Dislipidemie: o boala usoara cu riscuri

ridicate

Definitie si cauze pentru dislipidemie

Dislipidemia este o dereglare metabolica care se manifesta printr-o cantitate anormala de lipide
(colesterol si/sau grasimi) in sange. In tarile dezvoltate, cele mai multe cazuri de dislipidemie apar ca o
consecinta a stilului de viata sau a dietei, acestea conducand la cresterea cantitatii de lipide din sange
(hiperlipidemie). De asemenea, cresterea prelungita a nivelului de insulina din organism poate conduce la
dislipidemie.
Dupa cum am spus, stilul de viata si alimentatia sunt factorii declansatori principali pentru dislipidemie.
Consumul alimentar excesiv de grasimi de origine animala precum si metabolizarea insuficienta a
grasimilor din sange (de ex. din cauza unor disfunctii hepatice) sunt doua din cauzele declansarii acestei
dereglari metabolice.
In ceea ce priveste stilul de viata, obiceiuri cum ar fi sedentarismul sau fumatul favorizeaza aparitia
dereglarii. Un alt factor de risc ar fi obezitatea.

Dislipidemie: o boala asimptomatica

Persoanele care sufera de dislipidemie nu prezinta, de cele mai multe ori, simptome particulare iar
afectiunea poate fi depistatata doar in urma unor analize de rutina. Totusi, un nivel foarte ridicat al
lipidelor in sange poate duce la unele manifestari simptomatice cum ar fi parestezii (amorteli in maini si
picioare), dispnee (tulburare respiratorie) sau confuzie.
In cazul in care boala nu este tratata, poate conduce in timp la afectiuni arteriale prin depunerea
colesterolului pe peretii arteriali (ateroscleroza). Riscurile devin majore in momentul in care este afectata
inima, bolnavii fiind predispusi la un atac de cord.

Tratament pentru dislipidemie

Desi la prima vedere poate parea o afectiune banala, riscurile aparitiei unor probleme de sanatate grave
derivate din dislipidemie cresc in cazul in care afectiunea este ignorata mult timp. In cazul in care ai fost
diagnosticat cu dislipidemie, trebuie sa intervii in principal asupra dietei personale, sub indrumarea unui
medic de specialitate. Regimul alimentar nu este unul greu de urmat si te va feri de complicatii.

Exercitiile fizice sunt de asemenea foarte importante in tratarea dislipidemiei precum si renuntarea la
obiceiurile nocive cum ar fi fumatul.

Pe langa efectele modificarii alimentatiei si a stilului de viata, poti sa te bazezi si pe noile descoperiri din
domeniul medical. Tratamentul cu ozon (ozonoterapia) este una dintre formele de terapie pe care noi ti-o
recomandam in tratarea dislipidemiei. Rezultatele pozitive ale ozonoterapiei in reducerea colesterolului, a
trigliceridelor si a altor lipide din sange duc la prevenirea si tratarea acestei afectiuni si a altor boli
cardiovasculare.
Suferi de dislipidemie si vrei sa iti reglezi cantitatea de lipide din sange? Completeaza formularul din
dreapta si programeaza-te la o consultatie.

Dislipidemia este un dezechilibru al nivelului de lipide din snge. Literatura de specialitate identific mai
multe tipuri de dislipidemii, printre care creterea colesterolului total sau a colesterolului LDL,
scderea colesterolului HDL, creterea raportului colesteroltotal/colesterol HDL peste 5 mg/dl,
creterea trigliceridelor.

Dislipidemiile favorizeaz producerea aterosclerozei, cardiopatiei ischemice, infarctului miocardic,

hemoragiei cerebrale, arteriopatiei membrelor inferioare i a altor boli cardio-vasculare.

Pacienii cu dislipidemii trebuie s respecte urmtoarele reguli de alimentaie:

- s respecte obligatoriu cinci mese pe zi (3 mese principale i 2 gustari) la ore regulate;
- n timpul meselor trebuie evitat mnactul n grab, nfulecatul, cititul, privitul la televizor;
- s consume de doua ori pe sptmn carne de pete;
- trebuie consumate maxim dou glbenuuri pe sptmn, de preferat fierte tari;
- trebuie evitate sosurile cu unt sau smntn;
- consumul de sare trebuie redus la aproximativ 5 grame pe zi;
- consumul de alcool trebuie evitat;

Alimente permise
- carne de pasre fr pieli, vit, vnat, pete slab;
- brnz de vaci slab, ca, urd;
- lapte dulce cu 1, 8% grsime i smntnit, lapte btut, iaurt slab;
- albu de ou fiert tare;
- pine graham, integral, neagr, mmlig, fulgi de cereale;
- legume cu 5 pn la 10% glucide - fasole verde, praz, gulii, varz, conopid, dovlecel, spanac, roii,
castravei, ardei, andive, vinete, ciuperci, ceap, morcov, elin, sfecl roie etc.;
- legume cu 20% glucide - cartofi, fasole uscat, mazre, linte, soia- n cantiti moderate;
- unt n cantitate mic (5-10 grame), cu 60% grasimi;
- ulei vegetal sau margarin vegetal cu mai puin de 40% grsimi, n cantitate moderat (20-30 de
grame);
- deserturi - budinci, plcinte simple, biscuii preparai cu margarin vegetal sau uleiuri, jeleuri;
- lichide- ap mineral, ceaiuri, cafea, ness ndulcite cu zaharin, suc natural de fructe i din legume
permise, buturi rcoritoare.

Alimente interzise
- carne gras (porc, oaie, miel, gsc, ra);
- mezeluri grase- salamuri, crnai;
- organe- creier, ficat, momie, costi, kaizer, unc, jambon;
- pete gras, icre;
- untur, slnin, jumri, supe, ciorbe grase;
- cartofi prajii;
- salate cu maionez i smntn, sosuri cu unt sau smntn;
- murturi, condimente iui;
- fric, zahr i produse zaharoase ( bomboane, caramele, ciocolat, miere, gem etc.);
- fructe oleaginoase- nuci, alune, nuci de cocos n cantitate mare;
- fructe dulci - struguri, pere pergamute, banane, curmale, smochine, stafide, castane;
- produse de cofetrie i patiserie;
- siropuri, buturi de ciocolat, buturi alcoolice.

Dr. Marilena Constantin

Medic primar Medicina generala

Dislipidemie este o afectiune caracterizata prin alterarea metabolismului

grasimilor evidentiata prin modificarea valorilor colesterolului, LDL-
colesterolului, HDL-colesterolului, trigliceridelor.

Dislipidemie - clasificare

genetica

secundara altor afectiuni

Defectele genetice sunt localizate la nivelul genelor care sintetizeaza enzimele

implicate in hidroliza grasimilor (lipoproteinlipaza, lipaza hepatica) sau la
nivelul genelor implicate in sinteza apoproteinelor. Dislipidemiile genetice pot
fi autosomal dominante (este suficient ca unul dintre parinti sa prezinte
defectul genetic) sau autosomal recesive (trebuie ca ambii parinti sa prezinte
defectul genetic).
Dislipidemia secundara insoteste alte tipuri de afectiuni :

obezitatea (cresterea masei de tesut adipos si cresterea rezistentei la

insulina determina o productie in exces de acizi grasi liberi cu cresterea
valorilor de LDL si VLDL)

diabetul zaharat determina tulburari ale metabolismului lipoproteinelor

prin hiperglicemie si hiperinsulinemie la persoanele cu rezistenta la
insulina

afectiunile tiroidiene, in special hipotiroidismul se asociaza cu niveluri

crescute pentru LDL-colesterol prin scaderea clearence-ului hepatic

afectiunile renale (in special asindromul nefrotic) se asociaza cu

hipercolesterolemie si hipertrigliceridemie

bolile hepatice pot determina atit cresterea nivelurilor de lipoproteine

prin scaderea clearence-ului acestora cat si scaderea lor prin afectarea
capacitatii de biosinteza a apoproteinelor

sindromul Cushig prin valori crescute de glucocoticoizi determina

cresteri de VLDL, LDL, tigliceride

estrogenii cresc sinteza de VLDL si HDL

consumul de alcool in exces inhiba oxidarea acizilor grasi liberi si creste

nivelul de trigliceride

dietele bogate in grasimi saturate (carne, lapte, ciocolata, produse de

patiserie, prajeli) produc dislipidemii

medicamentele modifica nivelurile de colesterol (diureticele tiazidice,

estrogenii, betablocantele)

stressul, anxietatea, fumatul

Diagnosticul dislipidemiei se bazeaza pe :

 examen clinic care evidentiaza xantelasme (leziuni plane, de culoare
galbuie localizate la nivelul pleoapelor) sau xantoame (leziuni localizate la
nivelul tendoanelor)

examen de laborator care arata modificari la nivelul : colesterolului,

HDL-colesterolului, LDL-colesterolului, trigliceridelor

excluderea unor cauze secundare prin efectuarea unor analize

suplimentare : glicemie, hormoni tiroidieni, transaminaze, uree, creatinina

identificarea unor factori asociati dislipidemiilor : obezitatea, fumatul,

consumul de alcool, sedentarismul

Istoricul familial, xantoamele, xantelasmele, valori foarte mari pentru LDL-

colesterol sau trigliceride (peste 1000mg/dl) orienteaza spre o cauza genetica
a dislipidemiilor.

Dislipidemie - consecinte

factor de risc pentru boala cardiovasculara

ateroscleroza

boala vasculara periferica

pancreatita acuta (hipertrigliceridemia)

Un studiu publicat in revista Lancet (09.2010) a aratat ca scaderea LDL-

colesterolului cu 1mmol/l a redus de 5 ori riscul de evenimente vasculare
majore (infarctul miocardic, accidentul vascular cerebral, revascularizatia
coronariana).

Tratamentul dislipidemiilor

Scopul tratamentului dislipidemiei este reducerea nivelurilor de colesterol,

LDL-colesterol, trigliceride si cresterea HDL-colesterolului reducind astfel
riscul de boala cardiovasculara.

Dislipidemie - principii de tratament

 terapia nutritionala

o scaderea grasimilor saturate si polinesaturate pina la 10 % din

numarul total de calorii

o scaderea consumului de colesterol(< 300mg/zi)

o consumul de fibre care impiedica absorbtia zaharurilor

o suplimente antioxidante (vitamina C, vitamina E) si cresterea

consumului de vegetale si fructe pentru prevenirea aterosclerozei

scadere ponderala (daca este necesar)

o scade nivelururile de trigliceride si creste HDL-colesterolul

promovarea activitatii fizice

o s-a asociat in unele studii clinice cu reducerea usoara a LDL-

coleterolului, fara a influenta foarte mult valorile HDL-colesterolului
si trigliceridelor

tratament farmacolgic (medicamentos)

o statine : inhiba enzimele care controleaza biosinteza colesterolului

endogen; cresc activitatea receptorului pentru LDL-colestreol
crescand catabolismul LDL-colesterolului; au efect la nivelul placii de
aterom prin diminuarea formarii trombusului; au reactii adverse de
tip : mialgii, artralgii, cresteri ale transaminazelor

o derivatii de acid fibric : scad trigliceridele si cresc HDL-

colesterolul; pot determina dispepsii, mialgii, cresteri ale
transaminazelor

o inhibitori ai absorbtiei intestinale a colesterolului

 o acidul nicotinic : creste HDL-colesterolul; poate determina
manifestari dermatologice : prurit, rash; poate exacerba boala
inflamatorie intestinala, boala ulceroasa, astmul bronsic

o acizii grasi de tip omega3 sunt acizi polinesaturati care se gasesc

in concentratii mari in peste si care reduc nivelul de trigliceridelor; se
asociaza cu antioxidanti de tip vitamina C.

tratamentul cauzelor secundare de dislipidemii

Terapia farmacologica (medicamentoasa) in dislipidemie are ca scop obtinerea

unor valori tinta care se stabilesc in functie de factorii de risc individuali.
Tratamentul medicamentos se initiaza dupa o evaluare medicala pentru
stabilirea riscului cardiovascular si a patologiei asociate si se supravegheaza
periodic.
Dislipidemia familiala necesita asocieri de hipolipemiante, iar uneori nu
raspunde la medicatia uzuala.

