dt dx dx 2cht dt
2y
d d 1 dy 1 d dy
y = 2 = = =
dx dx 2cht dt 2cht dt dx

1 d 1 dy 1 sht dy 1 d2 y
= = + =
2cht dt 2cht dt 2cht 2ch2 t dt 2cht dt2

1 dy d2 y
= tht + 2 ,
4ch2 t dt dt
unde tht = sht

cht .
Ecuatia devine:

1 2 d2 y dy dy
(1 + sh t) 2 2
tht + tht = 0.
ch t dt dt dt
d2 y
Dar 1 + sh2 t = ch2 t si ecuatia se reduce la dt2 = 0.
3 . S
a se transforme ecuatia
x2 y (x) + 4xy (x) + (2 x2 )y(x) = 4x

z
prin schimbarea de functie y = x2 .
z 2z z
Solutie. y = x2
x3
; y = x2
4 xz3 + 6 xz4 . Ecuatia se transform
a n:
z z = 4x.
4 . S
d3 y dy
x3 3
+x y =0
dx dx
3.12. Schimbari de variabila n expresii ce contin derivate 83
fac a x = et .
and schimbarea de variabil
Solutie. dy dy dx dy t
dt = dx dt = dx e y = dx = e
dy t dy . Se calculeaz
dt a apoi
celelalte derivate folosind operatorul de derivare:
d d
() = et (). (*)
dx dt
Prin urmare:

d2 y d dy t d dy
y (x) = 2 = = e =
dx dx dx
()
dt dx
d t
= et e y (t) = et et y (t) + et y (t) =
dt
2t
=e y (t) + y (t) .

d3 y d d2 y t d d2 y
y (x) = 3 = = e =
dx dx dx2
()
dt dx2
d d 2t
= et (y (t)) = et e y (t) + y (t) =
dt

dt
t 2t
=r 2e y (t) + y (t) + e2t y (t) + y (t) =

= e3t y (t) 3y (t) + 2y (t) .
Ecuatia devine: y (t) y (t) + y (t) + y(t) = 0.

5 . S
(x2 1)y + xy y = 0
prin schimbarea de variabil

a x = cht.
Solutie. dy dy dx dy dy
dt = dx dt = dx sht dx =
1
sht dy
dt .
d 1 d
() = () (*)
dx sht dt

d2 y d dy 1 d dy
y (x) = 2
= = =
dx dx dx
()
sht dt dx

1 d 1 1 cht 1
= y (t) = 2 y (t) + y (t) =
sht dt sht sht sh t sht
cht 1
= 3 y (t) + 2 y (t).
sh t sh t
Ecuatia devine:
y (t) y(t) = 0.
6 . S
(1 + x2 )2 y + 2x(1 + x2 )y + y = 0
prin schimbarea x = tg t.
Solutie. dy dy dx 1 dy
dt = dx dt = cos2 t dx
dy
dx = cos2 t dy
dt .
d d
() = cos2 t () (*)
dx dt

d2 y d dy d d
y (x) = 2 = = cos2 t (y (x) = cos2 t y (t) cos2 t =
dx dx dx
()
dt dt

= cos2 t y (t) cos2 t2 sin t cos ty (t) = cos3 t y (t) cos t2y (t) sin t .
Ecuatia devine: y (t) + y(t) = 0.
7 . S
a se transforme ecuatia (1 x2 )y (x) xy (x) + 3y(x) = 0 prin
schimbarea de variabil a x = sin t.
Solutie. dy dy dx dy
dt = dx dt = dx cos t
dy
dx = 1
cos t dy
dt .
d 1 d
() = (). (*)
dx cos t dt
Utiliz
and (), se g
aseste:

d2 y
1 dy d2 y
y = 2 = tg t + .
dx cos2 t dt dt2
Ecuatia devine:
d2 y
+ 3y = 0.
dt2
3.13 Schimbari de variabile n expresii ce contin

derivate partiale
Aceste schimb ari prezint
a importanta la transformarea ecuatiilor cu derivate
partiale ntr-o forma mai simpla.
Ca si n cazul schimb arii de variabile n expresii ce contin derivate (or-
dinare), se vor stabili expresiile operatorilor de derivare partial a (exprimarea
derivatelor partiale n raport cu vechile variabile n functie de derivatele
partiale n raport cu noile variabile).
3.13. Schimbari de variabile n expresii ce contin derivate partiale 85
3.13.1 Aplicatii. (Schimb ari de variabile n expresii ce contin derivate

