Clorul si compusii lui

Simbol : Cl
Z = 17
Masa atomica : 35,453
Grupa a VII-a principala, (a halogenilor)

Basilius Valentinus a obtinut in a doua jumatate a secolului al XV-lea,

incalzind vitriolul de fier (sulfat de fier) cu clorura de sodiu.
J.R.Glauber (1648) a folosit in locul vitriolului de fier, acid sulfuric.
A.L.Lavoisier (1789) l-a numit acid muriatic (muria-saramura), crezand
ca acest acid este o combinatie oxigenata a unui element necunoscut.
C.W.Scheele (1774) a oxidat acidul clorhidric cu piroluzita, numind
gazul care se dezvolta acid muriatic de flogisticat. Oxigenul dezvoltat
cand clorul reactioneaza cu apa a fost atribuit eronat faptului ca clorul
este o combinatie cu oxigenul. Asupra muriului, radicalul acidului
clorhidric, s-au facut numeroase studii. J.L.Gay-Lussac si L.J.Thenard
(1809) au incercat fara rezultate sa descompuna clorul si au fost primii
care au indicat ca este vorba de un gaz elementar. H.Davy (1810) a
aratat ca gazul nu se combina cu carbonul nici la temperatura inalta
deci nu a putut extrage oxigenul din gazul oximuriatic. H.Davyn a dat
acidului oximuriatic numele de clor (cloros galben verzui) din cauza
culorii sale. Ideea aceasta a fost definitiv admisa dupa studiile lui
J.L.Gay-Lussac si L.J.Thenard asupra iodului (1814). Ideile lui
A.L.Lavoisier asupra acizilor erau atat de puternice incat
C.F.Schonbein (1885) considera clorul ca o combinatie cu oxigenul.
Mai corect clorul molecular se numeste diclor.
Stare naturala
Cantitatea de clor a scoartei este de 0,045%. Clorul, ca si ceilalti
halogeni nu se gaseste liber in natura din cauza puternicei tendinte de
combinare. Se gaseste sub forma de depozite de clorura de sodiu (sare
gema, halita) depuse prin evaporarea unor mari inchise sau lacuri. In
tara noastra se gasesc saline in formatiunile tertiarului la : Ocnele Mari,
Slanic, Targu Ocna, Praid, Cacica, Ocna Dej, Ocna Muresului, Ocna
Sibiului etc.
Sursa cea mai importanta este apa marii in care se gasesc 3% saruri din
care circa 80% este clorura de sodiu si alte cloruri in proportie mai
mica (clorura de potasiu, magneziu, calciu). Lacurile sarate (marile
lacuri sarate din Utah), Marea Caspica, Marea Moarta contin
concentratii mult mai mari de cloruri si alte saruri.
La tarmul acestori mari apa devine saturata in clorura de sodiu care se
depune la evaporarea marilor concentratia in saruri creste. Sarurile care
se gasesc in concentratie mai mare si au solubilitate mai mica se separa.
Se separa intai clorura de sodiu, apoi saruri duble ce contin clorura de
sodiu. Se separa apoi clorura de potasiu si ulterior sarurile duble ale
potasiului si magneziului. Ramane un rest bogat in diclorura de
magneziu. Printr-un astfel de proces sau depus sarurile de la Stassfurt
(Germania). Diclorura de magneziu hidratata se numeste bischofita
MgCl2 . 6H2O . Clorul se gaseste atat in regnul vegetal cat si in cel
animal. Se regaseste in cenusa plantelor si animalelor sub forma de
cloruri si in lichidele organismului (sange, limfa, lapte, urina). Acidul
clorhidric se gaseste in sucul gastric (0,2 0.4%) .El are un rol
important in digestie.
Obtinere
Clorul se obtine atat in laborator cat si in industrie.
Reactiile chimice de obtinere a clorului in laborator se bazeaza pe
oxidarea acidului clorhidric cu dioxid de mangan, dioxid de plumb,
clorura de var, clorati permanganati, dicromati etc.
