Globalizarea economica este un proces istoric, rezultatul inovatiilor si al progresului
tehnoiogic. Se refera la cresterea continua a integrarii economiilor lumii, datorata in special fluxurilor comerciale si financiare. Termenul se refera de asemenea la miscarile de populatie(forta de munca) si cunostinte(tehnologie) peste granite. Viata noastra este influentata din ce in ce mai mult de evenimente ce se petrec departe de contextul social in care ne desfasuram activitatile cotidiene. Chiar daca astazi cunoaste o dezvoltare rapida, globalizarea nu este in nici un caz o noutate, ea datand din perioada in care influenta vestului a inceput sa se extinda in lume in urma cu doua-trei secole. Globalizarea relatiilor sociale a fost de la inceput asociata cu inegalitatile dintre diferite regiuni ale lumii, in acest sens de o importanta deosebita fiind procesul prin care au fost create societatile Lumii a treia. In zilele noastre, in competitia pentru stapanirea de teritorii si pentru posedarea si exploatarea meteriilor prime si a fortei de lucru ieftine, se poarta o noua lupta si anume aceea pentru stapanirea informatiilor (Jean-Francois Lyotard, Conditia postmoderna, Ed. Babel, p. 21). Redeschiderea pietei mondiale, reluarea unei competitii economice sustinute, disparitia hegemoniei exclusive a capitalismului american, declinul alternativei socialiste ca si multi alti factori au adus statele in situata de a-si revizui serios rolul pe care se obisnuisera sa-l joace dupa anii '30 si care consta in protejarea, ghidarea si chiar planificarea investitiilor. In acest context, apare paradigma dezvoltarii socio-spatiale cu cei doi termeni opusi: individualizarea si globalizarea. Globalizarea este un proces ce largeste cadrele determinante ale schimbarii sociale la nivelul lumii ca intreg. Astfel, in timp ce schimbarea sociala a fost initial abordata in cadre locale, regionale si nationale, acum centrarea este asupra internationalizarii si globalizarii. Globalizarea este vazuta ca opozitie intre, pe de o parte, dorinta omului de acumulare de bunuri materiale, iar de cealalta parte, nevoia de comunitate si identitate. Cu alte cuvinte, globalizarea este vazuta ca o confruntare intre intereselee economice si financiare (piete de capital, corporatii multinationale, investitori) si statele nationale ca entitati culturale, sociale, economice. "Fragmentarea politica si globalizarea economica sint de fapt aliati si conspiratori. Integrarea si parcelarea, globalizarea si teritorializarea sint pocese complementare. Mai exact, ele reprezinta doua laturi ale aceluiasi proces: redistribuirea pe tot cuprinsul lumii a suveranitatii, puterii si libertatii de actiune, provocata (dar in nici un caz determinata) de saltul revolutionar al tehnologiilor vitezei.''() Asa numitele procese 'de globalizare' se soldeaza cu o redistribuire a privilegiilor si a lipsurilor, a bogatiilor si a saraciei, a resurselor si a sterilitatii, a puterii si a neputintei, a libertatii si a constringerii. Asistam astazi la procesul de restratificare, in cursul caruia se formeaza o noua ierarhie socio-culturala mondiala.' ( Zygmunt Bauman - Globalizarea si efectele ei sociale). Cetatenii formeaza din ce in ce mai putin un ansamblu capabil sa exprime o suveranitate colectiva; ei sint doar subiecti juridici, titulari de drepturi si supusi la obligatii, intr-un spatiu abstract cu frontiere teritoriale din ce in ce mai indecise. Astfel turbulentele informatiei care controleaza pietele financiare, abilitatea sau inabilitatea firmelor de a depasi subiectivitatea pietelor financiare, determina soarta firmei. Astfel, in acest sens, firmele nu conduc lumea, deoarece ele nu pot controla insasi economia globala. Nu exista un comitet executiv al clasei capitaliste care sa planuiasca si sa conduca lumea. Dar, pe de alta parte, firmele si guvernele nu conduc lumea deoarece progresiv apar noi actori: miscari sociale de toate felurile, noi identitati, miscari comunitare, precum si miscari de activisti: ai mediului, feministi, etc, care in ultima instanta configureaza planurile corporatiilor si ale institutiilor guvernamentale. In acest moment, guvernele lumii, au o imensa criza de legitimitate. Kofi Annan a initiat un sondaj international in toamna lui 2000 care a constatat ca doua treimi din cetatenii lumii nu se considera reprezentati de guvernele lor. Iar acest lucru e valabil si pentru tarile cu o democratie avansata, SUA si altele, singura exceptie fiinda tarile Scandinave. Astfel, s-a dovedit ca cetatenii nu au incredere in masa in guvernele lor; de fapt nu au incredere in nimeni, cu exceptia lor insile si a identitatii din care fac parte, si in unele cazuri, in miscari sociale cu valori alternative. Din punct de vedere al efectelor pozitive relatiile dintre state si indivizi sunt mai adanci ca niciodata. Exporturile mondiale cifrate in prezent, la nivelul anului 2000, la 7000 de miliarde de dolari, reprezinta 21% din PIB, fata de 17 % in 1970. Investitiile directe in strainatate atingeau 400 de miliarde de dolari in 1997 adica de 7 ori mai mult faþa de nivelul anilor "70. acest proces de integrare mondiala este rezultanta schimbarilor de optica in politica: promovarea eficienþei economice prin: - liberalizarea pietelor nationale - dezangajarea statului in privinta multor activitati economice In unele tari indicatorul saraciei umane prezinta mari disparitati pe regiuni ca de exemplu in cazul Indiei unde nivelul saraciei este de doua ori mai mare in statul Bihar fata de regiunea Kerala. In acelasi timp inegalitatile dintre barbati si femei sunt in continuare frapante. In multe tari dezvoltate femeile sunt excluse aproape total din viata politica. Femeile ocupa peste 30% din locurile in parlament doar in cinci tari din lume, in alte 31 de tari prezentele parlamentare feminine fiind sub 3%. In opozitie cu procesul de globalizare este folosit deseori conceptul de individualizare. Acesta se refera la procesele de crestere a autonomiei si diferentierii actorilor la nivel individual si colectiv. Ambele procese au propriile caracteristici si se pot afla fie in raport de concordanta fie in opozitie. Se pot pune intrebari cu privire la relatia dintre cele doua, considerandu-se fie ca un nivel ridicat de globalizare implica un nivel scazut de individualizare si vice-versa, fie ca un pas inainte in directia individualizarii atrage un regres in sensul globalizarii, fiind ignorate insa interrelatiile ce se pot stabili intre aceste procese . Globalizarea se numara printre cele mai importante schimbari sociale cu care se confrunta lumea de azi. Multe dintre problemele fundamentale din prezent, cum ar fi cele ecologice sau evitarea unei confruntari militare la scara mondiala sunt, in ceea ce priveste scopul, de importanta mondiala. Bibliografie: