TEMA 3.

Examinarea litigiilor cadastrale în procedura contencioasă

I. Obiective de referinţă:
– să distingă formele și mijloacele de apărare a drepturilor,
libertăților și intereselor legitime în domeniul cadastral;
– să identifice elementele acţiunii civile în domeniul cadastral;
– să determine obiectul acțiunii în procedura contencioasă în
raporturile de drept cadastral;
– să cunoască normele materiale aplicabile la soluționarea diverselor
cazuri cadastrale;
– să propună soluții argumentate în vederea soluționării litigiilor
cadastrale;
– să aplice corect legislația și tratatele internaționale la care RM este
parte;
– să cunoască practica CtEDO la soluționarea litigiilor cadastrale.

II. Repere de conţinut

Potrivit art.5 din CPC, orice persoană interesată este în drept să se
adreseze în instanţa judecătorească, în modul stabilit de lege, pentru a-şi
apăra drepturile încălcate sau contestate, libertăţile şi interesele legitime.
La fel, părțile au dreptul de a soluționa litigiul prin judecata arbitrală.
Astfel, în RM se deosebesc două forme de apărare a drepturilor,
libertăților și intereselor legitime:
 forma judiciară, care presupune adresarea în instanța de judecată
cu o acțiune civilă;
 forma extrajudiciară, care oferă dreptul de a soluționa litigiul de
către un arbitraj independent, constituit în condițiile legii”.
Ținînd cont de prevederile art.167 alin.(1) din CPC, constatăm
existența și a formei prejudiciare de soluționare a litigiilor. Forma
prejudiciară de soluționare a litigiilor este obligatorie în cazurile expres
prevăzute de legislație, iar nerespectarea acesteia are drept efect
scoaterea cererii de pe rol, în temeiul art.267 din CPC. În pricinile
cadastrale procedura prealabilă este obligatorie în cadrul procedurii de
contencios administrativ (art.16 din CPC) și în cadrul procedurii în
ordonanță (art.364 alin.(3) din CPC).
Conform art.166 alin.(1) din CPC, oricine pretinde un drept împotriva
unei alte persoane ori are un interes pentru constatarea existenţei sau
inexistenţei unui drept trebuie să depună în instanţa competentă o cerere
de chemare în judecată.
Merită atenție denumirea Capitolul XII din CPC – „Acțiunea civilă”,
care de multe ori este rezumată la „cererea de chemare în judecată”. În
acest sens, necesită să facem o distincție dintre acțiunea civilă și cererea
de chemare în judecată. Prin acţiune civilă se înțelege totalitatea
mijloacelor prevăzute de legea procesuală pentru protecţia dreptului
subiectiv civil sau a altor interese ce nu se pot realiza decît pe calea
justiţiei, iar prin cerere de chemare în judecată se înțelege actul
procesual prin intermediul căruia se intentează acțiunea civilă (procesul
civil). Astfel, acţiunea civilă are un caracter mai general, care include în
conţinutul său atît cererea de chemare în judecată, cît și alte acte/acțiuni
efectuate pe parcursul procesului de judecată.
În practica judiciară există o diversitate de acţiuni civile care se
disting între ele prin elementele structurale: obiectul, cauza şi subiecții
acţiunii. Prin obiectul acţiunii civile înţelegem totalitatea pretenţiilor și
cerințelor înaintate în scopul restabilirii drepturilor lezate. Prin cauza
acţiunii civile înţelegem temeiurile/ circumstanţele de fapt şi de drept
care stau la baza pretenţiilor și a cerințelor invocate. Subiectul acţiunii
civile sunt persoanele (părţile) care servesc drept temei de a
individualiza acţiunea civilă în raport cu alte acţiuni.
Elementele acţiunii civile permit să individualizăm fiecare acţiune
civilă şi să stabilim, cînd este necesar, dacă este sau nu este vorba despre
aceeaşi acţiune civilă. Astfel, dacă într-un litigiu între aceleaşi părţi, cu
privire la acelaşi obiect şi pe aceleaşi temeiuri s-a emis o hotărîre
irevocabilă, atunci respectiva acţiune nu va putea fi examinată repetat.
Depistarea unei atare carenţe la faza intentării procesului duce implicit la
refuzul de a primi cererea de chemare în judecată (art.169 alin.(1) lit.b)
din CPC), iar dacă procesul a fost totuşi pornit greşit, atunci instanţa va
dispune încetarea procesului (art.265 alin.(1) lit.b) din CPC).
Obiectul litigiilor cadastrale în cadrul procedurii contencioase se
identifică prin pretenția concretă a reclamantului către pîrît, expusă în
cererea de chemare în judecată în legătură cu bunurile imobile,
procedura de înregistrare, lucrări cadastrale și în privința căruia instanța
urmează să se pronunțe. Astfel, acțiunile civile în domeniul cadastral se
evidențiază la general prin următoarele obiecte:
– revendicarea bunului de către reclamant, aflat în posesia unui
dobînditor de bună-credință;
– rezoluțiunea contractului ce are drept obiect un bun imobil;
 – declararea nulității actului juridic civil;
– modificarea planului cadastral;
– impunerea înregistrării dreptului în cazul eschivării unei părți a
contractului de la înregistrare/omiterea termenului pentru
înregistrare;
– declararea valabilității contractului, în cazul în care o parte se
eschivează de la autentificarea contractului, iar contractul a fost
executat total sau parțial;
– recunoașterea dreptului de proprietate asupra bunurilor imobile (în
situația în care există litigii);
– împărțirea în natură a bunurilor imobile etc.
Forma, conținutul, depunerea și examinarea cererii de chemare în
judecată are loc conform regulilor generale, stipulate în Capitolele XII-
XXII din CPC.
În cadrul tuturor tipurilor de procedură civilă (contencioasă,
contencios administrativ, specială) conţinutul şi importanţa etapei
intentării este aceeaşi. Sunt specifice doar anumite momente a acţiunilor
procesuale. Normele ce reglementează procedura contencioasă sunt
generale şi pentru celelalte tipuri de proceduri, cu excepţia cazurilor cînd
CPC sau alte legi conţin prevederi speciale, ca derogări de la normele
generale. Etapa intentării procesului nu este aplicabilă procedurii în
ordonanţă.
Revendicarea bunului de către reclamant din posesia unui
dobînditor de bună-credință
Conform art. 375 din CC, în cazul în care un bun imobil a fost
dobîndit cu titlu oneros de la o persoană care nu a avut dreptul să-l
înstrăineze, proprietarul poate să-l revendice de la dobînditorul de bună-
credinţă numai în cazul în care bunul a ieşit din posesia sa fără voia
proprietarului. Dacă bunurile au fost dobîndite cu titlu gratuit de la o
persoană care nu avea dreptul să le înstrăineze, proprietarul este în drept
să-şi revendice bunurile în toate cazurile. Bunurile dobîndite la licitaţie
nu pot fi revendicate de la un dobînditor de bună-credinţă.
Conform art.506 alin.(4) din CC, este de bună-credinţă cel care
dobîndeşte un drept real întemeindu-se pe cuprinsul registrului dacă, la
data dobîndirii dreptului, nu a fost notată o acţiune prin care se contestă