Obtinerea clorului din cloruri
Au fost folosite in acest sens diclorura de magneziu diclorura de calciu,
clorura de amoniu si clorura de sodiu.
1. Clorura de magneziu este usor descompusa in stare anhidra de catre
oxigenul din aer
MgCl2 + O2 = MgO + Cl2
Aceasta este o reactie reversibila. Deshidratarea diclorurii de magneziu
naturale (MgCl2 . 6H2O) se face in curent de acid clorhidric, deoarece
din cauza hidrolizei se obtine oxiclorura. Procedeul practic W.Weldon-
Pechiney (1884) consta in deshidratarea diclorurii de magneziu in aer si
trecerea ei in oxiclorura. Aceasta, in cuptoare speciale, cu aerul la o
temperatura mai inalta cedeaza clorul.
2. Clorura de sodiu se poate calcina in curent de aer cu sulfat de fier(II)
are reactia :
 8NaCl + 4 FeSO4 +3O2 = 4Na2SO4 + 2Fe2O3 +4Cl2
Reactia se aplica atunci cand clorul respectiv se foloseste pe cale
umeda pentru tratarea minereurilor de cupru.
Clorura de amoniu se poate disocia la 350-400oC in amoniac si acid
clorhidric. Acidul clorhidric reactioneaza cu oxidul de nichel depus pe
caolin formand apa si diclorura de nichel. Aceasta clorura se
descompune in curent de aer la 500-600oC, furnizand clor si din nou
oxid de nichel. Mai exista si alte reactii de obtinere a clorului din
cloruri. Astazi clorul se prepara exclusiv prin metoda electrolitica din
clorura de sodiu. Pana in anul 1890, clorul si hidroxidul de sodiu s-au
obtinut prin procedee pur chimice. Fabricare sodei dupa M.Leblanc era
baza industriei alcaliilor si a clorului. Carbonatul era caustificat iar
acidul clorhidric servea la obtinerea clorului si a compusilor sai.
Procedeul E.Solvay a lipsit chimia clorului de baza sa practica. Punerea
in functiune a procedeului electrolitic (1894) de fabricare a clorului a
insemnat si nasterea elecrochimiei moderne.Prin electroliza se obtine in
acelasi timp clor hidroxid alcalin si hidrogen. Electroliza clorurii de
sodiu s-a dezvoltat ca urmare a cresterii necesitatii de clor in clururarea
benzenului si in general in procesele de clorurare in chimia organica,
industria lacurilor si materialelor plastice, a fabricari polistirenului
(care necesita AlCl3), a policlorurii de vinil (care foloseste HCl ) a
oxidului de etilena pentru industria detergentilor (care utilizeaza Cl 2).
Productia de matase artificiala necesita hidroxid de sodiu.
Fabricarea clorului prin electroliza acidului acidului clorhidric.
Deoarece din diferite procese rezulta acid clorhidric in cantitati ce nu
pot fi desfacute pe piata s-a cautat sa se recupereze clorul prin
electroliza. Procedeul este economic. Procesele care au loc sunt simple:
se foloseste ca electrod grafitul. Temperatura baii este de 70oC iar
concentratia acidului clorhidric 20% , deoarece la aceasta concentratie
conductibilitatea este maxima. Celule constau din rame in care este
fixata si chituita cate o placa de grafit. Diafragma este o foaie de panza
de policlorura de vinil clorurata. Placile se alimenteaza la capete. Cele
intermediare functioneaza drept conductoare bipolare (pozitive pe o
parte si negative pe cealalta parte). Intre diafragme si placi se gasesc 3
bucati de grafit pentru a proteja placa de atacul clorului.
Proprietati fizice
La temperatura ordinara, clorul este un gaz de culoare galben-verzuie
(hloros=verde ) si miros sufocant. In stare lichida este tot galben-verzui
La 0oC si 760 mm Hg un litru de clor cantareste 3,214g, deci este de
circa 2,7 ori mai greu decat aerul. Densitatea sa este un indiciu ca
molecula este diatomica.
