Sunteți pe pagina 1din 5

NORMA JURIDICA

Norma juridica este un element constitutive al dreptului. Norma juridica reprezinta o


regula de conduita, generala, impersonala si obligatorie, expresie a vointei de stat, ce
poate fi indeplinita la nevoie prin forta de constrangere a statului.
Din aceasta definitie se pot desprinde trasaturile caracteristice ale normei juridice. a) este
generala - prescrie o conduita tipica care se adreseaza tuturor persoanelor, unor grupuri
sociale, si se aplica pe intregul teritoriu al tarii. b) este impersonala - nu se adreseaza unei
persoane individuale (concrete) ci unui cerc nedeterminat, (norme ce privesc pe
Presedintele Romaniei, Procurorul general, Presedintele Curtii Supreme de Justitie, etc) -
norma are in vedere institutia nu persoana care ocupa functia respectiva c) este
obligatorie - contine prevederi ce pot fi impuse subiectului prin diferite
mijloace.Obligativitatea este asigurata, in caz de nevoie prin forta de constrangere a
statului.bligativitatea este asigurata, in caz de nevoie prin forta de constrangere a statului.
Scopul normei juridice e acela de a asigura convietuirea sociala in directia promovarii si
consolidarii relatiilor sociale potrivit idealurilor si valorilor ce guverneaza societatea
respectiva.
Norma juridica se distinge de actul juridic individual sau concret.Actul juridic se refera
la conduita intr-o situatie data,a unei persoane fizice sau persoana juridica identificata si
nominalizata (ex.hotararea judecatoreasca data pt solutionarea unei cauze)
Pentru a fi clara,norma juridica trebuie sa aiba acea structura logico-juridica din care sa
rezulte la care imprejurari se refera,ce conduita se prevede din acele imprejurari si care
sunt consecintele juridice ale nerespectarii conduitei prescrise.
Normele juridice au urmtoarele caracteristici:
sunt prescriptive stabilesc anumite obiective i impun o anumit conduit, care
const ntr-o aciune sau inaciune uman, destinat ndeplinirii obiectivului
stabilit;
au o expresie valoric opteaz n numele unor interese, aspiraii, idealuri pentru o
anumit variant comportamental, instituind un model care reflect exigenele
societii la un anumit moment istoric;
au caracter volitiv exprim i oficializeaz voina social ntr-un anumit stat;
implic un raport intersubiectiv exprim trstura general a dreptului de a avea
semnificaie pentru viaa social, relaiile dintre oameni, aciunile externe ale
persoanelor;
regula instituit prin norma juridic are un caracter general i impersonal se refer
la elemente comune tuturor situaiilor dintr-o anumit categorie i se aplic unui
numr de cazuri i persoane;
sunt tipice se refer la ceea ce este caracteristic unei anumite situaii, fr a
preciza diferenele individuale;
sunt obligatorii.
Conceptul de structura a normei juridice priveste un dublu sens:structura
externa(tehnico-legislativa)si structura interna(logico-juridica)a normei de drept.
STRUCTURA EXTERNA
Principala forma de exprimare a normei juridice sunt actele normative.Acestea sunt
grupate in parti,titluri,capitole,articole,paragrafe,puncte,alineate.
Elementul de baza al structurii externe e articolul,care contine,o norma juridica,sau,e
posibil sa cuprinda 2 sau mai multe regului de conduita.
Norma juridica este cuprinsa,deci,intr-un act normativ:lege,decret,etc.elaborat dupa o
metodologie speciala.