cuprinsul lui sau dacă din titlul dobînditorului nu rezultă nemijlocit vreo
neconcordanţă între registrul bunurilor imobile şi situaţia juridică reală.
 Acțiunea se înaintează în instanța de la locul aflării bunului imobil, de
către proprietarul bunului, după caz în calitate de copîrît va fi atrasă terța
persoană care a înstrăinat bunul.
Acțiunea se impune cu taxă de stat în mărime de 3% de la valoarea
bunului revendicat, în temeiul art.3 din Legea taxei de stat.
Drept mijloc de probă vor servi documentele ce confirmă dreptul de
proprietate asupra bunurilor, probele ce confirmă posesia bunului de
către terța persoană.
Sediul materiei art.375 și art.506 din CC.
Rezoluțiunea contractului ce are drept obiect un bun imobil
Conform art.734 din CC, părțile contractuale pot prevedea în contract
circumstanțele de rezoluțiune a contractului. La fel, rezoluțiunea
contractului poate avea loc printr-un acordul încheiat în forma cerută
pentru contract. De exemplu, un contract de vînzare – cumpărare a unui
teren/ construcție încheiat notarial poate fi rezolvit printr-un acord la fel
încheiat în formă autentică.
Aici este important de menționat că dreptul nu dispare automat după
rezoluțiunea contractului, în acest sens stingerea dreptului necesită a fi
înregistrat la OCT în ordinea stabilită de legislație.
Totodată, conform art.735 din CC, o parte poate rezolvi contractul
dacă există o neexecutare esenţială din partea celeilalte părţi. Pentru
determinarea neexecutării esenţiale, în special se iau în considerare
următoarele circumstanţe: a) neexecutarea privează substanţial creditorul
de ceea ce acesta se aştepta de la executarea contractului, cu excepţia
cazului cînd debitorul demonstrează că nu a prevăzut şi nu putea să
prevadă în mod rezonabil rezultatul scontat; b) executarea întocmai a
obligaţiilor ce ţin de esenţa contractului; c) neexecutarea este
intenţionată sau din culpă gravă; d) neexecutarea dă temei creditorului să
presupună că nu poate conta pe executarea în viitor a contractului.
Avîndu-se în vedere art.737 din CC, care prevede că rezoluțiunea
contractului operează prin declarații scrise față de cealaltă parte, apare
întrebarea: Poate avea loc rectificarea în registrul bunurilor imobile, doar
în baza declarației privind rezoluțiunea și dovada recepționării acesteia
în situația în care nu este prezent acordul expres al ambelor părți
contractuale?
În acest caz, dat fiind faptul că, în conformitate cu art. 505 alin.(2) din
CC, rectificarea se va încuviinţa numai în temeiul unei hotărîri
judecătoreşti irevocabile, partea interesată va depune acțiunea în
rectificare în instanța de judecată cu respectarea termenilor de prescripție
expuși în art. 506 din CC.
Acțiunea se înaintează în instanța de la locul aflării bunului imobil, de
către proprietarul bunului, după caz în calitate de copîrît va fi atrasă terța
persoană care a înstrăinat bunul.
Acțiunea se impune cu taxă de stat în mărime de 3% de la valoarea
obiectului contractului.
Drept mijloc de probă va servi contractul ce are drept obiectul un bun
imobil (bonul de plată, alte înscrisuri), probe ce confirmă temeiurile
rezoluțiunii, după caz concluzia expertului (specialistului) privind
calitatea necorespunzătoare a bunului, etc.
Sediul materiei: art.733-748; 763-785 din CC.
Declararea nulității actului juridic civil
Declararea nulității actului juridic civil ce are ca obiect bunurile
imobile se supune regulilor art.216-233 din CC. Astfel, actele civile la
încheierea cărora nu s-au respectat condițiile de valabilitate prevăzute de
art.199-210 din CC, în cazul nulității absolute sunt nule, iar în cazul
nulității relative pot fi declarate nule de către instanța de judecată.
În cele mai dese cazuri în cadrul raporturilor imobiliare se solicită
declararea nulității actului juridic civil pentru nerespectarea formei
autentice.
Astfel, în situația în care, l-a înstrăinarea bunului imobil nu a fost
respectată forma autentică, contractul este nul.
Conform art.212 din CC, forma autentică a actului juridic este
obligatorie pentru actul juridic care are ca obiect înstrăinarea bunurilor
imobile, cu excepţia cazurilor prevăzute expres de lege, cazurilor
prevăzute prin acordul părţilor, chiar dacă legea nu cere formă autentică
sau în alte cazuri stabilite de lege.
Începînd cu 21.06.2013 este obligatorie autentificarea notarială a
contractelor de vînzare-cumpărare a bunurilor imobile, cu excepţia
contractelor de vînzare-cumpărare a terenurilor agricole proprietate
privată cu suprafaţa de pînă la 0,25 hectare, atribuite conform art.12 din
Codul funciar, confirmate prin certificatul eliberat de primăria
respectivă. La aplicarea excepției este necesar de ținut cont de
următoarele:
– contractul trebuie să aibă ca obiect un teren agricol cu suprafața de
pînă la 0,25 ha, atribuit conform art.12 din Codul funciar.
– vînzătorul este persoana care deține titlul de autentificare a
drepturilor deținătorului de teren, fie certificat de moștenitor (dacă a
 fost moștenit de la persoana căreia i s-a atribuit terenul, conform
art.12 din Codul funciar, avînd în vedere că moștenirea este o
transmisiunea universală de drepturi) sau alt act juridic care
confirmă dreptul primar (pînă la prima înstrăinare). În calitate de
vînzător mai poate fi organul fiscal în cazul înstrăinării bunurilor
debitorilor menționați pentru neplata impozitelor.
ÎS Cadastru explică că, cu toate că titlurile ce confirmă dreptul de
proprietate sunt eliberate pe numele unui soț, terenurile atribuite în
calitate de cote de teren echivalent se consideră proprietate comună a
soților. În acest sens, la înstrăinarea terenurilor este necesar acordul
autentificat al celuilalt soț, iar la înregistrarea contractului la OCT se va
prezenta certificatul de căsătorie, după caz, certificatul de divorț. Dacă
persoana nu era în relații de căsătorie, atunci se întocmește declarația pe
propria răspundere prin care se confirmă acest fapt.
Totodată menționăm faptul că pentru perioada 22.06.2002 (momentul
adoptării Codului civil RM) – 21.06.2013 (modificarea art.212 Cod
Civil) în materia nulității contractului este necesar de ținut cont de
Hotărîrea Plenului CSJ care atenționează că, deşi legea nu prevede
expres o anumită formă pentru încheierea contractului de vînzare-
cumpărare a imobilului cu destinaţie de locuinţă, reieşind din prevederile
art.210 alin.(1) din CC şi din faptul notoriu că preţul imobilului
depăşeşte suma de 1000 lei, precum şi din faptul că legea civilă
stabileşte ca moment de dobîndire a dreptului de proprietate asupra
imobilului – momentul înregistrării contractului (art.321 alin.(2) şi
art.290 din CC), se impune, practic, încheierea contractelor respective în
formă scrisă (fie autentică, fie privată).
Toto în acest sens, în cazul în care contractul de înstrăinare a