Gazul se lichefieaza sub presiunea de o atmosfera, la temperatura de
-34,6oC (la 0oC sub presiune de 3,66 atmosfere, la 15oC sub presiune de
5,8 atmosfere si la 20oC sub presiune de 6,57 atmosfere).
Temperatura critica este 144oC, presiunea critica 76,1 atm si densitatea
critica 0,57.
Clorul prezinta sapte izotopi 33Cl, 34Cl, 35Cl(75,4%), 36Cl, 37Cl(24,6%),
38
Cl .
El este un gaz putin solubil in apa. Un volum de apa dizolva circa 2,15
volume de clor la 20 oC. Solubilitatea sa mica este atribuita lipsei de
polaritate a moleculei respective. Trecand un curent de clor prin apa
racita cu gheata s-a putut separa un hexahidridat Cl2 . 6H2O (cristale
verzui-deschis) si un octahidrat Cl2 . 8H2O. Compozitia ultimului s-a
stabilit calculand caldura de disociere in clor gazos si gheata si in clor
gazos si apa (I.Harris 1943). Deoarece clorul se dizolva in apa, iar
mercurul este atacat, el se culege pe o solutie saturata de clorura de
sodiu, in care este putin solubil.
Clorul se poate lichefia in mod simplu cand este vorba de cantitati mici,
trecandu-l in forma de hidrat si introducandu-l intr-un tub M.Faraday in
V rasturnat si inchis la capete. In apa calda clorul se degaja si se
lichefieaza sub actiunea propriei sale presiuni.
Solubilitatea clorului in apa , caldura de dilutie densitatea,
conductibilitatea electrica varieaza cu temperatura ceea ce reflecta
procese chimice si faptul ca legea lui V.Henry nu se aplica.
In unele cloruri lichide si in unii dizolvanti organici solubilitatea este
mai mare.Clorul lichid dizolva o serie de cloruri si nu este ionizat.
Clorul activ se poate prepara prin descacari electrice sub presiune
redusa sau pe cale fotochimica. Clorul activ pare sa fie un clor atomic.
Clorul se combina cu hidrogenul la intuneric dupa ce a fost supus
radiatiilor unei lampi cu vapori de mercur. Clorul activat transforma
benzenul in hexaclorbenzen.
Proprietati chimice
Desi mai putin activ decat fluorul totusi clorul se combina cu cele mai
multe elemente clorul se combina cu hidrogenul rezultand acid
clorhidric gazos. Reactia este influentata de lumina de anumite radiatii
de caldura :
H2 + Cl2 = 2HCl
Faptul ca procesul continua dupa expunerea la lumina, indica o reactie
in lant. Reactia incepe pe pereti in prezeta urmelor de apa si este
inhibata de oxigen. Clorul nu se combina direct cu oxigenul.
In conditii speciale s-a observat formarea oxizilor : Cl2O6 si Cl2O .
Cu sulful formeaza compusii : S2Cl2 , SCl4 .
Actiunea clorului asupra amoniacului sta la baza prepararea hidrazinei.
Cu fosforul formeaza tri si pentaclorura :
P4 + 6Cl2 = 4PCl3
P4 + 10Cl2 = 4PCl5
Cu amoniacul gazos are loc uneori o reactie violenta clorul
aprinzandu-se si rezultand o ceata de clorura de amoniu.
2NH3 + 3Cl2 = N2 +6HCl
6NH3 + 6HCl = 6NH4Cl
In prezenta apei si in exces de clor are loc reactia urmatoare :
3Cl2 + 4NH3 =NCl3 + 3NH4Cl
Triclorura de azot se dezcompune partial sau reactioneaza cu amoniacul
NCl3 + NH3 = 3HCl + N2
Acest acid clorhidric actioneaza din nou asupra amoniacului rezultand
clorura de amoniu. Clorul reactioneaza violent cu combinatiile
hidrogenate ale fosforului, arsenului, siliciului rezultand clorurile
respective si acid clorhidric :
PH3 + 3Cl2 = PCl3 + 3HCl
PH3 + 4Cl2 = PCl5 +3 HCl
AsH3 + 3Cl2 = AsCl3 + HCl
SiH4 + 4Cl2 = SiCl4 + 4HCl
Cu carbonul nu se combina direct. Cu siliciul se formeaza la rosu
tetraclorura de siliciu si cu borul triclorura de bor.
