1

Seminar 7

1.O unda electromagnetica cu amplitudinea campului electric E0=1V/m se propagă în vid de-a lungul axei
Oy. Să se calculeze viteza de fază a undei şi amplitudinea intensităţii câmpului magnetic.

Rezolvare:
Viteza de faza a undei este:
1
vf = = c = 3 ⋅108 m / s
ε 0 µ0
Amplitudinea intensitaţii câmpului magnetic este:
ε0
H0 = E0 = 2,65 ⋅10 − 3 A / m
µ0

2. Ştiind că aerul începe să se ionizeze la o valoare a intensităţii câmpului electric E = 3 ⋅10 3 KV / m , să

se calculeze intensitatea undei electromagnetice plane pentru care începe fenomenul de ionizare a
aerului.

Rezolvare:

I=
1 ε 0 2 1 8.85 ⋅ 10−12 F / m
2 µ0
E = − 6
2 1.26 ⋅ 10 H / m
(
3 ⋅ 103 kV / m
2
)
O undă electromagnetică armonică plană se propagă in vid astfel încât:
r r r r r
E = 2u y exp {i[ω t − (3 u x + 4 u z )r ]}V / m .
Să se arate că direcţia de propagare este cuprinsă în planul (xOz) şi să se calculeze unghiul dintre direcţia
de propagare şi axa Oz.
Care este lungimea de undă şi frecvenţa undei?
Care este câmpul magnetic al undei?
Care este intensitatea undei?
Rezolvare:
r
direcţia de propagare a undei este dată de direcţia vectorului
r r
k .Vectorul de undă fiind în planul (xOz)
r
k = 3 u x + 4u z
dacă direcţia de propagare face cu axa (Oz) unghiul θ, atunci:
k 3
tg θ = x =
kz 4
b) Lungimea de undă este:
2π 2π 2π
λ= = = (m)
k k x2 + k y2 5
iar frecvenţa undei este:
c 5c -1
ν= = (s )
λ 2π
c) Câmpul magnetic se obţine din relaţia:
 2

r r
r ε 0 k × E0
H0 =
µ0 k
Vectorul de undă fiind:
r r r
k = 3 u x + 4u y
modulul vectorului de undă va fi:
k = k x2 + k 2y + k z2 = 3 2 + 4 2 = 5
Rezultă:
r r r
ux uy uz
r ε0 1 r r ε0 1 r r r
H= k ×E= 3 0 4 exp {i[ω t − (3 u x + 4 u z )r ]} =
µ0 k µ0 k
0 2 0
1 ε0
= (− 8urx + 6urz )exp {i[ωt − (3 urx + 4 urz )rr ]} =
5 µ0
r r r r r
= 5,3 ⋅ 10− 4 (− 8u x + 6u z )exp {i[ω t − (3 u x + 4 u z )r ]}A / m
v
vectorul H este in planul xOz

d. Intensitatea undei se calculează, conform definiţiei, ca fiind media temporală a modulului

vectorului Poynting:
r r r
I= S = E×H
r
unde S este vectorul Poynting. Pentru o undă armonică plană vectorul Poynting este
r
r
S=
ε0 2
µ0 0
2
E cos ωt − k r (
rr k
k
)
şi, ţinând cont că
T
( ) ( )
rr rr
∫
2 1 1
cos ωt − k r = cos 2 ωt − k r dt =
T 2
0
1 ε0 2 ε
rezultă: I = E0 = 2 0 = 5,3 ⋅ 10−3Wm − 2
2 µ0 µ0

Un circuit oscilant deschis reprezinta dipolul lui Hertz. Daca dipolul este incarcat cu sarcina electrica
distribuita neuniform, sub actiunea campului electric incepe deplasarea sarcinilor electrice si deci
oscilatiile electromagnetice. Oscilatiile in dipolul electric sunt analoge cu oscilatiile mecanice ale unor
bare sau corzi. O antenă funcţionează optim dacă: frecvenţa de lucru este egală cu frecvenţa de
rezonanţă si daca lungimea echivalentă a antenei este egală cu λ/4 sau multiplu întreg de λ/4

3. O antenă legată la pământ are lungimea l = 100 m şi urmează să fie folosită pentru
comunicaţii submarine (în apă). Calculaţi frecvenţa undei purtătoare şi lungimea de undă în
 3

aer. Inductanţa circuitului oscilant fiind L = 1mH, aflaţi capacitatea condensatorului. Pentru apă
μr = 1, εr = 81.

