Probleme de fizica

Emil Petrescu Daniela Buzatu

14 octombrie 2005
Cuprins

1 OPTICA 2
1.1 Unde electromagnetice . . . . . . . . . . . . . 2
1.2 Interferent
a . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 15
1.3 Difractie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 34
1.4 Polarizare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 52

1
Capitolul 1

OPTICA

1.1 Unde electromagnetice

~ si B
1.1.1 Sa se scrie expresiile vectorilor E ~ ale unei unde elec-
tromagnetice plane care se propaga pe directia Oz, daca ea
este liniar polarizata avand planul de polarizare la un unghi
= 45o fata de planul Oyz. Propagarea undei are loc n vid
(vezi Fig.1.1).

Solutie

Daca notam cu Eo modulul amplitudinii intensitatii campului

electric, atunci:
~ o = Eo sin ~ex + Eo cos ~ey
E
Deoarece = /4 rezulta:

~o = 2 2
E Eo~ex + Eo~ey
2 2

2

CAPITOLUL 1. OPTICA 3

x
r
E0 x
r
E0 r
ex

a
r O ez z
r
ey
r
E0 y
y

Fig. 1.1

Astfel, unda armonica plana va avea expresia:

2
E(z, t) = Eo (~ex + ~ey ) cos (t kz)
2
unde k = /c, k fiind modulul vectorului de unda iar - pulsatia.
Deoarece propagarea undei are loc n vid:
r
~ ~ ~ o ~
B = o H unde H = (~u E)
o

~u este versorul directiei de propagare, care n cazul nostru este

~ez . Astfel, inductia campului magnetic este:

B ~ = 1 (~ez E)
~ = o o (~ez E) ~
c
Pentru amplitudini este valabila relatia:

~ o = 1 (~ex E
B ~ o)
c

CAPITOLUL 1. OPTICA 4

Atunci:

~ex ~ey ~ez

~o =
~ex E 0 0 1 = Eo cos ~ex + Eo sin ~ey

Eo sin Eo cos 0

si

~ o = Eo cos ~ex + Eo sin ~ey

B
c c
T ~ =B
inand cont ca B ~ o cos (t kz) si ca = 45o , rezulta:

~ = E
B o [~ex + ~ey ] cos (t kz)
c 2

1.1.2 O unda electromagnetica plana care are frecventa = 16

Hz se propaga n vid dupa directia axei Oz si are amplitudinea
intensitatii campului electric Ex = 2 V/m.
a. Sa se determine amplitudinea, viteza de faza, lungimea de
unda si vectorul de unda.
b. Sa se determine amplitudinea si directia de oscilatie a inten-
sitatii campului magnetic.

Solutie

a. Deoarece unda electromagnetica se propaga n vid, viteza

de faza este c = 3 108 m/s.
c 3 108
= = = 0, 3 m
109
2
k = = 20, 9 m1


CAPITOLUL 1. OPTICA 5

b.
r
~ = o ~
H (~u E)
o

In cazul nostru, ~u = ~ez iar E

~ = Ex~ex . Intensitatea campului
magnetic devine:
r
~ o
H = (~ez ~ex )Ex
o
r
~ o
H = Ex~ey
o

~ oscileaza dupa axa Oz iar modulul sau va avea va-

Vectorul H
loarea:
r
o
H= Ex = 5, 3 103 A/m
o

1.1.3 Vectorul intensitate a campului electric al unei unde elec-

tromagnetice plane este:

~ =E
E ~ o exp i[9, 42 1014 t ( 12x + 2y) 107 ] V/m
3
unde

~ = 3 104 e~x + 3 3 104 e~y
E

Sa se determine:
a. directia dupa care oscileaza intensitatea campului electric

CAPITOLUL 1. OPTICA 6

x
r
E0
a r
ex

r
O ey y

Fig. 1.2

b. directia de propagare a undei

c. marimea amplitudinii intensitatii campului electric
d. lungimea de unda
e. pulsatia si frecventa undei
f. viteza de propagare

Solutie

a. Reprezentam n sistemul de axe xOy amplitudinea campului

electric (vezi Fig. 1.2).
Deoarece

Ex = 3 104 V/m Ey = 3 3 104 V/m
|Ex | 1
tg = =
Ey 3

=
6
~ o cu axa Ox este:
Atunci, unghiul facut de E
2
= +=
2 3

CAPITOLUL 1. OPTICA 7

b.
q
Eo = Ex2 + Ey2 = 6 104 V/m

c. Din expresia de definitie:

~ o exp i(t ~k~r)
~ =E
E

rezulta:

~k~r = kx x + ky y + kz z = ( 12x + 2y) 107
3
si

12
kx = 107 m1
3
2
ky = 107 m1
3
kz = 0

Atunci:
q 4
k = kx2 + ky2 + kz2 = 107 m1
3
kx 3
ux = =
k 2
ky 1
uy = =
k 2
iar vectorul directiei de propagare va avea expresia:

3 1
~u = ux~ex + uy~ey = ~ex + ~ey
2 2

CAPITOLUL 1. OPTICA 8

d.
2
= = 1, 5 107 m
k

e.
= 9, 42 1014 rad/s

= = 1, 5 1014 Hz
2

f.
v
= vT =

v = = 2, 25 107 m/s

1.1.4 Intensitatea campului electric al unei unde electromagnet-

ice care se propaga n directia Ox n vid este:
~ = Eo~ey sin z cos (t kz)
E
zo
Cunoscand viteza luminii n vid c, zo si sa se determine mo-
dulul vectorului de unda.