Clorul reactioneaza cu metalele cu o viteza ce depinde de natura
metalului de starea de diviziune, de temperatura si puritate.
Aluminiul arde in curent de clor la 350oC formand clorura de aluminiu
anhidra. Se pare ca clorul gazos sau lichid perfect uscat nu reactioneaza
cu metalele fier, cupru, bronz la temperatura obisnuita, ceea ce face ca
clorul lichid perfect uscat sa poata fi pastrat in cilindri de otel.
Sodiul si celelalte metale alcaline se aprind in prezenta umiditatii in
clor formandu-se clorurile respective.
In prezenta umiditatii cuprul, argintul si plumbul formeaza un strat de
clorura nehigroscopica.
Clorul reactioneaza cu apa :
Cl2 + H2O = HClO (reactie reversibila)
Actiunea decoloranta si dezinfectanta a clorului si a tuturor substantelor
care dezvolta clor se bazeaza pe descompunerea apei de clor.
Clorul actioneaza asupra apei oxigenate degajand oxigenul :
Cl2 + H2O2 = 2HCl + O2
Clorul reactioneaza cu oxidul de carbon si cu dioxidul de sulf formand
fosgen si diclorura de sulfuril:
CO + Cl2 = COCl2
SO2 + Cl2 = SO2Cl2
Prin actiunea apei de clor asupra unei sari de fier (II) aceasta este
oxidata la sare de fier (III).
Proprietati fiziologice
Clorul este primul gaz sufocant folosit ca atare in primul razboi
mondial(1915).
Clorul ataca membrana plamanului care devine permeabila pentru apa
permitand plasmei sanguine sa treaca in alveolele plamanului astfel
incat acesta nu-si mai poate indeplini functiunea (edem pulmonar). Si
alti derivati ai clorului au fost folositi in primul razboi mondial :
fosgenul, difosgenul, iperita.
Iritarea organelor respiratorii este urmata de tuse dureroase. Moartea
vine rapid cand clorul depaseste 0.6% . Clorul ataca in general
organismul animal si vegetal. El se combina cu hidrogenul producand o
oxidare profunda. Este deci un dezinfectant energic .
Intrebuintari
Clorul se foloseste pentru sterilizarea apei de baut fiind un bactericid
puternic. Apa de clor este mai activa decat apa de Javel deoarece
potentialul de oxidare al acidului hipocloros este mai mare decat al
hipocloritilor. Se foloseste in industria celelozei si la fabricarea hartiei.
Clorul se foloseste la rafinarea petrolului si a acizilor grasi, in sinteza
tetraclorurii de carbon si tetracloretanului, la dizolvanti pentru grasimi,
in industria lacurilor cu acetat de celuloza la fabricarea acidului
monocloracetic ,care este un punct de plecare in industria indigoului.
Serveste la clorurarea metanului, acetilenei, etilenei, alcoolului etilic, a
propilenei, a benzenului, a toluenului si naftalinei, in industria
colorantilor , a preparatelor farmaceutice, dizolvanti pe baza de metan
si acetilena, industria materialelor plastice, fabricarea polistirenului, a
policlorurii de vinil, a oxidului de etilena, pentru detergenti etc.
In agricultura se folosesc insecto-fungicide pe baza de clor. In chimia
anorganica clorul se utilizeaza la prepararea acidului clorhidric a
hipocloritilor, a clorurii de var, a dioxidului de clor si a cloritului de
sodiu (decoloranti) , a cloratilor. Clorul serveste la obtinerea bromului
din bromuri staniul este atacat la 150oC de clorul uscat cu formare de
tetraclorura de staniu pe cand fierul in aceste conditii este indiferent.
Pe acest fenomen se bazeaza recuperarea staniului din resturi de tabla
cositorita cutii de conserve. In laborator clorul este folosit ca agent
oxidant pentru dezagregarea minereurilor.
