1

TEOLOGIA

anul XI, nr. 4, 2007

2 Teologia, 4 / 2007

Revista Teologia public studii, traduceri din Sfintii Printi, note,

comentarii, si recenzii.

NOT CTRE AUTORI

Autorii sunt rugati s trimit materialele ce se ncadreaz n

rubricile revistei dactilografiate la dou rnduri. Responsabilitatea
asupra continutului acestora revine n exclusivitate autorilor.
Manuscrisele nepublicate nu se restituie.

Coperta I:
Coperta IV: Cldirea Faculttii de Teologie Ortodox din Arad

TEOLOGIA TEOLOGIA

Orice corespondent se va adresa: Totute correspondence sera envoyee

FACULTATEA DE TEOLOGIE
310096 ARAD
Strada Academiei Teologice Nr. 9
Tel/Fax: 0040-257-285855
a l'adresse:
FACULTATEA DE TEOLOGIE
310096 ARAD
Strada Academiei Teologice Nr. 9
Tel/Fax: 0040-257-285855

Editura Universittii
Aurel Vlaicu
ARAD
 3

UNIVERSITATEA AUREL VLAICU ARAD

FACULTATEA DE TEOLOGIE ORTODOX

TEOLOGIA

ANUL XI, NR. 4, 2007

ARAD
4 Teologia, 4 / 2007

COMITETUL DE REDACtIE

PREEDINTE DE ONOARE:
P.S. dr. TIMOTEI SEVICIU, Episcopul Aradului si Hunedoarei

PREEDINTE DE REDACtIE:
Pr. prof. univ. dr. CONSTANTIN RUS, Decanul Faculttii de Teologie

REDACTOR COORDONATOR:
Pr. prof. univ. dr. IOAN TULCAN

MEMBRI:
Prof. univ. dr. JOHN H. ERICKSON, Seminarul Teologie Ortodox St. Vladimir din New
York, (USA)
Prof. univ. dr. GEORGIOS METALLINOS, Universitatea din Atena (Grecia)
Prof. univ. dr. DANILO CECCARELLI, Institutul Pontifical Oriental din Roma (Italia)
Prof. univ. dr. ERNST CHR. SUTTNER, Universitatea dinViena (Austria)
Prof. univ. dr. ZYFRIED GLAESER, Universitatea din Opole (Polonia)
Lect. univ. dr. CRISTINEL IOJA
Lect. univ. drd. FILIP ALBU
Lect. univ. drd. LUCIAN FARCAIU

SECRETAR DE REDACtIE:
Lect. univ. dr. CAIUS CUTARU

Culegere text, corectur, traducere n limba englez a rezumatelor:

IOAN si IOANA CURECHIAN, prof. ANCA POPESCU

Tehnoredactare:
CLIN CHENDEA
 CUPRINS5

EDITORIAL
Revista Teologia la 10 ani de existent ............................. 7

STUDII ............................................................................................... 10
Michel Stavrou
Le dialogue catholique-orthodoxe sur la question de
luniatisme la lumire de la dclaration de Balamand
(1993) ........................................................................................ 10
Ioan Octavian Rudeanu
Soarele si cultele solare n Egiptul antic .............................. 31
Constantin Rus
Primacy and Unity in the First Millennium Some canoni-
cal remarks ............................................................................... 44
Ioan Tulcan
nvttura dogmatic ortodox reflectat n revista
Teologia ................................................................................ 62
Vasile Vlad
Studii de Teologie moral si spiritualitate ortodox
publicate n Revista Teologia, Arad (1997-2007) ............... 77
Caius Cutaru
Preocupri de Istoria religiilor n paginile revistei Teologia
(1997-2007) ............................................................................104
Cristinel Ioja
Aspecte ale ecumenismului si ale misiunii Bisericii n lume
reflectate n paginile revistei Teologia ...............................128
6 Teologia, 4 / 2007

Filip G. Albu
Contributii n domeniul omiletico catehetic aprute n
revista ardean Teologia (1997-2007) ........................145
Lucian Farcasiu
Preocupri de Teologie Liturgic n revista Teologia .163
Teodor Baba
Studiul biblic vechitestamentar n paginile revistei
Teologia (la mplinirea unui deceniu) .............................195
Adrian Murg
Studii noutestamentare aprute n revista Teologia n
deceniul 1997-2007................................................................207
tefan Negreanu
Preocupri de Istorie Bisericeasc Universal n paginile
revistei Teologia ................................................................223
Nicu Breda
Preocupri de teologie patristic reflectate n revista
Teologia (1997-2007) ............................................................248
Mihai Ssujan
Studii de istorie bisericeasc a romnilor, n revista
Teologia (1997-2007). Ghid bibliografic cronologic,
alfabetic si tematic .................................................................262

RECENZII
Daruri de Crciun Daniel, Mitropolitul Moldovei si
Bucovinei, Editura Trinitas, Iasi, 2005, p. 1-140.
Fclii de nviere Daniel, Mitropolitul Moldovei si
Bucovinei, Editura Trinitas, Iasi, 2005, p. 1-182.
(Ioan Octavian Rudeanu) .........................................................291
Pr. Prof. Dr. Mircea Pcurariu, Uniatia n Transilvania n
trecut si astzi, Editura Episcop Nicolae Popovici,
Oradea, 2006, 78 p. (Stelian Gombos) ................................295

LISTA AUTORILOR ....................................................................300

 EDITORIAL7

Revista Teologia
la 10 ani de existent

Timpul, n general, si perceperea lui sub form de zile, luni si

ani, mbrac o semnificatie nu numai pentru fiecare om n parte,
dar si pentru diferite asezminte socio-culturale, educative,
academice si stiintifice. Aceast semnificatie se datoreaz si
faptului, c n acea perioad de timp scurs s-au pus n lumin
valentele creatoare, umane si spirituale ale unei comunitti umane
sau ale unor oameni singulari. Nu mai putin, acest lucru este
valabil si atunci cnd ne referim la o publicatie ce parcurge si ea
o anumit devenire a ei, dar, totodat, si o anumit evolutie a
perceptiei acesteia de ctre cititorii ei.
La toate acestea ne gndim acum, cnd publicatia Faculttii
de Teologie Ortodox din cadrul Universittii Aurel Vlaicu din
Arad, Teologia, mplineste 10 ani de viat, de trud, de zbucium
si de ndejdi, care au nsotit aparitia ei pn acum si de care au
fost ptrunsi membrii colegiului de redactie.
Aflndu-ne la aceast mplinire, nu putem s nu ne gndim la
nceputurile timide ale acesteia, neavnd la ndemn un aparat
logistic pe msur, care s fac usoar aparitia acestei publicatii.
Doar prin efortul uman, intelectual si material, al membrilor
acestui colegiu, prin tenacitatea, perseverenta si curajul celor care
au contribuit la aparitia ei fr ntrerupere n toat aceast
perioad de timp, avem acum posibilitatea de a scruta prin timp
8 Teologia, 4 / 2007

aceast revist teologic. Altfel spus, era prezent atunci doar

entuziasmul initiatorilor ei si dorinta de a pune comunitatea
academic a Faculttii de Teologie Ortodox ardean si pe
colaboratorii ei de-a lungul anilor n slujba Teologiei, a vietii si
misiunii Bisericii Ortodoxe n lumea contemporan.
Un fel de program stiintific al publicatiei a fost prezentat nc
din primul numr de aparitie de ctre redactorul responsabil: Ea
(revista Teologia) se doreste a fi n mod deosebit o expresie a
strdaniilor de zi cu zi ale dasclilor Faculttii pe altarul Sfintei
Teologii. Aceste contributii vor lua forma studiilor, articolelor,
notelor si comentariilor Revista Teologia doreste s slujeasc
Teologia romneasc, tinnd cont de contextul bisericesc, cultural,
stiintific si general spiritual al lumii de astzi (Editorial, revista
Faculttii, n Revista Teologia, Anul I, Nr. 1, ianuarie-martie,
1997, p. 5).
Aceast publicatie a dorit s prezinte n paginile ei teme ce
doreau s contribuie la promovarea culturii si spiritualittii
romnesti, s aprofundeze anumite teme teologice, ce doreau a fi
si ncercri de rspunsuri la interogatiile contemporaneittii, dar
s si deschid porti de comunicare n dialogul interortodox,
interconfesional si inter-religios.
nc de la nceput, aceast publicatie dorea s priveasc si
dincolo de propriile-i granite (ale Bisericii Ortodoxe - n.n.), spre
a sesiza modul n care rsun vocea lui Hristos si acolo; apoi,
abordarea n duhul iubirii si solidarittii crestine a relatiilor dintre
Bisericile Ortodoxe, ntr-un timp cnd ele par a se fi deteriorat,
precum si relatiile Ortodoxiei cu celelalte Biserici (Ibidem, p. 6).
Colaboratorii revistei n cei 10 ani de viat ai ei au fost teologi
ortodocsi din tar si strintate, mai cunoscuti sau mai putin
cunoscuti, teologi romano-catolici si protestanti, care au dorit s-
si prezinte gndurile n duhul dialogului iubirii si adevrului lui
Iisus Hristos.
Popasul acesta aniversar reprezint pentru noi o lectie, din
care putem nvta multe lucruri, dar, totodat, nseamn si o
nnoire a entuziasmului nostru n cercetarea teologic si n
Editorial 9

contributiile aduse la dezvoltarea Teologiei ortodoxe romnesti

si n sprijinul adus Bisericii, pentru o lucrare pastoral-misionar
ct mai rodnic n snul poporului credincios.
n ncheiere, dorim s exprimm un gnd pios de recunostint
si multumire Bunului Dumnezeu, pentru cluzirea de pn acum,
rugndu-L si pe mai departe, s lumineze mintile tuturor celor
care vor scrie n revista Teologia. De asemenea, multumim Prea
Sfintiei Sale Printelui Dr. Timotei Seviciu, episcopul Aradului,
pentru binecuvntarea cu care nsoteste strdaniile noastre si, nu
mai putin, multumim tuturor colaboratorilor care au scris si vor
continua s scrie n paginile ei, dar si cititorilor, care vor gsi n
ea cunoastere si iubire, lumin si bogtie intelectual si
duhovniceasc.

Pr. Ioan Tulcan

10
STUDII
Teologia, 4 / 2007

Michel Stavrou

Le dialogue catholique-orthodoxe sur la

question de luniatisme la lumire de la
dclaration de Balamand (1993)

Il faut reconnatre quil existe dans ce quon appelle lOrient chrtien,

notamment en Roumanie, en Ukraine, en Slovaquie et au Liban, des
communauts ecclsiales non seulement riches de leurs traditions
particulires mais affaiblies par de vieilles divisions. Pourtant, cest de
lissue du dialogue cumnique que peut dpendre leur unit, leur
solidarit, et finalement la prsence chrtienne non seulement dans ces
rgions orientales mais dans toute la socit mondialise du 21e sicle.
Lorthodoxie en Occident est parfaitement consciente de tels dfis et
elle sefforce, de faon modeste mais rsolument engage, de contribuer
la rconciliation des chrtiens spars sur la question grave de luniatisme.
Lobjet de cet article est de prsenter le dialogue catholique-
orthodoxe actuel sur la question de luniatisme la lumire de laccord
de Balamand (1993), et notamment louvrage rcent du Comit mixte de
dialogue catholique-orthodoxe en France intitul Catholiques et
orthodoxes: Les enjeux de luniatisme, dans le sillage de Balamand,
ouvrage paru aux ditions du Cerf (Paris) en 2004 et prochainement
traduit en anglais.
Pour bien faire comprendre limportance de la question de luniatisme
dans le dialogue entre lEglise catholique et lEglise orthodoxe, il faut la
Studii 11

rinsrer dans une double perspective: celle de lhistoire et celle de la

thologie de lEglise, cest--dire de lecclsiologie. Auparavant il convient
de fixer un certain nombre de repres sur le dialogue thologique en
cours entre les Eglises.

I. Les jalons du dialogue catholique-orthodoxe jusqu laccord

de Balamand sur la question de luniatisme.
Nous avons ft il y a presque trois ans le 40e anniversaire du
rapprochement entre les Eglises catholique et orthodoxe, notamment de
lvnement prodigieux que constitua en dcembre 1965 la leve des
excommunications rciproques de 1054. Le pape Paul VI et le patriarche
cumnique Athnagoras Ier avaient lanc un dialogue fructueux dans
une rciprocit qui les amena parler de leurs deux glises comme de
deux surs.
Ce dialogue de la charit entre les deux poumons de la chrtient
fut bientt largi, partir de 1980, un dialogue de la vrit, dialogue
thologique dont tait charge une Commission mixte internationale,
comprenant du ct orthodoxe des dlgus des diffrentes glises
autocphales. Paralllement, sinstauraient dans plusieurs pays, comme
en France et aux Etats-Unis, des Comits mixtes de dialogue catholique-
orthodoxe.
Suivant le plan de travail adopt sa premire runion Rhodes en
1980, la Commission mixte internationale a commenc par tudier le
mystre de la kononia ecclsiale la lumire du mystre de la Sainte
Trinit et de lEucharistie. Cela a permis de mieux comprendre la
communion ecclsiale, tant au niveau de la communaut locale runie
autour de son vque, quau niveau des rapports entre les vques et
entre les glises locales que prside chaque vque en communion avec
lunique glise de Dieu rpandue dans tout lunivers (cf. Document de
Munich, 1982). Dans le but de clarifier la nature de la communion, la
Commission mixte a soulign le rapport qui existe entre la foi, les
sacrements en particulier les trois sacrements dinitiation chrtienne
et lunit de lglise (cf. Document de Bari, 1987). Ensuite, en tudiant le
sacrement de lOrdre dans la structure sacramentelle de lglise, la
Commission a bien mise en vidence le rle de la succession apostolique
12 Teologia, 4 / 2007

pour garantir la koinonia de toute lglise et sa continuit avec les Aptres

en tout temps et en tout lieu (cf. Document de Valamo, 1988).
Aprs cette premire phase fructueuse du dialogue international (de
1980 1988), la fin de lempire sovitique, il y a plus de 15 ans, et la
libert retrouve pour les glises chrtiennes dEurope centrale et
orientale, ont fait ressurgir de graves tensions entre les orthodoxes et les
grco-catholiques ou uniates dEurope centrale: en Roumanie, en
Slovaquie et en Ukraine occidentale, ces communauts uniates,
injustement perscuts aprs la 2 e Guerre mondiale par les tats
communistes, spolies de leur identit, estimaient lgitime la restitution
de tous leurs biens et de leurs glises; elles ont attendu en vain de la part
des vques du patriarcat de Moscou une demande de pardon pour leur
intgration force dans lglise orthodoxe par le pouvoir sovitique (en
1946): cette poque, beaucoup dvques et de prtres uniates avaient
t emprisonns, voire martyriss; de leur ct, les fidles orthodoxes
avaient parfois pris lhabitude, depuis deux ou trois gnrations, comme
en Roumanie, dutiliser des glises uniates lorigine dont ils taient
soudain privs par le retour des propritaires lgaux.
Il faut souligner ici quau-del de simples querelles de voisinage entre
diffrentes familles chrtiennes, la question de luniatisme qui a ainsi
ressurgi savre dun intrt universel dans et pour lEurope daujourdhui:
dune part pour la crdibilit du dialogue entre catholiques et orthodoxes
puisque la sincrit de lEglise romaine tait mise en doute par de
nombreux orthodoxes du fait de ces conflits rcurrents, dautre part pour
la crdibilit mme du christianisme une poque o les media ont fait
souvent le procs du religieux comme facteur de guerres et de divisions
(voir le terrorisme irlandais, lclatement de lex-Yougoslavie, le terrorisme
islamique, etc.)
Cette question est aussi capitale en ce quelle a permis de clarifier le
but du dialogue cumnique, faisant comprendre que la communion de
lEglise est indissociable de la communion entre les Eglises. Il ne sagit
pas de ramener lautre chez soi mais de voir quelles conditions la
communion avec lautre pourrait devenir possible.
Devant les tensions renaissantes en 1990, les orthodoxes de la
Commission de dialogue internationale ont donc demand de mettre
Studii 13

lordre du jour dans le dbat thologique lui-mme la question de

luniatisme, ce qui devait donner lieu en 1993 laccord de Balamand,
sur lequel je vais revenir.
Pour comprendre la porte de cet accord, il faut rappeler lhistoire
de luniatisme. Je le ferai en mappuyant sur les travaux scientifiques
raliss par le comit mixte de dialogue catholique-orthodoxe en France,
qui a tudi pendant prs de dix ans la question de luniatisme au plan
historique et ecclsiologique. Non seulement nous avons demand la
collaboration de plusieurs catholiques orientaux (le P. Gabriel Hachem,
du patriarcat grec-catholique dAntioche, et le P. Dimitri Salachas, de
lexarchat grec-catholique dAthnes), mais toutes nos runions de travail
furent ouvertes Mgr Michel Hrynchyshyn, lexarque apostolique des
ukrainiens de rite byzantin en France, qui les honora de sa prsence. Ce
travail, par lappel des contributions scientifiques et thologiques
extrieures, aussi bien catholiques quorthodoxes, a dbouch sur un livre
qui fait rfrence en la matire et qui sera bientt traduit en anglais.

II. Rappel sur lhistoire de luniatisme

Louvrage du Comit mixte catholique-orthodoxe franais tente,
travers ses 21 contributions, de relire les pages dune histoire douloureuse
et complexe et dexaminer les origines de luniatisme, en mettant en
vidence sa gense, son dveloppement diversifi au Proche-Orient et
en Europe centrale et orientale, et sa thorisation tardive.
Introduit par le professeur Olivier Clment, louvrage se subdivise
en trois grandes parties : la premire est consacre lhistoire diversifie
de luniatisme, la seconde aux vicissitudes des glises unies lpoque
moderne, la troisime au message de Balamand : se redcouvrir comme
glises surs.
La premire partie propose un panorama historique du dveloppement
diversifi de luniatisme depuis les origines mdivales jusquau 20e sicle.
Dj au temps des croisades, lapoge de la chrtient occidentale, lors
de ltablissement dtats latins au Proche-Orient puis du dpcement
de lEmpire byzantin, comme le montre mon tude, on observe ce quon
peut appeler un pr-uniatisme: en effet, les croiss favorisaient, dans les
villes chrtiennes orientales conquises, ltablissement de hirarchies
14 Teologia, 4 / 2007

piscopales parallles aux piscopats locaux, ceux-ci leur tant plus ou

moins asservis.
Cest le concile dunion de Florence (1439), qui, quoique refus par
lOrient, va fournir ensuite Rome une base ecclsiologique pour les
futurs uniatismes, comme le montre ltude du pre Gabriel Hachem.
Le premier acte de luniatisme en milieu byzantin a t pos avec
lessor de la Contre-Rforme. Des unions sont conclues sous lgide de
lpiscopat ruthne des territoires polonais (Brest-Litovsk, 1596), puis
des territoires hongrois (Uzhorod, 1646). On lira ici les deux tudes sur
lunion de Brest des pres Cyrille Argenti, orthodoxe, et Bernard Dupuy,
dominicain, qui se rvlent assez complmentaires.
Le second type duniatisme, abord par un universitaire franais
orthodoxe, le P. Jean Roberti, est celui qui prend forme en Transylvanie
autour de 1700. La rgion tait peuple dune majorit de paysans
orthodoxes, intgrs dans le royaume de Hongrie. Ici encore, linitiative
ne vient pas de Rome. Lempereur de Vienne amne lpiscopat orthodoxe
se rattacher Rome pour quilibrer la force des Hongrois, surtout
protestants.
Le troisime grand acte a lieu au 18e sicle, dans lEmpire ottoman,
lorsque la papaut lance auprs des chrtiens orientaux une vaste
campagne de proslytisme, dont lun des effets sera le triste synode
orthodoxe de Constantinople (1755) qui, par mesure de rtorsion, dcrte
le caractre invalide des baptmes catholiques et protestants, dcision
sans prcdent dans lhistoire byzantine, mme si on avait connu de
nombreux cas de rebaptisations rciproques entre grecs et latins. Comme
le montre ltude du thologien orthodoxe Tarek Mitri, luniatisme se
dveloppe dans ce contexte en prenant appui sur lglise maronite, en
communion avec Rome depuis les Croisades, sur la protection diplomatique
franaise, et sur lactivit de religieux latins: franciscains, capucins,
dominicains et jsuites. Cultivs et dvous, les missionnaires semblaient
aider dune manire dsintresse les chrtiens locaux, mais, lors dune
lection au trne patriarcal dAntioche, ils favorisent le candidat form
par eux et acquis Rome. Ainsi est officialise une hirarchie melkite
catholique (1724), sans compter les unions venir dans les Eglises
orientales prchalcdoniennes.
Studii 15

Luniatisme fut ensuite thoris Rome au 19e sicle. Les tudes de

Sotirios Varnalidis (Thessalonique) et de Dimitri Salachas soulignent un
paradoxe. Cest lorsquil eut t pleinement thoris par Rome que
luniatisme perdit sa dynamique. Les nouveaux tats nationaux qui se
formaient dans les Balkans avec le dclin de lEmpire ottoman organisaient
en effet leurs orthodoxes en autocphalies quils protgeaient. Les
essais de formation dexarchats grecs-catholiques Constantinople et,
plus tard, Athnes ou en Bulgarie, restrent infimes et striles, mais
eurent un impact symbolique trs ngatif auprs des orthodoxes. Par
ailleurs, lEmpire russe, qui avait annex la Pologne, liquidait par la force,
aux confins de la Bilorussie et de lUkraine, plusieurs diocses uniates,
ce qui montre le climat belliqueux qui rgnait entre les glises, comme
entre deux camps irrconciliables.
La seconde partie de louvrage, intitule Dveloppements et
vicissitudes des glises unies lpoque moderne, est consacre surtout
voir lvolution contraste du statut des glises uniates au sein de la
communion catholique. On voit, travers les tudes de Mgr Croce
(archiviste lArchivio Segreto Vaticano) et du professeur tienne
Fouilloux, quelle fut lvolution progressive qui amena Rome de lunionisme
vers lcumnisme. Les Eglises uniates elles-mmes ont jou un rle
dans cette avance: au contact dun christianisme catholique qui ne devait
Rome ni son existence, ni sa liturgie, ni son droit, des cercles influents
de lglise latine ont pris conscience des exigences dune vritable
catholicit, non rductible la latinit. Cette attitude prparait les rformes
de Vatican II, o les grecs-catholiques melkites ont tenu une place
remarque.
Aujourdhui, aprs Vatican II et la fin des perscutions sovitiques,
comme le montre bien le pre Herv Legrand dans son tude, les glises
unies dEurope de lEst renaissent, mais avec le statut ambigu de minorits
au sein de la communion catholique, comme en tmoigne leur nouveau
Code de droit canon promulgu en 1990.

III. Laccord de Balamand

Cest au terme de trois annes de rflexion de la Commission
internationale de dialogue quest venu laccord historique de Balamand.
16 Teologia, 4 / 2007

Dans cette universit orthodoxe du nord du Liban, la Commission

internationale de dialogue a russi, en juin 1993, saccorder sur la
rdaction dune dclaration commune intitule Luniatisme, mthode
dunion du pass, et la recherche actuelle de la pleine communion.
Dans ce document remarquable, les trois grandes dcisions sont :
1) que la dmarche de luniatisme est condamne par les deux Eglises
(rappelons que les Eglises uniates taient parties prenantes de cet accord),
en tant que mthode dunion et en tant que modle dunit ;
2) que les deux glises se reconnaissent comme Eglises surs ;
3) que les orthodoxes sengagent, par conomie, respecter les
communauts uniates existantes.
Lessentiel du message de Balamand se trouve dans ces trois volets
qui, il faut bien le souligner, sont indissociables. Contrairement aux
apparences, le cur de laccord nest pas ngatif: cest le 2e point: la
reconnaissance mutuelle comme Eglises surs qui interdit une dmarche
comme luniatisme: car chercher attirer toute force les fidles spars
revient implicitement nier lecclsialit de lautre Eglise.
Le document est articul selon deux axes successifs: les principes
ecclsiologiques, et les rgles pratiques. Je me bornerai relire et
souligner les points les plus importants de la partie ecclsiologique.
Dentre, lintroduction affirme: la mthode qui a t appele
uniatisme,[...] nous la rejetons comme mthode de recherche dunit
parce quoppose la tradition commune de nos Eglises. Ce rejet est
assez fort et fond pour ne pas accrditer lide superficielle que la partie
catholique aurait fait l une concession majeure aux orthodoxes. Il sagit
dun geste dict par une analyse lucide et raliste de lhistoire et par le
dsir de se soustraire une impasse.
Dans la partie ecclsiologique du document, le 6 resitue juste
titre la qute de lunit entre Eglises dOrient et dOccident dans la prire
du Seigneur avant sa Passion. Comme le rappelle le 7, de nombreuses
tentatives ont t faites au cours des sicles pour rtablir cette unit,
par des voies varies se contente de dire le texte de faon vasive ,
mais elles ont toutes chou. Le document consacre ensuite un paragraphe,
le 8, rappeler la naissance durant les quatre derniers sicles des
Eglises orientales catholiques, de ces communauts de pasteurs et de
Studii 17

fidles orthodoxes qui prirent linitiative, sous limpulsion dlments

extrieurs prcise le texte, de rtablir la communion plnire avec le
Sige romain, ce qui a cr une situation [] devenue une source de
conflits et de souffrances dabord pour les orthodoxes mais aussi pour
les catholiques. Il est louable, au vu des tudes historiques les plus
rcentes, de reconnatre honntement ensemble, dans ce court paragraphe,
que la naissance de luniatisme fut, lorigine au moins, un mouvement
associ une dcision dlibre de la part des personnes directement
concernes, mais que dans le mme temps une telle dcision fut ressentie
par les Eglises locales qui la subissaient comme une terrible trahison et
une vritable dchirure. Le 9 constate lchec de cette mthode pour
parvenir lunion et ajoute que la division persiste, envenime par ces
tentatives. Loin de rsorber les conflits, luniatisme na fait que les aviver.
Et le document voque le comble de la tension entre les Eglises spares,
chacune se prsentant comme lunique dpositaire du salut, de faon
bien entendu exclusive ( n 10).
Nous abordons enfin le cur du document de Balamand qui est
constitu par les 12 14.
cause de la manire dont catholiques et orthodoxes se considrent
nouveau dans leur rapport au mystre de lEglise [allusion au document
de Munich 1982] et se redcouvrent comme Eglises surs, cette forme
dapostolat missionnaire dcrite ci-dessus et qui a t appele uniatisme
ne peut plus tre accepte ni en tant que mthode suivre, ni en tant que
modle de lunit recherche par nos deux Eglises (n 12).
A partir de la redcouverte dune base ecclsiologique commune,
luniatisme se trouve condamn comme mthode, puisquil consiste en
effet sapproprier des troupeaux de brebis qui avaient pour guides des
bergers frres dont lpiscopat est pleinement reconnu. Luniatisme
comme mthode consistant faire lunion en accroissant les divisions a
dmontr historiquement son absurdit et son chec. Mais il nest pas
non plus un modle de lunit recherche, ce qui signifie que, mme en
empruntant la voie du dialogue de la vrit et de la charit, catholiques-
romains et orthodoxes ne voient pas dans la situation ecclsiologique
des Eglises catholiques orientales un modle de la situation dunit
quils sefforcent datteindre ensemble. Sans doute cette clause
18 Teologia, 4 / 2007

manque-t-elle malgr tout de prcision. Un certain nombre de

catholiques, et les catholiques orientaux au premier chef, semblent
en effet linterprter comme un jugement provisoire: luniatisme dans
sa configuration actuelle ne serait pas un bon modle dunit pour les
orthodoxes, mais en amliorant sa situation ecclsiologique vis--vis
de Rome, en cessant de considrer les grco-catholiques par exemple
comme des catholiques de deuxime catgorie, en respectant
davantage lecclsiologie des Eglises-mres orthodoxes dont ces
communauts se sentent les hritires, on offrirait ainsi la longue
un modle dunit acceptable pour les orthodoxes.
Sur ce point, le malentendu est complet. Pour la grande majorit des
orthodoxes, le rejet de luniatisme comme modle est une position
dfinitive. Lcartlement des Eglises catholiques unies entre Rome et
leurs Eglises-mres les seules Eglises locales canoniques et authentiques
, loin dapparatre comme un signe prophtique, est plutt ressenti comme
marque dune posture incohrente et injustifiable de ces communauts:
soit cet cartlement est lindice dune coupure instaure de facto entre
vie sacramentelle et conscience dogmatique (si, malgr la communion in
sacris avec Rome, on ne confesse pas la juridiction universelle du pape),
soit il manifeste un grave relativisme ecclsiologique (si, en confessant
cette juridiction universelle, on la prtend en conformit avec le patrimoine
dogmatique oriental). La situation ecclsiologiquement anormale des
Eglises catholiques unies ne peut tre tolre que par conomie, en
considrant les personnes et les ralits humaines avec amour, compassion
et comprhension (cest pourquoi le principe de la libert de conscience
est juste titre rappel dans les dispositions pratiques du document),
mais cela ne constituera jamais une normalisation thologique. Les
Eglises catholiques unies, comme signe objectif de division et non dunion
entre Orient et Occident chrtiens, ne sont pas du point de vue des
orthodoxes ncessairement appeles disparatre (encore que certains
le souhaitent, faut-il reconnatre honntement) mais elles doivent se
convertir au dialogue cumnique, seule voie possible vers lunion
vritable, en acceptant de perdre ce rle privilgi qui leur avait t assign
par le Sige romain jusquau concile de Vatican II.
Studii 19

Le n 13 souligne que la redcouverte par les chrtiens catholiques

et orthodoxes de lecclsiologie de communion a chang les attitudes: la
vie sacramentelle ne peut tre considre comme proprit exclusive
dune de nos Eglises. Tout rebaptme est donc exclu, lauthenticit du
sacrement du baptme tant reconnue mutuellement entre les deux Eglises.
Ce point qui aurait peut-tre mrit un dveloppement est dune porte
considrable: sa ratification par toutes les Eglises constituerait certainement
une avance majeure. La reconnaissance implicite ou expresse dune
ecclsialit minimale1 (quon me pardonne lexpression) dans lEglise
partenaire du dialogue ne constitue-t-elle pas un pralable vident dans
un dialogue qui se veut celui de la vrit et de la charit?
Nous abordons enfin le paragraphe peut-tre le plus important du
document de Balamand.
LEglise catholique et lEglise orthodoxe se reconnaissent
mutuellement comme Eglises surs, responsables ensemble du maintien
de lEglise de Dieu dans la fidlit au dessein divin, tout spcialement en
ce qui concerne lunit. Selon les paroles du pape Jean-Paul II, leffort
cumnique des Eglises surs dOrient et dOccident, fond dans le dialogue
et la prire, recherche une communion parfaite et totale qui ne soit ni absorption
ni fusion, mais rencontre dans la vrit et lamour (n 14).
Un point capital qui nen est pas moins source dinterrogation et
de malentendus est laffirmation pose demble: LEglise catholique
et lEglise orthodoxe se reconnaissent mutuellement comme Eglises
surs. La phrase sonne avec force le temps de la rconciliation, et
avec lexpression prcdente du 12 (catholiques et orthodoxes se
redcouvrent comme Eglise-surs) on peut y distinguer lvocation
dlibre dun message historique adress nagure par le pape Paul
VI au patriarche Athnagoras Ier: Aprs une longue priode de
division et dincomprhension rciproque, le Seigneur nous donne de
nous redcouvrir comme Eglises-surs.2 Quelle signification faut-
1 Cf. Document de la Commission thologique consultative orthodoxe-catholique

Nord-amricaine (3 juin 1999), cit en franais dans Unit des chrtiens n 119, p. 19-25 :
Il existe dans lEglise romaine une ralit ecclsiale, bien que nous puissions considrer
sa faon de vivre la ralit ecclsiale comme imparfaite ou incomplte.
2 Cf. Tomos Agapis. Vatican - Phanar (1958-1970), Rome - Istanbul, 1971, n 176,

p. 389.
20 Teologia, 4 / 2007

il accorder ce terme dEglises surs? Faut-il y voir dabord

lexpression dune rhtorique cumnique, le fait que dsormais on
se parle fraternellement, on scoute et on ne considre plus comme
des ennemis, ou lui accorder une signification proprement thologique?
Avant dy revenir un peu plus tard je me contenterai de noter que
plane sur cette expression une large indtermination, aussi bien pour
les catholiques que pour les orthodoxes, et que le document de
Balamand pche donc ici par dficience.
Laccent plac sur la reconnaissance dune responsabilit commune,
partage par catholiques et orthodoxes pour ce qui concerne le maintien
de lunit ecclsiale est videmment un point fort et central de ce
document. Partager ne veut surtout pas dire ici, me semble-t-il, rpartir
les tches entre les partenaires et renvoyer ceux-ci spars lEst et
lOuest, mais cela signifie: porter ensemble dans le dialogue et le travail
en commun le fardeau des difficults de toutes natures qui entravent le
chemin vers lunit. Tant que cette responsabilit ne sera pas rellement
assume en commun par les Eglises dOrient et dOccident travers,
par exemple, des organismes informels de conciliation et de dialogue quasi-
permanents , on en restera aux vux pieux pour ce qui est des
perspectives dune communion plnire. Ce partage ne peut se faire qu
travers un renforcement du dialogue entre les Eglises pas seulement au
plan thologique mais dans les ralits quotidiennes et pastorales. A ce
niveau, tout reste encore faire, mais il importe dtre conscient des
objectifs, et Balamand nous y aide largement.
Enfin le rappel que leffort cumnique recherche une communion
parfaite et totale qui ne soit ni absorption ni fusion, mais rencontre dans la
vrit et lamour est une sorte de garantie ayant pour but de rassurer les
orthodoxes.

IV. Le problme de la rception de Balamand

Il semble que, rattrap par les ralits historiques de la renaissance
des Eglises catholiques unies, le document Balamand soit sorti trop tard
ou peut-tre trop tt. Quoi quil en soit, il na pas russi tre reu dans
lunanimit. Du ct catholique, lapprobation sest faite de faon plutt
mesure.
Studii 21

On note laccueil positif affich par les Eglises grco-catholiques

dUkraine et de Roumanie.
Du ct du Saint-sige, le pape Jean-Paul II, dans sa lettre apostolique
de 1995 Orientale Lumen, consacre aux Eglises orientales, catholiques
et orthodoxes, na pas consacr un mot au document de Balamand centr
prcisment sur le problme de luniatisme. Au contraire, il place sur le
mme plan ces Eglises et les Eglises orthodoxes, ce qui est difficilement
admissible. Dans son encyclique Ut unum sint, sortie juste aprs la mme
anne, Jean-Paul II prenait cette fois en compte Balamand et jugeait que
la Commission mixte internationale a jet les bases doctrinales dune
solution positive du problme [celui de la dsunion, M.S.], fonde sur la
doctrine des Eglises surs3 . Mais il nvoquait pas la condamnation de
luniatisme comme mthode et comme modle dunit.
Lorsquil a clbr en 1995 le 4e centenaire de lUnion de Brest et
en 2000 le 3e centenaire de lUnion des grco-catholiques roumains
Rome Jean-Paul II a compos un tableau enthousiaste des protagonistes
de ces unions, prsents comme des rformateurs aspirant ardemment
lunit de lEglise, sans voquer en contrepoint le dchirement douloureux
de plusieurs Eglises locales orthodoxes, et il semble ainsi tre sorti de
lesprit de Balamand. La rception est sans doute esquisse mais elle
nest pas acheve. Plutt quune opposition ouverte, on pressent dans
lEglise romaine une difficult envisager luniatisme sous une forme
nouvelle, ce qui en un sens peut sembler normal, car le regard de Vatican
II doit lui aussi tre corrig.
En effet, dans le Dcret conciliaire de Vatican II sur les Eglises
orientales catholiques, on peut lire : Aux Eglises orientales en communion
avec le Sige apostolique de Rome, appartient de faon particulire la
tche de favoriser lunit de tous les chrtiens et spcialement des
chrtiens orientaux. (n 24). Cest l la charte mme de luniatisme,
que Balamand prtend juste titre rejeter comme une impasse.
Plus rcemment, en 1995, un vque catholique franais, Mgr Bernard
Dupire, en introduisant une dition de la Lettre apostolique Orientale
Lumen, invite les catholiques orientaux vrifier leur fidlit leurs
3 Jean-Paul II, Ut unum sint (25 mai 1995), n 60.
22 Teologia, 4 / 2007

authentiques traditions orientales, seul critre de crdibilit pour leurs

frres orthodoxes, pour lesquels ils pourront ds lors ne plus tre des
obstacles mais des pierres dattente dune unit pleinement rtablie[...]4 .
Nous savons que les pierres dattente sont ces blocs que lon laissait
autrefois en saillie au coin des btiments, pour former liaison, par la suite,
avec un prolongement de ldifice. La mtaphore nest que trop claire.
Luniatisme nest certes plus vant comme mthode mais il apparat
encore de faon implicite comme modle de lunit recherche pour
reprendre lexpression mme de Balamand. Les habitudes de penser ont
la vie dure, dautant plus si elles peuvent se justifier par un dcret conciliaire
de Vatican II.
Du ct orthodoxe, les obstacles sont nombreux sur le chemin de
lacceptation de Balamand. Seule lEglise roumaine a officiellement
entrin le document de Balamand. Les Eglises de Constantinople et
dAntioche sont bien disposes le faire, mais demeurent dans un
attentisme prudent face la rserve de Moscou et au refus dEglises
comme Athnes et Jrusalem. Les rserves viennent parfois du soupon
que lEglise romaine ne serait pas sincre dans son engagement ne plus
encourager luniatisme, en tous cas du constat que la prsence des Eglises
uniates en Europe de lEst sest renforce au dtriment de lEglise
orthodoxe, motif qui tort ou raison explique le refus toujours actuel de
lEglise orthodoxe dUkraine et de Russie daccueillir le pape chez elles.
Dautres problmes inhrents limprcision du texte de Balamand
expliquent sa rception encore incomplte du ct orthodoxe.

V. Les points encore problmatiques du document de

Balamand
Si lon ressent des deux cts mais peut-tre encore plus du ct
orthodoxe la ncessit de saccorder sur une dfinition de luniatisme, ce
nest videmment pas pour se perdre dans de vaines querelles de mots,
cest que cette dfinition commandera ensuite linterprtation qui sera
donne aux principes et directives de Balamand. Il faut souligner que

4 Cf. La Lumire de lOrient Prsentation par Mgr. Dupire, Paris (Cerf), 1995,

p. VIII.
Studii 23

luniatisme est un phnomne complexe multiforme qui se rclame dune

application des rsolutions du concile unioniste de Florence (1439), mais
qui trouve dj ses racines dans le pr-uniatisme du temps des croisades:
instauration de hirarchies latines parallles la hirarchie orthodoxe et
soumission complte ou partielle de communauts orthodoxes. Quy a-t-
il de commun entre lUnion de Brest-Litovsk de 1596, lEglise unie de
Transylvanie, le schisme du patriarcat melkite dAntioche, les uniates
italo-albanais de lItalie du Sud, ceux de Corse, luniatisme du dbut du
20me sicle en Grce, et la liste nest pas exhaustive? Chaque cas
sinscrit dans une situation gopolitique et historique particulire. Cependant
du point de vue orthodoxe, le phnomne de luniatisme reprsente toujours
une violation de lecclsiologie partage par lOrient et lOccident durant
le premier millnaire, et une rupture dans des traditions thologiques et
spirituelles locales ininterrompues je pense en particulier au problme
de la latinisation partielle de ces communauts.
Un point important encore plus lourd de malentendus et source
dinterrogations est laffirmation initiale pose dans le paragraphe 14 de
Balamand: LEglise catholique et lEglise orthodoxe se reconnaissent
mutuellement comme Eglises surs.
Parler dEglises surs propos de lEglise catholique-romaine et de
lEglise orthodoxe est-il justifi thologiquement, dun point de vue
catholique et dun point de vue orthodoxe?
Du ct catholique, on le sait, un dbat interne existe depuis plusieurs
annes sur la juste interprtation, inclusive ou exclusive, du subsistit in
et du in quibus et ex quibus de la constitution Lumen gentium, 8 et
23 de Vatican II, notamment avec la sortie du texte Dominus Iesus (2000).
Lglise catholique inscrit-elle rellement dans sa pratique lecclsiologie
de communion ? Cest la question qua pose courageusement le pre
Herv Legrand dans son tude.
Du point de vue orthodoxe, compte tenu des oppositions nombreuses,
il parat utile et ncessaire dexplorer la signification proprement
thologique de la notion dEglises surs.
Jaimerais partir pour cela de lacquis ecclsiologique que constitue
le document de Munich, premire synthse de la Commission de dialogue
thologique catholique-orthodoxe. Dans le premier chapitre du document,
24 Teologia, 4 / 2007

est aborde la relation didentit entre Eglise et Eucharistie. [...] Dune

part, lEglise clbre lEucharistie,[...] dautre part lEucharistie difie
lEglise.[...] Cest pourquoi lEucharistie est en vrit le sacrement de
lEglise. (I, 4, c)5 Une fois bien tabli cet ancrage eucharistique de
ltre ecclsial, il va de soi que la ralit concrte de lEglise est toujours
locale. On clbre lEucharistie en un lieu donn. Ainsi lisons-nous au
dbut du chapitre II:
En se rfrant au NT, on remarquera dabord que lEglise dsigne
une ralit locale. LEglise existe dans lhistoire comme Eglise locale.
Pour une rgion, on parle plutt des Eglises, au pluriel. Il sagit toujours
de lEglise de Dieu, mais dans un lieu. (II, 1)6
Cest dabord dans ce contexte local, eucharistique, que lon doit
comprendre la notion dEglises surs. Si les Eglises locales sont surs
entre elles, cela dcoule de leur consanguinit, parce quelles puisent leur
tre dans la communion au corps et au sang du mme et unique Seigneur,
ne recevant pas une partie mais lintgralit du corps du Seigneur. Cette
appellation sapplique ensuite par extension aux relations entre
regroupements rgionaux dEglises locales au sein dEglises territoriales
qui sont des Eglises autocphales ou autonomes.
Ainsi, la notion dEglises surs a-t-elle t particulirement utilise
en Orient au 5 e sicle dans le cadre de lorganisation dite de la
pentarchie: cinq patriarches se partageaient loikoumn chrtienne,
jouissant de dignits gales mais respectant un ordre de prsance
dcroissante reconnaissant une primaut au patriarche de Rome. Les
Eglises la tte desquelles se trouvaient ces patriarches se considraient
toutes entre elles comme Eglises-surs. Par la suite, dans lhistoire de
lOrient chrtien, dautres Eglises territoriales sont venues sadjoindre
la communion des Eglises-surs: les Eglises situes en Bulgarie, en Russie,
puis au 19e sicle en Serbie, en Grce, en Roumanie, etc. Certaines Eglises
entretiennent la fois des liens de sororalit et de maternit-filiation: par
exemple une Eglise comme celle de Grce a pour Eglise-mre le Patriarcat
de Constantinople qui historiquement lui a accord son autocphalie. Elle

5 Cf. Le mystre de lEglise et de lEucharistie la lumire du mystre de la Sainte

Trinit (d. franco-russe), Mesnil Saint-Loup, 1994, p. 22.

6 Cf. Le mystre de lEglise..., ibid., p. 30.
Studii 25

nen est pas moins galement une Eglise sur de celle de Constantinople
et de mme dignit, en tant que sidentifiant lUna sancta et recevant
la mme plnitude dans chaque synaxe eucharistique. Il ny a aucune
Eglise locale au-dessus des autres, et corrlativement il ny a aucun vque
au-dessus des autres, lpiscopat tant unique, comme le Christ est un.
Ainsi voyons-nous que dans lecclsiologie orthodoxe la notion
dEglises-surs ne savre pertinente que dans le contexte des Eglises
locales. Chercher une Eglise sur pour lEglise orthodoxe considre
comme un tout rassemblant les Eglises orthodoxes rpandues dans le
monde na pas de sens, ce qui semble recouper la rcente Note sur les
Eglises surs du Cardinal Ratzinger. On peut alors considrer lune
quelconque des Eglises orthodoxes en communion, puisquil y a identit
mystrique entre elles, et se demander si elle peut tre considre comme
sur de lEglise romaine. Cette question de la sororalit, portant vis--
vis de lEglise de Rome considre comme Patriarcat dOccident, reoit
une rponse simple. La reconnaissance traditionnelle de la part de
lOrthodoxie de lauthenticit de la vie sacramentelle de lEglise romaine
(mme si cette ralit ecclsiale peut tre considre comme imparfaite)
est un motif suffisant pour parler de lEglise de Rome comme dune
Eglise sur, en dpit mme des divisions pour motifs de foi qui nous
empchent de communier avec elle dans lEucharistie: nous ne sommes
pas encore, malheureusement, pleinement rconcilis avec cette Eglise
sur, ce qui, entre Eglises-surs, nous interdit pour linstant de partager
ensemble, sororalement, le Banquet ecclsial.
Reste savoir si cette interprtation est bien compatible avec
lecclsiologie catholique-romaine, car on voit que le partage dun simple
terme thologique apparemment anodin nous engage en profondeur sur
une vision plus globale de lEglise. On peut parler ce propos dun
largissement de la comprhension stricte, acribique, de la notion orthodoxe
de sororalit ecclsiale telle que la partagent de nombreux thologiens
orthodoxes, cette notion tant dsormais perue et exprimente en un
sens inchoatif, puisque nous sommes engags ensemble sur le chemin de
lunit, qui avec laide de lEsprit Saint devrait faire un jour de nos Eglises
locales dOrient et dOccident des Eglises en communion plnire.
26 Teologia, 4 / 2007

Cet emploi largi dans le contexte des Eglises encore spares na

la vrit rien dexceptionnel. En des temps combien plus troubls, au
lendemain de la fameuse 4me croisade qui vit les Occidentaux semparer
de Constantinople et y installer une hirarchie latine bientt reconnue et
patronne par le pape Innocent III, le patriarche Jean X Kamatros (1206)
rpondait ainsi au pape qui le pressait daccepter lecclsiologie tardive
de Rome mre et matresse de toutes les Eglises7 : Il y a cinq grandes
Eglises patriarcales; lEglise romaine est la premire parmi des surs de
la mme dignit (prwvthn wJ ejn ajdelfai oJmotivmoi tugcavnein aujthvn)
[...] LEglise des Romains est la premire selon lordre (th/ tavxei), elle
na que cette prrogative dtre la premire des autres Eglises qui sont,
comme des surs,de mme dignit et de mme Pre, celui dont il est dit
que toute paternit dcoule au ciel et sur la terre... Mais quelle soit
matresse et tte, nous ne lavons jamais appris.8
De mme les lettres adresses un peu plus tard, en 1232, Rome
par le patriarche de Constantinople Germain II, tabli Nice et
dsireux de renouer le dialogue ecclsial, soulignent un tat desprit
identique. Dans sa lettre au pape Grgoire IX, Germain II voque la
primaut fraternelle (to; prwteion th ajdelfovthto) 9 qui
revient lvque de Rome. Dans sa lettre aux cardinaux romains, le
mme Germain II prie Dieu, en dernire instance, de rtablir entre
tous lunit et de permettre lEglise grecque unie sa sur ane,
savoir lEglise de Rome, de glorifier le Christ par lunit de la foi et le
rtablissement de lorthodoxie. 10
Enfin, la sororalit de lEglise de Rome a t galement reconnue au
Concile de Florence par le principal opposant lunion, lvque Marc

7 Cf. PL 214, 326ss.

8 Cf. texte dit par M. Jugie, Theol. dogm. christian. oriental., t. IV, Paris, 1931,
(n 68), p. 386-387.
9 Mansi XXIII, 47-56. Cit in D. Sternon, Le problme de lunion grco-latine vu

de Byzance: de Germain II Joseph Ier (1232-1273) , 1274 - Anne charnire - Mutations

et continuits [Actes du Colloque international CNRS n 558], Paris, 1977, p. 142.
10 Cf. mss Vat. Gr. 1409, f. 360-361 ; Athen. 1379, f. 447v-449. Cit in D. Stiernon,

op. cit., p. 143.

Studii 27

dEphse, qui prsentait Rome comme Eglise sur (soror [...]

ecclesia)11 pour les Grecs.
Cette sororalit tonnamment affirme, comme on le voit, par des
vques orthodoxes de premier plan dans le contexte historique des plus
vifs dchirements au sein de la chrtient, comment ne serait-elle pas
dautant plus pertinente en ce dbut du 21me sicle, au moment o le
dialogue a si courageusement repris entre les parties, et o les anciennes
plaies commencent lentement cicatriser?
Si cela peut tre considr comme acquis, on ne saurait pour autant
considrer les diffrends doctrinaux qui subsistent entre orthodoxes et
catholiques comme secondaires ou ngligeables, et confondre sororalit
et communion plnire. La reconnaissance mutuelle dun statut
decclsialit ne modifie en rien lexigence, pour lOrthodoxie, dtre en
pleine communion de foi pour participer ensemble au repas du Seigneur,
afin de clbrer lEucharistie comme il sied dans la concorde et la vrit.
En outre, cette mme question de la sororalit ecclsiale pose vis-
-vis des communauts catholiques orientales ne peut que recevoir une
rponse ngative: une Eglise catholique orientale porte certes une ralit
ecclsiale et sacramentelle indniable dun point de vue orthodoxe mais
elle ne constitue pas dans le cas courant une Eglise locale puisquelle
coexiste de faon concurrente et anormale sur un territoire donn avec
son Eglise mre, la seule Eglise locale lgitime et authentique. Par
consquent parler dEglises surs vis--vis de ces Eglises nous semble
impossible du point de vue de lecclsiologie orthodoxe, ce qui nenlve
rien au fait que les membres de ces Eglises puissent tre considrs
comme des frres chrtiens engags eux aussi sur le chemin de lunit.
Le rgime de la situation des Eglises uniates ne peut tre accept quen
vertu dun principe dconomie, comme la soulign expressment en 1995
le patriarche Bartholome.

11 Cf. Concilium Florentinum. Documenta et Scriptores [d. G. Hofmann], Rome,

1940-1977, t. V, p. 52, cit dans G.R. Evans, The Concil of Florence and the problem of
ecclesial identity , in Christian unity. The Council of Ferrara-Florence 1438/39 - 1989
[dir. G. Alberigo], Leuven, 1991, p. 178.
28 Teologia, 4 / 2007

Il faut esprer que les efforts des uns et des autres lchelle mondiale
mais aussi locale, nationale, permettront dans un avenir prochain que
cette question uniate soit surmonte, au bnfice de tous et dans le respect
des personnes. Dans lesprit de Balamand, luniatisme ne constituerait
dsormais ni une pierre dattente, ni mme une pierre de touche12 des
relations entre catholiques et orthodoxes, mais appartiendrait un pass
rvolu.
Dj, en septembre 2006 Belgrade, a pu reprendre, sur des bases
largement assainies par Balamand, le dialogue thologique entre catholiques
et orthodoxes, puis en octobre 2007 Ravenne la commission
internationale vient dapprofondir la question du lien entre primaut et
conciliarit dans la vie et ltre de lEglise.
Le document de Ravenne affirme, en 46 points regroups dans une
dizaine de pages, que catholiques et orthodoxes sont daccord sur le fait
que lEvque de Rome soit considr comme le premier parmi les
patriarches du monde entier, tant donn que Rome est, selon lexpression
dIgnace dAntioche, l Eglise qui prside dans la charit.
Catholiques et orthodoxes ne sont toutefois pas daccord sur les
prrogatives de ce primat, car, selon le document il existe des diffrences
dans la manire de comprendre la fois la manire dont celui-ci devrait tre
exerc, et ses fondements scripturaux et thologiques.
Le document de Ravenne part de deux lments fondamentaux:
la conciliarit et lautorit. La conciliarit reflte le mystre
trinitaire, dans lequel la deuxime ou la troisime personne
nimplique pas diminution ou subordination. LEglise possde une
dimension conciliaire qui sexprime trois niveaux: local, rgional
et universel. Les premiers responsables de la conciliarit sont les
vques qui ont en commun la mme responsabilit et le mme
service envers lEglise.

12 Je reprends cette expression du communiqu diffus Balamand le 23 juin 1993,

repris partiellement dans le Liminaire de louvrage dit en franais et russe : Bari 1987,
Valamo 1988, Balamand 1993, Coll. Unit 2, Mesnil Saint-Loup, 1995, p. 14.
Studii 29

Lautorit drive en revanche du Christ; elle se fonde sur la Parole de

Dieu et, travers les aptres est transmise aux vques et leurs
successeurs. Son exercice, explique le document, est essentiellement un
service damour, car pour les chrtiens, gouverner signifie servir. Au
premier niveau, le niveau local, lEglise existe en tant que communaut
rassemble par lEucharistie et est prside directement ou indirectement
par un vque. Dj dans ce cas, la communion entre les membres de lEglise
apparat comme conciliaire, et par consquent lvque est le protos.
Au niveau rgional, conciliarit et autorit rendent vidente la
communion avec les autres Eglises qui professent la mme foi apostolique
et partagent la mme structure ecclsiale. Le document cite le 34e canon
apostolique accept aussi bien en Occident quen Orient, selon lequel
les vques de toutes les rgions doivent reconnatre celui qui est le
premier parmi eux et le considrer comme leur chef, ne faisant rien
dimportant sans son consentement et toutefois sans que le premier
fasse quoi que ce soit sans le consentement de tous, prservant ainsi la
concorde.
Ce principe dunit piscopale trouve une application galement au
niveau universel, au niveau de la communion entre les Eglises de tous
lieux et de tous temps, dont les Conciles cumniques sont lexpression.
Depuis les origines de lEglise, ceux-ci ont vu se runir les vques des
cinq principaux siges apostoliques - Rome, Constantinople, Alexandrie,
Antioche et Jrusalem - puis de tous les autres diocses, pour apaiser
des questions particulirement importantes.
Cest surtout lors des Conciles cumniques que lon reconnat le
rle actif exerc par lEvque de Rome.
Reste la question du rle de lEvque de Rome dans la communion
de toutes les Eglises ou quelle est la fonction spcifique de lEvque de
la prima sede dans une ecclsiologie de koinonia, affirme la Commission
mixte. Dans le mme temps il faut examiner de quelle manire
lenseignement sur la primaut universelle des Conciles Vatican I et
Vatican II pourrait tre compris et vcu la lumire de la pratique
ecclsiale du premier millnaire. Ce sont des interrogations cruciales
pour notre dialogue et notre esprance de rtablir la pleine communion
entre nous, comme lobserve le document de Ravenne.
30 Teologia, 4 / 2007

Jai tenu prsenter un peu le contenu de cet accord pour souligner

quel chemin considrable la commission mixte internationale a accompli
depuis le commencement du dialogue il y a prs de 30 ans.

Conclusion
Pour finir, je voudrais citer quelques pistes pour faire avancer le
dialogue entre nos glises. Elle sont extraites de la conclusion de louvrage
franais sur luniatisme.
Le dialogue interecclsial ne progressera que si nous nous soumettons
ensemble une vritable thique, une thique dont les principes suivants
dcoulent de lvangile.
1) Cultiver une honntet intellectuelle rigoureuse.
2) Apprendre relire en commun notre histoire commune et spare
(ce que nous avons tent dbaucher dans ce livre) 13 .
3) Reconnatre nos fautes et les dpasser par la conversion.
4) Se soumettre la vrit ensemble plutt que sparment.
5) Dvelopper des codes de conduite communs pour les passages
dune glise lautre. Ceci est particulirement vrai pour les glises
uniates. Un refus sincre et clairvoyant de luniatisme de la part de ces
glises elles-mmes leur impose une modration particulire dans leur
mission car elles ne constituent pas des glises comme les autres. Elles
devraient donc simposer une vritable autolimitation consciente : signifier
officiellement leur refus de recevoir les fidles dorigine orthodoxe.
En conclusion, que dire alors de luniatisme aujourdhui?
Dans lesprit de Balamand, il me semble que, si luniatisme comme
dmarche est dsormais vou lchec dans la perspective ouverte voici
quarante ans par le dialogue de vrit et de charit entre chrtiens dOrient
et dOccident, les glises uniates, elles, ont un avenir devant elles, celui
de participer en premire ligne ce dialogue, sans se mettre au premier
plan comme lintermdiaire oblig, mais sans non plus tre relgues
dans lombre. Elles peuvent, elles devraient contribuer retisser un climat
de confiance et de bienveillance entre nos glises meurtries par lHistoire.
Ainsi nos Eglises seraient-elles plus fortes pour affronter ensemble les
dfis, nombreux, du 3e millnaire.

13 Comit mixte catholique-orthodoxe en France, La primaut romaine dans la

communion des glises, coll. Documents des glises , Cerf, 1991.

Studii 31

Ioan Octavian Rudeanu

Soarele si cultele solare n Egiptul antic

Abstract
The present paper presents the importance which the solar cults
have in the religious history of humanity, and especially the part
taken by the sun god in the religion of ancient Egypt. There are also
several parallelisms with other religious traditions in which the cult
of the sun was very well represented and in the end it refers to the
Christianity, in which the part of the sun, as god associated to a
planet, changed turned into sun the Christ.

Astrul zilei, Soarele, creatie a Divinittii este generatorul de viat

pe Terra. Ct vreme natura a fost lsat n voia lui Dumnezeu, fiecare
creatie si-a ndeplinit rolul ei. n vremurile noastre omul a intervenit
n natur. Mndria si dorinta de a avea si de a consuma ct mai mult
1-a determinat pe omul actual, modernist si postmodernist s intervin
asupra naturii determinnd fenomene negative, consecint a dezvoltrii
economice.
Protocolul de la Kyoto (16 februarie 2005) asupra mediului presupunea
c umanitatea ar fi luat la cunostint presiunile crescnde la care supune
mediul. Dar se pare c aceasta tine mai mult de discurs dect de realitate.
(Le Monde diplomatique Atlas SC Societate de editura LMD SRL
2006, Bucuresti)
32 Teologia, 4 / 2007

n lumea actual postmodernist si civilizat Soarele din dttor

de viat poate deveni distrugtor al existentei vietii pe Terra. n asemenea
conditii nu-ti rmne dect s deschizi Cartea Istoriei Lucrrii Divine si
s meditezi asupra relatiei om-natur, n contextul relatiei cu divinitatea.
De aceea, m voi opri asupra subiectului Soarele si cultele solare n
Egiptul antic.
Rolul de cumpn a lumii si de mediator ntre cer si pmnt e
ndeosebi atribuit soarelui, cel ce asigur echilibrul carului lumii rnduit
n jurul ei ca o cunun, totul depinde de corecta ntindere a hturilor,
acestea fiind: viata, sufletul, suflarea, nemurirea si nasterea: sunt principiile
pnevmatice animatoare ale Creatiei, a crei existent nu mai e interpretat
ca o sciziune antologic, ca o ram cosmic, ci ca un joc liber acordat de
soare, mediatorul divin: El a mai slbit putin hturile pentru ca lumea s-
si poat urma drumul, nu la distant de el, ci mpreun cu el.
Soarele, stafet a lui Nous, e vatra activ de unde eman si spre
care converg dou lumi diferite, pe care nvttura hermetic le vrea
convergente. Una din fetele Soarelui, ndreptat spre cer emite raze
hrnitoare destinate prtilor nemuritoare ale lumii: cealalt lumin inferioar
si binenteles adesea captive n lume, scald cu strlucirea sa ntreaga
cavitate a apei, a pmntului si a cerului, prin lumina aceasta astrul divin
anim si pune n miscare prin nasteri si preschimbri fiintele tritoare n
acele prti ale lumii.
Astfel, materia e invitat s se pnevmatizeze iar lumina s se ntrupeze.
Haosul, atta vreme ct nu e utilizat devine, datorit energiei creatoare
purtat de lumina solar, principiu al rennoirii. Soarele, e corpul ceresc
principal al sistemului nostru planetar, incandescent si luminos n jurul
cruia graviteaz si se nvrtesc pmntul si celelalte planete ale sistemului.
Soarele posed o frumusete exceptional fiind adesea asociat cu ideea
de lumin, fericire, bucurie, plenitudine, mplinire, bunstare, frumusete,
perfectiune si nu n ultimul rnd chiar cu ideea de viat si vesnicie.
Miturile solare si cultul Soarelui sunt printre cele mai timpurii forme
mitologice de explicare a vietii, fiind legate structural de solaritate evident
a fiintei umane. n mitologia primitiv, Soarele e asociat adesea cu Luna,
n epocile pregregare chiar dominat de ea cultual (n Mesopotamia
modificarea raportului de important ntre Sin, zeul lun si amas zeul-
Studii 33

soare); n mitologiile mai complexe ale civilizatiilor clasice; zeii solari devin
sau zei supremi adesea creatori ai universului, sau mcar divinitti de
prim rang. De obicei, personificrile solare sunt masculine, cu exceptii
rare (zeita japonez, Amaterasu). Eclipsele solare echivaleaz n multe
mitologii cu stingerea definitiv a astrului, neconfundat cu odihna nocturn;
de aceea exist adesea un ritual al implorrii urmrind reaprinderea
Soarelui... Arsitele distrugtoare de recolte sau dimpotriv ploile prelungite
determinnd absenta Soarelui sunt descntate de pamani sau sacerdoti n
cultele unor populatii chiar prin discuri de piatr, manevrate n asa fel ca
s imite miscarea discului solar si s-i aminteasc Soarelui activitatea lui
traditional. Urme de cult solar, pierzndu-si continutul mitic si valoarea
religioas, s-au pstrat pn n timpurile moderne, mai ales n culturile
mai fragile n care se manifest impulsul glorificrii mistice a soarelui
(mai ales n versurile poetice de frontier), cel putin ca personificare
alegoric a principalei surse vitale.
n Egipt, cultul solar a fost mereu dominant (Re, Horus, Re
Harakhty, Ammon si Ammon Re), zeul soare fiind aici mai proeminent
dect n toate mitologiile lumii si cumulnd marile atribute de creator uni-
versal, stpn absolut si judector suprem; iar faraonul ca reprezentant al
Soarelui era dator s fac ocolul zilnic al templului lui Re, pentru ca ochiul
zeului s nu se sting n cursul zilei printr-o eclips, trziu Osiris nsusi
devine un zeu solar.1 Re e zeul de prim rang n mitologia egiptean
simboliznd soarele ca izvor de fort vital, ca astru, lumin si realitate el
este si judectorul suprem al universului. El avea centrul religios la
Heliopolis unde era numit si Atum creatorul solitar. Se credea c Re a
fost creat de Atum si c s-a desprins prin voint proprie din haosul pri-
mordial sau c a iesit din petalele unei flori de lotus sub forma psrii
Phoenix. Re patrona si piramidele, considerate constructii solare care
simbolizeaz cele trei vrste: copil la trezire, adult la amiaz si btrn
seara (Heprer, Re, Atum). Re strbate un drum celest. n zori iese din
apele rsritene salutat de corul vesel al celor 7 maimute sacre ale lui
Thot se urc n barca zilei si pluteste de-a curmezisul cerului pn seara,

1
Victor Kernbach, Dictionar de mitologie general, Editura Albatros, Bucuresti,
1995, p. 581.
34 Teologia, 4 / 2007

cnd se mut n barca noptii navignd prin tunelul trupului unui imens
sarpe al lumii de jos; alt form de mit al victoriei zilnice este ipostaza de
motan n flcri care-1 ucide pe balaurul noptii.
Horus e zeul cerului simbolizat printr-un soim, zeu solar si soarele
nsusi, fenomen cosmic. La nceput fusese adorat ca un zeu al liberttii
aeriene devenit trziu zeul Soare (Re Harakhty), e socotit domnitor
peste cer si astri, protectorul faraonului sau chiar faraonul nsusi. El e fiul
cuplului Isis Osiris, nepotul lui Seth si mostenitorul regatului terestru. E
proclamat rege vesnic si universal al pmntului.
Re Harakhty: e zeul Horus n perioada cnd mitologia din Egipt l
asimileaz lui Re si i atribuie suprematia cereasc. El era adorat mai ales
la Heliopolis considerat zeul orizontului si al luminii. Harakhty = Horus de
la orizont sau Horus al celor dou zri reprezentat ca soim cu tripl coroan
mpodobit cu discul solar si cu cobra sacr, el devine stpnul simbolic
al statului egiptean.
Ammon: zeu suprem al teologilor tebani, la nceput zeu obscur al
vntului. Cultul su apare n Regatul Mijlociu si se dezvolt repede,
formeaz o divinitate a aerului si fecundittii. A fost considerat zeul
ascuns. La Teba e reprezentat ca fiint cu coroan de fier (uneori cu
cap de berbec). Ammon era ntruchipat n Sfinx cu cap de berbec, sau ca
un brbat potent cu pielea vnt si pe cap cu o coroan de pene. El avea
mari temple la Edfu, Dendera, Abydos si Karnak. EI rmne zeu national,
sustinut de preotii si deveniti faraoni care ncep s-l numeasc Ammon-Re.
Ammon-Re: zeu sincretic, ce dobndeste atribute suplimentare si i
se consacr temple noi Ia Teba si mai ales templul din Luxor nltat de
Amenophis III. E numit regele zeilor si considerat creatorul universului,
diriguitorul timpului, stpnul direct al soarelui, cerului si lumii subterane.
Devine zeul cel mai popular.
Aton: e discul solar divinizat de egipteni ca ntruchiparea lui Re
reprezentat ca un disc rosu cu raze palmate. Sub dinastia XVIII din
Regatul Nou se constituie cultul autonom al lui Aton care devine sub
Amenofis IV dup reforma sa religioas, considerat de egipteni o erezie,
zeul suprem n defavoarea cultului lui Ammon-Re.
Un alt punct de vedere, ne ndreapt ctre o asociere Ra Osiris, ca
un fel de sintez care reprezint acelasi zeu: Teologii Imperiului Nou,
Studii 35

insist asupra complementarittii zeilor opusi si chiar antagonici. n Litania

lui Ra zeul solar este numit unul adunat mpreun el este reprezentat
sub forma lui Osiris mumie, purtnd coroana Egiptului de Sus. n alti
termeni Osiris este ptruns de spiritul lui Ra. Identificarea celor doi zei se
mplineste n persoana faraonului mort: dup procesul de osirizare, Regele
nvie ca tnr Ra. Cci cltoria soarelui reprezint modelul exemplar al
destinului omului; trecerea de la un mod de a exista la altul, de la viat la
moarte si apoi la o nou nastere. Coborrea lui Ra n lumea subteran
semnific moartea si nvierea sa. Un anumit text l evoc pe Ra care se
va odihni n Osiris si Osiris care se va odihni n Ra. Numeroase aluzii
mitologice subliniaz dublul aspect al lui Ra: solar si Osirian. Cobornd n
cealalt lume, regele devine echivalentul binomului Osiris Ra.2
n religia Egiptului antic existenta soarelui justific existenta
universului. Expresia acestei existente este vointa de a tri. Aspiratia
poporului la existent se manifest prin existenta astrului de la care oamenii
primeau lumin si cldur. Forta regenerrii vietii este universal, infinit
n timp si spatiu multiplicndu-se divers n form si continut. Lantul rsrit
apus rsrit apus este fr nceput si fr sfrsit. Orice materie
susceptibil de a deveni vie este atras, orice element bnuit a ntrerupe
acest ciclu este respins.
Din multitudinea de nume care s-au dat zeului Soare n Egipt au
aprut diverse mituri despre numele acestui astru tutelar. Unul dintre
mituri se refer la numele secret al lui Re.
Eset (Isis) era o femeie cu mult ptrundere: inima ei era mult mai
viclean dect inima milioanelor de oameni. Ea cunostea milioane de zei,
cerceta milioane de duhuri luminoase si nu se afla nimeni n cer sau pe
pmnt pe care ea s nu-l stie, tot att ct l stie Re care are grij de
nevoile lumii.
Zeita se hotr s afle numele zeului care este mai presus de toti
zeii. Re iesea n fiecare zi n fruntea alaiului su si se aseza pe tronul de
sub cele dou orizonturi. Dumnezeiasca btrnete fcea s-i tremure
buzele si o dat i se scurse saliva. Saliva lui czu pe pmnt, iar Eset o
mpietri n mna ei cu tot cu argila pe care se afla si, frmntnd-o, fcu
2
Mircea Eliade, Istoria credintelor si ideilor religioase, Editura Universitas, Chisinu,
1994, vol. I, p. 114.
36 Teologia, 4 / 2007

un sarpe falnic de forma unei nuiele; el nu tria, nici nu se misca lng

dnsa. Ea l pune n tain pe drumul pe care marele zeu l strbtea cu
plcere cnd inima lui suspina dup cele dou tinuturi. Zeul cel prea nalt
iesi, iar zeii din palatul regelui fie el viu, sntos si fericit! l nsotir. i
n vreme ce el se plimba asa ca n toate zilele, falnicul sarpe l musc, iar
cnd focul cel viu tsni din sarpe, sarpele se fcu nevzut n pdurea de
brazi. Divinul zeu deschise gura, si vocea Majesttii sale fie el, viu,
sntos si fericit!- ajunse pn la cer. Eneada zeilor strig: Ce s-a
ntmplat? Iar zeii din preajma lui se ntrebar Cum asa? Dar el nu
gsi cuvinte ca s rspund. Buzele i tremurau si i tresreau mdularele
toate; veninul i strbtu trupul asa cum Nilul strbate tara sa.
Chiar zeul cel mare se ntoarse la sine n cele din urm strig: Veniti
la mine, voi cei pe care eu v-am fcut, o zei care ati iesit din mine. Vreau
s aflati ceea ce s-a petrecut. M-a rnit nu stiu ce lucru vtmtor. Inima
mea a simtit lucrul acela, dar ochii mei nu-1 zresc si mna mea nu-1
atinge. Nu-1 cunosc cu toate c eu am creat totul. N-am mai trecut
niciodat printr-o ncercare ca asta; nu este nimic mai dureros! Eu sunt
principe si fiu de principe, smnt de zeu care a ajuns zeu. Mare sunt si
sunt fiul unuia mare; tatl meu a nscocit numele meu. Am multe nume si
multe miezuri; miezul meu este n orisice zeu. Sunt numit Atum si Hor cel
tnr. Tatl meu si mama mea mi-au spus numele meu, iar eu l ascund
n mine chiar de la nasterea mea; s nu ajung pe neasteptate la nici un
mag cu har vrjitoresc potrivnic mie ! Eu am puterea s vd ceea ce am
creat si totusi nu stiu ce m-a rnit. Nu stiu ce este. Foc nu este, ap nu
este, dar inima mea e cuprins de arsit (...).
Atunci toti copiii zeului venir plngnd la dnsul. Veni si Eset cu harul ei
vrjitoresc cea a crei gur este plin de suflarea vietii a crei porunc
izgoneste boala, al crei cuvnt d viat celui ce se nbuse; si ea spuse. Ce
s-a ntmplat dumnezeiescul meu printe? Poate c vreun sarpe ti-a pricinuit
vreo ran? Vreunul dintre copiii ti si-a ridicat capul mpotriva ta? l voi lovi
cu minunatul meu har vrjitoresc si l voi nltura ca lumina ta s n-o mai
vad (...). Eset i rspunse tatlui su: Spune-mi tat numele tu cci el l-
a vzut pe acela care se numeste cu numele lui?.
Eu sunt cel care a creat cerul si pmntul, cel care a legat crestele
muntilor si a fcut ceea ce este deasupra. Eu am fcut apa si am fcut
Studii 37

oceanul. Eu am creat taurul din muma sa si astfel s-a nscut autogam.

Eu am creat cerul, am ascuns cele dou orizonturi si am slsluit acolo
sufletele zeilor. Dac mi deschid ochii se las ntunericul. La porunca
mea curge apa Nilului. Numele meu nu-1 stie nimeni. Eu sunt cel care a
creat orele, a fcut zilele si a statornicit srbtorile aniversare. Eu am
creat inundatia. Eu am creat focul viu ca s se fureasc lucrri. Eu sunt
Heprer, dimineata, R la amiaz si Atum seara.
Dar veninul nu a fost oprit din miscarea sa si celui mai mare zeu nu-
i fu mai bine. Atunci Eset zise ctre Re: Numele tu nu se cuprinde n
ceea ce mi-ai spus. Rosteste-mi-1 si veninul va iesi afar, fiindc el 1-a
vzut pe acela al crui nume este rostit!
(...) Atunci majestatea Sa R spuse: M las ncredintat de fiica
mea Eset. Fie ca numele meu s treac din trupul meu n trupul ei! i
zeul se ascunse din fata zeilor, iar tronul din barca cea de milioane de ani
rmase orfan. Cnd veni clipa ca R s-si deschid inima, Eset i zise
fiului ei Hor: Sileste-1 prin legmnt dumnezeiesc s-ti dea tie amndoi
ochii lui! Apoi zeul cel mare i trecu marii vrjitoare Eset numele lui iar
dnsa zise: Scurge-te venin! Iesi afar din R! Ochi al lui Hor, iesi din
zeu! Arsit, iesi din gura lui! Eu fac farmece, mplinesc un descntec.
Iesi, venin puternic! Ia seama, cel mai mare zeu mi-a vestit numele su.
Triasc R, piar veninul! Asa a vorbit Eset marea stpn a zeilor,
care l cunoaste pe R si chiar numele su.3
Rolul important pe care Soarele 1-a jucat de-a lungul timpului n viata
civilizatiei egiptene se datoreaz n mare msur asezrii geografice pe
care o are Egiptul, dar si climei. Traversat de Tropicul racului. Egiptul are
o clim secetoas. Clima se afl sub influenta desertului Saharian dinspre
care bate vntul uscat Khomsn. Temperatura n tot timpul anului este
cald, dar mai ales vara, iar ploile sunt foarte rare. Din aceast cauz pe
mari suprafete atotstpnitor este desertul si soarele, exceptie fcnd
doar Valea Nilului unde exist oaze de verdeat.
tinuturile din Delt si de la trmul Mrii Mediterane au o clim
subtropical (mediteranean) care ns, n mic msur, se deosebeste
3
Victor Kembach, Miturile esentiale, Editura tiintific si Enciclopedic, Bucuresti,
1978, p. 163-166.
38 Teologia, 4 / 2007

de clima din restul trii. Aci n timpul iernii dinspre Marea Mediteran bat
vnturi care aduc mici cantitti de precipitatii. Ariditatea climei face ca
vegetatia si lumea animal s fie foarte srace. Fluviul Nil care strbate
de la sud la nord ntreaga tar e singura ap curgtoare a Egiptului.
Soarele reprezint o abatere de la legile firii care sunt cognoscibile.
El reprezint un triumf al vointei divinittii asupra firescului. O derogare
efectuat de divinitate de la legile stabilite de ea nssi. Soarele e o bres
pe care supranaturalul o deschide n natural.
Soarele hierofant si psihopomp e surprins n religia antic egiptean
n fata tribunalului ceresc pe care l prezideaz n calitate de judector
suprem asistat fiind de Osiris, Isis si Nephtys si cei 42 de magistrati.
Anubis, zeul funerar introduce mortul n sal, n timp ce inima defunctului
era pe un talger al balantei, pe cellalt fiind pana de strut a zeitei Maat.
Thot supravegheaz cntrirea nscriind cifra pe o tblit, n timp ce
defunctul argumenteaz c nu a fcut nedreptti altor oameni, nu s-a
purtat ru cu animalele, n-a crtit mpotriva zeilor. Dac sentinta e
favorabil mortul e admis n cer, dac nu, fiinta monstruoas ce st lng
cntar (Devoratoarea) l va nghiti.
Aceast ambivalent s-ar formula n felul urmtor: desi nemuritor,
Soarele coboar n fiecare noapte n regatul mortilor, n consecint el
poate lua cu sine oameni si asfintind s-i ucid; dar totodat el poate s
cluzeasc suflete prin regiunile infernului si a doua zi s le readuc la
lumin, o dat cu ziua. Functie ambivalent de psihopomp ucigas si
hierofant initiatic. De aici vine credinta rspndit n Noua Zeeland si n
Noile Hebride c o simpl privire spre apusul Soarelui poate provoca
moartea (...). Soarele atrage dup el aspir sufletele celor vii cu aceeasi
usurint cu care cluzeste, n calitate de psihopomp sufletele mortilor
prin poarta soarelui n Apus. Autohtonii din Tones Straits cred n existenta
unei insule mitice situat undeva spre apus si numit Kibu Poarta Soarelui.
Vntul mpinge acolo sufletele mortilor. n insula Hervey, indigenii cred
c mortii se strng n grupuri si c de dou ori pe an la fiecare solstitiu
ncearc s urmeze Soarele n momentul cnd apune pentru a cobor n
regiunile inferioare (...)4 .
4
Mircea Eliade, Tratat de istorie a religiilor, Editura Humanitas, Bucuresti, 1992,
p. 139.
Studii 39

Dintre credintele celorlalte popoare n legtur cu astrul lumintor,

avem certitudinea c ele au existat si n legtur cu acestea s-a nscut
credinta n diferitele divinitti solare pe care le-au creat. De exemplu
Zeii solari din Mesopotamia (Shamash) chiar n perioadele de ascensiune
rmn dependenti moral fat de zeul Lun, dar devin stpni ai universului
si legislatori supremi (...). n Palestina biblic desi doctrinar, Soarele nu e
dect un luminator ceresc fixat pe bolt de Yahweh urme de cult solar s-
au mentinut voalat si n mitul lui Samson si n unele interdictii: ca nu cumva
s ridici ochii spre cer si s vezi soarele, luna, stelele (...).
Totul coboar din cer pe pmnt. n ap si n aer, singur focul, dintre
cele ce urc de jos spre nltime, e ntremtor: ce vine n jos e aservit
celui ce urc. Dar tot ce coboar e dttor de viat: tot ce se mprstie
spre nalt e hrnitor. Pmntul, singurul ce dinuie linistit pe locul su e
receptacolul a tot si primeste n el toate speciile si le scoate din nou la
lumin. Acolo e deci Totul care dup cum ti amintesti, contine tot si e tot.
Suflet si materie mbrtisate de natur, sunt puse pe ea n miscare cu
asemenea diversitate n aspectul multiform a tot ce ia o nftisare, nct
recunoastem nu numai infinit de multe specii deosebindu-se prin nsusirile
lor, dar totusi unite. Totul pare unul si din Unul pare a iesi Totul. Elementele
gratie crora a primit forma ntreaga materie sunt n numr de patru:
focul, apa, pmntul, aerul: o singur materie, un singur suflet...5 .
S te lasi ispitit si s te nchini si s slujesti acestor fpturi (...).
China nu a cunoscut un cult solar propriu-zis, desi zei cu atribute solare
erau n Panteon: dar e mai caracteristic rzboiul arcasului cu cei zece
sori si stratagema mpratului Yao de a salva unul necesar existentei
umane. n Iran Mithra era zeul razelor solare, iar nasterea lui se srbtorea
dup solstitiul de iarn cnd ziua ncepea s creasc. n India Surya face
parte din cea mai veche triad vedic suprem, formele ulterioare (de
pild Savitar) pstrndu-se n esent mitic a cultului fenomenelor cosmice
capitale.
Grecii veneraser pe Helios care si conducea zilnic cvadrica de la
Rsrit la Apus apoi pe Apollon asociind simptomatic n mitofilosofia lor
cultul solar cu un zeu sapiential al artelor. Existau si interdictii asigurnd
5
F. Bonndel, Hermeteismul, Editura de Vest, Timisoara, 1992, p. 47.
40 Teologia, 4 / 2007

respectul fat de astrul divinizat (...). La scandinavi, tnrul zeu Baldr

era nu o personificare a soarelui, ci divinitatea luminii solare si a luminii n
general. Printre numeroasele forme culturale solare ale popoarelor
precolumbiene, zeul Toltec Tezcallipoca (oglinda fumegnd) reprezenta
mai ales forta solar distrugtoare (de aici si sacrificiile umane ce i erau
consacrate): dar la azteci Tonatiuh era nsusi Soarele, cerul sau Paradisul:
mai ales aztecii mprteau timpul istoric al lumii n cinci cicluri de distrugeri
si refaceri ale universului numite sori. Fiecare epoc fiind dominat de alt
soare: incasii si alte populatii aulice adornd pe Viracocha, se socoteau fii
solari. n Japonia, religia solar dominat de zeita Amaterasu, considera
c, desi de prim rang, aceast zeit nu e vrednic s-l priveasc direct
pe mprat (...). Slavii au avut mai multi zei solari (Hors Dajhog, Triglav
Svarog) niciodat de prim rang.
n aceast lucrare am ncercat s se urmreasc raportul om
divinitate soare, de fapt relatia omului egiptean cu divinittile solare si
influenta acestora asupra civilizatiei egiptene. Avnd n vedere formele
de relief si clima pe care Egiptul le are (m refer n mare parte la desert
si rul Nil), ele au avut o influent foarte important asupra mentalittii
religiei si vietii cotidiene a egiptenilor. Se remarc astfel diverse culte ale
soarelui despre care am pomenit. Acest astru divin care conduce destinele
oamenilor, care i ucide cu razele sale, sau care i scap de inundatii
oferindu-le un teren mnos, gata s fie cultivat dup revrsarea Nilului.
Oamenii si-au extras ntotdeauna puterea creatoare din razele
soarelui. Ei au comparat continuitatea si nemurirea cu Soarele. ntelept
sau crud, opulent sau tiranic, profanator, superstitios si atotstiutor, Egiptul
anticilor e o tem frecvent a meditatiilor de tot soiul.
Prin cte lupte si primejdii a trecut n lunga sa istorie acest popor
egiptean, dar orict de multe nfrngeri si prbusiri a avut el, pn la urm
Ra-Soarele din toate l-a scos biruitor si toate au avut un sfrsit frumos.
Din toate veacurile si din toate confruntrile, poporul a iesit biruitor. Soarele
cel etern care a creat acest popor egiptean a fost totdeauna n mijlocul
su si prin puterea sa etern, i-a asigurat si lui eternitatea sa.
Problema soarelui, a luminii, este prezent si n religia crestin.
Revelatia lui Dumnezeu sub form nalt, este o experient luminoas,
act tainic, comunicabil oamenilor, prin care se descoper Dumnezeu drept
Studii 41

lumina primordial, necreat, vesnic, este cadrul, mediul comuniunii ultime

dintre Dumnezeu si om. Sfnta Scriptur si Traditiile, imaginile sfinte
pstrate n Biserici invit credinciosii de a se mprtsi din Dumnezeul
Luminii.
Sfnta Scriptur ncepe cu S fie lumin (Facere 1, 3) si se termin
cu cuvintele care vorbesc despre lumin u felul urmtor: i noapte nu va
mai fi si nu vor mai avea trebuint de lumina lmpii sau de lumina soarelui,
pentru c Domnul Dumnezeu le va fi lor lumin. (Apocalips 22, 5)
n legea Vechiului testament se atentioneaz asupra invizibilittii lui
Dumnezeu: nu poate omul vedea fata Mea si s triasc(Iesire 33,
20). Pe Mumele Sinai, Dumnezeu este foc mistuitor ( Iesire 24, 17),
dar Moise nu-I poale vedea fata. La sfintirea adunrii lcasul s-a umplut
de slava Domnului Iesire 40, 34. n general, n Vechiul Testament
Dumnezeu este lumina vesnic si slav (Isaia 40, 3), este foc, dar nu foc
exterior omului. Lumina se confund cu strlucire, slava, kabod n ebraic,
dar are si sensul de mntuire, fapte bune, ntelepciune.
Dac Vechiul Testament ne prezent o lumin ca fiind cadrul creatiei,
n Noul Testament Evanghelia lui Ioan mrturiseste despre ... lumina
cea adevrat (Ioan 1, 9) pe care o primeste umanitatea prin Iisus
Hristos6 . Simbolurile acestei lumini testamentare sunt: soarele, fulgerul,
focul, zpada, norul luminos.
De foarte multe ori Soarele ca luminator al lumii fizice este luat
drept simbol si termen de comparatie pentru lumina dumnezeiasc7 .
Comparatia cu Soarele o gsim n descrierea Schimbrii la Fat a Domnului
: si a strlucit fata Lui ca soarele (Matei 17, 2), iar Apostolul Pavel n
Faptele Apostolilor afirm c a vzut o lumin din cer mai puternic
dect strlucirea soarelui ( Fapte 26, 13).
Deosebirea ntre cele dou testamente const n aceea c n cel
vechi Dumnezeu se adresa omenirii prin intermediari, n Noul Testament,
se adreseaz direct Iisus Hristos comunicnd cu oamenii prin fapte si
prin cuvnt. Pe Tabor, Mntuitorul, n prezenta lui Petre, Iacob si Ioan si
6
Pr. D. Stniloae, Iisus Hristos lumina lumii si ndumnezeirea omului, Editura
Anastasia, Bucuresti, 1993, p. 78.
7
Ibid., p. 79.
42 Teologia, 4 / 2007

descoper slava sa cea vesnic. Acum Fiul cel Iubit de la Botez a

luat trup de lumin vzut nu numai prin simturile omenesti, ci si prin ochii
duhului. Ceilalti ucenici aflati undeva mai jos, nu au vzut lumina taboric,
duhurile lor nefiind deschise de Dumnezeu spre a vedea.
Pe Tabor, hainele Domnului strluceau ca zpada, Era lumina harului
divin, care lumineaz sufletul dinuntru.8
La nvierea Domnului, Lumina Vietii biruie moartea. Chemarea
Veniti de luati lumin strbate istoria. Din Lumina nvierii se mprtsesc
sfintii. Lumina lui Hristos fcu din fata arhidiaconului tefan o fat
strlucitoare de nger, a fcut din trupurile crestinilor mcelrite n arenele
romane surse de luminare a credintei si a sufletelor pgne.
n Orientul Apropiat avem de-a face cu dualismul zoroastrian: bine-
ru, lumin-intuneric, nsusit de gnosticism si de sectele eseniene de la
Qumran. Venirea lui Iisus Hristos desfiinteaz conflictul dramatic dintre
lumin si ntuneric. De acum lumina lumineaz n ntuneric si ntunericul
nu a cuprins-o (Ioan 1, 5).
Dup nltarea Domnului la cer, nu numai Domnul si sfintii Si sunt
lumina, ci prin Iisus Hristos si Sfnta Tain a Botezului, fiecare om este
menit a fi lumin. Chiar dac sunt mai rare cazurile, si n lumea
contemporan avem cazuri n care lumina divin este prezent n viata
unor contemporani, care prin voia Domnului, au fost fcuti cunoscuti
oamenilor. Asa este cazul relatat n Jurnalul despre Sfntul Serafim de
Sarov ( 1883).
Sfntul Serafim vorbea lui Motovilov despre Sfntul Duh. La un
moment dat fata sfntului strlucea ca soarele, iar ochii ca fulgerul, nct
Motovilov nu-l mai putea privi. Sfntul i spune c si el strluceste asa.
Starea sufleteasc era de pace, liniste, de desftare extraordinar, de
bucurie, dar si de cldur, desi afar era ger si ningea. Simteam o
mireasm deosebit: Era mireasma Duhului Sfnt. Era rsplata Duhului
Sfnt pentru o adevrat credint n Dumnezeu si Unul Nscut Fiul
Su.9 O alt relatare, mai aproape de timpurile noastre, este cea a
cuviosului Iosif Sihastrul (1898 1959) care n timpul rugciunii, toate i-
8
Pr. D. Stniloae, Viata Sfntului Grigorie Palama, Bucuresti, 1993, p. 204.
9
Dup Arh. Lazarus Moote, Sf. Serafim de Sarov, Bucuresti, 2003, p. 158-164.
Studii 43

au devenit mai luminoase, a vzut totul, n clar, oameni si locuri, apropiati

sau mai de departe. Era o lumin extraordinar, alb, imaterial si nu
(numai) n afar, precum cea fireasc pe care o vd cei ce au ochi s
vad cele din afar. Lumina aceea se afla nluntrul omului, o simte ca pe
propria respiratie, l usureaz de greutatea corporal si i transform astfel
nct nu mai stie dac are trup si greutate sau margini.10
Lumina dumnezeiasc este prezent si n arta ortodox mai ales n
icoane. Realitatea mai presus de fire a dumnezeirii este redat mai ales
prin nimbul care nconjoar figurile sfintelor icoane. Dac n pgnism
zeul soare era purttorul principal al nimbului, n crestinism, Soarele
drepttii. Fiul lui Dumnezeu d adevratul sens al acestui simbol artistic;
el trimite la lumina harului divin, energie necreat si luminoas cruia I s-
au fcut prtasi si sfintii nc din lumea aceasta... Conturul circular
(nimbul) din jurul corpului sfintilor aplicat pe fondul auriu, dar si pe orice
alt fundal, desemneaz caracterul personal al harului prezent n persoana
reprezentat, faptul c ei se fac prtasi mprtiei ceresti.11
Fat de lumea pgn, dominate de religii create de om si posedate
de elementele rului demonic, crestinismul religie a iubirii divino-umane
d un alt sens vietii Ea d mrturie despre sensurile ultime ale vietii si
tririi crestine, despre unitatea dintre divin si uman la care lumea are
acces prin persoana lui Iisus Hristos .12

10
B. Sortea, Opere alese, p. 116,
11
Ibidem, p. 118-119.
12
Ibidem, p. 119.
44 Teologia, 4 / 2007

Constantin Rus

Primacy and Unity in the First Millennium

Some canonical remarks

1. Primacy and unity in Orthodox ecclesiology

The question of universal primacy is a central ecclesiological issue
of our time. According to Metropolitan John (Zizioulas) of Pergamon:
The issue of primacy is perhaps the most important ecumenical prob-
lem1 . A recent agreed statement of the World Councils of Churches
shows that, while some degree of ecumenical consensus exists on the
issue, much work remains to be done:
Whenever people, local communities or regional churches come
together to take counsel and make important decisions, there is need for
someone to summon and preside over the gathering for the sake of good
order and to help the process of promoting, discerning and articulating
consensus. Synods and councils of all times and in all churches demon-
strate this clearly. The one who presides is always to be at the service of
those among whom he presides of the edification of the Church of God, in
love and truth. It is the duty of the president to respect the integrity of local
churches, to give voice to the voiceless and to uphold unity in diversity2 .
1
John Zizioulas, Primacy in the Church, in Eastern Churches Journal, 5, 2
(Summer 1998), p. 116.
2
Commission on Faith and Order, Faith and Order Paper No. 181: The Nature and
Purpose of the Church: A stage on the way to a common statement, (Geneva: WCC/Faith
and Order, 1998) p. 54, parag. 109.
Studii 45

2. Primacy in Orthodox-Roman Catholic Dialogue

A joint commission of Orthodox and Catholic theologians recognized
the prerogative, within the context of conciliarity, of the bishop of Rome
as protos among the patriarchs. The Joint Commission for Theological
Dialogue reached the agreement in a meeting in Ravenna, Italy in Octo-
ber 2007. This is not the same as saying, as some press reports of the
document have suggested, that the Pope has primacy over all bishops,
though disagreements about the extent of his authority still continue.
The commission went on to state that: It remains for the question of the
role of the bishop of Rome in the communion of all the Churches to be
studied in greater depth. What is the specific function of the bishops of
the first see in the ecclesiology of koinonia and in view of what we
have said on conciliarity and authority in the present text? How should
the teaching of the first and second Vatican councils on the universal
primacy be understood and lived in the light of the ecclesial practice of
the first millennium?3 What is interesting here however is the apparent
readiness of the Roman Catholic participants to consider the possibility
of interpreting the decisions of the two Vatican councils (including pre-
sumably the statements of Vatican I on papal primacy) in the light of
ecclesial practice of the first millennium.
Papal primacy is often recognized as the greatest single issue divid-
ing the Eastern and Western churches. Fr. John Meyendorff wrote that:
The whole ecclesiological debate between East and West is thus reduc-
ible to the issue of whether the faith depends on Peter, or Peter on the
faith4 . Pope Paul VI said that the pope is undoubtedly the most
serious obstacle on the path of ecumenism5 .
Primacy is an especially pertinent issue in Orthodox-Roman Catho-
lic dialogue. This is not only the case because discussions of primacy
naturally begin with the Roman Catholic concept as a point of departure,
but also because of some important recent developments. In the 1995
encyclical Ut Unum Sint, Pope John Paul II wrote:
3
Ibid., parag. 43.
4
John Meyendorff, Byzantine Theology, (New York: Fordham University Press,
1979), p. 98.
5
John P. Galvin, Comments on Metropolitan Johns Primacy in the Church, in
Eastern Churches Journal 5, 2 (Summer 1998), p. 21.
46 Teologia, 4 / 2007

Whatever relates to the unity of all Christian communities clearly

forms part of the concerns of the primacy I am convinced that I have
a particular responsibility in this regard, above all in acknowledging the
ecumenical aspirations of the majority of the Christian Communities and
in heeding the request made of me to find a way of exercising the pri-
macy which, while in no way renouncing what is essential to its mission,
is nonetheless open to a new situation (parag. 95).
However skeptical one may be about the actual application of the
Popes words, nevertheless such openness to dialogue is unprecedented.
Many Orthodox theologians have felt a need to respond thoughtfully, for,
as Fr. John Meyendorff writes: The issue placed by the papacy before
the consciousness of all Christians is that of a world Christian witness6 .
2. 1. Primacy and communion ecclesiology
In order to provide some context, it is worth nothing that an important
concept underlying much of the ecumenical discussion on the subject of
primacy is communion ecclesiology. Popular in ecumenical circles, it has
been enthusiastically accepted by Catholics and Orthodox, who are also
responsible for laying some of its basic foundations. Zizioulas, for example,
in his book Being as communion draws on the Eastern Church Fathers to
define Christian life within the framework of communion.
The Orthodox-Roman Catholic Bilateral Consultation in the U.S.A
issued An Agreed Statement on the Church in 1974 which describes
the basic premise of communion ecclesiology: The Church is the com-
munion of believers living in Jesus Christ and the Spirit with the Father. It
has its origin and prototype in the Trinity in which there is both distinction
of persons and unity based on love, not subordination7 . This is further
illustrated in a document published in 1982 by the Joint International Com-
mission entitled The Mystery of the Church and of the Eucharist in light
of the Mystery of the Holy Trinity8 .
6
John Meyendorff, The Ecumenical Patriarchate: Yesterday and Today, in The
Byzantine Legacy of the Orthodox Church, (Crestwood, New York: Saint Vladimirs
Seminary Press, 1982), p. 254.
7
In Johm Borelli and John H. Erickson, The Quest for unity> Orthodox and Catho-
lics in Dialogue, (Cresthood, New York: Saint Vladimirs Seminary Press and Washing-
ton, D.C.: U.S. Catholic Conference, 1996), p. 84-85.
8
Also in Borelli and Erickson, op. cit., p. 53-64.
Studii 47

The influence of this kind of ecclesiological outlook is fundamental

to many modern discussions of primacy. For example, John Zizioulas
writes:
For such a primacy to be accepted and applied an ecclesiology of
communion rooted deeply in a theology, and even an ontology of com-
munion, would be necessary. I believe that the second Vatican Council
has made an historic advance in this direction, and we can proceed in the
deepening of such a theology of communion and apply it to all matters
still dividing us, including that of the Roman primacy9 .
2.2. Many feel a need for Primacy.
When John Paul II proposed the question, Do not many of those
involved in ecumenism today feel a need for such a ministry?10 in 1995,
many Orthodox answered strongly in the affirmative. The question of
primacy is not only an important topic, but a need to examine the issue is
keenly felt within Orthodoxy. Fr. Meyendorff states:
A united witness of the universal episcopate of the Church is not
simply a pragmatic necessity, but a sign that the Holy Spirit did not aban-
don the Church the unity and coherence of [the Churchs] witness,
the service to the world which it implies, the common action which it
requires, can be assured only if the episcopate remains one. The function
of the first bishop is to serve that unity on the world scale, just as the
function of a regional primate is to be the agent of unity on a regional
scale 11 .
The need for a united witness of the Church is a primary consider-
ation. Many have called for renewed thinking about the very concept of
primacy itself.