partiale)
1 . S
z z
x +y z =0
x y
dac
a x = u, y = uv.
Solutie. Avem z = z(x, y), x(u, v) = u, y(u, v) = uv. Atunci:
z z x z y z z
= + = +v
u x u y u x y
z z x z y z
= + = u
v x v y v y
8
< z + v z z
x y = u z z z
Din sistemul z
exprim
z
am x , y n functie de u , z
v
:
u y = v
(derivatele partiale n raport cu vechile variabile x, y n
8
functie de derivatele
< z = z v z
x u u v
partiale n raport cu noile variabile u, v). Obtinem
: z = 1 z .
y u v
Operatorii de derivare partial a sunt deci dati de sistemul:
8
>
>
1
< () = ()
y u v (*)
> v
>
: () = () ()
x u u v
Ecuatia devine:

z v z 1 z
u + uv z(u, v) = 0
u u v u v
adic
a
z
u z(u, v) = 0.
u
2 . S
2z 2z 2z
4 + 3 =0
x2 xy y 2
pun
and u = 3x + y, v = x + y.
Solutie. z = z(x, y) = z(u(x, y), v(x, y))
z z u z v z z
= + =3 +
x u x v x u v
z z u z v z z
= + = + .
y u y v y u v
Operatorii de derivare partial

a sunt deci definiti prin:

() = 3 () + () (*)
x u v

() = () + () (**)
y u v
Cu ajutorul operatorilor () si () se vor calcula derivatele partiale de ordin

superior ce intervin n ecuatie. Avem:

2z z z z
2
= = 3 + =
x x x
()
u x v x

z z z z
= 3 3 + + 3 + =

()
u u v v u v
2z 2z 2z
=9 + 6 +
u2 uv v 2

2z z z z
= =3 + =
xy x y () u y v y

z z z z
= 3 + + + =
() u u v v u v
2z 2z 2z
=3 2 +4 + 2
u uv v

2z z z z
= = + =
y 2 y y
()
u y v y ()

z z z z
= + + + =
u u v v u v
2z 2z 2z
= 2
+2 + 2.
u uv v
Cu aceste transform
ari, ecuatia dat
a se reduce la forma:
2z
= 0.
u v
3.13. Schimbari de variabile n expresii ce contin derivate partiale 87
z z
3 . S
a se transforme ecuatia y x x y = 0 prin schimbarea de variabile
x = u cos v, y = u sin v.
Solutie. z = z(x, y) = z(x(u, v), y(u, v))
8
>
>
z z x z y z z
< = + = cos v + sin v
u x u y u x y
>
>
z z x z y z z
: = + = u sin v + u cos v
v x v y v x y
z z z z
Afl
am x , y n functie de u , v rezolv
and sistemul precedent. Obtinem:
8
>
>
z 1 z z
< = u cos v sin v
x u u v

>
>
z 1 z z
: = cos v + u sin v .
y u v u
Inlocuind expresiile precedente n ecuatia dat
a, g
asim:

1 z z 1 z z
u sin v u cos v sin v u cos v cos v + u sin v = 0,
u u v u v u
z
adic
a: = 0.
v
z z y
4 . S
a se transforme ecuatia x x + y y z = 0 dac
a u = x, v = x .
( (
u=x x=u
Solutie. y z = z(x, y) = z(x(u, v), y)u, v)).
v= x y = xv = uv
8
>
>
z z x z y z z
< = + = +v
u x u y u x y
>
>
z z x z y z
: = + = u
v x v y v y
Din sistemul precedent obtinem:
8
>
>
z z v z
< =
x u u v
>
>
z 1 z
: = .
y u v
Cu aceste transform
ari ecuatia devine:

z v z z
u + uv z = 0,
u u v v
z
adic
a: u z = 0.
u
5 . S
a se transforme ecuatia cu derivate partiale
2z 2
2 z
x2 y =0
x2 y 2
x
dac
a y = u, x y = v.
Solutie.
z z u z v 1 z z
= + = +y
x u x v x y u v
z z u z v x z z
= + = 2 +x
y u y v y y u v
Avem asadar operatorii de derivare partial
a:
1
() = () + y () (*)
x y u v
x
() = 2 () + x () (**)
y y u v
cu ajutorul c
arora vom exprima derivatele partiale de ordinul doi ce intervin
n ecuatie.

2z z 1 z z
2
= = +y =
x x x
()
y u x v x

1 1 z z 1 z z
= +y +y +y =
y u y u v v y u v
1 2z 2z 2z
= 2 2 +2 + y2 2 .
y u uv v
Analog:
2z x2 2 z x2 2 z 2
2 z
= 2 + x .
y 2 y 4 u2 y 2 uv v 2
Inlocuind n ecuatie, aceasta devine:
2z
= 0.
uv
Bibliografie
[1] B arbosu, D., Pop, O. T., Voicu, C., Matematici Superioare prin exercitii
si probleme, Ed. Risoprint, Cluj-Napoca, 2004
[2] Barbosu, D., Horvat-Marc, A., Pop, O. T., B arbosu, A., Matematici
pentru inginerii chimisti prin exercitii si probleme, Ed. Risoprint, Cluj-
Napoca, 2005
[3] Flondor, D., Donciu, N., Algebr a si analiz

