Sunteți pe pagina 1din 4

CONCLUZII

Subiectul aderarii Romaniei la zona euro este unul mult discutat si analizat.
Intensitatea dezbaterii s-a diminuat explicabil pe masura ce zona euro si insasi Uniunea
Europeana au inceput sa se confrunte cu probleme dificile, care au pus sub semnul intrebarii
chiar viabilitatea proiectului european pe termen lung. Astfel ca, daca in primul deceniu al
anilor 2000 problema principala era cand va fi Romania pregatita sa adere la euro , in anii
din urma accentul dezbaterii pare sa se fi mutat pe o alta intrebare, si anume in conditiile in
care insasi zona euro se confrunta cu probleme si incertitudini, mai merita sa ne preocupe
proiectul aderarii ?
Realist vorbind, nu existenta in viitor a zonei euro este pusa sub semnul intrebarii, ci
versiunea 2.0 a acesteia si a UE in ansamblu, forma sau scenariul in care acestea vor
functiona. Chiar in scenariul extrem (si nu foarte probabil, chiar daca nu poate fi exclus ) al
disparitiei UE ca organizatie politica, Piata Comuna, politicile economice comune si insasi
moneda comuna s-ar putea mentine, chiar daca vom vorbi poate de o mai mare volatilitate si
variabilitate, inclusiv in ceea ce priveste apartenenta unor state la diverse structuri europene,
y compris zona euro.
Prin urmare, este legitim sa ne preocupe in continuare obiectivul aderarii la euro, care
reprezinta de fapt obiectivul performantei economice, competitivitatii, echilibrelor macro.
Legat de acest subiect, s-a scris mult despre cum, cand si in ce conditii ar putea fi atins acest
obiectiv, s-a vorbit despre criteriile de convergenta nominala si reala, despre etapele
premergatoare aderarii la euro si despre termene mai mult sau mai putin realiste. Nu ar fi rau
insa sa ne (re)amintim si de ce ar merita sa intram in zona euro, care ar fi pana la urma
avantajele ce ar justifica eforturile si asumarea eventualelor riscuri inerente procesului.
Fara a urmari neaparat ierarhizarea importantei avantajelor, nu putem ignora faptul ca
se vorbeste tot mai insistent despre Europa cu mai multe viteze si despre cercuri
concentrice , ba chiar despre posibilitatea ca tarile non-membre ale zonei euro (in prezent
doar 8 la numar, incluzand Romania, din cele 27 de state membre UE post Brexit) sa aiba
doar drept de vot consultativ in probleme care privesc strict moneda unica. Discutiile sunt in
faza scenariilor incipiente, nu este clar daca de exemplu o tara non-euro va fi exclusa de
la dreptul de vot plin in probleme esentiale, precum politica fiscala comuna sau uniunea
bancara, dar riscul exista. Aderarea Romaniei la euro ne-ar oferi o mai buna pozitionare in
structurile europene, ne-ar plasa in primul cerc , cu statut de membru cu drepturi depline
de vot in toate problemele economice, financiar-bancare si monetare ale Uniunii.
Probabil cel mai evident efect al aderarii la euro este unul strict financiar ar fi
eliminata problema diferentelor de curs valutar. Pare mai mult o problema contabila, dar ea se
traduce in bani si implicit influenteaza profitabilitatea, stimuland sau inhiband dupa caz
exportul, importul, investitiile, imprumuturile.
Diferentele de curs valutar apar intre momentul inregistrarii in contabilitatea unei
companii a unei creante de incasat in valuta sau a unei datorii de platit in valuta si momentul
incasarii / platii efective (moment stipulat in contractul comercial, care poate fi la 10 zile, la
30 zile, al 90 zile de la livrare, etc). In cele doua momente, cursul valutar este diferit,
inregistrarea contabila facandu-se in lei la cursul zilei.
In cazul cresterii euro, diferenta de curs este favorabila exportatorului. In situatia
inversa, a scaderii cursului euro, exportatorul va inregistra diferenta de curs nefavorabila,
suma in echivalent lei incasata efectiv fiind mai mica decat valoarea creantei inregistrate in
contabilitate la momentul exportului.
Pierderea sau profitul generat de diferentele de curs valutar apar si in alte situatii, cum
ar fi reevaluarea unor plasamente financiare in valuta sau a operatiunilor de schimb valutar ca
urmare a spread-ului intre cursul de vanzare si cursul de cumparare, respectiv cursul de
referinta folosit in contabilitate.
Fara a intra in alte detalii contabile, diferentele de curs valutar favorabile sau
nefavorabile se inregistreaza in conturi distincte si influenteaza profitul, respectiv pierderea
companiei. In mod simetric, un importator va inregistra profit in cazul scaderii cursului euro
si pierdere in cazul cresterii.
Politica monetara proprie ca parghie de stimulare a exporturilor un avantaj relativ.
Atata vreme cat moneda noastra nationala este leul, banca centrala are teoretic posibilitatea
de a oferi exportatorilor o situatie avantajoasa, practicand o politica de crestere a cursului
euro, mai exact de devalorizare a leului fata de moneda europeana. Insa, acest avantaj este
limitat, atenuat sau poate chiar anulat de efectele secundare ale unei asemenea politici :
- scumpirea importurilor ; multi exportatori sunt in acelasi timp si importatori de materii
prime, subansamble, etc. deci resimt in mod direct si negativ cresterea cursului ; in
schimb, in cazul scaderii cursului, importurile nu se ieftinesc in aceeasi masura sau nu se
ieftinesc deloc ;
- cresterea valorii obligatiilor de plata catre banci ; multi exportatori au credite in valuta, iar
cresterea cursului determina cresterea ratelor in echivalent lei ;
- cresterea generala a preturilor ca urmare a scumpirii importurilor genereaza inflatie, cu
consecinta presiunilor de indexare a salariilor, etc ;
- devalorizarea monedei nationale ofera exportatorilor un avantaj post-factum si nu ex-ante,
motiv pentru care nu poate stimula de fapt exportul si nici nu poate reprezenta un pilon de
fundamentare a unui plan de business ; in momentul realizarii exportului, un producator nu
poate anticipa evolutia cursului ci poate doar spera ca euro va creste ;
- parghia cursului valutar ofera o competitivitate a exporturilor pe hartie , pe termen
limitat si nu una sustenabila, bazata pe performanta calitativa, tehnologica, in termeni reali.