SOLUTIE
Antena este sfert de und ă, deci λ = 4·l = 400 m în ap ă.

Viteza de propagare în apă este

.
.
Această oscilaţie se va propaga de 9 ori mai repede în aer, astfel că lungimea de undă va fi şi
ea tot de 9 ori mai mare decât în apă λ0 = nλ = 3600 m.
Pentru calcularea capacităţii condensatorului folosim formula lui Thomson:

Interactia undelor electromagnetice cu materia

Undele electromagnetice prezinta toate fenomenele caracteristice tuturor tipurilor de unde indiferent
de natura lor, dar deoarece sunt unde vectoriale au si unele aspecte calitativ distincte.

Reflexia si refractia undelor electromagnetice

Consideram suprafata de separare a doua medii idealizate (semiinfinite, liniare, izotrope,

omogene, dielectrice, fara memorie) caracterizate prin constantele lor de material (ε1, µ1) si
(ε2, µ2). Atunci cand o unda intalneste suprafata de separatie intre doua medii apar doua
fenomene: reflexia si refractia.
In cazul undei electromagnetice plane directe, dependenta in timp si spatiu a vectorilor camp
electric, respectiv camp magnetic este de forma:
r r
E = E0 e i (ω t −k r +ϕ )
r r

Din conditiile de continuitate ale componentelor tangentiale ale campului electric

Etz = Eiz + Erz

e( )=E ( ) + E e i(ωr t −kr r )

r r rr r r
i ωt t − k t r i ωi t − ki r
E 0t 0i e 0r
si in ipoteza liniaritatii mediului se obtine:
ωi = ω r = ωt = ω
Frecventa undei electromagnetice nu se schimba prin reflexie sau refractie (lumina nu isi
schimba culoarea)
 4

r
Presupunem ca in mediul 1 se propaga unda incidenta de vector de unda ki si unda reflectata de vector
r r
de unda k r , iar in mediul 2 se propaga unda transmisa de vector de unda k t :
r r ω 2π 2π r r r r
ki = k r = = k1 ; = = k1 ; k i = k r ≠ k t ; k 2 = k t
υ1 Tυ1 λ1
rezulta:
k1 sin θ i = k1 sin θ r si k1 sin θ i = k 2 sin θ t
vectorii de unda incident si reflectat au module egale
Legile reflexiei:
-Prima lege a reflexiei: unda incidenta si unda reflactata se propaga in planul de incidenta si vectorii de
unda au module egale.
-A doua lege a reflexiei: unghiul de incidenta si unghiul de reflexie sunt egale. θ i = θ r
Legile refractiei
-Prima lege a refractiei: vectorul de unda al undei transmise este in planul de incidenta.
-A doua lege a refractiei:raportul dintre sinusul unghiul de incidenta si sinusul unghiul de refractie este
egal cu indicele de refractie n21.
sin θ i k 2 υ1 n 2
= = = = n 21
sin θ t k1 υ 2 n1
Relatia reprezinta legea lui Snell.
ω r r c
Unde: = k1 ; k i = k r = k 1 ≠ k 2 ; υ = ; n = ε r µ r
υ1 n
La reflexia luminii pe un mediu mai refringent n1 < n 2 intre unda incidenta si unda reflectata apare o
diferenta de faza egala cu π .
Polarizarea prin reflexie la o suprafata dielectrica (incidenta Brewster).
π
Cand unghiul de incidenta are o valoare astfel incat: θ t + θ i = atunci vectorul camp electric al undei
2
reflectate nu are componenta paralela cu planul de incidenta. Unghiul de incidenta θ B pentru care are
loc relatia de mai sus se numeste unghi Brewster. Se obtine legea Brewster:
n nt
tgθ B = 2 =
n1 ni
Pentru incidenta Brewster se obtine lumina liniar polarizata dupa o directie perpendiculara pe planul de
incidenta.

Reflexia totala.

Reflexia totala. Reflexia este totdeauna insotita de refractie chiar si in cazul corpurilor opace, cand
lumina refractata este absorbita. Daca lumina trece dintr-un mediu optic mai refringent intr-un mediu
mai putin refringent, n1 > n2 , din legea refractiei rezulta ca sin t > sin i . Pentru o anumita valoare a
unghiului de incidenta i = l , unghiul de refractie poate atinge valoarea π / 2 , cand raza refractata nu
mai patrunde in cel de-al doilea mediu.
Unghiul limita este unghiul minim de incidenta l incepand de la care apare fenomenul de reflexie totala
 5

π
θt =
Reflexia totala are loc pentru n2 < n1 . Valoarea maxima a unghiului de refractie este 2.
π
θt =
Unghiul de incidenta pentru care 2 se numeste unghi limita si este dat de relatia:
n
sin θc = 2
n1

Daca unghiul de incidenta este mai mare decat unghiul limita , lumina nu mai trece in mediul 2 si unda
este total reflectata.

