Diabetul Zaharat – Diagnostic,

Clasificare, Forme Clinice

DZ tip 1 – Patogenie şi Studii Clinice

Conf. Dr. Cristian Guja MD, PhD

Institutul de Diabet, Nutriţie şi Boli Metabolice

“Prof. NC Paulescu”, Bucureşti, România
 Criterii de Diagnostic ADA 2013

Plasmă venoasă Sânge venos

Glicemie 2h
Glicemie a jeun HbA1c
TTGO

Normal < 100 < 140 < 5.7%

Glicemie a jeun
100 – 125 < 200 5.7% – 6.4%
alterată (IFG)
Toleranţă alterată
< 126 140-199 5.7% – 6.4%
la glucoză (IGT)

Diabet Zaharat ≥ 126 ≥ 200 ≥ 6.5%

Categorii aflate la risc pentru DZ (Prediabet)

- Glicemie a jeun înte 100 și 125 mg%

(Glicemie a jeun modificată – IFG)
- Glicemie la 2h după glucoză în TTGO între 140 și 199 mg%
(Toleranță alterată la glucoză - IGT)
- HbA1c 5.7 – 6.4%
Diagnosticul Diabetului Zaharat ADA 2017
 Clasificarea DZ (ADA 1997; OMS 1998)

DZ tip 1 (distrugerea  celulară, de obicei cu deficit absolut de

insulină)
DZ tip 1a (autoimun)
DZ tip 1b (idiopatic)
DZ tip 2 (de la o predominanţă a insulinorezistenţei, asociată cu
deficit relativ de secreţie de insulină, până la un deficit
predominant de secreţie insulinică, asociat cu insulinorezistenţă)
Forma cu predominenţa insulinorezistenţei
Forma cu predominenţa insulinodeficienţei
Alte tipuri specifice de diabet
Diabet Gestaţional

The Expert Committee on the Diagnosis and Classification of

Diabetes Mellitus Diabetes Care 20:1183–1197, 1997
Evoluţia stadială a DZ
 Clasificarea DZ (ADA 2017)

DZ tip 1 (distrugerea  celulară, de obicei cu deficit absolut de

insulină)
DZ tip 1a (autoimun)
DZ tip 1b (idiopatic)
DZ tip 2 (datorat scăderii progresivea funcției beta celulare,
frecvent pe fondul insulinorezistenței preexistente)
Diabet Gestaţional

Alte tipuri specifice de diabet

The Expert Committee on the Diagnosis and Classification of

Diabetes Mellitus Diabetes Care 20:1183–1197, 1997
Screening DZ gestațional – ADA2017
 Diabetul în Sarcină

Diabet Zaharat Diabet Zaharat

pregestaţional Gestaţional

Sarcină la femei cu diabet Diabet diagnosticat în

pre-existent sarcinii cursul sarcinii

• Diabet zaharat tip 1

• Diabet zaharat tip 2
Diabet zaharat gestaţional
 Definiție

Intoleranță la glucoză de orice grad, cu debut sau

primă recunoaştere pe parcursul unei sarcini, de regulă
în trimestrul 2 şi 3, indiferent de tratamentul aplicat,
sau de persistența postpartum.

Patogeneză - creșterea rezistenței la insulină mediată

de hormonii de sarcină. De obicei se remite spontan
după naștere.

Se face distincția între diabetul tip 2 preexistent

sarcinii și cel diagnosticat în timpul sarcinii.
 Contextul actual

Epidemia de obezitate și diabet ce evoluează pe plan

mondial duce la:

mai mult diabet tip 2 la femeile de vârstă fertilă

mai multe gravide cu diabet tip 2 ignorat

 Depistarea diabetului preexistent sarcinii
Paciente cu risc crescut de DZ

Screeningul pentru epistarea

diabetului tip 2 se face
utilizând criteriile standard
de diagnostic ale OMS/ADA
 Femei cu risc crescut de diabet
BMI > 25 kg/m2 +
Sedentarism
Antecedente heredocolaterale de diabet la rude de
grad I
Macrosomie fetală la o sarcină anterioară
Antecedente personale de diabet gestațional
Obezitate severă, Acanthosis nigricans
HTA / dislipidemie
Sindromul ovarului polichistic
Paciente cu prediabet
Apartenența la un grup etnic cu prevalență crescută a
diabetului zaharat
 Interpretare TTGO cu 75 g
în primul trimestru sarcină