Solutie

Consideram ecuatia undelor undelor:

~
1 2E
~ =
4E
c t2
2

CAPITOLUL 1. OPTICA 9

scrisa pentru componenta Ey :

2 Ey 2 Ey 2 Ey 1 2 Ey
+ + =
x2 y 2 z 2 c2 t2
unde:
z
Ey = Eo sin cos (t kx)
zo
iar derivatele de ordin doi vor avea expresiile:

2 Ey z
= Eo k 2 sin cos (t kx)
x2 zo
2 Ey
= 0
y 2
2 Ey 2 z
= Eo sin cos (t kx)
z 2 zo2 zo
2 Ey z
= Eo 2 sin cos (t kx)
t2 zo
Atunci:
2 2
k 2 =
zo2 c2

Rezulta:
s 2
c
k = 1
c zo c

CAPITOLUL 1. OPTICA 10

1.1.5 Un laser emite n ultraviolet pulsuri de 2 ns cu diametrul

de 2, 5 mm. Fiecare puls are energia de 6 J.
a. Sa se determine lungimea n spatiu a pulsului emis de laser
b. Sa se determine densitatea de energie emisa de laser

Solutie

a.

l = cT = 3 108 2 109 = 0, 6 m

b.
W W 4W
w= = 2
= = 106 W/m3
V ld /4 ld2

1.1.6 Utilizand argumente energetice sa se arate ca amplitudinea

unei unde sferice descreste cu r.

Solutie

Consideram doua sfere concentrice (n centrul sferei se afla sursa)

de raze r1 si alta de raza r > r1 . Energia care trece n unitatea
de timp prin cele doua sfere este aceeasi. Atunci:

4r12 I1 = 4r2 I

unde
r r
1 2 1 2
I1 = E I= E
2 1 2

CAPITOLUL 1. OPTICA 11

E1 si E2 fiind intensitatile campului electric al undei pe suprafata

celor doua sfere. Astfel:

r12 E12 = r2 E 2

E1 r1 1
E=
r r

1.1.7 Utilizand argumente energetice

sa se arate ca amplitudinea
unei unde cilindrice descreste cu r.

Solutie

Consideram doi cilindrii, unul avand ca axa sursa filiforma a

undelor cu raza r1 fixa, si altul de raza r > r1 .
Energia care traverseaza cilindrii pe o portiune de lungime l prin
cele doua suprafete n unitatea de timp este aceeasi:

2lr1 I1 = 2lrI

unde
r r
1 2 1 2
I1 = E I= E
2 1 2

E1 si E sunt intensitatile campului electric al undei pe suprafata

laterala a celor doi cilindri. Astfel:

r1 E12 = rE 2

CAPITOLUL 1. OPTICA 12

Rezulta:

r1 E1 1
E =
r r

1.1.8 O unda electromagnetica plana cade la incidenta normala

pe o lama cu fete plan-paralele de grosime d (vezi Fig. 1.3).
Substanta din care este confectionata lama este nemagnetica
(r = 1), iar permitivitatea electrica relativa descreste dupa
legea:

r (x) = 1 e2ax

Sa se determine timpul total n care unda strabate lama cu fete

plan-paralele.

Solutie

Viteza undei la distanta x de suprafata lamei este:

1 1
v = =
o r o o
c ax
v = e
1

Timpul n care unda strabate portiunea dx de la distanta x este:

dx 1 ax
dt = = e dx
v c

CAPITOLUL 1. OPTICA 13

x
d dx

Fig. 1.3

Atunci timpul total va fi:

Z d
1 ax 1 1 ax d 1
t= e dx = e |0 = 1 ead
0 c c a ac

1.1.9 O unda electromagnetica plana se propaga n vid astfel

ncat campul electric are expresia:

~ o ei(t~k~r)
~ =E
E

ntr-un sistem de coordonate Oxyz cu versorii ~ex , ~ey si ~ez . Vec-

torul de unda si amplitudinea undei au expresiile:
~k = 3~ex + 4~ez m 1

~ o = 2~ey V/m
E

a. Sa se determine directia de propagare a undei si lungimea de


CAPITOLUL 1. OPTICA 14

unda
b. Sa se determine intensitatea campul magnetic H
c. Sa se determine intensitatea undei

Solutie

a. Directia de propagare a undei este data de vectorul ~k care,

conform expresiei lui se afla n planul xOz. Unghiul facut de
directia de propagare cu axa Oz este:
kx 3
tg = =
kz 4
Rezulta:
2 2
= p = m
kx2 + kz2 5

b.
r
~ = o ~
H (~u E)
o
r
o (~k E)
~ ~
= = 5, 3 104 (8~ex + 6~ez )ei(tk~r)
o k

unde ~u este versorul directiei de propagare a undei; se observa

~ oscileaza n planul xOz.
ca H
c.
r
~ ~ 1 o ~ 2
I =< |E H| >= E ~u W/m2
2 o o

CAPITOLUL 1. OPTICA 15

4a

p /3
O a y

2a

Fig. 1.4

1.2 Interferent
a
1.2.1 Sa se determine amplitudinea oscilatiei care se obtine prin
compunerea a trei oscilatii:

u1 = a cos t
u2 = 2a sin t
u3 = 4a cos (t + /3)

Solutie

Exprimam:

u2 = 2a sin t = 2a cos (t /2)


CAPITOLUL 1. OPTICA 16

Din Fig. 1.4 se observa ca putem scrie componentele amplitu-

dinii miscarii rezultante:
Ax = a + 4a cos /3 = 3a

Ay = 4a sin /3 2a = 2 3a 2a
Atunci, amplitudinea rezultanta va fi:
q q
A = Ax + Ay = 9a2 + 4( 3 1)2 a2 = 3, 3a
2 2

1.2.2 O oscilatie se obtine prin suprapunerea a N oscilatii coe-

rente pe aceeasi directie si care sunt de forma:
uk = a cos [t + (k 1)]
unde k este numarul oscilatiei (k = 1, 2, ....N ), este defazajul
ntre oscilatia k si oscilatia k + 1. Sa se determine amplitudinea
rezultanta.