Combinatiile clorului cu hidrogenul
Acidul clorhidric.
Calugarul benedictin Basilius Valentinus l-a preparat in a doua jumatate
a secolului a secolului al XV-lea, calcinand sarea cu sulfat de fier
bivalent. El l-a numit spiritul sarii. J.R.Glauber l-a obtinut in secolul
al XVIII-lea din sare si acid sulfuric.
Stare naturala. Acidul clorhidric se gaseste in emanatiile vulcanice. Se
gaseste in rocile vulcanice. Fumerolele cu temperatura de 100-500oC
sunt acide si contin dioxid de sulf, acid clorhidric si dioxid de carbon.
Prin actiunea apei asupra clorurii de fier trivalent se depune hematita si
se degaja acid clorhidric, conform reactiei :
2FeCl2 + 3H2O = Fe2O3 + 6HCl
Acidul clorhidric se gaseste de asemenea liber in concentratie mica
(0,03%) in sucul gastric impreuna cu pepsina si fosfati acizi. El initiatza
procesulde digestie ( in special al substantelor albuminoide ) care se
continua apoi in intestinul subtire. Sarurile acidului clorhidric sunt mult
mai raspandite.
Preparare. Cele doua etape ale procedeului J.R.Glauber pot fi utilizate
pentru producerea acidului clorhidric in laborator :
 NaCl + H2SO4 = NaHSO4 + HCl
NaCl + NaHSO4 = Na2SO4 + HCl
Daca temperatura depaseste 500 oC reactia este totala. Se recomanda
clorura de sodiu topita si acid sulfuric concentrat. Se poate folosi un
aparat Kipp in conexiune cu vase spalatoare de acid clorhidric si acid
sulfuric. Se pot utiliza si alte halogenuri alcaline sau
alcalino-pamantoase. Acidul clorhidric se poate forma si prin hidroliza
altor cloruri : PCl3 , PCl5 , SiCl4 , SnCl4 , AlCl3 , BCl3 etc. :
BCl3 + 3H2O = B(OH)3 + 3HCl
sau prin actiunea vaporilor de apa asupra unor cloruri metalice, prin
reducerea unor cloruri de hidrogen (AgCl), prin actiunea clorului
asupra unor compusi hidrogenati ( H2S , H2Se , NH3 , PH3 ), prin
actiunea unui amestec de clor si vapori de apa asupra carbunelui inrosit.
(R.Lorenz 1895) :
C + H2O + Cl2 = 2HCl + CO
Acidul clorhidric apare ca produs secundar in procesul de clorurare a
hidrocarburilor.

Procedee tehnice.
Procedeul sintetic. Acidul clorhidric pur se obtine prin arderea
clorului cu hidrogenul. Aceasta reactie are loc cu mare violenta, fiind
initiata de actiunea luminii. Amestecurile de gaze prezinta un pericol de
explozie, ceea ce necesita precautii speciale :
H2 + Cl2 = 2HCl
In aceasta reactie apa are rol catalitic. Amestecul de hidrogen si clor
umed explodeaza la 250 oC si ramane inert pana la 450 oC in stare
uscata. Mecanismul reactiei fotochimice in lant este urmatorul :
Cl2 + hv = 2Cl
H2 + Cl = HCl + H
Gazele necesare se obtin prin electroliza solutiei de clorura de sodiu.
Proprietati chimice. Acidul clorhidric in stare lichida are o activitate
chimica slaba. Majoritatea metalelor se acopera cu o patura protectoare
de clorura fara a se degaja hidrogen. Sarurile sunt in general insolubile
cu exceptia carbonatilor care se transforma in cloruri. Acidul clorhidric
gazos reactioneaza cu oxigenul astfel :
4HCl + O2 = 2Cl2 + 2H2O (reactie reversibila)
Conversia acidului clorhidric in clor cu ajutorul oxigenului a castigat
importanta o data cu supraproductia de acid clorhidric, produs
secundar de la clorurarile organice (D.Kenneth si C.Rub 1946).