A jeun 2 h Diagnostic
<100 mg/dl <140 mg/dl Normal
IFG
100-125 mg/dl <140 mg/dl (Impaired fasting glycemia)
DG (92-125)

IGT
<100 mg/dl 140-199 mg/dl
(Impaired glucose tolerance)

100-125 mg/dl 140-199 mg/dl IFG+IGT

>126 mg/dl >200 mg/dl Diabet zaharat
Screening DZ gestațional – ADA2017
 Interpretare TTGO cu 75 g
Săptămâna 24-28 sarcină
Test recomandat de AACE, ADA, IADPSG

Criterii diagnostic DZ gestaţional

75-g / 2-ore de testare
Glicemie a jeun (FPG) ≥92 mg/dL (5.1 mmol/L)
1-oră după glucoză ≥180 mg/dL (10.0 mmol/L)
2-ore după glucoză ≥153 mg/dL (8.5 mmol/L)
Diagnosticul pozitiv se poate pune în cazul prezenţei a cel puţin o
valoare anormală din cele 3

1. AACE. Endocr Pract. 2011;17(2):1-53.

2. ADA. Diabetes Care. 2013;36(suppl 1):11-66.
3. Committee on Obstetric Practice. ACOG. 2011;504:1-3.
 Testarea în 2 paşi
Săptămâna 24-28 sarcină
Test recomandat de ACOG, ADA 2015

Pasul 1: Test cu 50 g glucoză

Testare glicemică la 1 oră. Glicemie ≥ 130-140 mg/dl ?

DA

Pasul 2: Test cu 100 g glucoză

Testare glicemică a jeun şi la 1,2,3 h post glucoză

2. ADA. Diabetes Care. 2013;36(suppl 1):11-66.

3. Committee on Obstetric Practice. ACOG. 2011;504:1-3.
 Testarea în 2 paşi
Săptămâna 24-28 sarcină
Test recomandat de ACOG, ADA 2015

Criterii diagnostic DZ gestaţional TTGO cu 100 g lgucoză

100-g / 3 ore de testare
Glicemie a jeun (FPG) ≥95 mg/dL (5.3 mmol/L)
1-oră după glucoză ≥180 mg/dL (10.0 mmol/L)
2-ore după glucoză ≥155 mg/dL (8.6 mmol/L)
3-ore după glucoză ≥140 mg/dL (7.8 mmol/L)
Diagnosticul pozitiv se poate pune în cazul prezenţei a cel puţin 2
valori anormale din cele 4

2. ADA. Diabetes Care. 2013;36(suppl 1):11-66.

3. Committee on Obstetric Practice. ACOG. 2011;504:1-3.
 Alte forme specifice de diabet
III. Alte forme specifice de diabet zaharat
1. Defecte genetice ale funcţiei betacelulare: MODY 1 (Gena HNF 4α pe cromozomul 20); MODY 2
(Glucokinaza, cromozom 7); MODY 3 (HNF1α, cromozom 12); MODY 4 (IPF-1, cromozom 13); MODY 5 (HNF
1β, cromozom 17); MODY 6 (NeuroD1, cromozom 2), MODY 7 (CEL, cromozom 9); Diabet Neonatal Tranzitor
(cel mai frecvent mutaţii ale genei ZAC/HYAMI pe cromozomul 6q24); Diabet Neonatal Permanent (cel mai
frecvent mutaţii ale genelor KCNJ11 sau ABCC8 de pe cromozomul 2, gene care codifică componentele Kir6.2
sau SUR ale canalului KATP din membrana celulei beta); Diabet mitocondrial (ADN mitocondrial, mutaţia 3243
MDD); Alte tipuri rare.
2. Defecte genetice ale acţiunii insulinei: Rezistenţa la insulină tip A (mutaţii gena receptorului insulinic - IR;
Leprechaunism (Mutaţii IR); Sindrom Rabson-Mendenhall (Mutaţii IR); Diabetul lipoatrofic (Mutaţii genele LMNA,
BSCL, etc); Mutaţii în gene PPARG; Alte forme.
3. Boli ale pancreasului exocrin: Pancreatita acută; Pancreatita cronică; Trauma/pancreatectomie; Neoplasm
pancreatic; Fibroza chistică; Hemocromatoza; Pancreatopatia fibrocalculoasă; Alte forme.
4. Endocrinopatii: Acromegalia; Sindromul Cushing; glucagonomul; Feocromocitomul; Hipertiroidia;
Somatostatinomul; Sindromul Conn; Altele
5. Diabet indus prin medicamente sau substanţe chimice: Pyriminil (Vacor); Pentamidina; Acid Nicotinic;
Glucocorticoizi; Hormoni tiroidieni; Diazoxid; Dilantin; Diuretice Tiazidice; Agonişti alfa-adrenergici; Agonişti beta
adrenergici; Interferon alfa; Fenitoin; Statine; L-asparagina; Medicaţie antipsihotică (ex. Clozapina);
Antiretrovirale (ex. Inhibitori de proteaze); Altele.
6. Infecţii: Rubeola Congenitală; Citomegalovirus; Altele.
7. Forme rare de diabet produse prin mecanisme mediate imunologic: Anticorpi anti-receptori de insulină;
Sindromul „Omului Înţepenit” (Stiff-man); Alte forme
8. Alte sindroame genetice asociate uneori cu diabet zaharat: Sindrom Down; Ataxia Fiedreich, Coreea
Huntington; Sindrom Klinefelter; Sindrom Lawrence-Moon-Biedel; Distrofia miotonică; Porfiria; Sindrom Prader-
Willi; Sindrom Turner; Sindrom Wolfram; Altele.