Solutie

Reprezentam oscilatiile sub forma complexa:

eit
uk = a exp [it + (k 1)] = a
unde
a
= a exp (k 1)
Amplitudinea complexa a oscilatiei rezultante este:
N
X N
X eiN 1
A = a
=a e (k1)
= a i
k=1 k=1
e 1

CAPITOLUL 1. OPTICA 17

Amplitudinea reala este egala cu modulul amplitudinii complexe:

|eiN 1|
A=a
|ei 1|

Se va tine cont ca:

q
i
|e 1| = | cos + i sin 1| = (cos2 1)2 + sin2
= 2 sin /2

Rezulta:
sin (N /2)
A=a
sin (/2)

1.2.3 Doua unde coerente plane au directiile de propagare ce fac

ntre ele un unghi foarte mic, cazand aproape normal pe un
ecran. Sa se determine distanta dintre doua maxime vecine pe
ecran (interfranja).

Solutie

Fie cele doua unde coerente:

y1 = A cos (t ~k1~r)
y2 = A cos (t ~k2~r)

Defazajul dintre cele doua unde este:

= (~k1 ~k2 )~r


CAPITOLUL 1. OPTICA 18

r
k1 r
rm

r
rm +1
r
k2

Fig. 1.5

Pentru maximul de ordin m, defazajul va fi:

(~k1 ~k2 )~rm = 2m

iar pentru maximul de ordin m + 1 defazajul va fi:

(~k1 ~k2 )~rm+1 = 2(m + 1)

Din cele doua ecuatii rezulta:

(~k1 ~k2 )(~rm+1 ~rm ) = 2

Deoarece incidenta este aproape normala pe ecran (vezi Fig.

1.5):

|~k1 ~k2 ||~rm+1 ~rm | = 2

k i = 2

Cum k = 2/, rezulta:

i=


CAPITOLUL 1. OPTICA 19

P
r1
S1
r
q r2
d
O
S2

Fig. 1.6

1.2.4 Un sistem este format din doua surse punctiforme S1 si

S2 , care emit unde coerente. Sursele se afla ntr-un plan si os-
cileza perpendicular pe planul respectiv. Distanta dintre surse
este d iar lungimea de unda este o . Sursa S2 este defazata cu
n urma sursei S1 . Sa se determine unghiul ce caracterizeaza
directia dupa care intensitatea radiatiei este maxima (Fig. 1.6).

Solutie

Fie un punct P situat la o distanta r d, pe directia fata

de surse.
2
2 2 d
r2 = r + + rd cos
2
2
2 2 d
r1 = r + rd cos
2

CAPITOLUL 1. OPTICA 20

Scadem cele doua ecuatii:

(r2 r1 )(r2 + r1 ) = 2rd cos

si tinem cont ca r2 + r1 ' 2r. Rezulta:

r = r2 r2 ' rd cos

Astfel, defazajul dintre undele care ajung n punctul P se da-

toreaza o data defazajului initial si apoi defazajului obtinut din
diferenta de drum 2r/. Rezulta:
2d cos
= +

Maximul de interferenta se obtine pentru = 2k:
2d cos
+ = 2k

si


cos = k
2 d

1.2.5 Una din fantele dispozitivului Young este acoperita cu un

strat de mica cu indicele de refractie n = 1, 58. In punctul cen-
tral de pe ecran se gaseste a 7 a franja luminoasa. Care este
grosimea lamei daca lungimea de unda a luminii folosite este
= 5500 A(Fig. 1.7).

Solutie

CAPITOLUL 1. OPTICA 21

P
r1
F1
x
2l M r2

S O O
F2

Fig. 1.7

Conform Fig. 1.7, diferenta de drum ntre razele care interfera

n punctul P este:

= (r1 e) + ne r2

Dar, n punctul O, r1 = r2 . Atunci:

= (n 1)e

Din conditia de maxim = k rezulta:

(n 1)e = k

Astfel grosimea e este:

k
e= = 6, 64 m
n1

CAPITOLUL 1. OPTICA 22

1.2.6 In practica, studiul fenomenului de interfernta nu se reali-

zeaza utilizand surse luminoase monocromatice. Sa se determine
relatia dintre , largimea spectrala a radiatiei folosite si ordinul
de inteferenta k la care figura de interferenta nu se mai observa.

Solutie

Figura de interferenta nu se mai observa cand maximul de ordin

k al radiatiei cu lungimea de unda + cade peste maximul
de ordin k + 1 al radiatiei cu lungimea de unda , adica:
= k( + ) = (k + 1)
Atunci:

=
k

1.2.7 Intr-o experienta cu oglinzi Lloyd (vezi Fig. 1.8), o unda

luminoasa care provine direct de la sursa interfera direct cu unda
reflectata de oglinda O. Franjele de interferenta se obtin pe
ecranul E perpendicular pe planul oglinzii. Distanta dintre sursa
si ecran este d, iar interfranja este i. Daca distanta dintre sursa
si oglinda se modifica cu h, interfranja se mareste de ori. Sa
se determine lungimea de unda a luminii folosite.

Solutie

Putem considera ca interferenta pe ecranul E este datorata un-

delor ce provin de la sursa S si de la imaginea lui S n oglinda

CAPITOLUL 1. OPTICA 23

l
S P
h
R
h

S' E

Fig. 1.8

O, S 0 . Distanta dintre cele doua surse, una reala (S) si cealalta

virtuala (S 0 ) este 2h. Interfranja este:

2h
i=
d
Cand sursa se departeaza, noua interfranja este:

2(h h)
i =
d
De aici rezulta:
i( 1)d
=
2h

1.2.8 In Fig. 1.9 este prezentata experienta de interferenta cu

oglinzi Fresnel. Unghiul dintre cele doua oglinzi este = 120 ,

CAPITOLUL 1. OPTICA 24

Dl
E1
O'
E2

a
O
a

S ' ' O' ' 2a

S'

Fig. 1.9

distanta dintre muchia comuna a oglinzilor si ecran este b = 130

cm. Lungimea de unda a luminii este = 0.55 m. Sa se deter-
mine interfranja si numarul de maxime ce se obtin pe ecran.