imobilului locativ şi a construcţiilor auxiliare s-a încheiat printr-un
înscris sub semnătură privată – recipisă, părţile obligîndu-se la
autentificarea notarială ulterioară, iar una dintre părţi a executat total sau
parţial contractul (ex.: cumpărătorul a achitat suma de bani), cealaltă
parte eschivîndu-se de la autentificarea notarială, la cererea părţii care a
executat total sau parţial contractul, dacă se constată că contractul nu
conţine elemente ce contravin legii, instanţa va declara valabilitatea
contractului de înstrăinare. Hotărîrea judecătorească de admitere a
cererii respective va constitui temei de înregistrare a dreptului de
proprietate la organul cadastral (art.213 din CC).
La fel, reieşind din dispoziţiile art.210 alin.(1) din CC, care prevăd
necesitatea încheierii în formă scrisă a contractului, valoarea obiectului
căruia depăşeşte suma de 1000 lei, coroborate cu prevederile art.211
alin.(1) din CC, conform cărora nerespectarea formei scrise face să
decadă părţile din dreptul de a solicita proba cu martori pentru dovedirea
actului juridic, în cazul inexistenţei unei dovezi scrise despre încheierea
contractului de vînzare-cumpărare (recipisă), instanţa va respinge ca
neîntemeiată acţiunea de recunoaştere a valabilităţii contractului
respectiv (verbal), cu excepţia situaţiei în care partea adversă recunoaşte
încheierea contractului, în urma audierii conform art.118 alin.(2) din
CPC. Situaţia respectivă nu va putea fi considerată ca antecontract,
deoarece, conform art.679 alin.(3) din CC, forma necesară de a fi
respectată la încheierea antecontractului este cea prevăzută de lege
pentru contract. Dacă prin întîrzierea autentificării şi, respectiv,
înregistrării dreptului de proprietate s-au cauzat prejudicii părţii care a
executat contractul, la cererea acesteia, instanţa va dispune încasarea
pagubei conform art.14 din CC. Hotărîrea judecătorească definitivă va
constitui temei de înregistrare a dreptului de proprietate la OCT, aceasta
înlocuind actul juridic în forma notarială.
Plenul CSJ mai atenționează că, neplata totală sau parţială în cadrul
termenului contractual a sumei stabilite în calitate de preţ nu poate
constitui temei de declarare a nulităţii contractului, acest temei nefiind
prevăzut de art.216-233 CC. Această circumstanţă poate servi ca temei
pentru a depune o cerere cu privire la încasarea sumei restante, iar în
cazul imposibilităţii încasării sumei, se va depune o cerere cu privire la
rezoluţiunea contractului respectiv. În cazul în care preţul este stabilit de
lege (preţul normativ) şi preţul acesta nu a fost respectat, aceasta va
constitui temei de nulitate absolută a contractului translativ de
proprietate. În dispozitivul hotărîrii judecătoreşti privind declararea
nulităţii contractului nu se va indica obligarea organului cadastral la
radierea înscrierii din registrul bunurilor imobile, deoarece conform
art.499 alin.(4) CC însăşi hotărîrea judecătorească irevocabilă constituie
temei de radiere a înscrierii respective.
În raporturile de drept cadastral sunt frecvente și acțiunile în
declararea nulității actului juridic civil afectat de eroare. În acest sens
este necesar de ținut cont de faptul că în conformitate cu art. 227 CC,
numai eroarea considerabilă poate servi drept temei pentru declararea
nulității actului. Menționăm că eroarea este considerabilă dacă la
încheiere a existat o falsă reprezentare referitor la natura actului juridic,
calităţile substanţiale ale obiectului actului juridic, părţile actului juridic
(partenerul sau beneficiarul), în cazul în care identitatea acestora este
motivul determinant al încheierii actului juridic. La fel, persistă situații
în care actul juridic referitor la bunurile imobile a fost încheiat cu
încălcarea limitelor împuternicirilor. În acest sens conform art. 226 CC,
în cazul în care atribuţiile persoanei privind încheierea actului juridic
sînt limitate prin contract, iar împuternicirile organului persoanei
juridice – prin actul de constituire, în comparaţie cu cele stipulate prin
mandat, lege sau cu cele deduse din circumstanţele în care se încheie
actul juridic, acesta, încheiat fără respectarea limitelor impuse, poate fi
declarat nul numai în cazul în care se demonstrează că cealaltă parte a
ştiut sau trebuia să ştie despre limitări.
Acțiunea se înaintează în instanța de la locul aflării bunului imobil.
Acțiunea se impune cu taxă de stat în mărime de 3% de la valoarea
obiectului contractului.
Drept mijloc de probă va servi actul juridic civil, probe ce confirmă
executarea contractului, după caz dovada faptului erorii, dovada că
partea a știut sau trebuia să știe despre limitările împuternicirilor etc.
Sediul materiei: art. art. 210, 211, 213, 216-219, 226, 227 din CC,
art.3 și art.4 din Legea privind prețul normativ și modul de vînzare-
cumpărare a pămîntului.
Modificarea planului cadastral
Legislaţia actuală prevede posibilitatea modificării planului cadastral
şi/sau geometric fără intervenţia instanţei de judecată cu respectarea
cerinţelor art.18 din Legea cadastrului bunurilor imobile, în cazul în care
modificarea se efectuează în scopul unei administrări mai eficiente a
terenului, cu condiţia că toţi titularii ale căror interese sunt atinse şi-au
dat acordul scris în vederea modificării şi această modificare a planului
cadastral să nu contribuie la tăinuirea tranzacţiilor cu suprafeţele de
teren. Totodată, modificarea planului trebuie să fie conformă normelor
tehnice caracteristice pentru bunurile imobile respective.
Procedura efectuării modificării planului cadastral şi/sau geometric
constă în următoarele: specialistul de lucrări cadastrale, în comun cu
registratorul, va întocmi la faţa locului actul de constatare pe teren, de un
model aprobat de Agenţie, în care vor fi descrise modificările efectuate
în plan, inclusiv modificările de suprafaţă, cauzele necesităţii de
modificare şi se va notifica îndeplinirea sau neîndeplinirea condiţiilor
prevăzute pentru acest caz. Actul de constatare pe teren, planul cadastral
sau geometric nou şi acordul scris al titularilor de drepturi ale căror
interese sunt atinse se anexează la documentul ce confirmă drepturile
asupra bunului imobil, constituind parte componentă a acestuia. În cazul
în care registratorul constată că nu sunt întrunite condiţiile pentru
modificarea planului cadastral, oficiul cadastral teritorial refuză să
modifice planul. Refuzul de a modifica planul poate fi atacat în instanţa
de judecată. Modificarea planului cadastral şi/sau geometric în cazul
cînd există acordul scris al tuturor titularilor de drepturi asupra bunurilor
imobile ale căror interese sunt atinse, constituie temei pentru rectificarea
înscrierilor în registrul bunurilor imobile.
