Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Iluminarea divin - Doctrina iluminrii divine a fost o alternativ la naturalism. Ea sus ine c
oamenii au nevoie de ajutor special de la Dumnezeu n gndirea lor obinuit. Doctrina a fost
mai strns asociat cu Augustin i urmaii si scolastici. Ea a reaprut ntr-o form diferit n
epoca modern timpurie.
teoriile demonstraiei
reprezentarea mental - Ideea c strile metale au caracter intenional, adic dei sunt o
stare a minii, sunt capabile s reprezinte lucruri n afara minii este intrinsec filosofiei moderne
a minii. Ea i are orignile n filosofia medieval.
Scriitori pe acest subiect sunt Sfntul Augustin, Duns Scotus, Nicholas de Autrecourt, Toma de
Aquino i William Ockham.
Augustin, un om cu privirea ndreptata spre cer si cu o penita n mna stnga ,cum este el prezentat n
mod obisnuit, este "un geniu de prima mna al filosofiei si al teologiei, tronnd ca o piramida deasupra
epocii sale, privind spre veacurile ce i vor urma".[1]
l gasim nu doar pe cele mai nalte culmi ale speculatiei alaturi de marii filosofi ai Antichitatii, dar si
alaturi de cele mai luminate minti ale lumii moderne. Ca teolog, Augustin este fara ndoiala un facile
princeps, profunzimea scrierilor sale nefiind depasita de nici un alt Parinte al Bisericii: " combinnd
puterea creativa a lui Tertullian cu spiritual bisericesc a lui Ciprian si intelectul speculativ al Bisericii
gercesti cu tactul practic al Bisericii latine. Ca filosof a ncercat solutionarea celor mai dificile probleme
ale vremii, punnd ntotdeauna un accent deosebit pe importanta credintei n actul cunoasterii.
(Maxima augustiniana Fides prcedit intellectum are la baza un binecunoscut verset din Isaia "Nisi
credideritis, non intelligetis."). Pentru Augustin nsa, credinta nu nsemna altceva dect un suprem act
de ratiune, iar calea de la credinta la cunoastere va reprezenra o tranzitie necesara, fapt ce a facut ca,
metafizicieni si gnditori crestini, sa se regaseasca n scrierile sale.
Unul dintre cei mai importanti scriitori latini de secol IV, Augustin este deopotriva teolog erudit si
filosof, dar si un aparator al doctrinei crestine mpotriva ereziilor vremii, gndirea sa teologica avnd o
influenta hotartoare att asupra scriitorilor de limba latina ce i-au urmat, ct si "asupra ntregii
teologii romano-catolice, asupra teologiei Reformei Protestante din secolul al XVI-lea, si influenteaza
pna azi ndeosebi teologia Bisericii Romano-Catolice"[2]. Contemporan al unor mari gnditori precum
Vasile cel Mare, Chiril al Ierusalimului, Grigore de Nazianz sau Grigorie de Nyssa, Augustin se impune si
ramne n istoria culta a umanitatii prin vastitatea creatiei sale, de o profunzime teologica si filosofica
fara preceden 10410b118k t.
Aurelius Augustinus se naste la data de 13 noiembrie 354 n orasul Tagaste situat n provincia
romana Numidia din Africa de Nord, astazi localitate cunoscuta sub denumirea de Suk-Ahras, pe
teritoriul Algeriei, asezare situata n partea sudica, la saizeci de mile de coasta Mediteranei.[3]. Tatal
sau pe nume Patricius, detinea un post minor n administratia romana a vremii, iar Monica mama sa,
era o sustinatoare a religiei crestine.
Capodorera sa "Cetatea lui Dumnezeu" este una din lucrarile sale, care alaturi de "Confesiuni" l
consacra pe Augustin derpt geniu printre Parintii Bisericii.Aici elprezinta vechea civilizatie grecoromana n
declinesicivilizatiacrestinacesevanastedinruineleceleidinti.Lucrareaesteoprimancercaredefilosofieaistoriei,privita
subaspectulcelordouacetatisaucomunitatirivale,eternacetatealuiDumnezeusicetatealumii npragdedistrugeresi
disparitie.
Aceata lucrare a fost singura ce abordeazafilosofia istoriei cunoscuta pe ntreg cuprinsul Europri n timpul Evului
Mediu,chiar daca la momentul conceperii sale este evident faptul ca nu acesta era scopul urmarit de Augustin. Modelul
Augustinian a fost adoptat mai trziu de catre Bossuet, Ozanam, Frederick Schlegel, si alti scriitori catolici."Cetatea lui
Dumnezeu"estedeasemeneaapreciatadecatrescriitoriprotestanticaWaterland,Milman,Neander,Bindemann,Pressens,
Flint(ThePhilosophyofHistory,1874,p.17.)siFairbairn,(TheCityofGod,London,2nded.,1886,p.348).Chiarsiscepticul
Gibbon,carenuapurtatsimpatiescrierilorteologicesifilosoficeaugustiniene,ifaceoconcesieacestuia,afirmndnlucrarea
sa"merituluneimagnificeorganizariinterioare,vigurosdartotusinerpetentiosexecutata"[4].Defapt,telulpecaresilapropus
Augustinnaceastascriere,telpecarelaatinsfara ndoiala,afostaceladeaexpunedoctrinacrestinasideaojustifica
oamenilormaiputiniluminatidedivinitate.Aurmaritdistingereaformei,asuperioritatiicredinteicrestinenfataaltorformede
ntelepciune,filosoficasaupopulara,pentruaceastafolosindusedevasteleicunostiintededialectica,elocventa,filosofiesiarta
expunerii[5].
Augustin se stinge din viata n 430 ca episcop al Hipponei, an n care hoardele vandalilor cuceresc
orasul; doua secole mai trziu musulmanii au trecut pe acolo si totusi opera lui Augustin nu a pierit: "
fost mprastiata n vazduh. A stat la baza crestinismului medieval sub diferite aspecte, influentnd
gndirea lui Carol cel Mare si Toma d'Aquino si n mare masura pe Calvin, Luther si Pascal".[6]
Chiar daca n vremea lui Augustin inventia tiparului a facut posibila o mai larga raspndire a
textelor, existau nca oameni cultivati ce puteau reda n ntregime discursurile lui Cicero sau Vergiliu;
aceasta datorndu-se faptului ca att n epoca antica ct si cea medievala educatia consta n mare
parte n nvatarea textelor la o vrsta frageda. Acesta este si motivul pentru care proza lui Cicero si
poezia lui Vergiliu, dar si istoriile lui Sallustiu faceau parte din bagajul de cunostinte a lui Augustin.
De o importanta sporita pentru cultura Africii romane de secol I si II, printre cei enumerati de Henri
Chadwick se afla: Manilius, autor al unui manual de astrologie n versuri, Fronto, tutorele mparatului
Marcus Aureliu, Apuleius din Madaura, autor al unor texte de magie si religie ( Metamorfozele si
manuale despre filosofia platonica), Aulus Gellius, autorul Noptilor Antice .[7] ntre gnditorii
importanti din vremea lui Augustin se numara: Macrobiu (nota "al carui comentariu la Visul lui Scipio -
ultimul capitol din Republica lui Cicero - a devenit ulterior o sursa importanta de informatii despre
filosofia neoplatonica din Occidentul medieval), Tertullian autorul vocabularului teologic apusean si
Ciprian episcop al Cartaginei, martirizat n 258, un aparator al puritatii rituale n Biserica Catolica.
Lucrarile biografice care stau la baza unei bune ntelegeri a vietii si a operei lui Augustin sunt,
Confesiunile, Retractarile si, dupa cum mentioneaza Anton I. Adamut Vita Sancti Aurelii Augustini,
biografia editata de Posidius, episcop de Calama n Numidia, elev si prieten al lui Augustin.[8]
Chadwick Henri, Augustin, trad. Ioan-Lucian Muntean, Ed. Humanitas, 1998, p.15) Conform acestor
scrieri, dupa educatia primita n Tagaste si n localitatea nvecinata Madaura, la putin timp dupa
moartea tatalui sau Patricius, Augustin pleaca la Cartagina fiind ajutat pentru aceasta de catre
Romanianus, un nobil nstarit. Apoi, n anul 371 este student la Cartagina (Carthago Veneris) unde are
o relatie al carei rezultat este Adeodatus, fiul sau ce va muri la o vrsta frageda.. Aprimitbotezuldela
AmbroziedinMilan,nDuminicaPasteluiaanului387,ncompaniadiscipoluluisiprietenuluisauAlxpius,siafiuluisau
Adeodatus(daruitdeDumnezeu).Datoritatransformariisufletesticeaurmatbotezului,aruptradicallegaturileculumea:sia
abandonatvocatiadeprofesorderetoricasipostuldeprofesorpecareldetineanRomasiMilan,siavndutbunurilen
folosulsaracilorsisiapustoatenzestrarilenaturaleexclusivnslujbaluiChristos,pnanultimaclipaavietiisale.
Analiza gndirii teologice si filosofice din secolul al IV-lea scoate n evidenta un cadru de referinta
menit sa apropie personalitati diferite - Marius Victorinus, Ilarie de Poitiers, Ambrozie si Ieronim - dar
care este evident ca "provin din aceeasi matrice culturala".[12] Nu acelasi lucru se poate spune despre
Augustin a carui exegeza interpretativa este de departe mai laborioasa si mai greu de realizat cu
mijloacele interpretarilor filosofice obisnuite. Cel mai mare gnditor crestin din Occident, cum a fost el
apreciat n epoca, trebuie supus unor abordari multiple, nu att diferite ct complementare, astfel ca
cercetarea augustiniana sa poata glisa de la un registru la altul n functie de problemele urmarite si,
binenteles, de ipotezele acceptate. n consecinta, cercetarea pe care o schitez aici se refera la un
Augustin vazut ca filosof, poate cel mai important filosof al antichitatii trzii, vestitor al unei forme noi
de filosofare ce si va gasi articularea n filosofia medievala de mai trziu.
Spre deosebire nsa de scrierile lui Ambrozie si Ieronim, la Augustin apar o serie de elemente noi
datorate n primul rnd realitatii social-politice n care a trait, realitate marcata de destramarea
Imperiului Roman dupa pacea de care a avut parte sub domnia lui Theodosius. Aceasta stare de lucruri
va influenta mai ales ultimele opere ale lui Augustin unde sunt prezentate "puternice instante
escatologice sau, oricum, perspectivele unei noi societati crestine care nu mai era cea din Imperiul
Roman "[13]. Lupta purtata de el mpotriva donatistilor schismatici a dobndit dimensiuni ce
prevestesc un ev mediu incandescent, iar lupta mpotriva pelagienilor a atras atentia asupra noii
problematici inaugurata de el n filosofie, problematica legata de mntuirea omului, de har si de liberul
arbitru, care va constitui fondul marilor dezbateri ale secolelor ce vor urma.
Putem, prin urmare, sa afirmam ca Augustin apare ca reprezentant a doua epoci diferite a caror
granita este anul 410, anul n care gotii au jefuit Roma si ca, daca formatia sa culturala este aceea a
unui crestin de secol IV, conceptiile sale filosofice si teologice se adreseaza deja filosofului rutinat.
"Aceasta dualitate, aceasta instabilitate care-i face pe oameni sa resimta n mod dureros precaritatea
lumii si sa nu se mai considere cetateni ai vechii ordini la a carei destramare asistau acum cu totii"
[14] a fost sesizata pentru prima data de Augustin si a constituit punctul de plecare al unei gndirii ce
avea sa-si exercite influentele pna la Grigore cel Mare.
Articolele acestei sptmni sunt Emmanuel Macron, Fereastra de Azur, Individualism i Operaiunea Entebbe. Oricine
poate contribui la mbuntirea lor.
Umanis
Francesco Petrarca
Termenul de Umanism (din latin: humanitas = omenie, umanitate) are dou semnificaii:
Poziie filozofic care pune omul i valorile umane mai presus de orice, orientndu-se n
special asupra omului ca individ. Omul constituie astfel valoarea suprem, este un scop n sine
i nu un mijloc. Umanismul implic un devotament pentru cutarea adevrului i moralit ii prin
mijloace umane, n sprijinul intereselor umane. Axndu-se pe capacitatea de autodeterminare,
umanismul respinge validitatea justificrilor transcendentale cum ar fi dependen a de credin ,
supranaturalul sau textele pretinse a fi revelaii divine. Umanitii sus in moralitatea universal
bazat pe condiia uman ca loc comun, sugernd c soluiile problemelor sociale i culturale
umane nu pot fi provincialiste.
Micare spiritual care st la baza Renaterii, aprut n Italia n secolul al XIV-lea i care s-
a extins n mod progresiv n Europa apusean pn n secolul al XVII-lea. Ea este marcat de
rentoarcerea la textele antichitii greco-romane, care servesc ca modele ale modului de via ,
de gndire i de creaie artistic. Umanismul renascentist sublinia superioritatea literaturii latine
i greceti i n special valorile ei n materie de moral personal i public. [1]