Dislipidemie - preventie

alimentatie sanatoasa cu reducerea consumului de grasimi saturate si

polinesaturate, dulciuri hiperconcentrate, bauturi racoritoare care au un
continut caloric crescut, alcool in exces, cafeaua in exces, fast food-uri

evitarea fumatului

mentinerea unui indice de masa corporala la valori normale

practicarea activitatii fizice, in special exercitii aerobe

educatia copiilor pentru un stil de viata sanatos (in familie, la gradinita,

la scoala)

Dislipidemie - screening

adulti peste 20 ani

testare < 20ani daca exista factori de risc - istoric familial de :

dislipidemie, boala cardiovasculara precoce (< 55 ani); obezitate
In concluzie dislipidemia este o afectiune complexa avind atat cauze genetice
cat si dobandite (stil de viata inadecvat, afectiuni ce predispun la dislipidemii)
fiind un important factor de risc pentru boala cardiovasculara. Dislipidemia
poate fi prevenita, se diagnosticheaza prin metodele de screenig existente, iar
tratamentul este individualizat si presupune : terapie nutritionala, activitate
fizica si tratament medicamentos daca este cazul.

Ce medicamente se recomand n dislipidemii?

Principalele medicamente utilizate n tratamentul dislipidemiilor se
numescstatine (simvastatin, atorvastatin, rosuvastatin etc.). Ele acioneaz asupra
lanului metabolic al produciei de colesterol, prin inhibarea unei enzime hepatice (HMG-
CoA-reductaza).

Statinele sunt utilizate de peste 30 de ani, reprezentnd una din marile descoperiri ale
medicinei (o descoperire inspirat din natur, primul medicament de acest tip fiind
produs prin imitarea unei substane produse de o ciuperc). Dealtfel, ca i n cazul altor
medicamente (de ex. metforminul, utilizat n diabetul tip 2), se descoper n timp
mecanisme de aciune ce explic i alte beneficii, uneori surprinztoare, dincolo de efectul
lor principal. n cazul statinelor, exist nu doar efectul scderii pe termen lung a
colesterolului (mai exact a LDL-colesterolului), ci i efecte rapide, datorit crora statinele
nu lipsesc din tratamentul infarctului miocardic acut, sau efecte asupra altor sisteme
biologice: antiinflamatorii, imunomodulatoare, antireumatice etc. Statinele nu sunt
doar eficiente, ci i sigure, aa cum o dovedete utilizarea, pe termen lung, de ctre
milioane de pacieni din lume.

A doua categorie, fibraii (fenofibrat) acioneaz n primul rnd asupra trigliceridelor,

n principal prin aciune enzimatic. Fibraii se pot recomanda singuri sau mpreun cu o
statin, tratamentul cu dou medicamente n dislipidemie fiind indicat destul de frecvent,
datorit mecanismelor, intelor beneficiilor diferite. Deocamdat, n Romnia, nu exist
medicamente care s conin ambele tipuri de hipolipemiante (statin i fibrat).

Alte categorii de medicamente sunt cele care acioneaz asupra absorbiei

colesterolului (ezetimib) sau metabolismului lipidic, n special al trigliceridelor (acizii grai
omega-3). Administrarea de acid nicotinic nu este larg rspndit, produsul actual
nereuind s concureze ca eficien i siguran cu celelalte clase.

Restul produselor disponibile pe pia i adresate scderii colesterolului nu sunt

medicamente, iar utilizarea lor nu trebuie dect, cel mult, s completeze un regim i un
tratament medicamentos indicat de medic, dac persoana alege s apeleze la ele.
Astmul bronsic este definit drept o boala respiratorie, inflamatorie cronica.
Se estimeaza ca 5 din 100 de oameni sufera de astm si numarul acestora este in continua
crestere. Se inregistreaza variatii mari in functie de caracteristicile populatiei: sex, varsta, etnie,
nationalitate, nivel social, mediu de viata.
Pacientii cu astm bronsic au o tendinta alergica genetica de a reactiona in mod exagerat, prin
constrictia bronhiilor, la stimuli din mediul extern sau intern, stimuli care la persoane sanatoase nu
produc nicio reactie.
O criza de astm are loc cand bronhiile se contracta, determinand lipsa de aer, suieraturi,
apasare in piept si tuse.
Sunt descrise urmatoarele forme de astm:
 Astmul alergic (extrinsec);

Astmul bronsic intrinsec;

Astmul indus de exercitiul fizic;

Astmul ocupational (profesional);

Astmul indus de aspirina/AINS;

Astmul nocturn

Printre cauzele interne care determina aparitia astmului se numara:

factorul genetic (existenta si altor rude cu boli alergice in familie, in special daca este vorba
de parinti)

obezitatea

sexul masculin

Urmatoarele elemente din mediul extern au fost incriminate in producerea, precipitarea si

agravarea astmului, iar contacul cu acestea, la persoanele sensibilizate, ar trebui evitat:

praful de casa

animale cu blana in special caini si pisici, dar si iepuri, hamsteri, soareci

gandaci de bucatarie

polen

mucegai

pasari

iritanti/poluanti de la locul de munca (panificatie, agricultura, florarii etc)

fumul de tigara (fumatul activ/pasiv) in particular expunerea la varste mici

infectii respiratorii virale

exercitiile fizice

emotii puternice

medicamente (aspirina etc.)

 dieta alimentara saraca in vitamina C si E sau in acizi grasi Omega 3

varsta precoce a mamei, alimentatia materna deficitara, prematuritatea, lipsa alaptarii la san

Ce simptome trebuie sa ne trimita la medic?

Astmul reprezinta o ipoteza viabila daca exista oricare dintre urmatoarele semne sau
simptome:

Respiratie grea sunete suierate, ascutite la expiratie (wheezing) in special la copii

(rezultatele normale la consultatia toracica nu exclud astmul)

Antecedente pentru oricare dintre urmatoarele:

o Tuse, agravata mai ales peste noapte

o Respiratie suieratoare, repetata (wheezing)

o Dificultati respiratorii repetate

o Senzatie de constrictie toracica aparuta repetat

Simptomele se manifesta sau se agraveaza in timpul noptii, trezind pacientul.

Simptomele se manifesta sau se agraveaza in prezenta:

animalelor cu blana

aerosolilor chimici

schimbarilor de temperatura

acarienilor din praful de casa

medicamentelor

la practicarea efortului

polenului

infectiilor respiratorii (virale)

fumului de tigara

manifestarilor emotionale intense

Pentru confirmarea diagnosticului, medicul curant va va consulta si va va recomanda investigatii

suplimentare (spirometrie etc).
In prezent exista tratamente foarte eficiente care permit pacientilor cu astm sa duca o viata
absolut normala, sa fie activi profesional, iar copiii sa aiba o dezvoltare fizico-motorie identica cu
cea a copiilor fara aceasta boala.
Crizele de astm usoare pot fi tratate la domiciliu in cazul in care pacientul este pregatitsi
dispune de un plan personal de management al astmului care sa includa pasii de actiune.
Crizele medii pot necesita, iar crizele severe necesita, de obicei ingrijire de specialitate intr-o clinica
sau intr-un spital.
Ce nu trebuie sa facem in cazul crizelor de astm

Se vor evita cu desavarsire sedativele

Siropurile de tuse expectorante pot inrautati tusea

Hidratarea cu un volum mare de lichide pentru adulti si copiii mai mari (poate fi necesara
pentru copiii mai mici si pentru bebelusi)

Antibioticele (nu trateaza crizele, dar sunt indicate in cazul pacientilor care sufera si de
pneumonie sau infectii bacteriene, cum ar fi sinuzita)

Astmul este o boala care afecteaza bronhiile. Bronhiile sunt ramificatii ale traheei ce conduc aerul
spre alveolele pulmonare. La astmatici, bronhiile se ingusteaza astfel incat apar dificultati in circulatia
aerului atat la inspiratie cat si la expiratie. Mai multi factori pot fi la originea acestei afectiuni:
- fibrele musculare situate in jurul bronhiilor se contracta ("spasm" bronsic)
- mucoasa este iritata si se congestioneaza
- in interiorul bronhiei se acumuleaza mucus anormal de vascos.
Caracteristic astmului este rolul important jucat de contractia musculaturii bronhiilor. Spasmul dispare
in cateva minute dupa inhalarea medicamentelor specifice, iar circulatia aerului in bronhii este net
ameliorata. Acest fapt confirma diagnosticul de astm alaturi de alte teste functionale pulmonare.
Simptome
Astmaticii se plang de crize de sufocare (dispnee) deseori asociate cu o tuse iritanta, care, foarte rar
poate fi singurul simptom al astmului. Respiratia poate fi uneori usor suieratoare (wheezing).
Majoritatea persoanelor afectate remarca singure in ce context apar problemele lor. Aceste observatii
ajuta la gasirea rapida a originii si factorilor declansatori ai astmului.
Cauze
La majoritatea copiilor bolnavi de astm si la aproape jumatate din adulti cauza bolii este o alergie la
unele substante prezente in aer. Nici in prezent nu este foarte clar de ce unele persoane
dezvolta alergie la anumite substante in timp ce altele sunt crutate.
Reactia alergica provoaca inflamarea mucoasei bronhice prin vasodilatatie si secretia in exces a
mucusului si conduce progresiv la contractia muschilor bronsici. In plus, sunt eliberate o serie de
substante, cum ar fi de exemplu histamina, care declanseaza contractia bronsica. Restul pacientilor cu
astm bronsic au alte cauze de declansare a crizei, nealergice, dar in final se declanseaza acelasi tip de
fenomene inflamatorii, care au aceleasi consecinte. Aceste cauze sunt insa mai putin cunoscute.
Predispozitia la astm si factori declansatori ai crizei de astm

Factorii declansatori sunt variati. In cazul astmului alergic, inspirarea unui alergen (substanta ce
provoaca alergia) poate declansa o criza (de exemplu joaca cu o pisica in cazul alergiei la par de
pisica). Toti astmaticii prezinta o hiperreactivitate a bronhiilor - ceea ce reprezinta o caracteristica a
bolii.

Bronhiile se contracta in contact cu iritantii cei mai diversi, ca de exemplu:

- aer rece si uscat;
- efort fizic;
- fumul de tigara (inclusiv cel din expunerea pasiva);
- poluarea;
- stresul;
- infectii ale cailor respiratorii (guturai, gripa).
Astmul este boala cronica cea mai raspandita la copii. In cursul ultimilor 50-100 de ani a avut loc o
crestere sensibila a numarului de cazuri de alergii si astm. Nu se cunosc cauzele. Factorii de mediu si
modul de viata se pare ca au o anumita influenta. Predispozitia la alergii si la astm este ereditara,
boala aparand deseori la mai multi membrii din aceeasi familie. Totodata este probabil ca mai multe
gene sa fie responsabile de aceasta predispozitie si ca factorii de mediu sa joace un rol important in
aparitia bolii.

Diagnostic
Cand consulta medicul de familie sau un pneumolog, pacientii relateaza deseori aceiasi factori
declansatori. Medicul va efectua un examen fizic cu scopul de a exclude existenta altor boli, apoi va
efectua testele pulmonare, care ii vor permite punerea in evidenta a ingustarii bronhiilor.
Testele respiratorii constau in expirarea totala si rapida a aerului din plamani dupa un inspir maximal.
Se poate de asemenea observa daca diametrul bronhiilor este normal sau scazut. Aceasta proba
functionala este repetata apoi dupa inhalarea unui medicament bronhodilatator. Ameliorarea testului
dupa inhalare este specifica astmului.
Daca testul este normal in ciuda problemelor descrise de pacient, specialistul are posibilitatea de a
realiza un test de provocare. Acesta permite punerea in evidenta a hiperreactivitatii bronsice
caracteristice astmului. Identificarea alergenilor declansatori este realizata de medicul de familie sau
de catre un alergolog cu ajutorul testelor cutanate. Astmul este confirmat atunci cand boala raspunde
favorabil la tratament.
Tratament si profilaxie
Tratamentul trebuie sa permita pacientului sa duca o viata normala in ciuda bolii de care sufera, adica
sa efectueze toate activitatile dorite si bineinteles sport. Medicul se va stradui prin intermediul
tratamentului sa mentina o functionare optima a plamanilor.

Tratamentul astmului consta in:

- evitarea inhalarii de alergeni
- tratamentul inflamatiei bronsice
- tratamentul spasmului bronsic.
In practica, evitarea alergenilor consta mai ales in inlaturarea animalelor care provoaca reactii alergice,
folosirea unei huse pentru saltea precum si alte masuri pentru reducerea cantitatii de praf in camera.
Aceste masuri permit deseori tratarea astmului cu o minima cantitate de medicamente.
Orice persoana astmatica trebuie sa aiba la indemana medicamente care sa provoace o dilatare
bronsica rapida, numite bronhodilatatoare. Acestea trebuie inhalate de fiecare data cand apar
probleme respiratorii. Ele actioneaza in cateva minute. Unele bronhodilatatoare sunt folosite pentru
obtinerea unei dilatatii mai indelungate a bronhiilor (preparate cu durata lunga de actiune) si nu
trebuie inhalate decat de doua ori pe zi. Bronhiile raman astfel dilatate in permanenta.