3. An Orthodox vision of Primacy

In what ways does the Orthodox understanding of primacy differ
from the Roman Catholic view? The Orthodox perspective is rooted in
principles drawn from the early canonical tradition. It is worth mention-
ing that even within Orthodoxy the question deals first and foremost,
9
John Zizioulas, Primacy, p. 124.
10
Pope John Paul II, Ut Unum Sint, Origins 25:4 (8 June 1995), parag. 97.
11
John Meyendorff, The Ecumenical Patriarchate, p. 245.
48 Teologia, 4 / 2007

because of historical considerations, with the legitimate primacy exer-

cised by Rome before the schism.
3. 1. The theological necessity of primacy
Orthodoxy has never accepted Romes self-supported claims of uni-
versal jurisdiction, but has always rebuffed them. A closer examination,
however, reveals the many subtleties of the issue. As Thomas Fitzgerald
wrote, Orthodox theologians have not rejected the concept of primacy,
but only its development by the Church of Rome12 .
An understanding of corporate personality is important for any study
of primacy. John Zizioulas writes: The idea of the incorporation of the
many into the one, or of the one as a representative of the many
goes back to a time earlier than Paul13 . More directly, he says, Bishops
are not to be understood as individuals, but as heads of communities14 .
This would necessitate a single representative showing forth the unity of
the episcopate. There is another important point here: that primacy be-
longs to a see, not to an individual. As John Zizioulas states: In an
ecclesiology of communion, we have not a communion of individuals, but
of churches15 .
The Orthodox understanding of primacy is rooted in the need for
taxis. John Meyendorff explains:
It is a fact, however, that there has never been a time when the
Church did not recognize a certain order among first apostles, then the
bishops, and that, in this order, one apostle, St. Peter, and later, one bishop,
heading a particular church, occupied the place of a primate16 .

12
Thomas Fitzgerald, Orthodox Theology and Ecumenical Witness, in St. Vladimirs
Theological Quarterly, 42:34, 1998, p. 353. See also: Nicholas Ferencz, Bishop and
Eucharist as criteria for ecumenical dialogue, in St. Vladimirs Theological Quarterly,
51:1, 2007, p. 5-22; Calinic (Kevin M.) Berger, Does the Eucharist make the Church? An
Ecclesiological comparison of Staniloae and Zizioulas, in St. Vladimirs Theological
Quarterly, 51:1, 2007, p. 23-70.
13
John Zizioulas, Being as Communion, (Crestwood, New York: St. Vladimirs
Seminary Press, 1985), p. 145.
14
John Zizioulas, quated in Michael Fahey, S.J., Eastern Synodal Traditions: Per-
tinence for Western Theological Studies, (Washington, D.C.: n, p., 1989), p. 225.
15
John Zizioulas, Primacy, p. 124.
16
John Meyendorff, The Ecumenical Patriarchate, p. 244.
Studii 49

John Zizioulas says that the question of Roman primacy must be

approached theologically rather than historically; if primacy was only
contingent on historical developments, then it could not be viewed as a
necessity for the Church17 . His question is, does Roman Primacy belong
to the esse of the Church ir is it only for her bene esse?
3.2. Hierarchy and concilliarity
Fr. Schmemann wrote: hierarchy is the very form of concilliarity18 .
He sees this mirroring the divine life of the Trinity. Hierarchy and
concilliarity should not be opposed, but go together: the hierarchical prin-
ciple belongs to the very essence of the council19 , and Orthodox Church
government must be rooted in a concilliar ontology20 . John Zizioulas
maintains that The synodal system is a sine qua non conditio for the
catholicity of the Church21 .
Schmemann explains this well:
Hierarchy is, above everything else, the mutual recognition of per-
sons in their unique, personal qualifications, of their unique place and
function in relation to other persons, of their objective and unique voca-
tion within concilliar life. The principle of hierarchy implies the idea of
obedience but not that of subordination22 .
He concludes:
To oppose these two principles is to deviate from the Orthodox
understanding of both hierarchy and council23 .
3.3. Multiple levels of Primacy
This synodal structure is essential for the whole Church, going much
deeper than the universal level. At the local, regional, and global levels
of the Churchs life, primatial leadership exists to build up the unity of the
Church and the communion of sister Churches24 . Our main concern
17
John Zizioulas, Primacy, p. 17.
18
Alexander Schmemann, Towards a theology of Councils, in Church, World Mis-
sion, (Crestwood, New York: St. Vladimirs Seminary Press, 1979), p. 177.
19
Ibid., p. 165.
20
Ibid., p. 164.
21
John Zizioulas, Primacy, p. 120.
22
Alexander Schmemann, Towards a Theology of Councils, p. 165.
23
Ibid.
24
Thomas Fitzgerald, Orthodox Theology, p. 353-354.
50 Teologia, 4 / 2007

here will be with universal, rather than regional primacy, or primacy as

exercised within an autocephalous church. The system of Patriarchates
comes closer, but is still not quite what we are looking at. John Zizioulas
demonstrates that this system, no matter how venerable and ancient,
was never theological in a strict sense25 .
3.4. The fundamental identity of the episcopate
Professor John Erickson points out that the Orthodox understand all
bishops, not just the bishop of Rome, to be the successors of Peter, and
mentions that Patriarch Bartholomew has recently reiterated his explicit
rejection of the Catholic interpretation of the keys of Peter26 In Ortho-
dox ecclesiology, all bishops possess a fundamental equality, even if, be-
cause of practical reasons, some are given a higher position than others.
This is an example of where Orthodox ecclesiology differs from Roman
Catholic teaching in an important way. The bishop does not exist in isola-
tion, of course. His primary function his defining function is to preside
over the eucharistic assembly. In this celebration is the expression of the
catholicity of the church, Given the actual existence of a local church
i.e., that there is an assembly of faithful (laity and various ministers/cler-
ics), the bishop and the eucharist are both necessary and sufficient crite-
ria for determining the fullness of that local church. By necessary, I mean
that without either present there is no local church, only an assembly that
may or may not be part of a local church. By sufficient, I mean that no
other criteria exist as a requirement for recognizing the catholicity of a
local church, and therefore its possession of highest authority.
An analogy drawn from mathematics may help clarify this state-
ment. Three non-linear points are the sufficient and necessary criteria to
determine any unique circle. Draw three points on a piece of paper, and
you will be able to draw one and only one circle that will connect all three
points. Those three points are necessary: if you draw only one or two
points, you will be able to draw an infinite number of different circles that
will go through those points. They are sufficient; no more than three are
necessary to ensure that the circle is unique. However, the three points
25
John Zizioulas, Primacy, p. 122.
26
John H. Erickson, First among Equals: Papal Primacy in an Orthodox Perspec-
tive, in Ecumenical Trends, 2:2 (Feb. 1998), p. 1.
Studii 51

are not themselves the circle. The circle consists of the entire line that is
drawn through these points. Until that is done, the three points may also
define a triangle, an arc or perhaps just three isolated points.
In the same way, the bishop and the eucharist cannot be viewed as
somehow presenting the whole church in and of themselves. It is be-
cause they are present within an entire web that we know as church that
can define the fullness of the church. Bishop and eucharist are each a
nexus, or a focal point, of the web, and so define the web, but they are
not themselves the web. Without them the web falls apart, for it has
nothing to anchor it; without the web, bishop and eucharist are merely
isolated points. This intimate inter-relationship between the community,
its leader and its communal celebration of the eucharist cannot be over-
emphasized. The bishop is a focal point of the church and criterion of the
fullness insofar as he recapitulates in his person the community of the
faithful; one who functions or lives in isolation from the community reca-
pitulates nothing, leads nothing, focuses nothing. The consistent tradition
of the church that a bishop must be named to a diocese and cannot be
unattached, that is, a vagrant, is testimony to this insight.
The bishop is defined as one who presides over the eucharist; with-
out eucharist, the existence of the role of bishop has no point. Conversely,
the eucharist can only be made present in and through the Eucharistic
assembly; this assembly requires the presence (ore at least, the authori-
tative assent) of the bishop for its effective celebration of eucharist. If
one of these two nexus points does not exist, therefore, in a specific
place or time, the other one cannot either, and the fullness of church does
not exist. If we are to take the understanding of catholicity as espoused
by Eucharistic ecclesiology seriously, then we should be willing to apply
these criteria to any community in order to determine whether or not in
fact that community is catholic and is therefore church27 .
3.5. Primacy of honor not without authority
Metropolitan Zizioulas says that the phrase primacy of honor of-
ten used by Orthodox may be misleading, because the exercise of pri-
27
Nicholas Ferencz, art. cit., in St. Vladimirs Theological Quarterly, 51, nr. 1,
2007, p. 6-7.
52 Teologia, 4 / 2007

macy necessarily involves actual duties and responsibilities28 . The pri-

macy exercised by the Patriarch of Constantinople, for example, has
included such things as the right to convoke councils in cooperation with
the other Patriarchs, and an emergency right of intervention when help is
requested by another Patriarchate29 .
In response to the present Roman Catholic understanding of the
Petrine Office, Orthodox theologians have not rejected the concept of
primacy but only its development by the Church of Rome. Among the
Orthodox, there has been an attempt to recognize the various expres-
sions of primatial leadership in the life of the Church, and to place pri-
macy within the framework of concilliarity30 .
Professor Erickson points out that for the Orthodox, Roman primacy
has been understood as a pragmatic, rather than theological, issue, grow-
ing out of a principle of accommodation31 . Honor and primacy must be
linked to ministry and service, and the Pope must function as head of his
see, as one who is among, rather than over, the other bishops. Again,
primacy involves more than simply honor, but is linked to a universal
pastoral concern, a presidency in love. This means leadership, not
juridical authority32 . These are set forth by thirty-fourth Apostolic canon33
and they nevertheless contain principles applicable to universal primacy
as well. Zonaras observes>
Just as the bodies, if the head does not maintain its activity in good
health, function faultily or are completely useless, so also the body of the
Church, if its preeminent member, who occupies the position of head, is
not maintained in his proper honor, functions in a disorderly and faulty
manner 34 .
28
John Zizioulas, Primacy, p. 17-18.
29
Ibid., p. 16.
30
Thomas Fitzgerald, Orthodox Theology, p. 353.
31
John Erickson, First among equals, p. 5.
32
Ibid.
33
P. Rodopoulos, Ecclesiological review of the thirty-fourth apostolic canon, in
Kanon, IV: 1(1980), p. 92.
34
G. Ralli and M. Potli, Shntagma tn qeiwn kai ern kannwn, vol. II, Athenes,
1852, p. 45 (hereafter: Ralles-Potles).
Studii 53

Zonaras also mentions the prime importance of harmony among all,

bound together by the bond of love35 .
From the time of the First Ecumenical Council on, Byzantine canon
law had always assigned primacy of honor to Rome, for example Nicea
canon 6. It says, in part:
Let the ancient customs be maintained in Egypt, in Libya, and in the
Pentapolis so that the bishop of Alexandria has authority over all these
territories, since for the bishop of Rome there is a similar practice and the
same thing concerning Antioch; and in other provinces, let the preroga-
tives of the churches (of the capitals) be safeguarded36 .
Even when the capital of the Empire was moved to Constantinople,
the new Rome, the priority of the old Rome was safeguarded. The
third canon of the second ecumenical council states:
As for the bishop of Constantinople, let him have the prerogatives
of honor after the bishop of Rome, seeing that this city is the new Rome37 .
Even when Anna Comnena, daughter of Emperor Alexis I, tried to
interpret after in a purely chronological sense, she was corrected by
both Zonaras and Balsamon, who maintained that after certainly shows
hierarchical order38 . Meyendorff summarizes the privileges spoken in
Constantinople 3:
this ministry was always understood in moral terms, rather than
in terms of formal power, or rights. The actual exercise of this power
depended upon political circumstances, as well as the orthodoxy, the wis-
35
Ibid., p. 46.
36
Archbishop Peter LHuillier, The Church of the ancient councils, St. Vladimirs
Seminary Press, Crestwood, New York, 2000, p. 45.
37
Ibidem, p. 119. See also his comments on the whether there was any negative
response concerning this in the West.
38
John Meyendorff, The Council of 381 and the Primacy of Constantinople, in
Catholicity and the Church, St. Vladimirs Seminary Press, Crestwood, New York,
1983, p. 132-133. Also see: Archbishop Peter LHuillier, op. cit., p. 273. Zonaras (Ralles-
Potles, op. cit., vol. II, p. 282) refers us for more details to his commentary on canon 3 of
the Constantinople (Ibid., vol. II, p. 173-174). Aristenus adopted the chronological ex-
planation of the preposition after in his interpretation of the resolution of the second
ecumenical council (Ibid., vol. II, p. 176). He is the one therefore that Zonaras has
especially in mind even though in his normal manner, he does not name him.
54 Teologia, 4 / 2007

dom and the prestige of the first bishop himself it is only when the
Old Rome decisively and consistently pretended to transform its moral
privilege into actual jurisdictional and doctrinal power that the Ortho-
dox East refused to allow it39 .
Chalcedon canon 28 is also notable. It says, in part:
The Father in fact have correctly attributed the prerogatives
[which belongs] to the see of the most ancient Rome because it was the
imperial city. And thus moved by the same reasoning, the 150 bishops
beloved of God have accorded equal prerogatives to the very holy see of
New Rome, justly considering that the city is honored by the imperial
power and the senate and enjoying [within the civil order] the preroga-
tives equal to those of Old Rome, the most ancient imperial city, ought to
be as elevated as Old Rome in the affairs of the Church, being in the
second place after it40 .
In his commentary on this canon, Archbishop Peter LHuillier states:
The Fathers of the council declared that they had sanctioned by a
synodal vote the custom that had existed for a long time about the role of
the see of Constsantinople in the promotion of the mitropolitans. They
added that they had, on the other hand, confirmed the canon of the 150
fathers on the prerogatives of the see of Constantinople41 .

4. The Orthodox position

What is the Orthodox view on the Bishop of Romes primacy, espe-
cially as reinterpreted by Roman Catholicism in its dialogue with other
Western Christian Churches? One may rejoice that Western Christians
have begun to recover his importance for the unity of Western Christendom,
but from an Orthodox perspective it is imperative to study the primacy of
Rome in the context of the primacies of the patriarchs of the East and
their role in the universal Church42 .
39
John Meyendorff, Council of 381, p. 138.
40
Archibishop Peter LHuillier, op. cit., p. 267-268.
41
Ibid., p. 274.
42
Vlassios Pheidas, Proupotheseis diamorphoseos tou Thesmou tis Pentarchias,
Athens, 1969.
Studii 55

It would be impossible for us to reach any convergence on the sig-

nificance of the bishop of Rome if our consultation were to begin with a
comparison of classic Roman Catholic and Orthodox views of the pa-
pacy. Our common reflection on this issue must be situated in the com-
mon ecclesiology of communion that our respective churches have be-
gun to share, especially after Vatican II43 . In 1974 our consultation states:
The Church is the communion of believers living in Jesus Christ with the
Father. It has its origins and prototype in the Trinity in which there is both
distinction of persons and unity based on love, not subordination44 . It
also affirmed that the Eucharistic celebration both proclaims the most
profound realization of the Church and realizes what it proclaims in the
measure that the community opens itself to the Spirit45 . This kind of
ecclesiology leads to an affirmation of the full catholicity of the local
church provided it lives by the Spirit of God which makes it the living
body of Christ in communion of love with other local churches that share
the same faith and life pattern. Within the unity of the local churches, a
real hierarchy of churches was recognized in response to the demands of
the mission of the Church46 without, however, the fundamental equality
of all churches being destroyed. How should we understand the churches
43
For the evaluation of Vatican IIs conciliar texts which favour an ecclesiology of
communion see: E. Lanne, The Local Church: Its Catholicity and Apostolicity, in One in
Christ, vol. 6, 1970, p. 288-312; H. de Lubac, Les Eglises particuliers dans lEglise
universelle, Paris, Aubier Montaigne, 1971, p. 29-56; S.J. Killian, The Meaning and
Nature of the Local Church, in CTSA Proceedings, vol. 35, p. 244-255; H. Legrand, The
Revaluation of Local Churches: Some Theological Implications, in The Unifying Role of
the Bishop, Concilium 71, Edward Schillebeeckx, ed., New York, Herder & Herder,
1972, p. 53-54; J. Komonchak calls this kind of ecclesiology a Copernican revolution in
ecclesiology and he states: The Church is not universal in the same sense of a transnational
corporation which from a central office establishes branches in major cities around the
world. The universal, catholic Church arises, if you will, from below, because in every
local church the full reality of what is called the Church is realized: the communion of
believers in the holy things won for us by Christ. The Church universal comes to be out
of the mutual reception and communion of the local church (J. Komonckak, Ministry and
the Local Church, in CTSA Proceedings, vol. 36, 1981, p. 58-59).
44
Edward J. Kilmartin, Toward Reunion: The Roman Catholic and the Orthodox
Churches, New York, Ramsey, NJ, Paulist Press, 1979, p. 77.
45
Ibid., p. 78.
46
Ibid.
56 Teologia, 4 / 2007

as having a hierarchy if they are fundamentally and irreversibly equal to

each other as a result of Gods full presence in them? What is the quali-
tative theological difference between a local church which exercises pri-
macy and another local one which this primacy is exercised? It a local
church is fully catholic, how is it enriched by its relation with a primatial
church? In 1974, the Roman Catholic members of this consultation vindi-
cated the primacy of the bishop of Rome (as defined by Vatican I) with
no reference to the advances of the Second Vatican Council through
which a more communitarian image of the papacy could be advanced47 .
Although the institution of primacy (regional or universal) from an Ortho-
dox perspective is taken for granted by the very fact of its existence. I
will agree with Father Alexander Schmemann, who noted that we badly
need the clarification of the nature and function of all primacies, and
especially the very concept of primacy48 . It is imperative that Orthodox
ecumenical witness develop an ecclesiologically sound interpretation of
primacy.
If primacy is defined as a form of power, then we encounter the
question of whether in the Orthodox church there is a power superior to
that of a bishop, i.e., a power over the bishop, and hence the church of
which he is head. Theologically and ecclesiologically the answer must be
an unconditional no: there is no power over the bishop and his church. In
the canonical and historical life of the Church, however, such supreme
power not only exists but is conceived as the foundation of the Church; it
is the basis of its canonical system. According to Father Schmemann,
this reflects the alienation of canonical tradition from ecclesiology and its
reduction to canon law in the context of which the life of the Church
came to be expressed in juridical terms49 .
Our theological statement on the nature of the Church (1974) and
the Munich statement of the international Orthodox-Roman Catholic dia-
logue have indirectly rejected the idea of a universal ecclesiology in which
the Church is the sum of all local churches, which all together constitute
47
Ibid., p. 79.
48
Alexander Schmemann, The Idea of Primacy in Orthodox Ecclesiology, in The
Primacy of Peter in the Orthodox Church, London, Faith Press, 1963, p. 31.
49
Ibid., p. 34.
Studii 57

the body of Christ. This kind of ecclesiology means that local church is
only a part, a member of the universal Church that participates in the
Church only through belonging to the whole50 . Thus, if the Church is a
universal organism, it must have as its head a universal bishop as the
focus of its unity and as the organ of supreme power. Consequently, the
model of ecclesiology makes imperative the necessity of universal pri-
macy as divinely instituted for the essential being of the Church. This is
the kind of ecclesiology which, together with other historical causes, gave
birth to the image of papacy defined by Vatican I in 1870.
Eucharistic ecclesiology affirms the catholicity of the local church,
and allows no room for the categories of parts or whole. It is the
very essence of this ecclesiology that the universal Church subsists in
toto in the local church51 . This kind of ecclesiology excludes the idea of
primacy, understood as power over the local church and its bishop. The
local Churches, however, are not self-sufficient monads but are united
with each other, not in terms of parts and whole, but with regard to
their identity of order, faith and gifts of the Holy Spirit which make each
one and all of them together the one, holy, catholic and apostolic Church.
Trinitarian ecclesiology also develops the insight that there is one Church
just as there is one nature in God; the best to express the oneness of the
Church, however, is the communion of the local churches. It is very im-
portant, on the other hand, to emphasize that the multiplicity of the Church
should not be subjected to its oneness; in Eucharistic and Trinitarian
ecclesiology, communion and oneness coincide and, therefore, the multi-
plicity of the Church is constitutive of its oneness. In the life of the local
church this means that the one, the bishop, cannot exist without the
50
This was done through the affirmation of the catholicity of the local Church. For
a Roman Catholic refutation of the universalistic ecclesiology see J. Komonckak, The
Church Universal as the Communion of Churches, in Where does the church stand?,
Concilium, 146, G. Alberigo and G. Gutierrez eds., New York, Seabury, 1981, p. 30-35.
51
Nicolas Afanassieff, The Church which Presides in Love, in The primacy of
Peter, p. 57-111; John Zizioulas, The Eucharistic Community and the Catholicity of the
Church, in The New Man: An Orthodox and Reformed Dialogue, J. Meyendorff and J.
McLellan, eds., New Brunswick, NJ, Agora Books, 1973, p. 107-131; Idem, The Local
Church in a Eucharistic Perspective: An Orthodox Contribution, in In each Place: To-
wards a Fellowship of Local Churches Truly United, Geneva, WCC, 1977, p. 50-61.
58 Teologia, 4 / 2007

many, the community, and the many cannot exist without one. This
implies that all pyramidal notions disappear in ecclesiology: the one
and the many coexist as two aspects of the same being. This is no
ministry, which does not need the other ministries. On the universal level
this means that the Church manifests its oneness through a ministry which
comprises simultaneously a primus and the synod of which he is a
primus. From this perspective, it is thus possible to accept the universal
primacy of a bishop, which cannot, however, be conceived apart from
the synod or over it52 .
The communion of local churches, ontologically identical in faith,
order and charisms of the Holy Spirit, bear witness to their unity when
they gather themselves together through their bishops, in synods.
The synod is not power in the juridical sense of the word, for there
can exist no power over the Church, the Body of Christ. The synod is,
rather, a witness to the identity of all churches as the Church of God in
faith, life and agape. If in his own church the bishop is priest, teacher
and pastor, the divinely appointed witness and keeper of the Catholic
faith, it is through the agreement of all bishops, as revealed in the synod
that all churches both manifest and maintain the ontological unity of tra-
dition53 .
As a result of church life and mission in the context of history, more-
over, in the times of discord the synod becomes the common voice, the
common testimony of the ontological unity of several (or all) churches.
For Orthodoxy the truth that a synod affirms thus makes the synod an
authority in the life of the Church; the basis of its primacy is derived from
this as binding for the historical life of Gods Church. The primacy of the
synod cannot, however, be conceived as power over the local church but
rather as a charismatic instrument through which the churches of God
witness and express their ontological unity in the truth of the gospel. The
52
John Zizioulas, Christology, Pneumatology and Ecclesial Institutions, in Being
as Communion. Studies in Personhood and the Church, Crestwood, New York, St.
Vladimirs Seminary Press, 1985.
53
Alexander Schmemann, The Idea of Primacy in Orthodox Ecclesiology, p. 44;
John Zizioulas, The Development of Conciliar Structures to the time of the First Ecumeni-
cal Council, in World Council Studies, no. 5, 1968, p. 34-51.
Studii 59

primacy of the synod, through which the local churches witness and ex-
press their unity in the salvific truths of Christ, does not exclude the pri-
macy of the first bishop or the metropolitan. In the regional synods, in
which all the bishops of the area must participate, the primacy of the first
bishop must be acknowledged and respected as the famous 34 Apostolic
canon states:
The bishops of every nation must acknowledge him who is first
among them and account him as their head, and do nothing of conse-
quence without his consent but neither let him (who is the first) do
anything without the consent of all; for so there will be unanimity
From this canon, it is thus evident that the regional primacy can be
conceived not as power or jurisdiction but only as a expression of the
unity and unanimity of all the bishops, and consequently of all the churches,
of an area.
We must understand the universal primacy of the Roman Church
similarly. Based on Christian Tradition, it is possible to affirm the validity
of the Church of Romes claims of universal primacy. Orthodox theology,
however, objects to the identification of this primacy as supreme power
transforming Rome into the principium radix et origio of the unity of
the Church and of the Church itself54 . The Church from the first days of
its existence undeniably possessed an ecumenical center of unity and
agreement. In the apostolic and Judaeo-Christian period this center was
first the church of Jerusalem and later the Church of Rome presiding
in agape according to St. Ignatios of Antioch55 . For the Orthodox, the
essence and the purpose of this primacy is to express and preserve the
unity of the Church in faith and life; to express and preserve the unanim-
ity of all churches; to keep them from isolating themselves into ecclesias-
tical provincialism, losing the catholicity, separating themselves from the
unity of life. It means ultimately to assume the care, the sollicitudo of
the churches so that each one of them can abide in that fullness which is
54
A. Schmemann, The Idea of Primacy, p. 48; Kallistos Ware, Primacy, Collegiality
and the People of God, in Orthodoxy: Life and Freedom: Essays in Honour of Arch-
bishop Iakovos, A. J. Philippou, ed., Oxford, Studion Publications, 1973, p. 120.
55
E. Timiadis, Tu es Petrus: An Orthodox Approach, in Byzantine and Patristic
Review, vol. 2, 1983, p. 12-16.
60 Teologia, 4 / 2007

always the whole of Catholic tradition and not any one part of it. The
idea of primacy thus excludes the idea of jurisdiction but implies that of
an order of Church which does not subordinate one church to another,
but which makes it possible for all churches to live together this life of all
in each and of each in all56 .
In summary, Orthodoxy does not reject Roman primacy as such, but
simply a particular way of understanding that primacy. Within a reinte-
grated Christendom the bishop of Rome will be considered primus inter
pares serving the unity of Gods Church in love. He cannot be accepted
as set up over the Church as a ruler whose diakonia is conceived
through legalistic categories of power of jurisdiction. His authority must
be understood, not according to standards of earthly authority and domi-
nation, but according to terms of loving ministry and humble service (Matt.
20, 25-27)57 .Before the schism, in times of ecclesiastical discord and
theological controversies, appeals for peaceful resolutions and mediation
were made to the pope from all parts of the Christian world. For in-
stance, in the course of the iconoclast controversy, St. Theodore the
Studite (759-829) urged the emperor to consult the pope: If there is
56
A. Schmemann, The Idea of Primacy, p. 50. Roman Catholic theologians have
digested the Orthodox position and beginning with J. Ratzinger, Karl Rahner and Heinrich
Fries believe that there is one solution on this issue. Ratzinger, before his elevation to the
present position, stated: Rome must not require more of a primacy doctrine from the
East than was formulated and experienced in the first millennium. In Phanar, on 25 July
1976, when Patriarch Athenagoras addressed the visiting pope as Peters successor, the
first in honour among us, and the preside over charity, this great church leader was
expressing the essential content of the declarations of the primacy of the first millennium.
And Rome cannot ask for more. Unification could occur if the East abandons its attack on
the Western development of the second millennium as being heretical, and accepts the
Catholic church as legitimate and orthodox in the form which it experienced in its own
development. Conversely, unification could occur if the West recognized the Eastern
Church as orthodox and legitimate in the form in which it has maintained itself, see J.
Ratzinger, Die okumenishe Situation Orthodoxic, Katholizismus and Reformation, in
Theologische Prinzipienlehre: Bausteine zur Fundamentaltheologie, Munich, E. Wewel,
1982, p. 209. This makes the pope a patriarch of the West and instantly limits his claim
of universal jurisdictional primacy over the universal Church. Orthodox theologians must
reflect whether this view can be accepted within the boundaries of legitimate diversity
and uniqueness characteristic of the Western Church.
57
John Zizioulas, Being as Communion, p. 223.
Studii 61

anything in the patriarchs reply about which you feel doubt or disbelief
you may ask the chief elder in Rome for clarification, as has been the
practice from the beginning according to inherited tradition58 . From an
Orthodox perspective, however, it is important to emphasize that these
appeals to the bishop of Rome are not to be understood in juridical terms.
The case was not closed when Rome had spoken, and the Byzantines
felt free on occasion to reject a Roman ruling.
In a reintegrated Christendom, when the pope takes his place once
more as primus inter pares within the Orthodox Catholic communion,
the bishop of Rome will have the initiative to summon a synod of the
whole Church. The bishop of Rome will, of course, preside over such a
synod and his office may coordinate the life and the witness of the Or-
thodox Catholic church and in times of need be its spokesman. The role
of acting as the voice of the Church is not, however, to be restricted to
any hierarchical order within the Church, still less to a single see. In
principle, any bishop, priest or layman be called by the Holy Spirit to
proclaim the true faith.

58
Letters, 2, 86, in Migne P. G., 99, 1332 A.
62 Teologia, 4 / 2007

Dr. Ioan Tulcan

nvttura dogmatic ortodox reflectat

n revista Teologia

Abstract
Many of the major themes of the Orthodox theological doctrine
are analyzed by the authors who signed articles in the Teologia
magazine, in its ten years of appearance. All these contributions
bring us a surplus of understanding of dogmas for todays mission
of the Church.
The purpose of my presentation is to render the theological
themes broached in this magazine: the contribution of Romanian
orthodox dogmatic theology; the Holly Trinity; the problem of the
creation and its signification; the man; the Person of Jesus Christ
and His soteriological work; the Church - shape and place of
Christs presence in the world; the presence of the Holly Spirit
through the Holly Mystery and the eschatology. On the other hand,
these are a starting point to go deeply in the future to the profound
and inexhaustible content of dogma which is forever alive and savior.

Orice publicatie bisericeasc sau teologic se strduieste s ofere

cititorilor si ct mai multe aspecte ale diferitelor domenii ale Teologiei
sau ale vietii bisericesti n desfsurare, surprinznd ceea ce crede redactia
respectivei reviste c este mai relevant si mai folositor cititorilor ei.
Studii 63

Revista Teologia, de-a lungul celor zece ani de aparitie (1997-2007),

s-a strduit s prezinte celor doritori s o cunoasc unele teme importante
din domeniul Dogmaticii, adic al acelei discipline care interpreteaz si
face relevant continutul viu si mntuitor al dogmelor, pentru toate generatiile
de credinciosi.
1. Teologia dogmatic, asa cum s-a dezvoltat ea n snul Ortodoxiei
romnesti, a fost surprins sintetic ntr-un studiu1 ce a dorit s prezinte
un tablou general al modului n care a evoluat aceast disciplin n cea
de-a doua jumtate a veacului XX. Cunoscnd ceea ce s-a creat n acest
domeniu, teologii activi n veacul acesta vor trebui s cunoasc, s
prelucreze si s adnceasc mostenirea teologic a naintasilor.2
Trebuie retinut curajul si tenacitatea cu care marii dogmatisti romni
au reusit s ofere o cu totul alt viziune si accente asupra lumii, n flagrant
contradictie cu viziunea oficial a vremii. Aceasta, deoarece Dogmatica
a nftisat cu putere realitatea tainic a lui Dumnezeu, care transcende
toate realittile create, toate aspectele existentei, ca surs de putere, de
ncurajare, de nnoire si de sperant tocmai ntr-o lume ce amenint pe
om, s-l sufoce n ingineria ideologic3 .
Sunt scosi n evident teologii reprezentativi ai acestei perioade: N.
Chitescu (1904-1991), Dumitru Stniloae (1903-1993), Isidor Todoran
(1906-1985), Ion Bria (1926-2002), D. Popescu (n. 1929), D. Radu (n.
1926), I. Ic (n. 1932), cu lucrrile lor cele mai reprezentative, care au
nsemnat un pas nainte n dezvoltarea nvtturii dogmatice a Bisericii.
Aspectele cele mai importante ale temelor abordate de acesti teologi
au deschis noi orizonturi n ntelegerea adevrurilor de credint ortodox,
precum si impactul lor asupra lucrrii mntuitoare a Bisericii.
Importanta teologilor dogmatisti romni s-a artat n faptul c ei au
subliniat mereu c o autentic Teologie ortodox este aceea care rmne
1
Ioan Tulcan, Teologia dogmatic ortodox romn n cea de-a doua jumtate a
secolului XX: reprezentanti de marc, curente si perspective, n Teologia, VI, 2002, nr.
3-4, p. 171-183.
2
Ibid., p. 172: n conditii externe nu deosebit de favorabile, ba dimpotriv, adesea
vijelioase, Dogmatica romneasc a avut reprezentanti de mare valoare, care au adus
substantiale contributii n acest domeniu, ce au constituit piloni de sprijin n lucrarea
general de slujire a Bisericii ntr-o perioad ce se ntinde pe o jumtate de secol.
3
Ibid.
64 Teologia, 4 / 2007

fidel Traditiei apostolice, exprimat de Apostolii Domnului, interpretat,

dezvoltat si articulat de marii Sfinti Printi.
Studiul acesta de sintez a artat si o anumit preocupare pentru
viitorul Dogmaticii, exigentele pe care e chemat s le mplineasc n
lumea de astzi. Ca atare, ea trebuie s ntreprind pentru viitor o analiz
mai ampl a ntregii creatii teologice de pn acum si s retin ceea ce
constituie metoda cea mai potrivit pentru viitor. Exist premise ca aceast
Teologie s continue marile sinteze teologice ce pot fi ntlnite n alte
articulatii si pn acum, evidentiind spiritul autentic al acestei Teologii:
acela de a fi o Teologie vie, supl, creatoare, inspirat de duhul Sfintilor
Printi si cu impact crescnd asupra Bisericii si asupra lumii frmntate
a acestui mileniu.4
2. Aspecte generale ale nvtturii ortodoxe asa cum s-a
reflectat aceasta n venerabila publicatie a Episcopiei Aradului Biserica
si coala.5 S-a dorit a fi o radiografie a acestei publicatii sub aspect
doctrinar, urmrindu-se temele mai importante care au retinut atentia
autorilor acestor articole cu continut dogmatic. Printre temele dogmatice
abordate se cuvin a fi retinute cteva dintre ele spre ilustrare.
Biserica nssi, ca asezmnt divino-uman, are constiinta c reprezint
continuitatea n credint, iubire, ndejde si viat crestin pn n vremea
noastr. Un autor care se exprim n legtur cu importanta Bisericii n
lume afirm: Aceast Biseric a pstrat de atunci si pn azi nealterat
nvttura si practica apostolic cristalizat si aprofundat n sinoadele
ecumenice si n scrierile Sfintilor Printi.6
Existenta lui Dumnezeu este foarte important din punct de vedere
dogmatic, deoarece adevrul existentei lui Dumnezeu este nssi premisa
religiei. ntelegerea lui Dumnezeu ca Iubire vesnic, revelat n Treimea
Persoanelor, este de o covrsitoare important pentru viata Bisericii si a
lumii. Unitatea fiintei divine este cuprins n treimea persoanelor. Putem
vorbi de unitate n trinitate si trinitate n unitate. Unitatea fiintei ne reveleaz
4
Ibid., p. 183.
5
Idem, nvttura de credint a Bisericii reflectat n paginile revistei Biserica si
coala, n Teologia, I, 1997, nr. 3-4, p. 12-25.
6
R. Popa, Vitalitatea Ortodoxiei, Biserica si coala, LX, nr. 36, din 6 septembrie
1936, p. 1, apud Ibid., p. 13.
Studii 65

perfectiunea divin, iar trinitatea persoanelor ne arat realitatea si

posibilitatea raporturilor Sale cu lumea si a oamenilor cu El.7 Sunt
prezentate si teme dogmatice, ca, de pild: cunoasterea lui Dumnezeu,
Revelatia, Scriptura si Traditia, crearea lumii, pronia divin, problema
existentei rului n lume, ntruparea, Jertfa si nvierea Logosului ntrupat,
Sfintele Taine, Preacinstirea Maicii Domnului, cinstirea sfintilor si a
moastelor.
Modul de prezentare a adevrurilor dogmatice n paginile publicatiei
bisericesti ardene este preponderent biblic si apologetic, autorii fcnd
eforturi deosebite pentru a evidentia temeinicia, autenticitatea, bogtia si
frumusetea adevrurilor vii si mntuitoare ale dogmelor ortodoxe.
3. Sfnta Treime - comuniunea vesnic a iubirii. Sfnta Treime,
temelia ntregului tezaur de viat si mrturisire a Bisericii, a retinut atentia
mai multor teologi care s-au exprimat n ultimii zece ani n aceast revist8 ,
artnd, pe temeiul Sfintei Scripturi, al Sfintei Traditii, dar si al vietii concrete
a Bisericii, ce nseamn taina suprem a crestinismului - Treimea. De
mare important n dezbaterile asupra Sfintei Treimi sunt mrturiile biblice
care ne arat felul n care Dumnezeu s-a revelat n istoria mntuirii, ca
Treime de Persoane. Dac n Vechiul Testament adevrul despre Sfnta
Treime este doar izolat exprimat, n Noul Testament el apare cu toat
claritatea. Textele referitoare la Sfnta Treime pot fi mprtite n trei
categorii, prin ele exprimndu-se: Treimea Persoanelor n unitatea Fiintei
divine, existenta a Trei Persoane reale si distincte ntre ele si unitatea n
Treime sau unitatea celor Trei Persoane ale Sfintei Treimi.9 Semnificatiile
ntelegerii comuniunii trinitare n teologia ortodox si romano-catolic este
7
Ibid., p. 15.
8
Petre Semen, Biblia ni-L descoper pe Dumnezeu ca iubire, Teologia, IV,
2000, nr. 3, p. 18-27; Ioan Tulcan, Comuniunea trinitar n teologia ortodox si
romano-catolic, n Teologia, II, 1998, nr. 1-2, p. 11-18; Idem, Aspecte teologico-
dogmatice ale alterittii si dialogului si reflectarea lor n plan trinitar si antropologic,
n Teologia, VII, 2003, nr. 3-4, p. 12-20; tefan Buchiu, Doctrina trinitar n
gndirea Sf. Grigorie Palama, n Teologia, V, 2001, nr. 2, p. 32-46; Cristinel Ioja,
Relatia dintre Fiul si Duhul Sfnt n triadologia ortodox si romano-catolic, n
Teologia, VIII, 2004, nr. 3, p. 78-96; Nicolae Mosoiu, Comuniune de iubire si
iubire de comuniune, n Teologia, X, 2006, nr. 3, p. 96-129.
9
Ioan Tulcan, Comuniunea trinitar n teologia ortodox si romano-catolic, p. 13.
66 Teologia, 4 / 2007

de mare important att pentru misiunea Bisericii, ct si pentru dialogul

teologic dintre Ortodoxie si Romano - Catolicism.
n prezentarea nvtturii despre Sfnta Treime trebuie evidentiat
legtura strns de viat si comuniune ntre Persoanele Sfintei Treimi,
care nu este o legtur exterioar, ci una interioar.10
n Ortodoxie, natura divin este nteleas drept continut al Persoanelor
trinitare, deschise una spre cealalt prin puterea iubirii vesnice.
Cu toate c dogma Sfintei Treimi are aceeasi important n
Crestinismul apusean ca si n cel rsritean, aspectele ei principale sunt
concepute n mod diferit. Pentru a exprima unitatea Treimii, romano-
catolicii pornesc de la fiinta cea una a Dumnezeirii, n timp ce ortodocsii
pornesc de la cele trei ipostaze. De aici provine personalismul teologiei
ortodoxe, cu adnci rdcini n personalismul biblic revelat.11 n gndirea
teologic apusean, prioritate are fiinta divin, n timp ce ipostasurile
treimice au fost plasate n planul al doilea. Cel care ne nalt pe noi,
oamenii, n comuniunea de viat si iubire a Sfintei Treimi este Fiul lui
Dumnezeu ntrupat.
nvttura specific ce separ Ortodoxia de Romano - Catolicism
cu privire la Sfnta Treime este filioque, adic purcederea Sfntului Duh
de la Tatl si Fiul. Pentru teologia ortodox, fr persoan nu exist
ousia, fr ousia nu se poate vorbi de persoan12 .
Din punct de vedere ortodox, Dumnezeu nu este experiat ca fiint, ci
ca Persoan sau comuniune de Persoane: Tatl, Fiul si Sfntul Duh, care
10
Ibid., p. 17: Avndu-se n vedere c natura divin reprezint continutul Ipostaselor
divine, atunci Duhul Sfnt, ca iubire a Tatlui fat de Fiul, nu mai poate trece dincolo de
Fiul, ci rmne n Fiul, ca s reverse peste El iubirea negrit a Tatlui. Din cauz c dup
Fiul nu mai exist o alt persoan peste care s se reverse iubirea Tatlui, Duhul Sfnt
purcede numai de la Tatl si se odihneste peste Fiul.
11
tefan Buchiu, Doctrina trinitar n gndirea Sf. Grigorie Palama, p. 33.
12
Cristinel Ioja, Relatia dintre Fiul si Duhul Sfnt n triadologia ortodox si romano-
catolic, p. 85: Spre deosebire de triadologia ortodox, cea romano-catolic arat c
unicitatea lui Dumnezeu const n substanta divin, ntorcndu-se astfel la ontologia
greac, n care Dumnezeu este mai nti substanta, fiinta Sa si apoi n sens logic exist
vesnic ca Treime de Persoane. Din aceast perspectiv, principiul ontologic de Dumnezeu
nu se afl n Persoan, ci n substant, adic n nssi fiinta lui Dumnezeu, iar Persoanele
devin un sistem de legturi n fiinta una, adic ceva care din punct de vedere logic este
posterior fiintei.
Studii 67

trimite raze ale puterii Sale spre fiecare om si chiar spre ntreaga creatie,
prin lucrrile Sale necreate, prin care Dumnezeu n Sfnta Treime a creat,
proniaz, mntuieste si desvrseste lumea.
4. nvttura crestin despre creatie constituie adesea punctul
de plecare n abordarea teologic a lumii, ce implic o anumit ntelegere
a ei, ce presupune o responsabilitate special a omului fat de ea.13 Omul
are o responsabilitate legat de lume, pentru c aceasta este un dar valoros
pe care Dumnezeu - Tatl, prin Cuvntul si puterea Duhului Sfnt, l-a
fcut omului, din iubire fat de el. La baza ntregii creatii se afl lucrarea
iubitoare a lui Dumnezeu.
Sfntul Vasile cel Mare este deosebit de elocvent n ceea ce priveste
participarea Sfintei Treimi la lucrarea de creatie a lumii. n creatie, zice
el, aveti n vedere cauza cea dinti care este Tatl; cauza lucrtoare
(Fiul) si cauza care duce la desvrsire care este Duhul; astfel, prin vointa
Tatlui sunt duhurile ceresti, prin lucrarea Fiului ele ajung la existent,
prin prezenta Duhului ele sunt desvrsite.14
Creatia este asemenea unei crti n care oamenii s poat citi si
ntelege ratiunile lucrurilor, create de Ratiunea sau Logosul Tatlui.
naintnd n cunoasterea ratiunilor lucrurilor, omul se apropie tot mai
mult de Cuvntul prin care si pentru care au fost create toate, pe de o
parte, iar, pe de alt parte, el devine tot mai constient de sine si de lumea
n mijlocul creia el trieste si se dezvolt biologic si spiritual.15 Omul
simte responsabilitatea vie fat de creatia lui Dumnezeu, n mijlocul creia
el trieste, numai n msura n care aceasta este vzut ca dar al lui
Dumnezeu fcut omului, n semn de iubire a lui Dumnezeu fat de acesta,
dar si fat de lume, fcut ca dar omului. n felul acesta, omul
constientizeaz tot mai mult faptul c nu este singur, ci c este chemat la
un dialog permanent cu Cel care i-a fcut lumea ca dar. Astfel, el stie c
prin intermediul creatiei se ntlneste cu Dumnezeu, l cunoaste pe
Dumnezeu si ajunge s-L iubeasc pe Acesta tot mai mult, stimulat fiind
13
Ioan Tulcan, Coordonate fundamentale ale nvtturii crestine ortodoxe despre
creatie, ca temei al responsabilittii omului n lumea de astzi, fat de ea, n Teologia,
III, 1999, nr. 3-4, p. 14-21.
14
Ibid., p. 15, apud: Liber de Spiritu Sancto, XVI, 38, P.G. 32, 136 AB.
15
Ibid., p. 17.
68 Teologia, 4 / 2007

aceast iubire a sa fat de Dumnezeu si prin lume, prin creatie, care i

vorbeste omului permanent despre Iubirea, Buntatea, ntelepciunea si
Atotputernicia Creatorului. ntelepciunea si Atotputernicia Creatorului se
evidentiaz si prin faptul c El a adus totul la existent din nimic (ex
nihilo) 16 . Trecerea de la nimic la a fi a avut loc prin puterea
Cuvntului lui Dumnezeu, care a zis si s-au fcut toate dup puterea
vointei Sale, ncredintnd-o omului, spre cunoastere si pzire. Dialogul
omului cu lumea vast trece spre Creator, prin intermediul Creatiei, iar creatia, la
rndul ei, indic spre Creatorul ei (cf. Psalm 18, 1; Romani 1, 19-20 etc.).
Pornind de la imaginea pomului cunoasterii binelui si rului si a pomului
vietii, perspectiva teologic a creatiei este una a mprtsirii de Dumnezeu,
prin creatie. Astfel, creatia este darul si sacramentul dintre Dumnezeu
si om. nainte de a ne fi dat pe Iisus Hristos, Dumnezeu ne-a dat lumea
care-L reprezint si-L prefigureaz Asadar, lumea a fost creat ca o
materie, ca un material al unei euharistii universale si omul a fost creat
ca preotul acestui sacrament17 .
Omul este solidar cu lumea si prin Liturghia Bisericii o nalt lui
Dumnezeu: Ale Tale dintru ale Tale, tie-ti aducem de toate si pentru
toate. Aceast constatare reprezint piscul nltrii euharistice a ntregii
creatii, ca anticipare a transfigurrii lumii n cerul si pmntul cel nou.
5. Omul - ncununarea creatiei lui Dumnezeu are o important
deosebit n ansamblul Dogmaticii ortodoxe. Aducerea la existent a
omului este un act de creatie special din partea lui Dumnezeu, precedat
de sfatul premergtor al Lui: S facem om dup chipul si asemnarea
noastr (Genez 1, 26).18 Astfel, omul este creat ntr-o dubl ipostaz:
16
Florea Lucaci, O perspectiv analitic asupra conceptului creatio ex nihilo, n
Teologia, VI, 2002, nr. 2, p. 85-102.
17
Cristinel Ioja, Dimensiunea euharistic a creatiei, n: Teologia, IV, 2000, nr. 1,
p. 111.
18
Idem, Omul - fiint cunosctoare, n Teologia, VII, 2003, nr. 2, p. 59: Dac n
vederea zidirii lumii fizice, alctuit din minerale, vegetale si animale, a fost suficient n
zilele creatiei porunca lui Dumnezeu: S fie!, pentru crearea omului aceasta nu a mai fost
suficient. La nici o alt creatur nu se tine sfat nainte de a fi adus la existent, cum se
ntmpl n cazul crerii omului. Era, ns, nevoie de acest sfat, deoarece omul nu mai
constituie o parte, nu mai este o treapt a existentei, ci este un nod de existent care
cuprinde n sine totul.
Studii 69

aceea de a fi n legtur direct cu Creatorul su prin chipul lui Dumnezeu

pe care l poart n el de la creatie, dar, totodat, de a fi acea existent
personal, creat, care rezum n sine toate celelalte creaturi si se afl n
legtur cu ele. Prin aducerea sa la existent, omul are menirea de a
cunoaste toate cele create, ratiunile lucrurilor, dup expresia Sfntului
Maxim Mrturisitorul. n cunoasterea creatiei, omul si pune n lucrare
puterile cu care a fost el nzestrat de Dumnezeu, spre a-I fi Acestuia un
partener viu si permanent de dialog, prin intermediul lumii create. Fcnd
acest lucru, omul urc tot mai sus pe scara cunoasterii, valorificnd
creaturile spre un scop nalt, asa cum a dorit Cel ce le-a creat.
Aplecndu-se asupra celor create, spre a le cunoaste, omul trebuie
s sesizeze sensul ascuns si sublim al realittii, care implic intuitia ca
facultate omeneasc luminat de credint si ntrit de virtuti, intuitie
menit s descopere aceste sensuri19 . Toate sensurile lucrurilor trimit spre
Dumnezeu, care doreste s fie cunoscut si prin lucrurile create de El.
Cunoscndu-le omul pe toate cele create, el are un sentiment al uimirii
n fata tainei creatiei lui Dumnezeu, stimulndu-l pe om la o lucrare tot
mai accentuat de umanizare a sa. Prin ratiunile lucrurilor, fiinta
cugettoare - omul - urc tot mai sus pe scara cunoasterii proprii, dar si a
lumii nconjurtoare si a Creatorului tuturor celor vzute si ne vzute.
6. Persoana si lucrarea mntuitoare a Fiului lui Dumnezeu
ntrupat - a retinut atentia mai multor autori n paginile publicatiei la care
ne referim, subliniindu-se motivele ntruprii Sale, manifestarea iubirii si
a puterii Sale de jertf.20
19
Ibid., p. 63, 64.
20
n legtur cu aceast problematic teologic, a se vedea: Ioan Tulcan, Aspecte ale
hristologiei n opera prof. N. Chitescu, n Teologia, VIII, 2004, nr. 1-2, p. 11-25; tefan
Negreanu, Hristos - piatra din capul unghiului veacurilor, n Teologia, IV, 2000, nr. 2,
p. 134-138; Cristinel Ioja, Dimensiunea cosmic a praznicelor mprtesti, n Teologia,
IX, 2005, nr. 1, p. 100-146; Idem, Aspecte fundamentale ale hristologiei Sf. Ioan
Damaschinul, n Teologia, VII, 2003, nr. 1, p. 14-37; Idem, Restaurarea creatiei n si
prin Iisus Hristos, n Teologia, VI, 2002, nr. 1, p. 54-68; Adrian Murg, Ideea de mntuire
universal reflectat n scrierile profetilor, n Teologia, VIII, 2004, nr. 1-2, p. 162-193;
Nicu Breda, ntruparea Cuvntului n conceptia lui Origen, n Teologia, X, 2006, nr. 4,
p. 23-40; Idem, nvttura despre Persoana a doua a Sfintei Treimi reflectat n opera
Printilor Apostolici, n Teologia, X, 2000, nr. 2, p. 35-54.
70 Teologia, 4 / 2007

nssi mntuirea ca lucrare svrsit de Fiul lui Dumnezeu ntrupat a

fost anuntat de Vechiul Testament, n toate elementele ei fundamentale.
n cartea profetului Isaia se arat c Robul Domnului este mijlocitorul
mntuirii universale.21
n contextul hristologiei, un loc important l are momentul ntruprii,
care apare ca evenimentul absolut necesar pentru destinul omenirii, care
aprea pn la Hristos implacabil pentru om. Pentru ca ridicarea omului
din starea de suferint, pcat, condamnare si moarte s devin realitate,
trebuia neaprat ca si omul s fie prtas la actul de ridicare a propriei
umanitti la demnitatea cea dinti. Aceasta s-a ntmplat prin ntrupare,
care a fcut legtura de viat si iubire a omului cu Dumnezeu22 .
n ntrupare se reveleaz taina cea din veac ascuns (cf. Efeseni
3, 9), prin care se arat buntatea, iubirea si ntelepciunea lui Dumnezeu.
Aceasta a fost hotrt din veci, dup sfatul rnduit de Dumnezeu, stiut
de mai nainte (Faptele Apostolilor 2, 23).
Pentru Printii Apostolici, Fiul lui Dumnezeu ntrupat pentru mntuirea
neamului omenesc este Iisus Hristos - Mesia, Iisus Hristos - Dumnezeu,
Iisus Hristos - Creator al lumii, Iisus Hristos - Fiul lui Dumnezeu,
Iisus Hristos - Duhul Sfnt etc.23 ntruparea Fiului lui Dumnezeu are o
dimensiune ndreptat nu numai asupra oamenilor, pe care a venit s-i
ridice la viat de iubire si comuniune cu Tatl, ci si una ce nglobeaz
ntreaga creatie. Prin ntrupare, universul creat si mrginit va purta n el
o dimensiune nou, avnd o plintate necreat si nemrginit, pe care
lumea nu o poate cuprinde. ntruparea, n sensul ei autentic si istoric,
poate fi legat n mod direct de structura si sensul cosmosului.24
21
Adrian Murg, Ideea de mntuire universal reflectat n scrierile profetilor, p.
166: Din multimea profetiilor cu rezonant universalist din cartea lui Isaia, cea mai mare
important o au cntrile Robului Domnului (cf. Isaia 42, 1-4; 49, 1-7). Pentru Noul
Testament acestea sunt cruciale: persoana si lucrarea lui Iisus Hristos sunt explicate n
mare msur, att de El nsusi, ct si de Biseric, prin referiri la aceste texte (cf. Marcu 2,
18; 8, 31; 9, 31).
22
Ioan Tulcan, Aspecte ale hristologirei n opera prof. N. Chitescu, p. 16.
23
Nicu Breda, nvttura a doua a Sfintei Treimi reflectat n scrierile Printilor
Apostolici, p. 39-41.
24
Cristinel Ioja, Restaurarea creatiei n si prin Iisus Hristos, p. 63.
Studii 71

Persoana lui Hristos este cea care d o nou dimensiune asupra

cosmosului, pe care-l restaureaz din interior, ca Cel care este Logosul
tuturor ratiunilor lucrurilor, dar El este Cel care nalt omul pn la
comuniunea vesnic a Sfintei Treimi.
7. Biserica - form si cadru al prezentei lui Hristos cel nltat
la ceruri n inima umanittii - a retinut atentia teologilor romni.25
Domnul cel nltat la ceruri continu s fie o realitatea prezent, vie
si eficient n Biseric, continund s nvete, s se jertfeasc si s-i
conduc pe toti cei care cred n El spre mprtia care a venit deja, dar
care va veni n toat plenitudinea ei la sfrsitul veacurilor. n Biseric
toate sunt sustinute si nsufletite de Duhul Sfnt, care purific, nnoieste
si sfinteste permanent mdularele Trupului Bisericii. Duhul Sfnt este
Acela Care structureaz din interior toate mdularele acestui Trup. Venind
n lume n ziua Cincizecimii, Duhul Sfnt l aseaz pe Hristos Cel
ndumnezeit dup firea Sa omeneasc n inimile oamenilor, constituind
Biserica. El i cucereste pe oameni pentru Hristos, pentru Evanghelia si
mntuirea Lui. De aceea, se afirm, pe bun dreptate, c, de fapt, Duhul
Sfnt este Duhul Fiului sau al lui Hristos. Relatia dintre Fiul si Duhul
Sfnt nu este una cauzal, ci este o relatie de interdependent si de
conditionare, cci orice relatie intradivin este ntotdeauna trinitar n
perihoreza vesnic a Iubirii divine.26
Duhul Sfnt actualizeaz toate actele fundamentale ale mntuirii
neamului omenesc prin Iisus Hristos, si care constituie anamneza
fundamental a tuturor celor care cred n Hristos si l mrturisesc. Punctul
de sprijin care rmne avutul nostru este anamneza operei mntuitoare a
lui Hristos, care ptrunde ntreaga noastr existent si nu nceteaz s o
25
A se vedea: Anastasie, arhiepiscopul Albaniei, Biserica o comunitate a memoriei,
n Teologia, III, 1999, nr. 1-2, p. 129-135; Ioan Tulcan, Infailibilitatea si autoritatea
Bisericii, n Teologia, IV, 2000, nr. 2, p. 12-32; Idem, Sobornicitatea Bisericii si
manifestarea acesteia n viata si sinodalitatea ei, n Teologia, X, 2006, nr. 4, p. 213-227;
Idem, Credinta apostolic - premis a unittii Bisericii, n Teologia, X, 2006, nr. 3, p.
242-267; Idem: Iconomia Fiului si a Duhului Sfnt si implicatiile ei n viata Bisericii, n
Teologia, VIII, 2004, nr. 3, p. 45-59; Vasile Grjdian, Trupul lui Hristos n iconografia
Bisericii Ortodoxe, n Teologia, IV, 2000, nr. 3, p. 59-65.
26
Paul Evdokimov, Prezenta Duhului Sfnt n Traditia ortodox, Editura Anastasia,
Bucuresti, 1995, p. 66, apud Ioan Tulcan, Iconomia Fiului si a Duhului Sfnt, p. 57.
72 Teologia, 4 / 2007

transforme. Anamneza nu este o simpl functie intelectual; ea este

actiune. n calitate de membri ai comunittii euharistice, recapitulm n
memoria noastr, n constiinta noastr, iconomia lui Dumnezeu n Hristos
prin Duhul Sfnt: ntruparea, Rstignirea, nvierea lui Hristos, nltarea
Sa si Cincizecimea.27
n celebrarea euharistic, comunitatea eclesial particip n mod direct
la aceast anamnez, care se plaseaz n centrul universului, sustine si
preface acest univers n perspectiva mprtiei care va veni.
O astfel de Biseric, centrat pe viata de iubire si comuniune a Sfintei
Treimi, fcut accesibil prin Iisus Hristos, Fiul cel ntrupat al Tatlui, are
o autoritate aparte pentru ntreaga umanitate, dar, totodat, fiind cluzit
de Duhul Adevrului, ea nu poate s greseasc, este infailibil.28
Realitatea infailibilittii Bisericii nu s-ar putea explica fr a avea n
vedere legtura strns pe care o are Sfntul Duh cu Fiul ntrupat. Astfel,
infailibilitatea Bisericii este rezultatul persistentei Bisericii n Sfntul Duh,
si n ntelegerea adevrului revelat.
Biserica devine infailibil n momentele n care se conformeaz
adevrului revelat si cade din infailibilitate cnd nu se afl n aceast
conformitate. Biserica este permanent infailibil, pentru c persist mereu
n adevrul revelat, aceasta datorndu-se, desigur, Sfntului Duh, ca Duh
al adevrului, care lucreaz n ntregimea Bisericii.29
ntelegerea teologic a autorittii si infailibilittii Bisericii are o
deosebit semnificatie pentru Biserica nssi, dar, totodat, si pentru relatiile
acesteia cu celelalte Biserici si, ndeosebi, cu Biserica Romano - Catolic.
De mare important ns este asumarea consecintelor necesare n practica
bisericeasc curent, asa cum se evidentiaz acestea din afirmarea
autorittii si infailibilittii Bisericii.
27
Anastasie, arhiepiscopul Albaniei, Biserica - o comunitate a memoriei, p. 131-
132.
28
Mai pe larg despre aceasta, vezi Ioan Tulcan, Infailibilitatea si autoritatea Bisericii,
p. 12-32; Ibid., p. 19: Biserica n ntregimea ei este infailibil, pentru c a fost nzestrat
de Capul ei - Iisus Hristos - cu acest dar. Cci ne asigur Mntuitorul n mod clar c Eu
voi ruga pe Tatl si alt Mngietor v va da vou, ca s rmn cu voi n veac, Duhul
Adevrului (cf. Ioan 14, 16-17).
29
Ibid., p. 23.
Studii 73

nsusirile Bisericii - unitatea30 si sobornicitatea31 - au fost dezvoltate

la dimensiunile unor studii, ncercnd-se evidentierea importantei pe care
o are unitatea de credint pentru unitatea Bisericii.
Credinta apostolic nseamn acel cadru si mediu prin care membrii
Bisericii se afl n comuniune nentrerupt cu Hristos Cel vesnic viu, prin
puterea Duhului Sfnt. Credinta apostolic d mrturie despre misterul
de viat si iubire al Sfintei Treimi, fcut accesibil nou prin ntruparea
Cuvntului. Lucrarea unificatoare si mntuitoare a lui Iisus Hristos este
actualizat permanent de Biseric si n lume prin puterea Duhului Sfnt,
din care izvorste continuu impulsul spre comuniune al celor care cred n
Hristos.32
Aceast putere unificatoare a credintei apostolice prin Duhul Sfnt
nu se epuizeaz niciodat, ci si arat eficienta n fiecare moment al
evolutiei spirituale a oamenilor. Dar Biserica este una nu numai pentru c
mrturia apostolic autentic se afl la temelia ei, ci si pentru c aceast
Biseric, pe lng sfintenie si apostolicitate, este soborniceasc.
Aceast nsusire a Bisericii lmureste ntelesul pe care l are
unitatea Trupului eclesial al lui Hristos n istorie si dimensiunile
complementare pe care aceasta le exprim pentru mplinirea misiunii
ei dumnezeiesti n lume. nsusirile sau atributele Bisericii se afl
implicate unele n altele si nu poate fi nteleas deplin una fr celelalte,
ele luminndu-se reciproc. 33
Aceast sobornicitate, ca nsusire a Bisericii, se manifest n viata
nssi a Bisericii ca sobornicitate sau sinodalitate permanent, dar, mai
ales, aceast sobornicitate se trieste sinodal, n sensul de ntruniri ale
episcopilor canonici, n vederea reglementrii diferitelor aspecte ale vietii,
nvtturii, misiunii si disciplinei bisericesti, dar, exceptional, n cadrul
sinoadelor ecumenice.
8. Sfntul Duh si lucrarea Sa prin Sfintele Taine. Captul dinspre
lume al Sfintei Treimi, care ridic omul si lumea spre nltimea Sfintei
30
Idem, Credinta apostolic - premis a unittii Bisericii, p. 242-267.
31
Idem, Sobornicitatea Bisericii si manifestarea acesteia n viata si sinodalitatea ei,
p. 213-227.
32
Idem, Credinta apostolic , p. 267.
33
Idem, Sobornicitatea Bisericii , p. 227.
74 Teologia, 4 / 2007

Treimi - este Duhul Sfnt - Duhul iubirii si al comuniunii. Duhul Sfnt are
o functie revelatoare. Toat istoria lui Israel va fi marcat de actiunea
Duhului profetic care pregteste revelatiile progresive ale Cuvntului,
pn la venirea sa deplin la plinirea vremii (cf. Galateni 4, 4)34 . n
Duhul Sfnt coboar n umanitate Fiul lui Dumnezeu si ntreaga Sa viat
pmnteasc a fost cluzit de Duhul Sfnt. Dar, totodat, Fiul pregteste
venirea ipostatic a Duhului Sfnt n lume, n ziua Cincizecimii. Lucrarea
Duhului Sfnt este aceea care restituie lumii lucrarea mntuitoare a
lui Hristos, sfintirea si ndumnezeirea oamenilor. ns cea care
deschide perspectiva ndumnezeirii omului, prin puterea Duhului Sfnt,
este ntruparea Logosului, prin care ne-a venit harul si adevrul,
cci n Hristos oamenii au dobndit har peste har (cf. Ioan 1, 16).
Sfntul Maxim Mrturisitorul afirm c trupul si sufletul se
ndumnezeiesc astfel nct nu se vede dect Dumnezeu, att prin suflet,
ct si prin trup, nsusirile naturale fiind covrsite de natura slavei35 .
O prezent deosebit de concentrat a Duhului Sfnt trebuie identificat
n Sfintele Taine ale Bisericii, prin care ni se mprtseste viata de
iubire a Sfintei Treimi.
Dou Sfinte Taine au retinut atentia unor teologi pentru revista
Teologia, subliniind importanta Tainei Preotiei36 si a Euharistiei37 .
34
Boris Bobrinskoy, Duhul Sfnt, spatiu de conflict sau de reconciliere?, n Teologia,
IV, 2000, nr. 4, p. 155: Biserica a stiut s discearn si s evite pericolul unei conceptii
prea umane a dependentei lui Iisus fat de Duhul plecnd de la ascultarea lui Iisus de
Duhul si a Duhului de Iisus, noi ajungem la misterul prezentei plenare a Duhului n Iisus
si a lui Iisus n Duhul, ca realitate fundamental a hristologiei crestine. Aceast legtur
strns ntre Hristos si Duhul Sfnt nu poate fi nteleas n sensul unei stergeri a granitelor
ipostatice, astfel nct s topeasc cele dou existente ipostatice specifice si distincte,
ajungndu-se la o singur existent ipostatic. Dimpotriv, n comuniunea maxim dintre
Fiul si Duhul se evidentiaz aceste identitti ipostatice, care tocmai de aceea fac posibil
o comuniune maxim ntre Ele.
35
Sfntul Maxim Mrturisitorul, Capete gnostice 2/88, n Filocalia, vol. II, Editura
Harisma, Bucuresti, 1993, p. 211; mai pe larg despre cteva din coordonatele ndumnezeirii,
a se vedea: C. Ioja, ndumnezeirea - chemare si sens al vietii omului, n Teologia, V,
2001, nr. 1, p. 116-127.
36
Constantin Rus, Preotie si comuniune, n Teologia, V, 2001, nr. 2, p. 47-71.
37
Constantin Bju, Mrturii patristice despre Taina Dumnezeiestii Euharistii, n
Teologia, X, 2006, nr. 2, p. 10-16.
Studii 75

ntelegerea Preotiei n contextul comuniunii eclesiale si al slujirii scoate

n evident complexitatea acestei Sfinte Taine n viata Bisericii.38 Preotia
ca slujire fundamental a Bisericii indic dimensiunea relational a vietii
Trupului tainic al lui Hristos.
Slujirea sacramental prin excelent a Bisericii este cea euharistic,
sau, mai bine zis, slujirea Sfintei Euharistii, ca Tain a Bisericii, ale crei
semnificatii au fost puse n evident mai nti de Sfintii Printi ai Bisericii.
Caracterul eclesiologic al Euharistiei a constituit o permanent a gndirii
si teologiei patristice.
9. Eshatologia - viata vesnic - este acea nvttur de credint
a Bisericii care arat scopul sau tinta suprem spre care trebuie s se
ndrepte omul n viata pmnteasc. Aceasta, pentru c Dumnezeul
personal si iubitor vrea s-l pstreze pe om ntr-un dialog al iubirii vesnice.
Omul este o fiint personal, cu suflet liber, spiritual si nemuritor, care nu
poate fi nimicit de materie si de moarte, iar faptele bune svrsite de om
au un impact nu numai pentru lumea aceasta, ci si pentru viata vesnic.39
Dup moartea trupeasc urmeaz judecata particular, ca un fel de
prefat pentru judecata universal si viata cea vesnic. Asadar, dup
judecata universal va urma sfrsitul lumii, care nu nseamn nimicirea
acesteia, ci va fi o transformare, o prefacere, o nnoire a ei, spre a fi
compatibil cu mpratul Judector care va veni si cu mprtia Sa, care
se va descoperi n toat frumusetea si splendoarea sa.40
Ceea ce trebuie subliniat este faptul c eshatologia crestin se distinge
printr-o complexitate si integralitate, subliniind importanta sufletului
omenesc, purttor al chipului nemuritor al lui Dumnezeu, importanta
faptelor omenesti, existenta unui Dumnezeu personal si iubitor, interesat
38
Constantin Rus, Preotie si comuniune, p. 47: Perspectiva teologic n care
Biserica din timpul Sfintilor Printi ar plasa slujirea nu las nici o portit pentru studierea
ei ca pe un subiect autonom. Aceasta se poate vedea din modul n care slujirea trebuie s
fie legat de slujirea si persoana lui Hristos.
39
Ioan Tulcan, Eshatologia crestin si viata dup moarte n marile religii, reflectate
n lucrrile profesorului Emilian Vasilescu, n Teologia, IX, 2005, nr. 1, p. 10-20.
40
Emilian Vasilescu, Credinta n viata viitoare la diferite popoare si n diferite
religii, n Mitropolia Banatului, XXII, 1972, nr. 4-6, p. 193, apud I. Tulcan, Eshatologia
crestin , p. 19.
76 Teologia, 4 / 2007

si doritor ca omul s ajung la adevrata fericire n mprtia Sa.41 Astfel,

viata omului pe pmnt primeste un nou sens si o nou perspectiv, care
nu se epuizeaz n timp si spatiu, ci aceast perspectiv transcende timpul
si spatiul, deschizndu-se n vesnicie.

*
Fr a prezenta ntreaga doctrin ortodox, teologii care au elaborat
articole si studii de Teologie Dogmatic, n revista Teologia, s-au referit
la unele puncte importante ale acesteia. Scopul prezentrii de fat este
acela, de a surprinde temele propriu-zise care au retinut atentia teologilor
si care s-au strduit s surprind acele aspecte si elemente doctrinare,
care pot aduce un surplus de ntelegere a dogmelor, pentru lucrarea si
misiunea Bisericii n vremea noastr. Aceste teme de Dogmatic s-au
referit la: evolutia Teologiei Dogmatice romnesti, n ansamblul ei, Sfnta
Treime comuniune de viat si iubire suprem, problema creatiei din
nimic si semnificatiile ei, omul coroan a creatiei lui Dumnezeu, Persoana
si lucrarea mntuitoare a lui Iisus Hristos, Biserica form si cadru a
prezentei lui Hristos n snul umanittii, lucrarea Sfntului Duh prin Sfintele
Taine si problema Eshatologiei.
Pe de alt parte, cele prezentate pn acum n revista teologic
ardean se doresc a constitui puncte de plecare pentru adnciri ulterioare
a continutului profund si inepuizabil al adevrurilor de credint revelate,
adic al dogmelor Bisericii, care sunt mereu vii, actuale si mntuitoare.

41
Ibid., p. 20; vezi si Adrian Corbu, Eshatologia lucanic, n Teologia, VI, 2002,
nr. 2, p. 10-27.
Studii 77

Vasile Vlad

Studii de Teologie moral si spiritualitate

ortodox publicate n Revista Teologia,
Arad (1997-2007)

Abstract
The purpose of this study is to be a brief review of the researches
of Moral Theology and spirituality appeared in Teologia Maga-
zine, between the years 1997 and 2007.
There are presented eight authors and twenty-six studies. Each
of them is resumed in its main ideas and it is illustrated with the most
representative texts.

Teologia moral, ca stiint teologic, apartine grupului disciplinelor

sistematice si si propune s prezinte viata crestin ca viat n Hristos.
Ea ncearc s identifice, n perspectiva Scripturii si a Traditiei
ecleziale, principiile si cadrele autentice ale vietii. n acest sens Teologia
moral nu se rezum la a semnala problematicele existentei la nivel
teoretic, ci ncearc s expun evenimentul vietii ca atare. Nici un aspect
existential, fie al vietii umane fie al creatiei n ansamblul ei, nu este strin
domeniului Teologiei morale. Totul este ns abordat, evaluat si raportat
la perspectiva sensului existentei: ndumnezeirea creatiei. Teologia moral
se voieste, pe aceast linie, o stiint teologic a valorilor, a principiilor, dar
78 Teologia, 4 / 2007

nu n sensul unei axiologii teoretice-abstracte, ci, cu ntelesul c orice

principiu si valoare pe care le analizeaz, solicit adeziunea interioar
nspre edificarea haric a persoanei si a vietii nsesi.
Ca disciplin teologic sistematic, Teologia moral nu-si vede mplinit
rostul dac s-ar rezuma la un expozeu al normelor de conduit si la o
analiz filozofico-etic a acestora. Pe lng instruirea intelectului, Morala
doreste ca fiecare cunostint dobndit s devin un element dinamic al
constiintei spre o trire virtuoas a vietii.
Studiile de Teologie moral publicate n Revista Teologia (publicatia
Faculttii de Teologie Ortodox din Arad) urmresc tocmai acest lucru:
s surprind cadrele vietii duhovnicesti sau viata n Hristos.
Am identificat opt autori cu preocupri n domeniul Teologiei morale
care si-au publicat studiile n Revista Teologia. i vom prezenta tinnd
seama de ordinea alfabetic a numelor autorilor:

1. Ieroschimonah Dr. Corbu Agapie, a publicat n dou numere ale

Teologiei studiul: Valente filocalice ale Noului Testament I, n Teologia
1-2/1999, p. 53-74 si Valente filocalice n Noul Testament II, n Teologia
1/2000, p. 64-72.
Printele ieroschimonah Agapie Corbu, lector la Catedra de Noul
Testament a Faculttii de Teologie din Arad ofer n studiul citat una
dintre cele mai profunde perspective ce vizeaz raportul organic dintre
Cuvntul inspirat al Scripturii si viata ascetico-mistic a printilor filocaliei.
Biblia are un loc unic si determinant n viata duhovniceasc astfel nct
spiritualitatea ortodox este biblic (p. 53). Viata ascetico-duhovniceasc
este datoare s-si fixeze izvorul cu toat silinta n dumnezeiasca Scriptur
pentru c meditarea nencetat a Scripturii este lumina sufletului;
cerceteaz si tu dumnezeiestile Scripturi si pe cele ce conglsuiesc cu
Scripturile s le iei n mn si s le stpnesti cu cugetarea. Doar asa se
ajunge la dobndirea vietii virtuoase pentru c n Scripturi aflm viata
vesnic. Biblia, scrie autorul, este deci acea smnt divino-uman din
care a rsrit Filocalia, ca erminie vie si n care trebuie s se nrdcineze
orice experient duhovniceasc din spatiul eclezial ce se doreste autentic
(p. 54).
Studii 79

Totusi, spune printele Agapie, n timp s-au concretizat dou tipuri de

relatie ntre Biblie si Filocalie. Una generatore, respectiv textul biblic
aplicat, pus n practic a dat nastere la o experient duhovniceasc trit
n Biseric, experient care exprim si ntrupeaz Scriptura fr a o
epuiza(p. 54), si, alta, prezent ntr-un cadru exegetic n care se face
apel la Filocalie pentru a tlcui Scriptura fr ns o integrare
duhovniceasc a vietii. Aceast din urm atitudine mentine n exterioritate
viata si Scriptura.
Studiul autorului nostru analizeaz apoi diferite notiuni duhovnicesti
precum cele de ndrumtor duhovnicesc, lupt duhovniceasc,
pocint, filoponie (iubire de osteneal), priveghere, trezvie, care
arat sinteza organic dintre Scriptur care genereaz si viata ascetico-
mistic, care ntrupeaz (p. 55). n mod deosebit trei teme ale Spiritualittii
ortodoxe, credinta, pocinta si ispita sunt analizate pe larg si sunt propuse
drept exemple ale unittii organice dintre Cuvntul inspirat si viata
duhovniceasc din Filocalie. Ne vom opri doar asupra virtutii teologice a
credintei. n analiza autorului, credinta ar avea urmtoarele caracteristici:
Credinta este prezenta n noi a celor ndjduite si, mai cu seam, a lui
Dumnezeu, deci nu o simpl atitudine intelectual fat de un sistem doctrinar;
Credinta este legat ontologic de faptele bune care lucrate cu
srguint si nevoint ne duc la o adncirea cunoasterii lui Hristos Cel
prezent n noi;
Lucrarea din credint a faptelor bune, respectiv a poruncilor
Domnului, ne duce la libertatea adus de Hristos si la care doar prin
puterea Lui putem ajunge prin mpreun lucrare;
Credinta este nceput, mijloc si sfrsit al vietii duhovnicesti n lumea
aceasta. Primit n dar, ne duce prin lucrare la experienta, mereu nedeplin
aici, dar mereu mai adnc, a vietii vesnice n Hristos Iisus;
Cunoasterea lui Hristos n noi rezultat din lucrarea faptelor bune,
a poruncilor, este exprimat prin termenii prin Hristos, n Hristos,
Hristos n voi, cu Hristos;
Credinta presupune viata n Duhul si dinamic a ndumnezeirii.

2. Pr. Dr. Clin Ioan Duse, Lector la Facultatea de Teologie

Ortodox din Oradea, este n prezent n Revista Teologia cu trei studii
din domeniul Teologiei morale:
80 Teologia, 4 / 2007

Vederea luminii dumnezeiesti dup Sfntul Simeon Noul

Teolog, Teologia 4/2000, p. 102-121.
ndumnezeirea dup Sfntul Simeon Noul Teolog, Teologia
2/2001, p. 81-103.
Sfntul Ioan Gur de Aur propovduitor al milosteniei,
Teologia 2/2007, p. 136-163.
a). n cel dinti studiu, Vederea luminii dumnezeiesti dup Sfntul
Simeon Noul Teolog, printele Duse ncearc un excurs n problema
vederii lui Dumnezeu n perspectiva general a Scripturii si doctrinei
Bisericii si n mod special n viziunea Sfntului Simeon Noul Teolog.
Teologia bizantin a abordat vederea lui Dumnezeu ca pe o tem
de preferint. Pe de o parte Dumnezeu este de nevzut, de necunoscut si
absolut inaccesibil fiintei create, si, pe de alt parte, vederea fetei lui
Dumnezeu este sensul si mplinirea suprem a omului (p. 102-103).
Scriptura are aceeasi perspectiv: pe de o parte nu vei putea vedea fata
Mea, c nu poate omul vedea Fata mea si s fie viu (Iesire 33, 20 u);
nor si negur mprejurul Lui(Psalmi 96, 2); Dumnezeu singur are
nemurirea si locuieste ntr-o lumin neapropiat; nimeni dintre oameni nu
L-a vzut, nici, nici nu poate s-L vad(I Timotei 6, 16); si, pe de alt
parte, Revelatia nu e altceva dect o continu si complex teofanie:
eu am vzut pe Dumnezeu fat n fat si sufletul meu a rmas viu
(Facere 33, 24 u); cu Moise, Dumnezeu vorbeste fat ctre fat ca si
cum ar gri cu un prieten (Iesire 33, 11; Deuteronom 34, 10); inimile
curate vor vedea pe Dumnezeu (Matei 5, 8); si ei vor vedea fata Lui si
numele Su va fi pe fruntile lor(Apocalips 22, 4).
Sfntul Simeon teologhiseste asupra cunoasterii si vederii lui
Dumnezeu pe care le numeste experienta luminii cele necreate. Lu-
mina strluceste de acum n ntuneric, ziua si noaptea, n inimile si sufletele
noastre. Ea ne lumineaz, aceast lumin nenserat, nestriccioas, care
niciodat nu se ntunec, ci vorbeste, lucreaz, trieste si d viat,
preschimb n lumin pe cei care-i lumineaz. Cei care nu au primit aceast
lumin n-au primit harul, cci primind harul se primeste lumina
dumnezeiasc si este primit Dumnezeu (p. 108). Dup Sf. Simeon
mntuirea st n cunoasterea lui Dumnezeu la care nu poti ajunge dect
pornind de la simtirea negrit si constient a Duhului n suflet si ajungnd
Studii 81

la vederea lui (p. 108). Curtirea de patimi este poarta prin care nc din
aceast viat omul dobndeste vederea lui Dumnezeu: Dac Hristos a
zis c Dumnezeu este vzut prin curtia inimii, desigur c odat curtia
dobndit, vederea va urma. De altfel, dac tu ai fi curtit-o odat, ai fi
stiut c acest cuvnt este adevrat Dac ntr-adevr, aici jos este
curtia, aici jos va fi si vederea; dar dac tu zici c vederea nu exist
dect dup moarte, n chip fortat tu asezi, de asemenea, curtirea dup
moarte si astfel se va ntmpla c nu vei vedea pe Dumnezeu niciodat
(p. 110). Aceast vedere a luminii necreate nu este un act al ochiului
trupesc, ci al ochiului spiritual, al inimii curate, ca o consecint a
contemplatiei harice. Vederea lui Dumnezeu este o necesitate absolut:
cum poti vorbi de cineva fr s-L vezi? (p. 113)
Sintetiznd semnificatia luminii dumnezeiesti la Sf. Simeon Noul
Teolog autorul conchide c Lumina este Dumnezeu Cel ntreit n
Persoane, Lumina este energia Sa necreat, harul ndumnezeitor care
umple creatia si o ndreapt spre Dumnezeu; lumin este relatia n har cu
Dumnezeu si cunostinta noastr despre El, sensul autentic al vietii crestine,
al crestinismului, fiind acela de a participa la lumina negrit si a deveni
lumin. De asemenea, lumin este viata liturgico-sacramental a Bisericii
lui Hristos (p. 120-121).
b) Cel de al doilea studiu al Printelui Duse aprofundeaz problema
ndumnezeirii omului n viziunea aceluiasi Printe, Sf. Simeon Noul Teolog.
Autorul nostru porneste de la premiza ca ndumnezeirea este desvrsirea
si deplina ptrundere a omului cu Dumnezeu (p. 81). Posibilitatea
ndumnezeirii tine de lucrarea restauratoare realizat prin ntruparea lui
Dumnezeu pe pmnt. Procesul ndreptrii ncepe cu Botezul si se
desvrseste prin urcusul spiritual generat si realizat de har n om, printr-
o lucrare teandric. ndumnezeirea nu se opreste niciodat continund si
n mprtia cereasc (p. 82).
Sub titlul ndumnezeirea dup Sf. Printi (p. 85-92), Printele Duse
subliniaz cteva aspecte din gndirea patristic n problema ndumnezeirii
omului. n procesul ndumnezeirii omului lucrrile naturii umane nceteaz,
fiind nlocuite cu lucrrile dumnezeiesti, atributele naturale fiind coplesite
de slava dumnezeiasc (p. 85). Sub lucrarea harului omul devine o fiint
doxologic: luminat, scrie Grigorie Palama, omul atinge piscurile vesnice
82 Teologia, 4 / 2007

si chiar fr s fie n cer, el se altur puterilor ceresti n cntarea lor

nencetat (p. 85). Sufletul devine dumnezeu, odihnindu-se, prin
participare la harul dumnezeiesc, de toate lucrrile sale mintale si sensibile
si odihnind deodat cu sine n toate lucrrile naturale ale trupului, care se
ndumnezeieste mpreun cu sufletul n proportie cu participarea lui la
ndumnezeire, asa nct atunci se va arta numai Dumnezeu att prin suflet
ct si prin trup, atributele naturale fiind biruite de prisosinta slavei (p. 86).
Pe linia de ansamblu a gndirii patristice, Sf. Simeon Noul Teolog
subliniaz c ndumnezeirea este n proces infinit: progresul va fi ntr-
adevr fr sfrsit de-a lungul veacurilor, pentru c ncetarea credintei
spre acest sfrsit infinit nu va fi nimic altceva dect sesizarea insesizabilului
si c va deveni obiect al sturrii Celui din care nimeni nu poate s se
sature; dimpotriv va fi covrsit si va fi slvit n lumina Sa ntr-un progres
fr sfrsit si nu un nceput indefinit (p. 92). Desvrsirea negrit a
omului nseamn ntruparea tainic a lui Hristos n fiecare credincios
(p. 94). Prin Hristos, omul particip la nssi modul existentei divine,
existent care se face cauza duhovniciei crestine (p. 93). Urcusul n har
face ca realitatea material s fie tot mai transparent si tot mai
duhovniceasc si tot mai centrat n circuitul iubirii intratreimice (p. 98-
99). ntr-un sfrsit fr de hotar vor fi toti n Dumnezeu si vor vedea
toate n Dumnezeu, sau Dumnezeu va fi toate si-L vor vedea n toate
(p. 103).
c) Cel de al 3-lea studiu al Printelui Duse este legat de viziunea Sf.
Ioan Gur De Aur asupra milosteniei.
Sf. Ioan Gur de Aur a dedicat milosteniei, ne spune Printele Duse,
peste 40 de cuvntri, iar temele legate de aceasta, precum srcia,
lcomia, bogtia nedreapt, le-a abordat n alte peste 200 de omilii (p.
138). Poate mi va spune cineva: n fiecare zi ne vorbesti de milostenie si
de iubirea de oameni! Da! n fiecare zi! i nu voi nceta a v vorbi! Dar
chiar dac ati face milostenie nici atunci n-ar trebui s ncetez, ca s nu
v trndviti (p. 139).
Milostenia are la baz unitatea neamului omenesc. Cu totii alctuim
un tot: cnd unul este bolnav, toti si aduc contributia la vindecarea lui, tot
asa si n societate cnd este ntelegere si unire, oamenii indiferent de
rangul social pe care l detin se ajut reciproc, acordndu-si sprijinul
Studii 83

necesar, n lips si n nevoi. Nimic nu pretuieste Dumnezeu asa de mult

dect viata pus n slujba tuturor. Eu nu cred c se poate mntui cel care
nu munceste pentru mntuirea aproapelui su. Puterea de a renunta la
plcerile proprii si de a depsi pornirile egoiste ne este dat prin harul
Sfintelor Taine: gndeste-te omule c te-ai nscut a doua oar, gndeste-
te la darurile cu care ai fost nvrednicit; gndeste-te la taina ce ai primit,
c ai fost fcut templu de nesfrmat, c ai fost fcut templu frumos
mpodobit. Nu ai fost mpodobit cu aur, nici cu mrgritare, ci cu Duhul
Sfnt mai de pret dect aurul si mrgritarele (p. 145). Milostenia
deschide cerurile celui ce o svrseste cu inim larg si implicat n suferinta
sracului. Lauda milosteniei, n viziunea Sf. Ioan Gur de Aur, nu are
egal: fr feciorie te poti mntui, dar fr milostenie cu neputint.
Milostenia este de neaprat trebuint si le tine pe toate. Nu fr motiv
am numit eu milostenia inima virtutii. Care este folosul cnd sfnta
mas este plin de potire de aur, iar Hristos piere de foame? Satur-L pe
El mai nti, c-I flmnd, si dup acea mpodobeste-I din belsug si masa
Lui (p. 148-149).
Concluzia studiului Printelui Duse: dragostea unit cu milostenia l
ridic pe om pe treptele cele mai nalte ale virtutilor ajutndu-l s triasc
o viat de crestin autentic si s dobndeasc mostenirea cea vesnic n
mprtia lui Hristos (p. 163).