ADA Diagnosis and Classification of Diabetes Mellitus 2014

 Alte forme specifice de diabet

ADA Diagnosis and Classification of Diabetes Mellitus 2014

Diabet monogenic – ADA2017
Diabet monogenic – ADA2017
 Patogenie Diabet Zaharat tip 1

Cauza primordială a diabetului zaharat este reprezentată

de scăderea secreţiei de insulină de către celulele beta
pancreatice

- Distrugerea celulelor beta pancreatice cu scăderea masei

beta celulare
- Autoimună (DZ tip 1)
- Apoptoză (DZ tip 2)

- Scăderea capacităţii funcţionale a celulelor beta de a

secreta insulina
 Insula Langerhans

50% celule β
40% celule α
10% celule δ
Celula Beta

~ 10,000
10 µm
Granule
secretorii

Din colecţia Philippe Halban

Granule secretorii
Insulinosecreţia (exocitoza)

Din colecţia Philippe Halban

 Etiopatogenia
Diabetului Zaharat de tip 1
 Introducere
Diabet Zaharat de tip 1

Diabet Zaharat tip 1a – Distrucţie autoimună a

celulelor beta pancreatice secretante de insulină

Diabet Zaharat tip 1b – Distrucţia celulelor beta

pancreatice prin mecanisme idiopatice
 Diabetul Zaharat tip 1a
Boală cronică frecventă, cu patogenie autoimună
Distrugere masivă şi specifică a celulelor beta pancreatice
secretante de insulină, cu prezervarea celulelor alfa secretante de
glucagon.
Distrugerea celulelor beta prin mecanism autoimun mediat de
limfocitele T la subiecţii predispuşi genetic.

Procesul autoimun este îndreptat împotriva unor antigene

beta celulare (autoantigene) parţial identificate

Împotriva acestor antigene apar auto-anticorpi specifici -

marker al autoimunităţii

Împotriva acestor antigene se dezvoltă răspunsuri imune de

tip celular
 Autoantigene beta celulare

Insulina şi proinsulina

GAD65 (Fragmentul de 65 kDa al GAD - Glutamic Acid

Decarboxylase)

Proteinele din familia de Proteine Tirozin Fosfatază like (IA-2)

Transportorul de Zinc 8 – ZnT8

Altele (ICA69, Carboxipeptidaza, Heat Shock Protein 60,

Periferina, Glima38, etc.)
 Autoanticorpi anti beta celulari

ICA (Islet Cell Antibodies)

70-80% din pacienţi la debut; cei mai predictivi

Anti-insulinici – IAA (Insulin Autoantibodies)

50-70% din pacienţi la debut; mai frecvent la copii

Anti GAD65 – GADA (GAD Autoantibodies)

70-80% din pacienţi la debut

Anti Tirozin Fosfatază - IA2A (IA2 Autoantibodies)

55-75% din pacienţi la debut; mai frecvent la copii

Anti Transportor Zinc – ZnT8A (ZnT8 Autoantibodies)

Rol predictiv pentru apariţia DZ1
 Structura cristalina a insulinei

Hexamer
insulina

Celula beta
 Semnificaţia autoanticorpilor

Marker al procesului autoimun

Nu sunt patogenici – Cazuri de DZ tip 1 la subiecţi cu a-

gammaglobulinemie congenitală

Valoare predictivă pentru apariţia DZ tip 1 la subiecţii aflaţi la

risc

Diferenţiere între DZ tip 1 autoimun şi alte forme de DZ (DZ

tip 1b, DZ tip 2, MODY, etc.)