Alte medicamente utilizate in tratamentul astmului sunt antiinflamatoarele - in principal inhalatoare pe

baza de corticoizi, uneori asociati cu inhibitori de leucotriene. Inflamatia fiind la baza tuturor
simptomelor astmului, este foarte important ca aceasta sa fie tratata corect si durabil, reducand
ulterior necesarul de medicamente. Preparatele pe baza de corticoizi reduc orice tip de inflamatie. Se
folosesc in tratamentul unui numar mare de boli, dar, pot provoaca unele efecte secundare nedorite. In
cazul plamanului este vorba de un organ in contact cu exteriorul si de acest lucru se poate profita.
Inhalarea corticoidului face ca acesta sa ajunga direct la nivelul organului tinta; astfel se pot folosi
doze foarte mici de cortizon, ceea ce scade riscul aparitiei fenomenelor secundare.

Cand tehnica inhalarii este corecta si dozele sunt adaptate nu exista in mod normal efecte secundare.
Dupa fiecare inhalare poate fi utila clatirea gurii si a gatului.
Inhibitorii de leucotriene actioneaza in special asupra substantelor declansatoare ale crizei de astm. Se
administreaza sub forma de comprimate si sunt foarte bine tolerate. Administrate in acelasi timp cu
corticoizii permite reducerea cantitatii acestora din urma.

Exista diferite aparate de inhalare ce permit administrarea medicamentelor moderne contra

astmului: aerosoli, inhalatori pudra si, mai rar, aparate de inhalat electrice prevazute cu compresoare.
Toate aceste metode permit absorbtia medicamentelor prin inhalare. La prima vedere, inhalarea pare
usoara, dar de fapt este mai dificil decat inghitirea unui comprimat. Utilizarea gresita a aparatului de
inhalat poate face ca tratamentul sa fie ineficient. De aceea medicul verifica sistematic modul in care
pacientul isi administreaza medicamentul. In scopul de a simplifica si mai mult tratamentul cu
inhalatori si de a ameliora rezultatele tratamentului se prescriu apoi cateva preparate combinate
continand in acelasi timp si un antiinflamator si un bronhodilatator.
Ca la orice boala cronica, pacientul insusi este principalul actor in tratamentul astmului. Medicul joaca
rolul de instructor, consilier si partener. Conditia prealabila este ca persoana in cauza sa invete sa
accepte boala si sa o ia in serios. Odata procesul inceput, dificultatile legate de astm se diminueaza
progresiv.

Prin discutiile cu medicul, pacientul poate intelege mai bine evolutia bolii.
Pentru a cunoaste mai bine situatia propriei boli, pacientul dispune de un aparat ce permite masurarea
cu usurinta a functiei respiratorii cu ajutorul debitului maxim (peak expiratory flow). Valorile varfului de
debit expirat (peak flow), masurate in fiecare dimineata si in fiecare seara inaintea inhalarilor,
furnizeaza informatii complementare obiective asupra starii bronhiilor. Asociate cu probele functionale
pulmonare realizate de medic, aceste masuri permit o autoevaluare fiabila a astmului. Prin
cunoasterea simptomelor si a varfului de debit expirat (PEF), pacientul dispune de elementele cele mai
importante pentru evaluarea astmului.
Cu ajutorul medicului el invata masurile adecvate pentru tratarea bolii.
Medicul va putea, de asemenea, sa prescrie tratamentul adecvat in functie de simptome si de valorile
PEF. Pacientului ii va trebui timp si experienta pentru a deveni cel mai bun specialist al propriei boli.
Este foarte importanta discutia despre obiectivele terapiei cu medicul si fixarea acestora. Nu va lasati
dominati de ASTM!

Am o criza de astm: ce trebuie sa fac?

Astmaticii sunt intotdeauna la discretia unei crize de astm subite si a unei inrautatiri bruste a functiei
respiratorii. In aceste cazuri ei trebuie sa inhaleze medicamentele pe care le au. Incercarea de a
temporiza administrarea medicamentului si de a astepta sa treaca criza nu aduce nici un beneficiu.
Daca medicamentele nu produc efectul scontat, trebuie sa repete inhalarea si sa contacteze medicul.

Tratamentul regulat si bine cuantificat al inflamatiei permite reducerea sensibila a riscului aparitiei unei
astfel de crize subite de astm.
Daca simptomele continua sa apara trebuie urmat programul de actiune propus de medic. In
majoritatea cazurilor trebuie marita doza de corticoid si trebuie sa inhalati regulat bronhodilatatoarele.
La astmatici se recomanda vaccinarea antigripala in fiecare toamna.
Astmul si psihicul
Interactiunile intre astm si psihic sunt variate. Fiecare persoana reactioneaza diferit la aflarea
diagnosticului. La inceput pot domina frica si incertitudinea. Pentru pacient o criza de dispnee este
intotdeauna o experienta dramatica, ea putand declansa o reactie de frica, ce va afecta la randul ei
respiratia. Starea psihica poate la randul ei influenta functia pulmonara si astmul.
Intelegerea faptului ca exista tratamente eficace impotriva astmului are adesea un efect pozitiv,
linistitor asupra persoanelor bolnave.

Astmul si alegerea profesiei

Sus

Tinerilor suferinzi de astm alergic le este recomandat sa se consulte cu medicul lor inainte de a alege o
profesie, in scopul de a afla daca aceasta corespunde sau nu persoanelor astmatice sau alergice.
Exista meserii care expun oamenii inhalarii de substante ce pot provoca astmul sau il pot agrava.
Persoanele alergice trebuie sa evite aceste profesii.

Totusi locul de munca si caracteristicile muncii sunt in continua evolutie. Materialele folosite se
schimba si echipamentele destinate evitarii expunerii la factori alergeni se perfectioneaza. Daca e
cazul medicul de familie va lua legatura cu un medic de la locul de munca pentru obtinerea unor
informatii mai detaliate. Impreuna pot gasi solutiile cele mai bune.

Sfaturi pentru calatoriile lungi

Astmaticii pot bineinteles sa calatoreasca oriunde doresc. Totusi, poate fi utila discutia in prealabil cu
medicul de familie. Impreuna ei vor stabili un program de tratament specific. Pacientul va putea, prin
luarea unor medicamente suplimentare pentru cazuri de urgnta, sa se ingrijeasca singur chiar si in caz
de probleme severe. In mod exceptional comprimatele cu corticoizi pot juca un rol esential, timp de
cateva zile. Echipat cu medicamente suplimentare potrivite si un program de tratament, pacientul va
incepe sa aprecieze vacantele in liniste. Oricum, medicamentele de rezerva raman in majoritatea
timpului asupra lui.

Astmul si sportul
Activitatea fizica face parte din viata. In prezent sportul a devenit un element esential al echilibrului
dintre corp si spirit. Acest lucru este valabil si pentru astmatici! Ei pot si trebuie sa faca sport! Astmul
nu mai este incompatibil cu performanta sportiva. Unii atleti de succes sunt astmatici. Urmand
tratamentul potrivit si respectand indicatiile medicului activitatea sportiva este deci posibila.

Sportul, in special inotul si sporturile de anduranta, este un ajutor pretios in tratamentul

astmului, confera bolnavului un sentiment de siguranta si de stapanire a bolii.
Sindromul metabolic reprezinta asocierea mai multor afectiuni care cresc riscul de diabet
zaharat si boala cardiovasculara (accident vascular cerebral, infarct miocardic).

Criteriile de diagnostic pentru sindromul metabolic sunt reprezentate de:

- obezitate abdominala (adica circumferinta taliei mai mare de 80 de cm pentru femei si 94 de
cm pentru barbati);
- trigliceride marite ( 150 mg/dl);
- HDL colesterol scazut (< 50 mg/dl la femei, < 40 mg/dl la barbati);
- hipertensiune arteriala (adica 130/ 85 mmHg);
- glicemie pe nemancate crescuta ( 100 mg/dl).

Sunt inclusi si pacientii care primesc tratament pentru aceste afectiuni (medicamente pentru
trigliceride marite, pentru hipertensiune, pentru colesterol crescut sau pentru glicemii mari).

Exista si alte criterii propuse, dar care nu au fost deocamdata acceptate general:
- acid uric marit,
- markeri de inflamatie mariti (proteina C reactiva, fibrinogen);
- factori protrombotici (care cresc riscul de formare a cheagurilor de sange) PAI1;
- microalbuminurie (prezenta de proteine in urina).

Sindromul metabolic a avut diferite denumiri de-a lungul timpului: sindromul X in 1988 cand a
fost descris pentru prima oara, sindromul excesului de catecolamine, sindromul rezistentei la
insulina.

Sindrom metabolic: Cauze, Factori de risc

Se considera ca factorul central responsabil pentru acest sindrom este rezistenta la

insulina (adica organismul nu mai raspunde adecvat la insulina din sange).

Insulina este un hormon care este secretat de pancreas dupa mese si a carui functie este scaderea
glicemiei (zaharului din sange). Sub actiunea insulinei, glucoza este introdusa din sange in
muschi si ficat (sub forma de glicogen) si in celulele adipoase (sub forma de grasime). Atunci
cand exista rezistenta la insulina, pancreasul trebuie sa produca o cantitate mai mare de insulina
pentru a mentine glicemia normala. Aceasta va duce la dislipidemie (trigliceride marite,
colesterol bun scazut), cresterea tensiunii arteriale si obezitate.

Riscul de sindrom metabolic este mai mare la persoanele care au:

- un diagnostic de boala cardiovasculara (infarct miocardic, accident vascular) sau hipertensiune
arteriala,
- sindrom de ovar polichistic,
- steatoza hepatica nonalcoolica (adica ficat gras care nu este cauzat de consumul de alcool),
- diabet in timpul sarcinii sau intoleranta la glucoza,
- stil de viata sedentar,
- greutate mai mare (persoane supraponderale/obeze),
- rude apropiate care au avut diabet zaharat de tip 2, hipertensiune, accident vascular cerebral sau
infarct miocardic.

sus
Simptomele Sindromului Metabolic

Avand in vedere ca sindromul metabolic reprezinta o asociere de mai multe boli, simptomele sale
sunt reprezentate de cumularea simptomelor afectiunilor componente.

- obezitate de tip abdominal (adica depusa in special la nivelul taliei si nu pe coapse, fund),
- acantozis nigricans (innegrire si inasprire a pielii la nivelul cefei, la subbrat, sub sani, la plicile
coatelor),
- durere de cap (in cazul existentei unei tensiuni arteriale marite).

sus
Investigatii radioimagistice si de laborator

Analizele de laborator necesare pentru stabilirea diagnosticului de sindrom metabolic sunt

reprezentate de dozarea de:
- colesterol total, HDL colesterol (colesterolul bun), LDL colesterol (colesterolul rau),
- trigliceride,
- glicemie pe nemancate,
- hemoglobina glicozilata HbA1c (o glicemie medie din ultimile 3-4 luni),
- test de toleranta orala la glucoza (dimineata pe nemancate pacientul va lua 75 de grame de
glucoza si se va masura glicemia la 2 ore),
- acid uric,
- enzime hepatice (TGO/AST, TGP/ALT),
- markeri de inflamatie (proteina C reactiva, fibrinogen),
- microalbuminurie (dozarea proteinelor eliminate in urina stransa timp de 24 de ore) .

sus
Diagnosticul de Sindrom Metabolic

Pentru stabilirea diagnosticului de sindrom metabolic este necesar ca pacientul sa intruneasca

minimum 3 dintre cele 5 criterii de diagnostic:

Obezitate abdominala (adica circumferinta taliei mai mare de 80 de cm pentru femei si 94 de cm

pentru barbati);
- trigliceride marite ( 150 mg/dl);
- HDL colesterol scazut (< 50 mg/dl la femei, < 40 mg/dl la barbati);
- hipertensiune arteriala (adica 130/ 85 mmHg);
-glicemie pe nemancate crescuta ( 100 mg/dl).

Vor fi inclusi pacientii care primesc tratament pentru aceste afectiuni (medicamente pentru
trigliceride marite, pentru hipertensiune, pentru colesterol crescut sau pentru glicemii mari).

sus
Conduita terapeutica (tratament)

Nu exista un tratament specific sindromului metabolic, ci vor fi tratate corespunzator fiecare

dintre componentele sale.
Obezitatea: se recomanda scaderea in greutate prin dieta cu putine calorii si cresterea activitatii
fizice. Pot fi utilizate si medicamente pentru slabit, avand in vedere riscurile crescute pe care le
prezinta un pacient cu sindrom metabolic.