3. Lect. Dr. Sebastian Moldovan profesor de Teologie Moral

la Facultatea de Teologie din Sibiu, este prezent n paginile Revistei
Teologia, cu un amplu studiu, publicat n numerele 1 si 2/2000 asupra
problemei procreatiei. Studiul se intituleaz: Cresteti si v nmultiti.
Despre sensul procreatiei n Sfnta Scriptur.
Asa cum mrturiseste autorul, studiul este o ncercare de a identifica
o cale de acces nspre o problem delicat cea a procreatiei, si care nu
a fost foarte pe larg dezbtut de exegeza ortodox (p. 31). Locurile
scripturistice ce ating problematica procreatiei vor fi interpretate n lu-
mina hristologiei pnevmatice care presupune ntreaga hristologie a Noului
Testament, toate etapele iconomiei n trup a Mntuitorului asa cum sunt
ele mrturisite sub inspiratia Sfntului Duh de Sfintele Evanghelii si Sfintii
Apostoli (p. 31).
84 Teologia, 4 / 2007

Astfel, Hristos, ultimul Adam, reveleaz chipul dup care a fost creat
Adam cel dinti, iar energiile dumnezeiesti ale nvierii unele si aceleasi cu
energiile dumnezeiesti ale Creatiei, descoper originea si scopul irumperii
izvoarelor vietii (p. 32-33). Pornind de la afirmatia Sf. Maxim
Mrturisitorul c taina ntruprii Cuvntului cuprinde n sine ntelesul
tuturor ghiciturilor si tipurilor din Scriptur si stiinta tuturor fpturilor
vzute si cugetate iar cel ce a cunoscut ntelesul tainic al nvierii, a
cunoscut scopul pentru care Dumnezeu a ntemeiat toate de mai nainte,
domnul Sebastian Moldovan conchide c si procreatia se descoper astfel
n slujba iconomiei ntruprii care cuprinde creatia lumii si rezidirea ei n
Hristos (p. 34).
Studiul autorului nostru ne propune apoi, sub titlul procreatia n cartea
Genezei, patru abordri a tot attea texte scripturistice care sunt
interpretate n functie de criteriul anuntat: lumina hristologiei pnevmatice.
Versetele biblice sunt analizate printr-o abordare filologic determinndu-
se ntelesurile semantice prin apel la textul original ebraic si cel al
Septuagintei. Desi chipul omului nu se refer la distinctia brbat-femeie
(p. 36), totusi n planul creatiei omul se mplineste numai ca brbat si
femeie astfel nct dobndeste el nsusi un nume si o vocatie fr de care
orice alt lucrare a sa asupra lumii mai mult l nsingureaz (p. 37).
Partea a doua a studiului (Teologia 2/2000, p. 49-61) analizeaz
procreatia n teologia Legmntului. Patriarhul Avraam, fiu al lui Terah
fiu al lui Adam, fiu al lui Dumnezeu, printe al lui David, printe al lui Iisus
Hristos, are, printre altele, si vocatia de a arata specificul supranatural al
procreatiei. Dup o viat de ncercri venite ntr-un crescendo, care-L
implic pe Dumnezeu n destinul lui Avraam, autorul studiului conchide:
realizarea planului lui Dumnezeu nu urmeaz pur si simplu nici calea
procreatiei naturale nici pe cea a procreatiei artificiale, desi le asum
pe amndou, ci calea procreatiei supranaturale, a nasterii de sus,
deocamdat prin fire, dar dincolo de puterile firii, asa cum ni se descoper
n modul venirii pe lume a lui Isaac (p. 53-54).
Patriarhii, descendentii din Avraam si printii lui Dumnezeu (p. 55)
se vor ncadra n aceeasi formul: cstoria si procreatia sunt o slujire
profetic hristologic. Ei repet, cu fiecare generatie, legmntul
testamentar acordat lui Avraam printr-o invocare si evocare a acestuia.
Studii 85

Crtile biblice prezint binecuvntarea lui Dumnezeu fat de poporul ales

ca avnd o constant: procreatia, nmultirea. Captul acesteia va fi Ultimul
Adam. De aceea Cartea Genezei Bibliei vorbeste de o astfel de
procreatie: Cuvntul lui Dumnezeu crestea si se nmultea foarte numrul
ucenicilor n Ierusalim (Faptele Apostolilor 6, 7). Desigur, nu avem de-
a face aici cu procreatia biologic, ci cu nasterea de sus Cu toate
acestea, atta timp ct istoria cresterii si nmultirii Bisericii va continua,
procreatia va continua si ea s aib un cuvnt de spus, cci pentru prezenta
n pleroma mprtiei amndou nasterile sunt necesare(p. 61).

4. Pr. Lect. Drd. Negreanu tefan, cadru didactic la Facultatea de

Teologie din Arad, este prezent n Revista Teologia 2/2000, p. 134-138
cu un scurt articol: Hristos - piatra ce din capul unghiului veacurilor.
Articolul poate fi exploatat n perspectiva Teologiei Morale la capitolul
hristocentrismul moralei ortodoxe. Autorul ne propune un scurt excurs n
istoria modernittii de la Nietzsche la postmodernitate, afirmnd c n
absenta lui Hristos istoria penduleaz ntre absurd si nihilism. Izgonirea
lui Dumnezeu din creatie las loc doar sinuciderii sigure (p. 134). Fr
autoritatea divin fiecare este liber s fac orice cu conditia s nu ncalce
drepturile si liberttile legitime ale altora (p. 136). Dumnezeu este nlocuit
cu o autoritate anonim care nu pretinde nimic n afar de ceea ce
este evident sau pare evident si se ascunde sub masca simtului comun a
stiintei, a normalittii si mai ales a opiniei publice (p. 136). Lipsit de
prezenta si interventia lui Dumnezeu, negnd existenta rului ca realitate
metafizic, istoria nu are nici o obiectie, nici o directie, nu are nici o sperant
care s-i traseze un sens n devenirea temporal, mrginindu-se la un
optimism facil n virtutea cruia lucrurile se aranjeaz de la sine (p. 137).
Fr Hristos istoria poate fi citit fie doar ca o evolutie a uneltelor
(tehnologiei), fie ca o dram a deciziilor sngeroase a umanittii.
Concluzia se impune, conchide autorul nostru: reconsiderarea lui
Hristos ca Dumnezeu nu al istoriei, ci n istorie. ntruparea, permanentizat
n timp ca Biseric, este unica sans a omului si a creatiei.

5. Pr. Drd. Nicolae Rzvan Stan, redactor coordonator la Revista

Mitropolia Olteniei este prezent n paginile Teologiei cu un elaborat si
86 Teologia, 4 / 2007

profund studiu de spiritualitate ntitulat: Asceza cale spre ndumnezeire

(Teologia 2/2005, p. 156-198).
Pornind de la un cuvnt al Sfntului Grigore de Nyssa, dup care
conditia de crestin presupune ca fiecare s-si sape n firea sa luntric
frumusetea lui Hristos (p. 157), autorul defineste asceza drept nevointa
duhovniceasc, miscarea nainte, prin care cel botezat rspunde
iubirii lui Dumnezeu printr-un efort de a se asemna tot mai desvrsit
cu El. Retinem din excursul patristic asupra ascezei (p. 158-161)
sublinierea Sf. Maxim Mrturisitorul: asceza este o lupt mpotriva
robiei adus de lucrurile lumii (p. 161). ns dezrobirea de lume
presupune nainte de toate sinergismul. Cine ar putea s rabde fr
mngierea Domnului nentrerupta sete de ap, s rpeasc ochilor
omenesti acel dulce si desfttor somn de dimineat si s ngrdeasc
prin regul permanent mrginind la patru ore, toat odihna sa de
noapte? Cine, fr harul lui Dumnezeu ar fi n stare s se achite de
obligatia cititului nencetat, a muncii nentrerupte neavnd nici un
interes pentru foloasele prezente? Acestea toate nu pot fi nici dorite
de noi mereu fr insuflare dumnezeiasc, nici nfptuite fr ajutorul
ei Nu ajungem la ceea ce ne-am propus, dac nu ne-a fost dat de
mila Domnului puterea nfptuirii (p. 163). Atta vreme ct lucrarea
harului nu vine s pecetluiasc aceste eforturi ascetice, ele rmn o
lucrare omeneasc, prin urmare striccioas (p. 165).
Pe lng faptul de a fi o lucrare sinergic, asceza mai este
manifestarea exterioar a harului primit prin Sfintele Taine (p. 169).
Harul Botezului nnoieste chipul si spal toate pcatele si sdeste n noi
puterea de a participa la realizarea asemnrii(p. 169). Autorul prezint
apoi cu o bogat argumentare biblic si patristic articularea organic a
ascezei pe harul si lucrarea celor sapte Taine ale Bisericii (p. 169-182).
Lupta ascetic mai presupune un element: povtuitorul (duhovnicul). Toti
cei ce voiesc a se izbvi de patimi au nevoie negresit de un Moise, ca
un mijlocitor ctre Dumnezeu si dup Dumnezeu care stnd pentru noi la
mijloc cu fptuirea si cu vederea (contemplarea), s ntind minile spre
Dumnezeu, ca s trecem, povtuiti de el, marea pcatelor si s punem pe
fug pe Amalic, cpetenia patimilor. S-au nselat deci cei ce s-au ncrezut
n ei nsisi si au socotit c nu au nevoie de nici un povtuitor (Sf. Vasile
Studii 87

cel Mare) (p. 182). Asceza este apoi eclezial. Ea nu este o ambitie
personal, ci o component a vietii bisericesti (p. 187-188).
Studiul printelui Stan se ncheie printr-o analiz a ctorva caracteristici
ale ascezei autentice. Ea este accesibil tuturor si obligatorie pentru
toti. Nu apartine prin excelent doar monahilor sau clericilor ci tuturor
pentru c toti trebuie s parcurg drumul ndumnezeirii. Asceza nu este o
lupt mpotriva trupului, pentru c mntuirea nu se obtine prin renuntare
la trup, ci n trup (p. 190). Luptele ascetice presupun o dreapt socoteal
(p. 191), n functie de realitatea personal a fiecruia. De aceea ascetica
nu are reguli rigide, abstracte, ci doar orientri si rnduieli care se
iconomisesc specific staturii duhovnicesti a nevoitorului (p. 191-193).
Asceza este apoi o nevoint luminoas si nsotit de bucurie. Nevoitorii,
pustnicii si credinciosii care se nfrneaz sunt veseli (p. 194-195). Bucuria
ascezei face din aceasta un demers pozitiv n existent, ca fortificare n
virtute si ca trire luminoas, n sens!
Studiul Printelui Rzvan Stan, prin bogatele conotatii patristice si
biblice, ca si prin siguranta teologic cu care analizeaz problema ascezei
poate constitui un punct de reper pentru literatura moral ortodox.

6. Pr. Dr. Ioan C. Tesu, conferentiar la Facultatea de Teologie

Ortodox Dumitru Stniloae a Universittii din Iasi, a publicat n Revista
Teologia cinci studii ce se nscriu n domeniul Teologiei Morale.
a) Teologia ntre discurs si experient, ntre vorbire si trire
(Teologia 2/2002, p. 147-160).
Studiul Printelui profesor Tesu este o profund analiz, prin printii
filocalici, a afirmatiei lui Evagrie Monahul: dac esti teolog (dac te
ocupi cu contemplatia) roag-te cu adevrat si dac te rogi cu adevrat,
esti teolog.
Teologia n acceptiunea Printilor nu este att vorbirea despre
Dumnezeu, ct vorbirea cu El. Acela este adevratul teolog care depseste
nvttura abstract despre Dumnezeu si care-L descoper pe Hristos, Cel
slsluit tainic n sufletul su curat si face roditoare aceast prezent divin,
prin mplinirea, cu osteneal, a virtutilor crestine (p. 148).
Cunoasterea lui Dumnezeu este o cunoastere duhovniceasc si nu
una intelectual-abstract. Iar cunoasterea duhovniceasc este un dar, o
88 Teologia, 4 / 2007

harism ce se druie de ctre Dumnezeu doar celor curtiti de patimi (p.

149). Cei ndumnezeiti prin har triesc cu cele dumnezeiesti si cu Dumnezeu
ca si cu cele familiare si le cunosc pe acelea asa cum contempl Dumnezeu
ntr-un chip asemntor, pe cei ajunsi n chipul dumnezeiesc si dumnezei si se
uneste cu ei (p. 149). Harisma cunoasterii duhovnicesti este precedat de
nevointele ascetice. Curtire de patimi, eliberarea de pcat si lucrarea virtutilor
constituie trstura si conditia fundamental a oricrei forme de cunoasteri
duhovnicesti (p. 150). Procesul desptimirii ca si lucrarea virtutilor se
desfsoar ntr-o viat de permanent rugciune (p. 152).
Cuvntarea de Dumnezeu este mai mult dect un discurs. Ea este
un dialog pe care-L aprinde harul n cel curtit de patimi. Cuvntul, ca
modalitate de expresie si comunicare, poate izvor din nvttur, din
citire, din fapt si din har (p. 153), ns doar cel din fptuire si din har
este cuvnt dumnezeiesc sau teologic. Acesta izvorste din Logosul
dumnezeiesc si se druieste, ca un dar special, celor vztori, sub forma
cunoasterii suprafiintiale. El este un rod al vietuirii n virtute si al dragostei
lui Dumnezeu fat de creatura Sa. Acesta nclzeste mintea cunosctoare
si cuvnttoare de Dumnezeu (teologic), nftisndu-i taine mari si
nfricostoare (p. 154). Gnosticul devine prieten al lui Dumnezeu ce a
ajuns pe treapta filotheii morale, naturale si teologice cunoscnd ratiunile
prime si esentiale ale lucrurilor, iar prin intermediul acestora urcnd la
Ratiunea lor suprem (p. 155).
b) Cel de al doilea studiu al printelui Tesu, Teme ale spiritualittii
ortodoxe n tlcuirea printelui profesor Dumitru Stniloae: pcatul
si patima este publicat n dou numere succesive al Revistei Teologia,
respectiv 1/2003 p. 117-135 si 2/2003, p. 155-170.
Studiul Pr. Tesu prezint gndirea Pr. Dumitru Stniloae asupra
pcatului si patimii exprimat n volumul-manual: Spiritualitatea
Ortodox. Ascetica si Mistica.
Patimile reprezint cel mai cobort nivel la care poate cdea fiinta
omeneasc, trirea conform trupului, elementul material din constitutia
omeneasc si acesta n starea n care l apropie cel mai mult de animalitate,
de biologic (p. 119). Patimile sunt o ntoarcere a ntregului om spre exte-
rior, spre vietuirea dup simturi, o prefacere a ntregului om n trup n
simtire trupeasc (p. 120). Prin chipul dumnezeiesc al su omul aspir
Studii 89

spre infinit. Patimile sunt cutarea rsturnat a vesniciei, cutarea

infinitului n valori finite. Patimile hrnesc setea de infinit din nchipuirea
c ar fi consistent ceea ce nu este. Ele se misc n fond spre tot mai mult
nimic spre subtierea tot mai mare a existentei, care si pstreaz mereu
aparenta de mai mult existent (p. 121). Pofta dup cele pmntesti,
scrie pr. Stniloae, nu se satur niciodat. Cnd te saturi de ceva si treci
la altceva dup o vreme te simti gol de ceea ce te-a sturat mai nainte si
te ntorci iarsi spre aceea, sturat de lucrul spre care te-ai ndreptat,
dup sturarea de cel dinti. E o lrgire care se goleste ndat ce nu-i mai
dai ceea ce doreste ea. Te-ai sturat de desfru, tinzi spre butur. ntre
timp ti s-a golit lrgimea poftei umplut de desfru si te ntorci iarsi la el.
Sunt niste pofte alternative pe care le saturi pe rnd si se golesc pe rnd
(p. 123-124).
Patima nseamn si renuntarea la libertate. Libertatea ce o d patima
e aparent; ea se dovedeste n scurt vreme cumplit robie. Betia,
desfrnarea, lenea, se prezint la nceput ca manifestri de libertate. Dar
curnd, crescnd puterea lor, ele se dovedesc monstrii care ne nlntuiesc
si ne duc la slujirea lor fr se ne putem opune (p. 125).
Patimile sunt, apoi, ziduri ntre noi si Dumnezeu, un zid desprtitor,
ntunecos, n fata mintii, de nu mai vede pe Dumnezeu si lrgimea tuturor
n El, ci se opreste la ngustimea si opacitatea lucrurilor (p. 127).
Ele sunt si gropi ale duhului, adic o ngropare a duhului n trup, o
mpietrire a inimii, o pierdere a transparentei duhului si o biruint a
simtualittii ngrosate (instinctive) (p. 128).
Posibilitatea pctuirii si mptimirii tin de vointa uman. Pr. Stniloae,
analizeaz studiul printelui Tesu, determin pe linia natural si o voint
deliberativ sau gnomic. nzestrat structural cu libertate, omul, prin
voint, si poate refuza statutul su ontologic si si poate activa libertatea
ca liber arbitru sau capacitate gnomic (adic de alegere ntre bine si
ru). Vointa gnomic este vointa natural ajuns slbit prin cderea n
pcat (p. 130-131).
Prima parte a studiului printelui Tesu se ncheie cu problema cauzelor
pcatului si ale patimii. Aceste se mpart n: cauza prim (mndria) si
cauze ultime (diavolul si sensibilitatea omului ce lucreaz fr controlul
ratiunii) (p. 132-135).
90 Teologia, 4 / 2007

Partea a doua a acestui studiu (Teologia 2/2003, p. 155-170) surprinde

gndirea printelui Stniloae asupra problemelor: afecte, simturi, felurile
si numrul patimilor si raportul acestora cu faculttile sufletesti. Afectele
sunt ireprosabile si reprosabile. Amndou ns tin de constitutia omului
czut n pcat. Afectele necondamnabile ale firii omenesti nu au apartinut
omului original, nu au fost constitutive firii sale prin creatie, ci s-au strecurat
n ea ca urmare a pcatului strmosesc, perpetundu-se apoi la ntreaga
specie uman. Ele nu fac parte, din aceast cauz, din definitia firii
originare, ci sunt o urmare si o expresie a degradrii, a alterrii ei. Prin
aceste afecte, simturile omului se pun n miscare rvnind suprafata sensibil
a lumii. Omul cderii se mprtseste de lume simtual. Omul originar se
mprtsea de lume cu totul rational (p. 156-157). Prin afecte ca trsturi
irationale ptrunse n firea omului dup cdere omul este lesne de ispitit
att de ctre diavol, ct si de ctre aplecarea sensibilittii proprii spre
materialitatea lumii. Nevointele ascetice si viata virtuoas pot duce la
transfigurarea (nduhovnicirea) afectelor (p. 157-158).
Afectele ireprosabile sunt numite de ctre Sf. Maxim Mrturisitorul
patimi potrivite cu firea, iar afectele reprosabile, sau pcatele cronicizate,
sunt numite patimi contrare firii (p. 159). n continuarea studiului, printele
Tesu prezint mprtirea patimilor, strnirea lor si problema ispitei (p. 161-
164) si se ncheie cu un subcapitol patimile si faculttile sufletesti. Mintea,
ca potent a tuturor actelor de cunoastere si de cugetare, pofta, ca potent
a tuturor dorintelor si poftirilor si mnia, potenta irascibil, impulsiv a
actelor de curaj, de brbtie, de mnie bun sau rea, toate (aceste trei
facultti ale sufletului) au de suferit n procesul mptimirii (reprosabile).
c) Urmtorul studiu al printelui Tesu, supus atentiei noastre, este
Paternitate si filiatie duhovniceasc la Sf. Simeon Noul Teolog,
publicat n Teologia 4/2004, p. 171-203.
Autorul ncearc s surprind viziunea Sf. Simeon Noul Teolog,
socotit cel mai mare mistic al Evului Mediu crestin (p. 171), asupra
persoanei si lucrrii printelui duhovnicesc.
Preotia si lucrarea preoteasc, spune Sf. Simeon, nu este doar o
Tain ci si un dar al Duhului Sfnt. Cuviosul Simeon Evlaviosul, printele
duhovnicesc al Sf. Simeon, contura chipul preotului astfel: s fie curat
nu numai cu trupul, ci si cu sufletul; s nu fie prtas la nici un pcat; s fie
Studii 91

smerit att n purtarea sa din afar, ct si n simtirea dinluntrul a sufletului.

Cnd st naintea Sfintei si Sfintitei Mese, trebuie s vad fr ndoial,
cu mintea pe Dumnezeu, iar cu simturile, Sfintele asezate nainte. Dar nu
numai acestea, ci e dator s-L aib n chip constient slsluit n inima sa
si pe nsusi Cel prezent n chip nevzut n daruri, ca s poat aduce
cererile cu ndrznire. i ca un prieten care vorbeste cu prietenul su, s
zic: Tatl nostru, Care esti n ceruri, sfinteasc-se numele Tu,
rugciunea artndu-l ca avnd pe Cel ce e Fiul lui Dumnezeu prin fire,
slsluit n sine mpreun cu Tatl si cu Duhul Sfnt. (p. 173).
Printele duhovnicesc si mplineste rostul si lucrarea ndeosebi n
Taina Pocintei. Paternitatea si filiatia duhovniceasc au un profund
caracter sacramental. Spovedania, ca botez al lacrimilor, este locul
unde chipul nnoit n Taina Botezului se reactualizeaz n toat frumusetea
sa (p. 175-177).
Printele duhovnicesc autentic este un lucru rar si doar de putini
dobndit si este, n viziunea Sf. Simeon, o adevrat harism, un dar si
o binecuvntare (p. 178). S cutm deci mai bine cu osteneal astfel
de brbati, care sunt ucenici ai lui Hristos, si cu chinul inimii si cu lacrimi
multe s-L rugm zile ntregi s dea jos vlul de pe ochii inimilor noastre
ca s-l recunoasc, n cazul n care se va gsi unul ca acesta n aceast
generatie rea si viclean, pentru ca, gsindu-l, s primim prin el iertarea
pcatelor noastre, supunndu-ne poruncilor si rnduielilor lui din tot sufletul,
asa cum si acela ascultnd cuvintele lui Hristos, s-a fcut prtas darurilor
Lui si a primit de la El puterea de a dezlega si lega pcatele aprins fiind de
Duhul Sfnt (p. 178).
Duhovnicul adevrat este doar cel care a primit pe Duhul Sfnt n
simtirea sufletului, cel care si-a gsit sufletul, care are hirotonia nu
doar de la oameni ci nemijlocit de la Duhul lui Dumnezeu (p. 181). Un
astfel de duhovnic se arat un om al virtutii (se cade s fi luminat mai
nti de Lumina cea adevrat, dup care abia s-i aduci pe altii la aceast
Lumin), un bun ucenic duhovnicesc (nu poate da sfat cu putere mult
dect cel care, la rndul su, primeste un astfel de sfat), plin de dragoste
pmnteasc si model de smerenie desvrsit si de slujire (p. 182-184).
Cel care a gsit un astfel de printe duhovnicesc trebuie s rmn n
ascultare fat de el ca fat de Hristos: atunci cnd l vede, socoteste c
92 Teologia, 4 / 2007

l vede pe Hristos Unul ca acesta nu va mai dori s vorbeasc vreodat

cu altcineva si nu va putea prefera ceva din lucrurile din lume peste
aducerea aminte si iubirea de El. Cci ce este mai bun si de folos n viata
prezent si cea viitoare dect a fi mpreun cu Hristos? (p. 185).
Sf. Simeon ridic o problem sensibil legat de duhovnic. n viziunea
lui, Apostolii au transmis puterea duhovniciei episcopilor si preotilor. ns
atunci cnd rvna acestora se mputineaz iar viata lor duhovniceasc nu
este la nltimea chemrii duhovniciei, puterea este transferat de ctre
Dumnezeu monahilor (poporul ales al lui Dumnezeu). ns nu monahilor
cu haina, ci doar acelora cu viata nalt ce au primit ntru simtirea Duhului
harisma duhovniciei. Pe episcopii si preotii nevrednici nu Dumnezeu i-a
prsit, ci ei s-au lepdat de har (prin impedimente la hirotonie, prin pcate
de dup hirotonie) (p. 190-192).
d) Cel de-al cincilea studiu al printelui Tesu, pe care l prezentm,
este Elemente de ascetic ortodox: etapele pcatului, publicat n
Teologia 3/2005, p. 32-55.
Studiul ncearc s surprind cteva dintre mecanismele, modurile
de lucrare si efectele pcatului precum si mijloacele cele mai eficiente
ale luptei mpotriva lui (p. 32-33).
Originea ultim a pcatelor st n pcatul strmosesc. Acesta din
urm este, n viziunea Sf. Maxim Mrturisitorul, afectiunea nerational
a sufletului fat de plcerea simturilor si necunoasterea cauzei celei
bune a lucrurilor. Odat svrsit, pcatul strmosesc l-a nstrinat pe
om cu totul de cunostinta de Dumnezeu si l-a umplut de cunostinta ptimas
a lucrurilor ce cad sub simturi (p. 33-34). Desi rdcin a strii czute a
omului, pcatul strmosesc nu poate fi invocat drept motivatie si justificare
pentru pcatele personale. Nici unul din cei ce pctuiesc nu poate aduce
ca scuz a pcatului slbiciunea trupului, pentru c unirea cu Dumnezeu
Cuvntul a ntrit toat firea, prin dezlegarea ei de blestem, nelsndu-ne
nici o scuz pentru pornirea cea de bun voie spre patimi (Sf. Maxim
Mrturisitorul, p. 35). Cauzele pcatului personal trebuie cutate, dup
Sf. Marcu Ascetul, n nemplinirea poruncilor si faptele rele de dup Botez.
Pe linia Sf. Ioan Damaschinul, a Sf. Ioan Scrarul si a Sf. Filotei
Sinaitul, Printele Tesu analizeaz opt trepte ale desfsurrii pcatului:
momeala sau atacul, nsotirea, lupta, patima, nvoirea sau consimtirea,
Studii 93

fapta, lucrarea si robirea (p. 38-41). Problema gndurilor se bucur de o

analiz larg din partea autorului studiului. Ele apar ca o consecint a
cderii initiale. Adam cel neczut avea o minte unitar si o cunoastere
intuitiv. Cderea i aduce o cunoastere divizat, discursiv, mijlocit,
rational. Gndurile apartin acestei stri. Izvorul lor este multiplu: miscarea
gndurilor n om se svrseste din patru pricini. nti din vointa trupului
natural. Al doilea, din nchipuirea de ctre simturi a lucrurilor lumii, pe
care le aude si le vede. Al treilea, din obisnuintele ptimase si din nclinrile
sufletului, pe care le are n minte. Al patrulea, din atacurile (momelile)
dracilor, ce ne rzboiesc prin toate patimile (p. 43).
Lupta mpotriva gndurilor rele este specific fiecrui atlet al lui
Hristos si tine de sftuirea duhovniceasc. Printii filocalici enumr cteva
modalitti de lupt mpotriva gndurilor rele: cercetarea lor (luarea aminte
la ele); tierea (nlturarea) lor de la prima ivire; rugciunea lui Iisus;
psalmodia si lectura duhovniceasc; descoperirea gndurilor n fata unui
duhovnic ncercat (p. 47-53).
Prin studiile de moral si de spiritualitate publicate n Revista Teologia,
printele profesor Dr. Ioan Tesu se impune ca una dintre cele mai
autorizate voci n domeniu, n spatiul teologiei contemporane.

7. Adina Todea, profesor de religie n Pncota, jud. Arad, doctorand

n Teologie Moral la Facultatea de Teologie Andrei aguna din Sibiu.
Autoarea amintit este prezent n paginile Revistei Teologia cu trei
studii din domeniul Teologiei morale, respectiv:
a) Elemente de psihanaliz din perspectiv ortodox, Teologia
1/2005, p. 191-210.
Studiul pe care ni-l propune autoarea reprezint un demers absolut
necesar de nnoire si mprosptare a limbajului teologic n dialogul Bisericii
cu contemporanitatea. Profesoara Adina Todea ncearc o valorizare a
stiintelor umaniste (psihanaliza si psihologia) n perspectiva patristic
ortodox, dar si o delimitare critic acolo unde situatia o impune.
Este usor de observat c psihanaliza a cstigat astzi credit si teren
aproape n toate planurile de gndire. n acelasi timp cultura contemporan
sufer acut de incultur si naivitate teologic ceea ce determin o
neputint de-a percepe si a evalua corect experientele noastre spirituale
94 Teologia, 4 / 2007

(p. 191-192). n acest sens Ortodoxia, care nu este o realitate limitativ

si care are menirea s-si asume destinul si transformarea lumii n trup al
lui Hristos, este datoare la un dialog pertinent cu lumea de azi care este
dominat de perspectiva psihanalizei. Studiul de fat ncearc tocmai acest
demers; s transfigureze, exorcizeze si mbrace n Hristos limbajul
psihanalitic ca exponent al gndirii contemporane (p. 193).
Psihanaliza este o disciplin creat de Sigmund Freud prin care se
caut, pe cale clinic, s se descifreze aparatul psihic al fpturii umane.
Ar fi de observat c demersul de cunoastere a sufletului omenesc, ca si
terapia lui, constituie preocupri permanente ale Printilor. Delimitarea
de psihanaliz apare prin considerarea diferit a omului. n vreme ce
perspectiva lui Freud este una a determinismelor de jos n sus (de la
infrastructura biologic nspre constiint) de tip darwinist, perspectiva
Ortodoxiei consider natura uman a avea n mod primar o structur
teologic a crei cunoastere necesit pe lng observarea clinic empiric
o abordare haric (p. 194-198).
O alt delimitare a Printilor de psihologie si psihanaliz este prilejuit
de notiunea de psihic. n vreme ce Freud defineste psihicul sub forma
unui aparat psihic rezultat pe cale evolutiv darwinist, teologia patristic
leag sufletul de actul creator al lui Dumnezeu, iar functionalitatea lui de
notiunea de chip al lui Dumnezeu (p. 199-200).
Pornind de la faptul c viata psihic nu poate fi redus la ideea de
constient, pentru c anumite continuturi se gsesc n afara sferei
constiintei, Freud a introdus notiunea de inconstient cruia a ncercat s-
i descrie functionalitatea prin diversi termeni: energie psihic, descrcare,
plcere, frustrare, cenzur, refulare, sublimare. Inconstientul mbrac mai
multe continuturi: inconstient ereditar, predominant instinctiv si energetic;
inconstient psihofiziologic, expresie a vietii somatice; inconstientul mnezic
(rezervor potential al vietii somatice); inconstient afectiv, reprezentat de
dinamica afectelor si pulsiunilor; inconstient rational, responsabil de
desfsurarea proceselor mintale; automatismele, reprezentnd stabilizri
ale unor manifestri desfsurate constient (p. 200-201).
Alturi de inconstient, aparatul psihic al lui Freud mai propune
notiunile de preconstient si constient sau cele de sine, eu si supraeu
(p. 201).
Studii 95

Constatrile psihanalizei nu sunt strine gndirii teologice ortodoxe,

afirm autoarea studiului, subliniind c psihanaliza cunoaste doar
cderea si ca este strin de adevrul revelat despre starea haric de
dinaintea cderii si de starea omului n Hristos (p. 204). n acest sens
sunt prezentate posibilele apropieri dintre psihanaliz si teologie ndeosebi
prin notiunile de constient si constiint moral (p. 205-207).
Dac notiunea de refulare si-ar putea gsi corespondent n amndou
ariile de gndire (p. 208-209), cea de sublimare ns distanteaz net
psihanaliza de perspectiva teologic (p. 210).
b) Constiinta moral n cugetarea patristic, este un alt studiu al
profesoarei Adina Todea, publicat n dou numere ale Revista Teologia,
2/2005, p. 210-234 si 1/2006, p. 208- 232.
Studiul debuteaz cu o incursiune patristic asupra notiunii de
constiint. Sunt nsiruite afirmatiile a numerosi Printi asupra termenului
de constiint moral (p. 210-215). Se remarc dou nivele de cuprindere
ale termenului, unul mai restrns judectoresc de cunoastere a binelui si
a rului si de apreciere a faptelor, si unul mai larg care priveste un bine si
un ru existential, racordate la dumnezeiesc si omenesc si asezate pe un
anumit fgas al existentei (p. 214). Definitiile Printilor conduc la ideea
c constiinta este o dimensiune a demnittii chipului, o chemare a cinstei
de sus, un dar fcut eului nostru prin care s cutm pe Dumnezeu ca
fiind acel Tu dorit n chip absolut, acea stpnire asupra vietii, acea
asezare a fiintei pe dimensiunea liberttii, acea vocatie a ndumnezeirii
care strbate ntreaga realitate uman, omul ntreg, trup si suflet, acea
dinamic extatic personal, situat pe dimensiunea liberttii si cuprinznd
integralitatea uman (p. 216).
Sub titlul delimitri conceptuale, autoarea aseaz n comparatie
notiunea de constiint cu cele de minte, ratiune, cuget, inim. Acestea din
urm sunt continuturi ale constiintei si nu o pot epuiza pe aceasta.
Precizrile sunt importante n contextul gndirii seculariste occidentale
unde constiinta este preponderent acoperit si circumscris notiunii de
ratiune. Printii vorbesc adesea de simtirea ntelegtoare, de inim ca
organ al cugetrii si de prezent a constiintei si n cazul nemanifestrii
capacittii rationale a insului (exemplu la surdo-muti, la bolnavii mintali)
(p. 217-218).
96 Teologia, 4 / 2007

Fundamentul ca si lucrarea constiintei morale sunt teandrice.

Constiinta moral avnd o natur teandric tensioneaz partea creat din
om spre unirea cu realitatea cereasc necreat. n om este (constient
sau inconstient) prezent ntotdeauna o sete de absolut, o chemare spre
dumnezeiesc. Aceasta si pentru c, afirm Sf. Atanasie cel Mare, Cuvntul
creator si sustintor al vietii a adus toate la existent fcndu-le prtase
la Sine (nici o parte a zidirii nu a rmas goal de El). Omul se descoper
pe sine ca o fiint centrat oarecum n afara ei si ekstatic chiar n natura
proprie. De aceea, constiinta va imprima omului un dinamism al naintrii
n planul chemrii divine (p. 220-222).
Pe linia acestui dinamism pnevamtic al constiintei, suprema vocatie
a constiintei este de a fi ridicat n sfatul, n dialogul interior al Sfintei
Treimi, suprema existent dialogic si iubitoare (p. 222). Zidit dup chipul
treimic, comuniunea treimic se reflect si n spatiul constiintei, prin aceea
c ea, constiinta, tinde s nalte zidirea ctre Sfnta Treime n Duhul
Sfnt prin Fiul n Tatl (p. 222). Pe de alt parte, constiinta nssi are
un continut treimic: ratiunea, vointa, sentimentul (p. 226-232). Prima parte
a studiului se ncheie cu prezentarea problemei rusinii si a mustrrii care
descoper c si dup cdere omul nu rmne strin de sfatul
dumnezeiesc (p. 233-234).
Partea a doua a studiului (Teologia 1/2006, p. 208-232), dezvolt
ntr-un prim capitol problema spatialittii morale a constiintei. Autoarea
afirm c spatiul poate fi metamorfozat spiritual astfel nct se poate
vorbi despre: o spatialitate a dialogului cu Dumnezeu; o spatialitate a
dialogului interior, cuprinznd dimensiunea spatial a trupului; o spatialitate
a dialogului cu lumea spiritual a ngerilor si a semenilor; o spatialitate
cosmic a dialogului cu lumea natural.
Constiinta de sine a omului este o energie a persoanei ce tine si de
el si de ceva deosebit de el, de o alteritate exterioar si interioar n
acelasi timp (p. 209). Omul este subiect constient nu doar prin suflet,
ci si trupul particip la calitatea de subiect, particip la constiint (puterea
omului e si n degetul piciorului, scrie Atanasie cel Mare) (p. 209). Odat
cu venirea n trup a lui Dumnezeu, materialitatea trupului este deplin,
ptruns de taina constiintei; trupul se gseste n conformitate cu Fiul.
Prin aceasta, spatialitatea trupului se adnceste, se metamorfozeaz.
Studii 97

Aceeasi experient o fac si sfintii: materia particip la viata constient.

Sufletul si pecetluieste trupul cu pecetea sa personal att de profund
nct nici dup moarte nu se pierde legtura ntre suflet si trup. Sensul
lucrrii constiintei este de a rationaliza trupul czut n dezordinea patimilor
si cum prin trup omul este intim legat de lume, trupul e puntea spre
testura ratiunilor plasticizate ale lumii (p. 209-212).
Din studiul de care ne ocupm mai semnalm doar titlul: dinamica
constiintei morale n cele trei dimensiuni: edenic adamic
hristic. Dinamica edenic a constiintei era aceea a liberttii desvrsite
n bine, constiinta fiind oglinda ce reflecta lumina dumnezeiasc, ce se
rsfrngea, ptrundea si stpnea si materialitatea trupului si a zidirii.
Toate printr-o participare haric la realitatea necreat. Constiinta n rai
era prtas la sfatul treimic.
Cderea introduce n constiint o ruptur: se stric rudenia cu
Dumnezeu si se initiaz o miscare spre sine, care nu-i dect o mpotmolire
n materie si n cugetul crnii. Constiinta cade n inconstient, se divizeaz
prin acopermntul care ntunec frumusetea sufletului (p. 221-222).
Divizarea constiintei se concretizeaz pe mai multe planuri: o prim divizare
exteriorizeaz lucrarea rational si separ mintea-ratiune de mintea-inim,
constiinta discursiv se separ de constiinta intuitiv; la nivelul inimii, a
interiorittii, apare o separare prpstioas ntre un subconstient ntunecos
si un transconstient luminos.
ntruparea lui Hristos reaseaz constiinta. Constiinta lui Hristos
ptrunde n cele dumnezeiesti ca n ale Sale; mintii se deschid adncimile
divine, constiinta este unificat si recentrat n dialogul Sfatului treimic
(p. 223-224). Sfintele Taine, Botezul, Mirungerea, mprtsania vor prelungi
n tot omul realitatea dumnezeiesc-omeneasc hristic si implicit
restaurarea constiintei.
Prin acest elaborat studiu asupra constiintei, profesoara Adina Todea
deschide n Teologia moral o abordare patristic putin exploatat pn
acum. n acest sens studiul se impune ca o lectur obligatorie n problema
constiintei pentru mediul teologic.
c) Cel de-al treilea studiu al prof. Adina Todea, pe care-l avem n
atentie, este Problematica constiintei comunitare, n interferenta de
preocupri a sociologiei si teologiei romnesti(I), publicat n Teologia
3/2006, p. 195-241.
98 Teologia, 4 / 2007

Partea nti a studiului enuntat se ocup cu evolutia conceptului de

comunitate n cultura occidental si cu sublinierea perspectivei sociologice
romnesti asupra constiintei comunitare. Comunitatea are temeiuri
ontologice ntruct persoana uman este structural orientat comunitar,
si temeiuri practice, deoarece omul si-a organizat existenta n ntreaga sa
istorie ntr-un chip colectiv (polisul, comunitatea crestin, natiunea, poporul,
statul).
Autoarea prezint pe scurt modurile de organizarea social ale omului
occidental ncepnd cu perioada modern. Friederich D. E. Schleier-
macher definea comunitatea drept entitate social constituit n baza unor
legturi de tip sentimental, care vizau un scop comun si nrdcinate n
aceleasi rdcini etice si religioase. Societatea, dup acelasi autor,
reprezenta ansamblul indivizilor ce aderau la acelasi contract social menit
s limiteze egoismele si interesele particulare (p. 198). Cele dou
notiuni, comunitatea si societatea, sunt surprinse n definirile celor
mai mari reprezentativi sociologi precum Ferdinand Tnnies si Max
Weber. Sociologia romneasc este ilustrat de gnditorii E. Sperantia,
T. Brileanu, D. Drghicescu, Dimitrie Gusti si Rdulescu Motru (p.
199-201).
Modernitatea si postmodernitatea contemporan romneasc
consider perspectiva traditional asupra comunittii si societtii drept
depsit si inactual. Legitimarea actiunilor sociale pe traditii, respectul
pentru fundamentele religioase par a fi incompatibile cu individualismul
atotputernic contemporan (p. 202-203).
Autoarea analizeaz n continuare componentele constiintei
comunitare. Cea dinti, socotit drept fundament este constiinta religioas.
Cercettori, precum Mircea Eliade, E. Sperantia, S. Mehedinti, T.
Brileanu, I. Bdescu, D. Stniloae, I. Moldovan, pornesc de la constatarea
c rdcina pur, baza si matricea sociabilittii umane, este legtura cu
Dumnezeu (p. 205) si astfel religia nu numai reflect raporturile sociale
dar le si creeaz, punnd bazele unor noi tipuri de grupri sociale Se
poate vorbi de o identitate ntre comunitatea natural si comunitatea
religioas () Prin traditie constiinta religioas transmis noilor generatii
face din religie cea mai puternic legtur comunitar (p. 204). Constiinta
cultural si spatiul valorilor reprezint o alt component a constiintei
Studii 99

comunitare. Citndu-i pe Rdulescu Motru, E. Sperantia si D. Gusti

autoarea subliniaz aportul culturii si al valorilor n structurarea identittii
comunitare (p. 209-212). Constiinta familial, la rndul ei, face din familie
grupul social primar esential pentru constituirea unei constiinte comunitare.
Constiinta familial este punctul de reper, adevrat axis mundi al devenirii
unei comunitti. Ea genereaz o form superioar, nglobatoare tuturor
familiilor dintr-un spatiu dat, anume constiinta etnic-national.
Toate aceste componente circumscriu si dau identitate constiintei
etnic-comunitare. Sociologia interbelic a analizat ntr-o efervescent
stiintific fr precedent notiunile de etnic, comunitate, suflet romnesc,
romnism, neam, natiune, popor, limb, destin istoric.
Studiul prezint apoi aportul pe care Nichifor Crainic, printele D.
Stniloae si printele Ilie Moldovan au ncercat s-l aduc nspre
legitimarea nationalismului etnic-spiritual. Realitatea etnic este teandric.
Neamul vine de la Dumnezeu, avnd un ideal, care reflect modelul divin,
se nrdcineaz istoric ntr-un pmnt, care devine raiul su, partea
lui de cer si primeste diferite misiuni care i contureaz si care i precizeaz
destinul (p. 244). Este subliniat apoi dialogul contemporan asupra etnicului
la care particip si contribuie substantial Ilie Bdescu si Rzvan Codrescu
(p. 225-227).
Studiul se ncheie cu problematizrile care s-au nscut pe marginea
raportului dintre natiune, constiint politic, stat, Biseric si comunitatea
european.
Adina Todea se impune, prin studiul de fat, ca una dintre vocile cele
mai limpezi din spatiul teologiei romnesti contemporane privind problema
constiintei comunitare si nationale.

8. Pr. Lect. Dr. Vasile Vlad, de la Facultatea de Teologie Ortodox

din Arad, este prezent n paginile Revistei Teologia cu opt studii din aria
spiritualittii Teologiei morale. ntruct majoritatea studiilor sunt ntinse
ca numr de pagini ne vom mrgini doar la enumerarea lor si la prezentarea
a dou dintre ele.
Studiile publicate sunt:
Spiritualitatea muzicii:catharsis, senzualism si demo-
nism,Teologia 1/1997 p. 37-59
100 Teologia, 4 / 2007

Idei morale si dogmatice n capitolele introductive la tlcuirea

Rugciunii Domnesti din lucrarea Despre rugciune a lui Origen,
Teologia 2/1997 p. 29-46
Traduceri mai noi n limba romn despre sfintele icoane. Eseu
bibliografic I, Teologia 2/1998, p. 104-119
Traduceri mai noi n limba romn despre sfintele icoane. Eseu
bibliografic II, Teologia 3-4/1998, p. 13-28
Proiectul HUGO (organizatia Genomul uman) sau bioetica la
cumpna dintre milenii, Teologia 3-4/1999. p. 124-136
Rolul Bisericii n integrarea europeana a Romniei. Exigente,
probleme, perspective, Teologia 2/2006, p. 243-266
Rugciunea Domneasc n Predicile Sfntului Petru Hrisologul,
Teologia 4/2006, p. 228-256
Rugciunea Domneasc n Cuvntrile Fericitului Augustin,
Teologia 1/2007, p. 150-173
a). Studiul despre Spiritualitatea muzicii: catharsis, senzualism si
demonism, Teologia 1/1997, p. 37-59, ncearc o prezentare a impactului
pe care muzica l are asupra vietii religios-morale a persoanei. Form
concret, sensibil, sonor a fondului existentei, muzica nregistreaz
orisice vibratie existential, fie nltimile armonice ale vietii, fie discordantele
ei. Esecul existential nregistrat de om prin cdere, dezbinul dintre ordinea
divin si cea uman este nregistrat sonor n muzic (p. 39). De aceea
muzica apare drept nregistrarea si redarea sonor (armonic si
dizarmonic) a vietii.
ns muzica are capacitatea si de a imprima ritmurile si etosul ei
asupra rnduielii morale a omului. n acest sens, ea poate avea un rost
cathartic sau dimpotriv unul promovator si provocator de senzualism
demonic.
Autorul prezint rolul cathartic a muzicii printr-o incursiune n scrierile
filozofice, n religiile naturaliste, n Revelatie si-n gndirea Sfintilor Printi.
Muzica bun l poate face pe suflet mai bun, muzica rea l poate corupe;
ea poate s conduc sufletul ntr-un ethos; scopul muzicii nu este
plcerea ci slujirea virtutii; gratie muzicii cugetm just, vorbim frumos,
ne miscm cum se cuvine; nimic nu ridic sufletul, nu-i d aripi, nu-l
smulge din cele pmntesti, nu-l elibereaz din legturile trupesti, nu-i
Studii 101

inspir ntelepciune divin, nu-l fac s dispretuiasc cele de jos, precum

muzica si accentele msurate ale unui cntec dumnezeiesc (p. 41-42).
Muzica poate s fie ns si o consecint a porneii (prostitutiei) ca
si o provocare a ei. Legat n origini si de ritualurile cultice ale zeilor
erotismului, muzica poate fi folosit ca modalitate de seducere a inocentei,
poate fi pus n slujba degradrii morale si a pornografiei sub toate aspectele
ei (p. 43-44).
Studiul insist apoi asupra modurilor muzicale din cele dou spatii ale
crestinttii rsritean si apusean. Sunt surprinse legturile organice
dintre dogma catolic si protestantism pe deoparte si dintre muzica
occidental, pe de alt parte. Autorul subliniaz ptrunderea muzicii de
tip senzual, erotic n spatiul bisericesc rsritean prin grupri pietiste de
tipul Oastei Domnului (p. 46-54).
Ultima parte a studiului se ocup de formele decadente (demonice)
ale muzicii moderne. Sunt artate: porneia; satisfactia n fata urtului;
videoclipul ce nglobeaz nebulosul, oscilatorul, neclaritatea,
ininteligibilitatea; muzica turbulent sau glgia; stridentul si tiptul;
nelinistea; magia si prezenta demonic. Fantomaticul si diabolicul, precum
si mesajul anticrestin al diferitelor formatii apartintoare miscrilor
sataniste ncheie studiul autorului (p. 55-58).
b). Rugciunea Domneasc n Cuvntrile Fericitului Augustin,
Teologia 1/2007, p. 150-173
Studiul ncearc s surprind spiritualitatea crestin a veacurilor IV-
V, oglindit n Sermones 56-59, din opera Fericitului Augustin, n care se
tlcuieste rugciunea Tatl nostru.
Partea de nceput a studiului subliniaz cteva date asupra gndirii si
personalittii Fericitului Augustin si face o trecere n revist a criticii de
specialitate privind datarea Cuvntrilor (p. 150-156).
Tlcuind Tatl nostru care esti n ceruri, Augustin subliniaz
distinctia dintre starea natural a omului si starea de nfiere (ordinea
crestin). Botezul modific ontologic starea uman si creeaz un nou
raport cu Dumnezeu si un nou raport social. Din nfierea n Hristos decurge
ordinea social. Comunitarul (socialul) se naste de sus (p. 157).
Dinamismul vietii crestine initiat prin Botez trebuie asumat ntr-o
lucrare teandric exprimat de sfinteasc-se numele Tu si de vie
102 Teologia, 4 / 2007

mprtia Ta. Tlcuirea la fac-se voia Ta descoper gndirea

apusean asupra concupiscentei si potrivniciei dintre suflet si trup. Augustin
crede c aceast stare a naturii umane nu va putea fi depsit dect
atunci cnd pmntul (trupul) va deveni cer (p. 160). Deosebit de vibrant
este mesajul iertrii din tlcuirea si ne iart nou: pziti-v de
socotinta c mnia n-ar nsemna nimic Ce-i mnia? Dorinta de
rzbunare! Cum?! Un om vrea s se rzbune n vreme ce Hristos n-a
fost nc rzbunat, iar martirii nu sunt nici ei rzbunati! Dac rbdarea
dumnezeiasc nc mai asteapt convertirea dusmanilor lui Hristos si a
martirilor, cine suntem noi, s cutm rzbunarea? Oare ce ar mai rmne
din noi dac Dumnezeu ar cuta s se rzbune la rndul Su? ... Ce este
mnia? Dorinta de rzbunare! Ce este ura? O mnie nvederat
(nrdcinat, nrit)! Cnd mnia este nrdcinat ea poart numele
de ur Ceea ce la nceput nu era dect mnie a mbtrnit. Mnia este
un fir de iarb, ura un copac mare. Uneori dojenim pe un om care este
doar tulburat n vreme ce n inima noastr noi pstrm ura. Este ceea ce
Hristos zicea: tu vezi paiul n ochiul fratelui tu si brna din ochiul tu nu
o vezi! Cum a crescut firul de iarb de a devenit brn? Pentru ca nu s-
a smuls imediat. De attea ori tu ai lsat ca soarele s rsar si s apun
peste mnia ta! Astfel tu l-ai nrdcinat! Tu ai cutat justificri urte si
cu ele ai udat firul de iarb si udndu-l l-ai hrnit si hrnindu-l l-ai fcut
brn (p. 165).
Pe un ton asemntor abordeaz Augustin si problema iubirii
vrjmasilor: Dac el ti este vrjmas aceasta nu vine de la firea sa uman,
ci de la pcat. ti este oare dusman prin acea c are trup si suflet? Dar el
este ceea ce esti si tu! Tu ai un suflet, el de asemenea, tu ai un trup, el de
asemenea! Este din aceeasi fire ca si tine, este plmdit din acelasi pmnt
si aveti amndoi viata de la Acelasi Dumnezeu. Vezi, asadar, n el, pe
fratele tu! S ne rugm mpotriva ruttii dusmanului si nu n contra lui:
Roag-te mpotriva ruttii vrjmasului tu. Ca aceasta s piar iar el s
triasc! Dac ti moare dusmanul tu vei avea cu un vrjmas mai putin,
ns, nu vei avea cu un prieten n plus. ns dac va pieri rutatea din
vrjmasul tu, tu vei pierde un dusman, ns vei cstiga un prieten.
Tlcuirea la si ne izbveste de cel ru descoper conceptia confuz
a lui Augustin, despre lucrarea Tainelor asupra fpturii umane. Pe de o
Studii 103

parte Botezul naste din nou si iart toate pcatele, pe de alt parte poftele,
si starea de concupiscent rmne: cci dac toate pcatele sunt sterse
prin Botez poftele rmn. Crestinii renscuti, nu renuntati la lupt. Cci
rzboiul continu n voi (p. 171).
Studiul Pr. Vasile Vlad se impune ca instrument necesar n
problematica tlcuirilor patristice la Tatl nostru si ofer un bogat mate-
rial de texte patristice orientative pentru doctrina si spiritualitatea apusean
exprimat prin Fericitul Augustin.
104 Teologia, 4 / 2007

Caius Cutaru

Preocupri de Istoria religiilor n paginile

revistei Teologia (1997-2007)

Abstract
The present study is a detailed presentation of the articles
connected with the History and Philosophy of Religion which
appeared in Teologia from its beginning up to the present. This
study was inspired by the tenth anniversary of the publication and
wants to be an important instrument of documentation.

I. Introducere
O publicatie teologic are specificul ei, unul dat de caracterul unic al
nvtturii de credint ortodoxe, care si trage seva din continutul vietii n
Hristos. Or, nvttura de credint, departe de a reprezenta un dat ce nu
trebuie supus investigatiei, pretinde permanente aprofundri, adnciri si
explicitri. Tocmai acest lucru si-l propune o publicatie teologic; s
abordeze continuturile credintei si ale mrturisirii Adevrului revelat din
puncte de vedere diferite. Asa se nasc preocuprile diferitelor discipline
teologice, care ncearc, fiecare prin prisma specificului su, s descopere
fatetele multiple ale acestui unic Adevr mntuitor.
n acest cadru se nscrie si disciplina de Istoria si filosofia religiilor,
care lrgeste cercul teologiei crestine pentru a-l acomoda, dar n acelasi
timp si pentru a-i revela specificitatea, cu alte conceptii religioase, specifice
unor traditii spirituale diferite.
Studii 105

Se cuvine acum, la mplinirea unui deceniu de existent al revistei

Teologia, s ne aplecm asupra studiilor din aria stiintei religiilor si s
surprindem preocuprile cadrelor didactice care au rspuns de aceast
disciplin de-a lungul deceniului scurs. Aceasta deoarece studiile din
respectiva arie de cunoastere din domeniul teologic nu au lipsit n aceast
perioad, si exist putine numere ale revistei n care asemenea preocupri
s nu-si fi gsit locul, fie c e vorba de unele articole si studii publicate, fie
c e vorba de recenziile unor lucrri nou aprute sau chiar de traduceri
ale unor articole din publicatii apusene.
Disciplina de Istoria si filosofia religiilor este una nou aprut n cmpul
teologic, dar s-a dovedit a fi, nc de la aparitia ei, deosebit de actual si
de util pentru vremurile pe care le parcurge Biserica lui Hristos. Ultimul
secol si jumtate a nsemnat pentru crestini o perioad a apropierilor de
credinciosii altor traditii religioase, iar aceast scurtare a distantelor fizice,
datorat descoperirilor stiintei si aplicatiilor tehnicii moderne, i-a pus n
situatia de a dialoga cu cei pentru care Hristos nu este mrturisit ca
Mntuitor, chiar dac, n mod obiectiv, El este si Mntuitorul acestora.
Realitatea descris mai sus a venit s infirme afirmatia lui Rudyard Kipling
fcut n urm cu un secol, cnd spunea c: Orientul este Orientul, iar
Apusul este Apusul, si cele dou nu se vor ntlni niciodat.1 Dialogul cu
cei care cred altfel s-a dovedit unul util, chiar dac este evident c si are
limitele lui.2
1
A se vedea n acest sens prefata lucrrii Pr. Dr. Nicolae Achimescu, Religii n
dialog, Editura Trinitas, Iasi, 2006, p. 9.
2
Despre dialogul interreligios s-a scris foarte mult n literatura de specialitate. A se
vedea n acest sens: Abrudan Dumitru, Crestinismul si mozaismul n perspectiva dialogului
interreligios, tez de doctorat, n Mitropolia Ardealului 1-3 (1979), p. 59-190; Ibid., de
N. Neaga, n Mitropolia Banatului 7-9 (1980), p. 610, u; Achimescu Nicolae, Atitudini
mai noi ale Consiliului Ecumenic al Bisericilor fat de religiile necrestine, n Studii
Teologice 4 (1991), p. 84-108; Idem, Atitudini mai noi cu privire la interpretarea
conceptului de Nirvava. Concluzii n perspectiva unui dialog interreligios, n Mitropolia
Banatului 1 (1989), p. 43-56; Idem, Cunoasterea apofatic n nvttura ortodox si
buddhist. Concluzii n perspectiva unui dialog interreligios, n Mitropolia Banatului 3
(1989), p. 35-47; Dinc Titi, Dialogul interreligios n teologia romn, n Studii Teologice
1 (1991), p. 96-106; Getia Gheorghe, Ecumenismul universal, n Mitropolia Banatului
10-12 (1970), p. 763, u; Resceanu tefan, Conceptia islamic despre crestinism si dialogul
interreligios, n Ortodoxia 2 (1974), p. 364-371; Rezus Petru, Problema cooperrii
106 Teologia, 4 / 2007

Pozitionarea fat de celelalte religii i-a fcut pe multi teologi crestini

s se aplece asupra acestui domeniu al teologiei, astfel nct si productia
teologic din aceast sfer s fie una foarte diversificat si nsemnat
cantitativ. n teologia romneasc au aprut asemenea preocupri nc
de la sfrsitul secolului al XIX-lea, dar secolul XX a nregistrat un real
progres din acest punct de vedere. Au aprut studii si articole, lucrri de
interes general, manuale de istoria religiilor pentru uzul studentilor teologi
sau lucrri de specialitate, care investigau o tem bine circumscris, si nu
n ultimul rnd s-au nfiintat catedre de istoria religiilor la faculttile de
teologie existente.3

Bisericilor crestine si a credinciosilor tuturor religiilor, n Ortodoxia 1 (1973), p. 102-

114; Srbu Corneliu, Ecumenismul interreligios si unitatea lumii, n Ortodoxia 3 (1973),
p. 470-484; Idem, Pentru un dialog interreligios rodnic, n Ortodoxia 2 (1975), p. 373-
384; Soare Dumitru, O important ntrunire interreligioas. Colocviul islamo-crestin de
la Brumana - Beirut (12-18 iul. 1972), n Ortodoxia 4 (1972), p. 639, u; Idem, Al V-lea
colocviu crestino-iudaic (Geneva), n Ortodoxia 4 (1972), p. 327; Stan Alexandru,
B.O.R. si islamismul, n Studii Teologice 3-4 (1981), p. 195-206; Idem, Ortodoxia si
celelalte confesiuni crestine n dialogul interreligios contemporan, n Ortodoxia 3 (1989),
p. 82-107; Idem, ntrunirea Sectiei europene a Conferintei mondiale a religiilor pentru
pace, n Biserica Ortodox Romn 7-9 (1991), p. 73-77; Ut Mircea Alex, A XII-a
ntlnire international Oameni si Religii, ultima mare ntlnire a acestui secol
organizat de comunitatea SantEgidio, Bucuresti, 30 aug. - 1 sept. 1998, n Biserica
Ortodox Romn 7-12 (1998), p. 8-145; Vasilescu Emilian, ncercri de colaborare
ntre religiile actuale, n Ortodoxia 2 (1969), p. 248-257; Idem, Cadrul si perspectivele
dialogului interreligios, n Ortodoxia 1 (1971), p. 133-139; Idem, ndatorirea religiilor
de a colabora ntre ele pentru binele si propsirea omenirii, n Ortodoxia 3 (1964), p.
455-466; Vlcu N. Biserica Romano-Catolic si religiile necrestine dup documentele
Conciliului al II- lea de la Vatican, n Ortodoxia 3 (1968), p. 395-407; Idem, O nou
organizare interreligioas mondial, n Ortodoxia 4 (1970), p. 625; Idem, Colocviul
interreligios de la Ajaltoum (Liban, 16-25 mart. 1970), n Ortodoxia 4 (1970), p. 625-626;
Idem, Cadrul si perspectivele dialogului interreligios, n Ortodoxia 1 (1971), p. 133-139.
3
De exemplu, la fosta Academie Teologic din Arad disciplina de Istoria religiilor a
fost introdus n planul de nvtmnt n anul universitar 1927-1928, n urma transformrii
Institutului teologic n Academie teologic, cnd si durata cursurilor s-a modificat de la
trei la patru ani. Disciplina Istoria religiilor se preda n anul trei de studii, iar profesorul
Vintil Popescu era cel care o preda. A se consulta n acest sens lucrarea Conf. Univ. Dr.
Mihai Ssujan, Academia de teologie ortodox din Arad n perioada interbelic.
Contributii la istoria nvtmntului teologic romnesc, Editura Universittii Aurel
Vlaicu Arad, Arad, 2004, p. 183.
Studii 107

Atunci cnd s-a rennodat traditia nvtmntului teologic superior

la Arad, n anul 1991 disciplina de Istoria si filosofia religiilor a fcut
parte, nc de la nceput, din programa de studii teologice. i
preocuprile n cmpul cercetrii stiintifice au nceput s-si fac locul
n paginile revistei Teologia de la primele numere ale aparitiei
acesteia, n anul 1997.
Analiza contributiilor de istoria religiilor se va face mprtind
materialul n dou sectiuni, respectiv o parte alocat analizei studiilor si
articolelor aprute (vezi Anexa 1), cea mai consistent ca ntindere, iar a
doua parte, mult mai restrns ca dimensiuni, va prezenta recenziile si
traducerile aprute n paginile revistei (vezi Anexa 2). Criteriul potrivit
cruia se va ordona materialul de analizat va fi unul ct se poate de
obiectiv, respectiv ordinea temporal a aparitiei articolelor, adic se va
alege criteriul cronologic, deoarece datorit diversittii temelor abordate
nu s-a putut alege un alt criteriu care s faciliteze prezentarea tematicii.

II. Articole si studii de Istoria si filosofia religiilor n paginile

revistei Teologia
Primul articol de istoria religiilor aprut n paginile revistei Teologia,
n numrul 1 (1997) apartinnd Conf. Univ. Dr. Alexandru Roz este intitulat
Religia aztec si reprezint o prezentare succint a religiei vechilor
mexicani. Acest articol se nscrie, prin demersul su, n metoda istoric
de prezentare a unei religii, descriind cadrul istorico-geografic n care a
trit populatia aztec, preciznd apoi izvoarele credintei aztecilor, zeittile
mai importante, conceptia cosmogonic, cultul si foarte bine dezvoltatul
cult al mortilor.4 Prin toate acestea se contureaz profilul unui articol
necesar pentru studentii care doresc s se initieze n studiul religiei
populatiilor precolumbiene. Bibliografia este una adaptat profilului acestui
articol5 si este actualizat.
4
A se vedea n acest sens Conf. Dr. Alexandru Roz, Religia aztec, n Teologia 1
(1997), p. 64-74.
5
Pot fi remarcate manualele teologice clasice de istorie a religiilor, dar si lucrri cu
profil istoric si chiar izvoare istorice importante pentru cunoasterea religiei aztecilor. Este
vorba despre lucrarea lui Fray Bernardino de Shagun, intitulat Istoria general a lucrurilor
din Noua Spanie, Bucuresti, 1989.
108 Teologia, 4 / 2007

Primul articol publicat de Prep. Caius Cutaru a aprut n numrul 3-

4 (1999) al revistei Teologia, si se intituleaz Impactul sectelor orientale
asupra lumii crestine. Este vorba despre un referat sustinut n cadrul
simpozionului cu tema Teologia ortodox romn n pragul celui de-
al III-lea mileniu, organizat de Facultatea de Teologie din Arad n
perioada 27 28 mai 1999. n prima parte a articolului, autorul explic
procesul orientalizrii societtilor occidentale, ca o reactie, un recul la
procesul colonizrii Orientului, care a fost perceput si ca o misionarizare
crestin fortat a acestei prti de lume. Influenta sectelor orientale, de
care se ocup partea a II-a articolului, este privit ca una care se manifest
deja n apusul crestin, n special n SUA, dar si n Europa de Vest, ns
exist perspective si pentru rspndirea ctre rsritul ortodox, acum
dup cderea cortinei de fier. Cauzele sunt multiple, asa dup cum arta
autorul: o descrestinare treptat, datorat nentelegerii mesajului crestin,
dar datorat si deficientelor doctrinare ale Catolicismului si
Protestantismului, nevoia unor experiente spirituale pentru omul modern,
fr depunerea unui prea mare efort, etc. Toate acestea au fcut ca n
Apus s apar miscri orientale, precum Hare Krishna, o puternic
influent a diferitelor scoli yoghine si o puzderie de maestri yoghini,
reprezentanti ai zen-ului sau ai meditatiei transcendentale, iar acolo unde
aceste miscri au ntlnit dificultti de adaptare au initiat un sincretism
religios foarte periculos din punct de vedere crestin. n felul acesta preotul
catolic Dechanet vorbea despre yoga crestin,6 dar se vorbeste si despre
zen crestin. n fata acestor pericole pentru modul crestin de vietuire,
autorul face un inventar al modalittilor de reactie si sugereaz calea
dialogului cu aceste secte sau religii orientale, n paralel cu o aprofundare
a vietii n Hristos, a unei triri autentic crestine.7 Ceea ce se impunea,
poate, n acest articol, ar fi fost o prezentare mai sistematic a tuturor
acestor influente religioase orientale, o clasificare mai riguroas a lor.
Urmtorul articol apartintor aceluiasi autor, intitulat Sacrul ca obiect
al religiei n conceptia lui Mircea Eliade, va aprea n numrul 2 (2000)
al revistei Teologia, la paginile 124-134. Articolul merge n prelungirea
6
A se vedea n acest sens Prep. Univ. Drd. Caius Cutaru, Impactul sectelor orientale
asupra lumii crestine, n Teologia 3-4 (1999), p. 115-116.
7
Ibid., p. 117.
Studii 109

preocuprilor autorului, care, la studiile de masterat de la Facultatea de

Teologie Ortodox din Bucuresti a pregtit o disertatie intitulat Sacrul
si profanul ca modalitti ale experientei religioase n opera lui R.
Otto, M. Eliade si R. Caillois, sub conducerea stiintific a Prof. Univ.
Dr. Remus Rus. n articol se arat aprecierea de care se bucura Eliade
din partea colegilor si de generatie: E. Ionesco si E. Cioran. Meritul lui
Eliade, se arat n articol, a fost acela de a crea oameni credinciosi, de a-
i ntoarce cu fata spre realittile transcendente. Autorul articolului supune
atentiei raportul dintre sacru si religie n viziunea lui M. Eliade. Religia
este vzut ca o consecint a pierderii de ctre om a strii de perfectiune
primordial. n Paradis, Adam nu cunostea nici experienta religioas si
nici teologia. Acestea apar ca o nostalgie a Paradisului.8 Termenul de
religie nu implic n mod necesar credinta ntr-un Dumnezeu, n zei sau n
spirite, ci are legtur cu ideile de fiint, sens si adevr.9 Eliade doreste
s ajung la explicarea notiunii de religie n urma unui demers istorico-
fenomenologic, dar dintru nceput religia i apare ca o revelare total a
realittii, ca Realitate ultim, ca revelare total a realittii, dar, n acelasi
timp, este si un ansamblu de elemente teoretice si culturale prin care
oamenii se apr de lipsa de semnificatie, se ndeprteaz de sfera
profanului.10 n definitia eliadian a religiei trebuie s se tin seama de
cteva concepte: conceptul de existent, transcendent, revelatie si real.
Fenomenul religios este vzut de Eliade prin opozitia sacru (viat religioas)
profan (viat laic), pe linia lui Durkheim, Cassirer si Caillois.11 Articolul
analizeaz n continuare felul n care apare raportul dintre sacru si profan
n opera lui M. Eliade. Concluzionnd, putem spune c lectura articolului
este una util pentru cei care doresc s adnceasc conceptia eliadian
despre sacru si profan.
n acelasi numr al revistei Teologia, numrul 2 (2000), dar si n
urmtoarele dou numere, Conf. Univ. Dr. Alexandru Roz, titularul
disciplinei de Istoria si filosofia religiilor a publicat un articol extins despre
8
Prep. Univ. Drd. Caius Cutaru, Sacrul ca obiect al religiei n conceptia lui Mircea
Eliade, n Teologia 2 (2000), p. 125.
9
Ibid., p. 126.
10
Ibid., p. 128.
11
Ibid., p. 129.
110 Teologia, 4 / 2007

religia evreilor. n primul articol sunt prezentate conditiile istorico-

geografice n care se manifest religia evreilor, dar si izvoarele religiei
iudaice. S-a insistat asupra descrierii trii din punct de vedere geografic,
dar si istoric, prezentndu-se apoi periodizarea istoric a vechiului Israel,
ncepnd cu chemarea lui Avraam, robia egiptean, eliberarea din robie,
epoca judectorilor, a regatului, a exilului babilonian si a perioadei de la
exil si pn la drmarea Ierusalimului.12 Partea a doua a articolului se
refer la izvoarele nescrise si la cele scrise ale religiei iudaice: Biblia si
literatura rabinic.13 Articolul se dovedeste folositor, deoarece ofer o
informatie sistematic asupra istoriei iudaice si a izvoarelor de credint
ale iudaismului, ns deficienta articolului const tocmai n lipsa de referinte
bibliografice,14 ceea ce-i scade valoarea stiintific.
Partea a III-a a articolului Prof. Univ. Dr. Alexandru Roz despre
Religia evreilor, va aprea n numrul 4 (2000) al revistei Teologia, la
paginile 41-62. n acest articol, autorul prezint ultima faz a dezvoltrii
religiei evreilor, si anume perioada iudaismului, cu tot ce presupune o
religie, prezentat din perspectiva metodei istorice: schita istoric, doctrina
(formarea teologiei iudaice), cu prezentarea principalilor teologi medievali,
morala si mistica iudaic din aceast perioad a iudaismului, dar si cultul
cu tot ce presupune el,15 pentru ca n final s prezinte starea iudaismului
astzi. Articolul este prevzut cu un aparat critic foarte bogat si este
deosebit de folositor pentru uzul studentilor.
n paginile revistei Teologia apare un articol intitulat Elemente
mitologice prezente n crestinism pe teritoriul Transilvaniei, publicat de
Pr. Lect. Univ. Dr. Ioan O. Rudeanu, care analizeaz permanenta elementelor
mitologice precrestine pe teritoriul Transilvaniei, la etniile care ocup acest
12
A se consulta n acest sens Prof. Univ. Dr. Alexandru Roz, Religia evreilor.
Iudaismul, n Teologia 2 (2000), p. 33-43.
13
Ibid., p. 43-49.
14
n articol pot fi ntlnite doar trei note bibliografice, foarte putin pentru un articol
stiintific de asemenea dimensiuni.
15
Este vorba despre prezentarea cultului public iudaic cu locurile de cult, institutia
rabinatului, rugciunea, ritualurile, srbtorile, si cultul particular, cu prezentarea cultului
familial, cu riturile de trecere ce tin de institutia familiei. A se vedea n acest sens Prof.
Univ. Dr. Alexandru Roz, Religia evreilor (III), n Teologia 4 (2000), p. 52-59.
Studii 111

teritoriu romnesc. La nceputul articolului autorul face identificarea ntre

mitologism si politeism, nu ntru totul adecvat din punctul de vedere al istoriei
religiilor si este situat, acest mitologism (politeism) ca etap intermediar
ntre formele primitive de religiozitate animist, fetisist, naturist, totemist,
etc. si marile religii ale umanittii, ntre care se nscrie si crestinismul.
Religiile politeiste sunt prezentate cu influentele lor pozitive si negative
pentru istoria religioas a umanittii. Nu este trecut cu vedere nici
predominanta cultului unei divinitti si a unor simboluri solare16 pe teritoriul
fostei Dacii si nu numai, predominanta unui politeism aparte n Dacia, un
fel de henoteism, n care ntre celelalte divinitti ale panteonului iese n
evident figura central a principalului zeu, Zalmoxis. Peste acest fond
religios autohton se suprapun cultele sincretiste greco-romane din etapa
final a evolutiei religiei greco-romane.
Nu suntem de acord cu opinia mprtsit de Artur Gorovei, citat de
printele Rudeanu, care vede n srbtoare manifestarea lui homo
ludens.17 Mai degrab, srbtoarea reprezint spatiul de manifestare a
lui homo religiosus. Chiar dac caracterul zgomotos si glumet al
srbtorilor nu poate fi negat, atunci cnd aceast veselie depseste
specificul manifestrii crestine a bucuriei, vorbim despre o manifestare
denaturat a bucuriei srbtorii.
ntr-un alt articol, printele Rudeanu prezint religia precrestin a
maghiarilor si momentul ncrestinrii lor.18 Dintre elementele religioase
prezente la poporul ugoric amintim amestecul de animism, totemism,
preanimism sau magie si de protomonoteism primar. De fapt, aceste
elemente nu sunt specifice numai acestui popor, ci ele pot fi identificate si
la alte popoare din vremea respectiv. Articolul trateaz n continuare
caracteristicile fiecrei faze religioase amintite anterior.19
16
Despre predominarea simbolurilor solare, istoricul Ioan Horatiu Crisan vorbeste
n lucrarea Spiritualitatea geto-dacilor, unde citeaz mai multi specialisti germani care s-
au ocupat de acestea ca dovad vie a existentei pe teritoriul Transilvaniei a unui cult al
soarelui. A se vedea n acest sens I. O. Rudeanu, Elemente mitologice prezente n crestinism
pe teritoriul Transilvaniei, n Teologia 1 (2001), p. 68-69.
17
Ibid., p. 72.
18
Cf. Ioan O. Rudeanu, Religia precrestin maghiar si momentul ncrestinrii, n
Teologia 2 (2003), p. 102-116.
19
Ibid., p. 105.
112 Teologia, 4 / 2007

Printele Rudeanu prezentat si permanenta unor elemente mitologice

n traditia crestin ulterioar, elemente ncrestinate si care au primit o
anumit functionalitate n cultul crestin. Amintim aici elementul monoteist
primordial perceput ca un zeu creator al lumii, conceptia despre existenta
sufletului dup moarte si a unei existente postume. Sunt aduse n acest
sens si mrturii lingvistice; de exemplu cuvinte precum szent sfnt;
egyhaz biserica; aldohaz jertfa; unnep srbtoare sunt cuvinte
crestine, dar care au existat si n perioada precrestin.20
Paginile revistei Teologia gzduiesc si un articol n care autorul,
Pr. Tudor Budeanu, prezint problema ocultismului ca form camuflat si
pervertit a sacralittii.21 n prima parte a articolului printele Budeanu
face distinctia terminologic necesar, deoarece adeseori se face confuzie
ntre termenii ocultism ezoterism, teosofie si hermetism. Distinctia este
fcut pentru prima dat de Antoine Faivre n lucrarea sa intitulat
Ezoterismul.22 Sunt analizati n mod detaliat termenii: ezoterism, ocultism
(cu o precizare a manifestrilor oculte de-a lungul vremii), hermetism si
gnoz, pentru ca n partea a doua a articolului s fie prezentat o scurt
istorie a ocultismului n secolul XX. n acest context, autorul se preocup
de o miscare ocult caracteristic secolului trecut, dar si actual si acum,
si anume New Age. 23 n ncheiere, foarte succint, este nftisat
perspectiva crestin asupra ocultismului, cu precizarea concluziv conform
creia credinta crestin nu poate fi raportat la ezoterism ca form de
gndire, deoarece ezoterismul reprezint efortul omului de a ajunge la
cunoastere fr Dumnezeu, pe cnd teologia crestin reprezint dialogul
omului cu Dumnezeu24 .
Consistentul articol intitulat ncercri de dialog crestin-islamic n
Evul Mediu, avndu-l ca autor pe Caius Cutaru contine o scurt
introducere n problematica interreligioas a Evului Mediu, pentru ca apoi
s continue cu cteva chestiuni generale despre practica dialogului.25
20
Ibid., p. 107.
21
A se consulta Tudor Budeanu, Ocultismul secolului XX form camuflat si
pervertit a sacralittii, n Teologia 3-4 (2003), p. 45-55.
22
Ibid., p. 45.
23
Ibid., p. 50-53.
24
Ibid., p. 53-54.
25
Caius Cutaru, ncercri de dialog crestino-islamic n Evul Mediu, n Teologia 3
(2004), p. 305-342.
Studii 113

Dialogul dintre crestinism si islam este vzut cu specificitatea pe care

a mbrcat-o aceast practic medieval chiar, n functie de cele dou
mari prti ale crestinismului, cel rsritean ortodox si cel apusean
catolic. Asa cum era si firesc, dialogul cu lumea islamic ncepe n
Rsrit nc din epoca patristic (Sfntul Ioan Damaschin), cu
nentelegerile inerente. Sunt nftisate n continuare fazele succesive
ale acestui dialog, dar si elementele de controvers dintre crestinismul
ortodox si islam.26
n ce priveste dialogul apusului crestin cu lumea islamic sunt
nftisate mai multe personalitti care au intrat n dialog cu islamul.
Printre aceste personalitti amintim pe Francisc de Assisi, Toma
dAquino, Raimond Lull sau Nicolaus Cusanus. Articolul se ncheie
cu dou anexe, care prezint principalele traduceri ale Coranului n
limbile europene (Anexa 1) si Regulile monahale ale lui Francisc de
Assisi (Anexa 2).27
Un articol deosebit de interesant, att prin tematic, ct si prin
modalitatea de prezentare sau prin abundenta materialului bibliografic
este cel al printelui Prof. Univ. Dr. Nicolae Achimescu de la Facultatea
de Teologie Dumitru Stniloae din Iasi, care trateaz problematica
secularismului ca atitudine spiritual care-l ignor pe Dumnezeu.28 Primul
capitol: Secularizarea o paradigm discutat si discutabil si
propune o clarificare conceptual necesar. n aceast sectiune este
explicat termenul de secularizare, cu ansamblul de consecinte pe care
acest termen l implic n planul vietii cotidiene, dar se si face distinctia
necesar ntre secularizare si laicizare.29 Al doilea subcapitol, intitulat
Cum si n ce context a nceput secularizarea? Insist asupra cauzelor
care au declansat acest proces att de nociv pentru modul crestin de
vietuire. Sunt prezentate cauzele istorice, care merg n timp pn la perioada
de sfrsit a Evului Mediu n Apusul Europei, cauze n acelasi timp teologice,
deoarece printele Achimescu vorbeste despre o anume culpabilitate a
26
Ibid., p. 316-318.
27
A se vedea n acest sens paginile 337-342.
28
A se vedea n acest sens Nicolae Achimescu, Secularismul ca atitudine spiritual
care-l ignor pe Dumnezeu, n Teologia 4 (2004), p. 11-42.
29
Ibid., p. 14-15.
114 Teologia, 4 / 2007

Bisericii Catolice.30 Este amintit epoca Luminilor, cu principalul ei

reprezentant, Voltaire, dar apoi si conceptiile filosofice ulterioare care au
contribuit n mare msur a realitatea prezent.
Procesul de secularizare a mers n paralel cu procesul de
descrestinare, ba mai mult cele dou procese sunt interconditionate, unul
provocndu-l pe cellalt. Acest lucru l demonstreaz subcapitolul al treilea
al consistentului articol al Pr. Achimescu. Lupta mpotriva lui Dumnezeu
s-a dat ncepnd mai ales din secolul al XVIII-lea si pn n prezent.31
Este prezentat n aceast sectiune teologia mortii lui Dumnezeu, se
vorbeste despre criza structural a continuittii civilizatiei europene, despre
omul autonom, care nu mai vrea s stie de Dumnezeu, etc. Toate aceste
realitti au deschis drumul manifestrii omului n domeniul stiintei si al
tehnicii, numai c n loc s domine el tehnica se pare c tehnica a ajuns s
biruiasc asupra spiritului su. Aceasta si pe fondul adncirii crizei
spirituale, a lipsei de repere morale de care sufer omul contemporan.32
Ultima sectiune a articolului arat c desi se credea c esuarea n tehnic
va conduce la disparitia lui homo religiosus, istoria a demonstrat tocmai
contrariul. Omul nu a ncetat s rmn religios, chiar dac religiozitatea
sa nu mai este una traditional, ci a migrat nspre zonele exotice ale
spiritualittii orientale sau ctre manifestrile ezoterice si oculte, care
ncep s se manifeste cu tot mai mult recrudescent. Conceptul de
revrjire a lumii e unul ct se poate de actual.33 Concluziile din finalul
articolului sunt ct se poate de pertinente, iar privit n ansamblu, articolul
este unul de referint pentru teologia romneasc din perspectiva temei
abordate.
30
Ibid., p. 17. Se aminteste aici mesajul coercitiv si agresiv al Bisericii, iadul
constituind unul dintre mijlocele cele mai puternice de pedagogie ale Bisericii Apusene
pentru disciplinarea vietii religioase (p. 17). Se face referire, apoi la institutia Bisericii care
a monopolizat n Apus toate zonele vietii, episcopul ndeplinind nu numai atributiile
eclesiastice, cci acesta era si stpnul feudal al regiunii pe care o administra (p. 16). Nu
n ultimul rnd doctrina puterii pontificale, formulat ncepnd cu papa Grigore al VII-lea
si pn la Inocentiu al III-lea, cnd a depsit orice limit a traditiei eclesiale (p. 16-17).
31
N. Achimescu, art. cit., p. 21-27.
32
Despre toate aceste aspecte, dar si despre altele legate de manifestarea omului
tehnic a se consulta p. 27-33.
33
Ibid., p. 33-39.
Studii 115

Faptul c disciplina istoriei religiilor face parte din trunchiul comun al

disciplinelor sistematice este demonstrat si de articolul printelui Ioan
Tulcan, articol ce a reprezentat comunicarea domniei sale la un simpozion
nchinat persoanei si operei lui Emilian Vasilescu, simpozion organizat de
Facultatea de Teologie Ortodox Patriarhul Justinian din Bucuresti.
Articolul intitulat Eshatologia crestin si viata dup moarte n marile
religii, reflectate n lucrrile profesorului Emilian Vasilescu prezint
n prima parte devenirea marelui istoric al religiilor, cu perioada sa de
formare intelectual, cu institutiile de nvtmnt n care a functionat si
cu directiile de cercetare n care a excelat. Printele Tulcan arat c
Emilian Vasilescu exceleaz ntr-o prim perioad n directia studiului
apologetic, pe linia lui Ioan Irineu Mihlcescu sau Ioan Gh. Savin, pentru
ca n a doua etap s fie confiscat de noua disciplin care se impune n
nvtmntul teologic, si anume istoria religiilor.34
n partea a doua a articolului este nftisat nvttura despre viata
de dup moarte n trei dintre marile religii ale lumii: islamul, budismul si
hinduismul, trei religii care au o eshatologie mult diferit una de cealalt.
Islamul cu multe asemnri din acest punct de vedere cu crestinismul,
dar si cu specificul propriu, budismul care datorit reflectiei brahmane,
apoi celei a lui Buddha nu se aseamn cu nimic cunoscut n aria traditiilor
religioase occidentale s le spunem - si hinduismul cu specificul propriu,
dat si n acest caz de mostenirea brahman, dar si cu particularittile
proprii ale existentei mai multor lumi superioare (swarga) si inferioare
(Patala).35 Articolul prezint n ncheiere nvttura crestin despre viata
de apoi si concluziile foarte pertinente care-l ncadreaz pe profesorul
Emilian Vasilescu si opera sa n ansamblul teologiei romnesti.36
n numrul 1 (2005) al revistei Teologia disciplina de Istoria religiilor
este foarte bine reprezentat prin nc dou articole ale Lect. Univ. Drd.
34
Ioan Tulcan, Eshatologia crestin si viata dup moarte n marile religii, reflectate
n lucrrile profesorului Emilian Vasilescu, n Teologia 1 (2005), p. 11-13.
35
Ibid., p. 14-18.
36
Ibid., p. 19-20.
37
De fapt acest articol a aprut n numrul anterior al revistei Teologia, ns
datorit unei deficiente la tiprire, articolul a aprut fr notele de subsol, ceea ce a
determinat o reaparitie a lui n numrul 1 (2005) al revistei.
116 Teologia, 4 / 2007

Caius Cutaru intitulate Timpul mitic 37 si Premisele dialogului

interreligios. n articolul Timpul mitic autorul face o prezentare a mitului
vzut ca povestire esential si nu ca o relatare fictiv, asa dup cum era
calificat de ntelegerea comun impus de dictionarul limbii franceze. La
ntelegerea corect a mitului si-a adus contributia si Mircea Eliade.38 Nu
sunt trecute sub tcere nici dificulttile de receptare a mitului n cultura
modern, modalittile de interpretare a mitului sau functia religioas pe
care mitul o ndeplineste. n partea a doua a articolului sunt prezentate
caracteristicile timpului mitic, vzut ca timp al originilor, ca timp exemplar,
ca timp paradisiac, ca timp mereu actualizat sau ca timp al sfrsitului,
cci si apocalipsele fac parte din timpul mitic, un timp care ne istoriseste
despre sfrsitul lumii si al omului.39
Articolul Premisele dialogului interreligios al aceluiasi autor si
propune s studieze bazele de la care se poate pleca n dialogul dintre
religiile lumii, fundamentul doctrinar care asigur temeiul interrelationrii
religioase. n prima parte a articolului se vorbeste despre schimbarea de
paradigm religioas, despre regulile si decalogul dialogului interreligios,40
pentru ca n continuare s se insiste asupra premiselor propriu-zise ale
dialogului. ntre acestea amintim conceptul teologic de Biseric deschis,
folosit de printele Stniloae, care creeaz premisele unei mai bune
colaborri ntre Biseric si organismul social,41 realitatea unittii umanittii
prin creatie, cu alte cuvinte unitatea ontologic si creational a ntregului
neam omenesc42 , subliniat de acelasi teolog romn si asupra creia insist
si printele Nicolae Achimescu, pentru ca articolul s se refere n ncheiere
la necesitatea comuniunii personale si la ntruparea Mntuitorului, care a
nsemnat legtura n care a intrat Fiul lui Dumnezeu, nu numai ca Logos,
ci si ca om prin ntrupare, cu toti oamenii, premis a ntlnirii dintre
religii.43 Toate aceste premise nu fac altceva dect s creeze punti de
legtur ntre crestinism si celelalte religii ale lumii.
38
Caius Cutaru, Timpul mitic, n Teologia 1 (2005), p. 22.
39
Ibid., p. 40.
40
C. Cutaru, Premisele dialogului interreligios, n Teologia 1 (2005), p. 46-50.
41
Ibid., p. 50.
42
Cnd ne referim la unitatea ntregului neam omenesc prin creatie avem implicit n
vedere cele trei aspecte ale ei: unitatea de esent si de structur pe linie trupeasc si
sufleteasc, unitatea de aspiratii materiale si spirituale si unitatea de destin.
43
C. Cutaru, Premisele dialogului interreligios ..., p. 60.
Studii 117

Un alt articol de istoria religiilor din acest prim numr al revistei din
anul 2005 este cel al printelui Ioan O. Rudeanu intitulat Extaz si iluminare
n religie, literatur si filosofie articol ce pune n discutie starea interioar
a celui iluminat sau care trieste starea de extaz mistic,44 o stare total
diferit de cea obisnuit. Sunt aduse ca exemple strile extatice ale unor
mistici medievali precum Tereza de Avila, Meister Eckhart, Hugues de
Saint-Victor, dar si a unor reprezentanti ai taoismului, precum Lao Zi si
Zhuang Zi 45 sau strile de inspiratie ale unor mari artisti precum
Michelangelo Buonarotti, Salvador Dali sau Constantin Brncusi.46
Lipsesc totusi referirile biblice si patristice referitoare la starea de
iluminare, de extaz mistic, lipseste referinta la experienta marilor tritori
ai rsritului crestin si este explicat starea de extaz recurgndu-se prea
mult la experienta psihologic a celui care experiaz o anumit stare ce
depseste simpla experient cotidian.
ntre articolele de istorie a religiilor l-am nscris si pe cel al printelui
Emanoil Bbus numit Conflictul n traditia coranic si la Bizant, din
revista Teologia, numrul 2 (2005), p. 11-38. n acest articol se insist
asupra izvoarelor de credint ale islamului: Coranul si hadith si n special
asupra acelor mrturii legate de conflictul religios, prezente n aceste
izvoare ale islamului.47 nainte de aceasta au fost nftisate ntelesurile
pe care le-a mbrcat termenul de jihad n lumea islamic, n special cele
dou ntelesuri fundamentale: jihadul sufletelor sau jihadul major si jihadul
corpurilor sau minor.48 Aceast form rzboinic de manifestare a
islamului stipulat n mod clar de profetul Muhammad a fost strin
crestinismului dup cum arat printele E. Bbus, cci Evanghelia
Mntuitorului este una a pcii, mesajul ei fiind ndreptat spre dragostea
de Dumnezeu si de aproapele.49 n continuare, autorul face o prezentare
44
Ioan Octavian Rudeanu, Extaz si iluminare n religie, literatur si filosofie, n
Teologia 1 (2005), p. 172-182.
45
Ibid., p. 177-178.
46
Ibid., p. 179-181.
47
Emanoil Bbus, Conflictul n traditia coranic si la Bizant, n Teologia 2 (2005),
p. 25-30.
48
Ibid., p. 22.
49
Ibid., p. 30.
118 Teologia, 4 / 2007

a modului n care a evoluat n lumea crestin atitudinea fat de rzboi50 si

fat de supunerea n fata stpnirii romane, de exemplu. Chiar dac
notiunea de rzboi sfnt este strin crestinismului,51 aceast form de
manifestare militar se face simtit n crestinism n perioada cruciadelor.
ns autorul acestui articol propune ca o prim manifestare a rzboiului
sfnt n snul lumii crestine, nainte de cruciade, campania militar a
mpratului bizantin Heraclius mpotriva persilor pentru eliberarea trii
sfinte si pentru readucerea la Constantinopol a Crucii Domnului Hristos.
Concluzia la care ajunge printele Bbus este aceea c Odat cu
Heraclius, crestinismul bizantin a cunoscut o schimbare de atitudine cu
privire la conflict.52
Printele Ioan Tulcan ne supune atentiei, ntr-un alt articol, tratarea
temei apologetice referitoare la originea si fiinta religiei de ctre teologul
ardean Ilarion V. Felea.53 Opera teologic a printelui Felea este analizat
n contextul creatiei teologice din acea perioad, si este considerat de
ctre printele I. Tulcan drept o cale de a contribui la argumentarea,
motivarea, sustinerea si lmurirea adevrurilor fundamentale ale credintei
crestine, care au fost contestate de-a lungul veacurilor de ideologii,
pseudostiint, dar si din pricina necredintei si a respingerii ab initio a
adevrurilor religioase.54 Pe de alt parte, n argumentarea pe care o
fcea adevrului crestin, printele Felea ncerca s se opun ateismului
militant care si fcea simtit prezenta la hotarul de Rsrit al trii noastre.55
50
Sunt aduse n sprijinul afirmatiilor si mrturii patristice din sfera canonic
referitoare la opririle de la Sfnta mprtsanie a celor care participau chiar si la un rzboi
drept, dar se ntmplau s ucid cu acest prilej. Se face amintire despre canoanele Sfntului
Vasile cel Mare care recomanda neapropierea de Sfnta mprtsanie timp de trei ani
pentru cel cu minile ptate de snge.
51
Printele Bbus face constatarea pertinent c n crestinism, rzboiul sfnt nu
poate fi revendicat n nici un fel de la Mntuitorul Hristos. mprtia cerurilor predicat
de ctre Mntuitorul este de cu totul alt natur dect mprtiile acestei lumi.
52
E. Bbus, Conflictul n traditia..., p. 37.
53
Ioan Tulcan, Fiinta si originea religiei ca tem apologetic n opera teologic a lui
Ilarion V. Felea, n Teologia 3 (2005), p. 56-69.
54
Ibid., p. 56-57.
55
Din aceast confruntare, dup instaurarea regimului comunist ateu n Romnia,
printele Ilarion V. Felea a iesit nvingtor spunem noi - desi acest lucru a nsemnat
moartea sa martiric la Aiud, n anul 1961, ntr-un loc necunoscut nici n prezent.
Studii 119

n cmpul apologeticii, exista n teologia romneasc o traditie, n care

printele Felea s-a nscris n mod fericit, dup cum doreste s sugereze
printele Tulcan.56 Articolul printelui Tulcan vizeaz trei aspecte ale
operei lui Ilarion Felea: Problema religiei n general, Fiinta religiei si
Originea religiei. n ce priveste primul aspect, printele Felea, dup ce
face o prezentare a definitiilor date religiei, ncearc el nsusi o asemenea
definitie n lucrarea Religia iubirii: religia este comuniunea filial de
iubire sfnt dintre Dumnezeu si om, trit nuntrul inimii si manifestat
n afar prin credint, cult, virtuti si fapte bune.57 Printele Tulcan prezint
si atitudinea critic a lui Felea n privinta teoriilor reductioniste, fie ele
intelectualiste, voluntariste sau sentimentaliste, prin care se ncerca
explicarea a fiintei religiei,58 iar concluzia la care ajunge printele Felea
este una n perfect acord cu cea a unui istoric al religiilor de talia lui
Eliade, n privinta omului religios.59 Nici n privinta originii religiei, teoriile
existente nu-l satisfceau pe printele Felea, si m refer aici la teoria
animist, la naturism, magism, totemism, fetisism, tabuism, cci n calitatea
sa de teolog crestin nu putea s nu fie de acord cu teoria monoteismului
primordial a altui preot, de aceast dat catolic, Wilhelm Schmidt. Astfel,
articolul printelui Tulcan se dovedeste a fi unul important n sfera Teologiei
Fundamentale si a Istoriei religiilor si si propune, pe de alt parte s
recupereze valorile trecutului, n spet, opera teologic a naintasului su
56
A se vedea n acest sens si bogata referint bibliografic ce vizeaz contributiile
teologilor romni n cmpul Apologeticii sau a Teologiei Fundamentale, pe care printele
I. Tulcan o propune n art. cit., nota 2, p. 57.
57
Ilarion V. Felea, Religia iubirii, Editura Diecezana, Arad, 1946, p. 3, cf. I.
Tulcan, Fiinta si originea religiei..., p. 59.
58
I. Tulcan, Fiinta si originea religiei..., p. 60-63.
59
n continuare voi cita un ntreg paragraf din articolul printelui I. Tulcan, deoarece
are o mare relevant pentru istoricul religiilor care se apleac asupra fenomenului religios:
n viziunea lui Ilarion V. Felea, fenomenul religios este att de strns legat de conditia
uman, nct fr el omul nu ar fi om deplin. El vorbeste de simtul religios ca fiind intrinsec
omului, si de care acesta trebuie s tin seama. A-l priva pe om de acest simt nseamn a-
i amputa o calitate important a naturii sale celei mai intime. Merit a fi retinut afirmatia
transant: Omul fr simtul religios este ca si omul fr simtul vzului sau auzului: un
orb, un surd, un mut; un om nereusit, incomplet, anormal., cf. I. Tulcan, Fiinta si
originea religiei..., p. 63.
120 Teologia, 4 / 2007

la catedra de Teologie Dogmatic de la Facultatea de Teologie Ortodox

din Arad, printele martir Ilarion V. Felea.
n cadrul articolelor de istoria religiilor, amintim substantialul articol
al Lect. Univ. Drd. Caius Cutaru intitulat: Sistemul de caste si hinduismul:
dimensiunea social si doctrinar, aprut n numrul 4 (2005) al revistei
Teologia. Articolul face o ampl referire la sistemul de caste din India,
artnd c, n general, n cadrul religiilor60 nscute n aceast tar nu
exist distinctia att de clar ntre religios si social, asa cum exist n
occidentul crestin, de exemplu.61 Urmtorul subcapitol al articolului face
o necesar distinctie terminologic ntre termenii varna si jti, pentru a
desemna casta. Este explicat apoi esenta doctrinar a sistemului de
caste, fiind oferite att argumentatia religioas, care porneste de la imnul
al X-lea din Rig-Veda, ct si explicatia sociologic a acestui sistem att
de diferit de actualele reglementri internationale n privinta liberttii si
demnittii fiintei umane.62 Autorul face, n continuare, prezentarea celor
patru caste principale din societatea indian, fiecare cu specificul su63 ,
care presupune un set de drepturi si obligatii sau interdictii, dup care
este nftisat fenomenul de cast n India contemporan, n care desi, n mod
formal, sistemul de caste nu mai exist, n realitate, castele au si acum o
anumit greutate n sistemul social indian.64 i aceasta n ciuda activittii
politice a unor oameni precum Mahatma Ghandi sau alti politicieni.
60
Cnd se vorbeste despre religiile Indiei se foloseste ntotdeauna pluralul, deoarece
n istoria sa, subcontinentul indian a cunoscut mai multe traditii religioase, cum ar fi religia
vedic transformat prin reflectia teologico-filosofic a brahmanilor n brahmanism, devenit
n timp hinduism, sau reformat prin predica lui Buddha n budism, iar prin activitatea lui
Mahavira n jainism. La aceste sisteme religioase se mai adaug si religia sikh, cu un numr
mai mic de adepti. Astzi, ns, se pot aminti ntre religiile prezente n India si islamul cu
un mare numr de adepti n special n Kasmir sau crestinismul, special de factur
apusean (catolic), dar si alte religii.
61
Caius Cutaru, Sistemul de caste si hinduismul: dimensiunea social si doctrinar,
n Teologia 4 (2005), p. 116.
62
Ibid., p. 121-124.
63
Este vorba despre castele principale din India, cu o mare vechime istoric: casta
sacerdotal (brahmanii), casta nobililor si a rzboinicilor (ksatriya), casta agricultorilor,
mestesugarilor si a negustorilor (vaisya) si casta servitorilor (sudra), la care se adaug cei
fr cast (paria).
64
C. Cutaru, Sistemul de caste si hinduismul..., p. 136.
Studii 121

Un alt studiu care se refer la spiritualitatea oriental apartine Siminei

Vlcelean si se numeste Tehnicile Yoga n Hinduism. Mijloace practice
pentru atingerea strii de Moksa ntr-o analiz crestin. n acest
studiu este analizat tehnica yoga prin care se caut ajungerea la starea
de eliberare numit moksa n hinduism. n permanent se face o paralel
cu drumul parcurs de crestin pe calea mntuirii, iar concluzia, pertinent,
pe care o trage autoarea este aceea c, si dac exist unele similitudini
formale ntre cele dou traditii religioase, n esent diferentele sunt enorme,
deoarece sistemul de referint al lor este unul total diferit, Absolutul avut
n vedere de crestinism este unul tripersonal, iar cel vizat de tehnicile
yoga este unul impersonal.65 Pe de alt parte, dac n tehnicile yoga se
poate vorbi doar despre efortul omului singuratic nspre atingerea strii
de moksa, n crestinism, omul nu este singur pe calea ndumnezeirii sale,
ci se afl ntr-o permanent legtur cu harul divin.66 Studiul ofer o
informatie bogat asupra tehnicilor orientale (yoghine) ale extazului, dac
ar fi s ne exprimm parafrazndu-l pe Eliade, ns sufer putin la capitolul
bogtiei surselor bibliografice, studiul fiind construit mai mult pe scheletul
oferit de lucrarea Pr. Vasile Pop, Yoga si Isihasm, aprut la Editura
Lidia, Bucuresti, 2003.
n numrul 1 (2007) al revistei Teologia ntlnim dou studii de
Istoria religiilor. Primul dintre ele apartine Pr. Lect. Dr. Ioan Octavian
Rudeanu si se intituleaz Cadrul geografic si istoric al aparitiei religiei
geto-dacice. Acest studiu ofer o foarte bogat documentatie referitoare
la strmosii nostri geto-daci,67 ca neam si asezare geografic68 , dar si
referitoare la religiozitatea geto-dacilor. Sunt aduse n discutie, la acest
capitol, asocierea dacilor cu lupii,69 ca animal totemic sau eponim care ar
65
Simina Carina Vilcelean, Tehnicile Yoga n Hinduism. Mijloace practice pentru
atingerea strii de Moksa ntr-o analiz crestin, n Teologia 3 (2006), p. 270-272.
66
Ibid., p. 268.
67
Dup cele dou denumiri: greac si latin, dup cum se explic foarte amnuntit n
acest studiu, care ofer multe mrturii n acest sens.
68
Ioan Octavian Rudeanu, Cadrul geografic si istoric al aparitiei religiei geto-
dacice, n Teologia 1 (2007), p. 176-182.
69
Printele Rudeanu foloseste n acest sens lucrarea bine documentat a lui Ioan
Horatiu Crisan, Spiritualitatea geto-dacilor, Editura Albatros, Bucuresti, 1986, dar si
mult mai celebra lucrare a lui Mircea Eliade, De la Zalmoxis la Genghis Han, Editura
tiintific si Enciclopedic, Bucuresti, 1980.
122 Teologia, 4 / 2007

avea dou potentiale origini, dar si rolul central al lui Zalmoxis n cadrul
cultului dacic, cu interpretrile diferitilor istorici ai antichittii sau Sfinti
Printi date acestui personaj.70 i n acest caz, referinta autorului la
izvoarele antice care vorbesc despre Zalmoxis este una de remarcat,
foarte bogat si exhaustiv, util pentru studiul religiei geto-dacilor.
Cel de-al doilea studiu apartine Lect. Univ. Dr. Caius Cutaru si este
dedicat lui Rudolf Otto vzut ca interpret al sacrului. Acest studiu face o
prezentare a contributiei lui Rudolf Otto n domeniul filosofiei religiilor,
prin celebra lucrare cu care a rmas n constiinta savantilor din acest
domeniu, Das Heilige (Sacrul). Sunt abordate n acest studiu principalele
notiuni pe care R. Otto le-a ncrcat cu o alt semnificatie; si m refer
aici la notiunea de sacru identificat cu esenta necuprins a divinittii,
sacrul vzut ca irational n esenta sa,71 sacrul eliberat de alterrile survenite
din sfera moralei, care s-au adugat pn acum.72 Alte notiuni puse n
circulatie de Otto au fost cele de Numinos, Mysterium tremendum si
Mysterium fascinans, ca stri ale tririi umane n proximitatea divinului.73
n viziunea lui Otto, Tremendum-ul poate avea mai multe nftisri: spaima
n fata Maiesttii divine, sentimentul de culpabilitate, nimicnicia n fata
plenitudinii ontologice absolute sau sentimentul strii de creatur, supunerea
n fata absolutei superioritti.74 Cellalt termen ottonian, Mysterium
fascinans, reprezint atractia pe care o exercit numinosul asupra
subiectului religios si genereaz n sufletul acestuia sentimente de uimire
si admiratie.75 Ultima parte a articolului prezint critica viziunii lui R.
Otto asupra religiei venit din partea teologiei catolice si ortodoxe.76
Ultimul studiu pe care-l amintim, apartine Lect. Univ. Dr. Caius
Cutaru si este dedicat colii italiene de Istoria religiilor, care l-a avut
70
Ioan O. Rudeanu, Cadrul geografic si istoric..., p. 183-190.
71
De fapt, R. Otto a si fost ncadrat, pe nedrept, printre irationalisti, dup cum
arta M. Eliade.
72
Caius Cutaru, Rudolf Otto interpret al sacrului, n Teologia 1 (2007), p. 198.
73
Ibid., p. 199-202.
74
Ibid., p. 200.
75
Ibid., p. 201.
76
n redactarea acestei prti, sursa principal de informare a constituit-o excelentul
articol al Ierom. Magistrand Antonie Plmdeal, Ideea de sacru la R. Otto din punct de
vedere catolic si ortodox, din Ortodoxia 3 (1958).
Studii 123

ca ntemeietor si reprezentant de seam al ei pe Rafaelle Pettazzoni.

