Sunteți pe pagina 1din 2

Raspunderea administrativ patrimoniala

Raspunderea admin-patrimoniala este o institutie a dreptului administrativ spre


deosebire de raspunderea civila care este o raspundere a dreptului civil. Problema raspunderii
admin patrimoniale se pune numai in cazurile in care s-a produs un prejudiciu material sau moral
prin acte sau activitati ale unei aut publice in calitatea lor de persoane juridice de drept public.

Fundamentul juridic al raspunderii admin patrimoniale:

1. Art 21 din Const potrivit caruia fiecare persoana se poate adresa justitiei pentru apararea
drepturilor, a libertatilor si a intereselor sale legitime nicio lege neputand ingradii
exercitarea acestui drept.
2. Art 52 din Const care prevede ca o persoana vatamata intr-un drept al sau ori intr-un
interes legitim de o autoritate printr-un act administrativ sau prin nesolutionarea in
termenul legal a unei cereri este indreptatita sa obtina recunoasterea dreptului pretins
sau a interesului legitim anularea actului si repararea pagubei. Statul raspunde
patrimonial pentru prejudiciile prin erorile judiciare.

Din prevederile constitutionale reiese ca subiectele acestei forme de raspundere juridica


pot fi statul, aut publice si functionarii publici atunci cand acestea sunt subiecte intr-un raport
juridic de drept administrativ.

Statul are o raspundere patrimoniala exclusiva pentru prejudiciile judiciare. Raspundera


statului nu inlatura raspunderea magistratilor care si-au exercitat functiile cu rea credinta sau
grava neglijenta.

Raspunderea admin patrimoniala a autoritatilor publice intervine pentru pagubele


cauzate prin acte administrative sau prin nesolutionarea in termeni legali a unei cereri. Aceasta
raspundere este o raspundere din culpa care trebuie dovedita. Este o raspundere solidara in
sensul ca implica atat raspunderea aut publice cat si a functionarului care a emis actul pagubitor
sau care nu a raspuns in termenul legal la cererea ce a fost adresata. Raspunderea admin
patrimoniala se refera atat la prejudiciul material cat si la cel moral.

Raspunderea admin patrimoniala a functionarului public intervine fie prin cale directa
cand actiunea persoanei pagubite este indreptata impotriva lui fie pe cale indirecta cand este
chemat in garantie intre autoritate publica a carei functionar este daca cel pagubit si-a indreptat
actiunea numai impotriva autoritatii publice.

Pentru ca funtionarul public sa raspunda pentru prejudiciul cauzat unei pers fizice sau
juridice trebuie indeplinite urmatoarele conditii: actul administrativ contestat sa fie ilegal, sa se fi
produs un prejudiciu material sau moral, sa existe culpa functionarului public. Legea exonereaza
de raspundere administrativa pe functionarul care a executat o dispozitie scrisa a sefului ierarhic
pe care poate sa il cheme in garantie.
Raspunderea contraventionala

Initial ilicitul contraventional a fost de natura penala fiind consacrat in legislatia penala in
cadrul impartirii tripartite a ilicitului penal si anume prin crime, delicte si contraventii. Aceasta
impartire a fost elaborata in dreptul francez mentinandu-se in codul penal francez de la 1810 si a
servit drept model mai multor legislatii europene.

Codul penal roman din 1865 preia acest model si il pastreaza pana in anul 1954. Din
dispozitiile codului de la 1865 in materia contraventiilor se pot retine urmatoarele trasaturi:
Contraventiile in principiu erau fapte neintentionate
Persoanele juridice nu puteau constitui subiecte carora sa li se aplice amenda intrucat
aceasta era o pedeapsa; lor li se aplicau numai despagubiri civile.

In perioada interbelica in legislatie s-a urmat aceiasi linie si in codul penal din 1936 s-a
mentinut acelasi regim privind contraventiile.
In 1954 s-a considerat ca atat contraventiile cat si sanctiunile contraventionale nu mai puteau fi
considerate infractiuni, de aceea ele au fost scoase din codul penal si trecute in categoria
abaterilor administrative.
Pe plan legislativ acest lucru s-a realizat prin decretul nr. 184 din 1954 care a abrogat prin
codul penal dispozitiile referitoare la stabilirea si sanctionarea faptelor care constituie
contraventii sau abateri. Prin acest decret s-au stabilit si regulile procedurale de baza ale
regimului constatarii faptei aplicarii sanctiunii si exercitarii cailor de atac servind drept baza
viitoarei legi nr. 32 din 1968. Aceasta lege realizeaza o reglementare unitara a contraventiilor
stabilind cadrul general al reglementarilor acestor fapte.
Dupa decembrie 1989 s-au adoptat mai multe acte normative in materie care stabileau si
sanctionau contraventii. Legea 32 din 1968 si alte reglementari in domeniu au fost abrogate prin
ordonanta guvernului nr. 2 din 2001 care constituie cadrul juridic general al contraventiilor.

Notiunea si trasaturile contraventiei

Raspunderea contraventionala este o foma a raspunderii juridice care este fundamentata


pe existenta unui raport de drept administrativ.

Contraventia si raspunderea contraventionala sunt institutii de drept administrativ care


privesc atat activitatea persoanelor fizice cat si activitatea pe care o desfasoara autoritatile
administratiei publice, celelalte autoritati publice, agentii economici si institutiile publice
indiferent daca au caracter statal sau nestatal.

Ordonanta guvernului nr. 2 din 2001 care a fost aprobata cu modificari si completari prin
legea nr 180 din 2001 stabileste ca o fapta poate fi calificata contraventie daca indeplineste
urmatoarele conditii:
1. Sa existe o fapta
2. Fapta sa fie savarsita cu vinovatie
3. Fapta sa fie prevazuta si sanctionata prin norma juridica
4. Norma juridica care reglementeaza fapta ce constituie abatere sa fie adoptata de o
autoritate publica competenta