Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Pe drum ne întîlneam cu tot felul de lume. Dintre noi, vreo doi studenti la teologie şi
Ovidiu Găină au intrat în vorbă cu nişte copii, care se vedea că terminaseră clasele
primare. Iar unul dintre copii, prin gînd, ne-a zis:
Ofiţerii au trecut, dar, ca să se răzbune, la podul dinspre Huşi au dat de ştire că vin
nişte comunişti, care au arme la ei. Am ajuns la pod. Cel care păzea podul ne-a luat pe
toți, ne-a dus în faţa unui maldăr de pămînt şi atunci un alt ofiţer, civil, care ştia
foarte bine ce se întîmplase la centrul Mişcării Legionare din Prahova, l-a rugat pe
maior să oprească executia. Ofiţerul civil i-a întrebat pe deținutii care țineau armele
cine sunt, de unde sunt şi ce fac. Și atunci l-a rugat pe maior să-i dea voie să
vorbească cu detinuții înarmati. Şi eu am răspuns exact cine era şeful legionar al
judeţului şi cine chestor. Văzînd că răspund exact, el, care ştia toate mişcările, i-a
spus maiorului:
"Sunt legionari cu adevărat aşa cum zic ei, nu comunişti, şi au venit în ţară cu avutul
şi arhiva închisorii, împreună cu directorul închisorii." Aşa am scăpat de la moarte.