Autorul studiului se refer la ntelesul notiunii de scoal de Istorie a
religiilor,77 la rolul jucat de R. Pettazzoni n ntemeierea acestei scoli, la
metoda istoric pettazzonian n abordarea religiilor, dar si la relatia
special avut de savantul italian cu M. Eliade.78 n continuare, sunt
prezentati si ceilalti reprezentanti de seam ai scolii italiene de Istorie a
religiilor, fiecare cu specificul su, dar apartintori, n marea lor majoritate,
traditiei istorice pettazzoniene. ntre acestia ne-am oprit la urmtorii:
Ernesto di Martino, Angelo Brelich, Vittorio Lanternari, Dario
Sabbatucci.79 Studiul se ncheie cu cteva consideratii finale si concluzii.
Acest studiu este unul important pentru cunoasterea scolii italiene de
Istorie a religiilor.

III. Recenzii si traduceri ale unor articole de Istoria si filosofia

religiilor n paginile revistei Teologia
Att traducerea unor articole de Istoria religiilor, ct si recenziile
aprute n paginile revistei Teologia apartin unui singur autor, Caius
Cutaru80 si ele reprezint preocuprile acestuia n domeniul amintit.
Interesante sunt traducerile unor interviuri realizate de Daniela Dumbrav
cu teologul catolic Samir Khalil Samir, care vorbeste despre crizele pe
care le parcurge lumea islamic astzi, crize rezultate din confruntarea cu
modernitatea, dar si despre situatia problematic a crestinilor n trile
islamice.
n ce priveste recenziile unor lucrri de Istoria religiilor, tematica
acestora este una foarte divers, de la povestirile hasidice ale filosofului
evreu Martin Buber, la prezentarea marelui dictionar al religiilor coordonat
de cardinalul Paul Poupard, din pcate netradus n limba romn, de la
cartea dedicat operei eliadiene a lui Wilhelm Danc, pn la prezentarea
comunittii SantEgidio, de la prezentarea Ortodoxiei n contextul
problemelor puse de lumea contemporan si pn la prezentarea misticilor
77
Caius Cutaru, coala italian de Istorie a religiilor, n Teologia 3 (2007), p.
252-253.
78
Ibid., p. 253-260.
79
Ibid., p. 260- 268.
80
Vezi Anexa 2.
124 Teologia, 4 / 2007

crestini si a maestrilor zen, de ctre Thomas Merton, unul din teologii crestini
foarte implicati n cunoasterea aprofundat a spiritualittii orientale, etc.
Toate acestea sunt suficiente pentru a concluziona c disciplina de
Istoria si filosofia religiilor este bine reprezentat n paginile revistei
Teologia, nc de la aparitie si pn n prezent si sperm ca si pe viitor
s fie atrasi unii specialisti de marc din domeniul acestei discipline care
s publice si, n felul acesta, s contribuie la ridicarea prestigiului revistei.

ANEXA 1

Articole si studii de Istoria si filosofia religiilor n paginile revistei

Teologia

1. Conf. Univ. Dr. Alexandrul Roz, Religia aztec, n Teologia 1

(1997), p. 64-74;
2. Prep. Univ. Drd. Caius Cutaru, Impactul sectelor orientale
asupra lumii crestine, n Teologia 3-4 (1999), p. 110-118;
3. Prep. Univ. Drd. Caius Cutaru, Sacrul ca obiect al religiei n
conceptia lui Mircea Eliade, n Teologia 2 (2000), p. 124-134;
4. Prof. Univ. Dr. Alexandru Roz, Religia evreilor. Iudaismul, n
Teologia 2 (2000), p. 33-49;
5. Prof. Univ. Dr. Alexandru Roz, Religia evreilor (II), n Teologia
3 (2000), p. ;
6. Prof. Univ. Dr. Alexandru Roz, Religia evreilor (III), n Teologia
4 (2000), p. 41-62;
7. Pr. Lect. Univ. Dr. Ioan O. Rudeanu, Elemente mitologice
prezente n crestinism pe teritoriul Transilvaniei, n Teologia 1 (2001),
p. 67-74;
8. Ioan O, Rudeanu, Religia precrestin maghiar si momentul
ncrestinrii, n Teologia 2 (2003), p. 102-116;
9. Tudor Budeanu, Ocultismul secolului XX form camuflat si
pervertit a sacralittii, n Teologia 3-4 (2003), p. 45-55;
10. Caius Cutaru, ncercri de dialog crestino-islamic n Evul
Mediu, n Teologia 3 (2004), p. 305-342;
Studii 125

11. Nicolae Achimescu, Secularismul ca atitudine spiritual care-

l ignor pe Dumnezeu, n Teologia 4 (2004), p. 11-42;
12. Ioan Tulcan, Eshatologia crestin si viata dup moarte n
marile religii, reflectate n lucrrile profesorului Emilian Vasilescu,
n Teologia 1 (2005), p. 10-21;
13. Caius Cutaru, Timpul mitic, n Teologia 1 (2005), p. 21-44;
14. Caius Cutaru, Premisele dialogului interreligios, n Teologia
1 (2005), p. 44-64;
15. Ioan Octavian Rudeanu, Extaz si iluminare n religie, literatur
si filosofie, n Teologia 1 (2005), p. 172-182;
16. Emanoil Bbus, Conflictul n traditia coranic si la Bizant, n
Teologia 2 (2005), p. 11-38;
17. Ioan Tulcan, Fiinta si originea religiei ca tem apologetic n
opera teologic a lui Ilarion V. Felea, n Teologia 3 (2005), p. 56-69;
18. Caius Cutaru, Sistemul de caste si hinduismul: dimensiunea
social si doctrinar, n Teologia 4 (2005), p. 115-140;
19. Simina Carina Vilcelean, Tehnicile Yoga n Hinduism. Mijloace
practice pentru atingerea strii de Moksa ntr-o analiz crestin, n
Teologia 3 (2006), p. 268-286;
20. Ioan Octavian Rudeanu, Cadrul geografic si istoric al aparitiei
religiei geto-dacice, n Teologia 1 (2007), p. 173-191;
21. Caius Cutaru, Rudolf Otto interpret al sacrului, n Teologia
1 (2007), p. 191-221;
22. Caius Cutaru, coala italian de Istorie a religiilor, n
Teologia 3 (2007), p. 250-272.

ANEXA 2

Recenzii si traduceri ale unor articole de Istoria si filosofia religiilor

n paginile revistei Teologia

1. Preparator Caius Cutaru

Wilhelm Danc, Mircea Eliade Definitio Sacri, Editura Ars Longa,
Iasi, 1998, 364 p., n Teologia 1-2 (1998), p. 147-150;
126 Teologia, 4 / 2007

2. Preparator Caius Cutaru

Martin Buber, Povestiri hasidice, Editura Univers, Bucuresti, 1998,
370 p., n Teologia 1-2 (1999), p. 148-152;
3. Traducere din italian de Caius Cutaru
Samir Khalil Samir, S cunoastem islamul, n Teologia 1 (2002),
p. 160-168;
4. Caius Cutaru
Grande dizionario delle religioni dalla preistoria ad oggi, dir.
Card. Paul Poupard, Trad. de Mirella Corsani, Paola Cignoni, Primula
Vingiano, Marina Girardet, Edizione Piemme, Casale Monferrato, 2003,
2493 p., n Teologia 1 (2002), p. 172-174;
5. Traducere din italian de Caius Cutaru
Crestinii n trile islamice de vorb cu printele Samir Khalil
Samir, n Teologia 3-4 (2002), p. 187-195;
6. Caius Cutaru
Andrea Riccardi, SantEgidio, Roma si lumea. Convorbiri cu
Jean-Dominique Durand si Regis Ladous, Trad. de Mihai Banciu si
Mircea Vasilescu, Editura Fundatiei Culturale Romne, Bucuresti, 2000,
193 p., n Teologia 3-4 (2002), p. 195-198;
7. Caius Cutaru
Anastasios Yannoulatos, Ortodoxia si problemele lumii
contemporane, Trad. de Gabriel Mndril si Constantin Coman, Editura
Bizantin, Bucuresti, 2003, 247 p., n Teologia 3-4 (2003), p. 228-232;
8. Caius Cutaru
Thomas Merton, Mistici crestini si maestri zen II, Trad. de Sorana
Corneanu, Irina Marin, Maria-Alina Manolescu si Petruta-Oana Nidut,
Editura Humanitas, Bucuresti, 2003, 245 p., n Teologia 1 (2005), p.
227-232;
9. Caius Cutaru
Henri Lammens, Islamul. Credinte si institutii, Trad. de Ioana
Feodorov, Editura Corint, Bucuresti, 2003. 282 p., n Teologia 1 (2006),
p. 233-237;
10. Caius Cutaru
Studii 127

Ioan Petru Culianu, Cult, magie, erezii. Articole din enciclopedii

ale religiilor, Trad. de Maria-Magdalena Anghelescu si Dan Petrescu,
Editura Polirom, Iasi, 2003, 262 p., n Teologia 1 (2006), p. 237-240;
11. Caius Cutaru
Virgiliu Gheorghe, Revrjirea lumii sau de ce nu mai vrem s ne
desprindem de televizor, vol. II, Editura Prodromos, Bucuresti, 2006,
286 p., n Teologia 2 (2007), p. 268-275.
128 Teologia, 4 / 2007

Cristinel Ioja

Aspecte ale ecumenismului si ale misiunii

Bisericii n lume reflectate n paginile
revistei Teologia

Abstract
In this paperwork we analyze in a concise way the contribution
of the ecumenical and missionary theology which can be found in
the Teologia magazine, edited by the Faculty of Theology in Arad, in
the last ten years (1997-2007). We do not intend to do a critical
analysis of this study but just to put it in the light of the positive and
unpublished aspects of the theological research present in our Faculty
magazine.

Revista Teologia a Faculttii de Teologie Ortodox din cadrul

Universittii Aurel Vlaicu din Arad a gzduit si gzduieste n paginile ei
studii de referint pentru cercetarea teologic contemporan. ntemeiat
tocmai pentru a ilustra dinamismul stiintific al cadrelor didactice ardene,
dar si a cadrelor didactice din alte centre universitare din tar si strintate,
revista Teologia se nscrie n paleta larg de publicatii din tar si strintate
care asigur o exprimare a cercetrilor ultime din anumite sectiuni teologice
si chiar filosofice.
Studii 129

n acest studiu vom analiza ntr-un mod succint, contributiile teologico-

misionare si de teologie ecumenic diverse pe care le-a gzduit aceast
publicatie n decursul timpului, adic pe parcursul a 10 ani de existent si
aparitie regulat. Aceast analiz si prezentare a diferitelor studii nu contine
o dimensiune critic a lor, ci doar o punere n lumin a aspectelor pozitive
sau inedite ale cercetrii teologice prezente n revista Faculttii noastre.
Marcm astfel strdaniile teologilor romni si nu numai, prezenti n paginile
revistei noastre pe parcursul unui deceniu complex si provocator, avnd
n vedere renfiintarea multor Facultti de Teologie din tar, care, au
ncercat si ncearc s se integreze n standardele calitative si exigente
ale nvtmntului superior romnesc din Universitti, rmnnd n acelasi
timp fidele, ntr-un mod incontestabil, Bisericii Ortodoxe.

I. Aspecte ale ecumenismului n paginile revistei Teologia

Un studiu de o important deosebit pentru identitatea eclesial
ortodox din perspectiv ecumenic scrie Printele Profesor Ion Bria.1
n acest studiu, autorul, un dogmatist si ecumenist prin excelent, ne atrage
atentia asupra diferitelor tendinte teologice existente n comunitatea
ecumenic, tendinte, ntrite de anumite scoli ermineutice si care tind s
anuleze notiuni ca unitate, consens, convergent, acord teologic. Printele
Bria deplnge confuzia de a trata ca probleme de credint, problemele de
moral si etic social ca avortul, contraceptia, orientarea sexual, confuzie
care si ea devine surs de separare si excomunicare. Exist o usurint cu
care controversele doctrinare, teologice, disputele n problemele de moral,
sunt etichetate ca deviatii, erori si erezii dogmatice.2
Printele Bria evidentiaz exagerrile confesionale care stau n calea
unei viziuni unitare asupra ecumenismului. Astfel, dac n Biserica romano-
catolic se intervine, pentru a se pstra unitatea structural a catolicismului,
ori de cte ori se percep ambiguitti si erori doctrinare n scrierile teologilor
critici, iar n protestantism, Alianta reformat mondial ncearc s includ
pe lista doctrinelor care contravin comandamentelor etice ale Evangheliei,
sistemele politice care promoveaz nedreptatea economic, exist si
1
Pr. Prof. Dr. Ion Bria, Identitatea eclesial ortodox n perspectiv ecumenic,
Teologia an IV, (2000), nr. 4, p. 24-40.
2
Ibid., p. 24-26.
130 Teologia, 4 / 2007

grupuri ortodoxe care fac presiuni asupra autorittilor bisericesti, de a

ntrerupe dialogul teologic cu confesiunile eterodoxe. Dup identificarea
anumitor atitudini stridente si rupturi teologice, Printele Bria enumer
cteva sintaxe ecumenice posibile. n acest sens este necesar revenirea
la ntelegerea deschis, ermineutic a Traditiei, adic dinamica Traditiei
n Biseric, este necesar scoaterea la suprafat a hristologiilor
complementare, ca rod al diversittii si conciliarittii teologice. Receptarea
convergentelor teologice rezultate din dialogul ecumenic este o exigent
major a ecumenismului viitor. Re-construirea identittii eclesiale ortodoxe
nu se poate face fr o deschidere istoric a Bisericii, ca institutie si ca
popor crestin.3 Dintre imperativele ermineutice pe care Printele Bria le
propune n prezentul studiu, amintim: necesitatea de a initia o interpretare
critic a propriei evolutii a teologiei romnesti n perioada 1948-1998.4
Un alt studiu scris dintr-o perspectiv teologico-ecumenic este
semnat de Printele Profesor Ioan Tulcan si intitulat Aspecte teologico-
dogmatice ale alterittii si dialogului si reflectarea lor n plan trinitar
si antropologic.5 n acest studiu, Printele Tulcan pleac de la sensul
profund teologic al comunicrii n plan trinitar, pentru a analiza si identifica
resorturile intime ale comunicrii n plan interuman, antropologic.
Conceptul de alteritate si de dialog este analizat att n plan trinitar, ct si
antropologic ajungndu-se la concluzia c omul, creat dup chipul lui
Dumnezeu este o fiint dialogic. Pe aceast baz teologic se sprijin
ntregul efort al dialogului teologic si interreligios actual. n studiul, Cteva
coordonate ale unei teologii ecumenice n contextul post-modernittii,
Printele Tulcan traseaz coordonatele esentiale ale unei teologii
ecumenice, pe care le amintim: a) legtura dintre teologia ecumenic si
teologia dogmatic propriu-zis; b) reinterpretarea Sfintei Traditii pentru
vremea de azi, adic Biserica si teologia trebuie s tin seama de situatii
pastorale si misionare noi; c) Biserica este ntotdeauna identic cu ea
nssi si mereu nou si actual n mrturisirea ei; d) teologia ecumenic
trebuie s sublinieze c Ortodoxia este continuatoarea Bisericii
nedesprtite a primului mileniu crestin; e) teologia ecumenic trebuie s

3
Ibid., p. 33-37.
4
Ibid., p. 37.
Studii 131

reflecteze asupra problemei comuniunii; f) teologia ecumenic trebuie s

mentin deschise larg usile dialogului; g) modul de prezentare al celorlalte
confesiuni de ctre teologia ecumenic trebuie s se fac ntr-un mod
integral, nu simplist.6
Ieromonahul Agapie Corbu semneaz un studiu privind pozitia
Sfntului Munte fat de ecumensimul actual, n care subliniaz nc
de la nceput premisele teologice protestante care caracterizeaz pe cei
mai multi dintre participantii la miscarea ecumenic si faptul c prezenta
ortodox trebuie s aib un alt caracter dect cel al eterodocsilor.7
Semnalm diferenta de accent si de tonalitate fat de studiul Printelui
Tulcan analizat succint anterior. Autorul este de acord cu un dialog
ecumenic, dar ntr-o anumit tinut si form. El arat c este real ortodox,
bineplcut lui Dumnezeu si fr pericol pentru mntuire doar acea
raportare care tine cont mereu de ntreaga nvttur a Bisericii, de traditia
ei liturgic si canonic si de constiinta general a Bisericii pe care trebuie
s o slujeasc.8 Legat de aceast idee, autorul subliniaz si pozitia
teologilor atoniti fat de dialogul ecumenic. Exist printre unii teologi de
cabinet prejudecata c Sfntul Munte s-ar opune aprioric oricrui tip de
dialog ecumenic. Aceast conceptie nu este numai nefondat pe texte
atonite si, deci, gresit, ci si periculoas deoarece respinge din capul locului
posibilitatea ca problema ecumenismului s poat primi rezolvri ortodoxe
si din partea monahilor si teologilor aghioriti, vduvind Sfatul Sobornicesc
al Bisericii de o perspectiv a acriviei duhovnicesti.9
Ieromonahul Agapie Corbu expune n ncheierea studiului su
elementele principale ale propedeudicii aghiorite a dialogului ecumenic:
5
Pr. Conf. Dr. Ioan Tulcan, Aspecte teologico-dogmatice ale alterittii si dialogului
si reflectarea lor n plan trinitar si antropologic, Teologia, an VII, (2003), nr. 3-4, p. 12-
20. A se vedea si O nou sperant a relurii dialogului teologic ortdox-romano-catolic,
Teologia an IX, (2005), nr. 1, p. 7-9; In memoriam. Ioan Paul al II-lea om al Bisericii,
Teologia, an IX, (2005), nr. 2, p. 7-9.
6
Idem, Cteva coordonate ale unei teologii ecumenice n contextul post-modernittii,
Teologia an II, (1998), nr. 3-4, p. 56-58.
7
Ieromonah Drd. Agapie Corbu, Pozitia Sfntului Munte fat de ecumenismul
contemporan, Teologia, an II, (1998), nr. 3-4, p. 59-60.
8
Ibid., p. 60-61.
9
Ibid., p. 65.
132 Teologia, 4 / 2007

a) credinta afirmat liturgic n Biserica Ortodox; b) Biserica Ortodox

cea Una a lui Hristos are plintatea harului, succesiunea apostolic
nentrerupt prin care s-a transmis acest har, plintatea adevrului
nvtturii si Taine reale; c) Biserica cea Una a lui Hristos se naste si
viaz prin Sfintele Taine care o constituie, i druiesc unitatea luntric si
o rennoiesc mereu, n timp ce tainele eterodocsilor sunt simple ceremonii;
d) principiul acriviei are ntietate n toate domeniile vietii bisericesti, iar
iconomia are sens doar n raport cu acrivia, n afara Bisericii neputnd
exista Taine; e) Nu poate avea loc mprtsirea cu Tainele Bisericii, a
cuiva care nu este mdular al ei deoarece prin Taine se constituie Biserica;
f) Unitatea dogmatic trebuie s premearg unittii liturgice,
intercomuniunii. Fr nvttur de credint ortodox complet, aceast
unitate si mpreun-liturghisire rmne o butaforie; g) n dialogul ecumenic
unitatea la care se raporteaz ortodocsii o constituie Biserica lui Dumnezeu,
deoarece numai constiinta general a acesteia este infailibil; h) Unirea
este conceput ca revenire a eterodocsilor la Biserica lui Hristos Ortodox
prin acceptarea integral a nvtturii ei de credint10 .
Concluzia acestor opt puncte este foarte transant si nu las loc
de interpretri, ca si punctele n sine: De aceea Ortodoxia, potrivit
gndirii athonite, trebuie s participe la dialogul ecumenic doar plecnd
de la cele opt premise enumerate de noi, apelnd la constiinta ei n
Duhul Sfnt. 11
Pe aceeasi linie a teologilor atoniti public un studiu si Arhimandritul
Gheorghe Kapsanis, n care subliniaz pericolul sincretismului crestin si a
sincretismului interreligios.12 Ernst Christoph Suttner, semneaz un studiu
privind relatiile dintre Bisericile de traditie latin si greac nainte si dup
pretinsul moment al schimbrii.13 Suttner consider Marea Schism un

10
Ibid., p. 66-68.
11
Ibid., p. 68.
12
Arhim. Conf. Dr. Gheorghe Kapsanis, Reflectii legate de participarea ortodocsilor
la miscarea ecumenic si la Consiliul Mondial al Bisericilor, Teologia, an II (1998), nr. 3-
4, p. 70-72.
13
Ernst Christoph Suttner, Mitul despre asa numita Marea Schism de la 1054.
Despre relatiile dintre Bisericile de traditie latin si greac nainte si dup pretinsul
moment al schimbrii, Teologia, an VIII, (2004), nr. 3, p. 9-22.
Studii 133

mit, ntruct au existat relatii strnse si dup evenimentele din 1054 ntre
Biserica Rsritean si cea Apusean.14 El subliniaz modificarea
conceptual intervenit n perioada dintre Conciliul Tridentin si Conciliul
Vatican II15 . Este analizat ntr-o lumin nou atitudinea Patriarhului Fotie
fat de Roma, atitudine care a fost interpretat gresit si necontextual de
cercetarea istoric bisericeasc. n acest caz s-au fcut dou mari greseli.
n primul rnd textele scrise de Fotie au fost interpretate independent de
viata bisericeasc a perioadei n care au fost scrise. Dac acestea ar fi
fost corect analizate s-ar fi observat c Fotie, doar n perioada n care s-
a aflat n conflict cu latinii, sustinea c teologia si obiceiurile acestora sunt
insuficiente si astfel de respins. Cnd ntre cele dou Biserici a revenit
pacea, si Fotie a recunoscut teologia si obiceiurile latinilor, asa cum mai
nainte a fcut si Biserica sa. Dac Fotie ar fi considerat ca reale greseli
dogmatice ceea ce n timpul conflictului el ar fi numit lipsuri ale latinilor,
atunci el ar fi trebuit s pretind latinilor, nainte de mpcare, corectia
acestor greseli dogmatice. ns exact acest lucru nu l-a fcut el. Asadar
reprosul fcut de ctre el latinilor nu era acela c ei greseau n credint,
ci acela c exprimarea teologic si practicile bisericesti sufer de unele
lipsuri. Acest lucru nu motiveaz ns o desprtire n credint, cci, asa
cum se stie, scpri exist n viata fiecrei Biserici, aici pe pmnt. A
doua greseal, ce a condus la definirea numelui de fotieni era aceea c
ei au avut n vedere numai Conciliul din 869/870. Ei au trecut cu vederea
faptul c Fotie, n a doua perioad pe scaunul patriarhal, s-a aflat n deplin
comuniune cu Roma.16
Aceast lips de analiz a documentelor timpului este extrapolat de
Suttner si asupra evenimentelor din 1054. Suttner afirm, ntr-o total
neconcordant cu ceea ce a afirmat istoriografia Bisericii Universale n
colile de Teologie Ortodox din Romnia si anume: ...la anul 1054 nu a
nu a existat o excomunicare a Bisericii grecesti de ctre cea latin,
precum nici o excomunicare a Bisericii latine de ctre cea greac. Bulele
de excomunicare fcute atunci, fceau referire numai la anumite
14
Ibid., p. 12.
15
Ibid., p. 13-15.
16
Ibid., p. 16-17.
134 Teologia, 4 / 2007

persoane. Numai patriarhul si ctiva colaboratori ad personas au fost

excomunicati de ctre legatii romani, iar cteva zile mai trziu patriarhul
a excomunicat la fel doar ad personas, legatii romani.17 Suttner este
de prere c abia la sfrsitul secolului al XIX-lea Fotie nu a mai putut fi
considerat ca tap ispsitor al scindrii si astfel s-a dorit s se vad n
evenimentele din 1054 nceputul unei asa numite Mari schisme. Studiul
Printelui Profesor Suttner militeaz pentru o reasezare obiectiv a
evenimentelor istorice n constiinta rsritenilor si apusenilor n vederea
unei noi reconsiderri reciproce.
Alberto Quattrucci semneaz un studiu practic care reliefeaz
modalitatea Comunittii Sant Egidio de a respira cu doi plmni. Sant
Egidio respir mpreun cu Occidentul si cu Orientul. n ceea ce priveste
relatia cu Orientul, Quattrucci afirm c comunitatea a gsit n traditia
Bisericilor orientale o surs de inspiratie, pentru rugciune si Liturghie.18
Studiul prezint ntr-o perspectiv ecumenic, usor camuflat, posibilitatea
colaborrii si apropierii dintre Biserica Ortodox si Biserica Romano-
Catolic.
Albert Rauch ne invit de la dialog la trialog ntr-un studiu incitant n
care dialogul dintre ortodocsi si catolici este extins devenind un adevrat
trialog n care sunt incluse si Bisericile Reformei. Albert Rauch prezint
acest studiu si prin prisma realizrilor teologice ale Institutului din
Regensburg.19 La acest Trialog al Vietii si al nvtturii, doreste s
contribuie, de nu mai putin de 40 de ani, Institutul pentru Bisericile Orientale
din Regensburg.20
Cornel Toma analizeaz pnevmatologia Sfntului Nichita Stethatul si
consecintele ei n dialogul teologic dintre ortodocsi si romano-catolici,
pnevmatologie care vizeaz problematica ridicat n istoria Bisericii de
adaosul Filioque. Este un studiu teologico-dogmatic cu implicatii
interconfesionale si ecumenice dens, n care autorul trateaz despre prima
si a doua faz a schismei pe care le plaseaz n timpul mpratului Carol
17
Ibid., p. 17.
18
Alberto Quattrucci, Experienta spiritual a Comunittii Sant Egidio: a respira
cu doi plmni, Teologia, an VIII, (2004), nr. 3, p. 29.
19
Albert Rauch, De la Dialog la Trialog, Teologia an VIII, (2004), nr. 3, p. 36-44.
20
Ibid., p. 44.
Studii 135

cel Mare disputa dintre Fotie si teologii franci - si respectiv, n timpul

evenimentelor din 1054 disputa dintre Nichita Stethatul si cardinalul
Humbert. Sfnta Treime si relatiile intratrinitare ale persoanelor divine,
relatia dintre Fiul si Duhul Sfnt si nvttura despre Filioque n viziunea
lui Nichita Stethatul constituie osatura rsritean a acestei problematici
abordate. 21 Ultimul capitol al studiului trateaz despre implicatiile
ecumenice ale teologiei lui Nichita Stethatul, pozitiile nuantate ale diferitilor
teologi ortodocsi n aceast problem precum si pozitiile teologilor catolici
si chiar ale papei privind adaosul Filioque.22 Cornel Toma ajunge la
concluzia c, unii teologi ortodocsi consider c Filioque este o nvttur
gresit si astfel constituie un obstacol insurmontabil pentru realizarea
unittii dintre cele dou Biserici, n timp ce o grupare a teologilor liberali
sustine c Filioque este o teologumen sau doar un simplu artificiu filologic
si nu poate fi un subiect de divergent23 .
Din perspectiva sa, datorit adaosului Filioque cele dou Biserici nu
pot s realizeze o sintez dogmatic comun minimal asa cum a fost
redactat de Sinoadele de la Niceea si Constantinopol si asa cum a fost
trit n cultul, imnografia si spiritualitatea Bisericii din primul mileniu
crestin.24
Problematica teologic legat de adaosul Filioque este abordat dintr-
o perspectiv triadologic ntr-o analiz a relatiei dintre Fiul si Duhul Sfnt
n triadologia ortodox si romano-catolic si de Cristinel Ioja. Studiul su
identific originea si dezvoltarea patristic a dou triadologii si consecintele
triadologice ale adaosului Filioque. Primatul fiintei asupra Persoanelor
Treimice, identificarea dintre fiinta lui Dumnezeu si energiile Sale si implicit
identificarea a ceea ce este comun cu ceea ce este distinct n Treime,
prin intermediul unei terminologii precare, a creat premisele n triadologia
apusean pentru adaosul Filioque.25 Sunt analizate si aprofundate

21
Cornel Toma, Pnevmatologia la Nichita Stethatul si consecintele ei n dialogul
teologic dintre ortodocsi si romano-catolici, Teologia, an VIII, (2004), nr. 3, p. 67-73.
22
Ibid., p. 73-77.
23
Ibid., p. 77.
24
Ibid.
25
Cristinel Ioja, Relatia dintre Fiul si Duhul Sfnt n triadologia ortodox si romano-
catolic, Teologia, VIII, (2004), nr. 3, p. 83.
136 Teologia, 4 / 2007

consecintele eclesiologice si sacramentale ale adaosului Filioque si

continutul si interpretarea rsritean a formulei Duhul Sfnt purcede
de la Tatl prin Fiul. Aceast relatie dintre Fiul si Duhul pe care o implic
expresia amintit a fost solutionat ntr-o anumit msur de trei teologi
bizantini: Grigorie Cipriotul, Grigorie Palama si Iosif Vrienie.26
Printele Gheorghe Petraru abordeaz o tem ecumenic si
interconfesional n care dialogul dintre Ortodoxie si Roma este prezentat
din perspectiva conceptiei catolice actuale despre primatul papal. El
semnaleaz parcursul istoric de la Papa, ca si patriarh al Orientului crestin,
la magisteriul infailibil al Suveranului pontif. ... Papa de la Roma n-a
avut n antichitatea crestin dect functia eclesial de episcop al Romei.27
Studiul cuprinde si o evaluare ortodox a conceptiei ecumeniste a Bisericii
Romano-Catolice.28 Printele Petraru identific mai multe raportri la
primatul papal n Biserica romano-catolic: Exist o abordare
conservatoare a primatului papal a multor teologi care revendic pstrarea
acestuia n formularea de la Conciliul Vatican I, de fapt o tardiv
absolutizare a puterii papale n contextul absolutismului monarhic al
Europei prin care s-a accentuat cezaro-papismul ca si credint fat de
pap n primul rnd, si fat de Hristos n al doilea rnd.29 De asemenea,
exist o perspectiv reformist n care teologii propun mentinerea doctrinei
Vatican I n spiritul si litera ei, ns cu promovarea mai intens a sinodalittii
la toate nivelele, implicit prin nscrierea acestei situatii si confirmarea ei n
dreptul canonic roman.30 O nou perspectiv const n reformularea
doctrinei primatului si infailibilittii papale, n dialog ecumenic pentru a
se reveni la o functie papal mai fidel Noului Testament si Bisericii
primelor secole.31
Daniel Benga analizeaz urmrile schismei de la 1054 pentru dialogul
teologic dintre reformatori si ortodocsi subliniind nstrinarea dintre bizantini
26
Ibid., p. 93.
27
Gheorghe Petraru, Dialogul ecumenic dintre Ortodoxie si Roma n perspectiva
conceptiei catolice actuale despre primatul papal, Teologia VIII, (2004), nr. 3, p. 98-99.
28
Ibid., p. 104.
29
Ibid., p. 105.
30
Ibid., p. 106.
31
Ibid.
Studii 137

si latini ntre anii 1054 si 1517.32 Vorbind despre prezenta rsritenilor n

constiinta apusenilor la nceputul Reformei, Printele Benga arat c
dezinteresul pentru schismaticii greci si stpnirea turceasc din Rsrit
au contribuit la necunoasterea aproape total a Ortodoxiei n Apus la
nceputul secolului al XVI-lea. De aceea nu este de mirare c primii
reformatori luterani stiau foarte putin despre Bisericile Ortodoxe.33 Abia
prin Reform, arat Printele Benga n studiul de fat, a avut loc o
rentlnire a lumilor crestine. Ruptura dintre greci si latini prea la
nceputul secolului al XVI-lea definitiv si irevocabil. Reforma initiat
de Martin Luther n Biserica Apusean a fost cea care a redirectionat
crestinismul apusean ctre nceputurile sale orientale, si implicit ctre
Biserica greac.34
Punctul n care reforma lui Luther din cadrul Bisericii Apusene se
ntoarce ctre schism este respingerea de ctre acesta a primatului papal
ntr-o disput public n Leipzig (1519), cu Johannes Eck.35 Eck vroia s
evidentieze originea divin a primatului papal subliniind totodat faptul c
grecii nu erau numai schismatici, ci si cei mai mari eretici. Luther aduce
urmtorul argument mpotriva celor afirmate de Eck: Biserica lui Hristos
a fost ntemeiat si a cuprins multe prti ale lumii cu 20 de ani naintea
nfiintrii celei din Roma. Astfel nu se poate spune c ea ar fi cap al
tuturor si ar fi avut un primat de drept divin. Mai mult dect att, Biserica
Greac nu a admis si nu admite pn acum ca episcopii s fie confirmati
de ctre Roma. Luther era ncredintat c Sfntul Grigorie de Nazianz,
Sfntul Vasile cel Mare si Sfntul Epifanie al Ciprului, mpreun cu alti
episcopi greci au obtinut mntuirea, desi nu au acceptat acest articol al
primatului papal. A spune c toti episcopii din Alexandria si Constantinopol,
dintre care unii au fost sfinti, sunt condamnati, eretici si boemici nu este
dect o mare blasfemie.36
n demersul su teologico-istoric, Printele Benga subliniaz cteva
nvtturi si practici catolice nscute n intervalul dintre Schism si Reform
32
Daniel Benga, Urmrile schismei de la 1054 pentru dialogul teologic dintre
reformatori si ortodocsi, Teologia, an VIII, (2004), nr. 3, p. 111-113.
33
Ibid., p. 113
34
Ibid., 115.
35
Ibid., 117.
36
Ibid., p. 119-120.
138 Teologia, 4 / 2007

si combaterea lor de ctre reformatori prin apelul la Biserica greac.

Dintre acestea amintim Purgatoriul si Indulgentele legate de nvttura
despre Purgatoriu.37 Filioque este preluat din teologia romano-catolic
de ctre reformatori si n acest punct nu s-a ajuns la nici un consens
teologic ntre ortodocsi si reformatori.38
Studiul Printelui Ptuleanu si propune, dintr-o perspectiv istoric,
s identifice evolutia n diversitate a crestinismului. El ajunge la urmtoarele
concluzii: n primul mileniu crestin ntre Orient si Occident a predominat
principiul diversittii n unitate. Biserica Romei si cea a Constantinopolului
au fost pe aceeasi linie n privinta pstrrii nealterate a credintei primite
de la Hristos si Apostoli. Inadvertentele dintre Est si Vest au aprut n
momentul n care diversitatea liturgic, canonic, cultural, lingvistic, a
evoluat spre inovatie, diferent si abatere de la normele bisericesti.
Unitatea n diversitate nu exclude posibilitatea existentei diferitelor formulri
n ceea ce priveste nvttura de credint, cu obligativitatea pstrrii
adevrurilor de credint, cuprinse n hotrrile dogmatice care au fost de
acord cu o uniformitate n privinta formulrilor adevrurilor de credint.39
n studiul Printelui Constantin Rus suntem familiarizati cu o
perspectiv canonic asupra evenimentului schismei din 1054, dar si cu
posibilittile de reunire a crestinismului Rsritean si Apusean. Printele
Rus subliniaz de fapt, nenumratele schisme dintre apuseni si rsriteni
n decursul celui dinti mileniu, artnd c anul 1054 este o concluzie
inevitabil a unor lungi divergente si ndeprtri permanente dintre cele
dou Biserici.40 n viziunea Printelui Profesor, posibilittile reunirii nu
pot exista n afara reflectiei comune asupra crestinismului primului mileniu,
asupra Bisericii nedesprtite a primului mileniu. Tot Printele Rus
semneaz un studiu n care problematica ecumenic a Bisericii romano-
catolice este prezentat si analizat din perspectiva dreptului canonic.
Dreptul canonic este o legtur strns cu teologia, n relatiile
37
Ibid., p.121.
38
Ibid., p. 123.
39
Constantin Ptuleanu, Aspecte ale evolutiei istorice a diversittii bisericesti,
Teologia, an VIII, (2004), nr. 3, p. 140.
40
Constantin Rus, Dezbinarea crestinttii si posibilittile de reunire. O abordare
canonic, Teologia an VIII, (2004), nr. 3, p. 144.
Studii 139

interconfesionale el este deci dependent de consensul teologic. Pentru c

acest consens este n curs de elaborare, dreptul canonic, n domeniul
ecumenic, este legat de progresul dialogului teologic.41
Ideea reconcilierii crestine primeste n studiul Printelui Baba,
argumente biblice vechi si nou testamentare. Temeiul reconcilierii n Noul
Testament l constituie textul de la II Corinteni 5, 19, Dumnezeu era n
Hristos, mpcnd lumea cu Sine nsusi si punnd n noi cuvntul mpcrii.
O conditie a mpcrii ntre Bisericii este n viziunea Printelui Baba,
iertarea si mai apoi se poate trece la realizarea unittii n credint.42
Tema studiului Printelui Rudeanu este centrat pe Marea Schism
din 1054 creia ncearc s-i identifice premisele si consecintele.43 Asupra
originii si consecintelor Schismei din 1054 struie si Ion Chivu.44 Alexandru
Simon analizeaz implicatiile Marii Schisme din 1054 asupra credintei
romnilor n Evul Mediu.45 El prezint starea Bisericilor, a ierarhilor si a
oamenilor n jurul anului o mie att n Rsrit ct si n Apus, ct si credinta
romnului si religia statului la trecerea dintre secolele XIII si XIV.
Legitimitatea statal romneasc este pus n relatie cu ultimele eforturi
de reunificare a crestinttii medievale. Alexandru Simon subliniaz, de
asemenea, constientizarea romneasc a schismei la sfrsitul Evului Mediu.
Emanoil Bbus surprinde relatiile complexe dintre Bizant si Occident,
pe de o parte, si cele cu lumea islamic, pe de alt parte, n perioada
cruciadelor. Imperiul latin care a luat nastere dup 1204 la Constantinopol
a avut ca principal caracteristic numai religia. n privinta raporturilor
dintre Bizant si musulmani, acestea au avut o evolutie oscilant, plecnd
de la un dezinteres aproape total din partea bizantinilor si ajungnd apoi la
41
Idem, Dreptul canonic si dialogul ecumenic dup nvttura romano-catolic,
Teologia, an III, (1999), nr. 3-4, p. 86.
42
Teodor Baba, Premisele biblice ale reconcilierii bisericesti, Teologia, an VIII,
(2004), nr. 3, p. 165.
43
Ioan Octavian Rudeanu, Marea schism din 1054: premise si consecinte, Teologia,
an VIII, (2004), nr. 3, p. 171-183.
44
Ion Chivu, The Origins and Consequences of the Great Schism. Acording to
Joseph Bryennios (about 1350-1451) A Historiographic and Theological Point of View,
Teologia, an VIII, (2004), nr. 3, p. 184-199.
45
Alexandru Simon, Marea Schism si credinta medieval a romnilor, Teologia an
VIII, (2004), nr. 3, p. 200-219.
140 Teologia, 4 / 2007

team sau chiar a fi preferati cruciatilor latini. Ignorati la nceput,

considerati drept eretici iudeo-crestini, fr o cultur si civilizatie demn
de atentia Bizantului, lumea musulman a fost descoperit mai bine n
timpul cruciadelor.46
Pe aceeasi tematic a diferentei dintre latini si greci, ne prezint un
studiu si Printele Ssujan, care, subliniaz anumite aprecieri diferentiate
ale schismei la mijlocul secolului al XVIII-lea dintr-o perspectiv istoric.
ntr-un capitol care trateaz despre identitatea confesional la mijlocul
secolului al XVIII-lea n spatiul catolic central-european si transilvan,
Printele Ssujan aminteste cteva ecouri ale eclesiologiei post-tridentine
si reactii n spatiul ortodox rsritean si transilvan.47 Odat cu ideile
iluministe din secolul al XVIII-lea se observ o trecere de la intolerant
la tolerant, o schimbare de atitudine eclesiologic. Cei care sustineau
toleranta erau mprtiti n diferite grupe: irenicii, care sperau ntr-o
reunificare a confesiunilor crestine, mercantilistii, care din motive
economice, doreau primirea n monarhia habsburgic a meseriasilor, a
negustorilor si a fabricantilor protestanti, iluministii catolici, care respingeau
constrngerile de constiint si n cele din urm o arip radical, pentru
care toleranta se ntemeia ntr-un indiferentism religios.48
Iluminismul catolic a avut un rol foarte important n impunerea
definitiv a tolerantei. Printele Ssujan prezint unele consideratii ale
ministrului austriac de stat Johann Cristof Bartenstein privitoare la schisma
dintre Bisericile Rsritului si Apusului. El propune, la un moment dat,
Mariei Tereza, un proiect de unire a ortodocsilor cu Biserica latin a
Romei. n secolul al XVII-lea problemele bisericesti au fost ntr-o strns
relatie cu cele politice. Bartenstein si structureaz acest proiect n felul
urmtor: necesitatea unirii, relatia dintre cele dou Biserici nainte de schism,
cauzele care au determinat schisma, relatia dintre acestea dup schism,
ncercrile de unire nereusite, mijloacele de promovare a unirii propuse.49
46
Emanoil Bbus, Latini si bizantini n perioada cruciadelor, Teologia an VIII,
(2004), nr. 3, p. 249.
47
Mihai Ssujan, Aprecieri diferentiate ale schismei dintre latini si greci la
mijlocul secolului al XVIII-lea, Teologia, An VIII, (2004), nr. 3, p. 251-255.
48
Ibid., p. 257
49
Ibid. p. 260.
Studii 141

Accentul se punea pe ceea ce era comun n principal, Bartenstein viznd si

unele aspecte social-politice ale vietii supusilor monarhiei austriece.50
Tot n prezentul studiu, Printele Ssujan include si unele reflectii despre
schism, mentionate ntr-un manual de istorie redactat pentru instruirea
printului coregent, Iosif al II-lea. El evidentiaz modul profund n care
Bartenstein prezint relatiile dintre Bisericile Rsritului si Apusului, pe
fondul schismei dintre ele si a necesittii nlturrii acesteia.51
Prezentnd asemnrile dintre Bisericile Rsritului si a Apusului,
Bartenstein subliniaz faptul c Bisericii latine nu trebuie s-i fie team
nici pe departe de grecii neuniti si nu trebuie s adopte rezervele pe
care le arat vis--vis de luterani si calvini.52 Printele Ssujan arat,
n concluzie, c din cele expuse de Bartenstein reiese faptul c la acea
vreme mai persistau nc, chiar dac izolat, consideratiile eclesiologice
florentine despre relatia dintre cele dou Biserici rsritean si apusean,
unirea dintre ele impunndu-se n chip stringent, att din motive bisericesti,
ct si social politice. Unele personalitti luminate, de important major
n administratia de stat austriac, ntelegeau si doreau o alt relatie ntre
cele dou Biserici latin si rsritean, dect cea care s-a stabilit de fapt,
de atunci nainte.53
Viorel Cherciu semneaz un studiu complex privind Schisma cea
Mare ca meta-ferent a identittii Bisericii, artnd c Marea Schism
a bulversat nu doar mediul intern al Bisericii, ci a zgltit ntreaga structur
a umanittii ntruct repercusiunile ei s-au rsfrnt asupra constiintei
universale.54 El ncearc o abordare si analiz a evenimentelor din 1054
ntr-o manier algebric care i-a n calcul fluctuatia a dou mrimi
variabile ale unei ecuatii existentiale: Identitatea si Alteritatea.55 El pune
nceputul dihoniei dintre Roma si Constantinopol n canonul 28 al
Sinodului al IV-lea ecumenic de la Calcedon, canon care reia prevederile
50
Ibid., p. 268.
51
Ibid., p. 269.
52
Ibid., p. 274.
53
Ibid.
54
Viorel Cherciu, Schisma cea Mare ca meta-ferent a identittii Bisericii, Teologia,
an VIII, (2004), nr. 3, p. 342.
55
Ibid.
142 Teologia, 4 / 2007

canonului 3 al Sinodului al III-lea ecumenic de la Efes, n care se precizeaz

amnuntit pozitia Patriarhiei de Constantinopol fat de scaunul Romei.
Deosebirile cultural-civilizatorice dintre Orient si Occident au fcut ca
cele dou lumi s nregistreze conflict dup conflict.56 Identificnd si alte
cauze ale schismei, Printele Cherciu struie n sintez asupra
evenimentelor din 1054.
Un studiu care vizeaz evenimentele din 1054 si consecintele acestora
dintr-o perspectiv teologico-liturgic este semnat de Lucian Farcasiu,
care, nc de la nceput prezint conceptia eclesiologic ortodox si romano-
catolic si problema intercomuniunii. El plaseaz fundamentul refacerii
unittii crestine si al restabilirii comuniunii sacramentale dintre apuseni si
rsriteni n cultul liturgic. Cultul liturgic poate deveni un mijloc de apropiere
ntre cele dou Biserici, pornind de la aprecierea c prin cult se exprim
de fapt, n chip doxologic, adic prin preamrire, ntregul continut al
nvtturii de credint crestin. Unitatea cultic, ce se poate exprima,
desigur, ntr-o diversitate de rituri liturgice, ar conduce astfel si nspre o
mrturie comun a aceluiasi adevr de credint. Tocmai de aceea, socotim
c problematica refacerii comuniunii sacramentale ntre cele dou Biserici
trebuie s fie abordat n chip obligatoriu din perspectiv liturgic.57
Lucian Farcasiu accentueaz raportul dintre nvttura de credint si cult
n teologia ortodox, artnd c n acceptiunea ortodox, orice continut
al credintei nu trebuie desprtit de experienta vie a Bisericii, manifestat
n cultul liturgic. Rnduiala liturgic este n modul cel mai deplin expresie
a dogmei ce nu se propune doar la nivel declarativ, ci este afirmat n
chip doxologic58 Lucian Farcasiu ajunge la concluzia c pn aproape
de momentul Schismei nu se fcea distinctie foarte clar ntre greci si
latini n privinta riturilor liturgice si n afara ctorva scurte ntreruperi,
intercomuniunea sacramental functiona n chip deplin.59 Concluzia final
este c nu putem identifica o dat precis referitoare la ntreruperea

56
Ibid., p. 344.
57
Lucian Farcasiu, Aspecte istorico-liturgice privitoare la comuniunea sacramental,
nainte si dup Marea Schism, Teologia, an VIII, (2004), nr. 3, p. 357.
58
Ibid., p. 357-358.
59
Ibid., p. 377.
Studii 143

total a intercomuniunii sacramentale ntre rsriteni si apuseni nainte si

chiar dup marea schism pn n secolul al XII-lea.60
Filip Albu semneaz un studiu privitor la ridicarea anatemelor din 7
decembrie 1965, analiznd Tomosul Patriarhal si Declaratia comun si
ajungnd la concluzia optimist c acest gest de ridicare a anatemelor a
fost un gest curajos, reparatoriu si de deschidere a portilor ctre drumul
ce duce la revenirea n aceeasi matc a celor dou ruri. Necesitatea
acestui gest nu poate fi, cred, pus la ndoial de nimeni si el e perfect
justificabil din punct de vedere doctrinar. Rmne ca pe viitor gestul acesta
s fie continuat prin legturile, discutiile si apropierile dintre cele dou
Biserici.61

II. Aspecte ale misiunii Bisericii n paginile revistei Teologia

n studiul Accente ale misiunii ortodoxe n contextul unificrii
europene, Printele Ioan Tulcan, creioneaz, plecnd de la esenta
misionar a Bisericii si a Evangheliei crestine, punctele esentiale ale misiunii
Bisericii ntr-o lume secularizat.62 El propune, plecnd de la Unitatea si
Treimea Persoanelor divine, unitatea si comuniunea popoarelor Europei
si nu numai. Aceasta este tinta spre care ar trebui s se ndrepte
popoarele sau natiunile Europei, spre aceast comuniune de iubire.
Ortodoxia accentund att de mult n doctrina, cultul si misiunea sa realitatea
lui Dumnezeu n Sfnta Treime, trebuie s urmreasc pas cu pas
constituirea acestui model de comunitate uman. Mediul n care si prin
care Ortodoxia si exercit misiunea ei n lume este Biserica, ca
asezmnt ce promoveaz permanent unitatea lumii avnd drept model
nu numai dogma Treimii Celei de o Fiint si nedesprtit, ci si dogma
hristologic sintetizat n viziunea lui Iisus Hristos Pantocrator.63
Misiunea Bisericii n lume necesit n prim faz un dialog intern
ntre ortodoxiile locale si mai apoi unul extern, cu lumea si cu celelalte
60
Ibid., 378.
61
Filip Albu, Ridicarea anatemelor 7 decembrie 1965, Teologia an VIII, (2004),
nr. 3, p. 399.
62
Pr. Conf Dr. Ioan Tulcan, Accente ale misiunii ortodoxe n contextul unificrii
europene, Teologia, an VIII, (2004), nr. 4, p. 46-48.
63
Ibid., p. 52-53.
144 Teologia, 4 / 2007

confesiuni, mrturisind astfel ndejdea ei si dincolo de granitele canonice,

deschiznd orizontul universalittii. Reusita misiunii Bisericii n lume tine
de modul n care l mrturiseste pe Hristos ca fiind prezent n Biseric si
n ntreaga creatie si de dimensiunea eshatologic pe care trebuie s o
accentueze pentru a sublinia permanent, ntr-o lume secularizat, sensul
transcendent al existentei lumii. Aceast viziune eshatologic nu trebuie
s paralizeze eforturile conjugate ale tuturor, de a constitui n veacul acesta
o lume mai uman, mai deschis spre nevoile si aspiratiile oamenilor, mai
dispus spre ntelegerea, ajutorarea si solidaritatea cu cellalt.64 Tot
Printele Tulcan semneaz o serie de editoriale65 ale revistei Teologia
privind misiunea Bisericii n noul context al lumii. Misiunea Bisericii nu
neglijeaz comunittile, neamurile, popoarele, ci le priveste pe toate ntr-
o perspectiv hristologic, pnevmatologic si eclezial, lucrarea Bisericii
avnd un caracter dinamic, scopul ei fiind introducerea mesajului crestin
al Bisericii ntr-o cultur local.66

64
Ibid., p. 54-55.
65
Misiunea reconciliatoare a Bisericii n pragul anului 2000, Teologia an III, (1999),
nr. 3-4, p. 9-10; Doctrina social a Bisericii Ortodoxe, Teologia, an IV, (2000), nr. 3, p. 8-
10; Misiunea crestin ca ntlnire ntre Biseric si culturi, Teologia an X, (2006), nr. 1, p.
7-9; Ortodoxia n fata modernittii, Teologia an XI, (2007), nr. 1, p. 7-8.
66
Pr. Dr. Ioan Tulcan, Misiunea crestin ca ntlnire ntre Biseric si culturi, p. 7.
Studii 145

Filip G. Albu

Contributii n domeniul omiletico

catehetic aprute n revista ardean
Teologia (1997-2007)

Abstract
The homiletic and catechetic contributions, present in the
Teologia magazine in the last decades, are used in this paperwork
following some of major themes of these two disciplines of Theology:
the priest and the preach the pastoral implication of the preaching;
the source of preaching and teaching in Church; the language and
stile of preaching; the contribution of our predecessors in the field
of preaching and catechetic.

Teologia1 are, dup sensul etimologic nsusi al cuvntului grecesc,

ntelesul de cuvnt sau vorbire despre Dumnezeu.2 Aceasta presupune

1
Cuvntul Teologie nu este un termen specific crestin. El a aprut n mediul
cugetrii grecesti si antice, n general, de unde a fost preluat mult mai trziu de Printii si
Scriitorii Bisericesti... Despre Teologie n adevratul nteles al cuvntului putem vorbi
doar n cadrul Revelatiei la Pr. Conf. dr. Ioan Tulcan, Coordonate de baz ale Teologiei ca
slujire a Bisericii, n Teologia, an I, nr. 1, Arad 1997, p. 7.
2
Cmpul ei de cercetare l constituie darurile dumnezeiesti primite de sus si care
arunc o lumin a sensului superior asupra lumii n general, ca si creatie a lui Dumnezeu si
asupra omului n special..., Ibid., p. 8. n perspectiva patristic ns, teologia nsemna nu
146 Teologia, 4 / 2007

c exist unul care vorbeste, adic un emittor, iar de cealalt parte,

exist unul care ascult, adic un receptor. n spatiul nostru crestin, n
teologia crestin emittorul este preotul, adic cel chemat de Dumnezeu
si trimis, prin Biseric, si receptorul care este orice om, devenit prin
acceptarea mesajului3 transmis si Botezarea sa, un crestin.
Am amintit de mesaj, iar mesajul vesteste ceva, cci caracterul
esential al procesului de comunicare este reprezentat de mesaj4 . El
reprezint de fapt Evanghelia, adic vestea cea bun a mntuirii lumii
prin Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu ntrupat din Fecioara Maria.
Toate aceste componente amintite: Dumnezeu, Evanghelie, Biseric,
Preot, Credincios, Mntuire, se subsumeaz n sfera Teologiei.
Componentele descrise mai nainte, ale Teologiei, ies din sfera unor
concepte sau idei, prin Propovduirea sau Predica bisericeasc. Fr
Predic, Teologia nu ar prinde viat5 !
Asa se face c, n decursul formrii scolilor teologice, a aprut
necesitatea unei discipline care s arate cum poate Teologia s fie
mprtsit oamenilor, prin intermediul cuvntului, ordonat logic si coerent,
att discurs elaborat despre Dumnezeu, ci vorbirea cu El, realizat prin starea de rugciune.
Am putea spune c acela este cu adevrat teolog, nu care descoper altora nvtturi
abstracte despre Dumnezeu, ci acela care l descoper pe Hristos, Cel slsluit tainic n
sufletul su curat si face roditoare aceast prezent divin, prin mplinirea, cu osteneal,
a virtutilor crestine, cele care ne fac tot mai asemntori Lui. Nu acela care explic altora
despre Dumnezeu, fr a tri n Duhul, este teolog, ci acela care s-a convins deplin de
prezenta Lui si o face una efectiv, lucrtoare si vizibil prin viata sa, care l face pe
Hristos transparent n vorbele, gesturile si faptele sale cotidiene, la Ioan-Cristinel Tesu,
Teologia ntre discurs si experient, ntre vorbire si trire, n Teologia, an. VI, nr. 2,
Arad 2002, p. 147-148.
3
Dac n viata social si cultural a unei societti comunicarea determin schimburi
de mesaje, cunostinte, constituind sistemul si configurnd valorile, n viata spiritual
comunicarea are trsturi specifice date de substanta acestei forme de manifestare uman,
la Dumitru Mrcus, Cuvntul, rugciunea, comunicarea n gndirea printelui profesor
Dumitru Stniloae, n Teologia, An VIII, nr. 4, Arad, 2004, p. 108.
4
Laurentia Ion, Comunicarea religioas, n Teologia, an. III, nr. 3-4, Arad 1999,
p. 11.
5
Acest fapt l surprinde Sf. Apostol Pavel cnd afirm raportul dintre credint,
auzire si propovduire: cum vor chema numele Aceluia n Care nc n-au crezut? i cum
vor crede n Acela de Care n-au auzit? i cum vor auzi, fr propovduitor? (Romani
10, 14).
Studii 147

cu putere de penetrare n sufletele oamenilor, adic printr-o cuvntare

bisericeasc, sau predic. Denumirea acestei discipline va mbrca dou
forme, dup continutul pe care-l trateaz: Omiletica pentru descrierea
cuvntrii sub forma omiliei sau a predicii6 , ori Catehetica pentru
descrierea cuvntrii sub forma de catehez7 .
La mplinirea a zece ani de existent a revistei Teologia8 , ne-am
propus s evidentiem, chiar dac nu ntr-o prezentare exhaustiv,
contributiile stiintifico-teologice din domeniul practic omiletico-catehetic
(abordndu-le ns si pe cele din aria altor discipline, ce cuprind referiri la
problematica abordat), care scot n evident lucrarea de propovduire a
preotului, sub toate aspectele ei avute n vedere de aceste dou discipline.
Vom cuta, deci, s fructificm continuturile de aceast factur, ntr-o
structur care s urmeze cteva dintre capitolele mari ale acestor discipline.
De precizat este faptul c, literatura omiletic reprodus n revista
amintit, se axeaz, n principal, pe studii de specialitate, predicile si
catehezele propriu-zise fiind inexistente9 , desi, n prefata primului numr,
colectivul redactional a fcut precizarea c dac preotimea va simti
nevoia, vor putea fi incluse si materiale omiletice si catehetice. O posibil
explicatie ar fi aceea c, Facultatea beneficiaz de un spatiu rezervat

6
ntr-o formulare rapid si accesibil, omiletica este stiinta predicii [cine, cui, cum,
si ce s predice (predicm)?], cu referire la activitatea preotului de explicare a Evangheliei
citite, sub forma omiliei sau predicii.
7
Iar catehetica se ocup cu forma de transmitere a nvtturii de credint, n chip
sistematic sau gradual.
8
n peisajul nostru romnesc, asemenea reviste au aprut, din fericire, si n perioada
comunist, aducnd chiar contributii importante la dezvoltarea teologiei romnesti. E
suficient s amintim aici doar revistele centrale (Studii Teologice, Ortodoxia si Biserica
Ortodox Romn) si cele ale centrelor mitropolitane (Mitropolia Banatului, Mitropolia
Ardealului, Mitropolia Olteniei, Mitropolia Moldovei si Sucevei, Glasul Bisericii). n
perioada post revolutionar si pn n prezent, unele dintre aceste reviste au avut momente
de repaus, revenind n peisaj abia de ceva vreme. La aceste nume consacrate, odat cu
aparitia unor noi Facultti de Teologie n Patriarhia Romn, si-au fcut aparitia si alte
reviste de acest gen.
9
Mentionm doar traducerea Predicii la Duminica Ortodoxiei, fcut de Filip Albu,
dup volumul semnat de Bishop Basil of Sergievo, intitulat The light of Christ, Sermons
for the Great Fast, St. Stephens Press, Basil Osborne, 1996, p. 45 53, si publicat n
Teologia, An VII, nr. 3-4, Arad 2003, p. 215-220.
148 Teologia, 4 / 2007

acestui segment practic, prin ziarul, cu aparitie sptmnal, editat aici,

Calea Mntuirii10 .
a) Cel chemat si trimis de Biseric, spre propovduirea Evangheliei,
este, asa cum am amintit, preotul, avnd ca temei nssi cuvintele lui
Hristos Cel nviat, adresate Apostolilor Si: Mergnd, nvtati toate
neamurile... 11 . Cuvintele acestea sunt nsotite, la Cincizecime, de
mbrcarea cu putere de sus, prin pogorrea, n chip de limbi ca de
foc, a Sfntului Duh peste Sfintii Apostoli12 . Prin Taina Hirotoniei, a punerii
minilor13 , Sfintii Apostoli au transmis Bisericii, peste veacuri, aceast
harism a slujirii sacerdotale.
Aceste realitti sunt evidentiate si explicate ntr-un studiu semnat de
Pr. Teodor Baba14 . Argumentele folosite aici scot n evident caracterul
de slujire sacr, a preotiei, privit n toate stadiile sale: de la Cain si Abel,
prin preotia levitic a Vechiul Testament, la preotia lui Hristos vesnic
si netrectoare, izvorul celorlalte preotii15 . Din aceast preotie a luat
nastere preotia divin a Apostolilor16 , transmis prin punerea minilor
(ce se numeste preotie de succesiune apostolic), mai departe,
episcopilor si preotilor Bisericii, devenind Sfnt Tain. Evocarea, chiar
si pe scurt a mrturiilor scripturistice si enuntarea celor mai importante
titluri ale operelor Sfintilor Printi nchinate preotiei, demonstreaz mretia
si responsabilitatea acesteia. mplinirea rostului su se realizeaz prin
cele trei slujiri complementare: cea nvttoreasc, cea pastoral si cea
sfintitoare, prezentate pe scurt fiecare, cu ceea ce nsemn si cum se pot
10
n fiecare numr, de la reeditarea acestuia nceput cu anul 2000, exist o rubric
dedicat exclusiv omiliei sau predicii la Evanghelia Duminicii, avndu-i ca autori, n mare
parte, pe printii profesori ai Faculttii ardene. Sporadic, gsim si rubrici catehetice n
care se tratau temele importante ale credintei noastre.
11
Evanghelia dup Matei 28, 19. Acestea arat un lucru foarte important si de
cpti pentru ntelegerea rolului si rostului preotiei si propovduirii, cum c preotia
crestin izvorste din Hristos, la Pr. Lect. univ. dr. Ioan C. Tesu, Preotul chip al iubirii
si druirii depline, n Teologia, An. IV, nr. 1, 2001, p. 74.
12
Faptele Apostolilor cap. 2.
13
Epistola I ctre Timotei 5, 22.
14
Pr. Lect. drd. Teodor Baba, Preotul n istoria biblic, n Biseric, n familie si n
societate, n Teologia, An. I, nr. 2, Arad 1997, p. 21 28.
15
Ibid., p. 22.
16
Evanghelia dup Ioan 20, 21-23.
Studii 149

realiza n fapt, n activitatea pastoral a preotului, ncheind cu un subcapitol

despre pozitia preotului n familie si n societate.
Pentru evaluarea noastr, ne vom opri, pe scurt, la capitolul ce
surprinde latura didactic a slujirii preotesti, intitulat Preotul nvttor si
lumintor al credinciosilor. Pe baza cuvintelor Mntuitorului: Voi sunteti
lumina lumii!17 , autorul explic sensul clar al acestei ziceri ce indic
luminarea poporului prin nvttur. Continutul nvtturii pe care trebuie
s o transmit, si are obrsia n Sfnta Scriptur, ce trebuie tlcuit ca s
fie nteleas si aplicat n viata credinciosilor, mai ales n contextul actual,
n care tlmcirea sectar a acestei crti duce pe multi la rtcire si
nstrinare de Biserica lui Hristos. Pentru o detaliere mai clar a problemei,
autorul apeleaz la ndrumrile PS Antonie Plmdeal, publicate n
volumul Vocatie si misiune crestin n vremea noastr18 , de unde si
apelul ctre o deschidere cultural a preotului, pentru o propovduire
care s tin seama de contextul vremii.
b) A predica nu nseamn nimic altceva dect, a tlmci, a explica, a
interpreta, a aplica, cuvntul revelat al Evangheliei la nevoile si situatiile
n care se afl credinciosul ori comunitatea la un moment dat, spre
ntrirea, cresterea si desvrsirea credintei lui / ei, adic a teologhisi.
Cteva dintre coordonatele unei bune propovduiri le aflm din
contributia Pr. lect. univ. dr. Ioan Tesu: Preotul chip al iubirii si druirii
depline. Pornind de la ideea hrisostomic, autorul afirm c predica a
aprut atunci cnd a disprut harisma nvierii din morti. De aceea, predica
trebuie s suplineasc, prin valoarea ei, functia acestei harisme...19 .
Valoarea predicii reiese, din felul n care preotul si pregteste cuvntrile
sale prin meditatie si rugciune20 . Cci, vorbirea lui despre Dumnezeu
nu este o simpl recitare sau repetare mecanic a unor texte scripturistice
si patristice, ci este mbrcarea acestora n experienta sa duhov-
niceasc...21 si o predic despre Cel atotputernic si iubitor, o poezie
despre viata noastr n Hristos, un cntec, asemenea cntrii liturgice,
17
Evanghelia dup Matei, 5, 13-14.
18
Sibiu, 1984, p. 154-160.
19
Pr. Ioan Tesu, Preotul chip, p. 82.
20
Ibid.
21
Ibid., p. 81.
150 Teologia, 4 / 2007

despre bucuria ntlnirii cu Domnul22 . Tocmai de aceea, puterea

cuvntului preotului const n aceea c el nu se propovduieste pe sine, ci
Evanghelia lui Hristos, Cruia i slujeste...23 . Iar slujirea lui nvttoreasc
se realizeaz nu numai la nivelul cuvntului, al rostirii ci, mai ales, prin
ntruparea acelor cuvinte n viata sa, cci predica lui este ascultat si
urmat n msura n care el pune n cuvintele sale suflet, inim, si pune
ntreaga viat. El pecetluieste cuvintele sale cu fapte de virtute, cu pilda
sa de trire crestin... (cci) preotul lui Hristos nu vorbeste doar prin
cuvnt, ci si prin fapt... limbajul lui nu l constituie numai predica sau
vorbirea despre Dumnezeu, pentru c vorbirea si cuvintele sunt unelte
ale veacului acestuia trector, ci el vorbeste si mrturiseste, propovduieste
si converteste prin sfintenia vietii lui24 . Mijlocul cel mai puternic prin
care cuvintele preotului devin viata lui este rugciunea, pentru c
rugciunea i este ajutor si sprijin, arm nenfruntat25 . Dar aceasta l
ajut chiar si n actiunea de propovduire, deoarece, limbajul su se adap
din rugciune26 , astfel c pacea si binecuvntarea caracteristice rugciunii
se transfer si predicii.
ntr-un alt studiu, Prea Cucernicia sa, arat care sunt calittile si
diferentele dintre demagogi, oratori, filosofi adevrati, filosofi dumnezeiesti
si cuvnttori dumnezeiesti 27 . Pentru a fi cuvnttor dumnezeiesc,
22
Ibid., p. 82.
23
Ibid., p. 83.
24
Ibid.. Aceeasi idee, referitoare la caracterul circumscris al cuvintelor, o regsim
evidentiat si n urmtoarele afirmatii referitoare la Revelatia divin: Cuvntul omenesc
articulat exprim doar partial si insuficient aceast putere dumnezeiasc ce se cere trit
si experiat de fpturile rationale create de Dumnezeu, la Ierom. Lect. univ. drd. Agapie
Corbu, Aspecte ale Revelatiei dumnezeiesti si ale raportului omului cu ea potrivit Sfntului
Grigorie de Nyssa, n Teologia, An V, nr. 1, Arad 2001, p. 61.
25
Ibid., p. 84.
26
Ibid.
27
Citndu-l pe Sf. Grigorie Sinaitul, autorul arat c cuvnttor dumnezeiesc este
cel care deosebeste cele ce sunt n chip existent (cele necreate) de cele ce simplu sunt (cele
create) si de cele ce nu sunt si arat ratiunile celor dinti din ratiunile celor din urm. i din
ratiunile acestora vede ratiunile acelora prin insuflarea dumnezeiasc; iar lumea cunoscut
si vzut, precum cea supus simturilor si vzut din cea nevzut si nesupus simturilor,
asemnndu-le ntre ele, pe cea vzut n chip ca chip al celei nevzute si pe cea nevzut
ca arhetip al celei vzute, la Ioan-Cristinel Tesu, Teologia ntre discurs si ..., n Teologia,
an. VI, nr. 2, Arad 2002, p. 154.
Studii 151

conditia esential... este curtia moral. Cel curat vorbeste despre

Dumnezeu pe msura experientei sale duhovnicesti, adic att ct i-a
descoperit Dumnezeu, ca urmare a curtirii sale28 . Asadar, vorbirea sa
trebuie ntrit de viata sa, nct propovduirea preotului va avea ca
mijloace de propagare cuvntul su artat prin fapte29 .
ntruparea acestor valente enuntate mai sus, constituite ntr-un
adevrat cod de virtuti al propovduitorului, a fost realizat de Sfintii Printi
ai Bisericii, ce au devenit, astfel modele de urmat, pentru cei care se
angajeaz n aceast slujire preoteasc. Numeroase pagini ale revistei
omagiate acum sunt nchinate, desigur, celor trei mari personalitti teologice
ale veacului de aur crestin: Sfintii Trei Ierarhi Vasile cel Mare, Grigorie
Teologul si Ioan Gur de Aur30 .
Printele Dumitru Moca ne face o descriere general a lucrrii
pastorale a acestora, mentionnd si grija fat de propovduire: Sfintii
Trei Ierarhi au nvtat pe credinciosi prin propovduirea cuvntului lui
Dumnezeu. Toti trei au fost mari propovduitori ai cuvntului lui Dumnezeu
din Sfnta Scriptur si au predicat n toate mprejurrile, dar mai ales
Sfntul Ioan Gur de Aur, care rmne cel mai mare predicator al tuturor
timpurilor. n cartea a cincia a tratatului Despre preotie, el se ocup de
caracterul si referintele predicilor alctuite pentru multimile de credinciosi.
Acestea cer o aprofundare temeinic a tuturor problemelor vietii, studiu
si pregtire serioas. Omiliile si cuvntrile sale sunt model de oratorie
crestin, ca si Hexaimeronul Sfntului Vasile cel Mare sau cele cinci
cuvntri teologice ale Sfntului Grigorie de Nazianz. Oratoria Sfintilor
28
Ibid., p. 157.
29
A vorbi din cele neexperimentate este nebunie, Ibid., p. 159.
30
Pr. Lect. univ. dr. Dumitru Moca, Sfintii Trei Ierarhi Vasile cel Mare. Grigorie de
Nazianz si Ioan Gur de Aur. Importanta si actualitatea lucrrii lor pastorale, n Teologia,
An V, nr. 1, Arad 2001,Teodor Baba, Sfntul Ioan Gur de Aur-interpret nentrecut al
Sfintei Scripturi. Pios omagiu la 1600 de ani de la trecerea sa la Domnul, n Teologia,
An XI, nr. 1, Arad 2007, p. 35-55; Constantin Rus, Tineretul crestin si lumea secular:
Omilia Sfntului Vasile cel Mare despre literatura pgn, n Teologia, An VII, nr. 2,
Arad 2003, p. 116-134; Pr. asist. Univ. drd. Clin Dragos, Teologie si art literar n
scrierile Sfintilor Trei Ierarhi, n Teologia, An IV, nr. 2, Arad 2001, p. 127-139; Nicu-
Ioan Breda, Sfnta Scriptur si interpretarea ei n opera Sfintilor Trei Ierarhi, n Teologia,
An IX, nr. 3, Arad 2005, p. 83-94.
152 Teologia, 4 / 2007

Trei Ierarhi se impune si azi ca model de creatie, de rar nivel omiletic si

literar. De remarcat izvorul de la care se adap mereu predica Sfintilor
Trei Ierarhi predica apostolic n general si cea paulin n special31 .
Activitatea lor s-a ndreptat si spre dezvoltarea educatiei tinerilor: Sfintii
Trei Ierarhi au desfsurat ca pstori si conductori de suflete un complicat
si vast program de educatie. Ei au organizat n jurul Bisericii educatia
crestin pentru copii si tineret, scriind fiecare cte unul sau mai multe
tratate pedagogice, ajunse normative pentru catehetica ortodox. n acest
sens, merit amintite Cuvntul ctre tineri al Sfntului Vasile cel Mare,
Despre slava desart si cum trebuie printii s creasc copiii al
Sfantului Ioan Gur de Aur32 .
ntr-un studiu aparte, D-l. Alin Muresan, ne face chiar o descriere a
conceptiei hrisostomice despre predic si predicator, plecnd de la pilda
pe care a dat-o nsusi Sfntul Ioan Gur de Aur33 .
Revenind acum la cuvntul preotului, desprindem din contributia D-
lui. Dumitru Mrcus 34 cteva aspecte ce merit consemnate aici,
referitoare la relatia dintre cuvnt rugciune comunicare, prin prisma
printelui Dumitru Stniloae. Dac la nceputul studiului, am vorbit de
termenii comunicrii, desprindem acum nuante specifice date de calitatea
comunicrii (si nu doar a celei religioase). Cci latinescul comunicare
a dat cuminecare35 ce trimite ctre un alt concept important comuniune.
De aceea, asa cum spune Pr. Stniloae definit negativ, cuvntul nu este
idee detasat, de sine stttoare, sau gnd propriu pe care mi-1 rostesc
luntric sau vocal mie nsumi, ci este ntotdeauna cuvntul unei alte
persoane adresat mie... ceea ce presupune nu numai contemporaneitate
ntre persoanele comunicate, ci si simultaneitate de reciproc atentie si
privire n fat36 . Asadar, cuvintele ntrupeaz sensuri orientate spre
31
Pr. Lect. univ. dr. Dumitru Moca, Sfintii Trei Ierarhi ..., n Teologia, An V, nr. 1,
2001, p. 14.
32
Ibid., p. 18.
33
Alin Muresan, Predica si predicatorul n conceptia Sfntului Ioan Gur de Aur,
n Teologia, An XI, nr. 2, 2007, p. 67-87.
34
Dumitru Mrcus, Cuvntul, rugciunea, ..., n Teologia, An VIII, nr. 4, Arad,
2004, p. 107 114.
35
Ibid., p. 109.
36
Dumitru Stniloae, Trirea lui Dumnezeu n ortodoxie, Editura Dacia, Cluj-
Napoca, 1993, p.l 13, apud. D. Mrcus, art. cit., p. 112. Sustinnd ideea prin distinctia lui
Studii 153

ptrunderea tainei legturii lui Dumnezeu cu oamenii, sensuri care poart

omul spre Dumnezeu, sensuri care dau prezent puterii divine sustinnd
acest mod de comunicare37 .
De aici desprindem existenta unui limbaj propriu al propovduirii bisericesti
ce trebuie s fie nduhovnicit prin viata preotului, s devin sacramental,
liturgic38 . Acest lucru este afirmat si de D-na. Lizica Mihut: putem identifica
un stil religios specific comunicrii religioase, cu reguli proprii de organizare a
enuntului, cu expresii si cuvinte, cu unitti frazeologice distincte... Limba
bisericeasc trebuie s fie accesibil credinciosilor, dar arhaismele dau culoare
textului biblic si le confer o aur... subliniind ideea de continuitate, de sacru,
de pstrare cu sfintenie a credintei...39 .
c) Observm, asadar, importanta propovduirii dreptei credinte n
actul mntuirii. Biserica a fost preocupat, nc dintru nceputurile sale,
ca aceast misiune sau slujire s fie asumat cu mult responsabilitate de
slujitorii ei. De aceea a si reglementat-o prin canoanele ce arat cine,
unde, cnd, cum si ce se predic, atribuind un rol special episcopului
locului, ca cel ce trebuie s se osteneasc permanent cu pzirea dreptei
credinte. Aceast idee este dezbtut ntr-un articol semnat de Dnut
Popovici40 . Autorul aduce argumente biblice si canonice din care arat
c: Att epistolele pastorale, ct si canoanele Bisericii au retinut ca prim
ndatorire a episcopilor, aceea de a nvta si a proteja dreapta credint de
interpretri eronate, de denaturri ale adevrului primit41 . De aceea,
conceptia ortodox arat c Episcopul este singurul nvttor de drept
divin, numai el detine aceast putere n chip deplin... doar el poate interzice
sau permite tuturor membrilor clerului si laicilor s predice credinciosilor, fie
n biseric, fie n afara ei42 . Autorul arat, n final, c: activitatea
E. Brunner ntre cuvnt si ceea ce grecii numesc logos este, cuvntul din mine: ceea ce
numeste Biblia cuvnt este cuvntul ctre mine!
37
Ibid., p. 113.
38
Pr. Lect. univ. dr. Ioan C. Tesu, Preotul chip..., p. 86.
39
Conf. univ. dr. Lizica Mihut, Stilurile functionale ale limbii romne. Stilul religios,
n Teologia, An III, nr, 3-4, Arad, 1999, p. 33
40
Dnut Popovici, Rolul Episcopului n propovduirea cuvntului Adevrului, n
Teologia, An XI, nr. 3, Arad, 2007, p. 92-112.
41
Ibid., p. 105.
42
Ibid., p. 107-108. Desigur c, acest drept se limiteaz la granitele eparhiei
episcopului respectiv.
154 Teologia, 4 / 2007

nvttoreasc a ierarhului, cu toate c este poruncit scripturistic si

reglementat canonic, nu trebuie nteleas ca o porunc apstoare, ci
ca o chemare aleas, ca o menire luminoas, ca o datorie sfnt si ca o
lucrare sinergic, care trebuie fcut cu ntelepciune, cu miestrie intelectual
si entuziasm duhovnicesc, cu pricepere sfnt si mai ales cu druire
jertfelnic spre slava Arhiereului vesnic, Hristos Domnul, dar si cu matur
responsabilitate43 .
d) Pentru ca un preot s fie pstor, un bun si iscusit nvttor, este
nevoie s se narmeze cu un ntreg arsenal de cunostinte, spre a face fat
mprejurrilor si situatiilor create, pentru a putea da rspunsurile potrivite
si satisfctoare oricrei ntrebri, pentru a sti s ndrume, s dojeneasc
unde este cazul si s zideasc sufletele credinciosilor44 .
Pentru aceasta preotul are la ndemn Sfnta Scriptur si operele
Sfintilor Printi, acestea fiind principalele izvoare de inspiratie pentru
predica sa. Printele Felea arat rolul Scripturii n predic: Un preot
cititor zilnic al Bibliei nu va fi niciodat chinuit de gndul c nu va avea ce
predica asculttorilor si... Pe calea aceasta preotul scap de greutatea
aflrii subiectelor de predic si de scderea de a se repeta. De aici vin
apoi si alte cstiguri: predica va avea apoi un caracter documentar cci
textul citit n fata asculttorilor impresioneaz mai adnc si trezeste n
credinciosi dorinta de ispitire si citire a Scripturilor. n al doilea rnd,
Biblia este ... arma de lupt misionar... crestin, e cartea de stiint
teologic si ntelepciune sacr. n Biblie este scris ntreg programul lucrrii
pastorale a preotului... . n fine, Sfnta Scriptur este baza personalittii
duhovnicesti a preotului. Un bun duhovnic este un bun cititor si cunosctor
al Bibliei.... Preotul ia din Biblie putere si-si sporeste harul. Paginile ei l
mngie n restriste, l ntresc si-i lumineaz crrile. Aici e fntna
evlaviei si a entuziasmului neistovit; aici e taina duhovniciei... Astfel, n
mna preotului Sfnta Scriptur este un izvor de ndoit binecuvntare,
ns cu o conditie: s fie citit zilnic si meditat cu toat rvna45 , cci
43
Ibid., p. 111.
44
Pr. Lect. univ. dr. Dumitru Moca, Sfintii Trei Ierarhi Vasile cel Mare. Grigorie de
Nazianz si Ioan Gur de Aur. Importanta si actualitatea lucrrii lor pastorale, n Teologia,
An V, nr. 1, Arad 2001, p. 14.
45
Lucian Farcasiu, Aspecte de Teologie Liturgic si Pastoral reflectate n opera
printelui profesor Ilarion V Felea, n Teologia, An VIII, nr. 4, Arad, 2004, p. 98-99.
Studii 155