Hipertensiunea: se recomanda un regim cu putina sare si medicatie specifica pentru scaderea

tensiunii arteriale. Tensiunea arteriala va fi urmarita in mod regulat, pentru a ne asigura ca nu
sunt depasite valorile recomandate (tensiunea sistolica (cea mare)<130 mmHg si tensiunea
diastolica (cea mica) <85 mmHg).

Dislipidemia (valori anormale ale grasimilor din sange) include hipertrigliceridemia (valori mari
ale trigliceridelor) si hipercolesterolemia (concentratii crescute de colesterol total si colesterol
rau si scazute de colesterol bun)
Atunci cand este descoperita pentru prima oara la analizele de sange o dislipidemie, trebuie sa i
se explice detaliat pacientului ce alimente duc la cresterea respectivelor grasimi (de exemplu:
trigliceridele provin din dulciuri, fainoase, alcool; colesterolul se gaseste in carnea si lactatele
grase, in galbenusul de ou).

Aceasta deoarece pentru tratarea dislipidemiei este esentiala adoptarea unei diete
corespunzatoare si nu pentru o luna doua, ci pentru toata viata. Daca dupa cateva luni, in care
pacientul a incercat sa respecte indicatiile de dieta, valorile colesterolului si trigliceridelor sunt in
continuare nemultumitoare, se va apela la tratament medicamentos. Acest tratament va fi practic
administrat toata viata, deoarece el nu vindeca dislipidemia, intreruperea lui ducand la cresterea
din nou a grasimilor.

Nu sunt necesare pauze in administrare, ci se va incerca folosirea celei mai mici doze care
controleaza corespunzator nivelul de grasimi. Multi pacienti sunt speriati de efectele adverse ale
acestor medicamente, dar intotdeauna la administrarea unui medicament trebuie sa tinem cont de
raportul risc/beneficiu; la un pacient cu sindrom metabolic, riscurile unui medicament pentru
dislipidemie sunt mult mai mici comparativ cu beneficiile (evitarea unui accident vascular sau a
unui infarct miocardic).

Glicemia crescuta: in acest caz este necesara reducerea consumului de dulciuri. Trebuie
respectat un orar regulat al meselor (3 mese si 2 gustari, daca nu macar cele 3 mese principale).
S-a vazut ca exercitiul fizic regulat (30 de minute pe zi) duce la scaderea rezistentei la insulina,
chiar daca nu este asociata cu scadere in greutate.

La unii pacienti poate fi indicata medicatie specifica pentru scaderea glicemiei, cel mai potrivit
agent terapeutic la pacientii cu sindrom metabolic fiind metforminul, care actioneaza prin
scaderea rezistentei la insulina.
Avand in vedere riscul crescut de formare de cheaguri de sange, la pacientii cu sindrom
metabolic se poate administra zilnic aspirina in doza mica.

sus
Sindrom metabolic: Evolutie, Complicatii, Profilaxie

Un pacient diagnosticat cu sindrom metabolic are risc mult mai mare decat populatia generala sa
faca un infarct miocardic, un accident vascular cerebral, sa dezvolte diabet zaharat tip 2.

Pentru prevenirea aparitiei sindromului metabolic este esentiala adoptarea unui stil de viata
sanatos. Acesta presupune:
- Mese regulate.
- Evitarea exceselor in alimentatie.
- Evitarea sedentarismului (mers pe jos, cu bicicleta, sport)>
- Evitarea fumatului.
- Grija pentru mentinerea unei greutati normale.
- Periodic efectuarea unui control medical, cu masurarea tensiunii arteriale si analize de sange
uzuale.
sus
Recomandari Medicale, Medicatie

Diagnosticul de sindrom metabolic poate fi stabilit de medicul internist, cardiolog, diabetolog

sau endocrinolog.

Medicatia utilizata in sindromul metabolic este reprezentata de:

- aspirina,
- medicatie antihipertensiva;
- statine (medicatie pentru scaderea colesterolului), fibrati (medicatie pentru scaderea
trigliceridelor);
- medicatie pentru slabit (orlistat, anfepramona);
- medicatie pentru diabet (metformin).
HTA:

Va doare capul dimineata? Ametiti brusc si simtiti nevoia unui punct de sprijin? Auziti
zgomote de fond ascutite si vedeti in ceata? Aceste simptome pot constitui tabloul tipic
hipertensiunii arteriale. Cand v-ati masurat ultima data tensiunea?

Ce este hipertensiunea arteriala?

Alaturi de cancer si diabet zaharat, hipertensiunea arteriala (HTA) reprezinta o

problema de sanatate publica, atat prin frecventa crescuta in randul populatiei cat si
prin complicatiile redutabile (AVC, Infarct miocardic).

Hipertensiunea arteriala (HTA) reprezinta o crestere permanenta a tensiunii

arteriale si apare atunci cand tensiunea arteriala depaseste 150/90 mmHg.

HTA este de doua tipuri: hipertensiune arteriala primara, careia nu i se cunoaste

cauza aparitiei si hipertensiune arteriala secundara, se manifesta secundar altei
boli (hipertiroidie, feocromocitom , boli renale, boli ale inimii). Tratarea bolii duce la
vindecarea hipertensiunii secundare.

Varsta medie de aparitie a HTA primare este de 40 de ani.

Cauzele hipertensiunii arteriale

Medicii nu cunosc exact cauza hipertensiunii arteriale primare, deoarece aceasta

afectiune poate fi provocata de un complex de factori care afecteaza corpul in acelasi
timp.

Cauzele aparitiei HTA includ:

- obezitatea (apare cand greutatea depaseste cu 20% greutatea normala in functie de

inaltime si sex);
- fumatul;
- consumul de alcool;
- stresul;
-concentratia crescuta de grasimi din sange, in special colesterol;
- sedentarismul;
- rasa (HTA este mai frecventa la negri fata de albi);
- varsta (riscul de aparitie creste odata cu varsta intrucat vasele de sange devin mai
rigide pe masura ce inaintam in varsta);
- sexul (pana la varsta de 50 de ani barbatii sunt mai afectati de HTA, dupa 50 de ani
femeile ajung la menopauza si cantitatea hormonilor protectori scade, moment in care
HTA apare mai frecvent la femei). Pentru toate varstele si pentru toate rasele, femeile cu
hipertensiune evolueaza mai bine decat barbatii.
- factorul familial (daca in familia dvs exista cazuri de HTA, sansele sa faceti aceasta
boala sunt crescute);

De asemenea, HTA poate sa apara si in timpul graviditatii. Debuteaza in semestrul al 2-

lea de sarcina si se vindeca in primele 3 luni de la nastere. Daca sunteti proaspata
mamica si aveti tensiunea crescuta dupa aceasta perioada este indicat sa consultati
medicul de familie, pentru ca exista riscul sa fi dezvoltat HTA!

HTA secundara mai apare si datorita administrarii de medicamente (anticonceptionale

orale).

Simptomele hipertensiunii arteriale

De multe ori HTA poate fi asimptomatica, atunci cand nu sesizam niciun discomfort
in modul de viata, nici modificari in realizarea activitatilor zilnice.

Cel mai important simptom al HTA este cefaleea fronto-occipitala. Este o durere
sacaitoare, care cuprinde fruntea si se intinde pana in zona cefei. Apare dimineata si este
ameliorata de o ceasca de cafea sau de un medicament contra durerii. Cefaleea poate
disparea si spontan dupa cateva ore.

Resimtite pe termen lung, simptomele HTA cuprind:

- ameteli;
- vertij (senzatie de lipsa de echilibru in spatiu);
- durere in piept;
- transpiratii;
- tulburari de vedere (vedere in ceata, neclara, uneori "stelute verzi");
- tiuituri in urechi;
- confuzie;
- constientizarea respiratiei (dispnee);
- palpitatii (constientizarea batailor inimii).

Daca ati intampinat pana acum astfel de probleme este indicat sa consultati medicul de
familie, care va poate indruma la un cardiolog sau internist pentru investigatii.

Diagnosticul hipertensiunii arteriale

Cresterea tensiunii arteriale nu este o boala cu manifestari specifice care sa orienteze

diagnosticul. Numita si "ucigasul silentios", descoperirea este intamplatoare la un
consult obisnuit la cabinetul medicului de familie.

Hipertensiunea arteriala "de cabinet" sau de "halat alb" se refera la tensiunea care
este crescuta constant la cabinetul medicului, dar care, masurata acasa este normala.
Teste necesare pentru diagnosticarea HTA, (depistarea cauzei sau
complicatiilor): analiza completa a sangelui, examenul urinii,
electrocardiograma, ecocardiografia.

Alte teste utile pentru stabilirea diagnosticului de HTA sunt: monitorizarea ambulatorie
(care nu necesita spitalizare) a tensiunii arteriale, scintigrafia renala, radiografia
toracica, teste screening pentru feocromocitom (tumora a glandei suprarenale care
secreta adrenalina, hormon ce determina cresterea tensiunii arteriale).

Complicatiile hipertensiunii arteriale

Cresterea tensiunii arteriale este ani la rand asimptomatica, uneori complicatiile HTA
fiind singurul mod de manifestare. Ametelile, durerea de inima, tulburarile de
vedere sunt simptome care insotesc hipertensiunea arteriala.

Pe termen lung, cresterea tensiunii arteriale determina modificari la nivelul peretelui

arterelor: ingustarea lumenului sau subtierea peretelui.

Cresterea brusca a tensiunii arteriale, asociata cu o modificare a peretelui vasului, poate

determina afectari cardiovasculare: infarct miocardic acut (IMA) si
cerebrovasculare: accident vascular cerebral (AVC), accident ischemic
tranzitoriu (AIT).

Pe termen lung, HTA poate avea consecinte asupra tuturor organelor: retinopatie
hipertensiva, encefalopatia hipertensiva, insuficienta renala sau disectie de
aorta.

Tratamentul hipertensiunii arteriale

Intrucat cauza HTA primara nu este cunoscuta, nu exista tratament curativ. Terapia
HTA (tratament medicamentos si igieno-dietetic) modifica evolutia acesteia si intarzie
aparitia complicatiilor. HTA netratata este asociata cu un risc crescut cerebro si cardio-
vascular.

Tratamentul prescris de medic include medicamente

diuretice (Indapamid),vasodilatatoare, cardioinhibitoare, precum si
medicamente anti-calcice (Nifedipina, Amlodipina), inhibitori ai enzimei de
conversie (Enalapril), inhibitori ai receptorilor de angiotensina (sartani).
Tratamentul medicamentos necesita ajustari periodice, modificari facute doar la
recomandarea medicului.

Regimul igieno-dietetic are un rol major in scaderea si mentinerea tensiunii arteriale

in limite normale. Ai grija la greutatea corporala! Scaderea si atingerea unei greutati
optime te poate ajuta in vindecarea HTA.

Mananca cat mai putin sarat! Evita alimentele foarte sarate (muraturi, saramuri) si
elimina toate suplimentele de sare pe care le adaugi la gatit!
Fa zilnic cateva exercitii fizice! Danseaza cateva minute, ocoleste liftul si alege
scarile, plimba-te putin pe jos, iesi cu copiii si jucati-va in parc. Schimbarea decorului,
oxigenarea tesuturilor te va ajuta la schimbarea starii de spirit si la eliberarea stresului!
Miscarea timp de minim 30 deminute pe zi este regula de baza in tratamentul oricarei
afectiuni cardiovasculare.

Renunta la fumat! Fumatul determina cresterea tensiunii arteriale, creste glicemia si

pulsul!

Incearca sa mananci sanatos: un regim bogat in fibre, fructe, legume, precum si

lapte, oua si cantitati crescute de acizi grasi omega 3 din ulei de peste! Se spune ca
pentru a avea un trai sanatos trebuie sa ai 5 mese de fructe si legume pe zi.
Diabet zaharat-gr.2.
1. Introducere si statistica
Diabetul de tip 2 este caracterizat de scaderea progresiva a functiei celulelor secretoare
de insulina, care incepe cu multi ani inainte de debutul simptomatic al bolii. Daca initial
scaderea functiei celulelor secretoare de insulina este discreta si exista posibilitatea din
partea lor de a compensa rezistenta la insulina, cu timpul aceasta capacitate de
compensare se pierde treptat datorita declinului progresiv al secretiei de insulina din
aceste celule.

Tratamentele folosite pentru mentinerea la nivel normal al glicemiilor, prin diferite

mecanisme, nu actioneaza si asupra regenerarii celulelor pancreatice prin urmare
declinul acestor celulele este progresiv cu timpul.

Pe masura ce timpul trece, masa de celule scade pana la un moment dat cand
acestea nu vor mai avea de unde sa secrete insulina si in acel moment va fi nevoie de
introducerea tratamentului cu insulina. Nevoia de insulina apare de obicei dupa zeci de
ani de evolutie a diabetului dar la unele persoane poate fi nevoie de terapie cu insulina
la momentul diagnosticului pentru ca au intarziat mult vizita la medic din cauza faptului
ca diabetul nu doare.