Astfel, refuzul modificării planului cadastral va fi contestat în instanța
de contencios administrativ, conform procedurii descrise la Tema 5.
Examinarea litigiilor cadastrale în ordine de contencios administrativ.
Totodată, în situația în care nu este acordul scris a tuturor titularilor de
drepturi asupra bunurilor imobile ale căror interese sunt atinse, persoana
interesată se poate adresa în instanța de judecată în vederea modificării
planului cadastral. De exemplu, în situația în care prin ridicarea unei
contrucții au fost încălcate hotarele vecinului, cel prejudiciat astfel poate
cere recuperarea prejudiciului prin alocarea unei porțiuni din terenul
pîrîtului prin intermediul modificării planului cadastral, evident în
situația în care normele tehnico – urbanistice permit.
La fel, poate fi cerută modificarea planului cadastral și/sau geometric
în vederea unei administrări mai eficiente a terenului, de exemplu cînd
este strict necesar folosirea unei surse de alimentare cu apă potabilă sau
este necesară corectarea configurației terenului. Totuși, acțiunea în
vederea modificării planului în cele mai dese cazuri are la bază
încălcarea dreptului de vecinătate, suprapunerile de teren.
Acțiunea se înaintează în instanța de la locul aflării bunului imobil.
Acțiunea se impune cu taxă de stat în mărime de 3% de la valoarea
bunului.
Drept mijloc de probă va servi documentul ce confirmă dreptul de
proprietate, planul cadastral după corectarea terenului, actul de expertiză
sau avizul specialistului în domeniu etc.
Sediul materiei: art.1416 din CC; art.18 din Legea cadastrului
bunurilor imobile; Instrucțiunea cu privire la modul de elaborare și
actualizare a planurilor cadastrale și geometrice.
Impunerea înregistrării dreptului în cazul eschivării unei părți a
contractului de la înregistrare/ omiterea termenului pentru
înregistrare
Conform art.2015 din CC, dacă actul juridic ce urma să fie înregistrat
este încheiat în forma cerută de lege, însă partea obligată se eschivează
de la înregistrarea acestuia sau dacă a expirat termenul stabilit de lege
pentru înregistrare, instanţa de judecată, la cererea părţii interesate, este
în drept să dispună prin hotărîre înregistrarea actului juridic. În acest
caz, actul juridic se înregistrează în baza hotărîrii instanţei de judecată.
Partea care s-a eschivat neîntemeiat de la înregistrarea actului juridic
este obligată să repare celeilalte părţi prejudiciul cauzat prin întîrzierea
înregistrării actului juridic.
La momentul actual legislația nu prevede un termen pentru
înregistrarea dreptului asupra bunurilor imobile. Sancțiunea pentru
neînregistrare fiind lipsa dobîndirii dreptului, dat fiind faptul că dreptul
asupra bunurilor imobile apare din momentul înregistrării în registrul
bunurilor imobile, în temeiul art.321 alin.(2) din CC și Legea cadastrului
bunurilor imobile.
Începînd cu 29 noiembrie 2012, titularii de drepturi asupra bunurilor
imobile sunt obligați să prezinte, în termen de 6 luni, spre înregistrate
către OCT competent actele care confirmă drepturile, necesare
înregistrării (art.10 din Legea privind monitoringul bunurilor imobile).
Conform art.326 din Codul contravențional, încălcarea termenului
stabilit pentru depunerea cererii de înregistrare a dreptului asupra
bunurilor imobile se sancţionează cu amendă de la 20 la 30 de unităţi
convenţionale, iar neînregistrarea la OCT în termenul stabilit a
contractelor privind investiţiile în construcţii de către partea care asigură
construcţia bunului imobil se sancţionează cu amendă de la 150 la 250
de unităţi convenţionale aplicată persoanei cu funcţie de răspundere, cu
amendă de la 350 la 500 de unităţi convenţionale aplicată persoanei
juridice.
Totodată, art.371 din Legea cadastrului bunurilor imobile prevede
excepții în vederea apariției drepturilor din momentul înregistrării.
Astfel, dreptul de proprietate este valabil fără înregistrarea în registrul
bunurilor imobile dacă provine din succesiune, accesiune sau
vînzare/transmitere silită ori este dobîndit prin efectul unui act normativ,
prin expropriere sau în temeiul hotărîrii judecătoreşti ori actului
executorului judecătoresc. Excepţia dată se aplică şi dreptului de
proprietate confirmat de titlul de autentificare a dreptului deţinătorului
de teren eliberat la atribuirea gratuită a terenurilor.
În cazul eschivării de la înregistrare, cît și în cazul omiterii termenului
pentru înregistrare, la cererea părții interesate instanța de judecată va
emite hotărîre privind dispunerea înregistrării în registrul bunurilor
imobile.
 În practica sa, CtEDO menționează că hotărîrea judecătorească îi dă
reclamantului doar dreptul ca la un anumit moment în viitor să
primească apartamentele după evacuarea locatarilor, în baza unui „act de
predare-primire a casei” emis de Consiliul Municipal. De fapt,
reclamantul nu poate fi considerat proprietar al apartamentelor, deoarece
nu a fost întreprins nici un pas în vederea transformării „dreptului său”
într-un „titlu de proprietate”. Reclamantul nu a obţinut dreptul de
proprietate în ceea ce priveşte apartamentele în litigiu, iar, mai tîrziu, a
decis să cedeze aceste drepturi în favoarea echivalentului lor bănesc. În
ceea ce priveşte RM, pentru a avea un drept de proprietate public
recunoscut, el trebuie înregistrat în modul prevăzut de legislaţie. În acest
sens, în ceea ce priveşte bunurile imobile, este relevantă Legea
cadastrului bunurilor imobile.
Acțiunea se înaintează în instanța de la locul aflării bunului imobil.
Acțiunea se impune cu taxă de stat în mărime de 3% de la valoarea
bunului.
Drept mijloc de probă va servi contractul de înstrăinare asupra bunului
ce confirmă dreptul de proprietate, după caz titlul de autentificare,
Extrasul din registrul bunurilor imobile etc.
Sediul materiei: art.321 alin.(2) art.2015 din CC; art.326 din Codul
contravențional; Legea cadastrului bunurilor imobile; Legea privind
monitoringul bunurilor imobile.
Declararea valabilității contractului, în cazul în care o parte se
eschivează de la autentificarea contractului, iar contractul a fost
executat total sau parțial
Conform art.213 alin.(1) din CC, nerespectarea formei autentice
atrage nulitatea actului juridic. Dacă una dintre părţi a executat total sau
parţial actul juridic pentru care se cere formă autentică, iar cealaltă parte
se eschivează de la autentificarea lui notarială, instanţa de judecată are
dreptul, la cererea părţii care a executat total sau parţial actul juridic, să
îl declare valabil dacă el nu conţine elemente care contravin legii. În
acest caz, nu se cere autentificarea notarială ulterioară a actului juridic.
Partea care s-a eschivat neîntemeiat de la autentificarea notarială a
actului juridic este obligată să repare celeilalte părţi prejudiciul cauzat
