Sunteți pe pagina 1din 4

Stilurile parentale

Ed.Lacusteanu Claudia

1. Cum se stabilesc stilurile parentale?


2. Stiluri parentale
o 2.1. Autoritar
o 2.2. Competent
o 2.3. Stilul parental neglijent, indiferent, neimplicat
o 2.4. Permisiv (Indulgent)
o 2.5. Stilul parental elicopter
o 2.6. Stil parental democratic
o 2.7. Stil parental natural
o 2.8. Stil parental chinezesc (tigru)
o 2.9. Stil parental relaxat, liber

Exista in mod cert mai multe feluri de a creste un copil. Fiecare parinte isi pune amprenta asupra
modului de crestere a propriului copil. Exista insa similitudini in randul multora, pe care
psihologii le asociaza in mai multe stiluri parentale clasice. Tu ce fel de parinte esti?

Stilurile parentale sunt modele de disciplinare desprinse din metodele aplicate de cei mai multi
parinti pentru a-si creste si educa copiii. Sunt impartite in patru mari categorii - autoritar,
pemisiv, neglijent si competent. Insa complexitatea pe care o implica cresterea unui copil
modern a dus la desprinderea unor stiluri parentale secundare - elicopter, chinezesc,
democratic, natural etc. -, ale caror caracteristici ar trebui cunoscute de orice parinte care vrea
sa-si disciplineze corect copilul.

Cum se stabilesc stilurile parentale?


Specialistii se folosesc de anumiti parametrii in dezvoltarea celor 4 stiluri parentale clasice. Ei
considera ca modul in care parintii actioneaza in comportamentul, educatia si disciplina copilului
in copilaria timpurie are un impact puternic in formarea lui la maturitate.

Exista 4 dimensiuni ale parenting-ului:

strategiile disciplinare;
caldura si afectiunea;
stilurile de comunicare;
asteptarile de la copil.
Stiluri parentale
Autoritar

un stil parental extrem de strict, in care parintii detin un mare control in modul de educare si
crestere a copilului;
aici, armonia dintre control si afectiune care ar trebui sa guverneze in educarea copilului este
dezechilibrata in favoarea controlului si disciplinei stricte;

dicteaza la propriu modul in care micutul ar trebui sa se comporte;


ei impun ascultarea si descurajeaza discutiile si comunicarea;
dau directive si impun reguli, au standarde ridicate;
se asteapta tot timpul ca ceea ce ordona sa fie pus in practica, fara drept de apel;
au niveluri scazute de sensibilitate si nu permit ca micutii lor sa greseasca;
copiii crescuti in astfel de medii au un risc crescut pentru a dezvolta comportamente de risc si sa
se alieneze treptat de parinti.

Competent

este cel mai armonios tip de parenting, care imbina controlul parental cu dragostea si afectiunea
parinteasca;
este un stil moderat, in care parintii stabilesc limite, de cele mai multe ori impreuna cu copilul si
se bazeaza pe consecinte naturale in urma unor comportamente, lasandu-i pe copii sa invete din
propriile greseli;
exista o comunicare stransa intre copii si parinti; ei explica intotdeauna copiilor de ce impun
anumite reguli si de ce trebuie ca acestea sa fie urmate;
ei rezoneaza intotdeauna cu copiii si asculta mereu si punctul de vedere al copilului, chiar daca
nu sunt intotdeauna de acord cu ei;
sunt fermi, dar totodata iubitori si calzi in disciplinarea copilului;
stabilesc standarde ridicate, dar incurajeaza copilul spre a le atinge, nu le impun;
acestei parinti incurajeaza independenta copiilor inca de mici si ii ajuta sa fie responsabili.

Stilul parental neglijent, indiferent, neimplicat

este stilul parental in care parintii se implica foarte putin in cresterea si educarea
copilului;
nu impun reguli sau limite si nici nu au vreo asteptare de la copiii lor;
lipseste atat controlul parental, cat si afectiunea in cresterea copilulul;
atat practic, cat si teoretic, parintii sunt absenti din viata copiilor;
singurele momente in care se implica sunt acelea in care copii se baga in buclucuri si
acestia trebuie sa le rezolve;
parintele "dezangajat" (denumire data de Maccoby, 1992) este absent, atat afectiv, cat si
fizic din viata copilului, chiar daca locuiesc sub acelasi acoperis.

Permisiv (Indulgent)

balanta control parental-afectiune este dezechilibrata in favoarea caldurii si dragostei


oferite copilului; insa lipseste impunerea unui control asupra lor; acesti parinti ii cam lasa pe
copii sa isi faca de cap;
ei nu stabilesc si nici nu impun limite, lasand copiii sa-si stabileasca propriile reguli,
programe si activitati;
eu nu au asteptari specifice sau foarte mari de la comportamentul copiilor;
ei au o relatie apropiata, stransa cu copiii lor, insa sfarsesc prin creste asa numiti copii
rafsatati; ei nu refuza nicio dorinta a copiilor si fac schimb de roluri cu acestia- copilul devine un
mic parinte, iar parintele copilul;
acesti copii pot avea in viitor probleme in a se adapta cerintelor si regulilor vietii de matur, in a
capata autonomie si independenta si in a fi responsabili; ei pot avea de asemenea probleme de
ordin emotional.

Stilul parental elicopter


supraprotector;
concentrat abuziv asupra cresterii si ingrijirii copilului prin impunerea propriilor puncte de
vedere si opinii - pe principiul 'parintele are intotdeauna dreptate';
controlator - care inhiba orice incercare a copilului de a prelua initiativa;
stil perfectionist, daunator dezvoltarii copilului.

Stil parental democratic


bazat, in primul rand, pe respectarea drepturilor copilului
regulile sunt adoptate la nivelul intregii familii si aprobate impreuna cu acestia (ajuta la
responsabilizarea copilului prin alinierea lui, in drepturi, cu restul membrilor familiei);
disciplina este relaxata, indulgenta, fara pedepse aspre - se bazeaza pe invatarea din greseli mai
mult decat pe taxarea acestora;
este un stil protector moderat - parintele asigura copilului protectia necesara pentru a fi in
siguranta, dar il lasa sa experimenteze singur situatii diverse, astfel incat sa invete din experienta;
este unul dintre cele mai echilibrate stiluri parental.

Stil parental natural

responsabil si constiincios;
concentrat pe o dezvoltare holistica, neconventionala, dar constructiva, a copilului;
stimularea unei educatii ecologice, orientate spre natura;
metode blande de disciplinare, fara accent pe latura punitiva;
incurajarea naturala a abilitatilor copilului prin explorare, prin experienta directa cu mediul etc.

Stil parental chinezesc (tigru)

stil dictatorial, autoritar, distructiv;


disciplinare dura, bazata pe reguli stricte, cu un sistem de pedepse bine pus la punct, care poate
cuprinde si metode punitive bazate pe violenta fizica;
stil perfectionist, orientat spre succes scolar sau profesional mai mult decat pe dezvoltare
personala, ceea ce poate dauna sanatatii emotionale a copilului.

Stil parental relaxat, liber

este un stil mixt, care combina trasaturi din stilul democratic si permisiv;
se concentreaza pe stimularea dezvoltarii naturale a copilului, fara prea multe activitati
planificate sau structurate;
invatarea este stimulata prin contactul direct cu mediul inconjurator.
Foarte putini parinti sunt adepti ai unui singur stil parental. De obicei, acestia imprumuta
caracteristici si metode de crestere ale copilului de la mai multe stiluri parentale principale,
inscriindu-se astfel intr-un pattern mixt, eclectic, propriu lor.