Sfintele Scripturi sunt izvorul cel mai important pentru ceea ce-i folositor,
dar ele ne nvat cu cuvintele pline de tain cele ce sunt mai presus de
puterea de ntelegere.46
e) Locul n care apare revista Teologia si Facultatea de profil ce o
editeaz si revendic o istorie ce-si are nceputul n anul 1812, odat cu
deschiderea scolii Preparandiale ardene. O incursiune interesant spre
acest nceput, ne ofer D-l. Anton Ilica, artndu-ne conditiile
administrative ale nfiintrii Preparandiei din Arad, precum si modul de
organizare a nvtmntului pedagogic n perioada 1812-1822, pregtind
comunitatea romneasc si atentionnd si autorittile statale asupra
pregtirii nvttorilor si clerului la nceputul secolului al XX-lea 47 . Dup
demersurile fcute Curtii Imperiale, pe 15 (3) noiembrie 1812 se vor
deschide, n mod festiv, cursurile acestei scoli, n prezenta Ep. Paul
Avacumovici. n cuvntarea sa ierarhul arat mretia momentului: astzi
este ziua de prznuire a neamului nostru, pentru c astzi nceputul mplinirii
norocirii si fericirii norodului si iubitilor urmtorilor noastre se ncepe...
C-i sufletul mai frumoas fiint dect trupul...48 . Primii profesori ce au
predat aici au fost Dimitrie tichindeal, Constantin Diaconovici-Loga, Iosif
Iorgovici si Ioan Mihut49 .
Pe aceeasi linie se nscrie si articolul Pr. conf. dr. Ioan Tulcan, publicat
n cel de-al doilea numr al revistei50 si care ntregeste cele aflate n
articolul citat mai sus, oferind date despre ceea ce s-a ntmplat dup
1822, odat cu nfiintarea Institutului Teologic Pedagogic din Arad, si

46
Constantin Rus, Tineretul crestin si lumea secular: Omilia Sfntului Vasile cel
Mare despre literatura pgn, n Teologia, An VII, nr. 2, Arad, 2003, p. 122.
47
Lect. univ. dr. Anton Ilica, Preparandia ardean, n Teologia, An V, nr. 1, Arad
2001, p. 20.
48
Ibid., p. 22.
49
Ibid.
50
Pr. Conf. dr. Ioan Tulcan, nvtmntul teologic ardean. Privire istoric.
Perspective, n Teologia, An I, nr. 2, Arad 2007, p. 12-20. Vezi si Student Flavius
Ardelean, Aspecte ale activittii Academiei Teologice din Arad n paginile revistei
Biserica si coala (1925-1948), n Teologia, An I, nr. 3-4, Arad 1997, p. 69-78;
Miron Erdei, Academia Teologic din Arad, pepinier de pregtire a viitorilor
preoti din Eparhia Aradului n prima jumtate a veacului XX, n Teologia, An VI,
nr. 1, Arad 2002, p. 29 40.
156 Teologia, 4 / 2007

mai apoi cu ridicarea acestuia la rangul de Academie Teologic. Interesante

sunt si mentiunile referitoare la cadrele didactice ce au activat aici si
disciplinele pe care le-au predat, precum si rndurile dedicate localului n
care a functionat institutia teologic ardean. Pentru posteritate, autorul
creioneaz si momentul renfiintrii scolii teologice ardene si revenirii
sale, la propriu, n casa sa, odat cu iesirea din perioada comunist,
cnd ea a fost nchis. Articolul se ncheie cu cteva deziderate exprimate
de autor, ce avea la vremea aceea si functia de decan al Faculttii, pe
care citindu-le acum, cei care au participat la activitatea acestei institutii
universitare teologice, n deceniul marcat de prezenta revist, descoper
ceea ce s-a edificat aici n acesti ani, c programul enuntat acolo a prins
contur si s-a materializat, n bun parte.
Contributia ierarhilor la slujirea didactic a Bisericii noastre, o
adeveresc mrturiile lsate de acestia. Unul dintre acesti ierarhi este
Episcopul ardean Ioan I. Papp, ce a pstorit la Arad ntre anii 1903-
1925, cruia Miron Erdei i descrie viata si activitatea omiletic.
Perioada acestuia de pstorire a coincis cu desfsurarea celui dinti
rzboi mondial. Din analiza pastoralelor sale si a cuvntrilor
ocazionale, putem observa cteva teme omiletice abordate: pstrarea
legturii cu biserica strmoseasc, deoarece prin ea ne-am ocrotit
cele mai scumpe mrgritare: limba si credinta; credinta n
Dumnezeu manifestat prin fapte; rugciunea; respectarea poruncilor;
ferirea de proorocii mincinosi; ntrirea sperantelor credinciosilor dup
distrugerile provocate de rzboi, cutnd s ntreasc n ei constiinta
datoriei crestinesti si patriotice 51 .
O tem important, creia-i rezerv mai multe referiri, e cea legat
de educatia tinerilor. El explica credinciosilor si c fr lumin si
nvttur nu se pot curati simturile si nu se pot nfrna moravurile rele
ale omului... fr acestea curtite nu este pace si ntelegere ntre oameni...
si nu poate fi ndejdea fericirii nici dincolo de mormnt... V ndemn si
sftuiesc, s puneti tot mai mare pret, pe cresterea si luminarea mintii
fiilor si fiicelor voastre si pe cresterea si viata moral religioas, care este
51
Miron Erdei, Viata si activitatea omiletic a episcopului Ioan I. Papp al Aradului,
n Teologia, An VI, nr. 3-4, Arad, 2002, p. 77-92.
Studii 157

temelia fericirii si izvorul mngierii crestinesti... Lumina alung ntunericul

si nvttura mprstie srcia52 .
Un alt ierarh ardean, cruia i se creioneaz portretul omiletic, este
Grigorie Comsa, ce a pstorit n orasul de pe Mures ntre anii 1925 si 1935. n
doar 10 ani de episcopat si-a cstigat supranumele de episcop misionar.
Mrturia scris a contemporanilor si, privitoare la felul n care episcopul
Comsa predica, o scoate n evident astzi Pr. Miron Erdei: Glasul lui de
tunet cutremura boltilor si zguduia vzduhul, ori de cte ori slujea sau cuvnta
n uimirea asculttorilor credinciosi, sau a adversarilor legii noastre strbune.
Cci era un orator temut si neobosit, care nu scpa nici un prilej spre a vesti
un adevr evanghelic, ori a nfiera o rtcire omeneasc53 .
Temele omiletice abordate n pastoralele si cuvntrile sale abordeaz
mai multe aspecte, argumentate cu miestrie oratoric. De notat este
faptul, c att pastoralele ct si n cuvntrile ocazionale se remarc
printr-o extensiune redus a continutului, spre deosebire de ceilalti ierarhi
ardeleni, care trdeaz o combustie interioar... ce se transform pe
parcurs ntr-o puternic explozie de idei, informatii si argumentri irezistibile,
chiar si pentru cel mai pasiv asculttor54 .
Tema preponderent a mai tuturor pastoralelor sale se refer, direct
sau indirect, la nevoia schimbrii interioare, oferind sistematic metode
si mijloace conventionale accesibile tuturor pentru plinirea lor
duhovniceasc55 .
Cei n sarcina crora cade aceast responsabilitate pastoral sunt
preotii, crora le trimite, n mod exceptional si cu totul aparte fat de
ceilalti ierarhi, scrisori pastorale, cerndu-le s-si fac datoria de slujitori
ai cuvntului lui Dumnezeu56 .
O alt tem, ce este foarte vizibil la Comsa, priveste pericolul sectar,
att pentru Biserica Ortodox ct si pentru romnii ardeleni57 . La aceasta
52
Ibid., p. 82-83.
53
Miron Erdei, Viata si activitatea omiletic a Episcopului Dr. Grigorie Comsa al
Aradului, n Teologia, An VII, nr. 2, Arad, 2003, p. 31.
54
Ibid., p. 32.
55
Ibid.
56
Ibid., p. 38.
57
Ibid., p. 42-44. Vezi si partea a doua a acestui studiu publicat n Teologia, An
VII, nr. 3-4, Arad 2003, p. 97-114.
158 Teologia, 4 / 2007

se adaug si tematica legat de institutia familiei, ce se confrunta cu

divortul si concubinajul58 .
Ca si o concluzie, la cele afirmate despre Episcopul Grigorie,
mentionm cuvintele Pr. Ioan Rudeanu legate de acest ierarh: n amintirea
tuturor celor ce l-au cunoscut, Grigorie Comsa, a rmas o culminatie a
modestiei, mbinat cu o culminatie a devotiunii n propovduirea credintei
si n pstorirea dreptcredinciosilor fii duhovnicesti59 .
Un alt chip de ierarh, ce a jucat, ns, un rol important n evolutia
scolii transilvnene este Mitropolitul Andrei aguna60 . Studiul semnat de
Pr. Alin Albu si propune s reliefeze importanta capital a operei culturale
a acestuia n dezvoltarea scolii romnesti din Ardeal, urmrind liniile
directoare ale programului su n relatie cu cel national, apoi motivatiile
optiunii pentru forma confesional, cu origini n viziunea complex a
raportului Biseric natiune educatie, si-n cele din urm multiplele
semnificatii national-politice pe care le comport demersul cultural nu
doar n epoc, prin prezervarea nationalittii, ci si n generatiile urmtoare,
prin dezvoltarea constiintei unittii nationale61 , activitatea sa constituind
un moment prometeic n viata transilvnenilor ortodocsi si totodat un
timp al reformei n ntreg nvtmntul romnesc62 .
Alturi de ierarhi si cu ncuviintarea acestora, n cmpul Bisericii,
activeaz n toate parohiile si mnstirile preotii hirotoniti, n sarcina crora
se afl si grija propovduirii. Un studiu nchinat acestor figuri predicatoriale
transilvnene, pn la nceputul secolului al XX-lea, ne ofer Pr. Filip
Albu63 . Avnd la baz cartea Diac. Gh. Comsa, Istoria predicei la romni,
58
Ibid., p. 45.
59
Pr. lect. univ. dr. Ioan Rudeanu, Gndurile testamentare ale episcopului Grigorie
Comsa, n Teologia, An IV, nr. 3, Arad, 2000, p. 80.
60
aguna s-a nftisat contemporanilor ca un neobosit lupttor pentru progresul
spiritual, cultural si material al pstoritilor si, la Alin Albu, Mitropolitul Andrei aguna
si scoala transilvnean. Dimensiunea national ademersului cultural sagunian, n
Teologia, An IX, nr. 3, Arad, 2005, p. 70.
61
Ibid., p.70.
62
Ibid., p. 82.
63
Filip G. Albu, Figuri predicatoriale representative n Ardeal pn la nceputul
sec. al XX-lea, n Teologia, An XI, nr. 3, Arad 2007, p. 210-224.
Studii 159

autorul evidentiaz mrturiile istorice privind propovduirea, ncepnd cu

cele dinti, care se pstreaz din secolul XV.
f) Alturi de preot, desi fr nvestitur sacramental, dar cu
binecuvntarea Bisericii, se afl profesorul de religie. Acesta ajut Biserica
n slujirea didactic a ei, prin catehizarea elevilor, prin ora de religie din
sistemul public de nvtmnt. Calittile si aptitudinile profesorului de religie,
din perspectiva personalittii optimale, se evidentiaz n articolul doamnei
Aurelia Marsieu: spre deosebire de alte categorii socio-profesionale,
profesorul de religie se impune a fi format cu grij, din perspectiva virtutilor
modelului paideic hristic. n literatura de specialitate psiho-pedagogic,
ca si n cea teologic, exist multiple referiri la competentele pe care s
le detin profesorul pentru a fi eficient / productiv... Evidentiind virtutile
personalittii optimale ale profesorului de religie, dup modelul slujirii
aproapelui, se impune a sublinia calittile acestuia de natur spiritual:
smerenia, rbdarea, blndetea, sinceritatea, evlavia, optimismul64 . Pe
aceeasi linie se nscrie si contributia D-nei. Maria Ciolac65 , ce valorific,
n plus, cteva contributii n domeniu, publicate de autori strini si romni66 ,
care propun diferite clasificri ale a(p)titudinilor profesorului67 .
64
Aurelia Marsieu, Profesorul de religie n viziunea personalittii optimale, n
Teologia, An VI, nr. 1, Arad 2002, p. 73-74.
65
Mirela Ciolac, Personalitatea profesorului versus eficienta procesului de instruire.
Calitti si defecte ale profesorului, n Teologia, An VI, nr. 3-4, Arad 2002, p. 49-59.
66
J. W. Getzels, P W. Jakson, H.A. Rosencranz, B. J. Biddler, R. M. Frumkin, W. H.
Howil, J. B. Rochat, R. Hubert, H. Giriat, J. Thomas, I. Sulea Firu, C. Narly, G. Manco,
Marylee Taylor, R. B. Cattell, D. G. Ryans, F. N. Gonoblin, R. Dotrens, M. Marchand, M.
Rigaux, A. Neculau, N. Mitrofan, Stroe Marcus, Teodora David, Adriana Predescu.
67
Semnalarea unor contributii editoriale, n directia cateheticii aduce: Amalia Gavra,
cu recenzia crtii Pr. dr. Constantin Eugen Jurca, Experienta duhovniceasca si cultivarea
puterilor sufletesti - contributii de metodologie si pedagogie crestin, Editura Marineasa,
Timisoara, 2001,375 p., n Teologia, An VIII, nr. 4, Arad, 2004, p.226, cu urmtoarele
aprecieri: Ineditul lucrrii const n interferenta dintre psiho-pedagogie si educatia
duhovniceasc (pedagogie crestin si metodologie catehetic), gen de abordare absent n
cultura romneasc vreme de aproape o jumtate de secol. mbinnd date din diverse
domenii: teologie dogmatic, catehetic, metodologie si pedagogie crestin, formare
duhovniceasc, ascetic si mistic, filocalie, psihologia vrstelor, teoria educatiei,
psihanaliz, psihoterapie, sociologie, etc., lucrarea deschide perspectiva unui dialog onest
si extrem de util ntre teologie si stiint, n spatiul psiho-pedagogic. Ei i se altur Filip
Albu cu recenzia crtii Pr. prof. dr. Vasile Gordon, Introducere n Catehetica Ortodox,
160 Teologia, 4 / 2007

Perspectiva patristic, n educarea tinerilor, este surprins de Pr.

Constantin Rus, ce propune spre analiz opinia Sf. Vasile cel Mare,
exprimat n Omilia sa ctre tineri, privitoare la textele literaturii pgne:
Sf. Vasile doreste ca studentii si s poat citi orice carte si s se
ntlneasc cu toate viclesugurile lumii fr ca s-si piard credinta.
Aceast libertate ultim e conditionat de deprindere si de stpnirea de
sine68 . Un rol major aici l joac profesorul.
g) Lucrarea predicatorial a preotului se inspir, n primul rnd, din
propovduirea Mntuitorului Iisus Hristos si din cea a Sfintilor Apostoli.
Urmrind activitatea acestora din urm, cu precdere cea consemnat n
paginile Sfintei Scripturi, putem deduce de aici cteva principii ale
propovduirii69 valabile si astzi, desprinse din nsesi cuvintele Sfintilor
Apostoli, consemnate n paginile Sfintei Scripturi. Prin studiul semnat de
autorul rndurilor de fat, observm cteva dintre acestea. Pentru o
cuprindere mai usoar a acestora le putem mprti n dou categorii: cele
privitoare la predic, si o alta privitoare la predicator.
Din prima categorie analizat, descoperim, prin prisma autorului,
cteva principii:
1. necesitatea predicii pentru mntuire: Oricine va chema numele
Domnului se va mntui. Dar cum vor chema numele Aceluia n Care
nc n-au crezut? i cum vor crede n Acela de Care n-au auzit? i
cum vor auzi, fr propovduitor? i cum vor propovdui, de nu
vor fi trimisi? Prin urmare, credinta este din auzire, iar auzirea prin
cuvntul lui Hristos (Romani 10, 13-17);
2. obrsia divin a predicii: Mergnd, nvtati toate neamurile ...
poruncindu-le s pzeasc toate cte V-am poruncit vou. i iat
Eu voi fi cu voi pn la sfrsitul veacurilor (Matei 28, 19-20);
editura Sofia, Bucuresti, 2004, 239 p., n Teologia, An IX, nr. 3, Arad, 2005, p. 259-261,
ce se remarc printr-o evitare a teoretizrilor excesive a temelor, propunndu-se n
schimb o abordare practic, la care se adaug si un util si binevenit ndrumtor bibliografic
din peisajul publicistic romnesc si strin.
68
Constantin Rus, Tineretul crestin si ..., n Teologia, An VII, nr. 2, Arad 2003, p.
128.
69
Filip-George Albu, Principii ale propovduirii apostolice, n Teologia, An IX,
nr. 3, Arad, 2005, p. 118.
Studii 161

3. principiul naturii: V-am hrnit cu lapte, nu cu bucate tari, cci

nu le puteti suferi (I Corinteni 3, 2);
4. predica e legat de slujbele bisericesti: i struiau n nvttura
apostolilor si n mprtsire, n frngerea pinii si n rugciuni
(Faptele Apostolilor 2, 42);
5. continutul predicii apostolice: nu ne propovduim pe noi nsine
ci pe Hristos ();
Din a doua categorie, retinem urmtoarele caracteristici:
1. vocatie: Dumnezeu, cel ce m-a ales din pntecele maicii mele,
si m-a chemat prin darul Su (Galateni 1, 15);
2. exemplul personal: cci lauda noastr este mrturia constiintei
noastre, c am petrecut n laude si mai ales fat de voi, n nevinovtie
(II Corinteni 1, 12).
Urmnd aceeasi tematic, Pr. Constantin Rus abordeaz opera Printelui
ardean si martir Ilarion V. Felea70 (1903-1961). Din predicile publicate n
volumele de predici Duhul Adevrului (Arad, 1942, 528 p.) si Religia iubirii
(Arad, 1946, 568 p.), ct si din cele publicate n foile religioase ale Eparhiei
ardene: Biserica si coala, cu suplimentul Calea Mntuirii, se pot desprinde
cteva principii de organizare a predicii71 si cteva coordonate care au cluzit
activitatea predicatorial a printelui Felea72 .
Principiile reliefate de autorul studiului se grupeaz astfel:
1. principiul continuittii73 revigorarea predicii bisericesti nu se
poate face dect prin apelul nencetat la izvoarele predicii: Sfnta Scriptur
si Sfnta Traditie;
70
Constantin Rus, Principii omiletice n opera printelui Ilarion Felea, n Teologia,
An VII, nr. 3-4, Arad, 2003, p. 22. Contemporanii Pr. Felea au remarcat calitatea predicilor
sale prin care se face legtura dintre stiinta teologic si predic, artnd cum stiinta de
spre Dumnezeu si lucrrile Lui poate fi turnat n forma unor predici pentru hran
sufleteasc si ntrirea constiintei ortodoxe a credinciosilor, dup mrturia Pr. L. David,
Duhul adevrului (recenzie), n Renasterea, nr. 26/ 1943, p. 3, apud. Constantin Rus,
Principii omiletice..., p. 23.
71
Rus, Principii omiletice..., p. 23. Pe aceeasi linie se nscrie si studiul lui Alin
Marius Muresan, Principii omiletice la Sfntul Ioan Gur de Aur, n Teologia, An X, nr.
1, Arad, 2006, p. 73-92, ce descrie urmtoarele principii omiletice, desprinse din opera
hrisostomic: principiul continuittii, principiul adaptrii propovduirii cuvntului,
principiul actualittii propovduirii cuvntului, principiul exegetico-biblic, principiul
continuittii tematice, principiul hristocentric si principiul eclesiocentric.
72
Ibid., p. 28.
73
Ibid., p. 24.
162 Teologia, 4 / 2007

2. principiul adaptrii propovduirii cuvntului74 propovduirea s

fac o legtur mai organic si concret a nvtturilor evanghelice cu
viata credinciosilor.
3. principiul actualittii propovduirii cuvntului75 decurge din cel
enuntat anterior si apare sub forma predicii actuale, n care se dezbat
problemele existentiale ale credinciosilor, de natur moral-social.
Coordonatele ce se desprind din activitatea predicatorial a printelui
Il. V. Felea scot n evident urmtoarele accente:
1. legtura predicii cu Liturghia si cu celelalte slujbe76 pe baza
traditiei apostolice si patristice, prin care predica se evidentiaz ca avnd
un caracter liturgic;
2. predica si apostolatul social77 legtura dintre acestea fiind impus
tocmai de necesitatea Bisericii de a sluji pe credinciosi cu nevoile si
aspiratiile lor;
3. predica, mijloc si metod de pastoratie78 datorit implicatiilor
majore ale propovduirii n munca pastoral a preotului.

Din cele prezentate pn aici, se poate lesne observa o prezent

constant si valoroas a tematicii omiletice si catehetice, n paginile revistei
ardene Teologia, ceea ce demonstreaz o preocupare, att din partea
colegiului de redactie, ct si din partea autorilor de studii, spre acest
domeniu de teologie practic. La nivel de constatare, observm c au
predominat, n acesti zece ani de aparitie editorial, studiile de omiletic,
fat de cele de catehetic. Cu toate acestea, credem c, toate aceste
osteneli au contribuit la accentuare, cel putin, a unor aspecte din cmpul
omiletico-catehetic, pentru dreapta, coerenta si prospera slujire
nvttoreasc a Bisericii, n acest rstimp.

74
Ibid., p. 25.
75
Ibid., p. 27.
76
Ibid., p. 28. vezi si Pr. Conf. dr. Stelian Tofan, Cuvntul lui Dumnezeu ntr-o
lume secularizat cauzele nerodirii acestuia, n Teologia, An V, nr. 2, Arad, 2001, p.
25-28: Hristosul Cuvntului se descoper deplin numai n Hristosul euharistic.
77
C. Rus, Principii omiletice...., p. 31.
78
Ibid., p. 33.
Studii 163

Lucian Farcasiu

Preocupri de Teologie Liturgic n

revista Teologia

Abstract
The Theology magazine contains a various number of
subjects, those regarding the Liturgical Theology being of important
interest. Here are some of the major themes: A General View on the
Orthodox Cult; Its Content and Significance and the Great Feasts
and Other Major Feasts During the Liturgical Year; The History
and the Theology of the Hymnography. Another interesting part of
this magazine is the Patristic and Post-Patristic translations that
have liturgical content, and the introduction to Liturgical Theology
works as they were translated into Romanian. This analysis goal is
to reveal the main trend by presenting their content and by evaluating
their contribution to the development of this subject.

De la aparitia revistei Teologia, n paginile sale, printre multiplele

teme abordate se regsesc si deosebit de interesante studii de Teologie
Liturgic. Materialul nostru va ncerca s surprind principalele directii
trasate n aceste studii, prezentnd continutul lor si evalund contributia
pe care o aduc la dezvoltarea acestei discipline. Precizm, dintru nceput,
c materialele cu continut liturgic din paginile revistei Teologia, de care
ne vom ocupa n continuare, nsumeaz un numr de 24 de studii, 2
164 Teologia, 4 / 2007

traduceri si 12 recenzii ale unor crti recent aprute, ce trateaz probleme

de Teologie Liturgic.
Vom prezenta n continuare lista studiilor, traducerilor si recenziilor
cu continut liturgic din cuprinsul revistei Teologia, dup care vom ncerca
s le mprtim n cteva segmente tematice, insistnd asupra sublinierilor
pe care ele le fac n cadrul fiecrei categorii.

I. Lista studiilor, traducerilor si recenziilor cu continut liturgic,

prezente n paginile revistei Teologia.
a. Studii
1. Pr. Lector Dumitru Moca, Preocupri de liturgic si
pastoral n revista Biserica si coala, n revista Teologia nr. 3-
4/1997, p. 56-60.
2. Pr. Lect. Drd. Constantin Rus, Institutia diaconitelor n Biserica
Ortodox si posibilitatea restaurrii ei, n rev. Teologia nr. 1-2/1998,
p. 42-56.
3. Pr. Dumitru Moca, Traditia colindelor religioase de Nasterea
Domnului si cultul crestin, n rev. Teologia, nr. 3-4/1999, p. 65-75 si n
nr. 1/2000, p. 82-93.
4. Pr. Lect. Univ. Dr. Dumitru Moca, Srbtoarea Pastilor n
Vechiul Testament. Studiu istoric liturgic, n rev. Teologia, nr. 2/
2000, p. 62-69.
5. Prof. Farcasiu Lucian, Caracterul epifanic al cultului divin.
Afirmarea unei teologii a prezentei, n rev. Teologia, nr. 1/2002, p.
41-53.
6. Prep. Univ. Farcasiu Lucian, Sfnta Liturghie de pe pmnt ca
pregustare a Liturghiei vesnice, n rev. Teologia nr. 3-4/2002, p. 93-
104.
7. Pr. Lect. Dr. Dumitru Moca, Traditie si nnoire n slujirea
liturgic-un punct de vedere, n revista Teologia nr. 1/2003, p.
46-60.
8. Prep. Univ. Farcasiu Lucian, Semnificatia liturgico-teologic a
rnduielii Vecerniei, n rev. Teologia, nr. 2/2003, p. 47-57.
9. Prof. Farcasiu Lucian, Cultul liturgic. Aspecte istorice; continut
si spiritualitate, n rev. Teologia nr. 2/2002, p. 54-75.
Studii 165

10. Pr. Lect. Dr. Dumitru Moca, Praznicul nltrii Sfintei Cruci.
Originea si vechimea srbtorii. Studiu istoric liturgic, n rev.
Teologia, nr. 2/2003, p. 72-78.
11. Prep. Univ. Farcasiu Lucian, Semnificatia teologico-liturgic
a Rnduielii Utreniei, n rev. Teologia, nr. 3-4/2003, p. 115-125.
12. Prep. Univ. Drd. Lucian Farcasiu, Sfintii Trei Ierarhi
chipuri ale ntruprii teologiei. Chipul lor duhovnicesc reflectat
n imnografia srbtorii din 30 ianuarie, n rev. Teologia, nr.
1-2/2004, p. 110-123.
13. Asist. Univ. Drd. Lucian Farcasiu, Aspecte istorico-liturgice
privitoare la comuniunea sacramental, nainte si dup Marea
Schism, n rev. Teologia, nr. 3/2004, p. 353-379.
14. Asist Univ. Drd. Farcasiu Lucian, Aspecte de Teolgie Liturgic
si Pastoral reflectate n opera printelui profesor Ilarion V. Felea,
n rev. Teologia, nr. 4/2004, p. 76-100.
15. Asist. Univ. Drd. Cristinel Ioja, Dimensiunea cosmic a
Praznicelor mprtesti, n rev. Teologia, nr. 1/2005, p. 100-147.
16. Asist. Univ. Drd. Lucian Fracasiu, Teologia treimic reflectat
n imnografia Srbtorii Sfintilor Trei Ierarhi, n rev. Teologia, nr.
1/2005, p. 88-99.
17. Asist Univ. Drd. Farcasiu Lucain, Semnificatia teolgico
duhovniceasc si rnduiala liturgic a duminicilor premergtoare
Postului celui Mare, n rev. Teologia, nr. 2/2005, p. 48-64.
18. Asist. Univ. Drd. Lucian Fracasiu, Teologia imnografic a
Praznicului Schimbrii la Fat a lui Hristos, n rev. Teologia, nr. 3/
2005, p. 104-117.
19. Asist. Univ. Drd. Lucian Fracasiu, Teologia imnografic a
Praznicului Intrrii Maicii Domnului n Biseric, n rev. Teologia
nr. 4/2005, p. 168-170.
20. Lect. Univ. Drd. Farcasiu Lucian, Teologia imnografic a
Praznicului Intrrii Domnului n Ierusalim, n rev. Teologia, nr. 2/
2006, p. 103-124.
21. Pr. Drd. Lucian Petroaia, Pocint si ndreptare n imnografia
Triodului, n rev. Teologia, nr. 3/2006, p. 174-194.
166 Teologia, 4 / 2007

22. Lect. Univ. Drd. Lucian Farcasiu, Praznicele mprtesti ale

Mntuitorului legate de ciclul Nasterii. Consideratii istorico-liturgice,
n rev. Teologia, nr. 4/2006, p. 81-100.
23. Lect. Univ. Drd. Farcasiu Lucian, Teologia Epifaniei Domnului
reflectat n imnografia prznuirii sale, n rev. Teologia, nr. 1/2007,
p. 239-260.
24. Lect. Univ. Drd. Farcasiu Lucian, ntruparea Sfintei Liturghii
n viata si spiritualitatea poporului romn, n rev. Teologia, nr. 3/
2007, p. 113-138.

b. Traduceri
1. Taina Pastilor. Vechi Liturghii si texte patristice, traducere
realizat de studentul Vlad Ciule, n rev. Teologia, nr. 1/1997.
2. Comentariu al Sfntului Nicodim Aghioritul la al doilea antifon
al glasului I, traducere realizat de Ierom. Lect. Drd. Agapie Corbu, n
rev. Teologia, nr. 1/2001, p. 129.

c. Recenzii
1. Sfntului Efrem Sirul, reunite si publicate sub titlul Imnele
Presimilor, Azimelor, Rstignirii si nvierii, Editura Deisis, Sibiu, 1999,
n rev. Teologia nr. 2/2000, p. 163-164.
2. Pr. Prof. Ilie Moldovan, Adevr si preamrire n Ortodoxie.
ndreptar de texte scripturistice comentate n vederea aprrii liturgice
a dreptei credinte, aprut la Editura Pro Vita, Valea Plopului, Prahova,
1999, n rev. Teologia nr. 4/2000, p. 164-165.
3. Alexandre Schememann, Pentru viata lumii, trad. Pr. Prof. Dr.
Aurel Jivi, Editura Institutului Biblic si de Misiune al Bisericii Ortodoxe
Romne, n rev. Teologia, nr. 1/2002, p. 174-176.
4. Alexander Schememann, Introducere n teologia liturgic, trad.
Rom. Ierom. Vasile Brzu, Editura Sofia, Bucuresti, 2002, n rev.
Teologia nr. 1/2003, p. 176-177.
5. Maica Eliane Poirot, Sfntul Proroc Ilie n cultul bizantin, trad.
de printele Adrian Lung si carmelitele din Stnceni, Editura Deisis, Sibiu,
2002, n rev. Teologia, nr. 2/2003, p. 176-180.
6. Tipiconul, Editura Bucovina istoric, Suceava, 2002, 672 p., n
rev. Teologia, nr. 1-2/2004, p. 227-229.
Studii 167

7. Pr. Dr. Dumitru Moca, Srbtoarea nvierii Domnului sau a

Sfintelor Pasti. Studiu istoric liturgic, Editura Universittii Aurel
Vlaicu, Arad, 2003, n rev. Teologia nr. 4/2004, p. 219-225.
8. Pr. Prof. Dr. Nicolae D. Necula, Traditie si nnoire n slujirea
liturgic, vol. 3, Editura Institutului Biblic si de Misiune al Bisericii
Ortodoxe Romne, Bucuresti, 2004, n rev. Teologia nr. 3/2005, p.
254-258.
9. Protoprezbiter Stefanos Anagnostopulos, Explicarea Dum-
nezeiestii Liturghii cu ajutorul unor evenimente reale si a unor
experiente din vietile sfintilor, trad. preot Victor Manolache, Editura
Bizantin, Bucuresti, 2005, n rev. Teologia nr. 1/2006.
10. Andre Scrima, Biserica liturgic, traducere din limba francez,
cuvnt nainte si note de Anca Manolescu, prefat de Mihail Neamtu
aprut la Editura Humanitas, Bucuresti, 2005, n rev. Teologia, nr. 2/
20006, p. 275-281.
11. Alexandre Schmemann, Biseric, lume, misiune, trad. Maria
Vinteler, Editura Rentregirea, Alba Iulia, 2006, n rev. Teologia, nr. 3/
2006, p. 292-295.
12. mprtsirea continu cu Sfintele Taine. Dosarul unei
controverse. Mrturiile Traditiei, studiu introductiv si traducere de diac.
Ioan I. Ic jr., Editura Deisis, Sibiu, 2006, n rev. Teologia nr. 1/2007, p.
283-288.

Dup cum se poate lesne observa, aproape n totalitate, studiile

prezentate mai sus sunt rodul cercetrii stiintifice a Printelui Lect. Univ.
Dr. Dumitru Moca, titularul catedrei de Teologie Liturgic, Pastorl si
Art crestin a Faculttii de Teologie din Arad, n perioada 1991-2004 si
ale Lect. Univ. Drd. Lucian Farcasiu, ucenicul apropiat si mai apoi,
succesorul la catedr din 2004 pn astzi, al printelui Dumitru Moca.
La materialele semnate de cei doi profesori mentionati mai sus se adaug
si 2 studii cu continut liturgic semnate de Pr. Prof. Dr. Constantin Rus,
respectiv Lect. Univ. Dr. Cristinel Ioja, precum si 2 traduceri realizate de
Ierom. Agapie Corbu, respectiv studentul Vlad Ciule.
168 Teologia, 4 / 2007

II. Principalele tematici de Teologie Liturgic tratate si

dezvoltate n paginile revistei Teologia
1. Cultul divin ortodox. Continutul si semnificatia sa.
a. Cultul ortodox n general.
Mai multe studii semnate de profesorul Lucian Farcasiu se refer la
cultul liturgic ortodox, la continutul si spiritualitatea sa. Astfel, un prim
studiu intitulat n acest sens1 prezint cultul divin ca fiind viat a Bisericii.
Se insist apoi asupra necesittii unei experiente a credintei, prin ncadrarea
ei n Trupul Bisericii, din aceast perspectiv descoperindu-se relatia dintre
dogm si cult. n continuare sunt prezentate formele cultului, precum si
instituirea si evolutia istoric a cultului Bisericii pn la forma de astzi.
O alt parte a studiului prezint caracteristicile de baz ale cultului liturgic
ortodox, si n fine structura cultului liturgic ortodox, alctuit din cele sapte
Laude, Sfintele Taine si ierurgiile.
Un alt studiu, semnat tot de ctre Lucian Farcasiu, se refer la un
aspect esential al cultului liturgic, si anume la caracterul su epifanic, ca
afirmare a unei teologii a prezentei2 . Epifania n cultul liturgic se refer la
prezentul liturgic pe care slujba l descoper precum si la dimensiunea sa
eshatologic. Din aceast perspectiv este prezentat viziunea ortodox
asupra semnificatei simbolului n slujba bisericeasc, urmnd aprofundrilor
fcute n acest sens de marele teolog rus Alexandre Schmemann. n
concluziile fcute la sfrsitul acestui studiu, Lucian Farcasiu arat c
cultul divin, prin epifanismul ce-l strbate, descoper o prezent. La
slujb te afli n modul cel mai real n prezenta lui Dumnezeu n sensul
acesta, teologia trebuie cu necesitate s fie liturgic, adic ncadrat n
dimensiunea experiabilittii Caracterul comemorativ al cultului nu poate
fi privit nicicnd n mod izolat, ci doar n legtur cu caracterul lui epifanic.
A privi cultul doar ca si comemorare, ca anamnez, nseamn a cdea n
sfera pietismului formalist, a formei fr fond3 .
1
Prof. Farcasiu Lucian, Cultul liturgic. Aspecte istorice; continut si spiritualitate, n
rev. Teologia nr. 3-4/2003, p. 54-75.
2
Prof. Farcasiu Lucian, Caracterul epifanic al cultului divin. Afirmarea unei teologii
a prezentei, n rev. Teologia, nr. 1/2002, p. 41-53.
3
Ibid., p. 52-53.
Studii 169

n alte cteva studii ale sale, Lucian Farcasiu se opreste asupra

semnificatiei mistico-simbolice a ctorva rnduieli bisericesti. Asa de pild,
este prezentat simbolistica rnduielii Vecerniei4 . La nceputul acestui
studiu este prezentat un argument, care motiveaz necesitatea unui astfel
de material explicativ n ceea ce privesc rnduielile liturgice ale Bisericii:
Lucrarea mntuirii o realizm numai integrati n viata Bisericii. Nu-i
suficient s mrturisim credinta ortodox, cci ea se cere trit, mrturisit
n chip doxologic n organismul eclesial. Slujba bisericeasc nu-i altceva
dect desfsurare nencetat... a ntregii lucrri de mntuire a neamului
omenesc. Slujba, prin desfsurarea ei, ne mprtseste har dumnezeiesc,
anticipnd mprtia ce va s vin si pe care noi ne ostenim s o dobndim
nc din timpul vietuirii pe acest pmnt. Ciclul liturgic la vietii Bisericii
(ziua liturgic, perioada liturgic a anului bisericesc) nu-i ntmpltor, nici
lipsit de semnificatii5 . n continuare sunt prezentate si dezvoltate temele
teologice majore pe care le dezvolt slujba Vecerniei, exprimnd n fond
ntreaga iconomie a mntuirii neamului omenesc: Om si cosmos, creatia,
consecintele cderii n pcat. Asteptarea Rscumprtorului, Vohodul.
Lumina din Lumin. ntruparea ca restaurare a creatiei czute, Iconomia
mntuirii. ntre Cruce si nviere.
Un alt studiu se ocup de semnificatia teologico-liturgic a rnduielii
Utreniei6 . La nceput, ca introducere, se fac cteva aprecieri generale
privitoare la slujba Utreniei ca restaurare liturgic a spatiului si timpului,
dup care este prezentat teologia slujbei Utreniei. Dintre temele teologice
ale Utreniei amintim: Starea de pcat si Rscumprarea prin Hristos-
partea de nceput a Utreniei si nvierea-ca restaurare a ntregului cosmos.
n concluzie, Lucian Farcasiu apreciaz: ...Utrenia doxologeste taina
mntuirii neamului omenesc prin venirea lui Hristos, pe de o parte, iar pe
de alt parte asum timpul, momentul rsritului pentru o nou zi, nltndu-
l spre dimensiunea sfintirii si transfigurrii lui spre ziua a opta, ziua
Eshatonului, a mprtiei lui Dumnezeu7 .
4
Prep. Univ. Farcasiu Lucian, Semnificatia liturgico-teologic a rnduielii Vecerniei,
n rev. Teologia, nr. 2/2003, p. 47-57.
5
Ibid., p. 48.
6
Prep. Univ. Farcasiu Lucian, Semnificatia teologico-liturgic a Rnduielii Utreniei,
n rev. Teologia, nr. 3-4/2003, p. 115-125.
7
Ibid., p. 125.
170 Teologia, 4 / 2007

Alte studii ale profesorului Lucian Farcasiu au n vedere Sfnta

Liturghie, centrul cultului liturgic ortodox. Asa este de pild materialul
privitor la Sfnta Liturghie de pe pmnt ca pregustare a Liturghiei
vesnice8 , n care autorul arat pe de o parte faptul c n spiritualitatea
ortodox Sfnta Liturghie este un nesecat izvor de lumin si har, pentru
ca apoi s se refere la Liturghie ca structur a unittii Bisericii, n
comuniune. O alt parte a studiului se refer la Sfnta Liturghie ca
fundament al spiritualittii poporului romn, artndu-se aici c nssi
fondul interior al romnului de odinioar era structurat liturgic, euharistic9 .
Ultima parte a studiului se refer la celebrarea euharistic ca prezent
liturgic, din aceast perspectiv fiind stabilit relatia dintre Liturghia
eclesial si Liturghia cosmic, precum si amestecul dintre vesnic si
vremelnic. Autorul arat, n acest sens, c cel ce se mprtseste cu
adevrat vrednicie aici pe pmnt (desi niciodat nu suntem ndeajuns
de vrednici) cu Trupul si Sngele Mntuitorului, ncepe nc de pe acum
s triasc comuniunea direct cu dumnezeirea, comuniune ce se va
realiza la modul absolut la Parusie. n sensul acesta, Liturghia noastr
pmnteasc e o pregustare din Viata Vesnic, o pregustare a mprtiei
ce va s vin si a si venit10 .
Un alt studiu privitor la Sfnta Liturghie, subliniaz ntruparea ei n
viata si spiritualitatea poporului romn11 . Studiul abordeaz aceast
problematic din mai multe perspective, dintre care enumerm: relatia
ntre Biblie si Liturghie n viata si spiritualitatea poporului romn (de aici
decurgnd relatia strns dintre Liturghie si cultura romneasc n
general); Sfnta Liturghie si mrturisirea adevrului de credint. Liturghia
ca prim catehism al romnului; Dimensiunea cosmic a Sfintei Liturghii
reflectat n spiritualitatea si creatiile artistice ale poporului romn
(participatia cosmic la iconomia mntuirii n poezia popular romneasc
si sentimentul de frtietate cu fpturile); Amestecul ntre vesnic si
vremelnic; fundamentul euharistic al creatiei populare romnesti; Structura
8
Prep. Univ. Farcasiu Lucian, Sfnta Liturghie de pe pmnt ca pregustare a
Liturghiei vesnice, n rev. Teologia nr. 3-4/2002, p. 93-104.
9
Ibid., p, 98.
10
Ibid., p. 104.
Studii 171

euharistic a vietii romnesti. Viata poporului si Liturghia (Sfnta Liturghie

din Duminici si Srbtori, structura euharistic a mesei n societatea
traditional si raportarea euharistic la hran, dimensiunea comunitar a
mesei, expresii euharistice n limbajul romnesc, reflectarea Sfintei
Liturghii n viata social romneasc; Sfnta Liturghie si viata poporului
romn n context postmodern. n acest ultim subcapitol al studiului, autorul
arat c realitatea contemporan ne demonstreaz faptul c viata
romnului a pierdut foarte mult din structura sa de odinioar, mai bine zis,
a pierdut fundamentul euharistic pe care era structurat n societatea
arhaic. n aceast situatie, apreciaz autorul, redobndirea constiintei
euharistice, redescoperirea Sfintei Liturghii si pretuirea ei ca singurul izvor
de viat autentic, este singurul rspuns viabil si credibil la toate provocrile
si cderile din sens ale omului modern. Cu alte cuvinte, adevratul rspuns
la toate aceste probleme este Hristos cel mprtsit la fiecare Sfnt
Liturghie, celor ce se apropie de El: Cu fric..., cu credint si cu
dragoste12 . n concluziile studiului su, Lucian Farcasiu apreciaz: Sfnta
liturghie a constituit izvorul nesecat din care nencetat s-a nviorat
potentialul vietii romnesti. Bine nteleas si adnc trit, Liturghia a nlesnit
n primul rnd o participare larg a poporului la viata Bisericii, i-a imprimat
o conceptie ortodox si i-a nlesnit exprimarea adevrurilor de credint
cele mai subtile. Influenta Sfintei Liturghii s-a simtit nu numai ca fort
creatoare n istoria culturii noastre, ci si la nivelul coeziunii sociale si de
rezistent etnic... n contextul modernittii, Sfnta Liturghie trebuie
obligatoriu redescoperit. Redobndirea constiintei euharistice,
redescoperirea Sfintei Liturghii si pretuirea ei ca singurul izvor de viat
autentic, este singurul rspuns viabil si credibil la toate provocrile si
cderile din sens ale omului modern13 .
Alt studiu semnat tot de ctre Lucian Farcasiu, prezint n acelasi
context al cultului liturgic n general, semnificatia teologico-duhovniceasc
si rnduiala liturgic a celor patru duminici premergtoare Postului celui
11
Lect. univ. drd. Farcasiu Lucian, ntruparea Sfintei Liturghii n viata si spiritualitatea
poporului romn, n rev. Teologia, nr. 3/2007, p. 113-138.
12
Ibid., p. 137.
13
Ibid., p. 137-138.
172 Teologia, 4 / 2007

Mare14 . La nceputul studiului sunt prezentate cteva generalitti despre

Triod si perioada Triodului. Aici, autorul arat c perioada aceasta, prin
harul slujbelor svrsite, urmreste s-l ntoarc pe om dinspre moartea
pricinuit de pcat, spre viata cea nou mpreun cu Hristos, n mprtie.
n sensul acesta, Triodul devine un ghid duhovnicesc de nltare a
crestinului, oferindu-i cluzirea necesar. n acelasi timp, prin ritmul
liturgic pe care l creeaz, l sprijin din interior pe crestin n strdaniile
sale. Asadar, aceast perioad, departe de a nsemna doar o schimbare a
structurii si continutului slujbelor Bisericii, ne mbie, si mai mult dect att,
ne integreaz ntr-un nou mod de existent: existenta desvrsit,
rentoarcerea la modul de fiintare paradisiac a celor dinti oameni15 .
n continuare este prezentat structura liturgic si semnificatia teologico-
duhovniceasc a perioadei premergtoare Postului Mare. Studiul n sine
este interesant prin aceea c nu se limiteaz doar la a prezenta rnduiala
liturgic, rnduielile tipiconale specifice acestei perioade premergtoare
nceputului Postului Mare, ci se apleac si nspre tlcuirea duhovniceasc
a sensului lor.
Privitor la aceiasi problematic a cultului, deosebit de interesant si de
bine venit pentru contextul actual este studiul printelui Constantin Rus
privitor la Institutia diaconitelor n Biserica Ortodox si posibilitatea
restaurrii ei. Studiul prezint la nceputul su istoria institutiei diaconitelor,
prezentnd mai apoi conditiile si Rnduiala liturgic a hirotoniei lor.
Partea urmtoare a studiului are mai mult un caracter canonic, ocupndu-
se de caracterul si de consecintele canonice ale hirotoniei diaconitelor.
Un alt capitol, deosebit de interesant, se refer la sfera de activitate a
diaconitelor n trecutul Bisericii, capitolul acesta fcnd trecerea spre
partea final a studiului, cea concluziv, cuprinznd recomandri pentru
actiune, n contextul realittilor din Biserica de astzi. Dintre aprecierile
fcute n concluzii retinem faptul c hirotonia diaconitelor a fost singurul
tip al hirotoniei femeilor n Biseric, prin care s-a creat un singur oficiu
feminin al clerului si o singur treapt clerical, adic oficiul si treapta
14
Asist. Univ. Drd. Farcasiu Lucain, Semnificatia teolgico-duhovniceasc si
rnduiala liturgic a duminicilor premergtoare Postului celui Mare, n rev. Teologia
nr. 2/2005, p. 48-64.
15
Ibid., p. 49-50.
Studii 173

diaconitelor16 . Referindu-se la posibilitatea restaurrii acestei trepte

clericale, autorul studiului concluzioneaz urmtoarele: Restaurarea si
ntemeierea din nou a institutiei diaconitelor n ntreaga Biseric Ortodox
nu va viola n nici un fel canoanele Bisericii, deoarece aceast institutie
rmne n mod potential n fort astzi, pentru c este recunoscut de trei
Sinoade Ecumenice si nu a fost abrogat de nici o autoritate bisericeasc
ulterioar. Pe lng aceasta, exist si astzi exemple de hirotonie a
diaconitelor n mnstirile din Biserica Ortodox Greac n zilele
noastre, general vorbind, dorinta de a restaura institutia diaconitelor devine
mai evident. O astfel de dorint de exemplu, a fost exprimat n anul
1906 de comitetul preconciliar al Sinodului Pan-Ortodox la Bisericii
Ortodoxe Ruse, iar n Grecia, de ctre Biserica Greciei, cu ocazia
ntemeierii colii Diaconitelor17 .
Asupra unei probleme controversate privitoare la nnoirea cultului
liturgic ortodox, fr a prejudicia ns traditia dintru nceputuri a Bisericii,
se opreste printele Dumitru Moca, n studiul su Traditie si nnoire n
slujirea liturgic-un punct de vedere18 . Dintru nceput este subliniat
relatia strns existent ntre dogm ca afirmare a adevrului de credint,
si cult, ca manifestare a dogmei n dimensiunea tririi personale. Iat ce
se afirm n acest sens: ntre dogm si sistemul doctrinar al unei religii,
pe de o parte, si formele sale de cult, pe de alt parte, exist de regul, o
strns si evident legtur de continuitate, un raport genetic, conform
principiului general: lex credendi, lex orandi. Ideile de doctrin, conceptia
pe care o avem despre Dumnezeu si despre raporturile noastre cu El,
tind, n chip firesc, s se reflecteze si s se concretizeze n anumite forme
de cult care, prin nssi natura sau structura lor, poart pecetea doctrinei
care le-a inspirat19 . Se face, de asemenea, constatarea c din punctul
de vedere al formelor exterioare ale cultului, Biserica Ortodox mparte
formele cultului ei n dou mari categorii: unele nemodificabile, stabile,
16
Pr. Lect. Drd. Constantin Rus, Institutia diaconitelor n Biserica Ortodox si
posibilitatea restaurrii ei, n rev. Teologia nr. 2/1998, p. 55.
17
Ibid., p. 55.
18
Pr. Lect. Dr. Dumitru Moca, Traditie si nnoire n slujirea liturgic-un punct de
vedere, n rev. Teologia nr. 1/2003, p. 46-60.
19
Ibid., p. 48.
174 Teologia, 4 / 2007

rmnnd aceleasi si altele modificabile20 . Se precizeaz c formele

modificabile ale cultului se refer la: formele fundamentale ale cultului,
expresia cea mai fidel a traditiei liturgice a Bisericii, acelea care sunt
legate fiintial si intim de natura religiei crestine nssi, fiind instituite chiar
de Mntuitorul sau de Sfintii Apostoli, practicate de Biserica primelor
trei-patru veacuri si transmise ca atare n patrimonial cultic al crestinttii
ntregi, nainte de Schisma cea mare, din anul 105421 . n aceeasi msur,
autorul se refer la formele modificabile ale cultului, adic cele care pot
fi schimbate, dintre acestea amintind: formele externe ale cultului-
precum: limba liturgic (melodia), modul cntrii bisericesti, locul predicii
n cadrul serviciului divin, numrul si mrimea lecturilor biblice folosite n
cult, repetarea unor ectenii, oficierea unor slujbe care nu sunt strict si
uniform reglementate de tipic sau de practica liturgic22 . Cu toate acestea,
unele afirmatii ni se par prea ndrznete si nejustificate. Asa de pild,
sugestia privitoare la reducerea, simplificarea sau prescurtarea acelor
slujbe a cror rnduial se afl prea mult dezvoltat si ncrcat prin
efectul legii de crestere organic a cultului, nclcnd astfel principiul
echilibrului liturgic, ca de exemplu slujba pavecernitei, a utreniei, a sfntului
maslu si a nmormntrii. Rnduiala unor astfel de slujbe sfinte fiind
ntocmit n vremuri demult apuse si pentru credinciosii care aveau si
mai mult evlavie si mai mult rgaz pentru o participare de mai lung
durat la serviciul divin, ar putea fi luat n discutie n vederea unor
eventuale reduceri sau simplificri, mcar pentru bisericile de enorii,
precizndu-se mai ndeaproape care anume prti ale ei pot fi reduse sau
prescurtate23 . Oricum, nu aceasta ar fi rezolvarea la nevoile si chiar
crizele spirituale, provocate de influentele secularizante ale timpului nostru,
de educatia ateist si de prozelitismul sectar desfsurat cu persistent n
20
Ibid.
21
Ibid.
22
Ibid., p. 53.
23
Ibid., p. 57-58. Ct vreme aceste rnduieli liturgice au fost consacrate n rnduiala
Bisericii nc din perioada patristic, fiind confirmate si de practica liturgic si pstrndu-
se n crtile de slujb pn astzi, ntr-o form nemodificat, avnd de asemenea un
continut ce tine de o alctuire patristic, astfel de sugestii privitoare la modificarea si
prescurtarea lor sunt inacceptabile.
Studii 175

ultimul timp24 , cum las autorul s se nteleag, ci mai degrab pstrarea

nealterat a rnduielii liturgice dintru nceputuri a Bisericii, singura care
d legitimitate, pstrnd n acelasi timp identitatea ortodox, n fata
tendintelor eterodoxe.
b. Probleme liturgice, privitoare la cultul divin n general,
prezente n lucrrile unor teologi ardeni precum si n publicatiile
locale ale Eparhiei Aradului
Un studiu care surprinde cteva aspecte de teologie Liturgic si
pastoral, asa cum se reflect acestea n opera marelui teolog ardean
Ilarion V. Felea, este semnat de Lucian Farcasiu25 . n aprecierea acestui
studiu vom porni de la concluziile fcute de autorul lui: Printele Profesor
Ilarion V. Felea a fost, prin excelent, profesorul de Teologie Sistematic,
respectiv de Teologie Dogmatic, Teologie Moral si Ascetic si Mistic,
cursurile si opera dnsului fiind abordate n acest sens. Totusi, lund n
considerare legtura de totdeauna dintre dogma crestin si experierea ei
n cadrul rnduielii bisericesti cultice, si parcurgnd n profunzime opera
printelui, am descoperit si am semnalat aspectele liturgice si pastorale,
pe care dnsul le evidentiaz, le subliniaz si le trateaz n chip deosebit.
Am indicat, n sensul acesta, directiile majore ale operei printelui profesor
Ilarion V. Felea, ncercnd s le tratm pe fiecare n parte n chip amnuntit
si descoperind astfel o teologie adnc, abordat pe firul svrsirii ei
liturgice, n slujba bisericeasc26 . Studiul n sine surprinde mai mult
aspecte: cultul divin viat a Bisericii n Duhul Sfnt (relatia dogm
moral cult, teologia stiint duhovniceasc, cultul liturgic-manifestare
si experiere a transcendentului, fiinta si formele de manifestare a cultului
divin, scopurile cultului crestin); Biserica mprtia lui Dumnezeu pe
pmnt (duhul Bisericii primare, caracteristicile vietii eclesiale, Biserica
chip al mprtiei Ceresti, succesiunea apostolic n Biseric); Continutul
cultului crestin si sensurile acestuia (Cele apte Laude si sfintirea sau
unirea cu Dumnezeu, realizat prin mprtsirea Sfintelor Taine).
24
Ibid., p. 59-60.
25
Asist univ. drd. Farcasiu Lucian, Aspecte de Teologie Liturgic si Pastoral
reflectate n opera printelui profesor Ilarion V. Felea, n rev. Teologia, nr. 4/2004, p.
76-100.
26
Ibid., p. 100.
176 Teologia, 4 / 2007

Un alt studiu, semnat de Printele Profesor Dr. Dumitru Moca,

surprinde preocuprile de liturgic si pastoral, asa cum se reflect acestea
n paginile publicatiei religioase editate de Episcopia Aradului, Biserica
si coala 27 . Dintru nceput, autorul precizeaz c revista aceasta
bisericeasc va consacra un spatiu considerabil preocuprilor de liturgic
si pastoratie bisericeasc, asa cum au fcut-o de altfel si alte publicatii
bisericesti din epoc28 , amintind n acest sens Telegraful Romn si
Revista Teologic de la Sibiu si periodicul Biserica Ortodox Romn,
editat de Patriarhia Romn. Privite retrospectiv, preocuprile liturgice
dinainte de 1948 scot n evident efortul permanent al Bisericii ardene
prin preotii si teologii si pentru mentinerea nealterat a credintei si
rnduielilor ortodoxe, majoritatea problematicilor tratate fiind impuse de
necesitti practice ale Bisericii din acea vreme29 . Contributiile acestea,
concretizate n articolele publicate n paginile acestei publicatii si-au adus
aportul la dezvoltarea Teologiei liturgice a Bisericii Ortodoxe Romne30 .
Dintre preocuprile liturgice, este mentionat rubrica Chestiuni tipicale,
rubric semnat de preoti din zon interesati ndeaproape de modul slujirii
sfintelor slujbe, a semnificatiilor lor teologico-dogmatice fiind destinat
preotilor si cntretilor bisericesti precum si tuturor bunilor crestini
ortodocsi a cror viat spiritual gravita n jurul sfintelor altare si a
rnduielilor bisericesti31 . Este amintit apoi un alt capitol al teologiei
liturgice, reflectat n mod tangential n paginile acestei reviste, anume cel
privitor la izvoarele cultului crestin, un astfel de capitol fiind deosebit de
relevant pentru contextul pluriconfesional de la Arad si din vestul trii n
general, avnd menirea de a face dovada concludent a legturii cultului
nostru crestin ortodox cu izvoarele sale genuine: Sfnta Scriptur si traditia
apostolic si patristic32 . n continuare, este remarcat rubrica Din viata
27
Pr. Lector Dumitru Moca, Preocupri de liturgic si pastoral n revista Biserica
si coala, n revista Teologia nr. 3-4, 1997, p. 56. n prezentul studiu noi vom avea ns
n vedere doar preocuprile de liturgic, evidentiate de materialul printelui Dumitru
Moca, cele de pastoral fiind evidentiate ntr-un alt studiu.
28
Ibid.
29
Ibid.
30
Ibid., p. 57.
31
Ibid.
32
Ibid., p. 57-58.
Studii 177

liturgic, materialele publicate sub acest generic cuprinznd probleme

si teme de actualitate si astzi, multe dintre ele lund pozitie mpotriva
tendintei de modernizare si revizuire a serviciului divin. Autorul
precizeaz c La editarea acestei rubrici amintim colaborarea unor
personalitti binecunoscute n epoc, prof. Dr. Badea Ciresanu, preotul
profesor Simeon iclovan de la Arad, episcopul Tit Simedrea si altii33 .
Un alt capitol evidentiat este acela al abordrilor aspectelor si temelor
privitoare la istoria cultului divin la romni, a valorii si importantei limbii
nationale n cult, acestui vast domeniu de cercetare consacrndu-i n
paginile revistei amintite cteva articole, cunoscutul istoric, preotul Dr.
Gheorghe Ciuhandu34 . n concluziile asezate la sfrsitul studiului su,
printele Dumitru Moca apreciaz c materialele cu continut liturgic
cuprinse n paginile publicatiei Biserica si coala, au cuprins toate
laturile acestei discipline a teologiei practice.
Cultul liturgic si problema intercomuniunii
Un studiu care vizeaz evenimentele din 1054, legate de problema
Schismei celei Mari din Biserica Crestin, si de consecintele acestora
dintr-o perspectiv teologico-liturgic este semnat de Lucian Farcasiu,
care, nc de la nceput prezint conceptia eclesiologic ortodox si romano-
catolic si problema intercomuniunii. El plaseaz fundamentul refacerii
unittii crestine si al restabilirii comuniunii sacramentale dintre apuseni si
rsriteni n cultul liturgic. Cultul liturgic poate deveni un mijloc de apropiere
ntre cele dou Biserici, pornind de la aprecierea c prin cult se exprim
de fapt, n chip doxologic, adic prin preamrire, ntregul continut al
nvtturii de credint crestin. Unitatea cultic, ce se poate exprima
desigur ntr-o diversitate de rituri liturgice, ar conduce astfel si nspre o
mrturie comun a aceluiasi adevr de credint. Tocmai de aceea, socotim
c problematica refacerii comuniunii sacramentale ntre cele dou Biserici
trebuie s fie abordat n chip obligatoriu din perspectiv liturgic.35
Lucian Farcasiu accentueaz raportul dintre nvttura de credint si cult
33
Ibid., p. 58.
34
Ibid.
35
Asist. Univ. Drd.Lucian Farcasiu, Aspecte istorico-liturgice privitoare la
comuniunea sacramental, nainte si dup Marea Schism, n rev. Teologia, nr. 3/2004,
p. 353-379.
178 Teologia, 4 / 2007

n teologia ortodox, artnd c n acceptiunea ortodox, orice continut

al credintei nu trebuie desprtit de experienta vie a Bisericii, manifestat
n cultul liturgic. Rnduiala liturgic este n modul cel mai deplin expresie
a dogmei ce nu se propune doar la nivel declarativ, ci este afirmat n
chip doxologic.36 Lucian Farcasiu ajunge la concluzia c pn aproape
de momentul Schismei nu se fcea distinctie foarte clar ntre greci si
latini n privinta riturilor liturgice si n afara ctorva scurte ntreruperi,
intercomuniunea sacramental functiona n chip deplin37 . Concluzia final
este c nu putem identifica o dat precis referitoare la ntreruperea
total a intercomuniunii sacramentale ntre rsriteni si apuseni nainte si
chiar dup marea schism pn n secolul al XII-lea38 .
2. Marile Praznice si srbtori din cursul anului liturgic
a. Istoria si dezvoltarea Praznicelor mprtesti ale Mntui-
torului si ale Maicii Domnului
Dintre Praznicele mprtesti, ne oprim desigur mai nti la cele ale
Mntuitorului, Praznice al cror istoric si dezvoltare este prezentat si
dezvoltat n paginile revistei Teologia. Asa de pild este deosebit de
interesant studiul semnat de Lucian Farcasiu, referitor la istoria si
dezvoltarea Praznicelor legate de ciclul Nasterii39 . Din concluziile finale
ale acestui studiu, destul de extins, retinem cteva idei de fort pe care
autorul le traseaz: Dintre cele dousprezece Praznice mprtesti ale
Mntuitorului si ale Maicii Domnului din cursul anului liturgic, dou dintre
ele sunt legate de Praznicul Nasterii Domnului: Tierea mprejur si
ntmpinarea Domnului, n sensul n care sunt prznuite ntotdeauna la o
distant de timp fix de Praznicul Nasterii Domnului (la 8 si respectiv 40
de zile). Botezul Domnului st n strns legtur cu Praznicul Nasterii
Mntuitorului, n msura n care n primele trei veacuri (mai precis pn
aproape de sfrsitul sec. IV), Nasterea Domnului se srbtorea la aceiasi
dat cu Praznicul Botezului, la 6 ianuarie, purtnd numele de Epifania sau
Artarea Domnului...Cele dou Praznice a cror dat a prznuirii deriv
36
Ibid., p. 357-358.
37
Ibid., p. 377.
38
Ibid., 378.
39
Lect. Univ. Drd. Lucian Farcasiu, Praznicele mprtesti ale Mntuitorului legate
de ciclul Nasterii. Consideratii istorico-liturgice, n rev. Teologia, nr. 4/2006, p. 81-100.
Studii 179

din cea a srbtorii Nasterii, se prznuiau asadar pn spre sfrsitul

secolului IV, prin raportare la ziua de 6 ianuarie (Tierea mprejur a
Domnului, la 8 zile dup 6 ianuarie, respectiv ntmpinarea Domnului la
40 de zile dup aceast dat, la 4 februarie). Fixndu-se data Nasterii
Domnului n 25 decembrie, ea a atras dup sine deplasarea datei de
prznuire si a celorlalte srbtori ale Mntuitorului, anume Tierea
mprejur, la 1 ianuarie, iar ntmpinarea Domnului, la 2 februarie. Genernd
cronologia prznuirii acestui ciclu al Praznicelor cu dat fix, Praznicul
Nasterii Domnului a devenit cel de-al doilea punct de reper din cursul
anului liturgic, dup Sfintele Pasti, determinnd data prznuirii unor
srbtori ale Mntuitorului, dar si ale Maicii Domnului (Bunavestire n 25
martie) si chiar ale Sfntului Ioan Boteztorul (Nasterea Sfntului Ioan
Boteztorul n 24 iunie)40 .
Legat de Praznicul Nasterii Mntuitorului, deosebit de interesant si
de bine documentat este un alt studiu, semnat de ctre printele Dumitru
Moca care prezint relatia dintre Traditia colindelor religioase de
Nasterea Domnului si cultul crestin41 . Referindu-se la relatia dintre
cultul liturgic al Bisericii si colinde, autorul studiului arat c mobilul lor
interior, sursa lor de inspiratie este traditia, acel lex orandi lex credendi,
care, n cultul Bisericii, are o nsemntate deosebit42 . Este remarcat
apoi faptul c asupra colindelor romnesti, textele biblice vechi-
testamentare, respectiv profetiile mesianice citite n ajunul Praznicului,
au manifestat o influent hotrtoare43 . De asemenea este mentionat
faptul c un contact apropiat trebuie s-l fi avut colindele religioase de
Nasterea Domnului cu imnografia bisericeasc a Crciunului44 . n acest
sens este exemplificat cu melosul bisericesc al condacului care, sustine
autorul, a servit ca tip melodiei devenit popular a colindei, dup cu
versul bisericesc continutul lui teologic a servit ca model de inspiratie
versului popular legat de srbtoarea sau praznicul slvit al Nasterii
40
Ibid., 99-100.
41
Pr. Dumitru Moca, Traditia colindelor religioase de Nasterea Domnului si cultul
crestin, n rev. Teologia, nr. 3-4/1999 si n nr. 1/2000.
42
Ibid., n rev. Teologia nr. 3-4/1999, p. 67.
43
Ibid., p. 68-69.
44
Ibid., p. 72.
180 Teologia, 4 / 2007

Domnului45 . Astfel, apreciaz autorul n finalul studiului su, nefiind

altceva dect prelungiri firesti ale cntrilor de la stran, mbrcate n
form popular de melozi anonimi, colindele sunt, alturi de alte creatii de
geniu ale poporului nostru drept credincios o zestre de nepretuit mostenit
de la naintasi46 .
Un alt studiu al printelui profesor Dumitru Moca analizeaz din
perspectiv istorico-liturgic originea si vechimea srbtorii nltrii Sfintei
Cruci47 . Printele Dumitru Moca arat urmtoarele: Cum este firesc,
originea srbtorii nltrii Sfintei Cruci este ierusalimitean. Ca si originea
altor rituri si rnduieli bisericesti, obrsia ndeprtat a srbtorii trebuie
cutat n traditia apostolic cristalizat la Ierusalim, cetate sfnt n care
s-au desfsurat evenimentele soteriologice decisive: patimile, rstignirea,
moartea si nvierea Domnului. n jurul acestei asertiuni ne ndreapt privirile
izvoarele vremii, cele mai autorizate opinii ale istoricilor cultului si nu n
ultimul rnd rnduielile liturgice ale srbtorii, care prin citirile, riturile si
rnduielile sale, pstreaz nc notele caracteristice ale srbtorii aflrii,
nltrii si artrii Sfintei Cruci la Ierusalim48 . n finalul studiului este
prezentat modul prznuirii si particularitti ale slujbelor srbtorii, artndu-
se c Srbtoarea nltrii Sfintei Cruci si-a pstrat pn astzi importanta
pe care a avut-o n Biserica Veche49 .
n fine, ntr-un alt studiu al printelui Dumitru Moca este prezentat
originea vechi-testamentar a Praznicului Sfintelor Pasti50 , autorul
prezentnd n acest sens numele, originea, instituirea si evolutia srbtorii
Pastilor n Vechiul Testament, precum si relatia existent ntre Pasti si
Cincizecime n lumina mrturiilor patristice timpurii. n concluziile studiului
su, printele Dumitru Moca arat c: Srbtorile Pastilor si Cincizecimii
sunt fundamentul anului cultic veterotestamentar. Srbtori iudaice, ele

45
Ibid., n nr. 1/2000, p. 85.
46
Ibid., p. 93.
47
Pr. Lect. Dr. Dumitru Moca, Praznicul nltrii Sfintei Cruci. Originea si vechimea
srbtorii. Studiu istoric liturgic, p. 72-78.
48
Ibid., p. 73.
49
Ibid., p. 77.
50
Pr. Lect. Univ. Dr. Dumitru Moca, Srbtoarea Pastilor n Vechiul Testament.
Studiu istoric liturgic, p. 62-69.
Studii 181

vor fi preluate si de crestini nu prin inertie, ci pentru c ele constituie baza

biblic si liturgic indispensabil a credintei crestine, care, de altfel, le-a si
dat un sens si un continut cu totul nou. Aceste constatri sugereaz faptul
c Biserica crestin a conservat ideea anului liturgic si deci a unei liturghii
a timpului. Ele ne arat apoi legtura dintre cultul crestin si cel iudaic,
valoarea de comemorare si simbol a cultului iudaic fat de cultul crestin,
care l mplineste l desvrseste51 .
n cteva studii ale lect. univ. drd. Lucian Farcasiu, desi tematica
abordat vizeaz teologia textului imnografic al ctorva Praznice
mprtesti, se gsesc referiri la istoria si evolutia Praznicului a crui
imnografie este abordat. Este vorba despre consideratiile preliminare
asupra datelor istorice privitoare la Praznicul Schimbrii Domnului la Fat
n Rsrit52 si de asemenea despre consideratiile istorice privitoare la
Praznicul Intrrii n Biseric a Maicii Domnului53 .
b. Teologia Praznicelor mprtesti, reflectat n imnografia
Prznuirii lor
O mare parte dintre articolele semnate de lect. univ. drd. Lucian
Farcasiu abordeaz o tematic deosebit de interesant, neexplorat nc
suficient n teologia romneasc, si anume aceea a teologiei textului liturgic,
cu referint special la imnografia Praznicelor mprtesti, si nu numai.
Astfel, unul dintre studii se refer la teologia imnografic a Praznicului
Intrrii Domnului n Ierusalim. La nceputul su, sunt prezentate ca
preliminarii, desfsurarea evenimentului Intrrii Domnului n Ierusalim,
asa cum se reflect aceasta n imnografia Praznicului. Dintre elementele
de teologie pe care le dezvolt textul imnografic si care sunt dezvoltate n
cuprinsul studiului, retinem cteva aspecte: Cine-i Cel ce intr n Ierusalim?,
smerenia lui Hristos Dumnezeu, nvierea lui Lazr ca anticipare a nvierii
Mntuitorului, semnificatia duhovniceasc a Intrrii Mntuitorului n
Ierusalim (semnificatia sederii lui Hristos pe mnz, cntarea pruncilor la
51
Ibid., p. 69.
52
A se vedea n acest sens Asist. Univ. Drd. Lucian Fracasiu, Teologia imnografic
a Praznicului Schimbrii la Fat a lui Hristos, n rev. Teologia, nr. 3/2005, p. 104-107.
53
A se vedea n acest sens Asist. Univ. Drd. Lucian Fracasiu, Teologia
imnografic a Praznicului Intrrii Maicii Domnului n Biseric, n rev. Teologia
nr. 4/2005, p. 168-170.
182 Teologia, 4 / 2007

Intrarea Domnului n Ierusalim, motivul cntrii pruncilor, semnificatia

duhovniceasc a cntrii pruncilor, Intrarea n Ierusalim ca anticipare a
Patimilor), Hristos Adam cel nou si mntuirea lumii (Hristos Adam
cel nou, mntuirea tuturor neamurilor prin Hristos, chemarea neamurilor
la Hristos. Sionul cel nou din pgni), dimensiunea eshatologic a
Praznicului Intrrii Domnului n Ierusalim (Botezul crestin n chip
eshatologic ca moarte si nviere mpreun cu Hristos), bucuria ntregului
cosmos pentru Intrarea Mntuitorului n Ierusalim (bucurie n cer si pe
pmnt, bucuria lui Adam si a Evei, bucuria neamurilor, a Sionului celui
nou, ales din pgni, bucuria credinciosilor Bisericii). n finalul studiului
este avansat si dezvoltat ideea c troparul Praznicului si rugciunea de
binecuvntare a salciei alctuiesc de fapt sinteza ntregii teologii a
Praznicului Intrrii Domnului n Ierusalim.
ntr-un alt studiu, Lucian Farcasiu dezvolt teologia Pogorrii Duhului
Sfnt, asa cum se reflect aceasta n imnografia prznuirii Sale de la
Rusalii. Studiul are patru directii mari. Astfel, n prima parte este prezentat
legtura existent ntre Praznicul Cincizecimii si srbtoarea crestin a
Pogorrii Duhului Sfnt, n partea a doua este prezentat evenimentul
Pogorrii Sfntului Duh ca mplinire a fgduintei Mntuitorului, n partea
a treia este prezentat desfsurarea evenimentului Pogorrii Duhului Sfnt,
asa cum se reflect aceasta n imnografia Praznicului, iar n ultima parte,
cea mai extins ca si continut, este prezentat teologia imnografiei
Praznicului Pogorri Duhului Sfnt. Dintre elementele de teologie
imnografic surprinse n aceast ultim parte a studiului, retinem aspectele
cele mai importante: Cincizecimea Praznicul Treimii, Duhul Sfnt
Unul din Sfnta Treime, Treime si Unime n Dumnezeire, Duhul Sfnt
Lumin din Lumina Sfintei Treimi, nsusirile Duhului Sfnt, trimiterea n
lume a Duhului Sfnt prin Fiul, lucrarea Duhului Sfnt n Biseric si n
lume, revrsarea Duhului Sfnt peste Sfintii Apostoli, prezenta Sfntului
Duh n Biseric, Sfntul Duh si Taina apei si a Duhului (Botezul si
Mirungerea), darurile Duhului Sfnt revrsate n Biseric, lucrarea Duhului
Sfnt revrsat n lume si mntuirea ei, Pogorrea Duhului Sfnt ca mplinire
a profetiilor vechi-testamentare, mplinirea profetiei lui Ioil, prefigurri
vechi-testamentare ale momentului Pogorrii Duhului Sfnt (antiteza cu
momentul amestecrii limbilor la Turnul Babel, Moise prototip al Pogorrii
Studii 183

Duhului Sfnt, profetul Ilie ca anticipare a Pogorrii Sfntului Duh),

Bucuria credinciosilor Bisericii. Cincizecimea ca Praznic eshatologic.
Un alt material, semnat tot de ctre Lucian Farcasiu, dezvolt teologia
Praznicului Epifaniei Domnului, asa cum se reflect aceasta n imnografia
sa54 . Studiul este structurat n dou prti mari: pe de o parte, la nceputul
su este prezentat desfsurarea evenimentului teofanic al Botezului
Domnului n imografia Praznicului, iar pe de alt parte este prezentat n
mod amnuntit ntreaga teologie imnografic a Praznicului Botezului
Domnului. Dintre elementele de teologie surprinse si dezvoltate aici
enumerm: micsorarea slavei Dumnezeiesti a lui Hristos la Botezul Su
n Iordan, izbvirea lui Adam si nnoirea lumii, biruinta desvrsit a lui
Hristos asupra diavolului, luminarea ntregii lumi prin Hristos, ntruparea
lui Hristos, Fiul lui Dumnezeu pentru mntuirea neamului omenesc, bucuria
cosmic (spaim n cer si pe pmnt, spaima si mirarea ngerilor, spaima
naintemergtorului, bucuria naintemergtorului, bucuria credinciosilor
Bisericii), Botezul Domnului chip al Botezului crestin.
Remarcm n acelasi sens studiul lui Lucian Farcasiu privitor la teologia
Praznicului Schimbrii la fat a lui Hristos, asa cum apare dezvoltat ea
n imnografia Praznicului. Dup ce la nceputul studiului sunt prezentate
cteva date istorice privitoare la Praznicul Schimbrii Domnului la Fat
n Rsrit, urmeaz n partea a doua descrierea liturgic a evenimentului,
iar n partea a treia si cea mai extins este dezvoltat teologia Praznicului.
Enumerm n continuare elementele de teologie ale Praznicului, surprinse
n continutul acestei ultime prti: Hristos Dumnezeu ntrupat. Strlucirea
slavei Sale Dumnezeiesti n Tabor (firea divino-uman a lui Hristos,
deofiintimea Fiului cu Tatl), natura luminii lui Hristos de pe Tabor (Hristos
Lumin din Lumina Sfintei Treimi, natura luminii taborice, ndumnezeirea
firii umane, ca finalitate a lucrrii rscumprtoare a lui Hristos, artat
la Schimbarea Domnului la Fat, schimbarea noastr luntric pentru
nvrednicirea de lumina slavei lui Hristos, Schimbarea la fat a lui Hristos
ca prefigurare a artrii slavei celei de-a doua veniri a Lui si a
evenimentelor legate de aceasta, participarea ntregului cosmos la
54
A se vedea Lect. Univ. Drd. Lucian Farcasiu, Teologia Epifaniei Domnului reflectat
n imnografia prznuirii Sale, n rev. Tologia nr. 1/2007, p. 239-260.
184 Teologia, 4 / 2007

Dumnezeirea Mntuitorului, Schimbarea la Fat chip al desvrsirii

Legii celei noi a harului, Sinteza teologiei Praznicului Schimbrii la Fat a
lui Hristos. Troparul.
Alt studiu al lui Lucian Farcasiu este cel privitor la teologia imnografic
a Praznicului Intrrii Maicii Domnului n Biseric55 . Dup ce n prima
parte sunt prezentate cteva consideratii istorice privitoare la Praznicul
Intrrii n Biseric a Maicii Domnului, n partea doua a sa este prezentat
desfsurarea acestui eveniment, iar n partea treia, teologia imnografic
a Praznicului. Dintre elementele de teologie surprinse aici amintim: prefigurarea
venirii lui Hristos, Fecioara Maria mplinirea profetiilor Vechiului Testament,
scopul aducerii fecioarei la Templu, curtia Maicii Sfinte, Fecioara Maria
Eva cea nou, Bucuria cosmic (bucurie n cer si pe pmnt, bucuria ngerilor,
bucuria oamenilor si temeiul acestei bucurii, bucuria maicilor si a fecioarelor,
bucuria credinciosilor Bisericii, bucuria lui Ioachim si a Anei), sinteza teologiei
Praznicului Intrrii n Biseric a Maicii Domnului.
Un material valoros si extins l constituie studiul profesorului Cristinel
Ioja privitor la dimensiunea cosmic a Praznicelor mprtesti56 , n care
autorul aprofundeaz lucrarea de ndumnezeire a omului si a cosmosului,
dimpreun cu el, lucrare care se actualizeaz n desfsurarea Praznicelor
mprtesti, cci, dup cum apreciaz autorul fiecare praznic are
nsemntatea lui si dezvolt o anumit particularitate n ansamblul vietii
liturgice a Bisericii, ns n fiecare praznic mprtesc putem s si ntlnim,
ca un leit motiv, relatiile speciale care exist ntre Dumnezeu om
cosmos, relatii desvrsite n persoana lui Hristos care recapituleaz toate
n Sine si pe noi cu Dumnezeu, fcnd toat creatia una57 . Dimensiunea
cosmic a Praznicelor mprtesti se reflect n aceea c imnologia lor
ne reveleaz o creatie vie, un cosmos nsufletit, o lume dispus spre
transparent care odat cu urcarea lui Hristos spre nviere si nltare
devine tot mai plin de prezenta Duhului Sfnt58 .
55
A se vedea Asist. Univ. Drd. Lucian Farcasiu, Teologia imnografic a Praznicului
Intrrii Maicii Domnului n Biseric, n rev. Teologia, nr. 4/2005, p. 168-180.
56
Asist. Univ. Drd. Cristinel Ioja, Dimensiunea cosmic a Praznicelor mprtesti,
n rev. Teologia, nr. 1/2005, p. 100-147.
57
Ibid., p. 103.
58
Ibid., p. 104.
Studii 185

Dintre srbtorile anului liturgic a cror imnografie este analizat din

perspectiva teologiei pe care o dezvolt, retinem srbtoarea Sfintilor
Trei Ierarhi, prezentat n dou studii ale profesorului Lucian Farcasiu.
Astfel, un prim studiu se refer la teologia treimic reflectat n imnografia
srbtorii59 . Autorul se refer mai nti la contributia Sfintilor Trei Ierarhi
la elaborarea teologiei treimice, pentru ca mai apoi s prezinte actualitatea
doctrinei lor trinitare. Treimea ierarhilor se reflect dup chipul Treimii
din ceruri, asa explicndu-se si faptul c ei apar n imnografie ca nvttori
ai Treimii celei mai presus de fire. n lupta lor de aprare a nvtturii
despre Sfnta Treime, sfintii Trei Ierarhi sunt si surptorii ereziilor
trinitare. n concluziile de la sfrsitul acestui studiu, autorul subliniaz
urmtoarele: imnografia srbtorii Sfintilor Trei Ierarhi reflect un adnc
de teologie, punctnd directiile fundamentale pe care cei Trei Sfinti Printi
le-au dezvoltat n scrierile lor. Remarcm n chip deosebit ilustrarea teologiei
trinitare, pe care Sfintii Ierarhi au aprofundat-o, ajungnd la fixarea ei
definitiv. De altfel, teologia trinitar elaborat de cei Trei Printi rmne
de o mare actualitate, constituind n acelasi timp un rspuns si o rezolvare
a crizei cu care se confrunt filosofia antropologic, mai cu seam astzi.
Treimea pe care Dumnezeiestii Ierarhi au cntat-o, strbate ntregul
continut imnologic al prznuirii lor60 . Un al doilea studiu al lui Lucian
Farcasiu privitor la Sfintii Trei Ierarhi se refer la chipul lor duhovnicesc,
asa cum se reflect acesta n imnografia prznuirii lor61 .
Dintre studiile care dezvolt teologia imnografiei crtilor de cult,
amintim materialul deosebit de dens al printelui Lucian Petroaia, privitor
la pocint si ndreptare, asa cum se reflect acestea n imnografia
Triodului62 . La nceputul studiului sunt prezentate cteva consideratii
preliminare privitoare la Triod, ca surs bogat pentru aprofundarea

59
Asist. Univ. Drd. Lucian Fracasiu, Teologia treimic reflectat n imnografia
Srbtorii Sfintilor Trei Ierarhi, n rev. Teologia, nr. 1/2005, p. 88-99.
60
Ibid., p. 98-99.
61
Prep. Univ. Drd. Lucian Farcasiu, Sfintii Trei Ierarhi - chipuri ale ntruprii
teologiei. Chipul lor duhovnicesc reflectat n imnografia srbtorii din 30 ianuarie, n
rev. Teologia, nr. 1-2/2004, p.110-124.
62
Pr. Drd. Lucian Petroaia, Pocint si ndreptare n imnografia Triodului, n rev.
Teologia, nr. 3/2006, p. 174-194.
186 Teologia, 4 / 2007

teologiei imnografice, si mai apoi la tema pocintei si la reflectarea ei n

imnografia si rnduielile Triodului. n prima parte, este prezentat pocinta
(pocinta ca si constientizare si prere de ru pentru pcat, pocinta ca si
curtire de pcate si lucrare a virtutilor, pocinta ca ntoarcere, pocinta
ca luminare, plnsul pentru pcat si darul lacrimilor si modelele de pocint
din Triod), iar n partea a doua ndreptarea (ndreptarea ca desteptare din
somn sau iesire din betie, ndreptarea ca iertare, ndreptarea ca tmduire
si ndreptarea ca nviere), asa cum se reflect acestea n imnografia
Triodului. La sfrsitul studiului su, printele Lucian Petroaia,
concluzioneaz c ipostazele pocintei, modelele ce ni le ofer, conotatiile
ndreptrii, toate prinse ntr-o minunat ntocmire imnologic, cu teme
teologice de mare fort, mbie la a redescoperi Triodul63 .

III. Traduceri patristice si post-patristice cu continut liturgic,

prezentate n paginile revistei Teologia
Dintre traducerile prezentate n paginile revistei Teologia, retinem
dou dintre ele, pentru continutul lor liturgic.
Astfel, prima dintre traduceri, prezint Taina Pastilor, asa cum se
reflect aceasta n vechile Liturghii si n unele texte patristice64 .
Traducerea aceasta are menirea s ne sprijine n crearea unei imagini de
ansamblu privitoare la modul n care era nteleas n Biserica primar si
n perioada patristic Taina Sfintelor Pasti, ca srbtoare si celebrare de
ctre Biseric a Praznicului nnoirii si luminrii noastre prin moartea si
nvierea lui Hristos.
Cea de-a doua traducere cuprinde o tlcuire patristic, a Sfntului
Nicodim Aghioritul, la al doilea antifon al glasului I. Traducerea propriu-
zis este prefatat printr-un scurt comentariu n care se arat faptul c
Sfntul Nicodim a scris si lucrri cu caracter liturgic, de tlcuire a
cntrilor de la slujbe. ntre acestea se numr si Scara nou, n care se
comenteaz Antifoanele celor opt glasuri din Utrenia Duminicilor.
Aceasta a fost scris n 1808, fiind ultima scriere iesit din minile sale...
Sfntul Nicodim face cu ocazia tlcuirii fiecrui antifon o scurt istorie a
63
Ibid., p. 194.
64
A se vedea n acest sens Taina Pastilor. Vechi Liturghii si texte patristice, traducere
realizat de studentul Vlad Ciule, n rev. Teologia, nr. 1/1997.
Studii 187

acestuia, apoi aduce lmuriri de natur dogmatic si arat implicatiile n

vita personal de rugciune a acestor nvtturi. Astfel c prin tlcuirea
sa descoper ntreptrunderea fiintial dintre dogm, cult si viata personal
duhovniceasc punnd toate acestea naintea cititorilor spre nsusirea lor
practic65 .