Aceasta reactie se realizeeaza la 250oC (in loc de 500 oC in
procedeul H.Deacon) cu catalizatori ca : Al2O3 , Cr2O3 ,
UO2(No3)2-Th(NO3)4. S-a folosit chiar clorura de cupru.
Metalele sunt transformate ,in general, de acidul clorhidric gazos in
cloruri cu degajare de hidrogen la anumite temperaturi.Astfel potasiul
se aprinde spontan la temperatura obisnuita. Acidul clorhidric gazor
ataca cuprul, argintul si bismutul care nu sunt atacate de solutiile sale
apoase decat in aer si in prezenta oxidantilor. Fierul, nichelul si
aluminiul sunt atacate la 300oC iar mercurul la 550 oC :
2HCl + Fe = FeCl2 + H2
Metalele mai putin electropozitive decat hidrogenul nu sunt atacate
dacat in prezenta oxigenului. Aurul si platina nu sunt atacate nici la
temperatura inalta. Acidul clorhidric are si proprietati reducatoare.
Dioxizii de plumb si mangan degaja clor din acidul clorhidric :
MnO2 + 4HCl = MnCl2 + 2H2O + Cl2
Sub actiunea acidului clorhidric oxizii se transforma in cloruri sau
oxicloruri, hidrurile in cloruri. Acidul clorhidric gazos reactioneaza cu
azotatii, hipocloritii si cloratii cu dagajare de clor si cu azotatii
percloratii si sulfatii cu formare de cloruri. Solutiile de acid clorhidric,
desi foarte stabile, sunt descompuse de lumina in prezenta
catalizatorilor. Acidul clorhidric in solutie apoasa ataca energic, la rece,
metalele care sunt mai electropozitive decat hidrogenul ( alcaline,
alcalino-pamantoase, magneziu, zinc, aluminiu, fier ) :
Zn + 2HCl = ZnCl2 + H2
Acidul clorhidric ataca aluminiul cu o viteza care depinde de viteza de
dizolvare a stratului protector de aluminiu. Celelalte metale sunt atacate
la rece numai in prezenta oxigenului :
2Cu + 4HCl + O2 = 2CuCl2 + 2H2O
Atacul este determinat de forta electromotoare sau potentialul de
electrod al metalului si hidrogenului. Acidul clorhidric in solutie apoasa
este puternic ionizat. Clorurile, sarurile acidului clorhidric, se obtin prin
actiunea acidului asupra metalului, bazei, oxidului, carbonatului sau
sulfurii.
Se obtine astfel clorura cu valenta inferioara. Prin actiunea clorului
asupra metalului se obtine o clorura anhidra in starea superioara de
valenta. Clorurarea se poate face cu clor si carbon asupra unui oxid.
Agenti cloruranti mai sunt : diclorura de tionil ,SOCl2 ,monoclorura de
iod ICl etc.
Clorurile alcaline si alcalino-pamantoase formeaza retele ionice. Cele
ala metalelor grele au o retea moleculara. Clorurile metalice se topesc,
in general, la temperaturi mai joase decat metalul fara descompunere.
Clorurile metalelor metalelor nobile se disocieaza reversibil. Sunt
insolubile clorurile de Cu(I) Hg(I) Ag(I) Au(I) Tl(I) Pb(II)
Proprietati fiziologice.
Acidul clorhidric din sucul gastric transforma pepsina, o enzima ce
contribuie la digestie in forma activa. Acidul clorhidric mai distruge
bacteriile de putrefactie si cele patogene care patrund in stomac. Acidul
clorhidric gazos are actiune coroziva asupre cailor respiratorii mai slaba
decat clorul.
Intrebuintari.
Acidul clorhidric se gaseste in comert diluat 12,2% si concentrat numit
acid clorhidric fumans (38%) . Alta data servea la prepararea clorului si
a derivatilor sai. Astazi serveste la prepararea clorurii de amoniu, de
zinc (II), la extragerea fosfatilor din oase, la purificarea negrului de
fum, in diferite industrii organice. Prin aditie la acetilena se prepara
clorura de vinil.