prin întîrzierea autentificării.
Actele juridice care necesită a fi încheiate în formă autentică sunt
expuse în art.212 din CC. Astfel, pe lîngă actele de înstrăinare a
bunurilor imobile, necesită a fi încheiate în formă autentică: contractul
de uzufruct, uz (ce au obiect bunul imobil), contractul de ipotecă,
contractul de superficie, contractul de servitute, abitație.
Plenul CSJ atenționează că, exceptînd situaţia în care contractul de
ipotecă prevede altfel, în cazul instituirii ipotecii asupra terenului,
aceasta se extinde şi asupra construcţiilor capitale existente şi viitoare,
precum şi asupra construcţiilor nefinalizate amplasate pe acesta, care îi
aparţin debitorului ipotecar cu drept de proprietate privată, iar în cazul
ipotecării unei construcţii, ipoteca se extinde şi asupra terenului pe care
este amplasată aceasta dacă proprietar al terenului este debitorul ipotecar
(art.46 şi 47 din Legea cu privire la ipotecă).
Proprietarul unei construcţii viitoare sau nefinisate, divizată sau nu în
încăperi izolate, poate institui ipoteca asupra acesteia dacă construcţia
viitoare sau nefinisată este înregistrată în registrul bunurilor imobile în
conformitate cu legislaţia privind cadastrul bunurilor imobile. La fel,
proprietarul unei încăperi izolate din cadrul construcţiei viitoare sau
nefinisate poate institui ipoteca asupra acesteia dacă respectiva încăpere
izolată este înregistrată în registrul bunurilor imobile în conformitate cu
legislaţia privind cadastrul bunurilor imobile. Totodată, în cazul în care
construcţia viitoare sau nefinisată este înregistrată în formă de
condominiu, ipoteca nu se instituie asupra întregii construcţii. Ipoteca
poate fi instituită numai asupra încăperilor izolate în cadrul acesteia.
Reamintim că, pînă la 12 iulie 2013 contractele de înstrăinare a
bunurilor imobile cu excepția terenurilor nu necesitau obligatoriu a fi
încheiate în formă autentică. La moment, nu necesită a fi încheiate în
formă autentică, după cum am menționat anterior și contractele de
vînzare-cumpărare a terenurilor agricole cu suprafața de pînă la 0,25 ha.
Persoana interesată se va adresa în instanța de judecată la locul aflării
bunului imobil și va cere declararea valabilității contractului.
Drept mijloc de probă va servi contractul de înstrăinare asupra bunului
ce confirmă dreptul de proprietate, Extrasul din registrul bunurilor
imobile, dovada că contractul a fost executat total sau parțial etc.
Sediul materiei: art.211, 212, 213 din CC; Legea nr.115 din
23.05.2013 intrată în vigoare la 21.06.2013; Legea nr.116 din
23.05.2013, intrată în vigoare la 12.07.2013; Legea privind prețul
normativ și modul de vînzare – cumpărare a pămîntului.
Recunoașterea dreptului de proprietate asupra bunurilor imobile (în
situația în care există litigii)
 Recunoașterea dreptului de proprietate asupra bunurilor imobile (în
situația în care există litigii) pot fi invocate în diverse situații: accesiune
imobiliară artificială, uzucapiune, reorganizare etc.
Accesiunea imobiliară artificală poate fi invocată în situația în care o
persoană a ridicat o construcție și cel puțin ½ din suprafața construcției
este amplasată pe terenul vecinului, ultimul poate cere dobîndirea
dreptului de proprietate asupra întregii construcții. În temeiul art.329
alin.(5) din CC, dobînditorul (vecinul) va plăti constructorului o
despăgubire și va dobîndi un drept de superficie asupra terenului aferent
pe toată durata de existență a construcției.
Despăgubirea trebuie să acopere valoarea materialelor şi costul
muncii, precum şi contravaloarea folosinţei terenului aferent. Totodată,
conform art.329 alin.(6) din CC constructorul de rea-credinţă nu poate
pretinde la o despăgubire mai mare de o treime din suma calculată
conform alin.(5) dacă nu va dovedi că persoana îndreptăţită poartă ea
însăşi o parte din vinovăţie.
Potrivit art.390 din CC, dacă proprietarul unui teren, cu ocazia
ridicării unei construcţii, a construit dincolo de limita terenului său, fără
a i se putea imputa premeditarea sau culpa gravă, vecinul trebuie să
tolereze încălcarea hotarului dacă nu a obiectat pînă sau imediat după
depăşirea limitei.
Persoana interesată se va adresa în instanța de judecată la locul aflării
bunului imobil.
Drept mijloc de probă va servi actul de constatare pe teren privind
ridicarea construcției pe terenul proprietarului, alte probe ce confirmă
faptul respectiv.
Sediul materiei: art.329 și 390 din CC.
Uzucapiunea bunurilor imobile poate fi invocată în temeiul art.332
din CC, dacă o persoană fără a fi dobîndit dreptul de proprietate, a
posedat cu bună-credinţă sub nume de proprietar un bun imobil pe
parcursul a 15 ani, aceasta devinind proprietarul bunului respectiv.
Conform art.335 din CC, produce efecte juridice doar posesiunea
utilă, pînă la proba contrară posesiunea este prezumată a fi utilă. Art.335
din CC, prevede expres condiţiile în care posesiunea este utilă. Astfel,
nu este utilă posesiunea discontinuă, tulburată, clandestină sau precară,
posesiunea este discontinuă atît timp cît posesorul o exercită cu
intermitenţe anormale în raport cu natura bunului. Posesiunea este
tulburată atîta timp cît este dobîndită sau conservată prin acte de
violenţă, fizică sau morală, care nu sunt provocate de o altă persoană.
Posesiunea este clandestină dacă se exercită astfel încît nu poate fi
cunoscută. Posesiunea este precară cînd nu se exercită sub nume de
proprietar. Discontinuitatea poate fi opusă posesorului de către orice
persoană interesată, numai persoana faţă de care posesiunea este
tulburată sau clandestină poate invoca aceste vicii.
În general, hotărîrile judecătoreşti sunt declarative de drepturi şi nu
constituie moduri de transmitere a drepturilor reale, dar sunt şi cazuri în
care acestea constituie sau atribuie drepturi asupra bunurilor imobile.
Totodată, art. 401 alin.(2) din Legea cadastrului bunurilor imobile
stabilește că dreptul dobîndit prin uzucapiune imobiliară nu va putea fi
înscris în registrul bunurilor imobile dacă, la momentul depunerii cererii
de înregistrare, dreptul de proprietate este intabulat sau înscris
provizoriu pe numele altei persoane.
Plenul CSJ atenționează că, în scopul soluţionării corecte a cererilor
ce au ca obiect dreptul de proprietate asupra imobilului locativ sau
anexelor acestuia, se va verifica existenţa la dosar a probelor care
dovedesc dreptul de proprietate sau a celor care justifică declararea
dreptului de proprietate asupra bunului sau cotelor-părţi din proprietate.
De exemplu: extrasul din registrul bunurilor imobile de la OCT, după
caz, însoţit de planul cadastral sau geometric al imobilului; certificatul
de moştenitor legal sau testamentar; contractele de vînzare-cumpărare,
donaţie şi alte contracte de transmitere a proprietăţii existente în vigoare;
