HIV/SIDA

a.Etiologie

Infecia HIV este determinat de Virusul Imunodeficientei Umane. HIV (HIV -

Human Immunodeficiency Virus), care face parte din familia Retroviridae , genul
Lentivirus. Virusul HIV se subdivizeaz n dou tipuri: HIV-1 i HIV-2 care se
deosebesc structural i antigenic.

Viabilitatea virusului HIV:

1. sensibil n mediul exterior;

2. se distruge uor la aplicarea dezinfectanilor chimici cunoscui (hipoclorid de

sodiu 0,5%, alcool etilic 70%.);

3. sensibil la iradierea ultraviolet solar i artificial,

4. la uscarea plasmei la temperatura 23-27C activitatea viral se menine 7 zile;

5. la 30C se distruge dup 3 zile; la 55C dup 5 ore;

6. n mediul lichid la temperatura camerei activitatea se menine pn la 15 zile;

7. n plasma i sperm congelat este viabil muli ani;

8. la 56C se inactiveaz n 30 minute, la 70-80C n 10 minute;

9. la prelucrarea cu alcool etilic 70% - se inactiveaz n 1 minut;

b. Mod de transmitere

HIV se transmite atunci cand o persoana intra in contact cu sangele, sperma

sau secretii vaginale ale unei persoane infectate.

1
Caile de transmitere sunt:

- contact sexual

- derivate de sange (parenterala)

- transmitere verticala de la mama

1.Contactul sexual

Prin contact sexual virusul poate intra in organism printr o discontinuitate

a peretului vaginului, rectului, uretrei, cavitatii bucale. 75-80% din totalul cazurilor
de HIV/SIDA au ca model de transmitere contactul sexual.

Sangele infectat cu HIV poate fi transmis atunci cand o persoana:

- Foloseste in comun ace, seringi, materiale folosite la injectarea ilegala de droguri

sau steroizi

- Se inteapa accidental cu un ac sau un obiect ascutit contaminat cu HIV

Contact sexual neprotejat cu o persoana infectata sau al carui status HIV este
necunoscut, prezenta unei alte boli cu transmitere sexuala ca sifilisul, herpesul
genital, infectiile cu gonoreea tind sa creasca susceptibilitatea de transmitere a
infectiei cu HIV prin contact sexual cu un partener infectat.

2.Transmiterea pe cale parenterala

Prin acest mod de transmitere sunt afectate in principal trei grupe de risc:

consumatorii de droguri pe cale intravenoasa

hemofilici

recipientii de sange contaminat.

La aceste grupe majore, se adauga grupe secundare de risc cum ar fi

personalul medical, din anumite sectoare.

2
Introducerea screeningului obligatoriu si a anticorpilor anti- HIV la donatorii de
sange ( din 1985 pentru tarile occidentale si in 1990 pentru Romania) a redus
considerabil riscul de infectare prin transfuzii de sange integral.

3. Transmiterea verticala de la mama infectata cu HIV la produsul de conceptie

este evaluata la 12-30% dintre mame

Riscul de transmitere verticala a fost asociat cu:

- Factori materni : nivelul scazut de celule CD4+ si de anticorpi neutralizati,

incarcatura virala plasmatica mare, transfuzii de sange.

- Factori perinatali: varsta gestationala, tipul nasterii, travaliul. Femeia infectata

poate transmite virulu la fat in timpul nasterii sau in timpul alaptarii la san.

c. Simptomatologie

Incubatia este variabila, mai scurta dupa transmitere prin sange (1-3 luni),
mai lunga dupa transmitere sexuala (10-14 luni). In cazul infectiei asimptomatice,
durata de la stadiul de infectat pana la seropozitivitate, ceea ce atesta
contagiozitatea, este de 6-12 saptamani. Infectia HIV evolueaza in mai multe
stadii. Stadializarea este facuta pe baza numarului de limfocite CD4 (tinta
principala a HIV) si pe incarcatura virala (cantitatea de virus din sange), precum si
pe prezenta anumitor boli asociate.

Primele manifestari clinice ale infectiei HIV se instaleaza de obicei acut,

sugerand o boala virala, simptome grupate in asa numitul sindrom retroviral acut,
adeseori simptome ale altor infectii virale cum ar fi gripa sau mononucleoza.

Simptomele sindromului retroviral acut pot fi:

- Colici abdominale, greturi , varsaturi, diaree, febra, dureri musculare si

articulare.

- Marirea de volum a ganglionilor de la nivelul gatului, axilei si abdomenului,

eruptii cutanate, scadere ponderala.