Combinatiile oxigenate ale clorului
Pozitia clorului in sistemul periodic ii permite sa-si manifeste 7 stari de
oxidare si se pare ca este singurul halogen la care s-a constatat acest
lucru direct sau indirect.
Dintre oxizii clorului sunt cunoscuti mai bine Cl2O, ClO2 , Cl2O6 si
Cl2O7 . Clorul formeaza cea mai completa serie de oxiacizi. El
formeaza acid hipocloros HClO , cloros HClO2 , cloric HClO3 si
percloric HClO4 . Stabilitatea acizilor hipoclorosi , hipobromosi ,
hipoiodos scade de la clor la iod. Marea stabilitate a oxiacizilor
superiori se poate explica prin formarea unor legaturi multiple.
Stabilitatea unor oxiacizi de acelasi fel reflectata de caldurile de
formare nu varieaza regulat.
Monoxidul de diclor. A fost descoperit in anul 1843 prin deshidratarea
unei solutii de acid hipocloros cu azotat de calciu sau pentaoxid de
difosfor. Monoxidul de diclor fiind o substanta endoterma este puternic
exploziv. Un volum de apa dizolva peste 200 de volume de Cl2O .
Solutia galben aurie contine acid hipocloros.
Cl2O + H2O = 2HClO (reactie reversibila)
Monoxidul de clor este anhidrida acidului hipocloros poate fi extras
dintr-o solutie de catre tetraclorura de carbon.Monoxidul de diclor
reactioneaza violent cu corpurile oxidante organice si anorganice se
aprinde in prezenta sulfului, selenului, fosforului, arsenului,
antimoniului si carbbonului. Explodeaza in amestec cu hidrogenul cu
amoniacul, hidrogenul sulfurat si oxidul de azot . Cu disulfura de azot
reactioneaza cu explozie :
CS2 + 3Cl2O = 2SOCl2 + COCl2
Acidul hipocloros.
Acesta poate fi obtinut prin reactia anhidridei sale cu apa .
H2O + Cl2O = 2HClO (reactie reversibila)
Reversibilitatea ecuatiei este indicata de mirosul puternic al oxidului
deasupra solutiei. Acidul hipocloros se poate prepara agitand un sfert de
ora un amestec de hidrat de clor cu oxid de mercur precipitat distilat la
0 oC si presiune redusa condensand vaporii de apa intr-o capcana la -20
o
C. Se obtine o soluti de HClO (25%) care se conserva la -10 oC.
Oxidul de clor.
In reatia dintre acidul clorhidric si clorat de potasiu se formeaza un gaz
numit euclorina si este considerat ca monoxid de clor. Oxidul de clor se
formeaza din clor atomic si oxid de diclor sau din oxigen atomic si
dioxid de clor :
Cl + Cl2O = ClO + Cl2
ClO2 + O = ClO + O2
Trioxidul de clor.
A fost descoperit in 1842 de E.Millon.
Acidul cloros.
Acidul cloros se obtine prin actiunea acidului sulfuric asupra cloritului
de bariu.
Ba(ClO2)2 + H2SO4 = 2HClO2 + BaSO4
Acidul cloros se poate obtine reducand dioxidul de clor cu apa
oxigenata :
2Cl2O + H2O2 = 2HClO2 + O2
Acidul cloros fiind un acid monobazic formeaza un singur fel de saruri,
numite cloriti.Cloritul de sodiu este folosit la decolorarea
celulozei, pentru albirea bumbacului si inului. Se utilizeaza la
decolorarea fibrelor poliamidice , a celor din poliacrilonitril si a
fibrelor poliesterice etc.
Dioxidul de clor.
Dioxidul de clor ClO2 a fost descoperit in anul 1815 de H.Davy prin
actiunea acidului sulfuric asupra cloratului de potasiu.
Dioxidul de clor este un gaz galben-verzui pana la rosu-galbui cu miros
patrunzator. Mirosul este similar celui al clorului sau ozonului. Gazul
se poate lichefia cu o culoare rosie-bruna cu punct de fierbere 110C.