poate fi solicitat planul casei, planul cadastral al terenului şi alte acte
necesare pentru atingerea obiectivului de soluţionare corectă a cauzei.
Instanţa de judecată, la cererea părţilor, poate contribui la prezentarea
probelor respective (ex.: solicitarea de la OCT a extrasului din registru)
în conformitate cu art.9 alin.(1) şi art.119 alin.(1) din CPC, cheltuielile
necesare prezentării probelor fiind suportate de către persoana interesată.
Persoana interesată se va adresa în instanța de judecată de la locul
aflării bunului imobil.
Sediul materiei: art.332, 335 din CC; art.401 alin.(2) din Legea
cadastrului bunurilor imobile.
Împărțirea în natură a bunurilor imobile
Conform art. 357 alin. (1) din CC, încetarea proprietăţii comune pe
cote-părţi prin împărţire poate fi cerută oricînd dacă legea, contractul sau
hotărîrea judecătorească nu prevede altfel. Împărţirea poate fi cerută
chiar şi atunci cînd unul dintre coproprietari a folosit exclusiv bunul,
afară de cazul cînd l-a uzucapat, în condiţiile legii. Împărţirea poate fi
făcută prin înţelegere a părţilor sau prin hotărîre judecătorească.
Împărțirea poate fi cerută pe cale judecătorească dacă:
– titularii dreptului de proprietate nu au ajuns la un acord cu privire la
împărțirea proprietății comune;
– nu sunt prezenți toți titularii dreptului de proprietate;
– unul dintre coproprietari este lipsit de capacitate de exercițiu, iar
autoritatea tutelară sau, după caz, reprezentantul legal nu
încuviințează împărțirea efectuată de către ceilalți coproprietari.
Totodată, coproprietarii pot încheia contracte privind amînarea
împărțirii în natură a bunurilor. Amînarea împărțirii conform art.359 din
CC nu poate să fie extinsă pe o perioadă mai mare de 5 ani. Contractele
privind împărțirea bunurilor imobile se autentifică notarial.
Pentru motive întemeiate, instanţa de judecată poate dispune, la
cererea oricărui coproprietar, împărţirea înainte de termenul stabilit în
contract.
La fel, instanţa de judecată în temeiul articolului sus – menționat,
poate dispune amînarea împărţirii dacă aceasta s-ar impune în vederea
protecţiei intereselor celorlalţi coproprietari. Instanţa poate dispune
împărţirea dacă împrejurările avute în vedere la data pronunţării hotărîrii
de amînare s-au modificat.
Împărțirea bunurilor imobile pe cote părți se face în natură
proporțional cotelor-părți deținute în bunul imobil. În cazul în care unuia
dintre coproprietari i se atribuie o cotă mai mare decît cota-parte ideală,
celorlalți proprietari li se atribuie o sultă. Menționăm și faptul că la
împărțirea bunurilor imobile este necesar de a respecta condițiile de bază
pentru formarea bunurilor prevăzute în Legea privind formarea bunurilor
imobile, cum ar fi:
– păstrarea pentru bunurile nou formate a destinaţiei iniţiale sau
asigurarea schimbării destinaţiei bunurilor în caz de necesitate;
– păstrarea pentru bunurile nou formate a valorii materiale, inclusiv
performanţele de utilizare;
– asigurarea cu drum de acces ori existenţa posibilităţii instituirii
servituţii de trecere, asigurarea, după necesitate, a terenurilor
destinate construcţiei cu conducte de apă, cu canalizare, în cazul
construcției apartamentelor cu ieșire separată;
– terenurile se formează ca bunuri separate în fiecare unitate
administrativ-teritorială dacă hotarele terenului ce se formează se
intersectează cu hotarele diferitelor unităţi administrativ-teritoriale;
 – configuraţia, dimensiunile şi alţi indici ai terenului ce se formează
să fie conform cerinţelor planului sau regimului stabilit dacă acest
bun se formează pe un teritoriu unde există plan urbanistic al
localităţii sau dacă este stabilit un regim special de folosinţă a
terenului sau a construcţiei;
– formarea terenurilor cu destinaţie agricolă, ţinînd cont de normele
agrotehnice, de alte norme şi reguli prevăzute de legislaţie pentru
această categorie de terenuri;
– proiectarea hotarelor terenurilor destinate construcţiilor, forma şi
dimensiunile lor să fie conform normelor stabilite în legislaţia cu
privire la urbanism etc.
Conform art.361 alin.(2) din CC, dacă bunul proprietate comună pe
cote-părţi este indivizibil ori nu este partajabil în natură, împărţirea se
face prin:
– atribuirea întregului bun, în schimbul unei sulte, în favoarea unui ori
a mai multor coproprietari, la cererea lor;
– vînzarea bunului în modul stabilit de coproprietari ori, în caz de
neînţelegere, la licitaţie şi distribuirea preţului către coproprietari
proporţional cotei-părţi a fiecăruia dintre ei.
Codul Civil stabilește norme speciale pentru împărţirea în natură a
terenului agricol. Astfel, dacă proprietarul terenului agricol pe care se
află gospodăria ţărănească (de fermier) l-a lăsat prin testament cîtorva
moştenitori sau dacă nu a lăsat testament, dar există cîţiva moştenitori
legali, terenul agricol şi tehnica agricolă pot fi împărţite între aceştia în
cazul în care partea de teren repartizată fiecărui moştenitor asigură
existenţa unei gospodării viabile. Împărţirea se permite doar în cazul în
care vreun moştenitor doreşte să-şi întemeieze şi să administreze o
gospodărie. Dacă nici unul dintre moştenitori nu doreşte să întemeieze o
gospodărie, terenul împreună cu gospodăria ţărănească situată pe el
poate fi vîndut cu acordul lor, fiecare primind echivalentul în bani al
cotei sale succesorale.
La fel, conform art.1566 din CC, dacă terenul agricol nu poate fi
împărţit, acesta trebuie oferit moştenitorului care locuieşte în gospodăria
ţărănească şi care, împreună cu cel ce a lăsat moştenirea, a administrat
gospodăria. Dacă un astfel de moştenitor nu există, moştenitorul dă
terenul, în modul stabilit de lege, celui care doreşte şi poate să
administreze gospodăria.
 Persoana interesată se va adresa în instanța de judecată din raza
domiciliului pîrîtului, iar dacă se cere împărțirea bunurilor imobile – în
instanța de la locul aflării imobilului.
Drept mijloc de probă vor servi actele ce confirmă dreptul părților la
cota – parte ideală a bunului; concluzia expertului (specialistului) cu
privire la posibilitatea tehnică de împărțire a imobilului în corespundere
cu cotele – părți ideale ale fiecărei părți și cu privire la prețul real al
imobilului. Planurile geometrice ale bunurilor imobile (dacă obiectul
împărțirii este un teren), planurile geometrice și planul construcției cu
evidențierea încăperilor ce revin fiecărui coproprietar (pentru
construcție). În caz de necesitate, la cererea părților poate fi dispusă
efectuarea expertizei tehnice.
Sediul materiei: art.355-365, 589-601, 136-1370, 1560-1575 din CC;
Legea cadastrului bunurilor imobile; Legea privind formarea bunurilor
imobile; Instrucțiunea cu privire la modul de elaborare și actualizare a
planurilor cadastrale și geometrice.