Solutie

Sursele care furnizeaza lumina coerenta sunt imaginile sursei

S n oglinzi. Se observa ca sursa S si imaginile ei S 0 si S se afla
pe un cerc de raza r.
Distanta dintre planul surselor si ecran este:

D = b + r sin

CAPITOLUL 1. OPTICA 25

Distanta dintre surse S 0 S = 2r. Atunci:

D D (b + r sin )
i = = =
S 0 S 2r 2r
(b + r)
i ' = 1, 1 mm
2r
Lungimea l pe care se obtine interferenta este:

l = 2b = 8, 3 mm

Astfel, numarul de maxime este:

l 2b2r 4br2
N= +1= +1= +1=9
i (b + r) (b + r)

1.2.9 Intr-un interferometru cu doua fascicule se utilizeaza linia

galbena a mercurului care este constituita din doua lungimi de
unda 1 = 576, 97 A si 2 = 579, 03
A. Care este ordinul
minim de interferenta astfel ca maximele determinate de cele
doua radiatii sa se distinga.

Solutie

Cele doua maxime de interferenta se disting atunci cand maxi-

mul radiatiei 1 de ordin k se suprapune peste minimul radiatiei
de ordin k 1. Deoarece n acel punct diferenta de drum optic
pentru ambele radiatii este aceeasi, rezulta:
2
= k1 = (2k 1)
2

CAPITOLUL 1. OPTICA 26

si
2
k= = 140
2(2 1 )

1.2.10 O pelicula de apa (n = 1, 3) aflata n aer are grosimea

d = 3200 A. Daca lama este iluminata la incidenta normala, care
va fi culoarea predominanta n lumina reflectata.

Solutie

Deoarece lama este iluminata la incidenta normala, diferenta

de drum este:

= 2nd /2

Conditia de maxim este:

= 2nd /2 = k k = 1, 2, 3, ...

Atunci:
2nd 8500
= = A
k + 1/2 k + 1/2

Pentru:

k = 0 = 17000
A
k = 1 = 5700
A
k = 2 = 3400
A

CAPITOLUL 1. OPTICA 27

S
(2)

(1 ) D

A C
n d

Fig. 1.10

In regiunea vizibila a spectrului se gaseste maximul pentru k = 1

care corespunde luminii galben verzui.

1.2.11 Un fascicul de lumina alba paralel cade pe o lama cu

fete plan-paralele din mica (n = 1, 33) sub unghiul de incidenta
i = 52o (vezi Fig. 1.10). Pentru ce grosime a lamei lumina reflec-
tata va prezenta un maxim pe culoarea galbena ( = 600 m).

Solutie

Diferenta de drum dintre razele care interfera este:

= 2nd cos r
2
Dar, conform legii Snell-Dscartes:
sin i = n sin r

CAPITOLUL 1. OPTICA 28

rezulta
r
sin2 i
cos r = 1
n2
Atunci:
p
= 2d n2 sin2 i /2
Conditia ca radiatia cu lungimea de unda sa prezinte un maxim
este:
= k k = 0, 1, 2, 3, ...
Astfel
p
2d n2 sin2 i /2 = k
si
d = (2k + 1) 0, 6 m k = 0, 1, ...

1.2.12 Sa se determine grosimea minima a unei pelicule cu in-

dicele de refractie n = 1, 33 pentru care lumina cu = 0, 64 m
va prezenta un maxim prin reflexie. Unghiul de incidenta este
egal cu 30o .

Solutie

Utilizam formula obtinuta n problema precedenta n care punem

k = 0:

d= p = 0, 13 m
4 n2 sin2 i

CAPITOLUL 1. OPTICA 29

A2

I
I' e
A1 I1

Fig. 1.11

1.2.13 Pe dispozitivul format dintr-o lama cu fete plan-paralele

pe care se afla o lentila plan-convexa de raza R = 2, 4 m, cu
indicele de refractie n = 4/3, se trimite un fascicul paralel de
lumina perpendicular pe acesta, cu lumgimea de unda = 600
nm. Care este raza celui de-al 19-lea inel luminos.

Solutie

Diferenta de drum dintre razele (1) si (2) (vezi Fig. 1.11) este:

= 2e
2
unde e ' II1 si se determina cu ajutorul teoremei naltimii din
4A1 A2 I. A2 este punctul diametral opus punctului A1 , fata de

CAPITOLUL 1. OPTICA 30

centrul de curbura O al partii convexe.

II 02 = I 0 A1 I 0 A2

Notand prin:

r = A1 I1 = I 0 I

atunci:

r2 = (2R e)e ' 2Re

Rezulta ca:
r2
e=
2R
Conditia de maxim este:

= k

si
rk2
= k
R 2
unde rk este raza inelului luminos de ordin k:
s
1
rk = k+ R
2

Deoarece inelele se numara de la inelul cu k = 0, atunci al k lea

inel luminos este inelul luminos de ordin k 1:
s
1
rk1 = k R = 5, 15 mm
2

CAPITOLUL 1. OPTICA 31

1.2.14 Un rezonator Fabri-Perrot consta din doua oglinzi plane

cu coeficientul de refelexie R = 0, 99 care se afla la distanta de
l = 10 cm una fata de alta. O unda monocromatica plana este
incidenta pe interferometrul care, n acest caz este utilizat ca o
cavitate rezonanta. Sa se estimeze, la rezonanta, frecventa (n
MHz) unei rezonante, precum si intervalul de frecvente dintre
doua rezonante vecine.