Diferenţiere între DZ tip 1 lent (LADA) şi DZ tip 2

 Riscul DZ tip 1 în funcţie de numărul anticoprilor

Ziegler et al. JAMA ;309:2473–2479

 Insulita distructivă în DZ tip 1

Număr redus de celule  pancreatice, lipsite de

granule insulinice.

Infiltrate inflamatorii cu limfocite T citotoxice

CD8(+), limfocite T helper CD4(+), celule
mononucleare şi celule K
Aspect de insulită în DZ tip 1

Infiltrat
mononuclear

Din colecţia Willi Gepts

Factori necesari pentru apariţia unei boli autoimune

Fathman et al. Nature Immunology (9): 759-761 (2001)

 Diabetul Zaharat tip 1a

DZ tip 1 apare la subiecţii predispuşi genetic.

DZ tip 1 este o boală multifactorială a cărei etiopatogenie

include pe lângă factorii genetici şi unii factori de mediu,
incomplet elucidaţi încă.

DZ tip 1 este o afecţiune complexă, poligenică cu multe alele

predispozante şi protectoare care interacţionează unele cu
celelalte dar şi cu diverşi factori de mediu în generarea riscului
global de boală
 Argumente genetică

Există o agregare familială semnificativă a cazurilor de diabet

zaharat [Todd et al. Diabetes 1992]

Riscul de apariţie a DZ tip 1 pe parcursul vieţii este de 0.4%

în populaţia generală dar 6% pentru rudele de gradul 1 şi la
33% în cazul gemenilor identici

s = 15 (6%/0.4%) [Risch et al. AmJ Hum Genet 1987]

Frecvenţa afectării gemenilor monozigoţi este mai mare decât

a gemenilor dizigoţi [Barnett et al. Diabetologia 1981]

Concordanţa maximă la gemenii monozigoţi este de 34-50%

[Olmos et al. Diabetologia 1988]
 Antigene HLA Diabetogene

HLA Clasa a II-a

HLA - DR3 şi sau DR4

Peste 90-95% din diabetici purtători ai DR3 sau DR4
comparativ cu 50% în populaţia generală

HLA-DQ2

HLA-DQ8

Riscul maxim la heterozigoţii HLA DR3-DQ2 / DR4-DQ8

Până la 30-35% din pacienţii DZ tip 1 comparativ cu 2.5% din
populaţia generală
 Antigene HLA Protectoare

HLA DR2

HLA DQ6

HLA DQ7

HLA DQ9

Efectul HLA Protectoare este

DOMINANT
 Gena insulinei de pe cromozomul 11p15

Alelele de clasa I Ins-VNTR conferă susceptibilitate

Alelele de clasa III Ins-VNTR conferă protecţie de aproximativ

70% pentru apariţia DZ tip 1 pe parcursul întregii vieţi, indiferent
de prezenţa sau absenţa unor molecule HLA diabetogene [Bennett şi
Todd 1996]

Asocierea IDDM2 confirmată pentru toate grupurile etnice

Polimorfismele -23HphI A/T şi +1140 A/C de la nivelul genei

insulinei nu pot fi excluse ca fiind etiologice (Barrat et al. Diabetes 2004).

DZ tip 1 este asociat cu o regiune de aproximativ 2 kDa de pe

cromozomul 11p15, regiune care conţine zona INS-VNTR şi
polimorfismele -23HphI A/T şi +1140 A/C [Barrat et al. 2004].
 Mecanimsul intervenţei genei insulinei
Transcripţia INS în Pancreas Transcripţia INS în Timus

VNTR Clasa I VNTR Clasa III VNTR Clasa I VNTR Clasa III
Predispozante Protectoare Predispozante Protectoare

In vivo, alelele de clasa I determină o creştere a expresiei

insulinei în celulele  pancreatice comparativ cu alelele de clasa III
[Lucassen et al. Hum Mol Genet 1994]

Expresia timică a proinsulinei se corelează cu genotipul INS-

VNTR, alelele de clasa a III-a INS-VNTR fiind asociate cu o
expresie crescută la nivel timic iar alelele de clasa I cu o expresie
scăzută [Pugliese et al. Nature 1997, Vafiadis et al. Nature 1997].
 Şase gene implicate cu siguranţă în
patogenia DZ tip 1 la om

IDDM1 – Genele HLA de pe cromozomul 6p21

IDDM2 – Gena insulinei de pe cromozomul 11p15

IDDM12 – Gena CTLA4 de pe cromozomul 2q33

Gena Lyp/PTPN de pe cromozomul 1p13

Regiunea IL2RA/CD25 de pe cromozomul 10p15

Regiunea IFIH1 de pe cromozomul 2q24.3

 Predispoziţie genetică ?

