Discuii

Dupa completarea tratamentului cu implanturi dentare?(supraproteza),

schimbarile ce apar in structurile de suport ale implanturilor si protezelor pot
aparea in timp, in principal pierderea osului marginal periimplantar si rebsorbtia
rigida a osului. La nivelul modelelor testate ale structurilor de suport ale
supraprotezelor, pierderea osului marginal periimplantar creste
nivelul/concentratia de stres la nivelul implanturilor dentare, abutmenturilor, si a
osului marginal, independent de rebsorbtia crestei? distale. Combinatia pierderii
osoase verticale de 2mm si rebsorbtia crestei distale (model 3), nu modifica
substantial pattern-ul de distributie al stresului si magnitudinea acestuia,
comparativ cu modelul ce prezinta doar pierdere osoasa marginala
periimplantara. Aceasta constatare indica faptul ca o supraproteza sustiunta de
doua implanturi nu poate avea un prognostic bimecanic negativ pentru pacientii
cu o rebsorbtie rigida distala daca suportul adecvat este dat de zona de sustinere
a protezei.

Studiile anterioare au relatat o pierdere osoasa marginala progresiva , cu o

crestere a valorilor tensiunii in zona cervicala a implanuului si a tesutului de
sustinere al osului. In cercetarile recente, grosimea osului cortical a fost redusa in
zona pierderii osoase periimplantare, deoarece stratul de tesut osos cortical se
ingusteaza ca un accent de remodelare osoasa datorita stimulilor ocluzali, ce
promoveaza pierderea osoasa marginala. Prin urmare, aceasta poate fi una din
cauzele largii distributii a tensiunii in stratul cortical, deoarece zona de disipare a
fortei aplicate a scazut. Aceast explicaie este n concordan cu studiul cu
elemente finite? realizat de Sevimay et al. (21), in care autorii au descoperit
faptul ca implanturile plasate in regiunea cu cea mai mica grosime a osului
cortical si calitatea proasta a osului spongios a aratat micromiscari mai ample
intre marginile ocluzale (inacarcarile ocluzale?) si o concentratie mai ridicata a
stresului la nivelul tesutului osos adiacent. O alta explicatie posibila pentru faptul
ca tensiunea este mai crescuta in regiunea pierderii osoase periimplantare poate
fi reprezentata de faptul de dislocatia spre apex a pivotului de rotatie in
regiunea implantului cervical datorata insetiei acestuia din urma in tesutul osos.

Numai stresul Von Mises de magnitudine scazuta a fost observat la nivelul

tesutului spongios, in timp ce diferite tipuri de concentratie de stres apar la
nivelul osului cortical. Acest lucru se intampla din deoarece tipul de elasticitate al
celor doua tipuri de tesut osos este diferit, iar distributia stresului este modificata
de asemenea la nivelul osului cortical datorita variabilitatii densitatii osoase. Cele
mai ridicate valori ale concentratiei de stres in osul cortical pot indica
participarea crescuta in abdorbtia sarcinii functionale transmise de proteza de
suport a implantului.