Solutie

T
inem cont ca:
Io
I() =
1 + M sin2 /2

unde
4R
M=
(1 R)2

Punem conditia ca I() = Io /2 pentru a deduce 1 si 2 care

ndeplinesc aceasta conditie:
Io Io
2 =
1 + M sin /2 2

Deoarece unghiul este foarte mic, rezulta:

2
=
M

CAPITOLUL 1. OPTICA 32

Astfel
4 2(1 R)
= =
M R
Dar

2 2
= = 2l
c

Atunci, din ultimele doua ecuatii rezulta:

1R c
= 4, 8 MHz
R 2l
La rezonanta:
2
= 2l = 2m cu m=ntreg

Rezulta:
mc
m =
2l
si pentru doua rezonante vecine:
c
= m+1 m = = 1500 MHz
2l

1.2.15 Sa se determine raportul dintre intensitatea luminoasa

n punctele de pe ecranul unui dispozitiv Young (iluminat cu
radiatie monocromatica) corespunzatoare maximelor luminoase
si intensitatea luminoasa n punctele de pe ecran aflate la o

CAPITOLUL 1. OPTICA 33

distanta de aceste maxime egala cu un sfert dintr-o interfranja.

Solutie

Intensitatea rezultanta ntr-un punct de pe ecran este:

p
I = I1 + I2 + 2 I1 I2 cos
unde este defazajul dintre cele doua unde. Deoarece inten-
sitatea celor doua fascicule este egala:
I1 = I2 = Io
Atunci
I = 2Io (1 + cos )
In cazul maximelor = 2k si n particular n cazul maximului
de ordin k = 0, = 0 si I = 4Io .
Vom considera punctul la distanta x = i/4 fata de maximul
central. Deoarece
2
=

iar diferenta de drum , n cazul dispozitivului Young este:
2xl
=
D
atunci
2 2l
= x
D
Dar cum x = i/4 = D/8l rezulta:

=
2

CAPITOLUL 1. OPTICA 34

Astfel

I = 2Io (1 + cos /2) = 2Io

I
= 2
Io

1.3 Difractie
1.3.1 O sursa luminoasa punctuala care emite lumina cu lungimea
de unda = 0, 5 m, este situata la distanta a = 1, 2 m n fata
unei diafragme ce prezinta o deschidere circulara de raza r = 1
mm. Sa se gaseasca distanta b care separa diafragma de punctul
de observatie corespunzatoare unui numar impar de zone Fresnel.

Solutie

In Fig. 1.12 este prezentata situatia din problema, unde S este

sursa iar P este punctul se observatie.
Se observa ca:

R = a+h'a
r = bh'b

Suprafata unei zone Fresnel este:

rR ab
S= '
(R + r) (a + b)

Suprafata deschiderii este r2 . Atunci, numarul de zone Fresnel

este:
r2 r2 (a + b)
n = =
S ab

CAPITOLUL 1. OPTICA 35

R r
S P

a h

Fig. 1.12

Rezulta:
r2 a
b =
(na r2 )

1.3.2 O diafragma cu deschiderea circulara de raza a, variabila,

este plasata ntre o sursa luminoasa si un ecran. Distantele de la
diafragma la sursa si respectiv ecran sunt a = 1 m si respectiv
b = 1, 25 m. Sa se determine lungimea de unda a luminii pentru
care se obtine un maxim de intensitate n centrul imaginii de
difractie, pentru o raza r1 = 1 mm a deschiderii, iar urmatorul
maxim se obtine pentru o raza r2 = 1, 5 mm.

Solutie

CAPITOLUL 1. OPTICA 36

T
inand cont de rezultatul de la problema precedenta, n punctul
central se obtine un maxim de luminozitate daca suprafata fantei
cuprinde un numar impar de zone Fresnel:
r12 (a + b)
2n + 1 =
ab
Urmatorul maxim se obtine pentru un numar 2n + 3 de zone
Fresnel:
r22 (a + b)
2n + 3 =
ab
Daca scadem cele doua ecuatii rezulta:
(a + b)(r22 r12 )
2 =
ab
Atunci:
(a + b)(r22 r12 )
=
2ab

1.3.3 Lumina cu lungimea de unda cade la incidenta nor-

mala pe o fanta dreptunghiulara de largime b. Sa se determine
distributia unghiulara a intensitatii luminii difractate.

Solutie

Impartim fanta n N portiuni x foarte mici (N x = b)(vezi

Fig. 1.13).

CAPITOLUL 1. OPTICA 37

z
j
b dx z'

x
j

Fig. 1.13

Diferenta de drum dintre doua raze care pornesc de la doua

portiuni vecine, sub un unghi , este:

= x sin

iar diferenta de faza este:

2
= (x sin )

Astfel, undele care vor interfera sunt de forma:

Edo = E cos t
Ed1 = E cos (t + )
Ed2 = E cos (t + 2)
.
.
Edn = E cos (t + N )

Compunerea acestor unde o vom face fazorial, ca n Fig. 1.14.


CAPITOLUL 1. OPTICA 38

R N
F

O
Dj

Fig. 1.14

Amplitudinea rezultanta este egala cu segmentul ON . Daca

numarul N este foarte mare, segmentul ON reprezinta o coarda
ntr-un cerc de raza R vazuta sub un unghi :
2 2b
= N = N x sin = sin

Atunci:

E() = 2R sin
2
In cazul n care = 0, = 0 iar amplitudinea rezultanta
Eo se obtine prin suprapunerea celor N segmente de marime E.
Lungimea totala a acestor segmente este egala chiar cu lungimea
arcului de cerc ON . Deci:

Eo = E(0) = R = 2R
2
Atunci:

I() = 4R2 sin2
2

CAPITOLUL 1. OPTICA 39

si
2
2
Io = 4R
2
Intensitatea rezultanta va fi:
sin2
I() = Io 22

2

1.3.4 Pentru lumina difractata pe o fanta dreptunghiulara de

largime b sa se determine directiile dupa care se obtin minimele
si maximele de difractie. Sa se calculeze raportul intensitatilor
primelor trei maxime.