a matematic a. Culegere de
probleme, II, Ed. Didactic
a si Pedagogica, Bucuresti, 1979
[4] Muresan, V., Analiz

a Matematic
a, Casa de editur
a Transilvania Press,
Cluj-Napoca, 2000
[5] Nicolescu, M., Dinculescu, N., Marcus, S., Analiz a Matematic

a, Editia
a patra, Ed. Didactic
a si Pedagogic
a, Bucuresti, 1981
[6] Rosculet, M., Analiz

a Matematic
a, Ed. Didactic
a si Pedagogic
a,
Bucuresti, 1966
[7] Siretchi, Gh., Calcul diferential si integral, 1, 2, Ed. S

tiintific
a si Enci-
clopedic a, Bucuresti, 1985
89

Lectii Analiza Matematica PDF

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Lectii Analiza Matematica PDF

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Lect Matematica

Dan Barbosu si Andrei Barbosu

3 Functii definite pe multimi din Rn 45

Continutul acestei c arti a fost elaborat n concordant a cu programa

Capitolul al treilea trateaz a functii reale de n variabile reale. Se insist a

Baia Mare Autorii

multimea tuturor vecin atatilor lui a R; se demonstreaz a ca daca a, b R,

calculati lim bn , lim cn .

Solutie. Pentru calculul lui lim bn se aplic

A3. (Cauchy-DAlembert) Dac a (an )nN este un sir de numere reale

Atunci lim bn = eln l = l.

Propunem spre rezolvare urm

R. (i) l = 1; (ii) l = 13 ; (iii) l = 1

R. (i) 0; (ii) ; (iii) 4; (iv) 0.

Prezentam urm atoarea aplicatie.

an+1 2n+1 (n + 1)! nn

Conform criteriului raportului, lim an = 0.

R. (i) 0; (ii) 0; (iii) .

1.3 Serii de numere reale. Notiuni generale

1.3.1 Serii remarcabile

rezult a (sn )n0 este convergent q ]1, 1[ ; n acest caz lim sn =

1.3.2 Exercitii rezolvate

Mai departe avem:

1.4 Criterii de convergent

1.4.2 Consecint a. (Conditia necesar

1.4.3 Aplicatii. (Ale conditiei necesare)

Cum lim sn = + seria e divergent

Solutie. (i) un = n1 ; uun+1 n

Conform criteriului Abel, seria e convergent

(Reciproca este n general fals

1.4.10 Exemplu. Vezi 1.3.3.

O generalizare a criteriului lui Abel e exprimat

1.4.11 Teorem a. (Dirichlet-Abel) Dac a:

1.5 Serii cu termeni pozitivi. Criterii de convergent

1.5.2 Teorem a. (Criteriul comparatiei)

1.5.3 Aplicatii. (La criteriul comparatiei)

1.5.4 Teorema. (Criteriul raportului)

1.5.5 Aplicatii. (La criteriul raportului)

un+1 1 3 . . . (2n 1)(2n + 1) 3n n!

un+1 [(n + 1)!]2 (2n)! (n + 1)2 1

deci seria e convergent

1.5.6 Teorem a. (Criteriul radicalului)

1.5.8 Teorema. (Criteriul Raabe-Duhamel)

1.5.9 Aplicatii. (La criteriul Raabe-Duhamel)

Solutie. E usor de constatat c a nu se aplic

1.6.1 Definitie. (Convergent a punctual a) S

1.6.2 Definitie. (Convergent a uniform a) S irul (fn )nN converge uniform

1.6.3 Teorem a. Daca fn f pe D, atunci fn f pe D (convergenta

Privitor la convergenta uniform

1.6.4 Teorem a. (Cauchy) S irul de functii (fn )nN , fn : D R () n N

1.6.5 Teorem a. Fie (fn )nN , fn : D R, () n N iar f : D R.

1.6.6 Teorema. Fie (fn )nN un sir de functii continue pe D astfel ca fn

1.6.7 Aplicatii. (La convergenta sirurilor de functii)

Solutie. Notam cu A multimea de convergent

1.6.9 Teorem a. (De derivare) Fie sirul de functii derivabile, cu derivate

1.7 Serii de functii

1.7.1 Definitie. (i) Se numeste serie de functii o sum

1.7.6 Teorema. (De derivare termen cu termen)

Rezultatele prezentate vor fi exemplificate n cazul seriilor de puteri.

1.8 Serii de puteri

Privitor la calculul razei de convergent

1.8.7 Aplicatii. (Domeniul de convergent a al unei serii de puteri)

1.8.8 Probleme propuse. (Domenii de convergent a)