Nu doareinitialcativa anipentru ca mai apoi glicemiile mari repetate contribuie la

instalarea complicatiilor. De aceea este necesara mentinerea valorilor glicemiilor cat
mai aproape de normal pentru a evita sau intarzia momentul aparitiei complicatiilor
diabetului.

Diabetul zaharat de tip 2 este o boala cronica foarte raspandita. Ea afecteaza

aproximativ 6% din populatia de peste 20 de ani. Se estimeaza ca in 2010 erau 285
milioane de pacienti cu diabet in intreaga lume. Numarul lor va creste cu peste 50% in
urmatorii 20 de ani si se va apropia treptat de cifra de 500 de milioane.

Aproximativ 85% din pacientii cu diabet de tip 2 sunt obezi. Obezitatea abdominala
inseamna o circumferinta abdominala mai are de 80 cm la femei si de 88 cm la barbati.
Ea reprezinta cel mai imprtant factor de risc pentru diabetul de tip 2. Alti factori de risc
sunt: varsta, sedentarismul, consumul obisnuit de bauturi carbogazoase sau grasimi
animale, excesele alimentare de orice fel, rude de gradul 1 cu diabet, hipertensiunea
arteriala, dislipidemia (grasimea crescuta in sange), istoric de prediabet sau diabet
gestational, somn insuficient, sindrom de ovare polichistice, hipo sau hipertiroidismul,
poluarea mediului, greutatea mica la nastere (pentru copil), nasterea unui copil de peste
4 Kg (pentru mama), medicamente pe baza de prednison.

Riscul de a dezvolta diabet oricand in timpul vietii este de aproximativ 20%, dar poate
creste semnificativ in prezenta factorilor de risc enumerati anterior. In fiecare an un
adult din 100 dezvolta diabet zaharat de tip 2 nou descoperit.

Riscul de deces la pacientii cu diabet de tip 2 este de doua ori mai mare comparativ cu
populatia generala. Principalul ucigas sunt bolile cardiovasculare (60-70%), urmate de
neoplazii (15%).

2. Etapele de evolutie ale diabetului de tip 2

Diabetul zaharat tip 2 este o boala caracterizata prin cresterea foarte mare a zaharului
din sange (glucoza crescuta glicemie mare) ce are 2 cauze:

1. Distrugerea partiala a celulelor din pancreas care secreta insulina (celule beta-
pancreatice), ducnd la lipsa partiala de insulina.
2. Rezistenta organismului la actiunea insulinei, astfel incat se poate ajunge chiar la
situatia in care nivelul insulinei in sange este mult mai mare decat la un om obisnuit,
dar ea neputind fi folosita, zaharul nu poate intra in celule si glicemia nu scade.
Este absolut normal ca in anumite situatii insulina sa nu isi mai faca efectul obisnuit. Se
intampla des la oamenii sanatosi. De ce nu creste glicemia din moment ce insulina nu
isi mai face efectul? Pentru ca organismul simte acest lucru si are o solutie pentru
aceasta problema: cresterea destul de importanta a secretiei de insulina. Daca inainte
era nevoie de sa zicem 25U/zi de insulina pentru a mentine glicemia medie (pe 24 ore)
la 75mg/dl, acum este nevoie de exemplu de 100U/zi si organismul nu sta la discutii si
le ofera. Dupa ce trece cauza care a determinat cresterea rezistentei la actiunea
insulinei scade si secretia de insulina. Acest fenomen se intampla ori de cate ori suntem
raciti sau facem vreo boala si nu il baga nimeni in seama. Glicemia nu creste, deci nu
facem diabet.
De ce creste glicemia la pacientii cu diabet cand insulina nu isi mai face efectul? Pentru
ca organismul nu reuseste sa cresca secretia de insulina pana la nivelul cerut de noua
situatie. Luind exemplul de mai sus, am putea considera ca in urma stradaniilor sale
pancreasul reuseste sa puna la dispozitie 75U/zi din cele 100U/zi cat i-au fost solicitate.

Situatia poate fi descrisa astfel: avem o secretie de insulina de 3 ori mai mare decat la
un om sanatos in conditii obisnuite, dar cu 25% mai mica decat la un om sanatos intr-o
situatie speciala de crestere a rezistentei la insulina. Fara cele 25U/zi de insulina o
cantitate de glucoza (zahar) nu va putea sa intre in celule si va ramane in sange, pe
care il va indulci, adica va creste glicemia la sa zicem 150mg/dl. Si uite asa apare
diabetul. Cu alte cuvinte, daca pancreasul ar reusi mereu sa creasca secretia de
insulina la cat este nevoie pentru organism glicemia nu ar creste si nu ar mai face
nimeni diabet. Suna bine.

De ce nu reuseste pancreasul sa isi cresca mereu secretia de insulina la cat este

nevoie? Pentru ca a avut parte de atatia manageri incompetenti si corupti incat acum
este in pragul falimentului. Astfel, desi in vremurile bune avea la dispozitie milioane de
mici fabricute de insulina extrem de rentabile, treptat, politica sefilor de a face importuri
numai de mancaruri dulci si grase, racoritoare care mai de care mai colorate, tutun la
greu, etc. toate la botu calului in fotoliu a dus la falimentarea treptata, una cate una
(sa nu se prinda careva) a acestor fabrici.

Pe masura ce numarul fabricutelor de insulina scade, adica pe masura ce dispar

celulele beta pancreatice se intampla urmatorul fenomen: folosind acelasi exemplu de
mai sus, daca la inceput (cu toate celulele beta intacte) pancresul raspundea prompt la
solicitarea de a creste secretia la 100U/zi si ar fi putut sa o faca si la 300U/zi daca i s-ar
fi cerut, treptat el reuseste sa isi creasca secretia la cele 100U/zi cat i se cere, dar mai
greoi si cu mentiunea ca daca i s-ar cere mai mult ar putea sa mai creasca doar pana la
200U/zi

Treptat, treptat el creste secretia pana la 100/zi cat i se cere, dar ar putea sa mai
creasca in plus pana la 150U/zi, apoi 130U/zi, apoi 110U/zi, apoi 100U/zi. Aici este un
moment de cumpana. Ori cedeaza organismul si nu ii mai cere cele 100U/zi, ori
secretia de insulina devine mai mica decat cerintele, deci insuficienta si glucoza care nu
mai poate fi folosita va duce la cresterea glicemiei. Si apare diabetul. Si mai apare
intrebarea: daca as fi stiut?

Ce trebuie sa faci ca sa te alegi cu un diabet de tip 2? Reteta este relativ simpla si

descrisa frecvent in filmele americane. Pentru cei ce nu o cunosc inca voi prezenta pe
scurt ingredientele:

1. varsta 35 ani;
2. suprapondere (IMC25);
3. prezenta in familie a unui diabet la rudele de gradul 1 sau 2;
4. lipsa de miscare (sedentarism);
5. Rasa/etnie (de ex. afro-americani, hispano-americani);
6. prediabet (IFG sau IGT) anterior depistat;
7. diabet de sarcina (gestational) anterior sau nasterea unui copilas 4 Kg;
8. hipertensiune (tensiunea arteriala 140/90 mmHg);
9. grasimi crescute in sange HDL colesterol 35 mg/dl (atentie nu este vorba de
colesterol total ci de o subfractie a lui numita HDLc !) si/sau trigliceride 250 mg/dl;
10. sindromul ovarelor polichistice;
11. istoric de boala vasculara;
12. alimente alese pe spranceana cu mult zahar si multe grasimi;
13. enervare din orice (stres);
14. fumat;
15. unele pastile luate mult timp.
Vi se pare ca vi se potriveste?

Rudele de gradul 1 al unui pacient cu diabet de tip 2 au un risc de 20-40% de a face

diabet de tip 2 in cursul vietii. Fratele geaman al unui pacient cu diabet de tip 2 are un
risc de 80-99% de a face diabet de tip 2 in cursul vietii. Diabetul de tip 2 apare de 10 ori
mai frecvent la obezii care au un parinte diabetic, fata de obezii cu istoric familial
negativ.

Riscul unui mare obez (cu indicele masei corpului > 35) de a face diabet de tip 2 este
de 40 de ori mai mare decat al unei persoane normoponderale (cu IMC<23). Pana la
85% din pacientii cu diabet de tip 2 sunt obezi.
Cel mai bine ar fi sa va dau un exemplu concret. O sa va povestesc ce au patit locuitorii
din insula Nauru, situat n zona central a Oceanului Pacific.

nainte de 1950, diabetul era extrem de rar n Nauru. Odat cu descoperirea i

exploatarea depozitelor naturale de fosfat organic de pe insul (dup 1950), nauruanii
au devenit bogai si toata societatea lor a fost reconstruita dupa modelul visului
american: baruri, discoteci, cinematografe, zeci de fast-food-uri, mii de oportunitati.
Modul lor de via s-a modificat radical peste noapte: alimentaia a devenit
hipercaloric, bazat aproape exclusiv pe alimente rafinate importate, au devenit
sedentari i obezi (inainte erau slabi morti si pricajiti, traind de azi pe maine).

Concomitent, prevalena diabetului a nceput s creasc exponenial. n 1975 se raporta

o prevalen a diabetului tip 2 de peste 30% la subiecii n vrst de peste 20 ani, de 13
ori mai mare dect cea a populaiei Caucaziene din Australia. Aceast prevalen
ridicat este a doua n lume dup cea nregistrat la indienii Pima la care, de
asemenea, creterea incidenei i prevalentei diabetului de tip 2 a urmat unor modificri
similare ale stilului de via. La aceste grupe etnice diabetul zaharat tip 2 s-a dezvoltat
ca o problem naional major cu debut recent, asociat cu urbanizarea i modificarea
socio-cultural.

Culmea e ca zacamintele de fosfat organic din Nauru s-au epuizat, americanii au plecat,
naurienii au dat faliment si s-au cam intors la vechiul stil de viata. Se pare ca rata
diabetului incepe sa scada.Ceva invataminte de aici?

3. Cauzele diabetului de tip 2

1. Lista cauzelor diabetului de tip 2

2. Istoricul familial si riscul de diabet de tip 2
3. Rezistenta la actiunea insulinei

1. Lista cauzelor diabetului de tip 2

1. Factori genetici:
 daca mama are diabet riscul pentru copil se dubleaza
daca tatal are diabet riscul pentru copil creste de sase ori
2. Factori de mediu:

supraalimentatia, cresterea consumului de dulciuri concentrate, scaderea

consumului de fibre alimentare
sedentarism, obezitate, stres (factori asociati cu majorarea rezistentei la insulina)
fumatul
varsta inaintata

Feluri de diabet de tip 2

Diabetul zaharat de tip 2 nu este la fel pentru toti. Inca de la debut se poate observa o
mare diversitate in semne, simptome si tratament, desi denumirea bolii este aceeasi.

Principalele simptome la debutul diabetului de tip 2 le gasiti aici. Exista doua mari clase
de diabet de tip 2. Prima ar fi cea a oamenilor grasi, ce nu fac miscare, cu varsta in
general mai mare si reprezinta 85% din cazuri. A doua clasa este cea a oamenilor cu
greutate normala sau la limita de sus a normalului, care fac miscare obisnuita, sunt in
general mai tineri si reprezinta 15% din cazuri (cu mentiunea ca la unii se va dovedi ca
au alt tip de diabet si procentul poate scade astfel la 10%).
Exista doua mari fenomene in aparitia si progresia bolii: rezistenta la actiunea insulinei
si deficitul de secretie al insulinei. Rezistenta la actiunea insulinei inseamna pe scurt ca
desi pancreasul produce suficienta insulina, ea e lenesa si nu munceste pentru ca toata
lumea ii pune bete in roate. Deficitul de secretie de insulina inseamna pe scurt ca
pancreasul a obosit si nu mai poate produce atat de multa insulina cat ii cere corpul,
ceea ce duce la pierderea echilibrului intre cerere (mare) si oferta (mica).

In practica, exista un intreg continuu ce pleaca de la extrema insulinorezistentei ca

mecanism principal, trece apoi la zona in care ea se combina in proportii egale cu
deficitul de secretie al insulinei si trece apoi la cealalta extrema in care reducerea
secretiei de insulina este principalul sau chiar unicul mecanism implicat.

De unde putem sa stim care din cele doua fenomene sunt mai importante in cazul
nostru? Voi incerca sa va dau cateva lamuriri referitoare la fiecare defect in parte, astfel
incat sa puteti sa judecati singuri situatia particulara in care va aflati. Pentru inceput voi
spune ca cei slabi au o preponderenta a deficitului de secretie de insulina, iar cei foarte
grasi au o preponderenta a rezistentei la actiunea insulinei.