IV. Recenzii ale unor lucrri cu continut liturgic, prezentate n

paginile revistei Teologia
Dintre lucrrile liturgice prezentate n paginile revistei Teologia, ne
vom opri mai nti asupra recenziilor realizate de printele profesor Dumitru
Moca. Astfel o prim prezentare este aceea a lucrrii Pr. Prof. Ilie
Moldovan, Adevr si preamrire n Ortodoxie. ndreptar de texte
scripturistice comentate n vederea aprrii liturgice a dreptei
credinte, aprut la Editura Pro Vita, Valea Plopului, Prahova, 199966 .
n prezentarea lucrrii, printele Dumitru Moca precizeaz nc de la
nceput c lucrarea se impune a fi semnalat preotilor si credinciosilor
pentru valoarea si actualitatea problemelor pe care le abordeaz67 .
Obiectul acestei lucrri l constituie aprarea liturgic a dreptei credinte
n fata ereziilor vremii, a ofensivei antihristice sectare, care au proliferat
si prolifereaz astzi att de repede si aduc cu sine o civilizatie a mortii,
dar si o lume n care ofensiva mpotriva dreptei credinte ia caractere tot
mai oculte, urmrind dezmembrarea si suprimarea vietii comunittilor
traditionale (p. 5). Astfel, nu este de prisos s precizm faptul c autorul
recenziei prezint nc de la nceput introducerea lucrrii n care este
prezentat conceptul de aprare a credintei: n intentia de a arta c n
actul liturgic aflm cea mai bun aprare a credintei...(p. 6), fiind punctate
mijloacele prin care aprarea dreptei credinte se realizeaz n cultul liturgic.
O alt lucrare recenzat se refer la cteva imne liturgice ale Sfntului
Efrem Sirul, reunite si publicate sub titlul Imnele Presimilor, Azimelor,
Rstignirii si nvierii, lucrare aprut la Editura Deisis, Sibiu, 199968 . n
65
Comentariu al Sfntului Nicodim Aghioritul la al doilea antifon al glasului I,
traducere realizat de ierom. lect. drd. Agapie Corbu, n rev Teologia, nr. 1-2001, p. 129.
66
n rev. Teologia nr. 4/2000, p. 164-165.
67
Ibid., p. 165.
68
n rev. Teologia nr. 2/2000, p. 163-164.
188 Teologia, 4 / 2007

prezentarea pe care o face acestei lucrri, printele Dumitru Moca arat

c ea ...este foarte important pentru continutul si tematica ei, dar si
pentru faptul c aceast valoroas imnografie liturgic si pascal este
putin cunoscut la noi... Cunoasterea acestor documente este foarte
important. Ea ne ofer o perceptie adecvat a contextului concret al
prznuirii misterului pascal n comunitatea sirian din Nisibis n mijlocul
secolului IV n care a activat ca diacon si imnograf Sfntul Efrem. Pe de
alt parte, citind frumoasele imne ale Sfntului Efrem putem reconstitui
n mare parte izvoarele vechi, sursa de inspiratie a imnografiei liturgice a
celei mai mari srbtori crestine, cristalizat de-a lungul a mai bine de un
mileniu n cele dou crti de cult ale Praznicului Pastilor n Biserica
Ortodox: Triodul si Penticostarul69 .
O alt prezentare este aceea a lucrrii teologului rus Alexander
Schememann, Introducere n teologia liturgic, trad. rom. Ierom. Vasile
Brzu, Editura Sofia, Bucuresti, 200270 . La finalul prezentrii acestei
lucrri, printele Dumitru Moca apreciaz c desi problematica tratat
nu este nou, chestiunea tipicului, n spet teologia cultului este tratat
ntr-o manier nou... Este vorba de o seam de elemente definitorii ale
sintezei bizantine a cultului, luate prea putin n seam pn acum n lucrrile
ce au drept obiect istoria si teologia cultului crestin71 .
Tipiconul, aprut la Editura Bucovina istoric, Suceava, 2002,
672 p.72 , apare si el prezentat n paginile revistei noastre. Printele Dumitru
Moca, autorul recenziei, precizeaz c prezenta lucrare reprezint
varianta aghiopolit a Tipiconului, tipicul ierusalimitean spre deosebire de
cel athonit. Cartea este interesant, incitant si folositoare. Ea pune la
ndemna celor interesati unul din izvoarele vechi, originale ale cultului
ortodox; ea ofer apoi clericilor, monahi si preoti de mir, indicatiile tipiconale
necesare svrsirii corecte a sfintelor slujbe si rnduieli bisericesti; si
este pe de alt parte un nepretuit izvor de moralitate si spiritualitate
ortodox73 .
69
Ibid., p. 164.
70
n rev. Teologia nr. 1/2003, p. 176-177.
71
Ibid., p. 177.
72
n rev. Teologia, nr. 1-2/2004, p. 227-229.
73
Ibid., p. 228.
Studii 189

Celelalte recenzii cu continut liturgic, 6 la numr, sunt realizate de

lect. univ. drd. Lucian Farcasiu. Astfel, prima dintre ele este prezentarea
lucrrii Maicii Eliane Poirot, Sfntul Proroc Ilie n cultul bizantin,
traducere de printele Adrian Lung si carmelitele din Stnceni, Editura
Deisis, Sibiu, 200274 . Autorul prezentrii subliniaz nc de la nceput
faptul c lucrarea maicii Eliane Poirot ... se nscrie n peisajul publicisticii
teologice de la noi ca o carte unic prin modul de abordare liturgic a
personalittii marelui profet, cu o cert valoare stiintific, completnd lucrrile
de specialitate n domeniu. Lucrarea ... se prezint ca un studiu amplu
privind modul deosebit n care este prznuit sfntul proroc... n traditia liturgic
bizantin... (P.S. Laurentiu Streza, n cuvntul introductiv al lucrrii, p. 8-
10)75 . La sfrsitul prezentrii este apreciat faptul c cartea maicii Eliane
Poirot este un model de abordare a teologiei, din perspectiva ntruprii si
experierii ei eclesiale, prin intermediul rnduielii liturgice, a slujbei bisericesti76 .
O alt prezentare este aceea a lucrrii Printelui Dr. Dumitru Moca,
Srbtoarea nvierii Domnului sau a Sfintelor Pasti. Studiu istoric
liturgic, Editura Universittii Aurel Vlaicu, Arad, 200377 . Lucrarea
aceasta, precizeaz autorul recenziei, abordeaz tema fundamental a
credintei crestine, anume nvierea Mntuitorului Hristos. Cartea este de
fapt, rodul unei cercetri ndelungi, constituind teza de doctorat a printelui
lector univ. dr. Dumitru Moca, de la catedra de Teologie Liturgic,
Pastoral si Art crestin a Faculttii de Teologie din Arad, si aprofundeaz
din perspectiv istorico-liturgic Taina Pastilor, asa cum se reflect ea n
trirea ortodox...78 . Lucrarea prezentat, se impune asa cum apreciaz
autorul recenziei la sfrsitul acesteia, ca ... o cercetare deosebit de
important n domeniul Teologiei Liturgice, n ceea ce priveste srbtoarea
nvierii Domnului79 .
Recenzia realizat la cartea Printelui Prof. Dr. Nicolae D. Necula,
Traditie si nnoire n slujirea liturgic, vol. 3, aprut la Editura
74
n rev. Teologia, nr. 2/2003, p. 176-180.
75
Ibid., p. 176.
76
Ibid., p. 180.
77
n rev. Teologia nr. 4/2004, p. 219-225.
78
Ibid., p. 219.
79
Ibid., p. 225.
190 Teologia, 4 / 2007

Institutului Biblic si de Misiune al Bisericii Ortodoxe Romne, Bucuresti,

2004 80 , este o alt prezentare interesant a unei lucrri ce vine s
mbogteasc peisajul publicisticii teologice de la noi. La sfrsitul prezentrii
lucrrii, autorul recenziei apreciaz: Ne impresioneaz paleta att de
larg a problematicilor pe care printele profesor o pune n discutie precum
si modul temeinic n care ofer rspunsuri autorizate acestor probleme,
cunoscut fiind publicului larg competenta profesional si calitatea uman
deosebit a sfintiei sale. De asemenea, actualitatea problemelor si
provocrilor ce vin la adresa Bisericii din partea lumii contemporane, pe
care autorul le pune n discutie, oferind rspunsuri pertinente si echilibrate
impun lucrarea de fat ca pe o cercetare deosebit de actual si de
valoroas n peisajul publicisticii teologice de la noi, de care slujitorii
Bisericii si credinciosii vor trebui s tin seam lund-o n considerare cu
cea mai mare seriozitate81 .
Deosebit de interesant este si prezentarea unei alte lucrri, aceea a
Protoprezbiterului Stefanos Anagnostopulos, Explicarea Dumnezeiestii
Liturghii cu ajutorul unor evenimente reale si a unor experiente
din vietile sfintilor, trad. Preot Victor Manolache, aprut la Editura
Bizantin, Bucuresti, 200582 . naintea prezentrii propriu-zise a lucrrii,
autorul recenziei face urmtoarele aprecieri: Cateheza liturgic este una
dintre marile cerinte si necesitti din Biserica noastr, ntruct tot mai
mult se resimte o nstrinare a vietii noastre de ntelegerea autentic a
cultului, ca s nu spunem c suntem n situatia unei nentelegeri aproape
depline a ntelesului profund duhovnicesc a rnduielilor liturgice ale
Bisericii. Tocmai de aceea se impune o aplecare mai mare a teologilor si
a preotilor asupra explicrii acestei rnduieli a Bisericii noastre, fie la
nivelul catehezelor rostite de pe amvon sau a lectiilor de religie predate la
scoal, fie n scris, prin lucrri care s vizeze publicul larg, marea mas a
credinciosilor, care cel mai adesea se manifest ntr-o total necunoastere
a rnduielilor bisericesti, ceea ce adesea face loc obscurantismului,
80
n rev. Teologia nr. 3/2005, p. 254-258.
81
Ibid., p. 258.
82
n rev. Teologia nr. 1/2006.
Studii 191

misticismului bolnav, ntr-un cuvnt, unei false evlavii83 . Apoi, cu referire

la lucrarea n sine, se apreciaz c ea ... ne impresioneaz nu doar prin
volumul ei, ci n primul rnd prin tratarea deosebit de riguroas, de adnc
si de duhovniceasc a rnduielii centrale a ntregului nostru cult liturgic,
Sfnta si Dumnezeiasca Liturghie84 . La sfrsitul prezentrii, se apreciaz
c aceast carte se adreseaz deopotriv profesorilor de teologie,
studentilor teologi, preotilor, dar si credinciosilor nostri care doresc s se
adape n chip autentic din Hristos Izvorul Vietii.
O alt recenzie prezent n paginile revistei Teologia este si lucrarea
lui Andre Scrima, Biserica liturgic, traducere din limba francez, cuvnt
nainte si note de Anca Manolescu, prefat de Mihail Neamtu aprut la
Editura Humanitas, Bucuresti, 200585 . Autorul recenziei arat la nceputul
acesteia faptul c aceast lucrare reuneste de fapt, fr a avea pretentia
unei tratri unitare, cursurile printelui Andre Scrima, tinute la Institutul
superior de liturghie a Universittii maronite Saint Esprit din Kaslik
(Liban), ntre anii 1970-1974... fiind o reflectie despre relatia existent
ntre doctrina, Liturghia si spiritualitatea ortodox. Titlul lucrrii, Biserica
liturgic, desi ntr-o formulare care include pleonasmul, nu este ales deloc
ntmpltor, cci el vine de fapt s demonstreze si s sublinieze faptul c
Biserica n rostul ei propriu este liturgic (p. 17)86 .
Ultima recenzie a unei lucrri cu continut exclusiv liturgic este aceea
a volumului mprtsirea continu cu Sfintele Taine. Dosarul unei
controverse. Mrturiile Traditiei, studiu introductiv si traducere de diac.
Ioan I. Ic jr., Editura Deisis, Sibiu, 200687 . nc de la nceputul prezentrii
acestei lucrri, autorul recenziei arat c: O socotim o lucrare de exceptie,
n sensul n care, pe de o parte, adun mrturii inedite ale Sfintilor Printi
privitoare la Taina Bisericii prin excelent, si anume la Sfnta Tain a
Euharistiei si la mprtsirea ei credinciosilor Bisericii, iar pe de alt parte,
si propune s traseze un rspuns (ce se poate ntrezri n paginile acestei
lucrri), la att de controversata problem: deas rar mprtsire88 .
83
Ibid., p. 246.
84
Ibid., p. 246.
85
n rev. Teologia, nr. 2/20006, p. 275-281.
86
Ibid., p. 275.
87
n rev. Teologia nr. 1/2007, p. 283-288.
88
Ibid., p. 283.
192 Teologia, 4 / 2007

De altfel, apreciaz n continuare autorul recenziei, problema deas

rar mprtsire apare foarte provocator, mai ales n contextul vietii
bisericesti actuale, cernd un obligatoriu rspuns, n sensul reafirmrii
duhului, nvtturii si practicii Bisericii primare n ceea ce priveste
mprtsirea euharistic89 .
n afara acestor prezentri a lucrrilor cu continut liturgic, avem o
alt categorie de recenzii, care desi nu au un continut exclusiv liturgic, n
continutul lor se refer si la probleme liturgice. Asa avem de pild
prezentarea lucrrii lui Alexandre Schmemann, Biseric, lume, misiune,
trad. Maria Vinteler, aprut la Editura Rentregirea, Alba Iulia, 200690 ,
recenzie realizat de Cristinel Ioja. Autorul recenziei, referindu-se la
continutul lucrrii, surprinde urmtoarele aspecte: n continutul prezentei
lucrri, autorul sesizeaz fr menajamente criza teologiei ortodoxe, care
are drept rdcini divortul dintre teologie si viata Bisericii. Divortat de
acea experient, teologia actual este ntr-o permanent criz de identitate,
mereu n cutare de temeiuri, presupozitii si metode a propriei identitti si
de aceea e fr efect n Biseric si n lume (p. 35). Alexander Schmemann
subliniaz faptul c tragedia teologic si liturgic a erei post-patristice e
c slujba, cultul Bisericii, a fost deposedat de functia sa liturgic, redus
fiind la simple categorii cultice (p. 196). n acest sens, problema liturgic
a timpurilor noastre const n a reda Liturghiei sensul ei teologic, iar
teologiei dimensiunea ei liturgic (p. 207)... De asemenea, autorul vede
n criza teologiei si a Liturghiei, (p.189) sursa real a crizei generale cu
care se confrunt azi Biserica ntruct lex credendi s-a nstrinat de lex
orandi. Iesirea din impas ar implica o sarcin dubl: o critic liturgic a
teologiei si o critic teologic a Liturghiei (p. 199)91 .
O alt prezentare fcut de Cristinel Ioja este aceea a lucrrii
teologului Alexandre Schememann, Pentru viata lumii, trad. Pr. Prof.
Dr. Aurel Jivi, aprut la Editura Institutului Biblic si de Misiune al Bisericii
Ortodoxe Romne92 . Desi lucrarea acesta a lui Schmemann nu este una
89
Ibid.
90
n rev. Teologia, nr. 3/2006, p. 292-295.
91
Ibid., p. 294.
92
n rev. Teologia, nr. 1/2002, p. 174-176.
Studii 193

cu continut liturgic n exclusivitate, autorul, cutnd s rspund la

ntrebri precum: Ce viat proclamm atunci cnd n calitatea noastr
de crestini, mrturisim c Hristos a murit pentru viata lumii?,
nftiseaz n pagini de o real frumusete si profunzime, conceptia
crestin despre lume, adic abordarea lumii si a vietii omului n lume,
care decurge din experienta liturgic a Bisericii Ortodoxe. De
asemenea, autorul arat c adevrata viat crestin este altoit pe
Trupul Bisericii-Hristos si primit n Tainele Bisericii93 . Cristinel Ioja
arat c desi autorul nu a urmrit s scoat la lumin un tratat
sistematic de teologie a traditiei liturgice ortodoxe, fiecare eseu
cuprinde o mare bogtie si varietate n abordare, nsemnndu-se ca
un avertisment asupra pericolelor ce pndesc crestinismul ntr-o
societate secularizat. Acest avertisment lansat cu sinceritate, dar si
de pe pozitii reale si ortodoxe declam renuntarea omului modern la o
viziune euharistic asupra lumii si a vietii, formalismul instaurat sub
influenta scolastic n tainele Bisericii, esecul structurrii timpului lipsit
de dimensiunea liturgic, destelenit din duhul srbtorii si golit de
perspectiva eternittii94 .

V. Concluzii
n paginile Revistei Teologia, pe parcursul celor 10 ani de la aparitia
sa, se regsesc o multitudine de materiale cu continut liturgic. Studiile,
articolele, traducerile si recenziile alctuite n acest sens se remarc printr-
o mare rigurozitate stiintific, att ca mod de redactare, ct si ca viziune
asupra problematicilor abordate. Dintre tematicile de teologie liturgic
abordate retinem cteva directii majore:
1. De o abordare destul de larg se bucur problema cultului divin n
general, a formei si structurii sale, precum si a problematicilor ce vizeaz
intercomunuiunea.
2. O alt directie o reprezint cea privitoare la Praznicele mprtesti,
la originea si evolutia lor istoric, precum si continuturile teologice profunde
pe care le dezvolt imnografia prznuirii lor.

93
Ibid., p. 175.
94
Ibid.
194 Teologia, 4 / 2007

3.Traducerile ce vizeaz probleme liturgice mbogtesc si ele continutul

revistei, contribuind la lmurirea si la ntelegerea duhovniceasc a
continuturilor cultului crestin.
4.Recenziile cu continut liturgic aseaz n fata cititorilor revistei ultimele
aparitii editoriale ale celor mai importante lucrri de acest gen.
5.Studiind continutul acestor materiale liturgice ntelegem faptul c
ele reprezint contributii importante la dezvoltarea acestei discipline
teologice.
Studii 195

Teodor Baba

Studiul biblic vechitestamentar n

paginile revistei Teologia
(la mplinirea unui deceniu)

Abstract
The present paper presents the themes and a summary of the
contribution of the Old Testament department in the issues of
Teologia during the past ten years. For a better understanding of
the aim followed, we set the theological and biblical framework,
which was later explained in details, dealing with the concept of the
God in the Old Testament, the creation of the world and of the
universe, aspects of biblical anthropology, messianism in the Old
Testament, the universality of redemption reflected in the messianic
prophecies.

Asa cum artam n Anuarul I (1994-1995) ntr-un articol concis,

Studiile biblice la scoala teologic ardean ieri si azi, la Arad,
mai mult dect n alte eparhii, era necesar un nvtmnt teologic
ortodox, ca s strluceasc si n eparhia aceasta soarele drepttii
si ca s se cunoasc calea adevrului 1 . Avnd preoti profesori
1
Din circulara din 20 octombrie 1822 pentru aducerea la cunostint a Rezolutiei
mprtesti n privinta deschiderii, la 1 noiembrie 1822, a colii Clericale din Arad.
196 Teologia, 4 / 2007

luminati, care au devenit, aproape toti, episcopi si mitropoliti, ntre care

amintim pe Miron Moise Romanul, Iosif Ioan Goldis, Ioan Metianu, Ioan
Ignatie Papp, Roman Ciorogariu, Vasile Vicentiu Mangra si altii, Teologia
ardean a studiat materiile teologice, n frunte cu Sfnta Scriptur, n
litera si spiritul ei, pe ramuri specializate, att ale Vechiului, ct si ale
Noului Testament2 .
n privinta importantei studierii si interpretrii corecte a Sfintei Scripturi,
ilustrul predecesor si vrednicul de pomenire, titularul catedrei de Studii
biblice de la Academia Teologic din Arad, Arhimandritul Dr. Iustin Suciu
scria n 1932, n Cuvnt nainte la Ermineutica biblic aceste cuvinte:
Ca aceast lucrare s fie o contributie la ridicarea stavilelor ce se
impun n calea dreptei ntelegeri a Sfintei Scripturi, ndeosebi aici
la Arad, unde suntem att de influentati de tot felul de curente n
aceast privint si ct trebuie s studiem si s ne rugm pentru
adevrata ei ntelegere?!3 .
Temeluit pe zestrea spiritual a naintasilor, Catedra de Studii biblice
a Faculttii de Teologie din Arad, n concordant cu studiile de specialitate
de la celelalte facultti similare din tar si din afar, caut s dezvolte
toate ramurile teologiei biblice, pentru o cunoastere aprofundat a Sfintei
Scripturi4 . Astfel, att la Studiul Vechiului, ct si al Noului Testament au
fost alctuite lucrri teologice biblice, articole si studii de specialitate,
publicate cu deosebire n ultimii zece ani, n revista noastr academic
Teologia. Rememornd un deceniu de activitate, n ceea ce m priveste,
referitor doar la Studiul Vechiului Testament, amintesc numai numeric
cele cinci crti de specialitate publicate n Editura Universittii Aurel
Vlaicu din Arad, mai bine de cincisprezece studii n alte reviste de
specialitate teologic-biblic, publicate n revista Teologia. Dintre
acestea din urm la care ne referim n mod deosebit, amintesc doar pe
cele la care am zbovit mai mult, dup cum urmeaz:

2
Dr. Teodor Botis, Istoria coalei normale (Preparandiei) si a Institutului Teologic
Ortodox Romn din Arad, Arad, 1922, p. 525.
3
Arhim. Dr. Iustin Suciu, Ermineutica biblic, sau stiinta interpretrii Sfintei Scripturi,
Arad, 1932, p. 3-4.
4
Pr. Dr. Teodor Baba, Studiile biblice la coala Teologic ardean ieri si azi,
Arad, Anuar I, 1994-1995, p. 28-30.
Studii 197

Preotul n istoria biblic, n familie si n societate n Teologia,

nr. 2/1997;
Cteva referinte la studiile biblice n paginile revistei Biserica
si coala, n Teologia, nr. 3-4/1997;
Referatul biblic asupra Creatiei si implicatiile lui n
actualitate, n Teologia, nr. 2/1998;
Exegeza Sfintei Scripturi, preocupare major a Sfintilor Trei
Ierarhi, n Teologia, nr. 12/1999;
Aspecte ale Teologiei biblice la finalul celui de-al doilea
mileniu crestin, n Teologia, nr. 1/2000;
Venirea lui Mesia, reflectat n profetiile mesianice, n
Teologia, nr. 3/2000;
Frumusetea de idei religios-morale si sociale, cuprins n
crtile didactice ale Vechiului Testament, n Teologia, nr. 2/2003;
Universalitatea mntuirii, reliefat cu precdere n profetiile
mesianice ale Vechiului Testament, n Teologia, nr. 3/2006;
Pronia si iubirea divin, revrsate asupra omenirii, reliefate
n Sfnta Scriptur, n Teologia, nr. 4/2006;
Sfnta Scriptur mostenirea popoarelor crestine europene
si a lumii ntregi, n Teologia, nr. 1/2007 si altele.
Tot n paginile revistei noastre Teologia au fost cuprinse lucrrile
simpozioanelor stiintifice teologice, istorice si culturale, anuale, desfsurate,
ndeosebi, n luna mai, cu participare national si international. Am abordat,
astfel, teme de teologie biblic vechitestamentar, n principal, care au
reverberatie n Biseric, n societate, cu finalitate n actualitate si de
cercetare teologico-stiintific, pentru nvtmntul teologic ortodox
universitar.
Tematica dezbtut a fost orientat pe urmtoarele coordonate:
Cuvntul lui Dumnezeu, descoperit n Sfnta Scriptur, actul creatiei
universului si omului, Profetii si Dreptii Vechiului Testament, Preotia iudaic
si crestin, Iudaism si crestinism, Venirea lui Mesia, reflectat n profetiile
mesianice ale Vechiului Testament, universalitatea mntuirii si altele5 .

5
Pr. Prof. dr. Teodor Baba, Articole si studii la specialitate biblic vechitestamentar,
publicate n revista Teologia (1997-2007).
198 Teologia, 4 / 2007

1. Dumnezeu este Fiinta suprem, Creatorul cerului si al pmntului

(Facere 1, 1-3), Unul n fiint (Deuteronom 4, 35), Ziditorul si Stpnitorul
Universului, Care domneste ca Suveran absolut asupra ntregii creatiuni6 .
Vechiul Testament ne relateaz mai multe teofanii, sau descoperiri ale lui
Dumnezeu, dar, toate acestea, subliniaz transcendenta universal a lui
Dumnezeu, Care are existenta n Sine, fr alt principiu sau alt scop7 .
Numele, prin excelent, al lui Dumnezeu este: Eu sunt Cel ce sunt
(Iesire 3, 11) adic principiul ntregii existente. Atributul Kados (Sfnt)
cu referire la Dumnezeu denot transcendenta metafizic, n timp ce
Kavod (Slav) se refer la experienta prezentei lui Dumnezeu n lume.
Astfel, imnul biblic Sfnt, Sfnt, Sfnt Domnul Savaot (Isaia 6, 3)
exprim natura transcendentei absolute a lui Dumnezeu si, totodat, a
imanentei Sale vesnice8 .
n Sfnta Scriptur, Dumnezeu este revelat ntr-un mod personificat,
portretul Su fiind zugrvit cu atributele fiintei. El apare ca o voint moral,
Care se angajeaz ntr-un dialog cu oamenii, Care porunceste, judec,
pedepseste si rsplteste fiecruia cu dreptate. Dumnezeu este Domnul
istoriei universale, El se manifest n destinul neamurilor si, ndeosebi, n
istoria lui Israel9 .

2. Creatia lumi si a universului

Vechiul Testament nu are un termen unitar pentru notiunea de lume,
sau univers, ci pentru a exprima ideea de univers, crtile vechiului
Testament au expresiile: Cerurile si pmntul sau ceruri, pmntul
si adncuri (Facere 1, 1; Iesire 20, 4; Psalmul 135, 6; Iov 11, 8 s.u.).
Verbul baza (a crea) este folosit exclusiv pentru a exprima Creatia
divin, nereferindu-se niciodat la o anumit materie a lucrurilor
pmntesti. Actul creatiei a avut loc numai prin Cuvntul lui Dumnezeu,

6
Pr. Prof. Dr. Athanasie Negoit, Teologia biblic a Vechiului Testament, Bucuresti,
2004, p. 8-10.
7
Pr. Prof. Dr. Ion Bria, Dictionar de Teologie Ortodox, Bucuresti, 1994, p. 138-
140.
8
Viviane Prager et. comp., The Encyclopedia of Judaism, Editura du Cerf, 1993,
p. 196-197.
9
Ibid., p. 198-200.
Studii 199

prin porunca Sa si prin Suflarea gurii Sale (Facere 1, 2; Isaia 48, 13;
Psalmii 33, 6; 104, 7; 148, 5). Cerurile au fost fcute prin Cuvntul
Domnului si toat ostirea Lor prin suflarea gurii Sale; Eu am fcut
pmntul si am fcut pe om cu minile Mele (Psalmul 33, 6; Isaia
45, 12).
Din relatarea biblic a crtii Geneza, Dumnezeu a creat lumea din
nimic, cu puterea Cuvntului Su, n sase zile, iar pe om, din pmnt, n
chip deosebit (cu mna Sa), druindu-i suflet viu10 . O bun parte din
crtile Vechiului Testament relateaz indirect actul creatiei divine a
universului, vietuitoarelor si omului, cu deosebire, crtile profetice si
didactico-poetice. Profetii l zugrvesc pe Dumnezeu ca pe Creatorul
Cel atotputernic, fctorul Cerului si al pmntului11 . Profetul Isaia se
exprim astfel: Doamne al puterilor, Dumnezeul lui Israel, Care sezi
pe heruvimi. Tu esti singurul Dumnezeu al tuturor Tu ai fcut Cerul
si pmntul; Mna Mea a ntemeiat pmntul si Mna Mea a ntins
cerurile (Isaia 37, 16; 48, 13), iar Ieremia relev actul creatiei la fel:
Eu am fcut pmntul, pe oamenii si animalele care sunt pe pmnt,
cu puterea Mea cea mare si cu bratul Meu cel ntins (Ieremia 27, 5).
Minunata istorisire a creatiei din Genez 1, 1-2, 4 a gsit un ecou
puternic n crtile poetice si cu deosebire n psalmi. Amintim doar crmpeie
din trei psalmi (Psalmii 33, 74, 104) care sunt edificatoare n acest sens:
Cerurile au fost fcute prin Cuvntul Domnului si toate puterile
ceresti prin suflarea gurii Lui; a Ta este ziua si a Ta este noaptea. Tu
ai asezat lumina si soarele. Tu ai statornicit toate hotarele pmntului;
Tu ai asezat pmntul pe temeliile lui (Psalmul 104, 19-20).
Referatul biblic asupra Creatiei lumii din nimic arat c ce exist n
afar de Dumnezeu, adic Cerul si pmntul, cu vietuitoarele si omul,
are un nceput, iar pentru stabilirea acestui nceput apare notiunea timpului.
Termenul biblic beresit, en arche (Facere 1, 1) indic bine deosebirea
dintre eternitate si temporalitate, fiindc el exprim coincidenta originii
timpului cu actul creatiei, sau nasterea tuturor lucrurilor, care, mai nainte
10
Pr. drd. Teodor Baba, Referatul biblic asupra creatiei si implicatiile lui n actualitate,
n Teologia, nr. 1-2/1998, p. 100-101.
11
Ibid., p. 102-103.
200 Teologia, 4 / 2007

nu erau12 . Asadar, si creatia omului s-a fcut n timp, n mod deosebit,

dup chipul si asemnarea lui Dumnezeu, el fiind coroana creatiei
divine, fiind asezat ca rege al ntregii naturi, zidit pentru el si pentru
preamrirea lui Dumnezeu13 .

3. Cteva aspecte de antropologie vechitestamentar

Actul creatiei omului este prezentat biblic n primele dou capitole
din Genez (1, 26-27; 2, 7), urmnd asezarea lui n Rai, ca si luarea femeii
sale Eva din coasta lui Adam (Genez 2, 15-23).
Din acest referat biblic observm c Dumnezeu l-a alctuit pe om
din dou elemente: din trna pmntului si din sufletul Su viu, fiind
astfel compus din trup efemer si suflet nemuritor14 . Precum n Creatie,
natura este subordonat spiritului, tot asa trupul este nsufletit de suflet, el
stnd n slujba acestuia, pentru care scop a fost creat de Dumnezeu15 .
Trupul si sufletul omenesc, care apartin unul altuia, confirm unitatea
naturii umane, elucidnd astfel reciprocitatea dintre trup si suflet, simtirile
si afectele fizice influentnd sufletul si invers16 .
Din partea a doua a capitolului 2 al Genezei vedem c dup crearea
sa, Adam convietuieste cu femeia sa Eva n grdina Raiului, n fericire si
pronie divin, cu conditia ca s pzeasc porunca de a nu mnca din
pomul Cunostintei binelui si rului (Genez 3, 3). La ndemnul
diavolului n chip de sarpe, primii oameni au nclcat porunca divin, cznd
n pcatul neascultrii, care a preschimbat conditia uman, din nemuritor
n muritor si din fericirea edenic n chinurile vietii terestre (Genez 3-4).
Prin cderea omului n pcat chipul lui Dumnezeu s-a alterat, mintea
s-a ntunecat, viata a slbit si simtirile s-au pervertit, iar asemnarea a
suferit si ea o schimbare, n sensul c a aprut dizarmonia dintre trup si
suflet, ca si deprtarea omului de Dumnezeu17 .
12
Idem, Introducere n Studiul Vechiului Testament, Editura Universittii Aurel
Vlaicu, Arad, 2005, p. 8-10.
13
Ibid., p. 13-15.
14
Idem, Antropologia Vechiului Testament, n vol. Studii antropologice crestine,
Arad, 2002, p. 18-20.
15
Ibid., p. 22-23.
16
F. Senormant, Les origines de lhistoire I, Paris, 1958, p. 118-120.
17
G. Von Rad, Theologie des Alten Testaments, vol. I, Mnchen, 1957, p. 117/118.
Studii 201

Urmrile pcatului strmosesc constau astfel, din nclcarea poruncilor

lui Dumnezeu (Deuteronom 18, 19; Isaia 1, 8), a fricii de Dumnezeu,
uitarea de Dumnezeu, sau lipsa de iubire fat de El18 . Urmasii primilor
oameni ns, n-au nclcat acea porunc a lui Dumnezeu, neascultndu-si
natura lor fiintial, n mod constient si liber, fiindc ei nu existau atunci si
nepctuind personal, ca Adam, ns au mostenit pcatul strmosesc prin
descendenta lor natural din protoprintii neamului omenesc19 .
Asa, precum, primul om pctuind, a avut consecinte grave n starea
sa trupeasc si sufleteasc, tot cel ce se naste n lumea aceasta, prin
succesiune natural, are consecinte, dac pctuieste ncontinuu20 .
Ca prim urmare a pcatului neascultrii, apare starea de necazuri,
suferinte si chiar moartea. Izgonirea din rai, munca grea a pmntului,
nasterea copiilor n dureri, bolile, pedeapsa lui Cain, potopul lui Noe,
confirm aceasta si tin mereu treaz ideea c pcatul atrage dup sine
pedeapsa21 . De fapt, ntreaga istorie a poporului Israel ne arat c atunci
cnd evreii mergeau pe calea lui Dumnezeu si svrseau binele, primeau
rspltire cu bine, iar atunci cnd se abteau de la aceast cale, pctuind,
erau lsati n mna popoarelor vecine pgne, care i asupreau22 .
O problem spinoas pentru israelit, care a frmntat mult sufletele
celor credinciosi, a fost problema suferintei dreptului, reliefat n cartea
Iov. Din experienta vietii, poate fi vzut soarta unui nelegiuit, care nu
voia s stie de Dumnezeu si Legea Sa si totusi ducea o viat de tihn si
multumire, pn la o vrst naintat, pe cnd multi credinciosi triau n
mizerie si necazuri, murind asupriti de cei nelegiuiti, fr s-si primeasc
rsplata aici pe pmnt, pentru virtutile lor. Asemenea exemple despre
fericirea nelegiuitilor si nefericirea celor buni, aici pe pmnt, a fost, de
cele mai multe ori, o piatr de ncercare pentru dreptcredinciosul Vechiului
Testament, dar, care, l-a ntrit, pentru dobndirea fericirii sufletului n
vesnicia lui Dumnezeu23 .
18
Ibid., p. 119-120.
19
Nicolae Mladin, Problema omului, n MMS, nr. 1-2/1961, p. 28-30.
20
Ibid., p. 39-41.
21
Ibid., p. 43-45.
22
G. Ricciotti, Histoire dIsrael, Paris, 1984, p. 132.
23
A. Lod, La croyance la vie future et la culte des morts dans lantiquit isralite,
Paris, 1906, p. 136-139.
202 Teologia, 4 / 2007

4. Mesianismul vechitestamentar
Sentinta pedepsei, rostit de Dumnezeu asupra primilor oameni, pentru
svrsirea pcatului strmosesc a fost urmat de prima veste bun
protoevanghelia, prin cuvintele adresate sarpelui: Vrjmsie voi pune
ntre tine si ntre femeie, ntre smnta ta si smnta ei. Acela va
zdrobi capul tu, iar tu i vei ntepa clciul (Genez 3, 15). Speranta
venirii lui Mesia, fgduit n aceste cuvinte, a fost steaua care a condus
omenirea spre limanul mntuirii, timp de mii de ani, ct ea a rtcit prin
ntunericul necunostintei si bezna pcatului24 .
Nostalgia paradisului pierdut a urmrit poporul ales al lui Dumnezeu,
chiar si dup primirea Legii pe Muntele Sinai, cnd constiinta vinovtiei
pcatului strmosesc a devenit si mai clar, iar natura uman, tot mai
tentat de pcat.
Speranta venirii unui Mntuitor a fost ntretinut de Dumnezeu prin
profetiile mesianice presrate prin toate crtile Vechiului Testament25 .
n lucrarea mea, Venirea lui Mesia, reflectat n profetiile
mesianice, publicat n revista Teologia, n anul 2000, am dezbtut
aceast tematic, orientnd-o pe cele trei coordonate ale crtilor istorice,
didactico-poetice si profetice26 .
n crtile istorice, cele mai multe profetii mesianice sunt cuprinse
n Pentateuhul lui Moise, urmate de cele din crtile Regilor. n
Pentateuh, amintim, mai nti, pe cele din cartea Genezei 9, 25-27;
12, 2-3; 18, 18; 22, 19; 49, 10, adresate de Dumnezeu patriarhilor
Avraam, Isaac si Iacov, prin semintia crora se vor binecuvnta toate
neamurile 27 .
Urmeaz apoi cea din Numeri 24, 15-19 a vizionarului Balaam, n
legtur cu Mesia, iesind din semintia lui Iacov: l vd, dar nu acum; l
privesc, dar nu de aproape. O stea va rsri din Iacov, un toiag de
crmuire se ridic din Israel... si cea din Deuteronom 18, 15-18: Le
24
Pr. Prof. Dr. Emilian Cornitescu, Persoana lui Mesia si lucrarea Sa n lumina
profetiilor vechitestamentare, S.T., nr. 9-10/1985, p. 608-610.
25
Ibid., p. 612-613.
26
Pr. Lect. Univ. Drd. Teodor Baba, art. cit., Teologia, Anul IV, nr. 3/2000, p. 50-52.
27
Nicolae Neaga, Contributii la lmurirea textelor mesianice din cartea Facerii,
Sibiu, 1930, p. 8-10.
Studii 203

voi ridica din mijlocul fratilor lor nu prooroc ca tine. Eu voi

pune cuvintele Mele n gura Lui si El le va spune tot ce-I voi
porunci Eu....
n afara Pentateuhului, prima dintre profetiile mesianice din crtile
istorice este proorocia Anei, mama profetului Samuel: Domnul va judeca
marginile pmntului. El va da mpratului Su si va nlta tria
Unsului Su... (I Regi 2, 10), urmat de alte dou profetii din II Regi 7,
11-16 si III Regi 9, 5, referitoare la semintia lui David, din care se va
naste Mesia28 .
n crtile didactico-poetice, cele mai numeroase profetii mesianice
sunt cuprinse n Psaltire, ncepnd cu Psalmul 2, 2 si continund cu Psalmii
16, 8-10; 35, 13-15; 69, 21; 89, 38-45; 117, 22, cu referire, n mod deosebit,
la Smerenia, Patimile si Jertfa izbvitoare a lui Mesia29 .
Crtile profetice, att ale celor patru profeti mari, ct si o bun parte
din cele ale profetilor mici sunt presrate, n mare parte, cu profetii
mesianice.
Mesia Cel asteptat si binevestit de profeti n crtile lor este bine
conturat ca si personalitate exceptional, cu o activitate mesianic divino-
uman30 . Profetul Isaia ne relateaz n cartea sa despre regatul pcii (2,
1-5), Vlstarul Domnului (4, 2-6); Nasterea lui Iisus din Fecioar (7, 14),
Galileea neamurilor si Pruncul minunat (9, 1-7), Robul Domnului (40, 49),
Patimile Domnului (53), strlucirea mprtiei mesianice (60) si altele.
Profetul Ieremia arat c locul de ntlnirea al neamurilor este
Ierusalimul (3, 14-18), Vlstarul lui David aduce mntuirea (23), vestire
despre Mesia (31); la profetul Iezechiel aflm despre Vlstarul cel fraged
(17, 22-24), Mesia-rege (21, 24-27), Bunul pstor (34), Sceptrul vesnic al
lui David (37), Izvorul de ap vie (47, 1-13); iar profetul Daniel profeteste
despre Regatul cel vesnic (2, 44-45), Fiul Omului, Cel vechi de zile (7, 9-
14), chemarea lui Mesia (11, 1) si altele.
ntre profetiile mesianice din crtile profetilor mici ne referim
doar la Ioel (3, 1-2) revrsarea Sfntului Duh; Amos (9, 8-15)
28
Nicolae Neaga, Profetii mesianice n Vechiul Testament, Sibiu, 1929, p. 38-40.
29
Grigorie Marcu, Dr. Ioan Frunz, Procesul Mntuitorului, Sibiu, 1935, p. 128-132.
30
Pr. Prof. Dumitru Abrudan, Mntuirea si sensul ei comunitar n scrierile profetice
ale Vechiului Testament, n S.T., 1-2/1975, p. 35-38.
204 Teologia, 4 / 2007

prevestirea timpurilor viitoare; Avacum (2, 1-3) mntuirea neamurilor

(cap. 3) biruinta lui Mesia; Zaharia (3, 1-10) Vlstarul Domnului;
(6, 9-13) Mesia preot si rege (9, 9) intrarea triumfal a Domnului
n Ierusalim (12, 10) Mesia va fi strpuns; Maleahi (1, 10-11)
Jertfa Noului Testament; (3, 1-6) precursorul lui Mesia si Judecata
neamurilor, la venirea Domnului 31 ; (4. 5-6) profetul Ilie,
naintemergtor al lui Mesia.

5. Universalitatea mntuirii, reliefat ndeosebi n profetiile

mesianice ale Vechiului Testament
Mntuirea a fost pregtit n Vechiul Testament n multe feluri si-
n multe chipuri (Iesire 3, 7-8; Isaia 7, 14) prin dreptii si cei alesi ai lui
Dumnezeu, fiind mplinit de ctre Mesia. Motivatia venirii Fiului lui
Dumnezeu n lume const tocmai n cderea lui Adam si a Evei n pcatul
strmosesc; venind pentru izbvirea lor si a urmasilor lor din robia pcatului,
a diavolului si a mortii32 .
Distinctia dintre poporul ales si celelalte neamuri, n privinta primirii
mntuirii prin Mesia, poate fi considerat preferential din punct de vedere
divin, dar, n acelasi timp, obisnuit din punct de vedere uman, precum se
adreseaz Dumnezeu lui Avraam: ntru smnta ta se vor binecuvnta
toate neamurile pmntului... (Gen. 22, 18).
Att n Vechiul, ct si n Noul Testament se gsesc diferite indicii, din
care putem deduce c toate popoarele, indiferent de provenient, sunt
beneficiare ale primirii mntuirii prin Mesia33 .
Crtile profetice ale Vechiului Testament tin treaz ideea de mntuire
a poporului Israel, ca si a celorlalte popoare, care se vor ndrepta naintea
lui Dumnezeu, iar n Noul Testament, Sfintele Evanghelii dovedesc aceasta
prin lucrarea mntuitoare a Fiului lui Dumnezeu34 .

31
Ibid., p. 39-40.
32
Pr. Prof. Nicolae Neaga, Ideea de mntuire n Vechiul Testament, n Glasul
Bisericii, an XIX, nr. 9-10/1960, p. 745-747.
33
Ibid., p. 749-750.
34
Pr. Prof. Dr. Dumitru Abrudan, Profetii si rolul lor n istoria mntuirii, n M.A.,
nr. 3-4/1983, p. 140.
Studii 205

Amintim aici doar cteva profetii vechitestamentare, n acest sens,

ncepnd cu marele profet Isaia, care propag ideea, c n timpurile
mesianice, toate natiunile pmntului se vor ndrepta ctre muntele Sion,
n cetatea Sfnt a Ierusalimului, n acordul Noului Legmnt: Iar n
scurgerea vremurilor, se va ntmpla c muntele Casei Domnului va
fi ntemeiat ca cel mai nalt munte si se va nlta deasupra dealurilor
si toate neamurile vor curge spre el... (Isaia 2, 2-4).
Referindu-se acum direct la Mesia, profetul Isaia arat c El va da
lumin si mntuire tuturor popoarelor, zicnd: Eu Domnul te-am chemat
ca s dai mntuire si Te voi lua de mn, ca s fii lumin neamurilor...
(Isaia 42, 5)
Dup rentoarcerea iudeilor din robia babilonian (538 . d. Hr.),
profetii Agheu si Zaharia vd mretia Templului nou, reconstruit (n care
va intra Mesia) si prin el, convertirea popoarelor la Domnul.
n viziunea profetului Zaharia, vor veni natiunile pmntului s se
nchine n noul Templu din Ierusalim35 , afirmnd c multe popoare si
multe neamuri vor veni, astfel, s caute pe Domnul ostirilor, la
Ierusalim si s se roage Domnului... (Zaharia 8, 20-23).
Ideea de mntuire a tuturor neamurilor pmntului este reflectat si
n cartea Rut, ca si n cartea profetului Iona, artnd c Cuvntul lui
Dumnezeu trebuie binevestit si pgnilor, pentru c mila lui Dumnezeu se
revars asupra tuturor oamenilor si a vietuitoarelor... (Iona 4, 11).
Selectnd doar crmpeie din Psaltire, observm c Dumnezeu I-a
promis Fiului Su Mesia, c-I va da ca mostenire toate popoarele
pmntului, zicnd: Cere de la Mine si-ti voi da neamurile mostenire
si stpnirea Ta pn la marginile pmntului (Psalmul 2, 8).
Chemarea si alegerea lui Israel, n mod deosebit, dintre toate
neamurile, nu trebuie privite n mod subiectiv, pentru c paternitatea divin
este aceeasi pentru toate neamurile, Dumnezeu voind binele si mntuirea
tuturor36 . Astfel, mprtia lui Dumnezeu stpneste peste toate neamurile
pmntului, care vor fi ndatorate s rspund cu multumire: Neam si

35
D. I. Petersen, Haggai, Zecharia, London, 1985, p. 150-152.
36
Pr. Prof. Dr. Vasile Mihoc, Mntuirea n Hristos (prin ntreita slujire, ca profet,
arhiereu si mprat), n Mitropolia Ardealului, nr. 10-12/1981, p. 773-775.
206 Teologia, 4 / 2007

neam vor luda lucrurile Tale si puterea Ta o vor vesti... Pomenirea

multimii bunttii Tale vor gri si minunile Tale vor istorisi. Mrirea
mprtiei Tale vor spune si puterea Ta vor gri... (Psalmul 140).
n psalmi este evidentiat, cu precdere, aspectul de jertf al lucrrii
mesianice, preciznd unele momente ale supremei druiri a lui Mesia,
pentru mntuirea tuturor oamenilor. n numele lui Mesia, Psalmistul ne
spune inspirat (ca n Sfnta Evanghelie) astfel: Strpuns-au minile
Mele. mprstiat-au hainele Mele lorusi pentru cmasa Mea au
aruncat sorti... i M-au adpat cu otet... (Ps. 68, 21-25).
Jertfirea suprem pe Crucea Golgotei a Fiului lui Dumnezeu, pentru
mntuirea ntregului neam omenesc este relatat n Sfintele Evanghelii, n
penultimele capitole si istorisit de teologii nostri biblisti n lucrrile lor37 .
mprtia mesianic a pcii, a drepttii si mntuirii universale va fiinta
n eternitate38 . Astfel, vor fi desfiintate ntririle cettilor, carele si uneltele
de rzboi vor fi rupte si prefcute n unelte pentru lucrarea pmntului si
mestesuguri si nu se va mai nvta arta rzboiului (Isaia 2, 4; Osea 2, 20;
Miheia 4, 3).
Schimbarea pe care o va introduce mntuirea mesianic va fi asa de
mare si extraordinar, nct noua ordine a lucrurilor se va putea numi pe
bun dreptate un cer nou si un pmnt nou (Isaia 51, 16; 65, 17; 66,
22; Apocalipsa 21).
Considerm, asadar, c aportul Studiului biblic vechitestamentar, bazat
pe notiuni de limb ebraic este substantial pentru abordarea si
aprofundarea cunoasterii teologico-biblice a Cuvntului lui Dumnezeu
cuprins n Sfnta Scriptur si facilitat, pentru timpurile si conditiile vietii
spirituale actuale.

37
Idem, Procesul Mntuitorului, Sibiu, 1995, p. 5-59.
38
Pr. Teodor Baba, Familia n planul existentei divino-umane, n istoria biblic, n
Biseric si n societate, n Teologia, nr. 2/2007, p. 62-65.
Studii 207

Adrian Murg

Studii noutestamentare aprute n revista

Teologia n deceniul 1997-2007

Abstract
The following material is a survey of the New Testament studies
published in the journal of the Faculty of Orthodox Theology in Arad,
Teologia, in its first decade of existence. Although few in number
these studies make a real contribution to the advance of Romanian
New Testament research. Two main directions of investigation are to be
distinguished: Patristic Hermeneutics and Lukan theology.

Profesorul Andrew Louth observa c n secolul al XX-lea teologia

ortodox, oarecum nedumerit si nencreztoare fat de rezultatele si
metodele studiului critic, si-a gsit refugiul n cercetarea istoric
concentrat asupra perioadei urmtoare secolului al IV-lea, cnd traditia
dogmatic se cristalizase deja1 . Aceast orientare destul de pronuntat,
dublat de accesul foarte dificil la literatura de specialitate strin si de
numrul mic de specialisti a fcut ca n perioada regimului comunist studiile
biblice romnesti s aib parte de o dezvoltare anevoioas si restrns2 .
1
n Cuvnt nainte la cartea lui John Behr, Drumul spre Niceea, vol. 1, Editura
Sofia, Bucuresti , 2004, p. 9.
2
Vezi o evaluare n detalii a strii studiilor biblice ortodoxe romnesti de la nceputul
secolului al XX-lea pn n prezent la Stelian Tofan, Studiile biblice romnesti n Biserica
208 Teologia, 4 / 2007

n epoca ulterioar Revolutiei din decembrie 1989 am fost martorii unei

dezvoltri de o amploare fr precedent a nvtmntului teologic,
concretizat n aparitia unui numr semnificativ de facultti si publicatii
de Teologie. Revista Teologia a Faculttii de Teologie din Arad este
una dintre roadele liberttii de documentare si exprimare pe care au
dobndit-o teologii romni, ajungnd prin osteneala si rvna initiatorilor ei
un mijloc important de rspndire a rezultatelor cercetrii teologice n
toate domeniile: istoric, biblic, sistematic si practic.
Scopul materialului urmtor este de a prezenta contributia revistei
Teologia la dezvoltarea cercetrii noutestamentare n primul su deceniu
de existent (1997-2007). Trebuie s remarcm dintru nceput c n acest
sector handicapul trecutului se recupereaz destul de greu, dovad fiind
numrul mic de studii asupra Noului Testament publicate n revist n
acest interval. n aceste conditii, n vederea unei ct mai bune edificri a
cititorilor, ne permitem o prezentare a cuprinsului acestor studii, dup
care vom trage cteva concluzii de ordin general.

I. Studii noutestamentare publicate n revista Teologia ntre

anii 1997-2007
Stelian Tofan, Autorul Epistolei ctre Evrei - o enigm a Noului
Testament3 . Lucrarea aceasta, nscris n sfera isagogiei speciale, prezint
sistematic si bine documentat cea mai mare dificultate pe care o comport
studiul introductiv al Epistolei ctre Evrei, si anume cea a autorului ei.
Desi n canon epistola i este atribuit Sfntului Pavel, diferentele de stil,
de vocabular si de idei teologice fat de restul scrierilor apostolului, au
ridicat nc din vechime ndoieli n mintea comentatorilor cu privire la
paternitatea paulin a acesteia.
Studiul ncepe cu un istoric al teoriilor legate de identitatea autorului
Epistolei ctre Evrei, schitnd drumul sinuos al acesteia pn la includerea
ei definitiv n canon si artnd cum explicau autorii patristici diferentele
pe care ei le sesizau fat de celelalte epistole pauline.
Ortodox Romn. Specificitatea cercetrii noutestamentare, n Anuarul Uniunii Biblistilor
din Romnia Cercetri biblice, anul I (2007), p. 9-93.
3
n Teologia, anul I, nr. 1 / 1997, p. 13-28.
Studii 209

n urmtoarea sectiune, Printele Profesor Tofan prezint sistematic

ceea ce se poate afla despre autor din datele pe care ni le furnizeaz
epistola. Din ntreg cuprinsul documentului rezult c autorul lui este un
bun cunosctor al Vechiului Testament si n acelasi timp un crestin convins.
El trebuie s fi fost de neam iudeu, pentru c de la nceput el se exprim
ca un iudeu cnd zice Dumnezeu ne-a vorbit nou(...) n zilele acestea
mai de pe urm ne-a grit nou prin Fiul (Evrei 1, 2). Aceeasi idee se
desprinde si din cunoasterea foarte bun pe care autorul dovedeste c o
are asupra cultului si institutiilor religioase iudaice. Sub un raport teologic,
se poate constata c Epistola ctre Evrei are mai multe puncte comune
cu gndirea Apostolului Pavel dect cu oricare alt scriere nepaulin a
Noului Testament. Este de asemenea evidentiat absenta unor nvtturi
specific pauline (ndreptarea prin credint, chemarea pgnilor la credint,
nvierea mortilor) si prezenta pregnant a unei idei hristologice pe care nu
o mai ntlnim n celelalte epistole, si anume arhieria lui Hristos.
n final, dup evaluarea tuturor datelor, autorul se plaseaz pe o pozitie
agnostic inedit n teologia biblic romneasc, afirmnd c Sf. Pavel
nu poate fi autorul Epistolei ctre Evrei si c identitatea adevratului
autor rmne un mister al Noului Testament.

Adrian Corbu, Bazele biblice ale iconologiei Sfntului Ioan

Damaschinul 4 . Pornind de la constatarea importantei icoanei - ca
materializare a Ortodoxiei - si a disputelor declansate de iconoclasm - ca
nalt model de teologhisire ortodox -, autorul face o observatie important
legat de faptul c att iconoclastii, ct si iconodulii recurg la Sfnta
Scriptur pentru a-si sustine ideile si practica. Aceasta dovedeste c n
spatele ambelor pozitii se afl un anumit mod de exegez si de a privi
raportul dintre Vechiul si Noul Testament. Intentia acestui studiu este de
a discerne principiile ermineutice si exegetice ale Sfntului Ioan
Damaschinul reflectate n scrierile sale antiiconoclaste, prin demontarea
ascendent a scheletului biblic si analiza modului su de folosire n raport
cu ntregul doctrinar ortodox, dar si cu nvtturile gresite pe care le
combate.5
4
n Teologia, anul I, nr. 2 / 1997, p. 93-102.
5
Ibid., p. 94.
210 Teologia, 4 / 2007

Rezultatele la care autorul ajunge sunt urmtoarele:

1) Ambele Testamente, ct si legtura dintre ele au un caracter
hristocentric.
2) Acest hristocentrism poate fi sesizat si explicitat doar prin
dobndirea duhului lui Hristos, a harului dumnezeiesc, astfel c exegeza
autentic ortodox nu se poate face independent de efortul personal de
sfintire.
3) Raportul dintre exegez si dogm este unul de unitate distinct.
Nu se observ la Sfntul Ioan o separare a expunerii dogmatice de aparul
exegetic si de concluziile lui, ci nvttura dogmatic iradiaz din textul
scripturistic, iar prin exegez aceast iradiere este pus n valoare.
4) Exegeza Sfntului Ioan Damaschinul se nscrie pe urmtoarele
cinci coordonate: hristocentric, pnevmatologic, soteriologic (fcut n
vederea mntuirii), eshatologic si bisericeasc. Orice exegez biblic,
pentru a fi ortodox, trebuie s se nscrie n aceast tabl de categorii si
s se raporteze aprioric la ele ca la niste principii, dar si ca la niste forte
luntrice ale procesului exegetic, care l ajut pe exeget s gseasc
sinergic Adevrul n Scriptur.

Agapie Corbu, Situatia social n tara Sfnt n epoca Noului

Testament6 . Studiul ncepe prin sublinierea importantei cunoasterii
climatului social palestinian n acea perioad, tinnd seama mai ales de
faptul c n strns unire cu viata social se constituia si viata spiritual a
poporului n mijlocul cruia a binevoit Dumnezeu s Se ntrupeze. Ceea
ce caracterizeaz n principal societatea iudaic a vremii Noului Testament
este existenta mai multor grupri numite n literatura de specialitate:
partide, ordine, grupri, etc., fiecare desemnnd un numr mai mic
sau mai mare de persoane care au n comun, pe de o parte, o anumit
conceptie politic, iar pe de alt parte, o anumit raportare la Legea iudaic
si la cult, raportare grefat ea nssi pe o teologie proprie.
Toate asezmintele religioase si sociale ale iudeilor sunt orientate
spre Hristos, care este plinirea Legii (Matei 5, 17 ), prin popor Legea
ndeplinindu-si rolul de pedagog spre Hristos (Galateni 3, 24; Romani

6
n Teologia, anul II, nr. 1-2 / 1998, p. 57 - 63.
Studii 211

3, 31). Doar din aceast perspectiv poate fi nteleas societatea evreiasc

a vremii, adic pregtit n istorie de Dumnezeu pentru ntruparea
Domnului. n epoca Mntuitorului, societatea iudaic ajunsese la plinirea
vremii (Galateni 4, 4).
Dup o prezentare general a situatiei sociale n tara Sfnt n epoca
Noului Testament, autorul enumer cele mai importante partide religioase,
analizndu-le. Acestea sunt:
Fariseii grupare ce se distingea printr-o foarte atent observare a
regulilor de puritate levitic, fapt care i-a dus pe multi la ftrnicie, la o
simpl atasare exterioar fat de Lege;
Saducheii grupare interesat mai mult de politic dect de religie,
si care nu accepta Legea oral si Traditia, nici nvierea sau viata vesnic
si nici existenta ngerilor;
Zelotii proveniti din rndul farieseilor, sustineau c tara Sfnt trebuia
neaprat eliberat de umilitorul jug roman, chiar si cu vrsare de snge;
Irodienii grupare atasat familiei irodiene, se afla la polul politic
opus fat de zeloti
Samaritenii descendenti ai colonistilor adusi pentru repopularea
regatului de Nord dup anul 721 . Hr.; ei adaug la elementele iudaice
revelate si unele elemente preluate de la popoarele pgne vecine.

Agapie Corbu, Valente filocalice ale Noului Testament (II)7 .

telul autorului este de a pune n evident anumite caracteristici ale ispitei
precum si rolul acesteia n viata crestinului. ntru nceput se realizeaz
dou moduri de ntelegere a ispitei, autorul fcnd deosebire ntre unii
oameni, care o vd nfricostoare, si altii care o socotesc drept o
binefacere. Pentru cel dinti, ispita apare asociat cu esecul, purtnd n
ea gustul si vestea mortii; ea este sinonim cu cderea, teama de ispit
fiind socotit ca o sor a fricii de moarte. ns pentru cei care consider
ispita o binefacere, ea este un prilej de lupt, de dovedire a adevratei
nclinatii a inimii si de aceea s-a spus c lupta este o cale aleas de Pronie
pentru desvrsirea noastr duhovniceasc si pentru a ne confirma iubirea
fat de Dumnezeu.
7
n Teologia, anul IV, nr. 1/ 2000, p. 64 - 72
212 Teologia, 4 / 2007

Dintre aspectele pe care le mai surprinde autorul, socotim necesar a

mentiona:
Ispita se dezvluie drept ncercare n urma creia omul capt
experient;
Fiind vzut ca o lupt mpotriva uneltirii diavolului (Efeseni 6, 11),
ispita l determin pe atletul lui Hristos s ia n ajutor toate armele lui
Dumnezeu (Efeseni 6, 13);
Ispita trebuie primit cu bucurie, pentru c lupttorul lmurit
fcndu-se va lua cununa vietii pe care a fgduit-o Dumnezeu celor ce
l iubesc pe El (Iacov 1,12);
Ispita este si o modalitate pedagogic a lui Dumnezeu prin care
crestinii sunt readusi pe drumul cel bun al smereniei;
Scparea pe care o aduce Dumnezeu celui n ispit nu nseamn
ncetarea ispitei, ci ntrirea celui ispitit pentru a suporta ispita;
Cauza principal pentru care Dumnezeu ngduie s fim ispititi
este nltarea cugetului nostru si slava desart;
Rbdarea n ispite este un rod al harului si este de neaprat trebuint
pentru c numai asa se ntipreste n noi ungerea Duhului lui Hristos;
Filozofia (iubirea de durere, de osteneal) este o modalitate ascetic
de a dobndi har mai mult de la Dumnezeu si de a fi ntr-o intimitate
personal mai mare cu El.

Agapie Corbu, Eshatologia lucanic8 . Dup cum autorul nsusi

ne spune, acest studiu se vrea un ndemn adresat teologilor de a aborda
problematica complex a eshatologiei, pentru a oferi credinciosilor
rspunsuri bine ntemeiate n Revelatie, la provocrile curentelor
neognostice contemporane.
n partea I, Preliminarii, pornind nti de la constatarea existentei
unui aspect exterior al cuvntului biblic, dependent de formatia si
personalitatea hagiografului, se justific studiul eshatologiei lucanice, adic
a modului n care realittile ultime individuale si generale se gsesc
exprimate n scrierile doctorului cel iubit (Coloseni 4, 14). Tot aici este
inclus o sectiune n care sunt expuse premisele vechitestamentare ale
8
n Teologia, anul VI, nr. 2 / 2002, p. 10-27.
Studii 213

eshatologiei Sfntului Luca, reliefnd evolutia ideilor eshatologice de la

un aspect preponderent individual spre unul colectiv si de la un caracter
istoric spre unul spiritual. Este mentionat de asemenea trecerea de la
antropologia unitar, specific scrierilor vechitestamentare mai vechi, la
cea dihotomic, de inspiratie elenistic. O alt sectiune a prtii I, este
dedicat principalelor directii privind eshatologia noutestamentar n
cercetarea contemporan. Astfel sunt artate completrile pe care
eshatologia Evangheliilor le aduce eshatologiei iudaice, care constau n
caracterul duhovnicesc si luntric al mprtiei, n universalismul ei si n
faptul c ea este deja inaugurat de ctre Mntuitorul Iisus Hristos,
asteptnd ns desvrsirea la Parusie. Sunt de asemenea mentionate
dezbaterile existente n teologia occidental asupra relatiei dintre aspectul
prezent si cel viitor al eshatologiei.
n partea a doua a studiului, Elemente ale eshatologiei lucanice,
sunt urmrite nuantele particulare pe care Sfntul Evanghelist Luca le
aduce eshatologiei Noului Testament. Astfel, el vorbeste att despre o
moarte duhovniceasc, ct si despre una fizic. Apoi, sintetiznd
conceptiile biblice ebraice mpreun cu cele ale filosofiei grecesti
alexandrine, Sfntul Luca realizeaz o imagine foarte nuantat a iadului
si a raiului, n care elementele materiale se ntreptrund cu cele spirituale.
Viata omului n lumea aceasta este vzut n unitate organic cu cea din
lumea de dincolo, n asa fel nct judecata particular nu face dect s
consfinteasc un anumit mod de a fi pe care omul si l-a ales si l-a practicat
pe pmnt. Parusia Domnului este nftisat ca un eveniment viitor, dar
deja accesibil crestinilor prin darul Sfntului Duh, Sfintele Taine si ascez.
Aceast experiere mistic-sacramental a viitorului eshatologic este
identificat cu realitatea interioar a mprtiei cerurilor. Prin urmare
viata crestinului este orientat eshatologic n sensul posibilittii si chiar a
obligatiei crestinilor de a tri nc din aceast viat misterul vietii vesnice.
Din acest motiv, atitudinea crestinului fat de Parusie trebuie s fie, potrivit
Sfntului Luca, una de bucurie si de optimism.

Agapie Corbu, Valente filocalice n Noul Testament9 . Dorinta

autorului este de a surprinde legtura dintre Filocalie si Scriptur, prin
9
n Teologia, anul III, nr. 1-2 / 2002, p. 53-74.
214 Teologia, 4 / 2007

cercetarea continutului pe care l au n Noul Testament termenii ascetici,

asa cum sunt acestia consacrati n scrierile neptice. Sunt cutate astfel
rdcinile biblice ale scrierilor duhovnicesti, printr-un demers care parcurge
invers axa timpului, mergnd de la Filocalie spre Sfnta Scriptur. Este
afirmat dintru bun nceput primatul Bibliei asupra Filocaliei, pornind de la
dou constatri. n primul rnd, ntre cele dou exist o relatie de generare:
textul biblic aplicat, pus n viat, a dat nastere unei experiente duhovnicesti
trite n Biseric, care exprim Scriptura ns fr a o epuiza. n al doilea
rnd, este vorba despre caracterul normativ universal pe care l au
parenezele biblice, spre deosebire de cele ale Filocaliei, care constituie o
experient personal n care nu trebuie s se regseasc neaprat orice
crestin.
Primul termen studiat este Credinta, avnd n vedere c aceasta
este socotit de ctre toti printii duhovnicesti drept principiu al tuturor
celorlalte virtuti crestine. Principalele texte examinate sunt urmtoarele:
Evrei 11, 1; 2 Petru 1, 5-8; Iacov 2, 14. 26; Romani 1, 17; Ioan 8, 31-32;
I Timotei 3, 16. nvtturile despre credint care izvorsc din acestea
sunt rezumate astfel:
- credinta este prezenta n noi nsine a celor ndjduite, si mai cu
seam a lui Dumnezeu, deci nu o simpl atitudine intelectual fat de un
sistem doctrinar;
- credinta este legat ontologic de faptele bune, care lucrate cu
srguint ne duc la o adncire a cunoasterii lui Hristos Cel prezent n noi;
- lucrarea din credint a faptelor bune, respectiv a poruncilor
Domnului, actualizeaz n noi libertatea adus de Hristos;
- credinta este nceput, mijloc si sfrsit al vietii duhovnicesti n lumea
aceasta. Primit n dar, ne duce prin lucrare la experienta mereu nedeplin,
dar mereu mai adnc, a vietii vesnice n Hristos Iisus;
- credinta dreapt este temelia unei adevrate vieti n Duhul si a
ndumnezeirii.
Partea a doua a studiului se concentreaz asupra pocintei, care
ocup un loc central att n scrierile nvttorilor vietii duhovnicesti, ct si
n cele ale Sfintei Scripturi. Cercetarea ncepe prin cutarea semnificatiei
pocintei n Vechiul Testament, si continu prin examinarea unor texte
mateene (Matei 3, 1-13; 4, 17) si pauline (II Timotei 1, 13; 2, 3-10; Filipeni
Studii 215

3, 12-14; II Corinteni 7, 7-11). Din analiza fcut reies urmtoarele

concluzii:
- pocinta este nteleas cu sensul vechitestamentar de ntoarcere a
oamenilor la acele conditii cerute de Dumnezeu pentru ca El s poat
mplini legmntul fcut cu Israel si s instaureze astfel mprtia Sa pe
pmnt. Aceast mprtie este identificat cu prezenta luntric a lui
Hristos n credinciosi, ceea ce nseamn c pocinta este o premis
necesar a acestei realitti mistice;
- predica apostolic contine mereu acest nsemn la pocint, ceea ce
demonstreaz centralitatea ei n viata Bisericii primare;
- Sfntul Apostol Pavel vede n pocint un adevrat motor al vietii
duhovnicesti, prin care se realizeaz sporirea n credint. Pocinta este
pentru el o veritabil arm mpotriva diavolului (cf. II Timotei 2, 25) prin
care miscm harul baptismal si l punem n lucrare.

Adrian Murg, Iisus Hristos Mntuitorul n Evanghelia dup

Luca10 . Pornind de la observatia c mntuirea este tema principal a
scrierilor Sfntului Luca, autorul si propune prezentarea trsturilor
soteriologice ale portretului lucanic al lui Iisus Hristos, referindu-se la
calitatea Acestuia de Profet eshatologic, la misiunea Sa si la Patimile
Sale. n prima parte a studiului, Revenirea Duhului profetic, este reliefat
demnitatea profetic a Domnului Hristos, fundamentat de Sf. Luca pe
raportul foarte strns al Acestuia cu Duhul Sfnt (Luca 1, 35; 3, 21-22; 4,
1. 14. 18). Revenirea Duhului profetic dup veacuri de tcere indic
faptul c istoria mntuirii a intrat n faza eshatologic, n care Dumnezeu
va rmne cu poporul Su pentru totdeauna, initiind n snul acestuia o
nou creatie. n calitatea Sa de Profet eshatologic Iisus este agentul
revelatiei ultime, Lui I se datoreaz ascultare desvrsit, iar lucrarea
Lui inaugureaz mntuirea eshatologic. Lucrarea de mntuire a Domnului
Iisus se desfsoar pe dou coordonate: a faptelor si a nvtturii Sale. n
partea a doua, Misiunea lui Iisus, se pleac de la faptul unanim recunoscut
c predica inaugural a lui Iisus (Luca 4, 16-30) are un caracter
programatic pentru misiunea Sa asa cum este prezentat de Sf. Luca, si
10
n Teologia, anul VII, nr. 1 / 2003, p. 61-86.
216 Teologia, 4 / 2007

c fundalul teologic al acestei predici este legislatia anului jubileu (Levitic

25). n aceste conditii se impune termenul de slobozire, specific jubileului,
ca reprezentativ pentru misiunea lui Iisus. Aceast lucrare de slobozire
se actualizeaz n iertarea pcatelor si n izbvirea de influentele demonice,
n care sunt cuprinse si bolile. n privinta nvtturii lui Iisus, se remarc
centrarea acesteia pe mprtia lui Dumnezeu. n aceast sectiune se
arat c fundalul vechitestamentar al acestui concept este stpnia lui
Dumnezeu peste Israel, si c n Evanghelii mprtia apare predominant
ntr-o perspectiv eshatologic. mprtia lui Dumnezeu este o perifraz
pentru Dumnezeu, ceea ce nseamn c prin Iisus se produce o apropiere
fr precedent ntre Dumnezeu si om, care are ca efect nceputul vindecrii
lumii de urmrile deprtrii de Dumnezeu. Un fragment important este
dedicat identificrii sracilor crora li se binevesteste cu precdere
Evanghelia. Sracul nu este doar o persoan lipsit de resurse economice,
ci este mai ales un om care nu se poate achita de exigentele sociale si
religioase ale comunittii. De aceea este el este marginalizat si pus pe
aceeasi treapt cu necuratii si cu pctosii. Mntuirea apare astfel ca o
rsturnare a criteriilor de incluziune comunitar: cei exclusi din cercurile
religioase iudaice sunt primiti n cercul ucenicilor lui Iisus.
n partea a treia, Patimile lui Iisus, este dovedit semnificatia
soteriologic a mortii lui Iisus, n pofida multor comentatori care afirm
c Luca nu vede n aceasta un eveniment mntuitor. Sunt prezentate
patru argumente: 1) n lumina Evangheliilor orice moarte, dar mai ales a
martirilor, este socotit rscumprtoare; 2) Sfntul Luca accentueaz
necesitatea divin a mortii lui Iisus, adic faptul c ea este integrat n
planul lui Dumnezeu de mntuire, ceea ce nseamn c ea are o
semnificatie soteriologic; 3) din cuvintele de instituire a sfintei Euharistii
(Luca 22, 19b-20) reiese clar caracterul de ispsire al mortii lui Iisus; 4)
versetul Luca 22, 37 introduce tot capitolul 53 al crtii lui Isaia ca gril de
interpretare a mortii lui Iisus, rezultnd c El este Robul nevinovat Care
sufer pentru pcatele poporului.

Adrian Murg, Planul lui Dumnezeu n scrierile Sfntului

Evanghelist Luca11 . n cuprinsul acestui studiu autorul ncearc s pun
11
n Teologia, anul IX, nr. 2 / 2005, p. 99 - 124.
Studii 217

n lumin o tem teologic fundamental pentru cele dou scrieri ale

Sfntului Luca, si anume planul lui Dumnezeu de mntuire, care
guverneaz, din umbr sau ftis, toate evenimentele relatate de evanghelist.
Astfel, n prima parte, Prologul Evangheliei (Luca 1, 52, 52), tema
Providentei divine este introdus cu ajutorul anghelofaniilor si a proorociilor
care indic spre aspectul de necesitate al evenimentelor, si a afirmatiilor
explicite despre faptul c Dumnezeu initiaz si conduce aceste ntmplri.
Epifaniile, proorociile, aluziile la necesitatea divin si initiativa divin,
prezente n aceste dou capitole, indic cu claritate faptul c planul lui
Dumnezeu este fundalul pe care Sfntul Luca plaseaz istorisirea sa. El
consider c toate evenimentele pe care le prezint sunt parte integrant
a realizrii voii divine n istorie.
n partea a doua, Restul Evangheliei, referirile la cluzirea lui
Dumnezeu sunt mai rare si mai putin definite n ceea ce priveste activitatea
lui Iisus. Totusi tema lucanic a planului lui Dumnezeu se reflect n micile
interventii redactionale ale autorului. n centrul acestui plan, Sfntul Luca
plaseaz rstignirea lui Iisus.
Capitolul Cte a fcut Dumnezeu n Biserica primar ne introduce
n primele capitole ale crtii Faptele Apostolilor si ne dovedeste c viata
tinerei comunitti crestine din Ierusalim se desfsoar, de asemenea, sub
nrurirea lui Dumnezeu. n capitolele de mijloc ale crtii, Sfntul Luca si
ndreapt atentia spre o alt problem crucial: ptrunderea Evangheliei
n lumea pgn, artnd cu mult insistent c aceasta a existat din
vesnicie n planul lui Dumnezeu, care a ales (15, 7) si n-a fcut
deosebire (15, 9).
n sfrsit, n ultima parte, Cuvntrile misionare din Faptele
Apostolilor, se arat Sfntul Luca dezvolt deplin tema aceasta a planului
divin n relatrile despre propovduirea apostolilor. Att Sfntul Petru (4,
20), ct si Sfntul Pavel (22, 5) sunt ncredintati s vesteasc lucrurile
pe care le-am auzit, iar cuvntrile lor din Faptele Apostolilor ofer indicii
elocvente asupra modului n care Sfntul Luca ntelege predica apostolic
drept o declarare a interventiei Providentei divine n istoria omeneasc.
Pe de o parte Dumnezeu este subiectul acestor cuvntri (2, 22; 3, 13; 7,
2; 10, 34; 13, 17; 17, 24), iar pe de alt parte, constructia sintactic a
218 Teologia, 4 / 2007

acestora face s ias n evident cluzirea lui Dumnezeu asupra tuturor

evenimentelor relatate.
Dou elemente ale planului divin sunt subliniate n mod deosebit:
rstignirea lui Iisus si misiunea pgn. Ambele evenimente puteau fi
interpretate ca abateri de la planul divin asa cum era conceput acesta n
diverse medii. De aceea, cu grij, Luca arat c acestea au existat de la
nceput n sfatul lui Dumnezeu.
n cteva episoade este prezent si dimensiunea filosofic a Proniei.
Aceasta se vede cel mai bine n cuvntrile n care Sfintii tefan si Pavel
atac idolatria folosind o tehnic retoric caracteristic lumii elenistice, n
care idolatria era combtut pornind de la afirmarea Providentei divine.

Adrian Murg, Jubileul ca fundal al predicii Mntuitorului Iisus

Hristos n Nazaret (Luca 4, 16-30). Prezentul studiu si propune s
scoat n evident conexiunile jubiliare ale predicii Mntuitorului Iisus
Hristos n Nazaret (Luca 4, 16-30) si s evalueze consecintele teologice
ale acestora mai ales n domeniul hristologiei si soteriologiei.
Autorul ncepe prin a prezenta o schit a legislatiei jubileului cu
principalele sale prevederi, ntre care mentioneaz: 1) returnarea
terenurilor, n conformitate cu distributia mozaic, proprietarului originar
sau familiei sale; 2) eliberarea sclavilor evrei; 3) anularea datoriilor; 4)
necultivarea pmntului.
n continuare autorul ncearc o prezentare sintetic a acelor aspecte
ale Jubileului care datorit potentialului lor teologic si a bogtiei existentiale,
au fost preluate de profetii de mai trziu si au dobndit n timp un caracter
eshatologic. Ca teme eshatologice n legislatia jubileului sunt socotite a fi:
1) accentul social; 2) ideea de restaurare; 3) caracterul liturgic; 4)
necesitatea credintei.
n partea central a studiului este analizat exegetic pericopa Luca
4, 18-20 dovedind c ntr-adevr fundalul teologic si lingvistic al acesteia
este codul jubiliar mbogtit cu ideile contextului crtii lui Isaia, de unde
este preluat (Isaia 60, 1-2a; 58, 6). Combinatia dintre legislatia jubiliar,
cu accentul su pe restaurarea religioas si socio-economic si legtura
cu Ziua ispsirii, si contextul crtii lui Isaia, legat de un nou Exod si lucrarea
Robului Domnului, capt un potential teologic deosebit de puternic, pe
Studii 219

care Luca l exploateaz n Evanghelie pentru a explicita Persoana si

lucrarea de mntuire a lui Iisus. Astfel, El este Profetul eshatologic,
asemenea lui Moise, care proclam si inaugureaz jubileul eshatologic
adic mprtia lui Dumnezeu sau era mntuirii eshatologice. Fiind uns
cu Duhul Sfnt, Iisus este Mesia care va revrsa darul Duhului peste
Israel. Tot n virtutea acestei ungeri El este Regele davidic, care va aduce
poporului bunstarea si pacea mesianic. i, n fine, El este Robul
Domnului, legmnt al poporului si luminare neamurilor (Isaia 42, 2),
care mplineste voia lui Dumnezeu si rscumpr pcatele poporului. n
Evanghelie mntuirea jubiliar svrsit de Iisus const n special n
slobozire: de puterile demonice, de boli, de pcate, de marginalizare
sau excludere socio-economic.

Adrian Murg, Pcatul si iertarea pcatelor, la Sfntul

Evanghelist Luca12 . Pornind de la faptul c n opera Sfntului Luca
mntuirea apare persistent sub chipul slobozirii sau eliberrii, autorul
observ importanta n acest context a iertrii pcatelor si si propune s
descifreze viziunea lucanic asupra acestei teme. Studiul este mprtit n
dou prti. n prima dintre ele este analizat sensul termenului pctos
asa cum apare acesta n Evanghelia a treia, si expresia acest neam
viclean din Faptele Apostolilor 2, 40, pentru a afla ce ntelege Sfntul
Luca prin pcat. n partea a doua, prin studiul pericopei Luca 7, 36-50
n paralel cu Luca 5, 17-26 (par. Marcu 2, 1-12), se arat cum vede
Sfntul Luca iertarea pcatelor.
Astfel, pcatul este, pentru Luca, o realitate universal, prezent
att la nivel individual ct si comunitar. n esent, pcatul este mpotrivire
fat de voia lui Dumnezeu, iesirea de sub ascultarea Sa, refuzul planului
su de mntuire. Aceast atitudine eronat fat de Dumnezeu aduce
umanitatea ntr-o stare de coruptie, de deriv spiritual si existential,
care are ca rezultat o serie de acte pctoase culminnd cu respingerea
lui Hristos. Din universalitatea pcatului rezult nevoia universal de
iertare. Luca este evanghelistul care accentueaz cel mai mult faptul c
iertarea pcatelor este un continut central al mntuirii pe care o aduce
12
n Teologia , anul X, nr. 3 / 2006, p. 130 - 152
220 Teologia, 4 / 2007

lumii Domnul Iisus Hristos. El preia din izvorul marcan (Marcu 2, 1-12)
episodul vindecrii si iertrii slbnogului (Luca 5, 17-26), pe care l
completeaz cu istoria iertrii femeii pctoase (Luca 7, 36-50). Astfel el
mprtseste cu ceilalti sinoptici ideea fundamental potrivit creia Fiul
Omului are putere s ierte pcatele pe pmnt (Luca 5, 24). ntrebarea
retoric a crturarilor si fariseilor - Cine poate ierta pcatele dect unul
Dumnezeu? (v. 21) - ne conduce spre o afirmatie hristologic capital:
dac Iisus iart pcatele El este Dumnezeu; si reciproca: Iisus iart pcatele
pentru c este Dumnezeu. Sintagma unul Dumnezeu rmne valabil.
Cu toate c L-a socotit pe Hristos Dumnezeu, dar fr a-L confunda cu
Tatl, Biserica a avut ntotdeauna o credint monoteist. Aceast pericop
poate fi socotit un indiciu asupra redefinirii crestine a monoteismului
iudaic, desigur fr a fi vorba de conceptualizrile triadologice ale
veacurilor ulterioare.
Luca 7, 36-50 confirm nvttura hristologic a pericopei slbnogului
si deschide perspective mai clare ctre Faptele Apostolilor. Astfel
mntuirea capt aici un accent pur spiritual, fiind echivalent, att n
asteptrile femeii, ct si intentiile lui Iisus, cu iertarea pcatelor. Un aspect
important, prezent si n Luca 5, 17-26, este relatia cauzal dintre credinta
n Iisus si iertarea pcatelor. n ambele pericope Luca vrea s sublinieze
faptul c iertarea a fost primit atunci cnd slbnogul si tovarsii si,
respectiv femeia, au avut credint n Iisus, chiar nainte de ntlnirea
frontal cu El. Credinta a mijlocit cu sigurant o ntlnire, ns nu la palierul
trupului ci al sufletului. Acest lucru este important pentru cititorii Sfntului
Luca, care nu sunt contemporani cu Iisus Cel istoric, dar care sunt
ncredintati c avnd credint n El primesc prin Numele Lui iertarea
pcatelor. Astfel, Sfntul Luca face un pas nainte, artnd c Iisus are
putere a ierta pcatele, nu doar pe pmnt, ci si n Cer.

Adrian Murg, Aspecte sociale ale activittii si nvtturii

Domnului nostru Iisus Hristos reflectate n Sfnta Evanghelie dup
Luca13 . n sectiunea introductiv autorul observ interesul sporit pe care
Sfntul Luca l are pentru problematica social, comparativ cu ceilalti
13
n Teologia, anul X, nr. 4 / 2006, p. 117 151.
Studii 221

evanghelisti. Doctorul iubit este preocupat mereu s arate cititorului

care au fost coordonatele istorice, sociale si politice pe care se desfsoar
naratiunea sa. Intentia acestui studiu este de a descoperi lumea lui Luca
si care sunt elementele de noutate, nregistrate de evanghelist, pe care
Mntuitorul Iisus Hristos le aduce n domeniul relatiilor sociale. n partea
nti, Lumea naratiunii lucanice, este radiografiat societatea palestinian
a epocii Noului Testament, reliefndu-se dezechilibrele sociale majore,
modul injust de distribuire a resurselor, delimitarea rigid a claselor sociale
si caracterul de fatalitate - expresie neclintit a vointei divine - pe care l
avea tabloul social al acelor vremuri. Este artat, de asemenea,
importanta si larga rspndire a relatiilor de tip patron-client care stteau
la baza dinamicii sociale si faptul c fariseii sunt prezentati ca exponenti
ai folosirii religiei pentru conservarea sistemului social nedrept. n sectiunile
urmtoare, intitulate Milostenia si noua structur social (Luca 11,
37-44) si Ospitalitatea si noua comunitate (Luca 14, 1-24), sunt
prezentate noile realitti sociale propuse lumii de Domnul Hristos. Este
vorba despre transformarea criteriilor de curtie din norme rituale n acte
de solidaritate social, despre desfiintarea barierelor dintre categoriile
sociale si primirea celor marginalizati n comunitatea mesianic. Se arat,
de asemenea, c pentru Sfntul Luca exigentele socio-economice ale
mprtiei sunt realizate n frtietatea Bisericii (Faptele Apostolilor 2, 44-
45; 4, 34-35), care este concretizarea deplin a noului model social inaugurat
de Iisus.

II. Concluzii
ncercnd o privire de ansamblu asupra materialelor prezentate mai
sus, putem observa c acestea se repartizeaz pe dou directii principale
de cercetare. Este vorba, n primul rnd de ermineutica biblic, domeniul
explorat de Prea Cuviosul Ieromonah Dr. Agapie (Adrian) Corbu cu
intentia hotrt de a recupera viziunea Sfintilor Printi asupra Sfintei
Scripturi si a principiilor dup care acestia o interpretau. Importanta
deosebit a studiilor Printelui Agapie poate fi mai usor nteleas odat
ce observm tendinta studiilor ortodoxe asupra Noului Testament de cel
putin un secol ncoace de a urma cercetarea protestant si catolic de
orientare conservatoare, cu riscul imediat de a confunda conservatorismul
222 Teologia, 4 / 2007

cu Ortodoxia. Redescoperirea Sfintilor Printi, cu ochiul lor critic si darul

remarcabil de a discerne straturi multiple de semnificatie n textul biblic,
este ceea ce ne ofer Printele Agapie. ntelegem astfel c sensul literal
n sine nu este suficient. Trebuie fcut un pas nainte n demersul exegetic:
transpunerea rezultatelor interpretrii ntr-o mrturie vie si dttoare de
viat pentru oamenii de astzi. Cu alte cuvinte, studiul biblic ar trebui s
ne conduc de la sensul literal la sensul spiritual: de la semnificatia original
a fragmentului la semnificatia lui spiritual, de Cuvnt al lui Dumnezeu
pentru mntuirea celor care-l primesc cu credint.
A doua directie principal de cercetare este reprezentat de studiile
lucanice, care, dup cum prezisese n anii 60 W. C. van Unnik14 , au
devenit n ultimele decenii un adevrat centru al furtunii n cercetarea
noutestamentar. Contributiile n acest domeniu i apartin preponderent
lui Adrian Murg si au ca element de noutate utilizarea asa-numitei analize
a redactrii pentru a pune n evident specificul lucanic asupra unor teme
teologice importante.
Pe lng aceste dou orientri majore, mai ntlnim contributii mai
putin substantiale, din punct de vedere cantitativ, dar de o cert valoare,
n domeniile spiritualittii si a isagogiei.
E de remarcat n final c, n ciuda numrului lor redus, toate studiile
sunt serioase, bine argumentate, bine documentate, riguroase, aducnd
un aport real la aprofundarea si extinderea ariei de cercetare noutes-
tamentar.

14
W. C. van Unnik, Luke-Acts, A Storm Center in Contemporary Scholarship, n L.
E. Keck, J. A. Martin (ed.), Studies in Luke-Acts: Essays in Honor of Paul Schubert,
Nashville / Philadelphia: Abingdon / Fortress, 1966, p. 15-32.
Studii 223

tefan Negreanu

Preocupri de Istorie Bisericeasc

Universal n paginile revistei Teologia

Abstract
The authors of the articles and studies published in The
Theology magazine are also interested in the Universal History of
the Church, as they present the Churchs history generally speaking,
from the beginning till nowadays. The issue regarding the methodology
of the Universal History research is familiar to these authors as they
skilfully use historic arguments in an European context. As we focus
on the Universal History of the Church, some of the topics are as
following: The History of the Byzantine Empire; The Connection
Between the Romanian Orthodoxy and the Universal One; Present
Times in the Universal History of the Church.

1. Introducere
O Biseric de traditie, att de mult legat de trecut, cum este Biserica
Ortodox, nu s-ar cunoaste si nu s-ar ntelege pe sine, dac nu s-ar privi
n istorie si deci, dac nu si-ar cunoaste istoria, care nu este un trecut
mort, ci viata ei de acum, continuarea trecutului ei spre viitor prin momentul
de tranzitie, care este prezentul. Cunoscnd ceea ce am fost, stim mai
bine ce trebuie s fim.
224 Teologia, 4 / 2007

n paginile revistei Teologia, autorii articolelor si studiilor au avut

preocupri de Istorie Bisericeasc Universal prezentnd istoria Bisericii
n ansamblul ei, de la nceputuri pn astzi, crescnd, rspndindu-se,
luptnd, cucerind, cu toate bucuriile si ntristrile destinelor pmntesti.
Acestia sunt familiarizati cu problemele de metodologie a cercetrii istoriei
bisericesti si au multiple abilitti atunci cnd este vorba de folosirea
argumentelor istorice n context european.
Materialele privitoare la Istoria Bisericii Universale publicate n revista
Teologia trateaz istoria Imperiului Bizantin, legtura dintre ortodoxia
romneasc si cea universal, precum si momente actuale din cadrul
istoriei Bisericii universale.

I - Inventarierea materialelor privitoare la Istoria Bisericii

Universale, publicate n revista Teologia
1. Studii
- Diac. Lect. Dr. Mihai Ssujan, ntemeierea si organizarea
schitului romnesc Prodromul din muntele Athos n secolul al XIX-
lea, n revista Teologia nr. 1-2/1997.
-Prep. tefan Negreanu, Importanta mrturiilor de cltorie n
cunoasterea istoriei si spiritualittii trilor Romne, n revista
Teologia nr. 2/1997, p. 77-82.
-Diac. Lect. Dr. Mihai Ssujan, Politica militar si sanitar a
Curtii din Viena n Transilvania n a doua jumtate a secolului al
XVIII-lea, n revista Teologia nr. 1-2/1998, p. 85-92.
-Prep. tefan Negreanu, Cltori strini prin trile Romne n
epoca lui Mihai Viteazul, n revista Teologia nr. 1-2/ 1999, p 82-87.
-Prep. Drd. tefan Negreanu, Marea invazie ttar asupra
Europei, n revista Teologia nr. 3-4/1999, p. 118-123.
- Pr. Lect. Dr. Ioan Rudeanu, Iancu de Hunedoara, ultimul
aprtor al Bizantului, n revista Teologia nr. 1/2002, p. 86-98.
-Pr. Prof. Dr. Ernst Chr. Suttner, Influenta romneasc asupra
Teologiei Bisericilor de traditie bizantin n secolul al XVII-lea, n
revista Teologia nr. 2/2002, p. 133-146.
- Pr. Lect. Dr. Ioan O. Rudeanu, Cultura si arta bizantin n timpul
mpratului Justinian, revista Teologia nr. 3-4/2002, p. 133-145.
Studii 225

-Pr. Lect. Dr. Nicu Dumitrascu, Diplomatia misionarului crestin

din veacul al IV-lea, n revista Teologia nr. 3-4/2003, p. 85-96.
- Pr. Lect. Dr. Ioan Rudeanu, A patra cruciad si cucerirea
Constantinopolului, n revista Teologia nr. 3-4/2003, p. 186-196.
- Pr. Lect. Dr. Ioan Octavian Rudeanu Traditia religioas bizantin
n trile Romne, n revista Teologia nr. 1-2/2004, p. 194-205.
- Pr. Prof. Dr. Ernst Christoph Suttner, Mitul despre asa numita
Mare Schism de la 1054. Despre relatiile dintre Bisericile de
traditie latin si greac nainte si dup pretinsul moment al schimbrii,
n revista Teologia nr. 3/2004, p. 9-23.
- Alberto Quattruci, Experienta spiritual a Comunittii Sant
Egidio: a respira cu doi plmni, n revista Teologia nr. 3/2004, p.
23-35
- Albert Rauch, De la Dialog la Trialog, n revista Teologia nr. 3/
2004, p. 36-44.
- Pr. Lect. Dr. Daniel Benga, Urmrile Schismei de la 1054 pentru
dialogul teologic dintre reformatori si ortodocsi, n revista Teologia
nr. 3/2004, p. 111-129.
- Pr. Lect. Dr. Ioan Octavian Rudeanu, Marea schism din 1054.
Premise si consecinte, n revista Teologia nr. 3/2004, p. 171-183.
- Ion Chivu, The Origins and consequences of the Great Schism
according to Joseph Bryennios ( about 1350-1451), n revista
Teologia nr. 3/2004, p. 185-199.
- Alexandru Simion, Marea Schism si credinta medieval a
romnilor, n revista Teologia nr. 3/2004, p. 200-220.
- Pr. Asist. Drd. Nicu Breda, Receptarea n Apus a hotrrilor
Sinodului VII Ecumenic si implicatiile actuale ale iconoclasmului, n
revista Teologia nr. 3/2004, p. 221-230.
- Pr. Lect. Dr. Emanoil Bbus, Latini si bizantini n perioada
cruciadelor, n revista Teologia nr. 3/2004, p. 231-249.
- Pr. Lect. Dr. Mihai Ssujan, Aprecieri diferentiale ale schismei
dintre latini si grici la mijlocul secolului al XVIII-lea, n revista
Teologia nr. 3/2004, p. 250-274.
- Pr. Lect. Dr. Viorel Cherciu, Schisma cea Mare ca meta-ferent
a identittii Bisericii, n revista Teologia nr. 3/2004, p. 342-352.
226 Teologia, 4 / 2007

- Asist. Drd. Filip Albu, Ridicarea anatemelor - 7 decembrie 1965,

n revista Teologia nr. 3/ 2004, p. 380-399.
- Marius tepelea, Crestini si evrei n Rsritul grecesc, n revista
Teologia nr. 4/2004, p. 162-170.
- Marius tepelea, Schit a istoriei arianiasmului, n revista
Teologia nr. 3/2005. p. 237-246.
- Pr. Lect. Drd. tefan Negreanu, Personalitatea patriarhului Fotie,
n revista Teologia nr. 2/2006, p. 151-176.
-Marius tepelea, Latinii perceputi n Imperiul Bizantin, n secolele
XI-XII, revista Teologia nr. 1/2007, p. 93-105.
- Pr. Lect. Drd. tefan Negreanu, Cultura teologic n Rsrit n
sec. IX, revista Teologia nr. 1/2007, p. 56- 92.
- Bogdan Mihai Godja, U.E. Comunitate economico-politic.
Problematizri religioase, n revista Teologia nr. 2/2007, p. 237-254.

2. Note, comentarii, voci n actualitate

- Pr. Conf. dr. Ioan Tulcan, Ortodoxia la sfrsitul celui de-al doilea
mileniu, n revista Teologia nr. 1/1997, p. 122-124.
- Gerd Stricker, Planuri sublime deceptie profund. Revista
Teologia nr. 2/1997, p. 138-144,. trad. diac. lector. dr. Mihai Ssujan.
- Ivan Dimitrov, Situatia Bisericii Ortodoxe n Bulgaria- Revista
Teologia nr. 2/1997, p. 145-148, traducere de diac. lector dr. Mihai
Ssujan.
- Pr. Georges Tsetsis, Problemele relationale ale ortodocsilor cu
Consiliul Ecumenic al Bisericilor, n revista Telogia nr. 1-2/1998, p.
129- 131, trad. Mihai Ssujan.
- O declaratie a Asociatiei teologilor ortodocsi americani, n
revista Teologia nr. 3-4/1998, p. 168-172, trad. Caius Cutaru.
- Diac. Lect. Dr. Mihai Ssujan, Interviu cu pr. prof. Ernst Chr.
Sutner, n revista Teologia, nr. 3-4/1998, p. 173-180.
- Interviu cu printele Sava din Mnstirea Decani, Biserica
Ortodox si masacrele din Kosovo, revista Teologia nr. 3-4/1999, p.
155-159.
- Dr. Dimitri Oikonomou, Syndesmos- Organizatia Mondial a
Tidnerilor Ortodocsi- un emotionant for unde tinerii ortodocsi si
Studii 227

exprim preocuprile si aspiratiile lor, n revista Teologia nr. 1/2000,

p. 128-135, trad. Rzvan Surcel.
- Emmanuel Koumbarelis, Care este viitorul pentru Syndesmos?,
n revista Teologia nr. 1/2001, p. 136- 140, trad. de Narcis Terchet.
- Ilarion Alfeiev, Ateism si ortodoxie n Rusia modern, n revista
Teologia nr. 3-4/2001, p. 202-209, trad. Carmen Rosu.
- Printele Alexander Schmemann vzut de printele John
Meyendorff, fragment din articolul O viat ce merit a fi trit al
printelui John Meyendorff, n revista Teologia nr. 1/ 2003, p. 168-173,
trad. Asist. Anca Popescu.
- Panaghios Hristinakis, Sfintele canoane- Fotie- schisma de la
867, n revista Teologia nr. 1/2007, p. 261-282. trad. Ioan Popovici.
- ***, The International Symposium of Dogmatic Theology, n
revista Teologia nr. 2/2007, p. 255-267.
- Samir Khalil Samir, Crestinii n trile islamice, n revista Teologia
, p. 187-194. trad. Caius Cutaru.