Dioxidul de clor reactioneza cu apa cu formare de acid cloros si cloric :
2ClO2 + H2O = HClO2 + HClO3
Un amestec de fluor si dioxid de clor reactioneaza exploziv la 250C.
Dioxidul de clor serveste la albirea pastei de hartie, a produselor
alimentare ca faina, uleiuri, grasimi.
Este superior clorului si sloritilor, deoarece nu distruge materiile
respective.Are actiune bactericida si serveste la sterilizarea apei de
baut. Puterea sa dezodorizanta este mare. Este folosit pe scara redusa in
chimia organica de sinteza si analitica.
Acidul cloric.
Acidul liber HClO3 a fost preparat in anul 1812 prin actiunea acidului
sulfuric asupra cloratului de bariu.Acidul cloric consta in tratarea unei
solutii de clorat de bariu cu acid sulfuric diluat.
Ba(ClO3)2 + H2SO4 = BaSO4 + 2HClO3
Acidul cloric nu e cunoscut in stare libere. Solutiile diluate sunt
incolore, inodore, cele concentrate au miros picant. Acidul cloric este
puternic ionizat in solutie asa cum rezulta din determinarile de
conductibilitate electrica. El este considerat un oxidant energic. Ataca
metalele cu degajare de hidrogen. Este redus de oxidul de carbon si o
solutie de acid sulfuros :
HClO3 + 3SO2 + 3H2O = 3H2SO4 + H2
Acidul cloric este un monoacid. Cloratul de potasiu se foloseste la
fabricarea chibriturilor, expozibililor, a rachetelor de semnalizare in
pirotehnie etc.
Hexaoxidul de diclor.
Cl2O6 a fost descoperit in anul 1925.
Hexaoxidul de diclor este un lichid rosu inchis care fumega in aer.
Densitatea de vapori arata ca in stare gazoasa este total disociat in
trioxid de clor. In prezenta alcoolului explodeaza chiar la 78oC.
Deasemenea , explodeaza in prezenta lemnului si a altor substante
organice.
Heptaoxidul de diclor Cl2O7
Acest oxid este anhidrida acidului percloric.Desi este cel mai stabil
oxid al clorului, el explodeaza la incalzire sau prin socuri. Este un
lichid uleios care fierbe la circa 82 oC si se solidifica la 91,5 oC.
Reactioneaza violent cu iodul oxidandu-l la anhidrida ionica.
Acidul percloric. HClO4 a fost descoperit in 1816 , distiland un amestec
de perclorat de potasiu si acid sulfuric. Acidul percloric este un lichid
incolor foarte mobil, volatil care fumega in aerul umed prin fierbere la
presiune atmosferica se descompune partial. Distilatul se coloreaza in
rosu din cauza dioxidului de clor. El este foarte stabil in solutie diluata
chiar in prezenta reducatorilor. Este un agent clorurant si oxidant
energic. Acidul percloric si percloratii servesc la polarizarea
electrolitica a otelului a lamei nichelului, cuprului etc.
 Cuprins
Clorul si compusii lui

Starea naturala ------------------------------------pag 1

Obtinere ------------------------------------pag 2
Proprietati fizice -----------------------------------pag 4
Proprietati chimice---------------------------------pag 5
Proprietati fiziologice------------------------------pag 6
Intrebuintari -------------------------------------pag 6
Combinatiile clorului cu hidrogenul-------------pag 8
Acidul clorhidric -----------------------------------pag 8
Combinatiile oxigenate ale clorului--------------pag 11
Monoxidul de diclor--------------------------------pag 11
Acidul hipocloros ----------------------------------pag11
Oxidul de clor -------------------------------------pag 12
Trioxidul de clor------------------------------------pag 12
Acidul cloros ---------------------------------------pag 12
Dioxidul de clor ------------------------------------pag 12
Acidul cloric-----------------------------------------pag 13
Hexaoxidul de diclor-------------------------------pag 13
Heptaoxidul de diclor ----------------------------- pag 13
Acidul percloric ------------------------------------pag 13

Bibliografie

D.NEGOIU
TRATAT DE CHIMIE ANORGANICA
EDITURA TEHNICA
1972