Simptomele diabetului de tip 2

La momentul debutului clinic prin hiperglicemie, diabetul zaharat de tip 2 este cel mai
adesea asimptomatic. Simptomele clasice de sete intensa, consum crescut de apa
(polidipsie), urinat mult si des (poliurie) si scadere in greutate incep sa apara doar dupa
ce glicemia pe nemancate a crescut semnificativ, de obicei peste 180 mg/dl (10 mmol/l).
Acest lucru se poate intampla uneori abia dupa cateva luni sau chiar cativa ani din
momentul in care glicemia a trecut pentru prima data in domeniul diabetului.

Atunci cand glicemia depaseste un anumit nivel numit prag renal, de regula 180 mg/dl
(10 mmol/l) ea va trece in urina, unde in mod normal nu este prezenta. Glucoza din
urina va trage dupa ea apa si in acest fel creste semnificativ volumul urinii. Deoarece se
elimina o cantitate mai mare de apa prin urina, organismul incepe sa se deshidrateze si
astfel apare senzatia de sete.

Pentru fiecare gram de glucoza din urina se pierd din organism 4 Calorii, iar in final
pacientul incepe sa slabeasca. Daca la inceput ne bucuram de pierderea a cateva
kilograme, pe care de mult timp ne doream sa le dam jos, treptat apare o stare de
ingrijorare din cauza consumului excesiv de apa, trezitului noaptea pentru a merge la
toaleta si prezenta unei oboseli, care nu mai trece prin somn. In realitate, scaderea
ponderala este prezenta doar la cei care strang din dinti in privinta simptomelor si
evita analizele si controlul la doctor. Pe masura ce gradul de educatie sanitara a
populatiei generale creste, diagnosticul se pune mai repede, iar scaderea ponderala
este minima sau chiar absenta.

Pentru a combate senzatia de sete se foloseste de multe ori consumul de bauturi

racoritoare. Acest lucru va accelera procesul de evolutie al diabetului si va agrava
simptomele. Majoritatea bauturilor racoritoare marcate cu inscriptia fara zahar
(adaugat) au glucide in proportie de minim 10%. Aceasta inseamna ca pentru fiecare
500 ml consumati am consumat inevitabil si 50g de glucoza, adica 10 lingurite pline de
zahar. Aceste glucide vor ajunge in sange, glicemia creste, mai multa glucoza trece in
urina, mai multa apa este atrasa dupa glucoza din urina, creste volumul urinat, se
accentueaza deshidratarea, creste setea si implicit pofta de bauturi racoritoare. Acest
lucru este povestit foarte des de pacienti la prima vizita la doctor.

Exista unii pacienti care nu au simptomele de sete si urinat des, desi glicemia de
dimineata este 200 mg/dl (11 mmol/l). Trebuie precizat ca pragul renal de la care
glucoza trece in urina este cel mai adesea 180 mg/dl (10 mmol/l), dar in unele cazuri
poate fi mai mic sau mai mare. Daca este mai mare, de exemplu 215 mg/dl (12 mmol/l),
atunci glucoza poate sa nu fie detectata in urina chiar la glicemii evident mari, dar sub
pragul renal. Pragul renal are tendinta de a creste spontan la toti indivizii odata cu
inaintarea in varsta. La pacientii varstnici sunt sanse crescute ca el sa fie suficient de
mare pentru a nu permite trecerea in urina a glucozei la valori moderat crescute. Tot la
persoanele in varsta mai apare si un fenomen de pierdere cel putin partiala a senzatiei
de sete atunci cand organismul este deshidratat, indiferent de prezenta sau nu a
diabetului.

La copii, un debut brusc al urinarii in cursul noptii poate fi primul simptom de diabet si
testarea urinii pentru prezenta glucozei este obligatorie.

Vederea in ceata este absolut normala atunci cand glicemia creste sau scade
semnificativ. Atunci cand glucoza in sange creste, ea va trece si in ochi, unde va atrage
o cantitate mai mare de apa si va schimba caracteristicile lupelor de acolo. In urma
tratamentului, glicemia va scadea, iar glucoza va iesi din ochi impreuna cu apa retinuta
acolo. Va rezulta o modificare a caracteristicilor mediilor de refractie din ochi si pacientul
trebuie atentionat ca este absolut normal ca odata cu scaderea glicemiei sa apara o
inrautatire a vederii pentru 2-3 saptamani. Nu este nevoie de ochelari noi in aceste
perioade de crestere sau scadere a glicemiei deoarece dioptriile se modifica (in mod
normal) la fiecare cateva zile.

Infectiile fungice sau bacteriene, in special cele cutanate, pot fi un simptom important,
deoarece la glicemii peste 200 mg/dl (11 mmol/l), celulele albe (leucocitele) nu mai sunt
capabile sa isi indeplineasca sarcinile de aparare imunitara. Infectiile virale nu par sa fie
favorizate in mod deosebit.

Diabetul zaharat de tip 2 se poate manifesta adesea mai ciudat, prin simptome ce se
pot datora partial si complicatiilor. Apar astfel oboseala, lipsa poftei pentru placerile
vietii, dureri de picioare, picioare umflate, tulburari de vedere, lipsa de aer sau chiar
durere in piept la efort, hipertensiune arteriala, tulburari de somn, sforait zgomotos,
usturime la urinat, dureri de mijloc, bube sau rani care se vindeca greu, paradontoza
sau tulburari de gust si salivatie.

Exista multe situatii in care diabetul de tip 2 se diagnosticheaza cu ocazia aparitiei unui
infarct miocardic acut sau a unui accident vascular cerebral. Alteori pacientii se
adreseaza unui oftalmolog pentru tulburari de vedere si la examenul fundului de ochi se
constata leziunile caracteristice prezentei diabetului zaharat (retinopatie
diabetica), pacientul fiind apoi instruit sa isi testeze glicemia.

Din aceste motive, orice glicemie pe nemancate mai mare sau egala cu 100 mg/dl (5.5
mmol/l) trebuie investigata suplimentar prin testul de toleranta la glucoza orala cu 75 g
de glucoza.
 Dr. Angelica Nour
Medic specialist Medicina interna

Tensiunea arteriala (TA) reprezinta presiunea exercitata de coloana de sange asupra peretelui
vascular, in special asupra tunicii interne-endoteliul) in timpul contractiei si relaxarii ritmice a
inimii.

Exista doua componente ale presiunii sanguine :

presiunea sistolica - este presiunea exercitata asupra peretilor arteriali cand inima se
contracta (in sistola) - cu valori normale intre 100 si 130 mm coloana de mercur (Hg);

presiunea diastolica - este presiunea exercitata asupra peretilor arteriali cand inima se
relaxeaza intre doua contractii (in diastola) - cu valori normale sub 85 mmHg.

Masurati-va corect tensiunea arteriala !

Masurarea corecta a tensiunii arteriale prin metoda clasica - aparate cu mercur - sau aparate
electronice trebuie sa respecte cateva reguli :

masurarea tensiunii arteriale (TA) sa se faca dupa 5 minute de repaus, sezand

bratul sa fie la nivelul inimii

sa nu se fumeze cu minim 15 minute inaintea masuratorii

sa nu se consume cafea in ora precedenta examinarii

sa nu se administreze stimulente adrenergice (ex. Epinefirna din descongestionantele

nazale)

la pacientii peste 65 de ani, diabetici sau sub tratament antihipertensiv tensinea arteriala
(TA) se va masura si in picioare (ortostatism), imediat si la cateva minute dupa schimbarea
pozitiei

Exista si posibilitatea masurarii si inregistrarii valorilor tensiunii arteriale (TA) pe parcursul a 24

- 48 ore printr-un dispozitiv special lasat asupra pacientului care isi desfasoara activitatea curenta
(inregistrare Holter) si care aduce date importante asupra variatiilor tensiunii arteriale (TA) in
cursul diferitelor activitati sau momente ale zilei/noptii, putand aprecia totodata si eficienta
tratamentului antihipertensiv.
Ce este hipertensiunea arteriala ?

Hipertensiunea arteriala (HTA) este tensiunea arteriala ale carei valori tensionale sunt peste
140/90 mmHg, indiferent de varsta (nu se mai accepta ideea ca tensiunea normala creste cu
varsta). Hipertensiunea arteriala (HTA) reprezinta o importanta problema de sanatate publica,
fiind cea mai frecventa boala cardiovasculara, cauza importanta de morbiditate si mortalitate in
randul populatiei adulte.
Al 7-lea raport al Comitetului National (American) de Prevenire, Depistare, Evaluare si
Tratament (JNC VII) al bolilor cardiovasculare a recomandat recent definirea presiunii arteriale
normale ca presiune arteriala 135/85 mmHg.

Clasificarea hipertensiunii arteriale la persoanele peste 18 ani.

Categoria Sistolic (mmHg) Diastolic (mmHg)

Normala < 120 < 80
Prehipertensiune 120 - 139 80 - 89
Hipertensiune stadiul 1 140 - 159 90 - 99
Hipertensiune stadiul 2 >/= 160 >/= 100

Afla daca glicemia ta este in limite normale!

Controlul glicemiei si mentinerea greutatii corporale constituie o
prioritate in tratarea diabetului. Afla de la Presedintele Societatii Romane
de Diabet, Nutritie si Boli Metabolice, prof. dr. Radu Lichiardopol care
sunt valorile normale ale glicemiei!
Conform Federatiei Internationale de Diabet, prevalenta diabetului in Romania este de 9,4% in randul populatiei
adulte. Statistici ingrijoratoare se inregistreaza de asemenea in randul copiilor unde cresterea cazurilor de obezitate
conduce spre riscul aparitiei precoce a diabetului. Conform Organizatiei Mondiale a Sanatatii se estimeaza ca, la
nivel global, aproximativ 246 milioane de persoane au diabet, aceasta maladie fiind a patra cauza de deces in tarile
dezvoltate. La fiecare 8 secunde, o persoana moare din cauza diabetului si a complicatiilor acestuia.

Daca la ultimele analize de sange medicul a indicat prezenta unui nivel ridicat al glicemiei in sange, trebuie sa discuti
despre optiunile de tratament, un regim alimentar adecvat si despre posibilitatile de monitorizare periodica a
glicemiei. Din cauza cresterii nivelului de glucoza din sange poti sa intampini urmatoarele simptome: sete excesiva;
urinare frecventa; oboseala; vedere incetosata; piedere in greutate.

Cand trebuie sa-ti verifici glicemia?

Pentru o monitorizare optima a tratamentului in diabet, ghidurile internationale recomanda ca pacientii sa isi masoare
nivelurile glicemiei de 7 ori pe zi, inainte si dupa masa. Presedintele Societatii Romane de Diabet, Nutritie si Boli
Metabolice, Prof. dr. Radu Lichiardopol spune ca valorile normale ale glicemiei stabilite de Asociatia Europeana
de Studiu a Diabetului (EASD) se incadreaza intre 73 - 110 mg/dl pe nemancate, iar valoarea anormala a
glicemiei este peste 126 mg/dl, tot pe nemancate.
 Sfatul specialistului: "Noi ne putem influenta stilul de viata, deoarece
stim ca nesanatos inseamna obezitate, sedentarism, fumat, stres si
alimentatie hipercalorica. Factorii sanogenetici care stau la baza unui
stil de viata sanatos sunt: miscarea, dieta si mentinerea unei greutati
corporale normale cu un indice de masa corporala sub 25, lipsa
fumatului si 100 - 150 ml de vin rosu pe zi", atentioneaza prof. dr. Radu
Lichiardopol, seful sectiei I-a de Diabet, Nutritie si Boli Metabolice la
Institutul Paulescu din Bucuresti si presedintele Societatii Romane de
Diabet, Nutritie si Boli Metabolice.

Cum se foloseste un glucometru?

Indiferent de marca glucometrului tau, fiecare aparat trebuie sa contina un afisaj, un dispozitiv de intepare si benzi de
testare. Inainte de testul propriu zis este foarte important sa te speli pe maini cu apa calda si sapun pentru a elimina
impuritatile care se pot gasi pe piele si sa citesti cu atentie instructiunile de folosire a glucometrului.
dupa ce te-ai sters bine pe maini, se pune banda de testare in glucometru, potrivit instructiunilor de folosire;
se pregateste dispozitivul de intepare si se inteapa un deget pe lateral;
se maseaza usor degetul in directia varfului degetului pentru a obtine o picatura mai mare de sange;
se aplica picatura de sange pe banda de testare pe portiunea indicata in instructiuni.