Solutie

Minimele de difractie se obtin cand:

I() = 0

adica atunci cand:

= p
2
unde p este un numar ntreg diferit de zero. Cand 0,
deoarece:
sin2 /2
lim =1
0 (/2)

CAPITOLUL 1. OPTICA 40

dupa aceasta directie se obtine maximul central de intensitate

Io . T
inand cont de rezultatul din problema precedenta, conditia
de obtinere a minimelor de difractie este:
2b
sin = p

Rezulta:
p
sin =
b
Pentru obtinerea maximelor de interferenta facem schimbarea de
variabila u = /2, astfel ca:
sin2 u
I(u) = Io 2
u
Punem conditia ca:
dI(u)
= 0 tg u = u
du
Aceasta ecuatie este una transcendentala si ea se rezolva nu-
meric. Se obtine:
u1 = 4, 493
u2 = 7, 725
Cu aceste valori vom obtine intensitatile I1 si I2 :
I1 = I(u1 ) = 0, 047 Io
I2 = I(u2 ) = 0, 016 Io

CAPITOLUL 1. OPTICA 41

1.3.5 Sa se determine semilargimea a maximului central de

difractie Fraunhofer pe o singura fanta de largime b = 0, 5 mm
pe care cade lumina cu = 0, 5 m. Semilargimea este unghiul
dintre doua puncte de pe figura unde intensitatea este jumatate
din cea din centrul figurii de difractie.

Solutie

Distributia intensitatii luminoase date de o fanta este:

sin2 u
I = Io
u2
unde
b
u= sin

cu b largimea fantei iar este directia dupa care se calculeaza
intensitatea. Punem conditia:

Io sin2 u
I= = Io 2
2 u
de unde se obtine ecuatia:

2 sin2 u = u2

Ecuatia este una transcendentala iar solutia ei se obtine numeric:

u = 1, 39

Atunci:
u
sin =
b

CAPITOLUL 1. OPTICA 42

j
d
d

Fig. 1.15

iar semilargimea este:

u
= 2 arcsin = 0, 44 103 rad = 45
b

1.3.6 T inand cont de rezultatele de la problemele precedente

sa se determine distributia intensitatii obtinuta cu o retea de
difractie care contine N fante, constanta retelei fiind d (vezi Fig.
1.15).

Solutie

Amplitudinea undei ce pleaca de pe o fanta n directia deter-

minata de unghiul este:
sin u b
E = Eo u= sin
u

CAPITOLUL 1. OPTICA 43

R N
DF
NDF

Fig. 1.16

Daca = 0, amplitudinea celor N unde se aduna si rezulta:

E(0) = N Eo

iar intensitatea corespunzatoare este:

Io = E 2 (0) = N 2 Eo2

Daca = 6 0, utilizam constructia Fresnel. Din Fig. 1.16 se

observa ca diferenta de drum dintre doua unde succesive este:

= d sin

iar diferenta de faza:

2
= d sin

Amplitudinea rezultanta este, conform Fig. 16:
N
E() = 2R sin
2

CAPITOLUL 1. OPTICA 44

Se observa ca E este:

E = 2R sin
2
Atunci:

sin N /2 sin u sin (N /2)
E() = E = Eo
sin /2 u sin (/2)

iar intensitatea va fi:

2 sin2 u sin2 (N /2)
I = E () = Eo2
u2 sin2 (/2)
sau:
sin2 u sin2 (N )
I = Io 2 2
u2 N sin
unde:
d
= = sin
2

1.3.7 Sa se determine criteriul de separare spectrala Rayleight.

La limita de separare, maximul principal de ordin m al radiatiei
cu lungimea de unda + coincide cu primul minim al radiatiei
cu lungimea de unda ce apare dupa maximul principal de ordin
m.

Solutie

CAPITOLUL 1. OPTICA 45

Conditia pentru obtinerea maximului principal de ordin m pen-

tru radiatia cu lungimea de unda + este:
d
N = mN sau sin = m
+
de unde rezulta:
m( + )
sin =
d
Conditia de obtinere a primului minim al radiatiei cu lungimea
de unda dupa maximul principal de ordin m este:

N = (N m + 1)

adica
d
N sin = (N m + 1)

Rezulta:

1
sin = m+
N d
Egaland expresiile celor doua sinusuri rezulta:

m( + ) 1
= m+
d N d
Astfel:

=
mN

CAPITOLUL 1. OPTICA 46

1.3.8 O retea de difractie cu lungimea L = 5 cm, cu constanta

n = 500 linii/mm este iluminata paralel de lumina cu lungimea
de unda = 0, 5 m. Se cere:

a. ordinul maxim de difractie

b. unghiurile de difractie pentru primele doua maxime
c. dispersia unghiulara n primele doua maxime
d. puterea de rezolutie pentru maximul de ordin 1

Solutie

a. Notand cu d constanta retelei, conditia de obtinere a unui

maxim este:

d sin = k

Cum d = 1/n vom obtine:

sin = nk

Pentru obtinerea ordinului maxim de difractie facem ca

/2. Atunci:
1
kmax = =4
n
b. Pentru k = 1 obtinem:

sin 1 = n = 0, 25

Rezulta:

1 = 14o

CAPITOLUL 1. OPTICA 47

Pentru k = 2 obtinem:

sin 2 = 2n = 0, 5

Rezulta:

2 = 30o

c. Pentru a obtine dispersia unghiulara diferentiem relatia 1/n sin =

k:

1
cos d = k (d)
n
Dispersia unghiulara va fi, conform definitiei:
d kn tg
D = =
d cos
Pentru cele doua ordine de difractie vom avea:
d1 tg 1
= = 5, 16 105
d
d2 tg 2
= = 106
d

d. Puterea de rezolutie a retelei este:

R= = mN

unde m este ordinul maximului iar N este numarul total de fante
ale retelei. In cazul nostru N = nL si:

R1 = mnL = 25000

CAPITOLUL 1. OPTICA 48

1.3.9 Intervalul dintre directiile maximelor principale de ordin

I si II este = 21o . Dispersia unghiulara a retelei n ordinul
ntai este:

d
D= = 1, 1 min/nm
d

Se cere lungimea de unda a radiatiei folosite.