3
Aceste prime simptome pot fi de la usoare la severe si de obicei dispar dupa 2-3
saptamani.

d. Stadializarea infectiei HIV/SIDA

1. Perioada de infectie latenta, asimptomatica (starea de purtator sanatos cronic).

Stadiul initial

Perioada de incubatie, timpul scurs de la infectia cu virusul HIV si pana la

aparitia primelor simptome, poate varia de la cateva zile la cateva saptamani. In
acest prim stadiu al infectiei, sunt comune simptome asemanatoare gripei,
simptome grupate in asa numitul sindrom retroviral acut. Adeseori simptomele
acestui sindrom sunt gresit catalogate ca simptome ale infectiilor virale, cum ar fi
gripa sau mononucleoza infectiasa (determinata de virusul Ebstein-Barr ).Aceste
prime simptome pot fi de la usoare la severe si de obicei dispar spontan dupa 2-3
saptamani.

Perioada de latenta clinica ce urmeaza fazei acute se poate prelungi pana la

aproximativ 10 ani in absenta tratamentului. Infectia este recunoscuta in primul
rand prin examene de laborator, care demonstreaza scaderea limfocitelor T CD4+
si inversia raportului celulelor T CD4 helper/T CD8. La unii pacienti asimptomatici
se poate observa o limfocitopenie generalizata persistenta. Ganglionii au
diametru de 1 cm, cu localizare preferentiala in zonele cervicale posterioare.

2. Perioada de stare

Dupa infectia HIV se poate trai multi ani fara nici un semn de boala. Cand
simptomele reapar, ele pot fi vagi si greu de descris (desi unii oameni acuza
oboseala sau dureri cu diverse localizari). Medicul specialist poate suspecta
infectia HIV daca simptomele persista sau daca nu poate fi identificata o cauza a
simptomelor .

De asemenea se poate suspecta infectia HIV in prezenta urmatoarelor simprome:

- Stari confuzionale
4
- Diaree sau alte modificari de tranzit intestinal (constipatie/diaree)

- Dificultate de concentrare

- Tuse uscata

- Fatigabilitate

- Febra

- Lipsa poftei de manare

- Ulceratii la nivelul mucoase bucale

- Modificari ale unghiilor

- Transpiratii nocturne

- Cresterea in volum a ganglionilor la nivelul gatului , axilei si abdomenului

- Disfagie

- Tulburari de personalitate

- Infectii repetate cu virusul Herpex Simplex

- Respiratie dificila

- Parestezii, amorteala, slabiciune la nivelul pembrelor

- Scadere inexplicabila in greutate

- Afte.

In plus, infectia HIV poate fi suspectata la o femeie atunci cand aceasta prezinta
cel putin unul din urmatoarele simptome:

- Mai mult de trei episoada de infectii vaginale micotice pe an, infectii care nu au
legatura cu folosirea de antibiotice

- Boala inflamatorie pelvina recurenta

5
- Test Babes-Papanicolau anormal sau cancer de col uterin

Incarcatura virala se amplifica, iar deficientele imune se accentuaza.

3. Stadiul final Corespunde stadiului de SIDA instalata, iar clinic se inregistreaza:

1. Febra persistenta cu scadere in greutate fara cauze aparente (10%).

2. Aparitia infectiilor oportuniste cu agenti bacterieni, virali, sau paraziti care la

gazdele normale nu determina imbolnaviri sau determina forme de boala
controlabile, manifestarile oportuniste apar cand limfocitele T CD4+ scad sub
200/mm3, unele dintre acestea se asociaza cu infectia HIV in fazele timpurii de
boala (herpesul).

3. Neoplaziile din timpul sarcomului Kaposi, leucoplazia cu celule paroase survine

devreme, fiind uneori primul indicator de infectie HIV.

4. Tulburari neurologice, ca manifestari tarzii ce debuteaza cu: deficite de

concentrare, cognitive, de memorie, disfunctii motorii, agitatie psihomotorie.

Evolutia infectiei HIV este constant letala, durata medie a bolii, in absenta
tratamentului, fiind de 10 ani, cu variatii de supravietuire intre pacienti. Intr-un
studiu efectuat la San Francisco, s-a constatat ca unii indivizi infectati cu HIV si
monitorizati au ramas asimptomatici peste 10 ani, iar 12% au prezentat valori ale
limfocitelor T CD4+ la cote normale.

e. Diagnostic

Faptul ca infectia HIV/SIDA nu produce adesea nici un simptom imediat,

infectia se depisteaza in principal prin testarea sangelui pentru prezenta
anticorpilor impotriva HIV/SIDA. Acesti anticorpi nu ating niveluri decelabile in
general decat dupa 1-3 luni de infectie, si se poate intampla sa dureze sase luni
pana ce nivelul lor poate fi detectat prin teste standard.

Pentru confirmarea diagnosticului, sunt necesare doua teste ELISA pozitive si

confirmarea definitiva prin Western Blot (imunoblot).