Aplicatii
Fibrele optice

In mediile anizotrope parametrii fizici si fenomenele legate de propagarea undelor electromagnetice

depind de directia cristalografica. Cristalele pot avea indici de refractie diferiti asociati cu directii
cristalografice diferite.
Consideram doua unde luminoase : una rosie (ν r = 4,74 ⋅ 1014 Hz ) si una albastra ν a = 6,70 ⋅ 1014 Hz .
Sa se calculeze, frecventele, perioadele, vitezele de propagare si lungimile de unda ale celor doua
radiatii
a- in vid (sau aer)
b- in sticla flint.
Se dau indicii de refractie: nr = 1,618 pentru radiatia rosie si na = 1,635 pentru cea albastra
(c = 2,998 10 8 m / s 3,000 10 8 m / s.)

Solutie :
a- In vid (sau aer):
- frecventele:
ν r = 4,74 ⋅ 1014 Hz pentru radiatia rosie
ν r = 6,70 ⋅ 1014 Hz pentru radiatia albastra
- perioadele :
Tr = 1 / νr = 2,11 10 - 15 s
Tb = 1 / νb = 1,49 10 - 15 s
- viteza luminii este aceeasi pentru toate radiatiile :
c = 2,998 10 8 m / s 3,000 10 8 m / s
- lungimile de unda :
 6

λr (vid) = c Tr = 633 nm
λb (vid) = c Tb = 447 nm
b- In sticla flint :
- frecventele nu se modifica :
- perioadele nu se modifica:
- vitezele de propagare :
vr (sticla flint) = C / nr = 1,85 10 8 m/ s
vb (sticla flint) = C /nb = 1,83 10 8 m/ s
- lungimile de unda :
λr (sticla flint) = vr Tr = 390 nm
λb (sticla flint) = vb Tb = 273 nm
λr (sticla flint) = vrTr = (c Tr) / nr= λr (vid) /n r
λb (sticla flint) = λb (vid) /n b

Interferenta undelor electromagnetice

Interferenţa este fenomenul de suprapunere a două sau mai multe unde coerente, având ca rezultat
apariţia unei repartiţii spaţiale periodice de maxime si de minime numite franje. Prin coerenţă se
intelege corelaţia dintre caracteristicile oscilaţiilor considerate în diferite puncte şi la diferite momente
de timp. De obicei se afirmă că undele sunt coerente dacă au aceeaşi frecvenţă şi prezintă o diferenţă de
fază constantă în timp
r r
E1 = E01 cos (ωt + ϕ1 )
r r
E 2 = E 02 cos (ωt + ϕ 2 )
Intensitatea câmpului electric rezultant în P va fi:
r r r
E P = E1 + E 2
Intensitatea undei devine:
ε  E01 2 E02 2 r r 
I=  + + 2 E 
1 E 2  = I 1 + I 2 + I 12
µ  2 2
 
unde intensitatea care s-ar obţine în P dacă ar fi numai S1 este:
r
ε E012
I1 =
µ 2
Termenul I12 se numeste termen de interferenta si este egal cu:
ε r r
I12 = 2 E1 E2 = 2 I1 I 2 cos ∆ϕ
µ
 7

a) Dacă I12 = 0 atunci I = I1 + I 2 si nu avem interferentă. In punctul P rezultă o suprapunere prin

însumare a intensităţilor celor două unde.
r r r r
Dacă E01 ⊥ E02 , deoarece E01 ⋅ E02 = 0 atunci I12 = 0 si nu avem interferenţă.
Dacă S 1 şi S2 sunt independente fazele ϕ1 şi ϕ2 sunt aleatoare si termenul de interferenta este zero.
b) Dacă I12 ≠ 0 atunci are loc fenomenul de interferenţă.
r r
Dacă E01 II E02 , atunci I12 are valoarea maximă.
Pentru a obtine interferenta este necesar ca oscilatiile campurilor electromagnetice ale celor două unde
să se suprapună nu numai in spatiu ci şi în timp.
Consideram doua unde polarizate liniar dupa directia Ox iar propagarea se face dupa directia Oz
intensitatea undei rezultante este :
I = I1 + I 2 + 2 I1 I 2 cos ∆ϕ
2π
unde: ∆ϕ = δ + ∆ϕ 0 si δ este diferenta de drum optic dintre cele două unde electromagnetice.
λ
Dacă ∆ϕ = 2mπ , atunci intensitatea are valoarea maximă:
I max = ( I1 + I 2 ) 2