Cum interpretezi valorile obtinute?

Ghidurile internationale au stabilit ca valoare normala o glicemie situata intre 73 - 110 mg/dl pe nemancate.
Dar daca valoarea glicemiei obtinute in urma testarii este:
peste 111 - 126 mg/dl poate sa indice un diabet latent;
peste 126 mg/dl indica diabet.

Cauzele majore ale glicozuriei (glucozuriei) sunt doua:

Fie cantitatea de glucoza din sange este atat de mare, incat tubulii renali nu sunt capabili sa reabsoarba
intreaga cantitate

Fie tubulii renali nu sunt capabili sa reabsoarba glucoza, existand un defect la nivelul de reabsorbtie al
glucozei. Aceasta conditie se numeste glicozurie (glucozurie) renala.

Reabsorbtia glucozei este un proces dependent de varsta. La copii nascuti prematur, glicozuria (glucozuria) apare
frecvent deoarece nefronul unitatea functionala a rinichiului este insuficient dezvoltat. In conditii normale,
glicozuria (glucozuria) apare cand glicemia are valori peste 300 mg/dl , insa poate fi intalnita si la glicemii de 150
mg/dl, deoarece exista un grad de variabiliate individuala privind capacitatea de reabsorbtie a glucozei la nivel renal.

Cantitati mari de glucoza in sange/Hiperglicemii

Cand glicemia are in mod frecvent valori peste 180mg/dl (10 mmol/l), capacitatea de reabsorbtie a glucozei
de catre tubulii urinari este depasita. Aceasta valoarea este considerata prag renal. Daca acest prag renal normal
este depasit (valoarea glicemiei este mai mare de 180 mg/dl), glicozuria (glucozuria) poate fi un semn de toleranta
alterata la glucoza sau chiar diabet zaharat franc. Pentru a se confirma aceste diagnostice, trebuie efectuate teste
suplimentare: glicemia bazala ( jeun, dupa un post alimentar de minim 8 ore, in care numai consumul de apa este
permis), iar pentru toleranta alterata la glucoza testul de provocare a organismului cu o cantitate standard de
glucoza administrata oral (TTGO).
 Si la persoanele care nu prezinta diabet zaharat, in conditiile ingerarii unor alimente bogate in zaharuri,
depasind capacitatea de raspuns a organismului de eliberare deinsulina (hormonal care scade nivelul glucozei in
sange) poate aparea o hiperglicemie tranzitorie, cu depasirea pragului renal.

Alte conditii care se asociaza cu hiperglicemie cu depasirea pragului renal sunt:

o Tireotoxicoza (hipertiroidism)
o Acromegalia (boala endocrina caracterizata prin cresterea deformanta a oaselor si tesuturilor moi pregnant la
nivelul fetei si extremitatilor membrelor)
o Sindromul Cushing, incluzand administrarea de medicamente corticosteroide
o Sindromul de dumping, de golire foarte rapida a stomacului, intalnit in rezectiile partiale gastrice
o Boli cronice severe, in care se elibereaza cantitati mari de hormoni de stres hiperglicemianti

Glicozuria renala

Glicozuria (glucozuria) renala se defineste ca fiind excretia (eliminarea) glucozei in urina in cantitati

detectabile de testele standard in conditii de glicemie normala sau in absenta hiperglicemiei. In

general, glicozuria (glucozuria) renala este o conditie benigna, care nu necesita tratament, insa in

anumite cazuri se poate asocia cu anumite afectiuni.

Nici o manifestare clinica nu este specifica glicozuriei (glucozuria) renale, cu exceptia situatiilor in care

se asociaza o alta afectiune. De exemplu in sindromul Fanconi se asociaza tulburari de crestere, statura

mica, hipotonie musculara, in sindromul Lowe modificari oculare de tip cataracta (opacifierea

cristalinului) sau glaucom (cresterea presiunii intraoculare).

 Colesterolul bun vs. colesterolul rau. Ce inseamna si ce valori ar
trebui sa aiba?

Colesterolul nu se poate dizolva in sange. El trebuie sa fie transportat din si catre

celule prin intermediul unor molecule numite lipoproteine. Pe de o parte
lipoproteinele cu densitate scazuta(LDL) sunt cunoscute si sub denumirea de
colesterol rau. Pe de alta parte exista si asa-numitul colesterol bun sau
lipoproteine cu densitate mare(HDL). Aceste doua tipuri de lipide, impreuna cu
trigliceridele compun nivelul total de colesterol din sange, nivel care poate fi
masurat in urma unui test de sange.

Colesterolul bun sau HDL

Lipoproteinele cu densitate mare (HDL) au rolul de a transporta colesterolul din diferite parti ale
corpului spre ficat, si de a impiedica depunerea acestuia in peretii vaselor de sange. Rolul pozitiv al
colesterolului HDL consta in faptul ca inlatura si elimina excesul de colesterol. Din acest motiv mai
este denumit si colesterol bun, scrie WebMD.
De ce este colesterolul HDL atat de bun?
Pentru a circula prin artere, colesterolul trebuie sa fie transportat de molecule ajutatoare, numite
lipoproteine.
Colesterolul HDL este, dupa spusele medicilor, de folos in numeroase situatii, avand tendinta de a
reduce riscul bolilor cardiovasculare:
colesterolul HDL reduce nivelul colesterolului LDL (colesterolul rau), reciclandu-l totodata, prin
transportarea acestuia catre ficat, unde urmeaza sa fie procesat;
colesterolul HDL protejeaza peretii interiori ai vaselor de sange (endotelii). Deteriorarea
endoteliului este primul pas in declansarea aterosclerozei, care, la randul ei, provoaca infarctul
miocardic si accidentul vascular cerebral. Colesterolul HDL curata endoteliul si il mentine sanatos.
Care sunt valorile normale ale colesterolului HDL?
Testul de HDL colesterol este utilizat impreuna cu alte teste de lipide (colesterol total, trigliceride)
pentru a determina riscul pacientului la aparitia bolilor cardiovasculare. Nivelul optim de HDL
colesterol este in jur de 45 mg/dl pentru barbati si in jur de 55 mg/dl pentru femei, insa valorile
normale sunt cuprinse intre 35 si 100 mg/dl. Exista un risc crescut de cardiopatie ischemica atunci cind
nivelul de HDL colesterol este sub 35 mg/dl, potrivit WebMD.
Testarea nivelului de colesterol HDL se realizeaza atunci cand pacientul este sanatos. In perioadele de
boala acuta, nivelul colesterolului din sange scade temporar. Femeilor insarcinate li se recomanda sa
 isi programeze testarea nivelului colesterolului la cel putin sase saptamani dupa nastere, deoarece
nivelul acestuia este crescut in timpul nasterii.
Ce facem cand valoarea colesterolului HDL este prea mica?
Daca valoarea colesterolului HDL este mica, trebuie sa stiti ca exista cateva metode de crestere a
valorii acestuia:
exercitiile fizice. Aerobicul practicat intre 30 si 60 de minute in fiecare zi va poate ajuta sa
cresteti nivelul colesterolului HDL;
renuntati la fumat. Tigarile reduc nivelul colesterolului HDL;
mentineti-va la o greutate normala.
Colesterolul rau sau LDL
LDL (lipoproteine cu densitate mica) este o lipoproteina a carei functie este aceea de a transporta
colesterolul in sange. Rolul ei negativ este dat de faptul ca depoziteaza excesul de colesterol pe
peretii arterelor, fapt care duce, in timp, la intarirea vaselor de sange si la declansarea bolilor
cardiace. Data fiind aceasta functie, lipoproteinele cu densitate mica mai sunt cunoscute si sub numele
de colesterol rau, potrivit Asociatiei Americane a Inimii.
De ce colesterolul LDL atat de rau?
LDL-colesterol reprezinta o parte importanta a procesului de ingustare a arterelor, numit si
ateroscleroza
unele molecule de colesterol LDL care circula prin vasele de sange tind sa se depoziteze pe
peretii arterelor. Acest proces incepe sa se produca inca din copilarie sau adolescenta;
leucocitele (celulele albe din sange) incearca sa inghita si sa digere colesterolul LDL, cel mai
probabil in incercarea de a proteja vasele de sange;
in timpul acestui proces, leucocitele convertesc colesterolul LDL intr-o forma toxica, oxidata;
in timp, leucocitele si celulele de colesterol LDL se strang in vasele de sangele, fapt care
conduce catre aparitia unor umflaturi ale arterelor, numite placi. Aceste placi sunt compuse din
colesterol, celule si alte ramasite;
aceste depuneri tind sa se extinda, facand ca placile sa creasca si, in timp, sa duca la blocarea
arterelor.
Un pericol mai mare decat aceste depuneri il constituie ruptura brusca a suprafetei care acopera
aceste placi din vasele de sange. Consecinta unui astfel de eveniment consta in formarea unui cheag de
sange pe artera, care provoaca atacul de cord.
Care sunt valorile normale ale colesterolului LDL?
Desi atacul de cord este imprevizibil, un nivel crescut de colesterol LDL va expune mult mai mult
acestui risc. Niveluri ridicate ale colesterolului LDL pot indica riscul aparitiei bolilor de inima. Testul
pentru colesterolul LDL este folosit pentru a determina riscul pacientului de a dezvolta boli
cardiovasculare. Dintre toate formele de colesterol din sange, LDL este considerat cel mai important in
determinarea riscului cardiovascular.
Testarea nivelului colesterolului LDL-C este o componenta a profilului lipidic, care mai include
colesterolul total si trigliceridele. Acest test poate fi efectuat atat de catre persoanele sanatoase, ca
parte a unui examen fizic de rutina, cat si de pacientii cu nivel crescut al colesterolului, pentru a
verifica daca valorile LDL-colesterolului sunt cele normale sau nu.
In conditii obisnuite, valorile colesterolului LDL ar trebui sa fie cuprinse intre 50 si 150 mg/dl.
Nivelurile optime ale LDL-colesterolului sunt mai mici de 160 mg/dl pentru adultul tanar, mai mici de
130 mg/dl pentru persoanele care asociaza alti factori de risc cardiovascular si mai mici de 100 mg/dl
pentru persoanele cu cardiopatie ischemica manifesta, potrivit Asociatiei Americane a Inimii.
 Valorile scazute ale LDL-colesterolului nu sunt considerate periculoase. Ele pot fi intalnite la pacientii
cu deficienta lipoproteica mostenita, la cei cu hipertiroidism, infectii, inflamatii si ciroza,
Cum putem diminua nivelul colesterolului LDL?
Daca sunteti in cautarea unui motiv pentru a va schimba stilul de viata, un nivel crescut de colesterol
LDL ar trebui sa fie suficient pentru a trece la actiune. Orice persoana cu colesterol LDL crescut ar
trebui sa inceapa un plan de schimbare a dietei si de integrare a sportului in viata de zi cu zi,
scrie WebMD.
O dieta menita sa scada nivelul colesterolului LDL este slaba in grasimi saturate. Completarea cu fibre
si fitosteroli este, de asemenea, indicata. Aerobicul practicat in mod regulat trebuie sa faca parte din
acest plan.
Daca dieta si exercitiile fizice nu dau rezultate, atunci este posibil sa aveti nevoie de medicamente.
Exista o variatate de pastile destinate scaderii nivelului de colesterol LDL:
Statinele, cele mai eficiente si mai utilizate medicamente in scopul scaderii nivelului
colesterolului;
Niacin;
Ezetimibe(Zetia);
Bile acid sequestrans.
Este important sa intelegeti ca pe langa colesterol, bolile cardiovasculare mai au si alti factori de risc,
precum: fumatul, diabetul, hipertensiunea arteriala, obezitatea. Este bine sa incercati sa scadeti
nivelul colesterolului, insa nu trebuie sa neglijati nici eliminarea celorlalti factori de risc.
Ce este ateroscleroza?
Ateroscleroza este o boala deosebit de complexa la nivelul arterelor, ce constituie baza principalelor
doua cauze de mortalitate pe plan mondial: boala coronariana ( cardiopatie ischemica. angina
pectorala, infarct miocardic, moarte subita cardiaca ) si boala cerebro-vasculara ( accident vascular
cerebral ).
Ateroscleroza consta in ingrosarea peretilor arterelor prin depunerea de grasimi, calciu si resturi
celulare sub forma de placi. In timp, din cauza acestor placi, artera se ingusteaza, reducand fluxul de
sange catre organe si cauzand astfel diferite consecinte, in functie de zona care nu primeste sange
corespunzator: angina pectorala, dificultati in respiratie din cauza inimii, dureri la nivelul picioarelor
in timpul mersului, paralizii si unele simptome neurologice la nivelul creierului, disfunctii ale rinichilor.
Pe langa ingustarea arterelor, placile de aterom pot fi punctul de plecare al unui cheag (tromb) sau
chiar al unor complicatii ce deriva din ruperea unor fragmente care migreaza(emboli). Acestea pot sa
intrerupa complet irigarea cu sange a anumitor zone din corp sau organe si pot duce la producerea unor
evenimente acute: accident vascular cerebral sau infarct miocardic, explicaAteroscleroza.com.
CALCULATOR - INDICE MASA CORPORALA (IMC)

CALCULATOR - INDICE DE MASA CORPORALA

GREUTATE (in kilograme)

INALTIME (in centimetri)

VALORI IMC
18,49 sau mai putin - Subponderal
intre 18,50 si 24,99 - Greutate normala
intre 25,00 si 29,99 - Supraponderal
intre 30,00 si 34,99 - Obezitate (gradul I)
intre 35,00 si 39,99 - Obezitate (gradul II)

intre 40,00 sau mai mult - Obezitate morbid

IMC: ce este Indicele de Masa Corporala?