III. Sugestii metodice

A. Strategii de predare & învățare: Prelegerea interactivă,

brainstorming-ul, studiul individual de cercetare, studiul de caz.

B. Strategii de evaluare: Teste, prezentarea proiectelor, soluționarea

spețelor.

C. Lucru individual
 Întocmirea unei cereri de chemare în judecată (în constatarea
dreptului de proprietate prin uzucapiune).
 Întocmirea unei cereri de asigurare a acţiunii.
 Întocmirea unei cereri de modificare a acţiunii, de renunţare a
reclamantului de la acţiunile, de recunoaştere a acțiunii de către
pîrît.
 Elaborarea referatelor pe tematicile: „Particularitățile asigurării
acțiunilor cadastrale”, „Cazurile de efectuare a expertizelor
judiciare cadastrale”.
 Întocmirea documentelor cadastrale în cazul formării bunurilor
imobile.
 Speţa nr.1
SRL „Codru” a încheiat un contract de credit cu BC „Moldova
Agroindbank” SA, iar drept garanţie pentru executarea obligaţiei de
rambursare a creditului a depus în gaj terenul cu suprafaţa de 3 ha cu
construcţiile ce-i aparţineau societăţii cu drept de proprietate.
Ulterior, SRL „Codru” a hotărît să separe un sector de teren de 8 ari
din terenul de 3 ha. Pentru acesta societatea comercială a depus cererea
respectivă la OCT prin care a solicitat efectuarea lucrărilor de formare
prin separare a terenului. OCT a acceptat cererea, a întocmit planul
lotului de 8 ari şi, la decizia societăţii comerciale, a înregistrat terenul
nou format în registrul bunului imobil.
Peste un timp oarecare societatea comercială înstrăinează terenul de 8
ari.
BC „Moldova Agroindbank” SA a depus o acţiune în instanţa de
judecată împotriva SRL „Codru” şi o acţiune împotriva OCT.
1. Stabiliți dacă poate fi supus procedurii de formare un teren
ipotecat.
2. Indicaţi care ar fi pretenţiile BC „Moldova Agroindbank” SA
referitoare la societatea cu răspundere limitată.
3. Explicaţi cum urma să procedeze OCT în situaţia descrisă mai sus.

Speţa nr.2
Ca urmare a divorţului, foştii soţi au hotărît să împartă averea
dobîndită în comun în timpul căsătoriei şi anume sectorul de teren de 6
ari cu casa de locuit cu două niveluri. Neajungând la înţelegere între ei,
au înaintat o acţiune în instanţa judecătorească privind încetarea
dreptului de proprietate comună asupra terenului cu casă de locuit
individuală.
Instanţa de judecată a emis următoarea hotărîre:
A admite cererea.
A partaja casa de locuit şi terenul aferent deţinut cu drept de
proprietate comună de B.M. şi L.A. după cum urmează:
Lui B.M. din casă i se determină în proprietate: de la et. 1 – coridorul
nr.5 (15 m.p.), camera nr.3 (18, 5 m.p.), de la et.II – camera nr.5 (22
m.p.), camera nr.6 (21,5 m.p.) şi terasa în sumă totală de 40329 lei.
Lui L.A. din casă i se determină în proprietate: de la et. 1 – camera
nr.1 (22,5 m.p.), camera nr.2 (18,5 m.p.), bucătărie nr. 4 (14 m.p.),
terasa, de la et.II – camera nr.7 (20,5 m.p.) în sumă totală de 39543 lei.
Terenul aferent de lăsat în folosinţă comună.
 1. Explicaţi care este necesitatea formării bunurilor în cazul încetării
dreptului de proprietate comună.
2. Analizaţi hotărîrea instanţei.
3. Care ar fi hotărîrea luată de Dvs. dacă aţi soluţiona cauza?

Speța nr.3
La data de 20 octrombrie 2008 între P.V. în calitate de vînzător și
T.A., în calitate de cumpărător, a fost încheiat contractul de vînzare –
cumpărare cu pact de răscumpărare, avînd ca obiect apartamentul siatuat
în mun. Chișinău, str. Drumul Viilor 23/4.
Termenul de răscumpărare a bunului prevăzut de părți în contract este
de 5 ani.
Contractul este îndeplinit în formă scrisă, nu este autentificat notarial.
La data de 15 octombrie 2014 cumpărătorul a solicitat înregistrarea
contractului în registrul bunurilor imobile. Registratorul a înregistrat
dreptul de proprietate după T.A.
La 20 octombrie 2014, vînzătorul P.V. a depus cerere în instanța de
judecată privind declararea nulității contractului de vînzare – cumpărare
cu pact de răscumpărare, invocînd nerespectarea formei autentice și
emiterii deciziei privind ștergerea înscrisului din registrul bunurilor
imobile, pentru nerespectarea formei autentice.
Totodată, P.V. a invocat faptul că la efectuarea înscrisului în registrul
bunurilor imobile, în baza art.501 și 786 din CC, în registrul bunurilor
imobile necesită a fi indicați atît vînzătorul cît și cumpărătorul.
1. Soluționați speța.
2. Stabiliți dacă sunt corecte acțiunile registratorului.
3. Explicați tipul înscrisului care necesită a fi efectuat în baza
contractului de vînzare – cumpărare cu pact de răscumpărare.
4. Identificați modalitatea de înregistrare în registrul bunurilor
imobile în baza contractului sus – menționat.