3.Bisericile n dialog
- Pr. Conf. Dr. Ioan Tulcan, A opta sesiune de dialog teologic
dintre Biserica Ortodox Romn si Biserica evanghelic din
Germania, n revista Teologia nr. 3-4/1998, p. 149-156.
- Diac. Lect. Dr. Mihai Ssujan, ntlnirea de dialog a tinerilor
teologi, reprezentanti ai Bisericii Ortodoxe Romne si ai Bisericii
Evanghelice Luterane din Germania, n revista Teologia, nr. 3-4/
1998, p. 157-159.
- Pr. Conf. Dr. Ioan Tulcan, Seminar international cu tema
Reconcilierea dinte Bisericile Europene, revista Teologia , nr. 3-4/
1999, p. 143-149.
- Diac. Lect. Dr. Mihai Ssujan, A sasea ntlnire de dialog
teologic a tinerilor reprezentanti ai Bisericii Ortodoxe Romne si ai
Bisericii evanghelice Luterane din Germania, revista Teologia, nr.
3-4/1999, p. 150-154

4.tiri din lumea crestin

- Revista Teologia nr. 1/ 1997, p. 134-139
228 Teologia, 4 / 2007

- Revista Teologia nr. 2/1997, p. 149-154

- Revista Teologia nr. 1-2/1998, p. 119-128
- Revista Teologia nr. 3-4/1998, p. 160-165
- Revista Teologia nr. 1-2/ 1999, p. 144-147
- Revista Teologia nr. 3-4/1999, p. 160- 165
- RevistaTeologia nr. 1/2000, p. 136- 145
- Revista Teologia nr. 1/ 2001, p. 146- 153
- Revista Teologia nr. 3-4/ 2001, p. 210- 216

II. Evenimente din cadrul Istoriei Bisericii Universale

dezvoltate n revista Teologia
1.Studii privitoare la istoria Imperiului Bizantin
Personalitatea mpratului Justinian este conturat si de conditiile
propice exitente n vremea sa pentru dezvoltarea artei si a culturii ortodoxe,
tem dezvoltat n studiul printelui Ioan Rudeanu1 . Dup ce face o
legtur ntre edificiile religioase din Constantinopol, Grecia si ntregul
Rsrit crestin, autorul ncheie cu cteva consideratii generale despre
cultura scris, toate acestea contribuind la mbogtirea, diversificarea si
dezvoltatrea creatiei culturale a Bizantului2 .
ntr-un alt studiu, printele Ioan Rudeanu prezint scopurile cruciadei
a IV-a cu aspectele sale negative pentru crestinismul rsritean3 . Asa
cum reiese din continutul materialului, aceast cruciad a zdrnicit absolut
toate ncercrile de unificare a Bisericii si a reusit s zdrobeasc spiritul
imperiului4 .
O nou abordare a relatiilor dintre Biserica Ortodox si cea Cotolic
nainte si dup schisma din 1054 este oferit de prof. Ernst Suttner5 .
Autorul afirm c s-a cutat mai mult un eveniment al rupturii dintre
ortodocsi si catolici si au fost alese evenimentele de la anul 1054, desi n
realitate nu a existat o excomunicare a Bisericii grecesti de cea latin,
1
Ioan O. Rudeanu, Cultura si arta bizantin n timpul mpratului Justinian, n rev.
Teologia nr. 3-4/2002, p. 133- 145.
2
Ibid., p.144.
3
Ioan Rudeanu, A patra cruciad si cucerirea Constantinopolului, n rev. Teologia
nr. 3-4/2003. p. 186- 196.
4
Ibid., p. 196.
Studii 229

precum nici o excomunicare a Bisericii latine de ctre cea greac.

Numai patriarhul si ctiva colaboratori au fost excomunicati de ctre
legatii romani, iar cteva zile mai trziu patriarhul a excomunicat doar
legatii romani6 .
Cele mai importante premise si consecinte ale schismei din 1054
sunt analizate n studiul pr. Ioan Rudeanu7 . ncepnd cu legturile dintre
cele dou Biserici ale timpului nostru autorul dovedeste c acestea sunt
pasi spre o real unitate a lumii crestine, care va forma baza unei unitti
europene si chiar universale.
Tot pe linia dezbaterii cauzelor si consecintelor Schismei de la 1054
se nscrie si studiul printelui Ion Chivu care prezint evenimentul prin
prisma gndirii teologului Joseph Bryennios, cel care a sprijinit unirea
Bisericilor8 . n final, n loc de concluzii, autorul mentioneaz unele puncte
de vedere ale lui Joseph Bryennios9 .
ntr-un alt material, urmrind o acceptiune teologic a icoanei,
printele Nicu Breda arat implicatiile iconoclasmului n zilele noastre ca
o consecint a receptrii deciziilor Sinodului VII Ecumenic n Apus,
consecinte prin care icoana traditional este nteleas mai mult n
dimensiunea sa artistic si mai putin ca o fereastr spre absolut10 . Acesta
este motivul pentru care, n concluziile studiului su, printele Breda
apreciaz c cel care vrea s contemple icoana trebuie s treac peste
toate conceptele iconoclaste ale istoriei si s aib certitudinea c toti
sfintii printi care au aprat icoana, au aprat trancendenta divin, care,
prin icoan, face posibil coborrea lui Dumnezeu la om si nltarea omului
la Dumnezeu.
5
Ernst Christoph Suttner, Mitul despre asa numita Mare Schism de la 1054.
Despre relatiile dintre Bisericile de traditie latin si greac nainte si dup pretinsul
moment al schimbrii, n rev. Teologia nr. 3/2004, p. 9-23.
6
Ibid., p. 17.
7
Ioan Octavian Rudeanu, Marea schism din 1054. Premise si consecinte, n rev.
Teologia nr. 3 /2004, p. 171-183.
8
Ion Chivu, The Origins and consequences of the Great Schism according to
Joseph Bryennios (about 1350-1451), n rev. Teologia nr. 3/2004, p. 185-199.
9
Ibid., p. 194-199.
10
Nicu Breda, Receptarea n Apus a hotrrilor Sinodului VII Ecumenic si implicatiile
actuale ale iconoclasmului, n rev. Teologia nr. 3/2004, p. 221-230.
230 Teologia, 4 / 2007

Studiul printelui Emanoil Bbus prezint relatiile care vor aprea

ntre trei protagonisti ai istoriei medievale din aceast parte de lume: latinii,
bizantinii si musulmanii.11 n viziunea cruciatilor, bizantinii erau considerati
niste trdtori care prin calitatea lor de crestini, sunt cel mult tolerati. La
fel, pentru bizantini, latinii nu erau altceva dect niste dusmani12 . Pornind
de la aceast realitate, n privinta raporturilor dintre Bizant si musulmani
se face afirmatia c s-a ajuns ca bizantinii s prefere ca orasul
Constantinopol s fie cucerit de turci si nu de latini, chiar dac acestia
erau crestini13 .
Pentru o abordare n manier matematic a evenimentului de la 1054
se poate consulta studiul lui Viorel Cherciu 14 . Dup ce prezint
evenimentele care au dus la Schisma cea Mare, autorul si exprim
ndejdea c toate aceste evenimente vor fi sterse cu marele burete al
iubirii: dac o fi sau nu, departe gndul de a sti, dar ne este aproape s
credem c acea Cmas a lui Hristos rupt de Roma si de Constantinopol,
nc o dat, noi o putem coase si chiar broda, si asa toti vom putea intra
cu Mirele la Nunt15 .
ntr-un alt studiu, printele Emanoil Bbus arat importanta mpratilor
pentru rezolvarea tensiunilor dintre crestini si evrei16 , ei fiind cei care au
trimis numeroase scrisori guvernatorilor si prefectilor provinciilor romane
pentru a mentine un echilibru ntre relatiile dintre cettenii Imperiului.17
Alt studiu prezint tulburrile produse n Biseric de arianism, lupta
pentru pstrarea adevrului de credint si formularea acestuia n opt
articole la sinodul de la Niceea din anul 32518 .
11
Emanoil Bbus, Latini si bizantini n perioada cruciadelor, n rev. Teologia nr.
3/2004, p. 231-249.
12
Ibid., p. 233-234.
13
Ibid., p. 249.
14
Viorel Cherciu, Schisma cea Mare ca meta-ferent a identittii Bisericii, n rev.
Teologia nr. 3/2004, p. 342-352.
15
Ibid., p. 352.
16
Marius tepelea, Crestini si evrei n Rsritul grecesc, n rev. Teologia nr. 4/
2004, p. 162-170.
17
Ibid., p. 168-169.
18
Marius tepelea, Schit a istoriei arianiasmului, n rev. Teologia nr. 3/2005, p.
237-246.
Studii 231

Istoria mperiului Bizantin este marcat de personalitatea patriarhului

Fotie. Cteva aspecte ale personalittii si muncii acestui mare patriarh
ortodox sunt sintetizate n studiul printelui profesor tefan Negreanu.19
Autorul insist asupra modelului patriarhului Fotie pentru ntreaga lume
crestin, afirmnd c n veacul trecut marele istoric apusean Francis
Dvornic schimb chiar si optica apusean privitoare la acesta: vom fi
din nou mai liberi s recunoastem n Fotie un mare om al Bisericii, un
ilustru umanist si un crestin adevrat, destul de generos ca s-si ierte
dusmanii si s fac primul pas spre mpcare20 .
Unul dintre cele mai zbuciumate veacuri din viata Imperiului
Bizantin, veacul al IX-lea, este prezentat ntr-un alt studiu al printelui
Negreanu 21 . Prima jumtate a secolului al IX-lea a fost marcat de
sfintii Nichifor Mrturisitorul si Teodor Studitul, actorii principali ai
luptei mpotriva iconoclasmului.22 Personalitatea care a aureolat a
doua jumtate a secolului al IX-lea este patriarhul Fotie, un sfnt al
Rsritului Ortodox.
Unul dintre articole insist asupra primatului si infailibilittii papale23 .
Se spune aici c acesta poate fi admis doar atunci cnd sfintele canoane
ale Bisericii nu mai sunt aplicate, deoarece canoanele sinoadelor ecumenice
arat foarte clar c papa Romei nu este infailibil24 . Studiul prezint foarte
clar cauzele care au dus la schisma dintre patriarhul Fotie al
Constantinopolului si papa Nicolae I al Romei: nerecunoasterea primatului
papal si introducerea n cult a numeroase inventii, insistnd mai departe
asupra personalittii, activitatii si luptei patriarhului Fotie pentru nvttura
cea adevrat25 .
19
tefan Negreanu, Personalitatea patriarhului Fotie, n rev. Teologia nr. 2/2006,
p. 151-176.
20
F. Dvornik, Schisma fotian, p. 433, citat la Timothz Ware, Istoria Bis Ort, ED.
Aldo Press, Bucuresti, citat la tefan Negreanu, op. cit., p. 176.
21
tefan Negreanu, Cultura teologic n Rsrit n sec. IX, n rev. Teologia nr. 1/
2007, p. 56-92.
22
Ibid., p. 69.
23
Panaghios Hristinakis, Sfintele canoane Fotie - schisma de la 867, n rev.
Teologia nr. 1/2007, p. 261-282, trad. Ioan Popovici.
24
Ibid., p. 268.
25
Ibid., p. 270.
232 Teologia, 4 / 2007

Un alt studiu este consacrat analizei relatiilor dintre cele dou culturi,
cea rsritean si cea apusean26 . Autorul su, printele Marius tepelea
spune c relatiile culturale si religioase dintre Occident si Orient nu trebuie
vzute doar n alb si negru, existnd si mult gri si multe nuantri n istoria
religioas a Europei medievale, apusenii si rsritenii nepunnd pret pe
deosebirile religioase dintre ei dect dup primele cruciade, cnd a devenit
evident o distantare a Rsritului fat de Apus.27
2. Studii care privesc interferente dintre ortodoxia romneasc
si cea universal
Un studiu al printelui tefan Negreanu descoper n sensul acesta
al relatiilor dintre ortodoxia romneasc si cea universal, trecutul
autentic prin cercetarea mrturiilor cltorilor strini n legtur cu trile
Romne, deoarece acestea sunt pline de viat, tocmai prin autenticitatea,
spontaneitatea si caracterul de multe ori voit impersonal al lor.28 Autorul
afirm ns c toate aceste impresii de cltorie nu pot acoperi integral
toat gama diversificat a problemelor care converg n analiza istoric si
etnografic a vietuirii noastre ca popor29 .
n dorinta contributiei la o cunoastere mai amnuntit a organizrii
vietii bisericesti a monahilor romni tritori la schitul athonit Prodromul
n secolul al XIX-lea, diaconul lect. dr. Mihai Ssujan a realizat un studiu,
avnd ca izvor principal al ntocmirii acestuia un manuscris gsit n
biblioteca schitului romnesc Prodromul din Muntele Athos, redactat
de monahul Irinarh isman n anul 190630 . Este interesant n acest sens
mentionarea mrturiei monahului Irinarh isman, n care acesta vorbeste
despre monahii romni nduhovniciti care au trit n secolul al XIX-lea:
Doamne! Ce zile bune am apucat, ce cuviosi printi, ce dragoste,
ce smerenie, printi de nftisare si cu pozitie; o veacuri cum v
26
Marius tepelea, Latinii perceputi n Imperiul Bizantin, n secolele XI-XII, rev.
Teologia nr. 1/2007, p. 93-105.
27
Ibid., p. 105.
28
Prep. tefan Negreanu, Importanta mrturiilor de cltorie n cunoasterea
istoriei si spiritualittii trilor Romne, n rev. Teologia nr. 2/1997, p. 77-82.
29
Ibid., p. 82.
30
Diac. Lect. Dr. Mihai Ssujan, ntemeierea si organizarea schitului romnesc
Prodromul din muntele Athos n secolul al XIX-lea, n rev. Teologia nr. 1-2/1997, p.
85-92.
Studii 233

strecurati pe nesimtite. Ce schimbri n ziua de astzi, reci si fr

dragoste, nu caut alt dect slav desart si n interesul lor particular
alt nimic duhovnicesc31 .
Un alt studiu al printelui Mihai Ssujan arat importanta Transilvaniei
pentru Imperiul habsburgic, Carpatii sudici si estici fiind o parte component
a teritoriului sudic de granit al imperiului32 . n acest sens, este artat
faptul c au fost trimise n Transilvania trupele imperiale pentru a apra
interesele imperiului. Generalul acestor trupe era adevratul conductor
al Transilvaniei. Autorul mentioneaz c tocmai ierarhia catolic din
Transilvania nu era de acord cu noua organizare militar, mai mult din
invidie fat de protejarea romnilor admisi n regimentele militare, care
primeau astfel anumite drepturi33 .
Printele tefan Negreanu continu cercetarea privind importanta
mrturiilor de cltorie n cunoasterea istoriei si spiritualittii trilor Romne
oprindu-se la epoca lui Mihai Viteazul34 . Se arat n acest sens faptul c
toti cltorii strini rmn profund impresionati de frumusetea si bogtia
natural a acestor tri romnesti, de fertilitatea pmntului si de numrul
foarte mare de vite: nu este tar n toat lumea unde s se nmulteasc
mai mult caii, boii si oile35 .
Fiecare cultur, fiecare societate se aseaz pe vestigii, pe elemente
care s-au sustras distrugerii. Societatea romneasc medieval e tributar
n acest sens lumii bizantine. Aspecte ale acestei mosteniri sunt analizate
ntr-un studiu al printelui profesor Ioan Octavian Rudeanu.36 Autorul
studiului arat n acest sens faptul c trile Romne, prin credinta lor, prin
31
Irinarh isman, Scrierea Monastirilor Sfntului Munte Athos si vietile sfintilor
aici, Tom II, 1906, manuscris aflat n biblioteca schitului romnesc Prodromul, p. 70, citat
la diac. lect. dr. Mihai Ssujan, op. cit., p. 88.
32
Diac. lect. dr. Mihai Ssujan, Politica militar si sanitar a Curtii din Viena n
Transilvania n a doua jumtate a secolului al XVIII-lea, n rev. Teologia nr. 1-2/1998,
p. 85-92.
33
Ibid., p. 88-89.
34
Preparator tefan Negreanu, Cltori strini prin trile Romne n epoca lui
Mihai Viteazul, n rev. Teologia, nr. 1-2/ 1999, p. 82-86.
35
Ibid., p. 83-84.
36
Octavian Rudeanu, Traditia religioas bizantin n trile Romne, n rev.
Teologia nr. 1-2/2004, p. 194-205.
234 Teologia, 4 / 2007

organizarea vietii politice, de stat si religioase, fac parte din sistemul bizantin.
Desigur c sunt si dosebiri, dar toate acestea contribuie la tezaurul culturii
mondiale37 .
Un alt studiu38 al printelui Rudeanu arat importanta domnitorului
Iancu de Hunedoara pentru crestinii din Europa si nu numai. Odat cu
prbusirea Constantinopolului, btrnul ostean este cel care-i opreste pe
turci din drumul lor spre Europa39 .
Printele Ernst Suttner prezint ntr-un studiu al su, prezentat n
paginile revistei Teologia, influenta romneasc asupra Teologiei Bisericilor
de traditie bizantin n secolul al XVII-lea, n contextul tensiunilor dintre
ortodocsi, protestanti si catolici40 . Autorul mentioneaz faptul c dup ce
romnii au repus n practic vechiul obicei de a sluji cultul n limba poporului,
si n cultul altor biserici de traditie bizantin au ptruns limbile moderne41 .
Pentru a ntelege raporturile dintre ortodoxia romneasc si cea
universal, n epoca medieval, trebuie nteles modul n care a fost
perceput schisma n spatiul romnesc. Este deosebit de interesant n
acest sens studiul semnat de Alexandru Simeon42 , n care Bisericile, ierarhii
si oamenii anului 1000, credinta romnilor si religia oficial la sfrsitul
secolului al XIII-lea si nceputul secolului al XIV-lea, ultimele ncercri
de reunuficare ale crestinismului medieval, sunt tratate ntr-o manier
comparativ stiintific.
ntr-un alt studiu, semnat de printele Mihai Ssujan, sunt dezbtute
cteva opinii diferite de la mijlocul secolului al XVIII-lea despre schisma
dintre latini si greci43 . Autorul analizeaz un document al vicecancelarului
austriac Christof Bartenstein, n care acesta ncearc s arate asemnrile
37
Ibid., p. 204-205.
38
Ioan Rudeanu, Iancu de Hunedoara, ultimul aprtor al Bizantului, n revista
Teologia nr 1/2002, p. 86-98.
39
Ibid., p. 96.
40
Ernst Chr. Suttner, Influenta romneasc asupra Teologiei Bisericilor de traditie
bizantin n secolul al 17-lea, n rev. Teologia nr. 2/2002, p. 133-146.
41
Ibid., p. 146.
42
Alexandru Simion, Marea Schism si credinta medieval a romnilor, n rev.
Teologia nr. 3/2004, p. 200-220.
43
Mihai Ssujan, Aprecieri diferentiale ale schismei dintre latini si greci la
mijlocul secolului al XVIII-lea, n rev. Teologia nr. 3/2004, p. 250-274.
Studii 235

dogmatice dintre Biserica rsritean si apusean, fr a tine seama de

nvttura cea adevrat, sentimentul dominant al documentului fiind acela
de tolerant44 . Trebuie precizat c aceast personalitate marcant a avut
un rol decisiv n conturarea, n timp, a politicii religioase de tolerant a
mpratului Iosif al II-lea fat de ortodocsii din monarhia austriac45 .
4. Alte articole si studii
Un studiu al revistei Teologia 46 , semnat de printele tefan
Negreanu, prezint un episod din istoria luptei omului de a reface unitatea
primordial a oamenilor care foloseau la nceput o singur limb si un
singur grai. De-a lungul timpului multe cpetenii de popoare au considerat
c acest lucru se poate face doar prin instaurarea unui imperiu universal
care s cuprind ntreaga omenire. Un astfel de vis au nutrit si hoardele
ttare din stepa mongol a extremului Orient, care ntr-un interval de
numai 6 ani, 1236-1241, a ngrozit ntreaga lume.
Ateismul constituie o orientare la mod n actualitate. Motivele
pentru care aceast realitate a caracterizat Rusia de-a lungul ultimilor o
sut de ani sunt discutate de Ilarion Alfeiev47 care ntr-un material al su,
pune cteva ntrebri: cum a fost posibil ca tara cunoscut drept sfnta
Rusie s fie transfrmat ntr-un timp att de scurt n cel mai ateu stat
din lume? Cum a fost posibil ca acelasi popopor care a nvtat religia n
scoli pn la Revolutie, s distrug cu propriile mini biserici si s ard
sfintele icoane n anii 20 ? El este de prere c acest lucru se datoreaz
faptului c Rusia a fost botezat si nu iluminat. D n acest sens si
cteva exemple: cnd, print-un decret imperial, participarea la Sfnta
Liturghie nu a mai fost obligatorie pentru soldatii rusi, acestia au continuat
frecventarea bisericii doar n procent de 10 %.48 Aduce o alt mrturie a
mitropolitului Veniamin care spunea c nici un student de la Academia
Teologic din Sankt Petersburg nu a fost s-l vad pe Sfntul Ioan de
44
Ibid., p. 269- 273.
45
Ibid., p. 274.
46
Prep. Univ. Drd. tefan Negreanu, Marea invazie ttar asupra Europei, n rev.
Teologia nr. 3-4/1999, p. 118- 123.
47
Ilarion Alfeiev, Ateism si ortodoxie n Rusia modern, n rev. Teologia nr. 3-4/
2001, p. 202-209.
48
Ibid., p. 204.
236 Teologia, 4 / 2007

Kronstandt.49 n continuare el spune c n ziua de astzi, desi exist o

renastere exterioar: au fost redeschise multe biserici, scoli..., nu se
percepe nici o mbunttire moral n Rusia contemporan. Ateismul rus
va muri, poate ntr-o zi, dar aceasta se va ntnpla atunci cnd tara nu va
fi doar botezat, ci atunci cnd va fi iluminat50 .
Marele teolog John Meyendorff reliefeaz ntr-un material publicat
n paginile revistei Teologia, principalele perioade din viata printelui
Alexander Schmemann, pornind de la ultima Liturghie slujit de acesta.51
Printele spune despre Schmemann: dect oricare alt persoan pe
care am ntlnit-o vreodat, el a fost ntotdeauna capabil s recunoasc si
s laude darurile vietii si s-si nteleag propriul rol ca preot si teolog si nu
a ezitat niciodat s-i multumeasc lui Dumnezeu pentru aceste daruri52 .
Un alt studiu, semnat de printele Nicu Dumitrascu, se subliniaz
importanta diplomatiei pentru misionarul crestin, aceasta fiind una dintre
calittile cele mai importante ale acestuia53 . Autorul l d pe Sfntul Vasile
ca exemplu n acest sens. Astfel, se arat c Sfntul Vasile a reusit s
colaboreze att cu clerul bisericesc din timpul su, ct si cu demnitarii statului.
Era ferm n problemele religioase, flexibil cnd se cerea s fie asa, avnd
ntotdeauna o judecat nteleapt n interesul Bisericii si al credinciosilor. Autorul
insist asupra calittilor sale diplomatice, o prim dovad fiind dat de relatia
cu totul special pe care o avea cu mpratul Iulian Apostatul, desi acestia
mprtsesc opinii politice si religioase total contradictorii54 .

III. Momente actuale din cadrul Istoriei Bisericii Universale

surprinse n paginile revistei Teologia
1. Momente actuale din cadrul Istoriei Bisericii Universale
surpinse n articolele traduse
Un moment deosebit de important din istoria Bisericii Universale
este prezentat de Gerd Stricker, si anume cel al ntlnirii ce urma s aib
49
Ibid., p. 204.
50
Ibid., p. 207-208.
51
John Meyendorff ,Printele Alexander Schmemann vzut de printele John
Meyendorff, fragment din articolul O viat ce merit a fi trit al printelui John
Meyendorff, n rev. Teologia, nr. 1/ 2003, p. 168-173, trad. Asist. Anca Popescu.
52
Ibid., p. 168.
53
Nicu Dumitrascu, Diplomatia misionarului crestin din veacul al IV-lea, n rev.
Teologia nr. 3-4/2003, p. 85-96.
54
Ibid., p. 89-90.
Studii 237

loc ntre cei trei conductori bisericesti cei mai importanti - papa Ioan
Paul al II-lea, patriarhul Bartolomeos al Constantinopolului si patriarhul
Alexei al II-lea al ntregii Rusii ntre 20-21 iunie 199755 . ns aceast
ntlnire n-a mai avut loc. Cum s-a ajuns la acest fiasco ecumenic? Gerd
Stricker apreciaz c evenimentele care au dus la esuarea ntlnirii de
vrf nu pot fi reconstituite deocamdat n mod clar, ns ceea ce se
poate spune este c ntistttorii bisericesti regret c un gnd mret a
esuat n mod nefericit.
O alt traducere, prezint opinia teologului bulgar Ivan Dimitrov, care
evoc situatia Bisericii Ortodoxe din Bulgaria, o Biseric care n mod
particular a iesit cu greu din era comunist56 .
Un alt articol, tradus de diaconul Mihai Ssujan, prezint un bilant
fcut de printele George Tsetsis, preot si teolog ortodox grec, reprezentant
oficial al Patriarhiei ecumenice la Consiliul Ecumenic al Bisericilor la
Geneva de mai bine de 20 de ani, bilant asupra strii prezente a relatiilor
dintre Bisericile ortodoxe si Consiliul Ecumenic al Bisericilor.57 El apreciaz
c, desi de mai multe decenii relatiile dintre ortodocsi si Consiliul Ecumenic
al Bisericilor sunt marcate de probleme, trebuie s recunoastem n mod
deliberat diaconia pluridimensional a Consiliului Ecumenic al Bisericilor
n favoarea bisericilor membre, ori de cte ori ele s-au aflat n nevoi si n
dificultate58 .
ntr-un alt material, apartinnd teologului Nicolae Lossky este
prezentat o alt perspectiv asupra relatiei dintre om si Biseric n
contextul ecumenismului59 . Autorul afirm c prefer s foloseasc
expresia miscare ecumenic mai curnd dect cuvntul ecumenism.
Cuvntul ecumenism este un cuvnt periculos, deoarece acesta sugereaz
55
Gerd Stricker, Planuri sublime deceptie profund, n rev. Teologia nr. 2/1997,
trad. diac. lector. dr. Mihai Ssujan.
56
Ivan Dimitrov, Situatia Bisericii ortodoxe n Bulgaria, n rev. Teologia nr. 2/
1997, p. 145-148.
57
Pr. Georges Tsetsis, Problemele relationale ale ortodocsilor cu Consiliul Ecumenic
al Bisericilor, n rev. Telogia nr. 1-2/1998, p. 129-131, trad. Mihai Ssujan.
58
Ibid., p. 131.
59
Nicolae Lossky, Fiecare dintre noi este responsabil fat de Biseric, n rev.
Teologia nr. 1-2/1998, p. 132- 138. trad. diac. Mihai Ssujan.
238 Teologia, 4 / 2007

o institutie n care este asezat. ns miscarea ecumenic este cutarea

rdcinilor comune, a izvoarelor comune.60
ntr-un articol, semnat de dr. Dimitri Oikonomou este evidentiat rolul
misionar fundamental al tinerilor ortodocsi n lumea contemporan61 . Tinerii
sunt Biserica de astzi, nu cea de mine, iar Dimitri Oikonomou spune c
acestia au un rol foarte important n viata Bisericii.62 n continuare
mentioneaz modul n care Syndesmos, prin programele sale, i ncurajeaz
pe tinerii ortodocsi la angajament religios si i ajut s devin constienti de
dimensiunile morale - spirituale ale aumanittii si s triasc viata potrivit
valorilor crestine.63
Rmnnd pe aceeasi linie de gndire cu autorul anterior, Emmanuel
Koumbarelis pune n discutie viitorul organizatiei Syndesmos.64 Ca si
Oikonomou, Koumbarelis crede c viitorul este constituit de tineri, iar
misiunea acestora este de a face cunoscut adevrul n jurul lor, aceasta
fiind o consecint a unittii.65 Autorul prezentului articol spune c tinerii
trebuie s poarte o mrturie vie a prezentei Domnului n lume.66
Un articol care ofer o imagine de ansamblu a crestinismului n trile
islamice apartine printelui Samir Khalil Samir67 . Autorul prezint islamul
ca fiind o societate, cultur si religie n acelasi timp, avnd ca scop
islamizarea tuturor aspectelor vietii. Astfel, cine trieste n Egipt trebuie
s actioneze ca un musulman, astfel va fi exclus din societate. Un crestin
ntr-o asemenea lume nu are practic niciun drept si pentru a tri alturi de
ei nici nu-si d seama cnd se comport ca un musulman68 .
Integrndu-se n rndul celor care au studiat problematica generat
de Ortodoxie de-a lungul timpului, printele conf. dr. Ioan Tulcan se ocup
60
Ibid., p. 133.
61
Dr. Dimitri Oikonomou, Syndesmos- Organizatia Mondial a Tinerilor
Ortodocsi - un emotionant for unde tinerii ortodocsi si exprim preocuprile si aspiratiile
lor, n rev. Teologia, nr. 1/2000, p. 128-135, trad. Rzvan Surcel.
62
Ibid., p. 131.
63
Ibid., p. 132.
64
Emmanuel Koumbarelis, Care este viitorul pentru Syndesmos?, n rev. Teologia
nr. 1/2001, p. 136-140, trad. de Narcis Terchet.
65
Ibid., p. 137.
66
Ibid., p. 137.
67
***, Crestinii n trile islamice, n rev. Teologia, p. 187-194, trad. Caius Cutaru.
68
Ibid., p. 193.
Studii 239

ntr-un articol al su de imaginea Ortodoxiei n actualitate69 . Autorul insist

asupra faptului c Ortodoxia poart n ea consecintele trecerii ei prin
istorie si trebuie, sub aspectul ei uman, s-si asume modul n care a rmas
fidel poruncilor si nvtturilor Mntuitorului Hristos, fiind chemat la
alinarea suferintelor trupesti si mai ales sufletesti ale lumii de astzi.
Un alt eveniment care a avut loc la Facultatea de Teologie Ortodox
din Arad, n perioada 6-8 iunie, prezentat n paginile revistei Teologia,
este simpozionul de teologie dogmatic cu titlul Importanta si perspectivele
teologiei dogmatice ortodoxe pentru misiunea Bisericii n lumea
contemporan, la care au participat episcopi si profesori de teologie
dogmatic de la faculttile de teologie ortodox din tar si strintate.70

2. Studii care abordeaz problematica crestinului n actualitate

O dimensiune cutremurtoare a Ortodoxiei din veacul trecut, cu
repercusiuni n actualitate este prezentat ntr-un interviu cu printele
Sava din Mnstirea Decani71 . Acest interviu aduce multe informatii noi
ce nu au fost relatate n mass-media. Acesta afirm, c n realitate, singurii
aprtori ai poporului sunt acei oameni ai Ortodoxiei si ai Bisericii, care
ani ndelungati au fost nfierati ca fiind trdtori.72
Unul dintre studiile prezente n paginile revistei Teologia si semnat
de Alberto Quattruci, prezint cteva date despre comunitatea Sant Egidio,
fondat dup Conciliul Vatican II73 . Autorul vede aceast comunitate,
din care fac parte att catolici ct si ortodocsi si protestanti, ca o mrturie
despre Biserica nedesprtit.74
Un alt studiu, semnat de Albert Rauch, prezint ntlnirile dintre Est
si Vest.75 Autorul afirm c dialogul dintre Biserica Catolic si Biserica
69
Pr. Conf. Dr. Ioan Tulcan, Ortodoxia la sfrsitul celui de-al doile mileniu, n
rev. Teologia nr. 1/1997, p. 122-124.
70
***, The International Symposium of Dogmatic Theology, n revista Teologia nr.
2/2007, p. 255-267.
71
Interviu printele Sava din Mnstirea Decani, Biserica ortodox si masacrele
din Kosovo, n rev. Teologia , nr. 3-4/1999, p. 155-159.
72
Ibid., p. 158.
73
Alberto Quattruci, Experienta spiritual a Comunittii Sant Egidio: a respira cu
doi plmni, n rev. Teologia nr. 3/2004, p. 23-35.
74
Ibid., p. 26.
75
Albert Rauch, De la Dialog la Trialog, n rev. Teologia nr. 3/2004, p. 36-44.
240 Teologia, 4 / 2007

Evanghelic nu este suficient, si c acest Dialog trebuie s conduc la un

Trialog, n care trebuie incluse si Bisericile rsritene.76
Problema primatului papal n contextul crestinismului ecumenic actual
si n contextul unei politici democratice este prezentat de printele
profesor Gheorghe Petraru77 . Autoul conchide c unitatea politic n
Europa nu poate fi complet fr o unitate crestin a Europei, prin aceasta
vrnd s sublinieze ideea de universalitate a fiecrei biserici78 .
Pe o linie de gndire ecumenic este prezentat reforma protestant
(separarea crestinilor apuseni n dou confesiuni diferite), privit ca o
ocazie a ntlnirii lumilor crestine79 . Prin chemarea reformatorilor spre
anumite nvtturi ale Bisericii Ortodoxe, Apusul si Rsritul se ndrept
spre o nou ntlnire, descoperind ceea ce mai au nc n comun80 .
Desi schisma reprezint o realitate trecut, consecintele acesteia
urmresc crestinul si n actualitate, de aceea, ntr-unul dintre studiile
printelui Filip Albu, este prezentat evenimentul ridicrii anatemelor de
ctre patriarhul Athenagoras, pentru Rsritenii ortodocsi, si Papa Paul
al VI-lea pentru apusenii catolici, n anul 196581 . Autorul afirm c acest
gest de ridicare a anatemelor a fost un gest curajos, reparatoriu si de
deschidere a portilor ctre drumul ce duce la revenirea n aceeasi matc
a celor dou ruri82 .
O preocupare fundamental a crestinului este identitatea acestuia n
Europa, cteva directii de receptare a statutului de crestin fiind discutate
ntr-unul din studii, semnat de Bogdan Mihai Godja83 . Concluzia principal
a studiului este c Europa trebuie revigorat, ns nu printr-un nou
76
Ibid., p. 37.
77
Gheorghe Petraru, Dialogul ecumenic dintre Ortodoxie si Roma n perspectiva
conceptiei catolice actuale despre primatul papal, n rev. Teologia nr. 3/2004, p. 97-110.
78
Ibid., p. 110.
79
Daniel Benga, Urmrile schismei de la 1054 pentru dialogul teologic dintre
reformatori si ortodocsi, n rev. Teologia nr. 3/2004, p.111-129.
80
Ibid., p. 111.
81
Filip Albu, Ridicarea anatemelor - 7 decembrie 1965, n rev. Teologia nr. 3/
2004, p. 380-399.
82
Ibid., p. 399.
83
Bogdan Mihai Godja, U.E. Comunitate economico-politic. Problematzri
religioase, n rev. Teologia nr. 2/2007, p. 237-254.
Studii 241

crestinism, ori vreo alt manifestare religioas, ci prin respitualizare, prin

renuntarea la simplul consumism, la birocratizarea excesiv, la materialism.
Noi putem aduce un suflu nou ntre celelalte Biserici europene, prin
frumusetea Ortodoxiei noastre, ce trebuie bine chivernisit84 .
3. Bisericile n dialog
ntre 16-23 august au avut loc la Arad un seminar international avnd
ca tem reconcilierea dintre Bisericile Europene. Au participat teologi
din 11 tri, 16 Biserici si scoli teologice din Europa. S-au discutat probleme
despre educatia ecumenic n Biseric, faculttile si seminariile de teologie
ale Europei85 .
ntre 27 septembrie - 3 octombrie 1999, tot la Arad, a avut loc o alt
ntlnire de dialog, ntre reprezentanti ai Bisericii ortodoxe Romne si ai
Bisericii Evanghelice Luterane din Germania cu tema: Hermeneutica -
Sfnta scriptur n viata comunittii crestine86 . Au fost scoase n
evident preocuprile si metodele misionare, pastorale actuale ale Bisricii
noastre n contextul unei lumi secularizate.
Din 3 pn n 8 octombrie 1998 a avut loc la Bucuresti cea de-a opta
sesiune de dialog teologic ntre BOR si EKD. Tema general a dialogului
a fost slujire si mpcare. Integrarea european ca provocare
adresat Bisericilor noastre.87
ntre 21-27 septembrie 1998 s-a organizat la Leipzig (Germania) a
cincea ntlnire de dialog a tinerilor teologi, reprezentanti ai BOR si Bisericii
Evanghelice din Germania. Tema ntlnirii de dialog a fost Liturghie
dup Liturghie: Credinta trit n contextul transformrilor societtii
moderne. 88
84
Ibid., p. 253.
85
Pr. conf. Dr. Ioan Tulcan, Seminar international cu tema Reconcilierea dinte
Bisericile Europene, rev. Teologia nr. 3-4/1999, p.143-149.
86
Mihai Ssujan, A sasea ntlnire de dialog teologic a tinerilor reprezentanti ai
Bisericii Ortodoxe Romne si ai Bisericii evanghelice Luterane din Germania, p. 150-
154, revista teologia , nr. 3-4/1999, p. 150-154.
87
Pr. conf. Dr. Ioan Tulcan, A opta sesiune de dialog teologic dintre Biserica
Ortodox Romn si Biserica evanghelic din Germania, n rev. Teologia nr. 3-4/1998,
p. 149-156.
88
Diac. lect. dr. Mihai Ssujan, ntlnirea de dialog a tinerilor teologi, reprezentanti
ai Bisericii Ortodoxe romne si ai Bisericii Evanghelice Luterane din Germania, n rev.
Teologia nr. 3-4/1998, p. 157-159.
242 Teologia, 4 / 2007

n articolul teologului Leonide Kishkovsky Teologie sau ideologie, este pre-

zentat opinia ferm a acestuia mpotriva reducerii teologiei la un concept.89
Este prezentat o declaratie a Asociatiei teologilor ortodocsi
americani90 , n Revista Teologia nr. 3-4/1998, p. 168-172, n care se spune
c rugciunea comun este necesar pentru a depsi diviziunile dintre
noi. Traductorul acestui articol este Caius Cutaru.
ntr-un interviu pe care l acord diaconului Mihai Ssujan cu privire
la ecumenism si miscarea ecumenic, printele profesor Ernst Chr. Suttner
afirm: consideratia c ecumenismul este cea mai mare erezie a secolului
al XX-lea este att de eronat, nct refuz s comentez.91
4. Din lumea crestin
Foarte multe evenimente care au marcat si marcheaz n continuare
lumea crestin sunt prezentate n revista Teologia. Aceste stiri ne ajut
s ntelegem viata Bisericii si s meditm, pe de o parte, la lucrarea lui
Dumnezeu n istorie si n lume, iar pe de alt parte la viata noastr care,
poate, a influentat evenimentele prezentate. Aceste prezentri sunt:
- Mitropolitul Paulos Mar Gregorias din India a trecut la cele
vesnice92 .
- Conferint organizat n Moscova, nchinat memoriei preotului
protopop martir Alexandru Men93 .
- cerc vienez despre Bisericile Unirii cu Roma94 .
- n Polonia Bisericile se opun impozitului bisericesc95 .
- Biserica Ortodox Ucrainiean autocefal se afl n criz96 .
- Ortodocsii protesteaz n Ucraina97 .
89
Leonide Kishkovsky Teologie sau ideologie, n rev. Teologia nr. 3-4/1998, p.
166-167, trad. Caius Cutaru.
90
***, O declaratie a Asociatiei teologilor ortodocsi americani, n Rev Teologia nr.
3-4/1998, p. 168-172, trad. Caius Cutaru.
91
Diac. Mihai Ssujan, Interviu cu Pr. prof. Ernst Chr. Sutner, n rev. Teologia nr.
3-4/1998. p. 173-180.
92
Revista Teologia, nr. 1/1997, p. 134.
93
Ibid., p. 135.
94
Ibid., p. 135-136.
95
Ibid., p. 136-137.
96
Ibid., p. 137-139.
97
Ibid., p.139.
Studii 243

- Vizita unei delegatii a Bisericii Evanghelice din Germania n Rusia,

n contextul atmosferei antiecumenice existente n tar98 .
- Patriarhul Bulgariei Maxim protesteaz mpotriva conducerii de
99
stat .
- Statistic ortodox n Estonia.100 .
- Iesirea Bisericii Ortodoxe georgiene din Consiliul Ecumenic al
Bisericilor101 .
- Biserica Ortodox Rus se pronunt pentru nhumarea lui Lenin102 .
- Clerul ortododox srb cere conducerii Bisericii Ortodoxe Srbe
iesirea din Consiliul Ecumenic al Bisericilor103 .
- Reuniune a comitetului director al comisiei Credint si constitutie
n Istambul104 .
- ntlnire ntre reprezentanti ai Patriarhiei Moscovei si Vatican n
Moldova105 .
- Presedintele bulgar cere demisia patriarhului Maxim106 .
- Presedintele ucrainian Leonid Koutchma a lansat un apel la unitatea
ortodocsilor din Ucraina107 .
- Un nou arhiepiscop primat pentru Biserica Greciei108 .
- Tesalonic - Consultatie interortodox asupra ecumenismului109 .
- Bisericile orientale unite cu Roma- aflate n atentia Comitetului
mixt catolic- ortodox din Franta110 .
- Biserica Bulgar se retrage din Consiliul ecumenic al Bisericilor111 .
98
Revista Teologia, nr. 2/1997, p. 149-150.
99
Ibid., p. 150-151.
100
Ibid., p. 151.
101
Ibid., p. 152.
102
Ibid., p. 153-154.
103
Ibid., 154.
104
Revista Teologia, nr. 1-2/1998, p. 119-120.
105
Ibid., p. 120-121.
106
Ibid., p. 121-122.
107
Ibid., p. 123-124.
108
Ibid., p. 125-126.
109
Ibid., p. 126-128.
110
Revista Teologia, nr. 3-4/1998, p. 160.
111
Ibid., p. 161-162.
244 Teologia, 4 / 2007

- Reuniunea Comitetului de coordonare a Comisiei internationale de

dialog teologic dintre Biserica Romano- Catolic si Biserica Ortodox la
Aricia ( Italia)112 .
- Atitudinea patriarhului Bisericii Ortodoxe Ruse, Alexei al II-lea fat
de dialogul din cadrul Consiliului Ecumenic al Bisericilor113 .
- Aniversarea celor 50 de ani de la nfiintarea CEB, printr-o rugciune
comun la Geneva114 .
- Episcopul armean Krikorian se pronunt pentru dezvoltarea Cnsiliului
Ecumenic al Bisericilor115 .
- Ortodoxia n Germania si Belgia116 .
- Vizita cardinalului Cassidy n Grecia117 .
- Conferint mondial n Israel pe tema Ierusalim 2000118 .
- Biserica ortodox din Zimbabwe119 .
- Organizarea canonic a Bisericii Ortodoxe n Franta120 .
- tiri din Statele Unite: un document comun ortodox-catolic despre
botez121 .
- tiri din Franta: comitetul de dialog protestant-ortodox 122 .
- tiri din Italia, Grecia123 .
- Statistic ortodox n Polonia124 .
- tiri din Serbia: mnstirea Decani- loc de refugiu125 .
- tiri din Ucraina: colocviu la mnstirea Lavra din Kiev126 .
112
Ibid., p. 163.
113
Ibid., p. 164.
114
Ibid., p. 165.
115
Revista Teologia, nr. 1-2/1999, nr. 144.
116
Ibid.,
117
Ibid.,
118
Ibid., p. 145.
119
Ibid., p. 146.
120
Ibid., p. 146-147.
121
Revista Teologia, nr. 3-4/1999, p. 160.
122
Ibid., p. 161-162.
123
Ibid.
124
Ibid., p. 163.
125
Ibid., p. 163-164.
126
Ibid., p. 164-165.
Studii 245

- tiri de la Vatican: papa Ioan Paul al II-lea cere reluarea dialogului

dintre Biserica Ortodox si cea Catolic127 .
- Arhiepiscopul Anastasie al Albaniei pledeaz pentru reconciliere n
Balcani128 .
- Agenda viitoare de lucru a Comisiei de dialog dintre Biserica
Ortodox si CEB129 .
- Arhiepiscopia greac din Statele Unite are un nou mitropolit130 .
- Reuniunea celui de-al XII-lea consiliu al Bisericii Ortodoxe din
America131 .
- Colocviu international n Belgia consacrat rolului Sfntului Duh n
cutarea unittii Bisericilor132 .
- Sesiune de studii liturgice organizat la Insitutul teologic Saint Serge
din Paris133 .
- Romnia - Biserica Ortodox inaugureaz un spital134 .
- Rusia - un bun episcop a trecut la cele vesnice135 .
- Rusia - biseric pentru surdo - muti136 .
- Bielorusia - Biserica catolic cere iertare pentru greselile din timpul
regimului totalitar137 .
- Paris - ntlnire de lucru ntre mitropolit Chiril de Smolensk si
arhiepiscopul Serghie138 .
- Potsdam: Reuniunea anual a sesiunii plenare a Comitetului Central
al Consiliului Ecumenic al Bisericilor139 .
- Kiev: clericii si laicii ucrainieni adreseaz o petitie patriarhului
ecumenic140 .
127
Ibid., p. 165.
128
Revista Teologia, nr. 1/2000, p. 136-137.
129
Ibid., p. 137- 139.
130
Ibid., p. 139-141.
131
Ibid., p. 141-144.
132
Ibid., p. 144.
133
Ibid., p. 144-145.
134
Revista Teologia, nr. 1/2001, p. 146.
135
Ibid., p. 146-148.
136
Ibid., p. 148-149.
137
Ibid., p. 149-150.
138
Ibid., p. 150-151.
139
Ibid., p. 151-152.
140
Ibid., p. 153.
246 Teologia, 4 / 2007

- Viata aspr a refugiatilor afgani din Pakistan141 .

- Biserica Ortodox Rus invit Biserica Ortodox Rus din diaspora
la reconciliere142 .
- Miscarea pentru unificarea Bisericii Ortodoxe din America143 .
- Teologi ortodocsi si catoli discut pe tema Sfntului Duh144 .
- Protestul crestinilor romni n ceea ce priveste parcul Dracula145 .
- Rusia restrnge activitatea sectelor religioase strine146 .
- Srbtorirea a 10 ani de la numirea Sanctittii Sale Bartolomeu I ca
patriarh147 .
- Patriarhul ortodox rus rspunde acuzatiilor aduse de biserica
Ortodox Rus din afara Rusiei148 .

Concluzii finale
Continutul revistei Teologia este organizat ntr-un veritabil studiu
de cercetare. Problemele cele mai controversate, temele cele mai diverse,
perioadele cele mai critice ale istoriei bisericesti sunt tratate ntr-o manier
profesionist. Nu exist afirmatii gratuite, ci fiecare articol sau studiu
este nsotit de o vast documentatie, prezentat ntr-o disciplin
matematic. Autorii se detaseaz de text, problemele sunt prezentate cu
deplin obiectivitate, adevrurile discutate nefiind denaturate de ctre cei
care au abordat diferitele teme. n acest tip de organizare a materialului
pare a nu exista niciun punct slab, cu o exceptie: ceea ce lipseste este, n
ciuda titlului revistei, o abordare istorico-teologic a evenimentelor.
Pe bun dreptate ar trebui s ntrebm ce este istoria? Ce este un
fapt istoric? Este oare un simplu fapt? Este faptul istoric o ntmplare
ntmpltoare, ceva care se explic prin niste cauze, prin niste pricini
imediate, de ordinul intereselor obisnuite? Nu msoar oare istoria o
141
Revista Teologia, nr. 3-4/2001, p. 210.
142
Ibid., p. 210-211.
143
Ibid., p. 211-213.
144
Ibid., p. 213.
145
Ibid., p. 213-214.
146
Ibid., p. 214.
147
Ibid., p. 215.
148
Ibid., p. 215-216.
Studii 247

abatere, o derogare de la o ordine profund, adevrat a vietii? Nu sunt

oare faptele acestea semnele acestei abateri? Nu cumva nu mai e realitatea
cea care face adevrul, ci adevrul e acela care fureste realitatea?
Cine se mai ntreb dac motivele anumitor evenimente ce au avut
loc de-a lungul istoriei sunt o consecint a faptelor naintasilor, a derogrii
de la niste principii, de la niste lucruri mai gingase care trebuie respectate
si, evident, cunoscute? n sfrsit, dac istoria nu este cumva transcrierea,
la coordonatele mari ale unei epoci, a unor evenimente, pozitive sau
negative, subtile, care s-au petrecut sau se petrec n primul rnd n
intimitatea inimii omenesti? De aceea consider c este nevoie de o
abordare istorico-teologic a istoriei eclesiale. Pentru omul care rmne
la suprafat, fr s ncerce s vad dincolo de evenimentele care au
avut loc, istoria i permite s cunoasc si s nteleag cteva lucruri: cauza
rzboaielor peloponesiace, evolutia care a transformat sclavia n serbie,
nasterea si metamorfoza capitalismului si altele de acest fel, mereu limitate
n timp si spatiu. Dar, odat recuperate aceste episoade ale evolutiei
umanittii, omul nu observ mai mult ordine si mai mult sens dect am
discerne n conjunctia irational a astrilor pe aparenta bolt cereasc.
n concluzie, dac toate evenimentele ce se ntmpl n lume au loc
cu stiinta lui Dumnezeu, noi ar trebui s le privim nu doar ca simple
ntmplri, ci ca relatie a omului cu Dumnezeu si, dup cum zice psalmistul,
celui bun Dumnezeu i va rsplti, iar pe cel ru l va pedepsi.
248 Teologia, 4 / 2007

Nicu Breda

Preocupri de teologie patristic

reflectate n revista Teologia (1997-2007)

Resum
La theologie patristiqe est une grande preocupation pour
teologen.Cette preocupation est reflecte dans la multitudine des
etudes publie. Le tematique est diverse: letude de specialit insume
la tematique doctrinaire, morale, du spiritualit ortodoxe et la
tematique practico-sociel.
Les contribution dauteurs sont tres importantes pour a compri
la problematique dans la theologie actuell.

Teologia patristic detine un loc central n viata si mrturisirea dreptei

credinte. Asa dup cum arat si prof. Stylianos G. Papadopoulos, scopul
teologiei patristice este s nlesneasc, pe orice cale, interpretarea si
ntelegerea n special a Sfintilor Printi si nvttori ai Bisericii, dar si a
scriitorilor bisericesti n general.1
Cnd vorbim de aspectul ntelegerii si al interpretrii autorilor patristici
ne referim la cteva aspecte importante care privesc viata, opera, doctrina
si caracterizarea acestora.2
1
Cf. Prof. Dr. Stylianos G. Papadopoulos, Patrologie, vol. I , Trad. de Adrian
Marinescu, Editura Bizantin, Bucuresti, 2006, p. 19.
2
n aceast privint a se vedea si manualele de patrologie romnesti ex: I. G. Coman,
Patrologie, Bucuresti, 1956; Arhid. Dr. C-tin Voicu, N. Dumitrascu, Patrologie, Bucuresti, 2004.
Studii 249

Opera Sf. Printi si Scriitori bisericesti are o nsemntate deosebit,

ntruct din aceasta distingem, n primul rnd, pe profilul lor duhovnicesc
dar si putem stabili sau caracteriza doctrina pe care ei o propun. Putem
spune c opera produs de ei este efectul unor motive bine determinate.
n acest sens vom gsi cteva directii care au determinat scrierea lucrrilor
lor.
n primul rnd este vorba de propovduirea cuvntului lui Dumnezeu.
Din moment ce explicau cuvntul dumnezeiesc, Sf. Printi si scriitori
bisericesti teologhiseau n mod necesar. Ei analizau persoana divino-uman
a lui Hristos si lucrarea Sa, lmureau lucrarea sfintitoare a Sf. Duh si de
cele mai multe ori fceau comentarii la textele Sfintei Scripturi n asa fel
nct credinciosii s poat cunoaste adevrul de credint si s progreseze
pe scara virtutilor crestine.
n al doilea rnd, ei urmreau prin scrierile lor s pun n lumin
adevrul de credint, cu scopul de a combate erezia. Este cunoscut faptul
c autorii patristici, fiecare la vremea sa, s-au confruntat cu numeroase
probleme doctrinare, fapt care i-a determinat s ia atitudine fat de toate
nvtaturile proliferate si sustinute de adversarii crestinismului.
Nu trebuie uitat faptul c o mare parte a literaturii crestine si
datoreaz aparitia sa si din dorinta de a da raspunsul pertinent iudaismului,
elenismului, gnosticismului si lumii pgne n general.
n al treilea rnd, prin opera lor autorii patristici au urmrit exprimarea
experientelor dumnezeiesti. Fiind membrii ai Bisericii, care au avut de la
Sf. Duh nalte si rare experieri dumnezeiesti,3 ei au considerat si au simtit
nevoia s descrie aceste triri dumnezeiesti si tot procesul n general pe
care l-au urmat n directia tririi acestor experieri. Nu n ultimul rnd, prin
scrierile lor, ei au dorit a scoate n evident cultul si slvirea lui Dumnezeu,
element constitutiv al tririi si manifestrii credintei crestine.4
Am enumerat n cele de mai sus cteva coordonate principale care
motiveaz studiul teologiei patristice si implicatiile acestuia pentru viata si
activitatea membrilor Bisericii lui Hristos.
3
Este o dovad evident a faptului c autorii patristici au mbinat trirea cu latura
stiintific, lucru ce a dat nastere la valori patristice nepieritoare.
4
Despre toate aceste coordonate a se vedea mai pe larg la Prof. Dr. St. G.
Papadopoulos, op. cit., p. 22-52.
250 Teologia, 4 / 2007

n perioada celor 10 ani de existent, revista Teologia propune celor

interesati de trire si studiu profund, printre altele, aceste realitti. Se
observ c studiile care au continut patristic au o pondere destul de mare,
descoperind o arie destul de larg a problematicii teologice. n aceast
privint, am cutat a face o mprtire sau delimitare a temelor cu continut
patristic, tocmai pentru a arta c Sfintii Printi si scriitori bisericesti rmn
normativi prin viata, opera si nvttura lor pentru tot ceea ce nseamn
studiul teologiei, mai exact pentru toate domeniile pe care teologia le
propune astazi. n acest fel s-a ajuns la o mprtire n teme cu continut
doctrinar, moral, de spiritualitate, practice, abordndu-se totodat si
domeniul cronologic la care se adaug diverse teme de teologie patristic.
Reunite, aceste tematici au ca scop principal s fac o argumentare a
acelor coordonate, prezentate n randurile de mai sus. nainte de a trece
la prezentarea pe tematici a studiilor cu continut patristic, la nceput vom
face o prezentare general5 a temelor de acest gen, publicate n revista
amintit pe parcursul celor 10 ani de existent.

A) Prezentare general
1) Vlad Vasile, Idei morale si dogmatice n capitolele
introductive la tlcuirea rugciunii domnesti din lucrarea Despre
rugciune a lui Origen, nr. 2 1997, p. 29-46.
2) Adrian Corbu, Bazele biblice ale iconologiei Sf. Ioan
Damaschin, nr. 2, 1997, p. 93-103.
3) Daniil Stoenescu, Sf. Vasile cel Mare, om al durerilor si
cunosctor al suferintei dup epistolele sale, nr. 2, 1997, p. 103-108.
4) Clin Dragos, Umanism patristic si ecumenism actual, nr. 3-4,
1998, p.84-88.
5) Idem, Dialogul, metoda de filosofare n filosofia greac, nr.
1, 2000, p. 45-47.
6) Florea Lucaci, Prezentul lui Augustin si tema ecuatiei, nr. 1,
2000, p. 57-64.

5
Prezentarea general are n vedere aparitia lucrrilor n domeniu, n ordine cronologic
a aparitie revistei, deci nici pe autori si nici pe teme. Acest din urm aspect va fi canalizat
n cea de-a doua parte a lucrrii de fat.
Studii 251

7) Clin Dragos, Lucrri patristice sub forma de dialog, nr. 4,

2000, p. 77-102.
8) Clin Ioan Duse, Vederea luminii dumnezeiesti dup Sfntul
Simeon Noul Teolog, nr. 4, 2000, p. 102-122.
9) Dumitru Moca, Sf. Trei Ierarhi Vasile cel Mare, Grigorie de
Nazianz si Ioan Gur de Aur. Importanta si actualitatea lucrrii lor
pastorale, nr. 1, 2001, p. 11-20.
10) Agapie Corbu, Aspecte ale revelatiei dumnezeiesti si ale
raportului omului cu ea potrivit Sf. Grigorie de Nyssa, nr. 1, 2001, p.
54-67.
11) Nicu Breda, Contributia specific a Sf. Teodor Studitul la
teologia icoanei, nr. 1, 2001, p. 103-116.
12) tefan Buchiu, Doctrina trinitar n gndirea Sf. Grigorie
Palama, nr. 2,2001, p. 32-47.
13) Clin Duse, ndumnezeirea dup Sf. Simon Noul Teolog, nr. 2,
2001, p. 81-104.
14) Clin Dragos, Teologie si arta literar n scrisorile Sf. Trei
Ierarhi, nr. 2, 2001, p. 127-140.
15) Agapie Corbu, Inspiratia biblic n scrierile Sf. Grigorie de
Nyssa, nr 3-4, 2001, p. 12-28.
16) Marius Telea, Spiritualitatea crestin n lumina tratatului
Despre viata lui Moise sau despre desvrsirea cea dup virtute
al Sf. Grigorie de Nyssa, nr. 3-4, 2001, p. 134-154.
17) Nicu Ioan Breda, Iconoclasmul si implicatiile sale actuale, nr.
3-4, 2002, p. 22-44.
18) Marius Telea, Opera social filantropic a Sf. Vasile cel Mare,
nr. 3-4, 2002, p. 163-171.
19) Cristinel Ioja, Aspecte fundamentale ale hristologiei Sf. Ioan
Damaschin, nr. 1, 2003, p.14-38.
20) Constantin Rus, Tineretul crestin si lumea secular: Omilia
Sf. Vasile cel Mare despre literatura pagan, nr. 2, 2003, p. 116-135.
21) Nicu Breda, Elemente de teologia icoanei n opera Printelui
Dumitru Stniloae, nr.1-2, 2004, p. 71-83.
22) Mircea Florin Cricovean, Sf. Vasile cel Mare, ndrumator al
monahismului, nr. 1-2, 2004, p. 83-99.
252 Teologia, 4 / 2007

23) Nicu Dumitrascu, Ecumenismul Printilor Apostolici, nr. 1-2,

2004, p. 99-110.
24) Cornel Toma, Pnevmatologia la Sf. Nichita Stethatul si
consecintele n dialogul teologic dintre ortodocsi si romano-catolici,
nr. 3, 2004, p. 60-78.
25) Nicu Breda, Receptarea n Apus a hotrrilor sinodului VII
ecumenic si implicatiile actuale ale iconoclasmului, nr. 3, 2004, p.
221-231.
26) Ioan C. Tesu, Paternitate si filiatie duhovniceasc la Sf. Simon
Noul Teolog, nr. 4, 2004, p. 171-204.
27) Nicu Breda, Sf. Nichifor Mrturisitorul, aprator al cultului
sfintelor icoane, nr. 1, 2005, p. 64-74.
28) Marius tepelea, Hristologia si teologia n antichitatea crestin,
nr. 2, 2005, p. 199-210.
29) Adina Todea, Constiinta moral n cugetarea patristic, nr. 2,
2005, p. 210-235.
30) Nicu Breda, Sf. Scriptur si interpretarea ei n opera Sf. Trei
Ierarhi, nr. 3, 2005, p. 83-93.
31) Mircea Cricovean, nvttura despre Euharistie n omiliile
hrisostomice, nr. 3, 2005, p. 93-104.
32) Constantin Bju, Problematica dogmatic a epistolelor Sf.
Vasile cel Mare, nr. 4, 2005, p.78-84.
33) Florin Dobrei, Sf. Vasile cel Mare, organizator al asistentei
sociale, nr. 4, 2005, p.140-168.
34) Marius Mihai Ilca, Teologia iubirii n viata si scrierile despre
creatie ale Sfintilor Trei Ierarhi, nr. 4, 2005, p. 181-211.
35) Constantin I. Bju, Desvrsirea crestin prin lucrarea
virtutilor dup omiliile Sf. Ioan Gur de Aur la epistola a doua ctre
Corinteni, nr. 1, 2006, p. 20-34.
36) Mircea Cricovean, Sf. Atanasie cel Mare al Alexandriei si
Vasile cel Mare al Cezareei si Capadociei, mari Printi ai Bisericii,
nr. 1, 2006, p. 59-73.
37) Alin Marius Muresan, Principii omiletice la Sf. Ioan Gur de
Aur, nr. 1, 2006, p. 93-127.
Studii 253

38) Marius Ioan Slevas, Teologia Logosului n abordarea filosofiei

antice si a gndirii patristice a secolului al IV-lea, nr. 1, 2006, p. 192-
208.
39) Adina Todea, Constiinta moral n cugetarea patristic (II),
nr. 1, 2006, p. 208-233.
40) Constantin Bju, Mrturii patristice despre Taina Dumne-
zeiesti Euharistii, nr. 2, 2006, p. 10-17.
41) Nicu Breda, nvttura despre persoana a doua a Sf. Treimi
reflectat n opera Printilor Apostolici, nr. 2, 2006, p. 34-55.
42) Mircea Cricovean, Deosebirea dintre dreapta credint si
erezie dup Vicentiu de Lerrin, nr. 2, 2006, p. 55-65.
43) Nicu Breda, Teologia icoanei n viziunea Sf. Ioan Damaschin,
nr. 3, 2006, p. 19-44.
44) Mircea Cricovean, Aprtor al dreptei credinte dup Vicentiu
de Lerin, nr. 3, 2006, p. 44-56.
45) Nicu Breda, ntruparea Cuvntului n conceptia lui Origen,
nr. 4, 2006, p. 23-41.
46) Damian Gh. Ptrascu, Protrepticile lui Platon si ale lui Clement
Alexandrinul, nr. 4, 2006, p. 182-201.
47) Vlad Vasile, Rugciunea domneasc n predicile Sf. Petru
Hrisologul, nr. 4, 2006, p. 228-256.
48) Alin Muresan, Predica si predicatorul n conceptia Sf. Ioan
Gur de Aur, nr. 2, 2007, p. 67-88.
49) Mircea Cricovean, Epistolele Sf. Vasile cel Mare adresate
ornduitorilor vietii monahale, nr. 2, 2007, p. 109-122.
50) Clin Ioan Duse, Sf. Ioan Gur de Aur propovduitor al
milosteniei, nr. 2, 2007, p. 136-164.
51) Liviu Petcu, Experierea luminii dumnezeiesti la Sf. Simeon
Noul Teolog, nr. 2, 2007, p. 264-194.

B) Problematica tematicilor abordate

Numeroasele contributii care se adap din teologia Sf. Printi au o
tematic divers, care are drept scop principal s demonstreze pe de-o
parte actualitatea gndirii Sf. Printi ai Bisericii, iar pe de alt parte s
rspund, prin intermediul bazei patristice, problemelor puse n teologia
254 Teologia, 4 / 2007

actual. n acest sens, fiecare contributie are importanta sa deosebit n

aceast problem fapt pentru care n rndurile ce urmeaz vom aborda
tematic toate aceste probleme puse n discutie de autorii lor.
ntru nceput ne vom referi la contributiile care au continut
doctrinar ca apoi s continum cu prezentarea temelor de ordin moral,
a celor cu continut practic-social si de spiritualitate ortodox, ca n
cele din urm s facem referiri la o vast palet de contributii cu
diverse teme.
Tematica doctrinar care permite nvttura Bisericii n lumina
teologiei Sf. Printi este una vast dac ne gndim la toate aspectele
actualizate (revelatie, Treime, hristologie, pnevmatologie sau Sfintele
Taine). Un punct important n cunoasterea adevrului de credint l
constituie aspectul revelatiei divine,6 care face posibil descoperirea lui
Dumnezeu creaturii sale. Teologia Sf. Grigorie de Nyssa, n aceast
privint, este una gritoare urmnd s sublinieze esenta legturii omului,
sau a raportului acestuia cu ea. Descoperirea lui Dumnezeu este una de
maxim important pentru creatur, ea fiind dovada clar a iubirii
dumnezeiesti fat de aceasta, cci numai dac Dumnezeu se reveleaz,
omul se poate mntui. Dumnezeu dac l-a descoperit nseamn c si
cluzeste omul n drumul spre desvrsire, punndu-i acestuia la
ndemn mijloacele necesare pentru mplinirea acestui deziderat spiritual.
Teologia Sf. Grigorie de Nyssa este complex n aceast privint, dac
ne gndim si la aspectul inspiratiei biblice7 care face posibil cunoasterea
adevrului mntuitor. Sf. Grigorie vorbeste despre aceast problem n
cea de-a VII-a carte contra lui Eunomie, demonstrnd acea actiune prin
care sfintii de Dumnezeu purtati sunt inspirati prin puterea Duhului. Fiind
inspirat, Scriptura devine insuflat de Dumnezeu iar fundamentul
inspiratiei ne d autenticitatea cuvntului lui Dumnezeu. Asa dup cum
cunoastem, Dumnezeu s-a revelat omului prin iubirea mai presus de fire.
Dogma trinitar, structur a iubirii supreme dup cum afirma Printele
6
Cf. Agapie Corbu, Aspecte ale revelatiei dumnezeiesti si ale raportului omului cu
ea, potrivit Sf. Grigorie de Nyssa, Teologia, nr. 1, 2001, p. 54-67.
7
Idem, Inspiratia biblic n scrierile Sf. Grigorie de Nyssa, nr. 3-4, 2001, p. 14: N.
Breda, Interpretarea Sf. Scripturii n opera Sf. Trei Ierarhi, nr. 3, 2005, p. 83-93.
Studii 255

Stniloae, devine o preocupare att n epoca patristic, precum si n cea

post-patristic.8
Terminologia trinitar a fost amplu dezbtut n perioada patristic,
n special, Printii Capadocieni avnd un rol fundamental n elaborarea
sa, n perioada post-patristic gsim aceeasi preocupare profund n
teologia Sf. Grigorie Palama. n aceast privint, teologia palamit a sec
XIV este una care aduce un nteles plenar acestei problematici n
profunzimea ei, precum si lucrrii inimii n lume prin energiile divine
necreate. Dumnezeu Tatl prin Sf. Duh l face cunoscut pentru restaurarea
ntregii firi umane czute. Tema cu continut hristologic devine o preocupare
n aceast privint nu numai ntr-o perioad patristic, ci pe parcursul
tuturor perioadelor. Un nceput n ncercarea de a stabili o nvttur
despre persoana a doua a Sf. Treimi9 , l gsim la Printii Apostolici. Prin
teologia lor de orgine paulin, Parintii Apostolici au demonstrat att
divinitatea, ct si umanitatea Mntuitorului Iisus Hristos. n contextul
ereziilor vremii lor, hristologia propus de ei devine astfel cea mai veche
mrturie a traditiei crestin-biblice, bucurndu-se de un prestigiu aproape
egal cu al celei cuprinse n crtile canonice10 . Chiar dac nu au elaborat
o hristologie complex, Printii Apostolici rmn ca un precedent n aceast
privint pentru secolele urmtoare. Asa se explic de ce hristologia devine
o preocupare si a perioadei urmtoare11 . Aceast problem se exprim
destul de greu n Biserica primar si nu se poate ntreprinde fr anumite
greutti din interpretarea textelor crestine ale primelor secole. La toate
acestea se mai adaug si influenta mediilor n care s-a rspndit
crestinismul.12 Oricum nvttura hristologic avea s preia mostenirea
cultural si teologic a iudaismului si a elenismului.13 n secolele II-III au

8
Cf. tefan Buchiu, Doctrina trinitar n gndirea Sf. Grigorie Palama, nr. 2, 2001,
p. 32-47.
9
Vezi Nicu Breda, nvttura despre persoana a doua a Sf. Treimi reflectat n
opera Printilor Apostolici, nr. 2, 2006, p. 35-55.
10
Ibidem, p. 53.
11
Marius tepelea, Hristologia si teologia n antichitatea crestin, nr. 2, 2005, p.
199-210.
12
Ibidem, p. 209.
13
Ibidem, p. 208.
256 Teologia, 4 / 2007

loc primele dezbateri trinitare si hristologice cauzate de aparitia unor erezii

ce aveau sa fie respinse. Tot n aceast perioad aveau s se formuleze
si primele mrturisiri de credint. Toate controversele legate de aceast
problem nu se vor aplana n aceasta perioad si vor fi subiect de dezbatere
si n secolele IV-V cu urmri pn n secolele VI-VIII.
O nou etap n clarificarea doctrinei teologice se inaugureaz n
secolul al III-lea odat cu epoca n care a trit si a activat marele dascl
alexandrin, Origen14 . El si aduce o contributie deosebit n ceea ce priveste
hristologia continund ceea ce Printii Apostolici si teologia de pn la el
a produs n aceast privint. Origen pe lng faptul c exprima divinitatea
si umanitatea lui Hristos n persoana Sa folosind pentru prima dat n
teologia patristic termenul: Dumnezeu omul, El arat si consecintele
ntruprii Fiului lui Dumnezeu care este de o fiint cu Tatl. Prin termenii:
de o fiint si Nsctoare de Dumnezeu, Origen devine un deschiztor
de drumuri pentru veacurile urmtoare. Astfel, gndirea patristic a
secolului IV, dar si filosofia antic, aduce o imagine a clarificrii pe mai
departe a teologiei Logosului ntrupat n istorie.15 Opera patristic a
secolului IV are n centrul ei unitatea persoanei Logosului. Totul pleac
de la acesta si se raporteaz la el. Este un singur Fiu identic cu sine
nsusi, sunt doua firi, dar nu doi fii n Mntuitorul.
Unitatea fiintei n dualitatea firilor este deosebit exprimat de Sf.
Grigorie de Nazianz n Cuvntul la Nasterea Domnului precum si de
Sf. Vasile cel Mare n Cuvntul la Nasterea lui Hristos. Cel din urma
arat c dumnezeirea se afla n trup ca focul n fierul nrosit,
nepierzndu-se, ci comunicndu-se. 16 Cu toate c filosofia a avut o
influent important n gndirea Printilor din sec. IV, totusi nvttura
lor este autentic crestin.17
14
Nicu Breda, ntruparea Cuvntului n conceptia lui Origen, nr. 4, 2006, p. 23-41.
15
Marius Ioan Slevas, Teologia Logosului n abordarea filosofiei antice si a gndirii
patristice a sec. al IV-lea, nr. 1, 2006, p. 192-208.
16
Sf. Vasile cel Mare, Cuvnt la Nasterea lui Hristos, P.G. 31, col. 1460c.
17
Marius Ioan Slevas, art. cit., p. 207.
18
Cristinel Ioja, Aspecte fundamentale ale hristologiei Sf. Ioan Damaschin, nr. 1,
2003, p. 14-38.
Studii 257

Interesul dogmei hristologice avea s fie concretizat cel mai bine de

sinteza teologic a Sf. Ioan Damaschin.18 Sf. Ioan ncheie prin moartea
sa n 749 cea de-a treia perioad patristic n Rsritul crestin, lsnd
posterittii o sintez valoroas a ntregii teologii de pn la el. Capitolul
legat de hristologie este unul de maxim important divino-uman a
Mntuitorului, opera de mntuire si de fapt, faptul c hristologia
damaschinian devine normativ si pentru argumentarea doctrinar a
cultului sfintelor icoane. Este cunoscut faptul c Sf. Ioan Damaschin19 si
ceilalti aprtori20 de dup el al cultului sfintelor icoane pe baza dogmei
hristologice fundamenteaz adevrul de credint al cinstirii icoanei.
Prin ntruparea Mntuitorului, icoana poate fi reprezentat pentru c
zugrvim potrivit Sf. Ioan Damaschin Chipul vzut al Domnului sau
reprezentm, dup expresia studit, vzutul nevzutului. Cu doctrina
hristologic la baz, icoana avea s nfrng iconoclasmul bizantin,21 dar
si urmrile acestuia n perioadele urmtoare.22
Alturi de dogma hristologic n multitudinea temelor doctrinare
regsim si problema pnevmatologic reflectat n gndirea Sf. Nichita
Stethatul.23 Vorbind despre cea de-a treia persoan a Sf. Treimi, Sf.
Nichita sustine c Duhul purcede din vesnicie de la Tatl dar rmne si
odihneste n Fiul. Aceast latur a pnevmatologiei, odihna sau rmnerea
Duhului asupra Fiului va fi dezvoltat ulterior n Grigorie II Cipriotul, Sf.
Grigorie Palama si Iosif Vrienios.
Contributia n domeniul pnevmatologiei este una deosebit de valoroas
fiind analizat dintr-o perspectiv a dialogului ecumenic actual.24
19
n aceast privint a se vedea cteva contributii: Adrian Corbu, Bazele bibliei ale
iconologiei Sf. Ioan Damaschin, nr. 2, 1997, p. 93-103; Nicu Breda, Teologia icoanei n
viziunea Sf. Ioan Damaschin, nr. 3, 2006, p.19-44.
20
Nicu Breda, Contributia specific a Sf. Teodor Studitul la teologia icoanei, nr. 1,
2001, p. 103-116, idem, Elemente de teologia icoanei n opera Printelui Dumitru Staniloae,
nr. 1-2, 2004, p. 71-83, idem, Sf. Nichifor Mrturisitorul aprtor al cultului sfintelor
icoane, nr. 1, 2005, p. 64-74.
21
Idem, Iconoclasmul si implicatiile sale actuale, nr. 3-4, 2002, p. 22-44.
22
Idem, Receptarea n Apus a hotrrilor sinodului VII ecumenic si implicatiile
actuale ale iconoclasmului, nr. 3, 2004, p. 221-231.
23
Cornel Toma, Pnevmatologia la Sf. Nichita Stethatul si consecintele ei n dialogul
teologic dintre ortodocsi si romano-catolici, nr. 3, 2004, p. 60-78.
24
Ibidem, p.73-77.
258 Teologia, 4 / 2007

i Sfintele Taine n special cea a Euharistiei25 ocupa un loc important n

contributiile care primesc anumite aspecte de ordin doctrinar. Este cunoscut
faptul c Taina Sf. Euharistii reprezint centrul ntregii vieti crestine, Sf.
Printi aduc numeroase mrturii n aceasta privint ncepnd de la nvttura
celor 12 Apostoli si continund cu Sf. Grigorie de Nyssa; Sf. Vasile cel Mare;
Sf. Ioan Hrisostom; Chiril al Ierusalimului si altii. Din aceste contributii retinem
dou idei principale: n primul rnd Sf. Euharistie este taina cea mare a Bisericii
unde Hristos este prezent realmente26 sub chipul pinii si al vinului liturgic,
iar noi ne unim cu Hristos prin mprtsire. n al doilea rnd Sfintii Printi
accentueaz caracterul eclesiologic al Dumnezeiestii Euharistii pentru c
aceasta nu poate fi conceput n afara Sfintei Biserici.27
Din peisajul doctrinar nu lipseste nici tema creatiei28 care este
expresia evident a iubirii treimice. Scopul ntregii creatii este preamrirea
lui Dumnezeu si fericirea creaturilor, iar omul coroan a creatiei prin
constitutia sa psiho-fizic este chemat la asemnarea cu Dumnezeu
posibil prin opera de restaurare realizat de Hristos prin jertfa suprem.
n gndirea Sf. Printi regsim si unele repere de ordin moral, fapt
care a determinat si aparitia unor contributii n aceast privint.
Problemele de ordin moral se regsesc n jurul a dou teme importante:
rugciunea domneasc29 n gndirea si practica Sf. Printi, precum si
aspectul legat de constiinta moral30 n viziunea patristic.
25
Aveau dou contributii n aceast privint, Mircea Cricovean, nvttura despre
Sf. Euharistie n omiliile Hrisostomice, nr. 3, 2005, p. 93-104, Constantin Bju, Mrturii
patristice despre Taina Dumnezeiestii Euharistii, nr. 2, 2006, p. 10-17.
26
Este cunoscut aici realismul euharistic al Sf. Ioan Hrisostom, M. Cricovean, art.
cit., p. 102.
27
Cf. Constantin Bju, art. cit., p. 16. De acelasi autor a se mai vedea si Problematica
dogmatic a epistolelor Sf. Vasile cel Mare, nr. 4, 2005, p. 70-84.
28
A se vedea n aceast privint, Florea Lucaci, Prezentul lui Augustin si tema
creatiei, nr. 1, 2000, p. 57-64; Marius Mihai Ilca, Teologia iubirii n viata si scrierile
despre creatie ale Sf. Trei Ierarhi, nr. 4, 2005, p. 181-211.
29
n aceast privint vezi: Vasile Vlad, Idei morale si dogmatice n capitolele
introductive la tlcuirea rugciunii domnesti din lucrarea Despre rugciunea lui Origen,
nr. 2, 1997, p. 29-46; Idem, Rugciunea domneasc n predicile Sf. Petru Hrisologul, nr.
4, 2006, 1997, p. 228-256; idem, Rugciunea domneasc n Cuvntrile Fericitului
Augustin, nr. 1, 2007, p. 150-173.
30
Adina Todea, Constiinta moral n cugetarea patristic (I), nr. 2, 2005, p. 210-
235; idem, Constiinta moral n cugetarea patristic (II), nr. 1, 2006, p. 208-233.
Studii 259

Vorbind de prima tem moral, cea a rugciunii, gsim elemente

deosebite ale explicrii rugciunii domnesti n opera unor mari dascli ai
Bisericii ca Origen, Petru Hrisologul sau Fericitul Augustin. n opera lui
Origen gsim idei morale n consideratiile introductive la tlcuirea rugciunii
domnesti precum si unele probleme de natur dogmatic, iar la ceilalti doi
autori gsim o explicare valoroas a cererilor din rugciunea domneasc.
Ideea este c ntr-un fel rugciunea Tatl nostru devine un ghid al
catehumenilor care trebuiau s fie constienti de importanta rugciunii
domnesti avnd n vedere harul ce li se acorda de a-L numi pe Dumnezeu
Tat.31 Sub alt aspect rugciunea domneasc n gndirea augustinian
face apel la iertare, depsind toate subtilittile artificiale ale retoricii,
dezvluind sufletul frmntat al episcopului fat de mntuirea
credinciosilor.32
n ceea ce priveste cea de-a doua tem moral reflectat n gndirea
patristic, distingem cteva coordonate principale ca: extensia spatial
sau despre spatialitatea moral a constiintei; cunoasterea de sine; extensia
spiritual a dialogului; temporalitatea moral a constiintei; dinamica
constiintei morale etc.33 Toate aceste aspecte sunt argumente cu referiri
ale Sf. Printi ca Sf. Atanasie; Grigorie de Nyssa; Maxim Mrturisitorul
etc., fapt care face s dea o imagine deosebit de clar a acestei probleme
pentru noi cei de astzi n lumina gndirii Sfintilor Printi.
O alta categorie de teme sunt de natur practic-social vrnd s
analizeze pentru vremurile noastre unele aspecte cu care se confrunt
viata uman avnd ca baz si aici gndirea si practica de viat a Sf.
Printi. ntotdeauna Printii ai Bisericii au fost modele pentru ntreaga
posteritate crestin prin viata, scrisul si slujirea lor. Dac ne gndim la
Sfintii Trei Ierarhi34 avem n aceast privint o lmurire necesar. Ei au
31
Vlad Vasile, Rugciunea domneasc n predicile Sf. Petru Hrisologul, nr. 4, 2006,
p. 231.
32
Idem, Rugciunea domneasc n Cuvntrile Fericitului Augustin, nr. 1, 2007, p.
172.
33
Adina Todea, Constiinta moral (II), p. 208-220.
34
Dumitru Moca, Sf. Trei Ierarhi Vasile cel Mare, Grigorie de Nazianz si Ioan
Gur de Aur. Importanta si actualitatea lucrrilor pastorale, nr. 1, 2001, p. 11-20, Alin
Marius Muresan, Principii omiletice la Sf. Ioan Gur de Aur, nr. 1, 2006, p. 59-73; idem,
Predica si predicatorul n conceptia Sf. Ioan Gur de Aur, nr. 2, 2007, p. 67-88.
260 Teologia, 4 / 2007

nteles c numai printr-o pregtire duhovniceasc si intelectual se poate

realiza chipul slujitorului desvrsit. Numai trind adevrul de credint,
acesta se poate exterioriza prin lucrarea pastoral asupra pstoritilor.
Concret, prin aceste dou elemente li se pot transmite acestora nvtturile
care-i conduc la mntuire. Tot sub acest aspect practic marii dascli ai
lumii si ierarhi au purtat o grij deosebit fat de cei tineri povtuindu-i s
aleag cele bune pentru existenta lor. Gritoare este n aceast privint
purtarea de grij pentru tineret a Sf. Vasile cel Mare,35 care n omilia
ctre tineri, i ndruma pe acestia la alegerea valorilor nepieritoare.
Sfintii Trei Ierarhi nu au rmas numai la latura teoretic, ci s-au
implicat si n mod practic n viata comunittii. Asa gsim la Sf. Vasile cel
Mare o activitate filantropic36 de exceptie concretizat n vasiliade,
precum si o preocupare pentru unitatea dintre oameni prin virtutea
milosteniei crestine.37 Sfintii Printi au pledat pentru mplinirea acestor
deziderate, cci acestea duc n esent la aspectul unittii Bisericii, deoarece
n gndirea lor toti oamenii sunt egali si formeaz Trupul tainic al Domnului.
Cu alte cuvinte toti oamenii au dreptul s se foloseasc de bunurile date de
Dumnezeu. Sf. Ioan Gur de Aur arat c nu trebuie s existe o bucurie si
mai mare pentru om dect accea de a face bine celor nevoiasi si prin aceasta
de a-L mprumuta pe Dumnezeu care va rsplti nsutit.38
Spiritualitatea ortodox rmne o alt preocupare care se regseste
n contributiile cu continut patristic amintite n rndurile de mai sus. Ele se
refer la dou mari personalitti duhovnicesti: Sf. Grigorie de Nyssa si
Sf. Simeon Noul Teolog.
Sf. Grigorie al Nyssei este tratat din perspectivele lucrrii sale Despre
viata lui Moise.39 Aici se vorbeste de spiritualitatea crestin si treptele
35
Constantin Rus, Tineretul crestin si lumea secular: omilia Sf. Vasile cel Mare
despre literatura pgn, nr. 2, 2003, p. 116-135.
36
Vezi Marius Telea, Opera social filantropica a Sf. Vasile cel Mare, nr. 3-4, 2002,
p. 163-171 ; tot n privinta aspectului social la Sf. Vasile a mai se vedea, Florin Dobrei, Sf.
Vasile cel Mare organizator al asistentei sociale, nr. 4, 2005, p. 140-168.
37
Clin Ioan Duse, Sf. Ioan Gur de Aur propovduitor al milosteniei, nr. 2, 2007,
p. 136-164.
38
Ibidem, p. 163.
39
Marius Telea, Spiritualitatea crestin n lumina tratatului Despre viata lui Moise
sau despre desvrsirea cea dup virtute, al Sf. Grigorie de Nyssa, nr. 3-4, 2001, p.
134-154.
Studii 261

acesteia n gndirea marelui Printe capadocian sugerndu-se ideea

urcusului duhovnicesc care trebuie s fie o permanent a crestinului. Sf.
Simeon Noul Teolog reprezint un alt reper al spiritualittii ortodoxe.
nvttura si personalitatea sa a avut parte de un destin special, att n
epoca n care el a trit, ct si n continuare de-a lungul istoriei pn astzi.
El ne-a artat c nu poate exista adevrata teologie fr teofanie si
comuniune mistic a omului cu lumina dumnezeiasc a Sfintei Treimi.40
Contributiile cu continut patristic, pe lng cele amintite n rndurile
de mai sus se ncheie cu o palet divers de teme din care amintim:
problematica dialogului n epoca patristic si aspectele sale41 ; aspecte
ale ecumenismului crestin,42 precum si evocarea chipului unor personalitti
bisericesti.43
Toate aceste contributii din urm ntregesc ntreaga palet de reflectii
si nvtturi ale Sfintilor Printi actualizate n lucrrile de specialitate
amintite n aceast scurt sintez.

40
Cf. Nicolae Bolea, Sf. Simeon Noul Teolog, epoca si opera sa, nr. 1, 2006, p. 50.
Tot n privinta personalittii si teologiei Sf. Simeon a mai se vedea: Clin Duse,
ndumnezeirea dup Sf. Simeon Noul Teolog, nr. 2, 2001 p. 81-104, de acelasi autor vezi
si Vederea luminii Dumnezeiesti dup Sf. Simeon Noul Teolog, nr. 4, 2000, p. 102-122. O
alt referint la Ioan C. Tesu, Paternitate si filiatie duhovniceasc la Sf. Simeon Noul
Teolog, nr. 4, 2004, p. 171-204.
41
Vezi: Clin Dragos, Dialogul - metoda de filosofare n filosofia greac, nr. 1,
2000, p. 77-102, de acelasi si autor mai amintim: Teologie si art literar n scrisorile Sf.
Trei Ierarhi, nr. 2, 2001, p. 127-140.
42
Nicu Dumitrascu, Ecumenismul Printilor Apostolici, nr. 1-2, 2004, p. 99-110:
Clin Dragos, Umanism patristic si ecumenism actual, nr. 3-4, 1998, p. 84-88.
43
Vezi Daniil Stoenescu, Sf. Vasile cel Mare, om al durerilor si cunosctor al
suferintei dup epistolele sale, nr. 2, 1997, p. 103-108; Mircea Florin Cricovean, Sf. Vasile
cel Mare ndrumtor al monahismului, nr. 1-2, 2004, p. 83-99; Idem, Sf. Atanasie cel
Mare al Alexandriei si Vasile cel Mare al Cezareei Capadociei - mari Printi ai Bisericii,
nr. 1, 2006, p. 59-73; Idem, Deosebirea dintre dreapta credint si erezie dup Vicentiu
Lerrin, nr. 2, 2006, p. 55-65; Idem, Aprtori ai dreptei credinte dup Vicentiu de Lerrin,
nr. 3, 2006, p. 44-56; Damian Gh. Ptrascu, Protrepticele lui Platon si ale lui Clement
Alexandrinul, nr. 4, 2006, p. 182-201.
262 Teologia, 4 / 2007

Mihai Ssujan

Studii de istorie bisericeasc a romnilor,

n revista Teologia (1997-2007).
Ghid bibliografic cronologic, alfabetic si
tematic

Gndul entuziastilor profesori de teologie ardeni pentru

evidentierea culoarelor de cercetare stiintific teologic, identificate
n paginile revistei Teologia, pe parcursul anilor 1997-2007, este
salutar. Poate fi surprins, n mod fericit, profilul unei publicatii
stiintifice tot mai articulate, odat cu trecerea timpului, care a acordat
spatii generoase si preocuprilor de istorie bisericeasc a romnilor.
Lucrarea noastr se constituie n ntocmirea unui ghid
bibliografic structurat cronologic, alfabetic si tematic n domeniul
Istoriei Bisericii Ortodoxe Romne. Cele 56 de lucrri publicate,
de-a lungul timpului, n publicatia mentionat, vizeaz teme esentiale
precum: Spiritualitate, cultur si viat bisericeasc; personalitatea
si activitatea pastoral, cultural si administrativ a unor ierarhi ai
Bisericii noastre, monografii de protopopiate, parohii si biserici din
episcopia Aradului, nvtmntul teologic si pedagogic ardean;
alteritti confesionale; relatia societate - stat - Biseric; demografie
istoric si istoriografie.
Studii 263

I. GHID BIBLIOGRAFIC CRONOLOGIC

Eugen GLCK, Contributii noi cu privire la biografia episcopului
Roman Ciorogariu, n Teologia, ISSN 1453 - 4789, An I, nr.1/1997,
pp. 74-82.
Mihai SSUJAN, Decrete ale mprtesei Maria Tereza
privitoare la romnii ortodocsi si uniti din Transilvania (1744-1761),
n Teologia, ISSN 1453 - 4789, An I, nr.1/1997, pp. 83-96.
Ernst Chr. SUTTNER, Unirea bisericeasc din Transilvania 1697-
1761. Strduinta pentru comuniune sacramental ntre Bisericile
surori degenereaz n convertirea crestinilor ortodocsi la catolicism,
n Teologia, ISSN 1453 - 4789, An I, nr. 2/1997, pp. 46-56.
Mihai SSUJAN, Confruntri la masa conferintelor ministeriale
din Viena privitoare la romnii ortodocsi din Transilvania (decembrie
1758-ianuarie 1759), n Teologia, ISSN 1453 - 4789, An I, nr. 2/
1997, pp. 57-65.
Pavel VESA, Contextul politic, bisericesc si cultural al aparitiei
revistei Biserica si coala si evolutia ei, n Teologia, ISSN 1453 -
4789, An I, nr.3-4/1997, pp. 25-38.
Melente NICA, Un colaborator al revistei Biserica si coala:
prof. Eduard Gvnescu, n Teologia, ISSN 1453 - 4789, An I, nr.3-
4/1997, pp. 39-50.
Flavius ARDELEAN, Aspecte ale activittii Academiei Teologice
din Arad, n paginile revistei Biserica si coala, n Teologia, ISSN
1453 - 4789, An I, nr.3-4/ 1997, pp. 69-78.
Mihai SSUJAN, Alteritti n relatiile interconfesionale din
Transilvania n perioada interbelic (ortodox - greco-catolic),
oglindite n revista Biserica si coala, n Teologia, ISSN 1453 -
4789, An I, nr. 3-4 /1997, pp. 79-85.
Eugen GLCK, Contributii cu privire la parohiile ortodoxe
romne din Ungaria, apartintoare consistoriului din Arad (1792-
1848), n Teologia, ISSN 1453 - 4789, An II, nr.1-2/1998, pp. 64-84.
Mihai SSUJAN, Politica militar si sanitar a Curtii din Viena
n Transilvania n a doua jumtate a sec. al XVIII-lea, n Teologia,
ISSN 1453 - 4789, An II, nr.1-2/1998, pp. 85-92.
264 Teologia, 4 / 2007

Dan DEMEA, Sinodalitatea n miscarea national romn

contributii, n Teologia, ISSN 1453 - 4789, An II, nr.1-2/1998,
pp. 93-99.
Daniil STOENESCU, Importanta Istoriei Vicariatului greco-
catolic al Hategului a dr. Iacob Radu (Lugoj, 1913) pentru
istoriografia religioas a trii Hategului, n Teologia, ISSN 1453 -
4789, An II, nr. 3-4/1998, pp. 28-38.
Lizica MIHUt, Ecouri ale Revolutiei de la 1848 n prtile Aradului,
n Teologia, ISSN 1453 - 4789, An II, nr. 3-4/1998, pp. 39-41.
Alexandru ROZ, Conferinta romnilor ardeni din 12/24 aprilie
1848, prima adunare important pentru drepturi nationale a
romnilor transilvneni, n Teologia, ISSN 1453 - 4789, An II, nr. 3-
4/1998, pp. 42-48.
Gheorghe FIRCZAK si Constanta Alexandrina FIRCZAK,
Consideratii privind reflectarea obiectivelor Revolutiei de la 1848-
1849 n satul transilvnean, n Teologia, ISSN 1453 - 4789, An II,
nr. 3-4/1998, pp. 49-52.
tefan NEGREANU, Cltori strini prin trile Romne n epoca
lui Mihai Viteazul, n Teologia, ISSN 1453 - 4789, An III, nr. 1-2/1999,
pp. 82-86.
Mihai SSUJAN, ntemeierea si organizarea schitului romnesc
Prodromul din Muntele Athos n secolul al XIX-lea, n Teologia,
ISSN 1453 - 4789, An III, nr. 1-2/1999, pp. 87-100.
Viorel tIGU, Contributii privitoare la activitatea lui Stan Zugravul,
n Teologia, ISSN 1453 - 4789, An III, nr. 1-2/1999, pp. 101-106.
Florin ARDELEAN, Biserica din Criscior, n Teologia, ISSN
1453 - 4789, An III, nr. 1-2/1999, pp. 119-123.
Mihai SSUJAN, nsemnri pe filele crtilor vechi romnesti,
descoperite ntr-un muzeu bisericesc din Transilvania, n Teologia,
ISSN 1453 - 4789, An III, nr.3-4/1999, pp. 107-121.
Eugen GLUCK, Noi contributii cu privire la viata religioas si
cultural a romnilor din Ungaria, n Teologia, ISSN 1453 - 4789,
An IV, nr. 2/2000, pp. 70-88.
Mihai SSUJAN, Academia Teologic din Arad n anul scolar
1944-1945, n Teologia, ISSN 1453 - 4789, An IV, nr. 2/2000, pp. 89-
Studii 265

107;
Ioan Octavian RUDEANU, Gndurile testamentare ale
episcopului Grigorie Comsa, n Teologia, ISSN 1453 - 4789, An IV,
nr. 3/2000, pp. 80-83.
Eugen GLCK, Urme de viat bisericeasc n vechea eparhie a
Budei, n Teologia, ISSN 1453 - 4789, An IV, nr. 4/2000, pp. 122-138.
Anton ILICA, Preparandia ardean, n Teologia, ISSN 1453 -
4789, An V, nr. 1/2001, pp. 20-25.
Corneliu PDUREAN, Contributia lui Gheorghe Ciuhandu la
cercetrile de demografie istoric, n Teologia, ISSN 1453 - 4789,
An V, nr. 2/2001, pp. 148-153.
Eugen GLCK, Frmntri legate de scaunul episcopal al
Aradului n anii 1838-1853, n Teologia, ISSN 1453 - 4789, An V, nr.
3-4/2001, pp. 40-61.
Corneliu PDUREAN, Izvoare demografice referitoare la
comitatul Arad n sec. XIX, n Teologia, ISSN 1453 - 4789, An V, nr.
3-4/2001, pp. 84-90.
Ioan Octavian RUDEANU, Parohia ortodox romn Cincis n
legturile sale cu Corvinestii, n Teologia, ISSN 1453 - 4789, An V,
nr. 3-4/2001, pp. 91-99.
Mihai SSUJAN, Schimbare de atitudine la Conferinta
ortodox din Moscova (iulie 1948), n Teologia, ISSN 1453 - 4789,
An VI, nr. 1/2002, pp. 99-115.
Ernst Chr. SUTTNER, Influenta romneasc asupra Teologiei
Bisericilor de traditie bizantin n secolul al XVII-lea, n Teologia,
ISSN 1453 - 4789, An VI, nr. 2/2002, pp. 133-146.
Eugen GLUCK, Precizri privind activitatea episcopului Ioan I.
Papp, n Teologia, ISSN 1453 - 4789, An VII, nr. 1/2003, pp. 9-13.
Corneliu PDUREAN, Unele concluzii privind evolutia
nuptialittii la romnii ortodocsi din orasul Arad n secolul al XIX-
lea, n Teologia, ISSN 1453 - 4789, An VII, nr. 1/2003 pp. 87-97.
Pavel VESA, Protopopiatele ardene. Istoric si evolutie (1701-
1918), n Teologia, ISSN 1453 - 4789, An VII, nr. 1/2003, pp. 136-162.
Mihai SSUJAN, Interventii ale Curtii tariste la Viena n
favoarea ortodocsilor din monarhia austriac, n Teologia, ISSN
266 Teologia, 4 / 2007

1453 - 4789, An VII, nr. 2/2003, pp. 135-154.