Solutie

Maximele de ordin I si II se obtin atunci cand:

d sin 1 =
d sin 2 = 2

Punand 2 = 1 + :

sin 2 sin (1 + )
= =2
sin 1 sin 1
Atunci:
sin
tg 1 =
2 cos
Deoarece dispersia unghiulara este:

d tg 1
D1 = =
d

CAPITOLUL 1. OPTICA 49

atunci:
1 2 cos
=
D sin
si
sin
= = 1050 109 m
D(2 cos )

1.3.10 Fie o retea de difractie de lungime L = 4 cm avand

n = 500 fante/mm iluminata n domeniul verde al spectrului cu
o radiatie cu = 560 nm. Sa se determine:

a. puterea de rezolutie n spectrul de ordinul 2

b. diferenta n spectrul de ordin 2
c. dispersia unghiulara a retelei n spectrul de ordin 2

Solutie

a.

R= = mN = mnL = 4 104

b.

= = 1, 4 nm
R
c.
d
D=
d

CAPITOLUL 1. OPTICA 50

Din conditia de maxim:

1
sin = m
n
obtinem prin diferentiere:
1
cos d = md
n
Atunci:
mn sin 1
D= = = q
cos cos sin12 1

Deoarece sin = nm, dispersia unghiulara devine:

nm
D= = 1, 2 106
1 n2 m2 2

1.3.11 O retea de difractie are 104 linii echidistante pe 2, 54 cm

si este iluminata la incidenta normala cu lumina galbena dintr-
o lampa cu vapori de sodiu. Aceasta lumina contine doua linii
foarte apropiate de lungimi de unda = 589 nm si = 589, 59
nm (dubletul de sodiu).

a. care este unghiul pentru care apare maximul de prim or-

din al acestor lungimi de unda?
b. care este diferenta unghiulara dintre maximele de ordin I ale
acestor linii?

Solutie

CAPITOLUL 1. OPTICA 51

a. Conditia pentru obtinerea maximului de ordin I este:

l sin =
unde l = N/L este constanta retelei. Rezulta:
L
= arcsin = 13o 200
N
b. Pornim de la definitia dispersiei:
d
D
d
si n locul diferentialelor d si d vom utiliza valorile finite (care
sunt foarte mici) si .Atunci:
tg
D= =

Rezulta:
tg
= = 2, 4 04 rad = 49, 5

1.3.12 Cate linii trebuie sa aibe o retea pentru a rezolva duble-

tul sodiului (1 = 589 nm si 2 = 589, 59 nm) pentru ordinul al
treilea.

Solutie

Puterea de rezolutie trebuie saa fie:

589
R= = = 1000
0, 59

CAPITOLUL 1. OPTICA 52

Deoarece
R
R = mN N = = 330 linii
m

1.4 Polarizare
1.4.1 Sa se determine unda polarizata eliptic care se propaga
de-a lungul axei Oy, axa mare a a elipsei fiind de trei ori mai
mare decat axa mica iar defazajul este egal cu /2.

Solutie

Componentele Ez si Ex ale campului electric au expresiile:

Ez = 3Eo cos (t ky)

Ex = Eo cos (t ky + /2) = Eo sin (t ky)

Rezulta atunci, pentru unda polarizata expresia:

~ = 3Eo cos (t ky)~ez Eo sin (t ky)~ex
E

1.4.2 Sa se arate ca pentru un unghi de incidenta egal cu unghiul

Brewster, unghiul dintre raza reflectata si cea refractata este /2.

Solutie

Din legea refractiei:

sin iB = n sin r

CAPITOLUL 1. OPTICA 53

si legea lui Brewster:

tg iB = n

rezulta:

sin r = cos iB
r = /2 iB

Astfel:

r + iB =
2

1.4.3 Lumina naturala cade pe suprafata sticlei sub unghiul

Brewster. Sa se determine, cu ajutorul formulelor Fresnel:
a. factorul de reflexie
b. gradul de polarizare al luminii refractate

Solutie

a. Atunci cand lumina cade sub unghiul Brewster:

i + r = /2

iar

tg i = n
In lumina reflectata I = 0 si:

sin2 (i r)
IRII = IIIi
sin2 (i + r)

CAPITOLUL 1. OPTICA 54

unde IIIi reprezinta intensitatea luminii pentru care vectorul

camp electric este paralel cu planul de incidenta. Deoarece lu-
mina naturala este nepolarizata, atunci IIIi = Io /2. Atunci:

Io sin2 (i r)
III =
2 sin2 (i + r)
Deoarece i + r = /2 atunci:
Io 2 Io tg 2 (i r)
IRII = sin (i r) =
2 2 1 + tg 2 (i r)
Dar:
tg i tg r
tg (i r) =
1 + tg itg r
Pentru incidenta Brewster rezulta:

tg i = n
1
tg r = tg (/2 i) = cot i =
n
Rezulta:
n2 1
tg (i r) =
2
ceea ce conduce la expresia factorului de reflexie:
IRII 1 (n2 1)2
R =
Io 2 n2 + 1)2

b. In lumina transmisa:
Io
III =
2

CAPITOLUL 1. OPTICA 55

doarece toate componentele paralele cu planul de incidenta sunt

transmise n al doilea mediu:
Io Io (n2 + 1)2 (n2 1)2
I =
2 2 n2 + 1)2
4n2 Io
I =
(n2 + 1)2 2
Gradul de polarizare al luminii refractate este:
III I (n2 + 1)2 4n2
P = 2
III + I (n + 1)2 + 4n2

1.4.4 Sa se determine coeficientii de reflexie si transmisie (r si

t) precum si factorii de reflexie si transmisie (R si T ) n cazul n
care o unda electromagnetica cade aproape normal pe sticla cu
indicele de refractie n.