STRUCTURA INTERNA
Releva elemente de logica care compun norma juridica si e sinonima notiunii de strucura
logico-juridica formata din:ipoteza,dispozitie si sanctiune.
Ipoteza este acea parte a normei juridice care stabileste mprejurarile n care se va aplica
regula de conduita.
n functie de gradul de determinare a acestor situatii, ipoteza poate fi determinata
mprejurarile sunt explicit si precis prevazute si nedeterminata mprejurarile
urmeaza a fi apreciate si stabilite la situatiile concrete, de catre autoritatea publica
competenta sa aplice norma juridica.In cazul ipotezelor nedeterminate, pe cale de
interpretare, interpretul trebuie sa se afle tot timpul in limitele legii, sa se aplice legea in
spiritul acesteia.
In unele norme juridice ipoteza nu este descrisa in mod direct, ci se
subintelege.Acestea se intalnesc in dreptul penal, in cazul in care dispozitiile privind
abtinerea de la savarsirea unei anumite activitati au un caracter atat de general incat nu
este necesara nici o alta precizare referitoare la continutul abtinerii.Drept exemplu este
cazul infractiunii de omor. Se prevede ca numai cel care ucide se pedepseste in limitele
prevazute de lege, subintelegandu-se ca interdictia de a ucide are un caracter general.
Dupa modul de formulare, ipoteza poate fi enuntiativa - mprejurarile au caracter
de exemplificare sau limitativa mprejurarile sunt enumerate precis si nu pot fi extinse
la alte situatii asemanatoare. Dupa cum ipoteza normei prescrie una sau mai multe
mprejurari n care regula de conduita va trebui sau va putea fi urmata, ipotezele se
disting n simple si complexe.
Dispozitia este acea parte a structurii logico-juridice care stabileste nsasi regula
de conduita, cu alte cuvinte, actiunea sau inactiunea pe care subiectele carora norma li se
adreseaza trebuie (sau pot) sa o realizeze, astfel dobndind drepturi si (sau) obligatii. Este
elementul esential al normei juridice, fara de care un text de lege nu constituie de sine
statator o norma juridica.
n functie de gradul de determinare al conduitei prescrise (actiune sau inactiune),
norma juridica este determinata; cnd dispozitia normei de drept impune o anumita
conduita (de exemplu, normele de drept impune o anumita conduita (de exemplu,
normele de drept public). Aceasta este imperativa, cu caracter onerativ (trebuie
savrsita o actiune) sau este o norma imperativa cu caracter prohibitiv (interzice
savrsirea unei actiuni, deci impune o inactiune). n cazul n care conduita prescrisa poate
fi sau nu urmata n functie de interesul individual al fiecaruia pentru a stabili o
categorie sau alta de relatii sociale dispozitia are un caracter relativ determinat (norma
juridica dispune). Normele juridice dispozitive (marea majoritate din diviziunea
dreptului privat) si mentin acelasi caracter obligatoriu ca oricare alte norme juridice, n
situatia cnd subiectul de drept prin vointa sa opteaza pentru acea conduita care, odata
aleasa norma juridica, este necesar sa fie respectata.
Sanctiunea este acea parte a normei juridice care stabileste consecinta nerespectarii
conduitei prescrise de dispozitia normei.Sanctiunile pot fi grupate n functie de natura lor,
de scopul urmarit si de gradul lor de determinare. Dupa natura sanctiunii diferentiem:
sanctiunile civile (nulitatea, daunele interese), sanctiunile administrative (mustrare,
avertisment, amenda), sanctiunile penale (amenda penala, nchisoare). n raport de
scopul urmarit n afara celui general de restabilire a ordinii de drept ncalcate dintre
sanctiuni deosebim: sanctiuni cu scop reparator (daunele interese = despagubiri pentru
repararea unui prejudiciu; sanctiune de anulare (pentru nlaturarea producerii unor efecte
juridice contrare legii); sanctiuni cu caracter de pedeapsa (amenda, nchisoare penala sau
conventionala).
Aplicarea normei juridice
Durata de timp in care norma juridica este in vigoare este si intervalul de timp in care ea
produce efecte juridice. Exista doua momente principale referitoare la aspectul actiunii
normelor juridice in timp:
1. momentul initial (intrare in vigoare a actului normativ)
2. momentul final (momentul incetarii actiunii normei juridice).
Actul nomativ intra in vigoare:
1.Din momentul publicarii lui oficiale, de exemplu in Monitorul Oficial.
2.Din momentul adoptarii actului normativ sau din momentul indicat nemijlocit in
textul actului normativ ori al altui act.
Daca legiuitorul este de parerea ca pina la intrarea in vigoare a unui act normativ este
necesara o perioada de timp pentru asigurarea pregatirii organizatorice sau alta natura, in