Melente NICA, Alexandru Gavra omul si opera n lumina unei
scrisori inedite, n Teologia, ISSN 1453 - 4789, An VII, nr. 2/2003,
pp. 79-96.
Corneliu PDUREAN, Importanta recensmntului din anul 1930
pentru studiile de demografie istoric referitoare la judetul Arad, n
Teologia, ISSN 1453 - 4789, An VII, nr. 2/2003, pp. 97-101.
Corneliu PDUREAN, Structura etnic si confesional a
judetului Arad n anul 1930, n Teologia, ISSN 1453 - 4789, An VII,
nr. 3-4/2003, pp. 176-185.
Ioan Octavian RUDEANU, Traditia religioas bizantin n trile
Romne n sec. XVI-XVIII, n Teologia, ISSN 1453 - 4789, An VIII,
nr. 1-2/2004, pp. 194-205.
Mihai SSUJAN, Relatia Stat - Biseric n gndirea
mitropolitului Nicolae Blan, n Teologia, ISSN 1453 - 4789, An VIII,
nr.1-2/2004, pp. 206-220.
Alexandru SIMON, Marea schism si credinta medieval a
romnilor, Teologia, ISSN 1453 - 4789, An VIII, nr. 3 /2004, pp.
200-220.
Mihai SSUJAN, Aprecieri diferentiate dintre latini si greci la
mijlocul sec. al XVIII, Telogia, ISSN 1453 - 4789, An VIII, nr. 3 /2004,
pp. 250-274.
Pavel VESA, Controverse confesionale n Episcopia Aradului
n prima jumtate a sec. al XIX-lea, n Teologia, ISSN 1453 - 4789, An
VIII, nr.3/2004, pp. 275-291.
Mihai SSUJAN, Printele Dumitru Stniloae. Fragmente
biografice, n Teologia, ISSN 1453 - 4789, An VIII, nr. 4/2004, pp.
142-161.
Florin DOBREI, Biserica din Densus un monument controversat,
n Teologia, ISSN 1453 - 4789, An IX, nr. 1/2005, pp. 74-87.
Mihai SSUJAN, Preotul, profesorul si istoricul Teodor Botis
(1873-1940). Date bio-bibliografice, n Teologia, An IX, nr. 2/2005,
ISSN 1453 - 4789, pp.125-155.
Alin ALBU, Mitropolitul Andrei aguna si scoala transilvnean.
Dimensiunea national a demersului cultural sagunian, n Teologia,
Studii 267

ISSN 1453 - 4789, An IX, nr. 3/2005, pp. 69-82.

Mihai SSUJAN, Teodor Botis: Contributii istoriografice, n
Teologia, ISSN 1453 - 4789, An IX, nr. 3/2005, pp. 211-236.
Nicolae BOLEA, Iconoclasmul n istoriografia romneasc, n
Teologia, ISSN 1453 - 4789, An X, nr. 2/2006, pp.17-34.
Marius EPPEL, Publicistica bisericeasc a lui Vasile Mangra, n
Teologia, ISSN 1453 - 4789, An X, nr. 3/2006, pp. 56-64.
Patricia CODU, Cuviosul Nicodim cel sfintit de la Tismana, n
Teologia, ISSN 1453 - 4789, An X, nr. 4/2006, pp. 41-50.
Marius EPPEL, Activitatea deputatilor ordeni n sinodul eparhial
din Arad ntre 1900-1915, n Teologia, ISSN 1453 - 4789, An X, nr.
4/2006, pp. 70-80.
Ioan Octavian RUDEANU, Consideratii referitoare la un vechi
manuscris romnesc, n Teologia, ISSN 1453 - 4789, An X, nr. 4/
2006, pp. 201-213.
Pavel CHERESCU, Lupta lui Andrei aguna pentru mbunttirea
situatiei materiale a clerului ortodox din Transilvania n deceniul
absolutismului (1851-1860), n Teologia, ISSN 1453 - 4789, An
XI, nr. 2/2007, pp.11-29.
Lia VLAD, Istoriografia Bisericii Ortodoxe si Greco-Catolice
din Arad si Bihor n prima jumtate a secolului al XVIII-lea, n
Teologia, ISSN 1453 - 4789, An XI, nr. 2/2007, pp.194-231.
Gabriel Valeriu BASA, Foaia interesant din orstie si
ilustratiile sale, lucrnd mereu n folosul natiunii (1905-1915 ; 1915-
1916 la Bucuresti; 1917 la Cleveland S.U.A), n Teologia, ISSN
1453 - 4789, An XI, nr. 3/2007, pp. 232-249.

II. GHID BIBLIOGRAFIC ALFABETIC

ALBU, Alin, Mitropolitul Andrei aguna si scoala transilvnean.
Dimensiunea national a demersului cultural sagunian, n Teologia,
ISSN 1453 - 4789, An IX, nr. 3/2005, pp. 69-82.
ARDELEAN, Flavius, Aspecte ale activittii Academiei Teologice
din Arad, n paginile revistei Biserica si coala, n Teologia, ISSN
1453 - 4789, An I, nr. 3-4/1997, pp. 69-78.
ARDELEAN, Florin, Biserica din Criscior, n Teologia, ISSN
1453 - 4789, An III, nr. 1-2/1999, pp. 119-123.
268 Teologia, 4 / 2007

BASA, Gabriel Valeriu, Foaia interesant din orstie si

ilustratiile sale, lucrnd mereu n folosul natiunii (1905-1915 ; 1915-
1916 la Bucuresti; 1917 la Cleveland S.U.A), n Teologia, ISSN
1453 - 4789, An XI, nr. 3/2007, pp. 232-249.
BOLEA, Nicolae Iconoclasmul n istoriografia romneasc, n
Teologia, ISSN 1453 - 4789, An X, nr. 2/2006, pp.17-34.
CHERESCU, Pavel, Lupta lui Andrei aguna pentru mbun-
ttirea situatiei materiale a clerului ortodox din Transilvania n
deceniul absolutismului (1851-1860), n Teologia, ISSN 1453 -
4789, An XI, nr. 2/2007, pp.11-29.
CODU, Patricia, Cuviosul Nicodim cel sfintit de la Tismana, n
Teologia, ISSN 1453 - 4789, An X, nr. 4/2006, pp.41-50.
DEMEA, Dan, Sinodalitatea n miscarea national romn
contributii, n Teologia, ISSN 1453 - 4789, An II, nr. 1-2/1998, pp.93-99.
DOBREI, Florin, Biserica din Densus un monument contro-
versat, n Teologia, ISSN 1453 - 4789, An IX, nr. 1/2005, pp. 74-87.
EPPEL, Marius, Publicistica bisericeasc a lui Vasile Mangra,
n Teologia, ISSN 1453 - 4789, An XI, nr. 3/2006, pp.56-64.
EPPEL, Marius, Activitatea deputatilor ordeni n sinodul
eparhial din Arad ntre 1900-1915, n Teologia, ISSN 1453 - 4789,
An X, nr. 4/2006, pp.70-80.
FIRCZAK, Gheorghe si FIRCZAK, Constanta Alexandrina,
Consideratii privind reflectarea obiectivelor Revolutiei de la 1848-
1849 n satul transilvnean, n Teologia, ISSN 1453 - 4789, An II,
nr. 3-4/1998, pp.49-52.
GLCK, Eugen, Contributii noi cu privire la biografia episcopului
Roman Ciorogariu, n Teologia, ISSN 1453 - 4789, An I, nr. 1/1997,
pp. 74-82.
GLCK, Eugen, Contributii cu privire la parohiile ortodoxe
romne din Ungaria, apartintoare consistoriului din Arad (1792-
1848), n Teologia, ISSN 1453 - 4789, An II, nr. 1-2/1998, pp. 64-84.
GLCK, Eugen, Noi contributii cu privire la viata religioas si
cultural a romnilor din Ungaria, n Teologia, ISSN 1453 - 4789,
An IV, nr. 2/2000, pp. 70-88.
GLCK, Eugen, Urme de viat bisericeasc n vechea eparhie a
Budei, n Teologia, ISSN 1453 - 4789, An IV, nr. 4/2000, pp. 122-138.
Studii 269

GLCK, Eugen, Frmntri legate de scaunul episcopal al

Aradului n anii 1838-1853, n Teologia, ISSN 1453 - 4789, An V,
nr. 3-4/2001, pp. 40-61.
GLCK, Eugen, Precizri privind activitatea episcopului Ioan I.
Papp, n Teologia, ISSN 1453 - 4789, An VII, nr. 1/2003, pp. 9-13.
ILICA, Anton, Preparandia ardean, n Teologia, ISSN 1453 -
4789, An V, nr. 1/2001, pp. 20-25.
MIHUt, Lizica, Ecouri ale Revolutiei de la 1848 n prtile Aradului,
n Teologia, ISSN 1453 - 4789, An II, nr. 3-4/1998, pp.39-41.
NEGREANU, tefan, Cltori strini prin trile Romne n
epoca lui Mihai Viteazul, n Teologia, ISSN 1453 - 4789, An III, nr.
1-2/1999, pp.82-86.
NICA, Melente, Un colaborator al revistei Biserica si coala:
prof. Eduard Gvnescu, n Teologia, ISSN 1453 - 4789, An I, nr. 3-
4/ 1997, pp.39-50.
NICA, Melente, Alexandru Gavra omul si opera n lumina unei
scrisori inedite, n Teologia, ISSN 1453 - 4789, An VII, nr. 2/2003,
pp. 79-96.
ROZ, Alexandru, Conferinta romnilor ardeni din 12/24 aprilie
1848, prima adunare important pentru drepturi nationale a
romnilor transilvneni, n Teologia, ISSN 1453 - 4789, An II, nr. 3-
4/1998, pp.42-48.
PDUREAN, Corneliu, Contributia lui Gheorghe Ciuhandu la
cercetrile de demografie istoric, n Teologia, ISSN 1453 - 4789,
An V, nr. 2/2001, pp. 148-153.
PDUREAN, Corneliu, Izvoare demografice referitoare la
comitatul Arad n sec. XIX, n Teologia, ISSN 1453 - 4789, An V, nr.
3-4/2001, pp. 84-90.
PDUREAN, Corneliu, Unele concluzii privind evolutia
nuptialittii la romnii ortodocsi din orasul Arad n secolul al XIX-
lea, n Teologia, ISSN 1453 - 4789, An VII, nr. 1/2003 pp. 87-97.
PDUREAN, Corneliu, Importanta recensmntului din anul
1930 pentru studiile de demografie istoric referitoare la judetul
Arad, n Teologia, ISSN 1453 - 4789, An VII, nr. 2/2003, pp. 97-101.
PDUREAN, Corneliu, Structura etnic si confesional a
judetului Arad n anul 1930, n Teologia, ISSN 1453 - 4789, An VII,
270 Teologia, 4 / 2007

nr. 3-4/2003, pp. 176-185.

RUDEANU, Ioan Octavian, Gndurile testamentare ale
episcopului Grigorie Comsa, n Teologia, ISSN 1453 - 4789, An IV,
nr. 3/2000, pp. 80-83.
RUDEANU, Ioan Octavian, Parohia ortodox romn Cincis n
legturile sale cu Corvinestii, n Teologia, ISSN 1453 - 4789, An V,
nr. 3-4/2001, pp. 91-99.
RUDEANU, Ioan Octavian, Traditia religioas bizantin n trile
Romne n sec. XVI-XVIII, n Teologia, ISSN 1453 - 4789, An VIII,
nr. 1-2/2004, pp. 194-205.
RUDEANU, Ioan Octavian, Consideratii referitoare la un vechi
manuscris romnesc, n Teologia, ISSN 1453 - 4789, An X, nr. 4/
2006, pp.201-213.
SSUJAN, Mihai, Decrete ale mprtesei Maria Tereza
privitoare la romnii ortodocsi si uniti din Transilvania (1744-1761),
n Teologia, ISSN 1453 - 4789, An I, nr. 1/1997, pp.83-96.
SSUJAN, Mihai, Confruntri la masa conferintelor
ministeriale din Viena privitoare la romnii ortodocsi din Transilvania
(decembrie 1758-ianuarie 1759), n Teologia, ISSN 1453 - 4789,
An I, nr. 2/1997, pp. 57-65.
SSUJAN, Mihai, Alteritti n relatiile interconfesionale din
Transilvania n perioada interbelic (ortodox - greco-catolic),
oglindite n revista Biserica si coala, n Teologia, ISSN 1453 -
4789, An I, nr. 3-4 /1997, pp. 79-85.
SSUJAN, Mihai, Politica militar si sanitar a Curtii din Viena
n Transilvania n a doua jumtate a sec. al XVIII-lea, n Teologia,
ISSN 1453 - 4789, An II, nr. 1-2/1998, pp.85-92.
SSUJAN, Mihai, ntemeierea si organizarea schitului romnesc
Prodromul din Muntele Athos n secolul al XIX-lea, n Teologia,
ISSN 1453 - 4789, An III, nr. 1-2/1999, pp.87-100.
SSUJAN, Mihai, nsemnri pe filele crtilor vechi romnesti,
descoperite ntr-un muzeu bisericesc din Transilvania, n Teologia,
ISSN 1453 - 4789, An III, nr.3-4/1999, pp.107-121.
SSUJAN, Mihai, Academia Teologic din Arad n anul scolar
1944-1945, n Teologia, ISSN 1453 - 4789, An IV, nr. 2/2000, pp. 89-
Studii 271

107.
SSUJAN, Mihai, Schimbare de atitudine la Conferinta
ortodox din Moscova (iulie 1948), n Teologia, ISSN 1453 - 4789,
An VI, nr.1/2002, pp. 99-115.
SSUJAN, Mihai, Interventii ale Curtii tariste la Viena n
favoarea ortodocsilor din monarhia austriac, n Teologia, ISSN
1453 - 4789, An VII, nr. 2/2003, pp. 185-199.
SSUJAN, Mihai, Relatia Stat - Biseric n gndirea
mitropolitului Nicolae Blan, n Teologia, ISSN 1453 - 4789, An VIII,
nr. 1-2/2004, pp. 206-220.
SSUJAN, Mihai, Aprecieri diferentiate dintre latini si greci la
mijlocul sec. al XVIII, n Teologia, ISSN 1453 - 4789, An VIII, nr. 3/
2004, pp.250-274.
SSUJAN, Mihai, Printele Dumitru Stniloae. Fragmente
biografice, n Teologia, ISSN 1453 - 4789, An VIII, nr. 4/2004, pp.
142-161.
SSUJAN, Mihai, Preotul, profesorul si istoricul Teodor Botis
(1873-1940). Date bio-bibliografice, n Teologia, ISSN 1453 - 4789,
An IX, nr. 2/2005, pp.125-155.
SSUJAN, Mihai, Teodor Botis: Contributii istoriografice, n
Teologia, ISSN 1453 - 4789, An IX, nr. 3/2005, pp. 211-236.
SIMON, Alexandru, Marea schism si credinta medieval a
romnilor, n Teologia, ISSN 1453 - 4789, An VIII, nr. 3/2004,
pp.200-220.
STOENESCU, Daniil, Importanta Istoriei Vicariatului greco-
catolic al Hategului a dr. Iacob Radu (Lugoj, 1913) pentru
istoriografia religioas a trii Hategului, n Teologia, ISSN 1453 -
4789, An II, nr. 3-4/1998, pp.28-38.
SUTTNER, Ernst Chr., Unirea bisericeasc din Transilvania
1697-1761. Strduinta pentru comuniune sacramental ntre
Bisericile surori degenereaz n convertirea crestinilor ortodocsi
la catolicism, n Teologia, ISSN 1453 - 4789, An I, nr. 2/1997, pp.
46-56.
SUTTNER, SUTTNER, Ernst Chr., Influenta romneasc asupra
Teologiei Bisericilor de traditie bizantin n secolul al XVII-lea, n
272 Teologia, 4 / 2007

Teologia, ISSN 1453 - 4789, An VI, nr. 2/2002, pp. 133-146.

tIGU, Viorel, Contributii privitoare la activitatea lui Stan
Zugravul, n Teologia, ISSN 1453 - 4789, An III, nr. 1-2/1999, pp. 101-
106.
VESA, Pavel, Contextul politic, bisericesc si cultural al aparitiei
revistei Biserica si coala si evolutia ei, n Teologia, ISSN 1453 -
4789, An I, nr. 3-4/ 1997, pp.25-38.
VESA, Pavel, Protopopiatele ardene. Istoric si evolutie (1701-
1918), n Teologia, ISSN 1453 - 4789, An VII, nr. 1/2003, pp. 136-162.
VESA, Pavel, Controverse confesionale n Episcopia Aradului
n prima jumtate a sec. al XIX-lea, n Teologia, ISSN 1453 - 4789, An
VIII, nr. 3 /2004, pp. 275-291.
VLAD, Lia, Istoriografia Bisericii Ortodoxe si Greco-Catolice
din Arad si Bihor n prima jumtate a secolului al XVIII-lea, n
Teologia, ISSN 1453 - 4789, An XI, nr. 2/2007, pp.194-231.

III. GHID BIBLIOGRAFIC TEMATIC

III.1. SPIRITUALITATE, CULTUR I VIAt BISERICEASC
Gabriel Valeriu BASA, Foaia interesant din Orstie si
ilustratiile sale, lucrnd mereu n folosul natiunii (1905-1915; 1915-
1916 la Bucuresti; 1917 la Cleveland S.U.A), n Teologia, ISSN
1453 - 4789, An XI, nr. 3/2007, pp. 232-249.
Studiul prezint semnificatiile ilustratiilor cuprinse n aceast revist
local, la nceputul sec. al XX-lea, pentru emanciparea cultural si national
a romnilor. Paginile revistei au acordat spatii generoase reprezentrii
domnitorilor romni din Principatele Romne, evenimentelor din regatul
Romniei si familiei regale, traditiilor, costumelor nationale, si ntregului
univers traditional al localnicilor.
Patricia CODU, Cuviosul Nicodim cel sfintit de la Tismana, n
Teologia, ISSN 1453 - 4789, An X, nr. 4/2006, pp.41-50.
Autoarea prezint un excurs biografic al Sf. Nicodim de la Tismana,
prznuit n fiecare an, la 26 decembrie, n calendarul Bisericii Ortodoxe
Romne. Pe baza unei bibliografii ample, se ncearc identificarea rolului
cultural si spiritual pe care Sf. Nicodim l-a avut n organizarea vietii
Studii 273

monahale romnesti din tara Romneasc, n a doua jumtate a sec. al

XIV-lea.
Eugen, GLCK, Frmntri legate de scaunul episcopal al
Aradului n anii 1838-1853, n Teologia, ISSN 1453 - 4789, An V,
nr. 3-4/2001, pp. 40-61. Autorul si propune s contureze viata bisericeasc
din eparhia Aradului, n timpul episcopului Gherasim Rat. Revolutia de la
1848, sinodul de la Chisinu Cris (martie-aprilie 1849) lucrrile celor dou
consistoare ortodoxe din Arad si Oradea n contextul frmntrilor
revolutionare, sunt cteva din temele dezvoltate care contextualizeaz
desfsurarea vietii comunittilor ortodoxe romnesti din eparhia amintit.
Eugen GLCK, Contributii cu privire la parohiile ortodoxe
romne din Ungaria, apartintoare consistoriului din Arad (1792-
1848), n Teologia, ISSN 1453 - 4789, An II, nr. 1-2/1998, pp. 64-84.
Autorul urmreste identificarea conditiilor propice de organizare a
unor parohii ortodoxe romnesti n eparhia Aradului, n contextul
reglementrilor urbariale dispuse n imperiul habsburgic si relatia acestora
cu consistoriul din Arad.
Eugen GLCK, Noi contributii cu privire la viata religioas si
cultural a romnilor din Ungaria, n Teologia, ISSN 1453 - 4789,
An IV, nr. 2/2000, pp. 70-88.
Este prezentat configuratia demografic a romnilor din Ungaria,
viata si organizarea lor bisericeasc si cultural. O atentie deosebit se
acord si activittii cadrelor didactice, care au ntmpinat, adeseori,
greutti, n desfsurarea lucrrii lor educative si nationale.
Eugen GLCK, Urme de viat bisericeasc n vechea eparhie a
Budei, n Teologia, ISSN 1453 - 4789, An IV, nr. 4/2000, pp. 122-138.
Utiliznd izvoare documentare inedite, autorul aduce contributii noi
la conturarea tabloului etnic si confesional al ortodocsilor din vechea
eparhie a Budei. Sunt reliefate conflictele nregistrate la nceputul sec. al
XIX-lea, ntre ortodocsii srbi si romni si ntre ortodocsii greci si
macedoromni, aceast perioad nregistrnd dorinta de autonomie etnic
si organizarea bisericeasc pe criterii etnice.

tefan NEGREANU, Cltori strini prin trile Romne n epoca

lui Mihai Viteazul, n Teologia, ISSN 1453 - 4789, An III, nr. 1-2/
274 Teologia, 4 / 2007

1999, pp.82-86.
Perioada nregistrat la sfrsitul sec. al XVI-lea si la nceputul sec. al
XVII-lea cunoaste o crestere apreciabil a numrului peregrinilor strini,
care s-au perindat prin trile romne, nsemnrile lor viznd starea social si
economic n care se aflau romnii, traditiile etnice, limba si viata lor spiritual.
Melente NICA, Un colaborator al revistei Biserica si coala:
prof. Eduard Gvnescu, n Teologia, ISSN 1453 - 4789, An I, nr. 3-
4/ 1997, pp.39-50.
Studiul evidentiaz personalitatea profesorului Eduard Gvnescu si
contributia sa la dezvoltarea vietii culturale ardene, prin colaborarea la
revista ardean Biserica si coala, prin lucrri istorice si printr-o
prezent dinamic la toate evenimentele culturale ale orasului Arad.
Melente NICA, Alexandru Gavra omul si opera n lumina
unei scrisori inedite, n Teologia, ISSN 1453 - 4789, An VII, nr. 2/
2003, pp. 79-96.
Sunt oferite informatii referitoare la viata si opera lui Alexandru Gavra,
directorul Liceului Pedagogic din Arad, n cea de-a doua jumtate a
secolului al XIX-lea. Studiul prezint si o scrisoare, datat la 6 noiembrie
1882, care exprim nentelegerile dintre el si Al. Papiu Ilarian, privind
tiprirea operei lui Gheorghe incai, Hronica romnilor si a mai multor
neamuri. Este mentionat si puternicul sentiment nationalist al lui Gavra.
Ioan Octavian RUDEANU, Traditia religioas bizantin n trile
Romne n secolele XVI-XVIII, n Teologia, ISSN 1453 - 4789, An
VIII, nr. 1-2/2004, pp. 194-205.
Lucrarea este structurat n cteva subteme, care ncearc abordarea
temei propuse n titlu: consideratii generale; traditii bizantine n viata politic
romneasc; domnii romni si ortodoxia; trile Romne ntre Rsritul
ortodox si Occidentul catolic si reformat; nvtmintele actuale desprinse
din studiul traditiilor religioase bizantine n trile Romne (sec. XVI-XVIII).
Ioan Octavian RUDEANU, Consideratii referitoare la un vechi
manuscris romnesc, n Teologia, ISSN 1453 - 4789, An X, nr. 4/
2006, pp.201-213.
Autorul face o descriere a unui manuscris romnesc, copiat n spatiul
central transilvan, de un copist din localitatea Rsinari, de lng Sibiu, pe
nume Ioan Droc. Manuscrisul cuprinde o Epistolie a Domnului si
Studii 275

Mntuitorului Hristos si un calendar tradus n limba romn din limba

srb. Sunt prezentate, de asemenea, si unele nsemnri scrise pe filele
manuscrisului, acestea oglindind frnturi ale vietii cotidiene a credinciosilor
romni din acel tinut romnesc.
Mihai SSUJAN, ntemeierea si organizarea schitului romnesc
Prodromul din Muntele Athos n secolul al XIX-lea, n Teologia,
ISSN 1453 - 4789, An III, nr. 1-2/1999, pp.87-100.
Lucrarea se bazeaz pe izvoare inedite, respectiv pe identificarea, n
biblioteca schitului romnesc Prodromul din Muntele Athos, a unui
manuscris ntocmit, n anul 1906, de monahul Irinarh isman de la acelasi
asezmnt monahal. Manuscrisul constituie tomul II dintr-o serie de alte
23 de tomuri, referitoare la istoria mnstirilor athonite, scrise ntr-o
perioad de 26 de ani (1890-1916). Sunt abordate dou subteme centrale
pentru ntelegerea problematicii propuse: nceputurile vietii monahale
romnesti n Muntele Athos si o analiz a actelor normative privitoare la
relatia de jurisdictie stabilit ntre schitul romnesc Prodromul si
mnstirea greceasc Marea Lavr.
Mihai SSUJAN, nsemnri pe filele crtilor vechi romnesti,
descoperite ntr-un muzeu bisericesc din Transilvania, n Teologia,
ISSN 1453 - 4789, An III, nr. 3-4/1999, pp.107-121.
Subiectul studiului de fat l constituie prezentarea ctorva consideratii
pe marginea nsemnrilor identificate n 220 de crti vechi romnesti
(majoritatea datnd din sec. XVIII-XIX) din cadrul unei colectii muzeale
bisericesti din localitatea Agnita, jud. Sibiu. nsemnrile vizeaz donatii,
cumprri de crti, numele detintorilor sau al celor care s-au ngrijit de
legarea n piele a acestora; nume de episcopi, preoti, cantori, nvttori, studenti,
elevi si soldati; evenimente familiale si sociale din viata comunittii locale;
evenimente istorice-politice; evenimente meteorologice; s.a. Diversitatea
nsemnrilor indic rolul complex al crtilor liturgice romnesti n secolele
anterioare, ele avnd, nu doar o functie exclusiv liturgic, ci si una de cronic
personal sau public a vietii cotidiene a parohiei, constituind azi, un izvor
documentar inedit n cercetarea vietii spirituale, sociale si politice din trecut.
Ernst Chr. SUTTNER, Influenta romneasc asupra Teologiei
Bisericilor de traditie bizantin n secolul al XVII-lea, n Teologia,
ISSN 1453 - 4789, An VI, nr. 2/2002, pp. 133-146.
276 Teologia, 4 / 2007

Este prezentat, comparativ, ortodoxia greac, romneasc si ostslav,

din sec. al XVII-lea, fiind evidentiat, apoi, rolul mitropolitului Petru Movil
al Kievului n dezvoltarea teologiei ortodoxe, prin deschiderea ierarhului
fat de cultura modern european si prin ncercarea acestuia de a oferi
rspunsuri provocrilor lumii sale, prin intermediul unei ortodoxii dinamice
si creatoare.
Viorel, tIGU, Contributii privitoare la activitatea lui Stan Zugravul,
n Teologia, ISSN 1453 - 4789, An III, nr. 1-2/1999, pp. 101-106.
Autorul propune, n studiul su, un punct de vedere personal cu privire
la originea transilvnean a pictorului bisericesc Stan Zugravul, raportndu-
se la alte articole aprute n unele reviste de cultur romnesti, din anii
1970 si 1972, care opteaz pentru o origine bntean a acestuia.
Consideratiile autorului au la baz un caiet cu modele ale personajului
mentionat. Este abordat si contextul cultural din spatiul romnesc de secol
XVIII, cu implicatiile sale n arta bisericeasc.
Pavel VESA, Contextul politic, bisericesc si cultural al aparitiei
revistei Biserica si coala si evolutia ei, n Teologia, ISSN 1453 -
4789, An I, nr. 3-4/ 1997, pp.25-38.
La mplinirea a 120 de ani de la aparitia revistei eparhiale ardene
Biserica si coala (1877-1948), autorul prezint contextul politic,
bisericesc si cultural al aparitiei acesteia, rezervnd loc special evolutiei
publicatiei, n timp. Aparitia si programul revistei, redactorii revistei,
colaboratorii revistei, tematica acesteia, aria de rspndire si relatia cu
publicul, sunt punctele centrale care, prin abordarea lor, evidentiaz rolul
publicatiei Biserica si coala n viata cultural a romnilor ardeni, ea
fiind unicul ndrumtor al clerului si credinciosilor din cuprinsul eparhiei
sub raportul vietii religios morale si culturale.

III.2. IERARHI ROMNI ORTODOCI

Alin ALBU, Mitropolitul Andrei aguna si scoala transilvnean.
Dimensiunea national a demersului cultural sagunian, n Teologia,
ISSN 1453 - 4789, An IX, nr. 3/2005, pp. 69-82.
Lucrarea este structurat n cteva subteme care ncearc abordarea
temei propuse n titlu: aguna si programul national scolar; scoli confesionale
si scoli nationale; scolile lui aguna; semnificatii national-politice ale ctitoriei
Studii 277

scolare saguniene.
Pavel CHERESCU, Lupta lui Andrei aguna pentru mbunttirea
situatiei materiale a clerului ortodox din Transilvania n deceniul
absolutismului (1851-1860), n Teologia, ISSN 1453 - 4789, An
XI, nr. 2/2007, pp.11-29.
n perioada absolutismului, clerul ortodox transilvnean vietuia n
conditii umilitoare. Odat ajuns n parohia sa, preotul trebuia s se ntretin
pe sine si familia sa din banii primiti la nunti si nmormntri sau din ce
putea s cstige din munci ocazionale sau manuale pe mosia proprietarului.
Pentru mbunttirea acestei stri a preotimei ortodoxe, episcopul Andrei
aguna a militat, att n scris prin memorii ct si verbal, mpreun cu
alti fruntasi politici ai vremii. Cu toate acestea, situatia material a clerului
nu s-a mbunttit, rmnnd si n deceniul urmtor o problem ce a
confruntat Biserica Ortodox Romn din Transilvania si pe vrednicul
su ocrmuitor, ierarhul de vrednic pomenire Andrei aguna.
Marius EPPEL, Publicistica bisericeasc a lui Vasile Mangra, n
Teologia, ISSN 1453 - 4789, An XI, nr. 3/2006, pp.56-64.
Studiul prezint publicistica bisericeasc a viitorului mitropolit Vasile
Mangra, al Transilvaniei, care a activat anterior si ca publicist sau redactor
al revistelor ardene Speranta, Lumina, si Biserica si coala.
Preocuprile acestuia vizeaz interpretarea Statutului Organic al Bisericii
Ortodoxe din Transilvania, relatia Stat Biseric, ridicarea nivelului
pastoral si intelectual al preotimii ortodoxe din comitatul Aradului, s.a.
Experienta acumulat timp de patru decenii de activitate gazetreasc, l-
a ajutat s se imprime n constiinta publicului romnesc din Transilvania si
din Regatul Romniei, contribuind astfel la dezvoltarea ziaristicii romnesti
din a doua jumtate a secolului al XIX-lea si primele dou decenii ale
secolului al XX-lea.
Eugen GLCK, Precizri privind activitatea episcopului Ioan
I. Papp, n Teologia, ISSN 1453 - 4789, An VII, nr. 1/2003, pp. 9-13.
Este subliniat pozitia episcopului Ioan I. Papp al Aradului fat de
politica de stat bisericeasc a autorittilor maghiare de la Budapesta,
politic ndreptat mpotriva scolilor confesionale romnesti din
Transilvania. Autorul analizeaz apoi legea nvtmntului din 1907, cu
rezultate negative asupra educatiei romnesti si a Bisericii Ortodoxe
278 Teologia, 4 / 2007

Romne.
Eugen GLCK, Contributii noi cu privire la biografia episcopului
Roman Ciorogariu, n Teologia, ISSN 1453 - 4789, An I, enr. 1/1997,
pp. 74-82.
Studiul ofer informatii documentare noi cu privire la perioada anilor
de studii universitare ale viitorului episcop Roman Ciorogariu, la
universittile germane din Leipzig si Bonn.
Ioan Octavian RUDEANU, Gndurile testamentare ale
episcopului Grigorie Comsa, n Teologia, ISSN 1453 - 4789, An IV,
nr. 3/2000, pp. 80-83.
Sunt evidentiate cteva trsturi de caracter ale ierarhului ardean
Grigorie Comsa, prin prezentarea unui articol al acestuia, aprut postum,
n revista Femeia satelor din Deva. Dimensiunea pastoral misionar
a activittii lui Grigorie Comsa constituie ideea centrala a lucrrii de fat.

III.3. MONOGRAFII DE PROTOPOPIATE, PAROHII I BISERICI

Florin ARDELEAN, Biserica din Criscior, n Teologia, ISSN
1453 - 4789, An III, nr. 1-2/1999, pp. 119-123.
ncercnd o considerare de ansamblu a picturilor bisericii din Criscior,
autorul identific alturarea unor elemente apartinnd ariei de art bizantin
cu altele romano gotice, aceasta fiind definitorie pentru momentul de
tranzitie artistic care se nscrie n dezvoltarea picturii murale transilvnene,
de la sfrsitul sec. al XIV-lea si nceputul sec. al XV-lea.
Florin DOBREI, Biserica din Densus un monument controversat,
n Teologia, ISSN 1453 - 4789, An IX, nr. 1/2005, pp. 74-87.
Sunt prezentate opiniile diferentiate ale unor istorici romni si strini
cu privire la biserica din Densus. O atentie special se acord lucrrii
ntocmite, n anii 1765-1767, de un ofiter austriac n regimentele de granit
de la Orlat si Hateg, care considera c, la origine, bisericuta din Densus
a fost un mausoleu funerar pgn. Este prezentat si analizat, de asemenea,
si ansamblul arhitectural si pictural al bisericii.
Ioan Octavian RUDEANU, Parohia ortodox romn Cincis n
legturile sale cu Corvinestii, n Teologia, ISSN 1453 - 4789, An V,
nr. 3-4/2001, pp. 91-99.
Studii 279

Se urmreste identificarea unor relatii ale cnezilor din Cincis (zona

Hunedoarei) cu Iancu de Hunedoarea, de asemenea, o prezentare a
tabloului arhitectural si pictural al bisericii parohiale din aceast localitate.
Pavel VESA, Protopopiatele ardene. Istoric si evolutie (1701-
1918), n Teologia, ISSN 1453 - 4789, An VII, nr. 1/2003, pp. 136-162.
Lucrarea prezint istoria si evolutia unittilor administrative bisericesti
n episcopia Aradului ntre anii 1701 si 1918. Din cele 14 unitti
administrative bisericesti care se aflau n zona analizat geografic si
cronologic, existenta a doar 3 (Arad, Lipova si Ineu) continu pn astzi.
Unittile administrative bisericesti din Pecica, Ndlac, Vinga si Zarand
au cunoscut o existent scurt, fiind apoi dizolvate din mai multe motive.
Hlmagiu a avut unitatea rspndit pe cea mai mare suprafat, cu cel
mai mare numr de parohii. Astzi, n Arad mai sunt doar 4 unitti
administrative bisericesti, Arad, Ineu, Lipova si Sebis, cu sediile n parohiile
mentionate mai sus.

III.4. NVtMNUL TEOLOGIC I PEDAGOGIC ARDEAN

Flavius ARDELEAN, Aspecte ale activittii Academiei Teologice
din Arad, n paginile revistei Biserica si coala, n Teologia, ISSN
1453 - 4789, An I, nr. 3-4/1997, pp. 69-78.
Lucrarea se constituie n evidentierea unor evenimente mai importante
din activitatea didactic si misionar a profesorilor si studentilor teologi
ardeni, oglindite n revista eparhial ardean, Biserica si coala.
Anton ILICA, Preparandia ardean, n Teologia, ISSN 1453 -
4789, An V, nr. 1/2001, pp. 20-25.
Sunt prezentate conditiile administrative ale nfiintrii Preparandiei
din Arad, modul de organizare a nvtmntului pedagogic romnesc n
perioada 1812-1822, de asemenea, legturile de colaborare cu Institutul
Teologic din Arad, nfiintat n anul 1822, Preparandia din Arad fiind cea
mai veche scoal pedagogic romneasc de grad secundar din spatiul
romnesc de la nceputul sec. al XIX-lea.

Mihai SSUJAN, Academia Teologic din Arad n anul scolar

1944-1945, n Teologia, ISSN 1453 - 4789, An IV, nr. 2/2000, pp. 89-
107.,
280 Teologia, 4 / 2007

Studiul prezint componentele esentiale care au conturat profilul

nvtmntului teologic superior ardean, n acest an scolar: activitatea
didactic, repartizarea materiilor de nvtmnt si numele profesorilor
care le-au predat, studentii nscrisi la Academia Teologic, cursurile cu
studentii, cldirea, inventarul si biblioteca Academiei, presiunile noului regim
politic din Romnia asupra Academiei Teologice din Arad, si lupta
profesorilor teologi ardeni pentru suprematia si prestigiul scolii lor.
Informatiile oferite se bazeaz pe documentele inedite, descoperite n
Arhiva Episcopiei Ortodoxe a Aradului si Hunedoarei, dovedindu-se astfel
importanta cercetrii datelor arhivistice pentru conturarea mai complet
a identittii culturale a unei institutii de cultur, desfiintat n mod abuziv
n anul 1948 si renfiintat cu mult efort si entuziasm n anul 1991.
Mihai SSUJAN, Preotul, profesorul si istoricul Teodor Botis
(1873-1940). Date bio-bibliografice, n Teologia, ISSN 1453 - 4789,
An IX, nr. 2/2005, pp.125-155.
Studiul evidentiaz personalitatea profesorului Teodor Botis si
contributia sa la dezvoltarea vietii culturale ardene, n prima jumtate a
sec. al XX-lea. Studiile efectuate, activitatea didactic (director si apoi
rector al scolii teologice ardene ntre anii 1918-1938), slujirea pastoral
si functiile ncredintate n viata cultural a orasului Arad, constituie cteva
componente ale activittii sale didactice profesionale. Contributiile
istoriografice si rolul pe care l-a avut n conturarea unui nvtmnt teologic
superior autonom bine articulat, de asemenea, aprecierile contemporanilor
cu privire la personalitatea sa, constituie subtemele urmtoare ale studiului
de fat. Prin activitatea sa stiintific, didactic si de ndrumare spiritual
a studentilor teologi, dasclul crturar Botis, cu un doctorat strlucit la
Facultatea de teologie ortodox a Universittii din Cernuti, a reusit s
impun un nalt nivel stiintific Academiei teologice din Arad, oferindu-i un
loc de frunte n rndul celorlalte scoli teologice din Transilvania si din
ntreaga Romnie. Aprecierile contemporanilor si dovedesc, de
asemenea, n chip elocvent, stima si pretuirea de care se bucura preotul
profesor Teodor Botis n lumea cultural romneasc.
Mihai SSUJAN, Teodor Botis: Contributii istoriografice, n
Teologia, ISSN 1453 - 4789, An IX, nr. 3/2005, pp. 211-236.
Istoria Eparhiei Aradului la nceputul erei constitutionale, este titlul
Studii 281

unui material documentar inedit, apartinnd istoricului Teodor Botis, care

reliefeaz organizarea eparhiei Aradului ntr-o perioad cronologic de
scurt durat (1870-1875), dar foarte bogat n evenimente. Este perioada
care inaugureaz organizarea constitutional n cadrul renfiintatei
mitropolii ortodoxe romne a Transilvaniei (1864), avnd ca suport legislativ,
Statutul organic al mitropolitului Andrei aguna, care, potrivit cuvintelor
lui Teodor Botis, a trezit Biserica romnilor din Ungaria si Transilvania
la o nou viat. Lucrarea n manuscris are ca surse istoriografice,
protocoalele sedintelor sinoadelor eparhiale ardene din anii 1870-1875,
unele pastorale si circulare ale ierarhilor ardeni si ale mitropolitilor
Transilvaniei din aceast perioad si publicatia bisericeasc ardean
Lumina.

III.5. ALTERITtI CONFESIONALE: ORTODOCI - ROMANO-

CATOLICI - GRECO-CATOLICI
Mihai SSUJAN, Alteritti n relatiile interconfesionale din
Transilvania n perioada interbelic (ortodox - greco-catolic),
oglindite n revista Biserica si coala, n Teologia, ISSN 1453 -
4789, An I, nr. 3-4 /1997, pp. 79-85.
Studiul urmreste identificarea relatiei dintre cele dou Biserici
romnesti ortodox si greco-catolic, oglindit n paginile revistei ardene
Biserica si coala. Teme precum: efectele negative ale dezbinrii
bisericesti, puncte de vedere diferentiate cu privire la unirea bisericeasc,
elemente de eclesiologie, atitudinile ierarhilor ortodocsi fat de Biserica
unit, acuze si reprosuri la adresa celeilalte confesiuni, consideratii ale
crturarilor uniti din sec. al XIX-lea cu referire la Unirea cu Biserica
Romei, atitudini mpotriva Concordatului cu Vaticanul si a Legii generale
a Cultelor, chestiunea revenirii credinciosilor uniti n cadrul Bisericii
ortodoxe, sunt abordate n cadrul unei analize contextuale istorice si
culturale a societtii romnesti interbelice.

Mihai SSUJAN, Aprecieri diferentiate dintre latini si greci la

mijlocul sec. al XVIII, n Teologia, ISSN 1453 - 4789, An VIII, nr. 3/
2004, pp.250-274.
282 Teologia, 4 / 2007

Studiul este structurat pe dou capitole: ntre exclusivism si tolerant.

Identitate si alteritate confesional la mijlocul secolului al XVIII-lea n
spatiul catolic central - european si transilvan; Consideratii ale ministrului
austriac de stat Johann Christof Bartenstein privitoare la schisma dintre
Bisericile Rsritului si Apusului, pe baza unui document manuscris din
29 septembrie 1753, identificat n arhivele vieneze si a unui manual de
istorie redactat pentru instruirea printului coregent, Iosif al II-lea de acelasi
autor. Demersul stiintific ntreprins conduce la concluzia c Johann Christof
Bartenstein, aceast personalitate marcant, cu functii semnificative n
aparatul de stat austriac, a avut un rol decisiv n conturarea, n timp, a
politicii religioase de tolerant a mpratului Iosif al II-lea fat de ortodocsii
din monarhia austriac.
Alexandru SIMON, Marea schism si credinta medieval a
romnilor, n Teologia, ISSN 1453 - 4789, An VIII, nr. 3/2004,
pp.200-220.
Studiul urmreste s evidentieze perceptia schismei din anul 1054, n
spatiul romnesc medieval. Bisericile, ierarhii si oamenii de ambele prti
ale anului o mie; Credinta romnului si religia statului la trecerea dintre
secolele XIII-XIV; Legitimarea statal romneasc si ultimele eforturi
de reunificare a crestinttii medievale; Schisma crestin si constientizarea
ei romneasc la sfrsitul Evului Mediu; sunt capitolele care dezvolt
tema anuntat, pe baza unei bibliografii romnesti si strine de specialitate,
complex si bine selectat.
Ernst Chr. SUTTNER, Unirea bisericeasc din Transilvania 1697-
1761. Strduinta pentru comuniune sacramental ntre Bisericile
surori degenereaz n convertirea crestinilor ortodocsi la catolicism,
n Teologia, ISSN 1453 - 4789, An I, nr. 2/1997, pp. 46-56.
n studiul de fat, este prezentat influenta eclesiologiei catolice n
derularea evenimentelor politice-religioase din Transilvania, la sfrsitul
sec. al XVII-lea si nceputul sec. al XVIII-lea, care au dus la unirea cu
Biserica Romei. Discutiile privitoare la unire, nregistrate n anul 1698,
care au avut, la nceput, un caracter florentin, au cunoscut o evolutie
dificil. Alturi de greuttile cu caracter social, au existat si greutti de
natur teologic, deoarece cardinalul Kollonich, care n calitatea sa de
primat al Ungariei, avea ultimul cuvnt de spus, nu a tinut seama de
Studii 283

indicatiile congregatiei De propaganda fide, trimise din Roma, clugrilor

iezuiti, ci a pretins de la mitropolitul transilvnean, primirea mrturisirii de
credint tridentine. A pus la ndoial sacramentalitatea Bisericii romne
ortodoxe si a trecut la rehirotonia sub conditione a mitropolitului romn.
Pavel VESA, Controverse confesionale n Episcopia Aradului
n prima jumtate a sec. al XIX-lea, n Teologia, ISSN 1453 - 4789, An
VIII, nr. 3 /2004, pp. 275-291.
Existenta unei vacante episcopale pe scaunul eparhiei Aradului n
perioada anilor 1815-1829 si 1830-1835, a fost exploatat de episcopul
unit de Oradea, Samuil Vulcan, care a ncercat s-i atrag pe romnii
ortodocsi ardeni la unirea cu Biserica Romei, implicit sub jurisdictia
mitropoliei catolice din Strigoniu (Esztergom), acestia aflndu-se la acea
dat, sub jurisdictia mitropoliei ortodoxe srbe din Carlovit. Autorul
identific, n studiul su, mai multe situatii de conflict confesional n diferite
localitti din aceast zon, trecerea fortat a unor comunitti la Biserica
greco-catolic (unit) si revenirea lor ulterioar la Biserica ortodox.

III.6. RELAtIA SOCIETATE - STAT BISERIC

Dan DEMEA, Sinodalitatea n miscarea national romn
contributii, n Teologia, ISSN 1453 - 4789, An II, nr. 1-2/1998, pp.93-99.
Studiul evidentiaz semnificatia sinodalittii n conturarea autonomiei
nationale a Bisericii ortodoxe romnesti din Transilvania dup crearea
statului dualist Austro-Ungaria, n 1867, prin anexarea principatului
romnesc la Ungaria. Sinodalitatea, ca principiu esential specific statutului
sagunian, a adus avantaje si miscrii nationale a romnilor din aceast
perioad.
Marius EPPEL, Activitatea deputatilor ordeni n sinodul eparhial
din Arad ntre 1900-1915, n Teologia, ISSN 1453 - 4789, An X, nr.
4/2006, pp.70-80.
Autorul prezint unele evenimente reprezentative din viata sinodal
a eparhiei Aradului n perioada anilor 1900-1915, care avea n jurisdictia
ei, la acea vreme, si tinutul Bihorului. Deputatii ordeni au participat, n
virtutea prevederilor regulamentare, alturi de ardeni la toate sedintele,
dezbtnd urmtoarele teme esentiale pentru bunul mers legislativ-
organizatoric al eparhiei: verificarea si validarea alegerii deputatilor sinodali,
284 Teologia, 4 / 2007

aprobarea unor regulamente de functionare a organismelor bisericesti,

comentarea dispozitiilor articolului de lege XXVII din 1907 si rezolvarea
priorittilor Bisericii si a scolii confesionale n timpul primului rzboi mondial.
Gheorghe FIRCZAK si Constanta Alexandrina FIRCZAK,
Consideratii privind reflectarea obiectivelor Revolutiei de la 1848-
1849 n satul transilvnean, n Teologia, ISSN 1453 - 4789, An II,
nr. 3-4/1998, pp.49-52.
Este prezentat rolul administratiei romnesti n perioada mentionat,
n comitatul Hunedoarei, pe dimensiunea afirmrii vointei nationale a
romnilor, acestia dorind s se constituie ntr-un corp politic si national
autonom n Transilvania.
Lizica MIHUt, Ecouri ale Revolutiei de la 1848 n prtile Aradului, n
Teologia, ISSN 1453 - 4789, An II, nr. 3-4/1998, pp.39-41.
Este evidentiat rolul miscrii teatrale romnesti ardene n promovarea
ideilor revolutionare pasoptiste, teatrul din Arad fiind locul de desfsurare
a primelor manifestri publice care au salutat izbucnirea revolutiei
pasoptiste la Viena, Pesta si Bratislava.
Alexandru ROZ, Conferinta romnilor ardeni din 12/24 aprilie
1848, prima adunare important pentru drepturi nationale a
romnilor transilvneni, n Teologia, ISSN 1453 - 4789, An II, nr. 3-
4/1998, pp.42-48.
Conferinta din 12/24 aprilie 1848 marca nceputul ntrunirilor cu
caracter national ale romnilor din Transilvania, n contextul general al
revolutiilor pasoptiste europene. A fost organizat n casa fruntasului
revolutionar ardean, avocatul Ioan Popovici, care avea strnse legturi
cu revolutionarii romni din tara Romneasc si Moldova. Ideea de
reprezentativitate romneasc si de separatie ierarhic constituie ideile
centrale ale programului conferintei amintite.
Mihai SSUJAN, Schimbare de atitudine la Conferinta
ortodox din Moscova (iulie 1948), n Teologia, ISSN 1453 - 4789,
An VI, nr.1/2002, pp. 99-115.
Se urmreste prezentarea pozitiei Bisericii Ortodoxe Romne la
Conferinta ortodox din Moscova (9-18 iulie 1948), cnd Biserica Ortodox
Rus a cerut tuturor Bisericilor participante la aceast conferint, s nu
Studii 285

participe, n calitate de membri, la Conferinta din Amsterdam a Consiliului

Ecumenic al Bisericilor, urmrindu-se, astfel, ntreruperea legturilor
bisericesti cu Bisericile Apusene. Tema propriu zis este precedat de
evidentierea rolului pe care Biserica Ortodox Romn l-a avut n
Miscarea Ecumenic, n prima jumtate a sec. al XX-lea. A fost prezent
la aproape toate manifestrile ei pn n anul 1948, aducndu-si contributia
la fixarea unora din principiile sale. A gzduit congrese ecumenice si a
publicat pagini ntregi, n cadrul publicatiilor bisericesti romnesti, cu privire
la Miscarea ecumenic, aducndu-si, de asemenea, contributia la fixarea
unora din principiile sale.
Mihai SSUJAN, Decrete ale mprtesei Maria Tereza
privitoare la romnii ortodocsi si uniti din Transilvania (1744-1761),
n Teologia, ISSN 1453 - 4789, An I, nr. 1/1997, pp.83-96.
Sunt analizate decretele imperiale trimise autorittilor de stat din
Transilvania, n perioada mentionat, acestea oferind posibilitatea de a
urmri modul n care Curtea din Viena a urmrit rspndirea unirii cu
Biserica Romei, n principatul romnesc. Punerea n paralel a dispozitiilor
imperiale cu ceea ce s-a ntmplat pe plan local, n principat, poate oferi
istoricului, baza de plecare pentru a constata n ce msur, evenimentele
nregistrate n Transilvania au fost reflectarea ordinelor Curtii imperiale.
Mihai SSUJAN, Confruntri la masa conferintelor
ministeriale din Viena privitoare la romnii ortodocsi din Transilvania
(decembrie 1758-ianuarie 1759), n Teologia, ISSN 1453 - 4789,
An I, nr. 2/1997, pp. 57-65.
Situatia unirii cu Biserica Romei n principat, la mijlocul secolului al
XVIII-lea, si metodele rspndirii ei pe viitor, toleranta exercitiului religios,
chestiunea jurisdictiei asupra romnilor ortodocsi si numirea unui episcop
ortodox propriu pentru ei, au fost cteva din temele amplu dezbtute n
cadrul conferintelor ministeriale. Unii ministri, n special, cancelarul aulic
transilvan si ministrul pentru chestiunile transilvane Ulfeld, au sustinut
opinia potrivit creia nainte de anul 1744, ntreg poporul romn din
Transilvania, n afar de trei localitti ( Brasov, Fagaras si Sibiu), a fost
unit. Acestia considerau c si dup anul 1744, majoritatea romnilor a
rmas mai departe, n Biserica unit. n cadrul conferintelor ministeriale
au propus toleranta religioas doar pentru acei credinciosi ortodocsi, care
286 Teologia, 4 / 2007

locuiau n cele trei localitti. n acelasi timp, au propus pedepsirea

persoanelor individuale strine sau localnice care au ndemnat poporul la
prsirea unirii. Cei care prsiser Biserica unit, urmau, potrivit opiniei
lor, s fie readusi la unirea cu Biserica Romei prin metode misionare
crestine. Au fost alti ministri, precum presedintele Deputatiei aulice ilirice,
Bartenstein si cancelarul de stat Kaunitz, care au pus la ndoiala teza,
care se impuse deja, la Curtea din Viena, potrivit creia ntreg poporul
romn ar fi fost unit. S-au strduit s arate c si nainte de anul 1744, au
existat mai multi romni neuniti dect cei din cele trei localitti amintite, si
c situatia unirii a fost subred si naintea acestui an. Au propus ca acelor
persoane, care dup anul 1744 s-au declarat neunite, s li se acorde
toleranta religioas. Au considerat ura mpotriva neunitilor ca fiind
pgubitoare unirii, criticnd msurile de constrngere confesional si
propunnd metode de convertire pastorale moderate. Prin decretul din
13 iulie 1759 s-a acordat tuturor romnilor ortodocsi din principat, tolerant
religioas. Numirea unui episcop ortodox pentru acestia, n anul 1761, a
diminuat tensiunile confesionale.
Mihai SSUJAN, Politica militar si sanitar a Curtii din Viena
n Transilvania n a doua jumtate a sec. al XVIII-lea, n Teologia,
ISSN 1453 - 4789, An II, nr. 1-2/1998, pp.85-92.
Curtea din Viena a acordat o atentie deosebit securittii interne si
militare a Transilvaniei, aceasta constituind o zon de granit n sudul
imperiului. Principatul trebuia s detin rolul unui bastion de aprare n
fata imperiului otoman n care se aflau incluse si Moldova si tara
Romneasc. Misiunea armatei imperiale prezent n principat a fost
trasat mereu foarte precis si ferm de ctre Consiliul aulic de rzboi din
Viena. Comandamentul militar a fost primul organ al politicii imperiale de
centralizare. Generalii militari din Transilvania nu erau subordonati
conducerii locale. Au fost mereu si oameni politici, amestecndu-se
adesea, n chestiunile politice ale principatului. Unii dintre ei au fost n
acelasi timp si guvernatori. Granita transilvan a ndeplinit si un rol sanitar.
De-a lungul granitei a fost organizat un cordon sanitar pentru a ocroti
principatul care se afla n monarhie de ciuma care izbucnise si se rspndea
n sudul Carpatilor. Dispozitiile privitoare la interdictia trecerii granitei n
perioadele de criz sanitar, au vizat si pe unii preoti romni ortodocsi,
Studii 287

care plecau sau veneau din Moldova si tara Romneasc n Transilvania.

Nerespectarea dispozitiilor militare sanitare atrgea dup sine pedeapsa.
Mihai SSUJAN, Interventii ale Curtii tariste la Viena n
favoarea ortodocsilor din monarhia austriac, n Teologia, ISSN
1453 - 4789, An VII, nr. 2/2003, pp. 185-199.
Studiul ofer o prezentare cronologic a ntrevederilor dintre
ambasadorul rus la Viena, Keyserling si ministrul austriac de externe,
Kaunitz, si a unor dezbateri ministeriale austriece, nregistrate n anii 1757-
1762, n contextul politicii externe a celor dou state aflate n aceast
perioad, n aliant de rzboi. Dezbaterile au vizat, cu precdere, situatia
confesional a ortodocsilor din monarhia austriac. Problematica ortodox
a devenit un punct sensibil pe ordinea de zi a discutiilor diplomatice dintre
cei doi ministri. Descoperirea, n arhivele Vienei, a unor documente inedite
ofer date noi referitoare la tema mentionat.
SSUJAN, Mihai, Relatia Stat - Biseric n gndirea
mitropolitului Nicolae Blan, n Teologia, ISSN 1453 - 4789, An VIII,
nr. 1-2/2004, pp. 206-220.
La 10 februarie 1947, mitropolitul Nicolae Blan al Transilvaniei nainta
primului ministru Petru Groza, un program de politic bisericeasc,
aducnd pe aceast cale, n atentia guvernului, cteva teme de interes
major pentru Biserica Ortodox Romn, ierarhul romn dorind ca acestea
s fie luate n consideratie si de conducerea statului romn de atunci, n
conturarea unei politici bisericesti de stat, prin care s se obtin unele
avantaje politice de pe urma sprijinirii actiunilor Bisericii, cu conditia expres
a respectrii, pe viitor, a autonomiei Bisericii Ortodoxe Romne n fata
oricrei ingerinte externe, strine intereselor ei. Continutul acestui program,
n nou puncte, este extrem de incitant si semnificativ n acelasi timp,
pentru a ntelege si mai bine atitudinea pe care ierarhul transilvan a avut-
o fat de conducerea de stat ostil la adresa Bisericii si a ntistttorilor
ei. Studiul de fat urmreste o prezentare rezumativ a punctelor si
accentelor mentionate n acest asa numitul program de politic
bisericeasc, permitndu-ne si un scurt comentar n acest sens.
Mihai SSUJAN, Printele Dumitru Stniloae. Fragmente
biografice, n Teologia, ISSN 1453 - 4789, An VIII, nr. 4/2004, pp.
142-161.
288 Teologia, 4 / 2007

Studiul mentionat se doreste a fi o modest contributie la conturarea

biografiei personalittii de exceptie a printelui profesor Dumitru Stniloae,
n perioada n care a activat ca profesor si rector la Academia teologic
Andreian din Sibiu (1929-1946). Sunt evidentiate momentele esentiale
biografice n aceast perioad: ncadrarea n functiile de profesor suplinitor,
titular provizoriu si titular definitiv la Academia Teologic din Sibiu; cererea
de eliberare din functia de rector al Academiei Teologice din Sibiu;
presiunile politice de stat pentru demiterea din functia de rector al
Academiei Teologice din Sibiu; regretul mitropolitului Nicolae Blan cu
referire la plecarea profesorului Stniloae de la Academia teologic din Sibiu;
profesorul Ilarion V. Felea un posibil urmas, la catedra de Dogmatic, al
profesorului Dumitru Stniloae. Documentele de arhiv, care stau la baza
elaborrii studiului de fat, se dovedesc a fi, nc o dat, de semnificatie
evident pentru scrierea istoriei recente a secolului XX si pentru cunoasterea
vietii culturale-religioase din acest timp, n complexitatea ei.

III.7. DEMOGRAFIE ISTORIC

Corneliu PDUREAN, Contributia lui Gheorghe Ciuhandu la
cercetrile de demografie istoric, n Teologia, ISSN 1453 - 4789,
An V, nr. 2/2001, pp. 148-153.
Cercetrile de demografie istoric ardean au realizat un progres
important n perioada interbelic, prin lucrrile preotului si istoricului
ardean Gheorghe Ciuhandu, care are meritul de fi fost primul care a
sesizat raportul dintre istorie si statistic. Cercetrile sale au la baz registre
de impozitare a iobagilor precum si sase conscriptii elaborate ntre 1743
si 1752 referitoare la comitatul Arad si Zrand, precum si la localittile
incluse n zona regimentelor de granit. Ciuhandu are meritul de a fi stabilit
si structura etnic si confesional a comitatului Arad, n perioada
mentionat.
Corneliu PDUREAN, Izvoare demografice referitoare la
comitatul Arad n sec. XIX, n Teologia, ISSN 1453 - 4789, An V, nr.
3-4/2001, pp. 84-90.
Sunt prezentate si analizate cinci recensminte nregistrate n monarhia
austriac, (respectiv Austro-Ungaria, dup 1867), n sec. al XIX-lea, de
asemenea, registrele parohiale de stare civil apartinnd confesiunilor:
Studii 289

ortodox, romano-catolic, greco-catolic, reformat, evanghelic si

mozaic din Arad si unele localitti nvecinate, acestea evidentiind tabloul
demografic a populatiei din aceast parte de tar, n acest timp.
Corneliu PDUREAN, Unele concluzii privind evolutia
nuptialittii la romnii ortodocsi din orasul Arad n secolul al XIX-
lea, n Teologia, ISSN 1453 - 4789, An VII, nr. 1/2003, pp.87-97.
Sunt analizate unele aspecte privind evolutia nuptialittii la romnii
ortodocsi din Arad, numrul cstoriilor mixte, precum si distributia
sezonier a cstoriilor.
Corneliu PDUREAN, Importanta recensmntului din anul
1930 pentru studiile de demografie istoric referitoare la judetul
Arad, n Teologia, ISSN 1453 - 4789, An VII, nr. 2/2003, pp. 97-101.
Articolul subliniaz importanta recensmntului din anul 1930 pentru
stabilirea unei structuri etnice si confesionale a districtului Arad, dup
primul rzboi mondial. Recensmntul a permis si nregistrarea principalelor
tendinte ale fenomenului demografic ntre cele dou rzboaie mondiale.
Corneliu PDUREAN, Structura etnic si confesional a
judetului Arad n anul 1930, n Teologia, ISSN 1453 - 4789, An VII,
nr. 3-4/2003, pp. 176-185.
Autorul realizeaz un studiu pe structura etnic si confesional din
Arad, ncepnd cu data recensmntului din 1930. Dintr-o perspectiv
etnic, se observ o crestere a ponderii romnilor n orase si o relativ
diminuare a ponderii maghiarilor la sate. Din punct de vedere confesional,
apare o diminuare a numrului crestinilor ortodocsi n comparatie cu datele
recensmntului din 1910. Cauzele acestor schimbri sunt prezentate de-
a lungul studiului.

III.8. ISTORIOGRAFIE
Nicolae BOLEA, Iconoclasmul n istoriografia romneasc, n
Teologia, ISSN 1453 - 4789, An X, nr. 2/2006, pp.17-34.
Autorul depseste aria tematic a studiului su mentionat n titlu,
abordnd o serie de subteme care vizeaz problematica iconoclasmului:
sinoadele ecumenice si importanta lor pentru viata Bisericii; sinoadele
ecumenice ca expresie a universalittii Bisericii; sinoadele ecumenice n
cultul si iconografia Bisericii Ortodoxe; problema cinstirii icoanelor la primii
290 Teologia, 4 / 2007

crestini; criza iconoclast; teologia ortodox a icoanelor; Sfntul Ioan

Damaschinul si sinodul al saptelea ecumenic; preocupri si studii de
teologie istoric universal n Biserica Ortodox Romn; iconoclasmul
n istoriografia romneasc.
Daniil STOENESCU, Importanta Istoriei Vicariatului greco-
catolic al Hategului a dr. Iacob Radu (Lugoj, 1913) pentru
istoriografia religioas a trii Hategului, n Teologia, ISSN 1453 -
4789, An II, nr. 3-4/1998, pp.28-38.
ntre lucrrile de referint privitoare la istoriografia religioas a trii
Hategului, un loc important l ocup Istoria Vicariatului greco-catolic al
Hategului, scris n anul 1913, n Lugoj, de dr. Iacob Radu, canonic de
Lugoj si fost vicar al Hategului. Precedat n timp de ematismul istoric
al Diecezei Lugojului, din 1903, Istoria Vicariatului greco-catolic al
Hategului (455 pag.) se constituie ntr-un adevrat izvor scris pentru
istoriografia bisericeasc a spatiului geografic, istoric, cultural si spiritual
amintit. Autorul urmreste, n studiul su, prezentarea detaliat a celor
zece capitole ale crtii, evidentiind componente esentiale pentru conturarea
unui tablou monografic complex, care depseste granitele confesionale.
Lia VLAD, Istoriografia Bisericii Ortodoxe si Greco-Catolice
din Arad si Bihor n prima jumtate a secolului al XVIII-lea, n
Teologia, ISSN 1453 - 4789, An XI, nr. 2/2007, pp.194-231.
Sunt prezentate lucrrile istoricilor romni care vizeaz realittile
istorice din partea de Vest a trii, n prima jumtatea a secolului al XVIII.
ntre cele mai importante aspecte vizate se ncadreaz fenomenul uniatiei
nregistrat si n aceast parte de tar si felul cum se oglindeste el n lucrrile
de istorie din perioada imediat urmtoare sau mai trziu, n lucrrile
istoricilor din secolul al XX-lea, laici si clerici.
 RECENZII
291

Daruri de Crciun Daniel, Mitropolitul Moldovei si

Bucovinei, Editura Trinitas, Iasi, 2005, p. 1-140.
Fclii de nviere Daniel, Mitropolitul Moldovei si
Bucovinei, Editura Trinitas, Iasi, 2005, p. 1-182.

n anul 2005, Editura Trinitas din Iasi a Mitropoliei Moldovei, a tiprit

dou valoroase lucrri ale actualului Patriarh al Bisericii Ortodoxe Romne,
Prea Fericitul Daniel, pe atunci fiind Mitropolitul Moldovei. Acestea sunt
dedicate celor mai importante srbtori ale crestinttii: Nasterii Domnului
si nvierii Sale. Dup cum se arat n subtitlul fiecrui volum, se caut
ntelesurile celor dou mari srbtori.
Initial au fost studii sau pastorale de Crciun sau de Sfintele Pasti,
dar modificate si adaptate unui anume scop cunoasterii semnificatiei
srbtorilor Nasterii si nvierii Domnului care s ne ndemne a fi buni
crestini, fptuitori de fapte bune.
Primul dintre volume se intituleaz Daruri de Crciun ntelesuri
ale srbtorii Nasterii Domnului. Dup cum arat P.F. Sa n Prefat,
aceste meditatii sunt daruri spirituale si hran pentru sufletul nostru n
cresterea sa duhovniceasc (p. 7). Un studiu introductiv ne lmureste
istoricul srbtoririi Nasterii Domnului artnd c Nasterea si Botezul
Domnului s-au srbtorit n aceeasi zi, ca, apoi, treptat, cele dou srbtori
crestine s se srbtoreasc separat: n 375 n Antiohia, n 379 la
Constantinopol, iar n secolul al V lea la Alexandria si Ierusalim. Motivele
acestei separri au fost legate de contracararea influentei cultului pgn
al Soarelui si a zeului persan Mithra, legate de solstitiul de iarn care,
pentru crestini avea o alt semnificatie si anume nceputul eliberrii lumii
de ntunericul pcatului si a mortii (p. 10).
292 Teologia, 4 / 2007

Pregtirea Crciunului se realizeaz prin slujbe speciale, post, prin

colinde. Colindul vesteste taina mntuirii lumii (p. 15). Colindul este
sfnt si bun. Este sfnt fiindc binevesteste o tain sfnt (p. 16), si
este bun fiindc ne ndeamn s fim buni (p. 16) cu cei din apropierea
noastr.
Urmeaz o serie de meditatii (pastorale) de Crciun, fiecare abordnd
o anumit tem, din care cititorul poate desprinde o anumit nvttur.
Crciunul din 1990 prilejuieste meditatia asupra tainei coborrii Fiului
lui Dumnezeu pe pmnt aducnd darul liberttii (p. 21). Libertatea
cstigat trebuie folosit n mod spiritual, noi, romnii, s fim primii n
Europa n sporirea credintei n Dumnezeu (p. 25).
Nasterea Domnului ne arat iubirea lui Dumnezeu pentru oameni
creia noi putem s-I rspundem transformnd pestera inimii noastre n
slas n care El s aduc lumina, pacea si bucuria Sa (p. 32). Scopul
acestei mari srbtori este nnoirea noastr duhovniceasc, iar tinerii
trebuie s nvete virtutile strmosesti, s descopere frumusetile vietii
crestine (p. 37).
Crciunul a fost si trebuie s rmn o srbtoare a familiei crestine,
considerat de P.F. Sa coroan a creatiei divine, s devin locul n
care omul ncepe s nteleag taina iubirii si binecuvntrii lui Dumnezeu
(p. 52).
Noi crestinii socotim anii erei crestine de la Nasterea Domnului. De
atunci fiecare an este anul mntuirii (Anul 2008 este si el un an al
mntuirii sau al Domnului). Vorbim de timpul mntuirii care este prezent
anual si chiar zilnic timp n care trebuie s ne amintim de Dumnezeu, s
fim n relatie cu El.
Nasterea Domnului ne aminteste c Iisus Hristos a venit pe pmnt
ca s ne arate c destinatia noastr este Cerul (destinatia noastr ultim
nu este pmntul si moartea, ci cerul si viata vesnic p. 61). n acest
sens, P.F. Sa ne ndeamn s regndim unii termeni ca libertate, buntate,
bogtie artnd c liber cu adevrat este numai omul care iubeste pe
Dumnezeu si pe semenii si (p. 69), c adevrata bogtie este buntatea
din inim (p. 73). Ultima si cea mai de seam bogtie este bogtia
sufletului, adic dreapta credint si buntatea inimii, milostenia, prietenia
si omenia (p. 77), prin rugciune si priveghere s nlocuim rutatea si
Recenzii 293

srcia sufletului cu buntatea si bogtia spiritual pe care le aduce credinta

vie n Dumnezeu (p. 78).
n finalul crtii, vorbind despre Lumina din Bethleem Iisus Hristos
ni-L prezint ca model al iubirii curate (p. 90), nceput al vindecrii
trupului si al sufletului nostru, al vindecrii de nstrinare prin rugciune si
fapte bune (p. 131). Viata lui Iisus Hristos este un model de o continu
druire de Sine (p. 138) pn la Cruce si nviere.
Al doilea volum Fclii de nviere ntelesuri ale Sfintelor Pasti
cuprinde un buchet de luminoase nvtturi despre nvierea Domnului
care lumineaz trecerea crestinului de la moarte la biruinta nvierii. La
nceput suntem lmuriti cu privire la numele si istoricul srbtoririi Pastilor.
n egiptean pesah nseamn trecere. Cosmic, semnific trecerea
soarelui din emisfera austral la cea boreal, biruinta luminii si vietii asupra
ntunericului si a mortii. n acelasi studiu introductiv este prezentat istoricul
serbrii Pastelui la evrei, apoi modul de srbtorire a nvierii Domnului n
primele secole crestine, modul de calculare a srbtorii nvierii Domnului.
ntr-o conferint a P.F. Sale din 1992, nvierea Domnului e considerat
inima Ortodoxiei, iar Biserica laborator al nvierii si anticipare a
mprtiei lui Dumnezeu. nvierea lui Hristos nu este o simpl revenire
la viata pmnteasc ci nceputul altei vieti, viata vesnic (p. 47), este
biruinta Iubirii rstignite. nvierea Domnului ne aduce pacea si bucuria
care ne vin mai ales din curtenia si sfintenia vietii (p. 63). Pastile sunt
srbtoarea pregustrii luminii si vietii vesnice bucuria a toat lumea
(p. 70) speranta nvierii noastre.
nvierea Domnului prilejuieste ntlnirea n rugciune si fapte bune
cu Hristos (p. 95), lupta si biruinta noastr asupra fortelor demonice,
biruinta asupra iadului.
Sfintele Pasti sunt precedate de postul de 7 sptmni, de pocint si
iertare, de pregtire a bucuriei nvierii. Biserica Ortodox este deodat
Biserica pocintei si a bucuriei (p. 155). Se vorbeste, de asemenea,
despre smerenia Crucii si slava nvierii, despre taina legturii dintre Vinerea
Patimilor si Vinerea Tmduirii (Izvorul Tmduirii) care ne arat harul
vindector al lui Iisus Hristos (p. 174).
Meditatiile P.F. Sale Daniel, din ambele crti cuprind ndemnuri
pertinente pentru crestinii vremii noastre si mai ales pentru tineri. ntr-o
294 Teologia, 4 / 2007

lume dominat de stiint, P.F. Sa Daniel, nc de pe vremea cnd era

mitropolitul Moldovei, ndemna: s reunim mai mult stiinta cu
spiritualitatea, rugciunea cu ntelepciunea, cuvntul cu fapta, hrnicia cu
drnicia, osteneala si agoniseala cu grija pentru sntatea sufleteasc a
noastr si a celor din jurul nostru (p. 180).
n contextul istoric al lumii de azi si n Lumina nvierii Domnului, noi
romnii, azi pelerini prin lume, avem misiunea s artm lumina dreptei
credinte si a faptelor bune pretutindeni unde ne aflm (p. 181).
n sfrsit, putem afirma c cele dou crti ale P.F. Patriarh Daniel,
sunt o lectur accesibil pentru orice crestini, pentru tineri n general,
pentru studenti si preoti, pentru toti cei care doresc o cluz spre viata
vesnic gsind rspunsuri si ndemnuri spre mai bine, spre renasterea si
nvierea noastr spiritual.

Pr. Ioan Octavian Rudeanu

Recenzii 295

Pr. Prof. Dr. Mircea Pcurariu, Uniatia n Transilvania

n trecut si astzi, Editura Episcop Nicolae Popovici,
Oradea, 2006, 78 p.

Lucrarea de fat, elaborat cu mult competent si acrivie de ctre

renumitul istoric bisericesc Printele Profesor si Academician Mircea
Pcurariu de la Facultatea de Teologie Ortodox Andrei aguna din
Sibiu, care a aprut cu binecuvntarea Preasfintitului Printe Dr. Ioan
Mihltan Episcopul Oradiei, Bihorului si Slajului, se bucur de o audient
deplin motivat si justificat att n mediile cercettorilor si a istoricilor,
ct si n rndurile preotilor si a credinciosilor, mai cu seam cei din Ardeal,
care sunt interesati de felul n care s-a desfsurat unirea unei prti a
romnilor cu Biserica Romei.
Cunoastem faptul c istoriografia romneasc remarc, ntr-un mod
foarte limpede, demersurile istoricilor romni dintre cei mai reprezentativi,
n elucidarea acestui fenomen, cum ar fi Mitropolitul Andrei aguna,
profesorii si istoricii Nicolae Densusianu, Ioan Micu Moldoveanu, Silviu
Dragomir, Ioan Lupas, tefan Lupsa si Pr. Mircea Pcurariu. Mai trebuie
evidentiat, aici, directia modern care a fost abordat cu precdere de
ctre Nicolae Iorga cel care a subliniat efectele acestei uniri n procesul
de afirmare a constiintei nationale.
n cuvntul adresat cititorilor, autorul si exprim ndejdea c aceast
lucrare va contribui la lmurirea opiniei publice asupra uniatiei din
Transilvania si mai ales a scopurilor pe care le-a urmrit n trecut si azi.
Cartea beneficiaz (si) de o Prefat semnat de tnrul istoric Sorin Cuc
de la catedra de istorie a Universittii din Oradea. n partea introductiv
Printele Profesor Pcurariu face cteva precizri n legtur cu
296 Teologia, 4 / 2007

ncrestinarea daco-romanilor, n care combate unele false pretentii ale

istoricilor catolici cu privire la nceputurile crestinismului pe teritoriul trii
noastre, apoi cu privire la jurisdictia bisericeasc asupra comunittilor
nord-dunrene, limba de predicare a Evangheliei la strmosii nostri. Tot
n aceast parte este prezentat, ntr-un mod succint, situatia Bisericii
crestine pn la Schisma de la 1054 n care se arat c acest dureros si
trist eveniment a fost generat de cauze multiple, att de natur politic,
ct si religioas, care au culminat cu divergentele din secolele IX XI,
din vremea Patriarhilor Fotie si Mihai Cerularie si a Papilor Nicolae I si
Leon al IX lea. De asemenea, sunt prezentate urmrile acestei schisme
din 1054, artndu-se c prin ncercrile de unire si n urma Cruciadei a
patra relatiile tensionate dintre Rsrit si Apus s-au adncit tot mai mult.
Aceast parte introductiv se ncheie cu o privire asupra fenomenului
uniat din Europa Central si Orientul Apropiat precum si a rolului jucat de
iezuiti n atragerea ortodocsilor la unirea cu Biserica Romei.
Dup prezentarea acestor aspecte cu privire la relatiile dintre Rsrit
si Apus, autorul face, n partea a doua a lucrrii, o analiz pertinent
asupra ptrunderii uniatismului n rndul romnilor din Transilvania, artnd
conjunctura politic care a dus la unirea unei prti a clerului si a
credinciosilor de aici cu Biserica Romano-catolic. Este enuntat faptul
c odat cu ocuparea acestei regiuni de ctre habsburgii catolici, raportul
de forte trebuia schimbat n favoarea catolicismului, prin renfiintarea
episcopiilor romano-catolice, restituirea mosiilor ctre bisericile catolice
si prin readucerea iezuitilor n Transilvania. Deoarece cstigarea luteranilor
si a calvinilor la catolicism era practic imposibil, iezuitii si-au ndreptat
atentia spre romnii ortodocsi, care erau mai numerosi dect celelalte
natiuni recepte la un loc. Sunt artate apoi actiunile venite din partea
reprezentantilor Bisericii Catolice si a mpratului Leopold I prin care
preotilor romni ortodocsi li se promitea c vor putea beneficia de toate
drepturile clerului catolic dac se vor uni cu Biserica Romei si vor accepta
primatul papal. Este prezentat actul de unire si falsurile care-l nsotesc.
De asemenea este prezentat atitudinea echivoc a lui Atanasie Anghel,
precum si sfrsitul lui n chinuri si remuscri sufletesti. Drama romnilor
transilvneni nceput prin uniatism la 1700 va continua n 1714 prin
drmarea din temelii a catedralei si a resedintei mitropolitane ortodoxe
Recenzii 297

din Alba Iulia (Blgrad), care a fost ctitorit de ctre Domnitorul Mihai
Viteazul. Curtea imperial din Viena a continuat lupta mpotriva romnilor
ortodocsi din Ardeal prin nfiintarea episcopiei greco-catolice de Fgras,
iar biserica ortodox din acest oras ctitoria Domnitorului si Sfntului
Constantin Brncoveanul, a fost declarat drept catedral episcopal.
n cele ce urmeaz, Printele Mircea Pcurariu arat c urmrile
actului ncheiat de Atanasie Anghel au fost dintre cele mai dureroase: s-
a pierdut independenta Bisericii Ortodoxe romnesti din Transilvania, iar
n locul vechii Mitropolii Ortodoxe de la Alba Iulia s-a creat o episcopie
unit care a ajuns n subordinea arhiepiscopului romano-catolic maghiar
de Esztergom, mpratul a devenit conductorul suprem al noii biserici
greco-catolice, si-a ncheiat activitatea pentru o jumtate de secol tipografia
mitropolitan de la Alba Iulia, s-au rupt legturile culturale si bisericesti
cu tara Romneasc si cu Mitropolia Ungrovlahiei, s-a produs mult
dezbinare, ur si nencredere ntre fiii aceluiasi popor romn, care a putut
fi astfel stpnit mult mai usor de ctre habsburgi, conform principiului
divide et impera dup cum este consemnat la pagina 23.
Autorul a considerat ca fiind necesar s abordeze si lupta pentru
aprarea Ortodoxiei, optiune justificat de atitudinea maselor romnesti
care n unele localitti au declarat c nu primesc preoti uniti si nu vor lua
parte la slujbele religioase svrsite de ctre acestia, ba mai mult, i alungau
pe cei care au trecut la unire. Ca urmare, reprezentantii acestor miscri
de protest sau rscoale cum ar fi: Ieromonahul Visarion Sarai, Oprea
Nicolae din Slistea Sibiului, preotul Moise Mcinic din Sibiel, Ioan Oancea,
preotul Cosma din Deal si altii au fost aruncati n nchisoare, btuti pn
la snge ori jefuiti de bunurile lor. Este descris apoi miscarea religioas
organizat de ieromonahul Sofronie de la Cioara, care a cuprins ntreaga
Transilvanie, fapt ce a determinat-o pe mprteasa Maria Tereza s-l
trimit n aceste locuri pe generalul Nikolaus Adolf von Buccow cu
numeroase unitti militare de cavalerie si infanterie, cu scopul de a reprima
orice miscare mpotriva uniatiei, dup cum st scris n carte la paginile 25
26. Barbaria cea mai mare pe care a fcut-o generalul Buccow a fost
distrugerea a zeci de mnstiri si schituri ortodoxe din aceast parte a
trii, cele din lemn fiind incendiate, iar cele din piatr sau din crmid
fiind drmate cu tunurile. Tot n aceast parte a lucrrii este prezentat
298 Teologia, 4 / 2007

miscarea pentru aprarea Ortodoxiei izbucnit n anul 1763 n prtile

Nsudului, miscare ce a fost reprimat cu foarte mult cruzime de acelasi
general de trist amintire Buccow, cnd btrnul Tnase Todoran din
Bichigiu a fost frnt cu roata, iar alti ctiva trani au fost spnzurati. Din
aceste motive Printele Profesor Mircea Pcurariu l consider pe
generalul Buccow drept al doilea ntemeietor al Bisericii unite, fiindc
nedrepttile si atrocittile au fost extrem de dure si fr tunurile si soldatii
si cu care a svrsit aceste frdelegi, toate ncercrile de atragere la
unirea cu Roma ar fi fost zadarnice.
n alte capitole ale crtii, autorul se refer la revenirea din 1948 la
Ortodoxie, la situatia Bisericii greco-catolice dup 1990, evidentiindu-se
apoi datele statistice din care rezult c numrul greco-catolicilor nu
depseste 1% din procentul populatiei Romniei. Cu privire la perioada
post-decembrist, lucrarea prezint modul n care s-a realizat restauratia
episcopilor catolici de rit grec (oriental), dar si noii ierarhi ai acestei
confesiuni. Aceast parte a crtii surprinde si dificilele diferende
patrimoniale si materiale dintre cele dou biserici romnesti, respectiv
revendicrile confesiunii catolice de rit oriental de restituire a bunurilor
detinute de biserica greco-catolic (unit cu Roma) pn n 1948, inclusiv
lcasurile de cult. Fr nici o ndoial diferendele materiale si nversunarea
ierarhiei celor dou biserici romnesti n aceast problem sunt efecte
ale unor procese istorice care ar putea fi depsite prin recunoasterea
realittilor vremurilor n care trim si nu a celor trecute.
n partea a treia a lucrrii, Printele Pcurariu se opreste asupra
unor probleme controversate cum ar fi problema limbii romne n cult,
aportul celor dou biserici la promovarea culturii nationale, la formarea
constiintei nationale romnesti si la realizarea marilor aspiratii ale romnilor
transilvneni. Abordarea acestei problematici este foarte binevenit
ntruct Biserica Greco-Catolic si arog toate meritele nationale si
culturale doar pentru sine. ntr-un alt capitol sunt prezentate suferintele
comune ale celor dou Biserici n perioada regimului comunist, deoarece
si la acest capitol al suferintei, Biserica Greco-Catolic pozeaz n singura
Biseric martir din Romnia. Argumentele, ntemeiate pe documente si
fapte, aduse de autor mprstie toate aceste mituri si diversiuni venite din
partea greco-catolicilor.
Recenzii 299

Investigarea faptelor si interpretarea lor a beneficiat de pe urma

literaturii istorice si de istoria ecleziastic, autorul fiind (re)cunoscut pentru
scrierile sale n domeniul istoriei bisericesti ortodoxe asa nct volumul de
fat se ncheie (si) cu o selectie de texte din operele si lucrrile unor
intelectuali greco-catolici din sec. al XVIII-XIX-lea, prin care sunt nc o
dat evidentiate, la modul foarte sincer, rolul nefast al uniatismului n rndul
romnilor transilvneni, care au fost dezbinati si nvrjbiti. Episcopul unit
Inochentie Micu mrturisea, cu privire la situatia romnilor dup 1700, c
unitii vd c le-a mers mai bine pn au fost cu schismaticii dect le
merge acum, iar Gheoarghe incai recunostea cu privire la uniatie c
unirea, mai pe urm, numai popilor a folosit. Sunt redate fragmente si
din lucrrile altor crturari romni transilvneni precum Petru Maior, Simion
Brnutiu, August Treboniu Laurian.
Lucrarea n cauz reprezint o contributie la cunoasterea istoriei celor
dou Biserici romnesti, cci autorul, care este ct se poate de obiectiv si
de echilibrat n judectile sale, asa cum i st bine oricrui istoric, emite
opinii ntemeiate pe reconstituirea faptelor si ofer explicatii n msur s
aduc unele lmuriri necesare lumii si istoriei contemporane.
Asadar, cartea Academicianului Mircea Pcurariu este de o
imperioas actualitate care invit la mult luciditate, discernmnt si
dreapt socoteal. Este o lucrare foarte concis, cu care ar trebui s se
ntlneasc att intelectualii, ct si credinciosii n calitate de membrii ai
Bisericii pentru a ntelege ct mai bine urmrile si consecintele uniatismului
pentru acest popor care astzi, mai mult ca oricnd, este chemat s-si
asume destinul istoric al strmosilor si.
Stelian Gombos
300 Teologia, 4 / 2007

LISTA AUTORILOR

Albu, Filip, Pr. Drd., Lector la Facultatea de Teologie Ortodox

din cadrul Universittii Aurel Vlaicu din Arad
Baba, Teodor, Pr. Dr., Lector la Facultatea de Teologie Ortodox
din cadrul Universittii Aurel Vlaicu din Arad
Breda, Nicu, Dr., Lector la Facultatea de Teologie Ortodox din
cadrul Universittii Aurel Vlaicu din Arad
Cutaru, Caius, Dr., Lector la Facultatea de Teologie Ortodox din
cadrul Universittii Aurel Vlaicu din Arad
Farcasiu, Lucian, Drd., Lector la Facultatea de Teologie Ortodox
din cadrul Universittii Aurel Vlaicu din Arad
Ioja, Cristinel, Dr., Lector la Facultatea de Teologie Ortodox din
cadrul Universittii Aurel Vlaicu din Arad
Murg, Adrian, Dr., Lector la Facultatea de Teologie Ortodox din
cadrul Universittii Aurel Vlaicu din Arad
Negreanu, tefan, Drd., Lector la Facultatea de Teologie Ortodox
din cadrul Universittii Aurel Vlaicu din Arad
Rudeanu, Ioan, Dr., Lector la Facultatea de Teologie Ortodox din
cadrul Universittii Aurel Vlaicu din Arad
Rus, Constantin, Dr., Profesor la Facultatea de Teologie Ortodox
din cadrul Universittii Aurel Vlaicu din Arad
Ssujan, Mihai, Dr., Conferentiar la Facultatea de Teologie
Ortodox Patriarhul Justinian din cadrul Universittii din Bucuresti
Stavrou, Michel, Dr., Profesor la Institutul de Teologie Ortodox
Saint-Serge din Paris
 301

Tulcan, Ioan, Pr. Dr., Profesor la Facultatea de Teologie Ortodox

din cadrul Universittii Aurel Vlaicu din Arad
Vlad, Vasile, Dr., Lector la Facultatea de Teologie Ortodox din
cadrul Universittii Aurel Vlaicu din Arad