Solutie

La incidenta normala nseamna i 0 si legea refractiei se scrie

i = nr. Deoarece unghiurile implicate sunt mici vom folosi for-
mulele de aproximare:
sin ' tg '
cos ' 1
Coeficientii de reflexie sunt:
tg (i r) ir i/r 1 n1
rII = = = =
tg (i + r) i+r i/r + 1 n+1
sin (i r) ir n1
r = = =
sin (i + r) i+r n+1

CAPITOLUL 1. OPTICA 56

Factorii de reflexie sunt:

2
2 n1
RII = rII=
n+1
2
2 n1
R = r =
n+1

Coeficientii de transmisie sunt:

2 cos i sin r 2r 2
tII = ' =
sin (i + r) cos (i r) i+r n+1
2 sin r cos i 2r 2
t = ' =
sin (i + r) i+r n+1

iar factorii de transmisie sunt:

cos r 2 2n
TII = n tII =
cos i n+1
cos r 2 2n
T = n t =
cos i n+1

1.4.5 Un fascicul de lumina naturala cade pe o suprafata de

sticla cu n = 1.5 sub un unghi de incidenta egal cu 45o . Sa
se determine, cu ajutorul formulelor lui Fresnel, gradul de po-
larizare al luminii reflectate.

Solutie

CAPITOLUL 1. OPTICA 57

Deoarece lumina naturala este nepolarizata:

Io tg 2 (i r)
III =
2 tg 2 (i + r)
Io sin2 (i r)
I =
2 sin2 (i + r)

Din legea refractiei sin i = n sin r rezulta:

sin 45o
r = arcsin = 28o
1, 5
Atunci:
Io tg 2 17o Io
III = 2 = 0, 0087
2 sin 73o 2
2 o
Io sin 17 Io
I = 2 = 0, 0934
2 sin 73 o 2
Gradul de polarizare va avea expresia:
I III
P = = 0, 78
III + I

1.4.6 Lumina monocromatica de intensitate Io cade pe un sistem

format din doi polarizori ntre care se afla o lama cristalina taiata
paralel cu axa optica. Lama determina aparitia unui defazaj egal
cu ntre raza ordinara si raza extraordinara. Sa se arate ca
intensitatea luminii emergente se poate exprima:
Io
I= [cos2 ( ) sin 2 sin 2 sin2 /2]
2

CAPITOLUL 1. OPTICA 58

Direcia primului polarizor

E0

E0 sin a
b Axa optic
a

E0 cos a

Fig. 1.17

unde si sunt unghiurile pe care axa optica a cristalului le

face cu directiile principale ale polaroizilor (vezi Fig. 1.17)

Solutie

Pe al doilea polarizor ajung undele ordinara si extraordinara de

forma:

Eord = Eo sin cos t

Eextr = Eo cos cos (t )

La iesirea din cel de-al doilea polarizor vom avea undele:

E1 = Eo sin sin cos t

E2 = Eo cos cos cos (t )

CAPITOLUL 1. OPTICA 59

Compunand cele doua unde rezulta amplitudinea:

E 2 = Eo2 cos cos2 + Eo2 sin2 sin2 +

2Eo2 cos cos sin sin cos

Ultima ecuatie conduce la expresia finala:

E 2 = Eo2 [cos2 ( ) sin 2 sin 2 sin2 /2]

unde Eo este amplitudinea undei care trece de primul polarizor.

Aceasta este suma tuturor proiectiilor vectorilor E ~ din lumina
naturala, paralele cu directia celui de-al doilea polarizor. Atunci
Eo2 = Io /2 si:

Io
I= [cos2 ( ) sin 2 sin 2 sin2 /2]
2

1.4.7 Sa se particularizeze rezultatul obtinut la problema prece-

denta:
a. cand cei doi polarizori sunt paraleli
b. cand cei doi polarizori sunt perpendiculari

Solutie

a. Cand cei doi polarizori sunt paraleli, = :

Io
III = [1 sin2 2 sin2 /2]
2

CAPITOLUL 1. OPTICA 60

b. Cand cei doi polarizori sunt perpendiculari, = /2 :

Io
I = [cos2 (2 /2) sin 2 sin( 2) sin2 /2
2
Io
I = sin2 2 cos2 /2
2
Bibliografie

[1] Cornelia Motoc Fizica , Editura All. Bucuresti 1994

[2] Ion M. Popescu Fizic

a , Editura didactica si Pedagogica,
Bucuresti, 1982

[3] Ion M. Popescu, Gabriela Cone, Gheorghe Stanciu Pro-

bleme rezolvate de fizica , Editura didactica si Pedagocgica,
Bucuresti, 1993

[4] I. Irodov, I. Saveliev, O. Zamcha Recueil de problemes de

physique generale, Edition Mir, Moscou, 1976

[5] L. Grechko, V.I. Sugakov, O.F. Tomasecich, A.M. Fe-

dorchenko Problems in theoretical physics, Mir Publishers,
Moscow, 1977

[6] I. IrodovCulegere de probleme de fizica atomica, Editura

Tehnica, Bucureti, 1961

[7] Eugene HechtOptics, Addison-Wesley, 1998

61