Speța nr.4
În registrul bunurilor imobile a fost înregitrat contractul de vînzare –
cumpărare între V.A. și G.E. Ulterior, a fost înregistrat contractul
vînnzare – cumpărare între G.E. și G.R.
Apoi, V.A. a depus la OCT cererea privind înregistrarea dreptului de
proprietate în baza hotărîrii judecătorești care anulează contractul între
V.A. și G.E.
 La fel, hotărîrea instanței de judecată dispune întoarcerea la poziția
inițială.
Totodată, nu a fost anulat contractul între G.E. și G.R.
Registratorul refuză înregistrarea.
1. Soluționați litigiul în fond.
2. Determinați dacă este posibilă realizarea înregistrării.

IV. Bibliografie
Literatura recomandată
1. Climova A., Teacă I. Drept imobiliar. Suport de curs. Chișinău:
UTM, 2011.
2. Cojuhari A. ș.a. Drept procesual civil. Partea specială. Curs
universitar. Chișinău: USM, 2009.
3. Pisarenco O. Drept procesual civil. Note de curs. Ediția a II-a.
Chișinău: Tehnica-Info, 2012.
4. Leș I. Principii și instituții de drept procesual civil, vol. I,
București, ed. Lumina Lex, 1998.
5. Poalelungi M. ș.a. Manualul judecătorului la examinarea pricinilor
civile. Chişinău: Cartier, 2006.
6. Poalelungi M., Pascari A. Pregătirea pricinilor civile pentru
dezbaterile judiciare. Chișinău, 2006.

Acte normative
7. Codul civil al RM, adoptat prin Legea nr.1107 din 06.06.2002 //
M.O.Nr.82-86/661 din 22.06.2002.
8. Codul de procedură civilă, adoptat prin Legea nr.225-XV din
30.05.2003. Republicat în: Monitorul Oficial al RM nr.130-134/415
din 21.06.2013.
9. Codul funciar, adoptat prin Legea nr.828-XII din 25 decembrie
1991. Republicat în: Monitorul Oficial al RM nr.107/817 din
04.09.2001.
10. Codul contravențional, adoptat prin Legea nr.218-XVI
din 24.10.2008. În: Monitorul Oficial al RM nr.3-
6/15 din 16.01.2009
11. Legea cadastrului bunurilor imobile nr.1543-XIII din 25.02.1998.
În: Monitorul Oficial al RM nr.44-46/318 din 21.05.1998.
 12. Legea privind monitoringul bunurilor imobile
nr.267 din 29.11.2012. În: Monitorul Oficial al RM nr.1-5/6 din
04.01.2013.
13. Legea cu privire la formarea bunurilor imobile nr.354 din
28.10.2004// M.O.Nr.233-236/999 din 17.12.2004.
14. Legea privind prețul normativ și modul de vînzare-cumpărare a
pămîntului nr.1308-XIII din 25.07.1997. Republicată în: Monitorul
Oficial al RM nr.147-149/1161 din 06.12.2001.
15. Legea taxei de stat nr.1216-XII din 03.12.1992. Republicată în:
Monitorul Oficial al RM nr.53-55/302 din 02.04.2004.
16. Instrucțiunea cu privire la modul de elaborare și actualizare a
planurilor cadastrale și geometrice nr.140 din 06.08.2012 în:
Monitorul Oficial al RM nr.205-207 din 28.09.2012.

Practica judiciară
17. Hotărîrea Plenului CSJ cu privire la aplicarea unor dispoziţii ale
Codului civil şi ale altor acte normative referitoare la dreptul de
proprietate privată asupra imobilelor, inclusiv asupra construcţiilor
anexe, nr.2 din 27.03.2006. În: Buletinul CSJ a RM, 2006, nr.12,
pag.14.
18. Hotărîrea Plenului CSJ cu privire la aplicarea unor prevederi ale
legislaţiei privind gajul şi ipoteca, nr.1 din 10.03.2014. În: Buletinul
CSJ a RM, 2014, nr.5, pag.4.
19. Hotărîrea Plenului CSJ cu privire la actele judecătorului în faza
intentării procesului civil şi pregătirii pricinii pentru dezbateri
judiciare, nr.5 din 17.11.2014.
20. Practica Curţii Europene pentru Drepturile Omului. Hotărîrea
CEDO din 18.05.2004 – Prodan versus Moldova. Protecţia dreptului
proprietăţii (pr.1, art.1). Răspunderea pentru prejudiciul cauzat de o
autoritate publică sau de o persoană cu funcţie de răspundere. În:
Monitorul Oficial al RM, ediție specială, nr.3, 2005.

Recomandări ale CSJ și ÎS „Cadastru”

21. Recomandarea CSJ nr.7 privind examinarea cererilor despre
recunoașterea dreptului de proprietate asupra construcțiilor
neautorizate.
22. Recomandarea CSJ nr.8 privind repartizarea terenului (lot de
pămînt) pentru construcţia casei individuale.
23. Recomandarea CSJ nr.12 privind cuantumul taxei de stat la
depunerea cererii de chemare în judecată în litigiile de reparare a
prejudiciului moral.
24. Recomandarea CSJ nr.24 privind punerea în aplicare a prevederilor
Legii nr.155 din 05.07.2012 pentru modificarea şi completarea
Codului de procedură civilă al Republicii Moldova.
25. Scrisoarea Î.S. Cadastru nr. 01-06/7427 din 19.07.2013, publicată în
e-Biblioteca Î.S. „Cadastru” și filialele acesteia.
26. Scrisoarea Î.S. Cadastru nr. 01-06/9308 din 09.09.2013, publicată în
e-Biblioteca Î.S. „Cadastru” și filialele acesteia.
27. Scrisoarea Î.S. Cadastru nr. 01-06/5238 din 19.05.2014, publicată în
e-Biblioteca Î.S. „Cadastru” și filialele acesteia.
28. Scrisoarea Î.S. Cadastru nr. 01-06/7059 din 01.07.2014 publicată în
e-Biblioteca Î.S. „Cadastru” și filialele acesteia.