λ
pentru ∆ϕ 0 = 0 conditia de maxim devine δ = 2m
2
Dacă ∆ϕ = ( 2m + 1)π , atunci intensitatea are valoarea minimă:

I min = ( I1 − I 2 )
2

λ
pentru ∆ϕ 0 = 0 conditia de maxim devine δ = ( 2m + 1) .
2
Becul cu incandescenta este o sursa necoerenta.

Difracţia luminii
Difracţia este ansamblul de fenomene care se datoreaza naturii ondulatorii a luminii si sunt observate în
timpul propagarii sale într-un mediu cu heterogenitaţi. In sens mai restrâns putem spune că difracţia
este fenomenul de ocolire a obstacolelor de dimensiuni mici de către lumină.
Principiul Huygens-Fresnel.
obţinem principiul Huygrns-Fresnel care poate explica corect propagarea luminii şi fenomenul de
difractie
Difractia Fraunhofer pe o fanta dreptunghiulara
Un fascicul paralel de lumina monocromatica cade pe o fanta dreptunghiulara de latime a si lungime
foarte mare.
 ka 
sin 2  sin θ 
 = I sin η
2
Iα = I 0  2
η2
2 0
 ka 
 sin θ 
 2 
 8

Conditia de maxim
sin η
-pentru sin η = 0 , η = 0 deci θ = 0 , → 1 se obtine maximul principal si intensitatea are
η
valoarea maxima I0.
d (sin η ) π
-pentru = 0 , tgη = η , η = (2n + 1) , cu n = 0,1, 2,... se obtin maximele secundare. Solutiile
dη 2
sunt:η 0 = 0, η1 = 1,43π , η 2 = 2,46π ,...

Conditia de minim cu intensitate nula

- n = ±1,±2,... rezulta
λ
sin θ = n
a
Primul minim apare pentru n = 1 aşa că lărgimea unghiulară a figurii de difracţie este invers
proporţională cu lăţimea fantei a. Se constata ca pentru o lungime de unda data, forma figurii de
difractie depinde de largimea fantei
Daca:
a < λ ⇒ sin θ 0 > 1 nu este posibil, nu exista nici un minim pentru orice valoare θ.
π
a = λ ⇒ sin θ 0 = 1, θ 0 = lumina ocoleste complet obstacolul, nu se produce nici un minim pe
2
ecran
λ
a > λ ⇒ sin θ 0 = n exista maxime secundare in afara maximului central.
a
a >> λ ⇒ θ 0 = 0 nu exista difractie, figura este imaginea fantei.

Difracţia pe o reţea plană

Reţeaua de difracţie plană constă dintr-un ansamblu de N fante dreptunghiulare, egale, paralele şi
echidistante lăţime l şi lungime foarte mare. Zona opacă are dimensiunea b. Constanta reţelei este :
a = l +b
 9

Intensitate undei in acest caz va fi:

sin 2 η sin 2 Nβ
Iα = I 0
η 2 sin 2 β
ka
unde β = sin θ
2

Condiţia de maxim principal este:

a sin θ = mλ m = 0,1,2,...
Holografia
Holograma obişnuită este o reţea de difracţie cosinusoidală plană. Dacă grosimea stratului fotosensibil
este mult mai mare decât constanta reţelei atunci se formează plane ventrale şi nodale ale intensităţii
câmpului electric rezultat in urma interferentei dintre unda de referinţă şi unda obiect (plane
Lippmann).

Fotografia obişnuită arată o imagine plană, deoarece conţine informaţii referitoare numai la
amplitudinea undei obiect. Holograma conţine informatii atât despre amplitudinea cât şi despre faza
undei obiect deci se poate reconstitui imaginea în relief a obiectului. Un domeniu mic de pe hologramă
conţine informatii despre întregul corp.Aceasta inseamnă că prin deteriorarea unei părţi din hologramă
nu se pierd informaţiile referitoare la o parte din corp.