Robin Goland, Columbia University New York, USA

 Lectura suplimentara

Pociot F et al. Diabetes 2010: 59: 1561-1571

Groop L et al. Mol Cell Endocrinol 2014: 382: 726-739

 Argumente factori de mediu

Frecvenţa afectării gemenilor monozigoţi – 50%

Diferenţe în frecvenţa bolii la populaţii înrudite genetic

Creşterea incidenţei bolii înregistrată în ultimele decenii,

procentul mediu fiind de 3-4% pe an.

Creşterea spectaculoasă a incidenţei DZ tip 1 în ţările din

Europa de Est după anul 1989

Este puţin probabil ca explicaţia să fie o modificare a

factorilor genetici de susceptibilitate dat fiind intervalul scurt
(10-30 ani), insuficient pentru a admite posibilitatea unor
schimbări majore în informaţia genetică.
Incidenţa DZ tip 1 în Europa conform
studiului EURODIAB

Green et al. Lancet, 1992

 Creşterea incidenţei DZ tip 1 în Finlanda
(copii 0-14 ani)
60

50

40

30

20

10

0
1950 1960 1970 1980 1995
Creşterea incidenţei DZ tip 1 în România
(copii 0-14 ani/0-17 ani)
 Factori de mediu posibil implicaţi

Factori Virali
Enterovirusurile (Coxsackie B3, Coxsackie B4)
Retrovirusurile
Rotavirusurile
Virusurile urlian, rubeolic, citomegalic, hepatită C, etc.

Factori Alimentari/Nutriţionali
Introducerea precoce a alimentaţiei artificiale cu lapte de vacă
Carenţa de Vitamina D
Conţinutul crescut de Nitraţi – Nitriţi – Nitrozamine
Carenţa de Zinc
 Teoria
Mimetismului
Molecular

Asemănare GAD65 cu
secvenţe proteice ale
Coxsackie B4 sau a
peptidului ABBOS din
serumalbumina bovină
cu ICA69.

Atkinson et al, NEJM 1994

Teorie privind balanta factorilor de mediu
protectori/predispozanti
 Lectura suplimentara

Journal of Molecular Endocrinology (2013) 51, R1–R13

 Evoluţia naturală a DZ tip 1
TRIGGER
DIN MEDIU
DECLANŞATOR

AUTOIMMUNITATE TIP CELULAR (CELULE T)

AUTOANTICORPI (ICA, IAA, GADA, IA2A)

MASĂ BETA CELULARĂ

PIERDEREA PRIMEI FAZE A

INSULINOSECREŢIEI (IVGTT)

TOLERANŢĂ ALTERATĂ
PREDISPOZIŢIE INSULITĂ LA GLUCOZĂ (OGTT)
GENETICĂ DISTRUGEREA
CELULELOR DEBUT
“PRE”-
BETA DIABET
CLINIC
DIABET

TIMP
ani luni, ani luni ani
 Factor
mediu
Posibil chiar in Peptid C prezent
utero

Peptid C nedetectabil
Masă β celulară

Predispoziţie
genetică Insulită
Autoanticorpi
Distrugere celule β
“Pre”-
diabet Debut clinic
Pierderea primei faze
a insulinosecreţiei / Diabet clinic
IGT manifest

Vârstă (ani)
Evoluția stadială a DZ1
ADA/JDRF 2015
Evoluția stadială a DZ1
ADA 2017
 Concluzii patogenie DZ1

Insel R et al. Pediatric Diabetes 2016: 17(Suppl. 22): 87–92

 Lectura suplimentara

Insel R et al. Diabetes Care 2015: 38: 1964-1974

 Studii Clinice în
Diabetului Zaharat
“To be persuasive we must be believable;
to be believable we must be credible; to
be credible we must be truthful”

Edward R. Murrow
Evidence Based Medicine (EBM)

Medicina bazată pe dovezi

Piramida EBM
 Înaintea EBM

J.J. Jackson 1836

“Dacă putem considera
ceva ca fiind indubitabil
în tratamentul bolilor,
aceasta este că
sângerarea este
folositoare în bolile
inflamatorii şi mai ales
în cele ale viscerelor
toracice”
 Înaintea EBM – “Sângerearea”