Indicele de Masa Corporala (IMC), sau BMI - Body Mass Index in limba engleza, este un raport
bazat pe greutatea si inaltimea fiecarei persoane. IMC-ul este un instrument de identificare a
problemelor ce pot aparea la adulti, dar nu este folosit ca instrument de diagnosticare. Doar pe baza
acestui indice nu se poate determina starea de sanatate a unei persoane. Pentru aceasta sunt
necesare teste suplimentare din partea medicului.

De ce este folosit IMC-ul pentru masurarea obezitatii?

Calcularea Indicelui de Masa Corporala este una dintre cele mai raspandite metode de analiza a
gradului de obezitate datorita simplitatii ei. Sunt necesare doar datele privind greutatea si inaltimea,
rezultatul se obtine pe loc si este gratuit. In plus, IMC, numit uneori indicele lui Quetelet (inventatorul
sau - savant belgian, fondator al statisticii moderne) este folosit de marile companii de asigurari
pentru determinarea riscului de boli cardiovasculare la pacientii cu varste mai mari de 65 ani.

Interpretarea IMC-ului
IMC Ce inseamna

sub 18,5 subponderal

intre 18,5 si 24,9 greutate normala
intre 25 si 29,9 supraponderal
intre 30 si 34,9 obezitate clasa I
intre 35 si 39,9 obezitate clasa II
peste 40 obezitate morbida

IMC < 18,5: Cantitatea de grasime corporala este foarte scazuta. Daca esti un atlet de performanta,
atingerea unui IMC mic poate constitui un obiectiv pe termen scurt. Daca nu esti atlet, un IMC scazut
poate indica faptul ca esti subponderal, ceea ce poate duce la o imunitate scazuta a organismului.
Daca atat greutatea cat si IMC-ul au valori mici, e recomandat sa iei in greutate folosind o dieta
sanatoasa si exercitii fizice menite sa-ti creasca masa musculara.

IMC intre 18,5 si 24,9: Ai IMC-ul ideal, cu cantitatea de grasime corporala suficienta pentru
asigurarea unei sanatati optime.

IMC intre 25 si 39,9: Esti considerat supraponderal sau obez. Ar trebui sa scazi din greutate printr-o
dieta sanatoasa si efort fizic sustinut.

IMC > 40: La acest IMC organismul tau este supus riscului aparitiei multor boli, printre care diabet,
hipertensiune sau boli de inima. Se recomanda urmarea sfaturilor unui medic pentru a ajunge la o
greutate optima si schimbarea obiceiurilor alimentare si sportive.

Calculul IMC-ului
Indicele de Masa Corporala se calculeaza atat pentru barbati cat si pentru femei, cu varste intre 18 si
65 ani, dar rezultatele nu sunt relevante in cazul copiilor, femeilor insarcinate, persoanelor cu masa
musculara mare (sportivi) sau varstnicilor.

Formula de calcul a IMC

Indicele de masa corporala se calculeaza impartind greutatea exprimata in kg la inaltimea exprimata
in m la patrat: IMC = m / (h2)

m [kg]
2
IMC[kg/m ] =
h2 [m2]

Calculeaza-ti rapid IMC-ul folosind calculatorul urmator, ce

implementeaza formula de mai sus

Inaltime: cm (exemplu: 170 cm)

Greutate: kg (exemplu: 60 kg)

 CALCULEAZA IMC

Tabel cu valorile aproximate ale IMC in functie de masa si

inaltime
kg/cm 154 156 158 160 162 164 166 168 170 172 174 176 178 180 182 184 186 188 190 192 194 196 198 200
48 20 20 19 19 18 18 17 17 17 16 16 16 15 15 15 14 14 14 13 13 13 13 12 12
50 21 21 20 20 19 19 18 18 17 17 17 16 16 15 15 15 15 14 14 14 13 13 13 13
52 22 21 21 20 20 19 19 18 18 18 17 17 16 16 16 15 15 15 14 14 14 14 13 13
54 23 22 22 21 21 20 20 19 19 18 18 17 17 17 16 16 16 15 15 15 14 14 14 14
56 24 23 22 22 21 21 20 20 19 19 19 18 18 17 17 17 16 16 16 15 15 15 14 14
58 25 24 23 23 22 22 21 21 20 20 19 19 18 18 18 17 17 16 16 16 15 15 15 15
60 25 25 24 23 23 22 22 21 21 20 20 19 19 19 18 18 17 17 17 16 16 16 15 15
62 26 26 25 24 24 23 23 22 22 21 21 20 20 19 19 18 18 18 17 17 17 16 16 16
64 27 26 26 25 24 24 23 23 22 22 21 21 20 20 19 19 19 18 18 17 17 17 16 16
66 28 27 26 26 25 25 24 23 23 22 22 21 21 20 20 20 19 19 18 18 18 17 17 17
68 29 28 27 27 26 25 25 24 24 23 23 22 22 21 21 20 20 19 19 18 18 18 17 17
70 30 29 28 27 27 26 25 25 24 24 23 23 22 22 21 21 20 20 19 19 19 18 18 18
72 30 30 29 28 27 27 26 26 25 24 24 23 23 22 22 21 21 20 20 20 19 19 18 18
74 31 30 30 29 28 28 27 26 26 25 24 24 23 23 22 22 21 21 21 20 20 19 19 19
76 32 31 30 30 29 28 28 27 26 26 25 25 24 24 23 22 22 22 21 21 20 20 19 19
78 33 32 31 31 30 29 28 28 27 26 26 25 25 24 24 23 23 22 22 21 21 20 20 20
80 34 33 32 31 31 30 29 28 28 27 26 26 25 25 24 24 23 23 22 22 21 21 20 20
82 35 34 33 32 31 31 30 29 28 28 27 27 26 25 25 24 24 23 23 22 22 21 21 21
84 35 35 34 33 32 31 31 30 29 28 28 27 27 26 25 25 24 24 23 23 22 22 21 21
86 36 35 34 34 33 32 31 31 30 29 28 28 27 27 26 25 25 24 24 23 23 22 22 22
88 37 36 35 34 34 33 32 31 30 30 29 28 28 27 27 26 25 25 24 24 23 23 22 22
90 38 37 36 35 34 34 33 32 31 30 30 29 28 28 27 27 26 26 25 24 24 23 23 23
92 39 38 37 36 35 34 33 33 32 31 30 30 29 28 28 27 27 26 26 25 24 24 24 23
94 40 39 38 37 36 35 34 33 33 32 31 30 30 29 28 28 27 27 26 26 25 25 24 24
96 41 39 39 38 37 36 35 34 33 32 32 31 30 30 29 28 28 27 27 26 26 25 25 24
98 41 40 39 38 37 36 36 35 34 33 32 32 31 30 30 29 28 28 27 27 26 26 25 25
100 42 41 40 39 38 37 36 35 35 34 33 32 32 31 30 30 29 28 28 27 27 26 26 25
102 43 42 41 40 39 38 37 36 35 35 34 33 32 32 31 30 30 29 28 28 27 27 26 26
104 44 43 42 41 40 39 38 37 36 35 34 34 33 32 31 31 30 29 29 28 28 27 27 26
106 45 44 43 41 40 39 39 38 37 36 35 34 34 33 32 31 31 30 29 29 28 28 27 27
108 46 44 43 42 41 40 39 38 37 37 36 35 34 33 33 32 31 31 30 29 29 28 28 27
110 46 45 44 43 42 41 40 39 38 37 36 36 35 34 33 33 32 31 31 30 29 29 28 28
112 47 46 45 44 43 42 41 40 39 38 37 36 35 35 34 33 32 32 31 30 30 29 29 28
114 48 47 46 45 43 42 41 40 39 39 38 37 36 35 34 34 33 32 32 31 30 30 29 29
116 49 48 47 45 44 43 42 41 40 39 38 37 37 36 35 34 34 33 32 32 31 30 30 29
118 50 49 47 46 45 44 43 42 41 40 39 38 37 36 36 35 34 33 33 32 31 31 30 30
120 51 49 48 47 46 45 44 43 42 41 40 39 38 37 36 35 35 34 33 33 32 31 31 30
 Dr. Claudia Stefanescu
Medic primar Obstetrica-ginecologie

Testul Bebes - Papanicolau consta in analiza unei probe de celule (frotiu)

recoltate de pe suprafata colului uterin (cevix) si se foloseste pentru a detecta
celulele cervicale anormale sau neobisnuite (celule atipice) sau pentru a
descoperi unele semne de infectie in aceasta zona.
Testul Babes - Papanicolau este un test simplu fiind o metoda foarte buna
pentru a gasi o schimbare la nivelul colului uterin care ar putea duce la cancer.

Manevra de colectare a celulelor pentru testul Babes - Papanicolau dureaza

doar cateva secunde si este nedureroasa. Cateva celule din suprafata colului
uterin sunt colectate cu o spatula de lemn, tampon de bumbac, sau o periuta
de plastic. Deoarece colul uterin (cervixul) nu are terminatii nervoase, nu veti
simti manevra. Celulele recoltate sunt apoi plasate pe o lamela de sticla, sau
pot fi plasate intr-un fluid. Aceasta mostra este apoi trimisa catre un laborator
de specialitate pentru examinare.

In Centrul nostru va puteti ridica rezultatele raportului de frotiu Babes -

Papanicolau de la receptie. Daca doriti interpretarea acestor rezultate de catre
medicul curant din Centru, puteti folosi vizita de control care este inclusa in
pretul consultatiei.

In general, rezultatele testului Babes - Papanicolau pot fi :

normal - nu exista celulele anormale

inflamatie - existenta unor celule usor anormale care se poate datora

unei infectii

anomalii - celule anormale care pot insemna modificari pre-canceroase :

o ASCUS - modificari ale celulelor epiteliului scuamos; in peste 50

% din cazuri este prezenta o infectie cu HPV cu risc inalt oncogen.
Acest rezultat este foarte comun. Medicul va va recomanda fie
repetarea testului Babes-Papanicolau intr-un interval de 4 - 6 luni sau
o evaluare mai aprofundata a colului uterin (cervix) - testare HPV,
colposcopie
 o L- SIL (leziune intraepiteliala scuamoasa de grad scazut) -
modificari ale epiteliului scuamos situate in 1/3 a grosimii epiteliului
scuamos de acoperire. Necesita repetarea testului Babes-Papanicolau
la 6 - 9 luni si colposcopie in cazul persistentei rezultatului L-SIL

o H-SIL (leziune intraepiteliala scuamoasa de grad inalt) -

modificari ale epiteliului scuamos situate in 2/3 superioara a grosimii
epiteliului scuamos de acoperire . Necesita colposcopie + biopsie si
examen histopatologic

o AGC - anomalii ale epiteliului glandular. Necesita curetaj de

endocol si examen histopatologic

cancer - celulele s-au raspandit in parti mai profunde ale colului uterin

Cat de sigur este testul Babes - Papanicolau ?

Ca orice test de laborator, rezultatele neconcludente sunt posibile din cauza :

unui numar prea mic de celule

unui numar prea mare de celule

celulelor care nu sunt luate din interiorul si de la suprafata de col uterin

unei infectii care "acopera" celule anormale

dusurilor vaginale sau medicamente care au "spalat" sau "ascuns" celule

anormale

De cand testul Bebes - Papanicolau este folosit in depistarea starilor

patologice, numarul cazurilor de cancer de col uterin a scazut.

Dar nici o testare nu da rezultate 100 % exacte. Cu toate acestea, exista mai
multe sanse sa evitati o problema grava, daca faceti un test Babes -
Papanicolau, in mod regulat.
Testul Babes - Papanicolau este serviciu oferit in cadrul sectiei de Obstetrica &
Ginecologie.