Este adevarat ca, in cazul aderarii Romaniei la euro, avantajul creat exportatorilor prin
politica cursului de schimb se pierde. Insa la fel de adevarat este ca acest avantaj este relativ
si cu doua taisuri. Statistica ne arata ca in perioada 2006-2015 evolutia crescatoare sau
descrescatoare a exporturilor nu a avut o legatura prea clara cu evolutia cursului euro. Am
avut ani in care euro a scazut in raport cu leul, dar exporturile au crescut si ani in care euro a
crescut iar exporturile au scazut. Asadar, poate ar fi cazul sa fim mai rezervati atunci cand e
vorba de mitul cresterii exporturilor ca efect al cresterii cursului euro (respectiv al deprecierii
leului in raport cu moneda europeana).
De altfel, in ultimii ani, cursul euro/leu a fost destul de stabil, in timp ce exporturile
au inregistrat cresteri an de an, fara a fi afectate de stabilitatea cursului de referinta.
Sa vedem insa care a fost experienta altor tari est-europene care au adoptat dj
moneda euro. Consideram ca Slovacia si Slovenia sunt cazurile cele mai relevante in ciuda
dimensiunilor mai mici ale economiei lor in comparatie cu Romania din doua motive : ele
au parcurs dj o perioada de timp relevanta din momentul trecerii la euro (2009, respectiv
2007) si nici una din cele doua tari nu a avut consiliu monetar.
Se observa ca dupa trecerea la euro (2009, respectiv 2007) Slovacia si Slovenia
au inregistrat o perioada scurta de recul al exporturilor ; aceasta perioada a durat 1-2 ani si s-a
suprapus cu perioada crizei globale, dupa care exporturile au inregistrat o crestere constanta.
Concluzia este ca pierderea parghiei de stimulare a exporturilor prin politica cursului
de schimb este un dezavantaj discutabil. In schimb, trecerea la euro ofera o serie de avantaje
evidente :
- o mai mare predictibilitate atat la nivel micro cat si la nivel macroeconomic, determinata de
eliminarea incertitudinii cu privire la evolutia cursului de schimb. Proiectiile financiare (cash-
flow-ul, bugetul de venituri si cheltuieli) si planurile de afaceri vor putea fi intocmite de
managementul companiilor cu o mult mai mare acuratete.
- Dobanzi mai reduse la credite, specifice zonei de euro, ca urmare a primei de risc mai mici,
cu influenta benefica asupra costului si accesibilitatii finantarii.
- Facilitarea exporturilor, a tranzactiilor internationale, a turismului, precum si a calculelor si
estimarilor contabile.
- Cresterea atractivitatii pentru investitori, generate de predictibilitate, stabilitate si de
avantajele de imagine.
- Reducerea riscului de turbulente si disciplinarea politicilor la nivel macroeconomic. Aici
exista insa si un risc teoretic de contaminare, in cazul in care una sau mai multe economii
semnificative din zona euro intra in derapaj. Un suport financiar masiv din partea statelor din
zona euro catre o tara cu probleme sau alte socuri de acest gen ar slabi moneda europeana,
expunand-o riscului de inflatie. Riscul exista, dar o economie puternica ofera oricum o
protectie mai sigura pentru stabilitatea monedei. Rata inflatiei in zona euro intr-o perioada in
care economia si moneda europeana au fost supuse la destul de multe incercari (2008-2016),
dupa un varf de cca 4% in 2008-2009 s-a situat in intervalul cuprins intre -1% si 3.
Desigur, fata de ideea aderarii Romaniei la zona euro se vor mai exprima multe
temeri, unele sincere altele ipocrite. Nu putine sunt acuzatiile ca introducerea monedei unice
este cauza crizelor cu care se confrunta economia Europei. Trebuie insa sa fim realisti si
corecti criza bancara si criza datoriilor suverane au fost cauzate de creditarea excesiva si
riscanta de pana in 2008 si de supra-indatorarea statelor, pentru finantarea unor cheltuieli
publice peste posibilitati ; adica, de doua vechi pacate ale oamenilor in general si ale
oamenilor politici in particular lacomia si populismul.
Nu trecerea la euro este amenintarea la adresa economiei romanesti, ci slaba
competitivitate. In demersul de aderare la euro nu pornim de la zero ; criteriile de
convergenta nominala sunt dj indeplinite, in unele privinte stam chiar mai bine decat
granzii Europei. Criteriile de convergenta reala insa sunt numeroase - de la functionalitatea
instituiilor, infrastructura, dezvoltarea pieei financiare, pana la sntate i educaie, evoluia
tehnologic si inovaia. Indeplinirea acestor cerinte nu mai este neaparat atributia Bancii
Nationale a Romaniei, ci mai curand a autoritatilor politice (Guvern, Parlament, Presedinte) ;
nici o parghie de presiune publica nu este de prisos pentru a le determina sa inteleaga o data
pentru totdeauna care este menirea lor reala.