A hotărât să folosească noua

metodă numerică (statistica)
ca să vadă câte vieţi putea
salva în urma aplicării
sângerării la pacienţii cu
pneumonie bacteriană
Pierre Alex. Louis
1787 - 1872
 Înaintea EBM – “Sângerearea”

Spre consternarea sa, Dr. Pierre Louis a constatat

că sângerarea ducea de fapt la creşterea mortalităţii
 Tratamentul DZ tip 1: 1950-1980

1-2 injecţii insulină zilnic

Dietă rigidă

Teste pentru glicozurie / Glicemie sporadic la laborator

Normalizarea glicemiei – “nesigură şi cu beneficiu incert”

HbA1c de regulă > 11%

Complicaţiile renale şi oculare – “inevitabile”

Lipsa de complianţă - regula

 Controlul glicemic şi riscul
complicaţiilor cronice

EP Joslin 1927
The Treatment of Diabetes Mellitus
 Controlul glicemic şi riscul
complicaţiilor cronice

Jean Pirart
Diab Metab 1977
Diabetes Care 1978
Diabetes Complications and
Control Trial - DCCT
 Studiul DCCT - Scop

Sa determine daca:
Ameliorarea controlului metabolic in DZ1 prin
insulinoterapie intensificată (Bazal – Bolus) cu
scăderea HbA1c sub 7% duce la scăderea
frecvenţei complicaţiilor cronice comparativ cu
insulinoterapia conventională
DCCT – Design
 DCCT – Impact pe HbA1c si glicemie
300 - 11 -
Conventional

Glycosylated hemoglobin (%)

Capillary glucose (mg/dl)

10 -
Conventional
250 -

9-

200 -
8-

7-
150 -
6-
Intensive
Intensive
100 - 5-
Breakfast Lunch Dinner Bedtime 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 1
Time Year of study 0
NewEngl J Med 1993, 329, 977
 DCCT: Impact pe retinopatie
60 -

50 -
% pacienţi

40 -

↓ 76%
30 -
Conventional

20 -
p<0.001
10 -
Intensiv
0-
0 1 2 3 4 5 6 7 8 9
Year of study

DCCT Study Group NEJM 1993, 329:977-986

 DCCT: Impact pe EUA (Nefropatie)

Intensiv

30 Conventional

Patients (%)
20
↓ 34%

10

0
0 2 4 6 8 10
Year

*Urinary albumin excretion ≥40 mg per 24 hours

DCCT Study Group NEJM 1993, 329:977-986

 DCCT: “Preţul pentru controlul metabolic”
Relaţia dintre HbA1c şi hipoglicemiile severe

Grup intensiv: 0.6 hipoglicemii severe/pacient/an versus 0,2 în

grup convenţional. 55% în somn
DCCT Study Group NEJM 1993, 329:977-986
 Epidemiology of Diabetes
Interventions and Complications
Study - EDIC
 Evoluţia HbA1c în EDIC

Intensiv
Conventional Pacientii trataţi
11
convenţional au trecut
10 la tratament intensificat
HbA1c (%)

0
1 2 3 4 5 6 7 8 9 DCCT1 2 3 4 5 6 7
end
DCCT EDIC
Ani

Adapted from: N Engl J Med 1993;329:977–86, EDIC: JAMA 2002;287:2563–9

 Scădere susţinută a frecvenţei
complicaţiilor microvasculare

0.5 Conventional
Intensiv
Cumulative incidence

0.4

0.3

0.2

0.1

0
0 1 2 3 4 5 6 7

Ani de urmarire în EDIC

EDIC: JAMA 2002;287:2563–9

 Scăderea în timp a Incidenţei
IMA, AVC, Deces

DCCT/EDIC: N Engl J Med 2005;353:2643-53

 EDIC

10 ani de urmărire după terminarea DCCT

Scădere semnificativă a:
Retinopatiei diabetice
Neuropatiei diabetice
Bolii renale diabetice
Evenimentelor cardiovasculare majore

1. White et al 2008 Dec;126(12):1707-15. 2. Genuth Endocrine Practice 2006 Jan-Feb;12 Suppl 1:34-41.
 DCCT / EDIC – “Memorie Metabolică”

1. White et al 2008 Dec;126(12):1707-15. 2. Genuth Endocrine Practice 2006 Jan-Feb;12 Suppl 1:34-41.
 Prezent

Robin Goland, Columbia University New York, USA