vederea introducerii noilor reglementari, atunci se stabileste data intrarii in vigoare dupa
o perioada considerata necesara pentru aducerea la indeplinire a acestor masuri. Exceptie
fac actele normative in continutul carora se prevede intrarea in vigoare la o alta data decit
cea a publicarii normei.
Din momentul intrarii sale in vigoare norma juridica guverneaza deplin relatiile sociale:
din acest moment nimeni nu se poate sustrage comandamentului normei juridice pe motiv
ca nu o cunoaste.
Exista totusi doua exceptii de la aceasta regula:
1. atunci cind o parte din teritoriul tarii ramine izolat, printr-o cauza de forta majora, de
restul tarii, situatia in care necunoasterea poate fi obiectiva, ea nu se datoreste unei cauze
particular, unei ignorante personale.
2. in materie de conventii, atunci cind o persoana incheie un contract, necunoscind
constiintele pe care norma juridica le face sa decurga din contract. Ea poate cere anularea
contractului invocand faptul ca sa aflat in eroare de drept, care viciaza vointa.
Norma juridica actioneaza numai in prezent si viitor. Iata de ce unul din principiile sale
de baza este principiul neretroactivitati lor.
Legea nu reactioneaza nu se aplica faptelor savarsite inainte de intrarea ei in vigoare, ca
activeaza numai din momentul intrarii in vigoare si pina la iesirea ei din vigoare.
Exceptiile de la aceasta regula sunt unele dispozitii normative sa fie aplicate cu caracter
retroactiv.
In conformitate cu legislatia in vigoare sunt prevazute urmatoarele exceptii:
-daca este adaptata o lege penala mai blanda;
-daca sunt adoptate legi interpretative;
-daca este prevazut expres ca legea se aplica si unor fapte petrecute anteriori.
Interpretarea normei juridice
Interpretarea desemneaz operaiunea intelectual de stabilire a sensului exact al
normelor juridice, n vederea aplicrii lor i, deci, a soluionrii unor cauze. Aplicarea
dreptului nu poate fi o activitate mecanic, ea necesit inevitabil o interpretare; aceasta
decurge din caracterul general, abstract i impersonal al unei norme, din apartenena
normelor la un sistem unitar n care exist diverse relaii, din modul de redactare a actelor
normative, limbajul i stilul lor (care poate fi confuz, imprecis, contradictoriu). Ea este
operaiunea prin care se stabilete o legtur logic ntre dreptul pozitiv i aplicarea lui.
Dar, spre deosebire de tiinele exacte care sunt riguroase, n acest domeniu ea nu poate fi
dect un demers relativ: se pleac de la premisa c legiuitorul a dorit s respecte
principiul echitii, al bunei credine i necesitile practice ale vieii.
Interpretul, altul dect legiuitorul nsui, nu trebuie considerat o unealt oarb care aplic
litera legii nesocotindu-i spiritul, nici cineva care se substituie voinei legiuitorului. El
trebuie s promoveze unitatea dintre liter i spirit, n scopul realizrii dreptii. Aa cum
o lege nedreapt nu e bun, o interpretare care duce la nedreptate nu e nici ea bun.
Iinterpretarea poate fi oficial obligatorie i neoficial. Interpretarea oficial este cea
fcut de organele de stat competente (Parlamentul, instane judectoreti etc.); ea poate
fi la rndul ei general, deci cu valoare pentru orice fel de situaii care se ncadreaz n
norm, i cauzal concret, obligatorie numai n cazul concret cu ocazia soluionrii
cruia este dat. Cea general este fcut printr-un act normativ, emis fie de organul care
este i autorul normei interpretative regula fie de un altul. n acest caz actul
interpretativ face corp comun cu cel interpretat. Interpretarea neoficial doctrinar nu
este obligatorie, ea fiind fcut de persoane neoficiale care i exprim astfel o opinie
asupra normei. De aceea ea nici nu se concretizeaz ntr-un act, fie el normativ sau de
aplicare, ci n scrieri de specialitate. Valoarea ei este dat de puterea de convingere a
argumentelor tiinifice folosite, deci este una pur tiinific. Ea mai poate fi cuprins i
n expuneri ale parlamentarilor cu ocazia dezbaterii proiectelor de legi. Dei lipsit de
valoare juridic, interpretarea neoficial nu este mai puin util, fcnd lumin asupra
necesitii reglementrii respective, asupra finalitii ei. Dei nu face parte din procesul
de aplicare a dreptului, ea poate ajuta acest proces.
BIBLIOGRAFIE:

1) Prof.univ.dr.DORIN CLOCOTICI, Teoria Generala a Dreptului,


editura Europolis, Constanta 2002 ;
2) POPA CARMEN, Teoria Generala a Dreptului, editura Lumina Lex,
Bucuresti 2001 ;
3) http//www.ase.ro/Bib/HTML/Drept/norma_juridica.htm.
4) http//www.legal.dntis.ro/norma_juridica/2hml.