Aplicarea principiilor didactice în lecțiile de istorie

Principiile didactice sunt criterii şi teze de bază, fundamentale, unitare şi generale,

cerinţe cu caracter logic care stau la baza proiectării, organizării şi desfăşurării activităţilor
procesului de predare-învăţare1.
Obiectul istorie nu poate realiza obiectivele educaţionale, fără cunoaşterea principiilor
didactice. Principiile didactice exprimă cerinţe generale legate de procesul de învăţământ,
derivate dintr-un sistem de activităţi necesare realizării obiectivelor educative. Acestea au în
vedere formarea şi dezvoltarea psihică a personalităţii în procesul comunicării şi
intercomunicării. Din aceste considerente, principiile didacticii au caracter „general, normativ,
dinamic, sistemic şi deschis".
Principiile generale ale educaţiei sunt structurate de cercetători
în două categorii2:
-principiile didactice;
-principiile activităţii educative.
În acest referat voi trata strict principiile didactice și aplicabilitatea lor în lecțiile de
istorie.
Elevul, subiectul nostru ce trebuie educat nu constituie o masa morfa cu nivel
educational constant si ridicat, ci constituie o diversitate de caractere, dezvoltari psihice,
temperamente diverse,si nivel de educatie diferit de la individ la individ.Elevii au foarte
diferita si dorinta de a invata. La inceput,cei mai multi vin la scoala, cu dorinta de a se
conforma; ulteriorintervine motivatia si interesul cunoasterii. Obiectivele urmǎrite in predarea
– invǎtarea fiecǎrei discipline scolare se realizeazǎ efectiv prin folosirea unor metode
adecvate si prin respectarea principiilor didactice de cǎtre cadrele didactice si elevi. Principiile
didactice sunt norme sau teze generale care orienteaza si imprima un sens functional
procesului de invatamant, asigurandu-i astfel premisele neceare indeplinirii obiectivelor si
sarnicilor pe care le urmareste in desfasurarea sa
Caracterul orientativ al principiilor didactice este determinat de complexitatea si
dinamismul procesului de invatamant, cauza pentru care adaptarea sa neintrerupta la situatii
noi se impune cu necesitate. Or, pentru ca acest lucru sa nu se faca in mod intamplator, sunt
necesare asemenea norme care sa-l calauzeasca pe profesor in activitatea sa. In cele din urma,
deci, aceste principii se refera la activitatea profesorului, iar prin intermediul ei, in mod
implicit, si la activitatea elevilor.
Principiile didactice indeplinesc o serie de functii deosebit de importante:
a) orienteaza traseul educativ in directia realizarii obiectivelor pe care si le-a propus
profesorul;
 b) normeaza practica educativa, deoarece intervineobligatia de a fi respectate niste
reguli psihologice,pedagogice, profesionale, stiintifice (principiul particularitatilor de varsta);
c) prescrie modurile in care trebuie relationate cunostintele
Principiile didactice sunt: Principiul insusirii constiente si active a cunostintelor,
priceperilor si deprinderilor; Principiul intuitiei sau unitǎtii dintre senzorial si rational, dintre
concret si abstract in procesul de invǎtǎmant; Principiul accesibilitǎtii sau al orientǎrii dupǎ
particularitǎtile de varstǎ si individuale ale elevilor; Principiul sistematizǎrii si continuitǎtii;
Principiul insusirii temeinice a cunostintelor, priceperilor si deprinderilor.
Desi fiecare principiu are cerintele sale specifice, proprii, intre ele existǎ o stransǎ
unitate si interdependentǎ.
Unitatea lor constǎ in faptul cǎ ele sunt subordonate aceluiasi scop – insusirea
temeinicǎ a cunostintelor. Deci, unitatea lor rezultǎ din unicitatea scopului spre care converg.
Interdependenta lor se manifestǎ si trebuie inteleasǎ intr-un dublu sens si anume:
respectarea cerintelor fiecǎrui principiu depinde de respectarea altor/altui principii/ principiu
si invers – respectarea fiecǎrui principiu contribuie la realizarea cerintelor altor principii.
Ỉntelegand interdependenta principiilor didactice in acest sens, putem afirma cǎ fiecare dintre
ele este, in raport cu altele, conditionat si conditionant.
Principiul insusirii constiente si active a cunostintelor.
Aplicabiliatea acestui principiu in lectiile de istorie are o deosebita importanta . A
invǎta constient inseamnǎ a intelege cunostintele memorate, importanta si necesitatea insusirii
lor.Insusirea activǎ a cunostintelor inseamnǎ dobandirea lor prin eforturi intelectuale
sustinute, fapt ce implicǎ: efectuarea de catre subiect a unor operatii de selectare a
cunostintelor esentiale, de prelucrare, interpretare si sistematizare a acestora; de memorare
logicǎ a faptelor istorice,a datelor semnificative. Insusirea activǎ a cunostintelor se defineste,
de asemenea, prin prezenta interesului si a curiozitǎtii de a cunoaste cat mai multe adevǎruri
istorice. Ỉn procesul de invǎtǎmant intelegerea poate fi facilitatǎ si realizatǎ prin respectarea
mai multor conditii, dintre care:
Prezentarea si perceperea clarǎ a unui material didactic adecvat, a unor date, fapte si
exemple concrete care ilustreazǎ cunostintele teoretice ce urmeazǎ a fi insusite de elevi. Prin
perceperea materialului didactic se creeazǎ fondul de reprezentǎri care constituie, impreunǎ cu
limbajul veritabile puncte de srijin in procesul de formare/formulare si intelegere si memorare
a cunostintelor predate.
Folosirea achizitiilor cognitive anterioare in procesul de predare – invǎtare, fapt ce
necesitǎ actualizarea lor selectivǎ si integrarea noilor cunostinte in sistemul cunostintelor
actualizate selectiv.
Expunerea sistematicǎ, coerentǎ si accesibilǎ a cunostintelor de cǎtre profesor,
reprezintǎ o conditie esentialǎ a intelegerii. Limbajul folosit in predare sǎ fie cunoscut de elevi
iar ideile si notiunile noi sǎ fie prezentate si analizate intr-o ordine logicǎ, in stransǎ legǎturǎ
unele cu altele, raportate selectiv la cunostintele anterioare si integrate in sitemul acestora.
 Principiul intuitiei

Principiul intuitiei este o normǎ didacticǎ care exprimǎ necesitatea ca procesul de

formare si insusire a generalizǎrilor si deprinderilor sǎ se sprijine pe perceperea unui material
didactic natural sau confectionat, a unor exemple si fapte concrete, asigurandu-se, astfel,
unitatea dintre imagine si abstractia, dintre cunoasterea senzorialǎ si cunoasterea logicǎ in
procesul de invǎtǎmant. De aceea se impune ca profesorul sǎ selecteze cu grijǎ si atentie
materialul intuitiv, in functie de scopul si continutul informational al lectiei, de specificul
obiectului de invǎtǎmant. Materialului intuitiv (atlase istorice,,dictionar istoric)sǎ fie prezentat
la momentul oportun in desfǎsurarea lectiei si la un loc vizibil, care sǎ permitǎ perceperea lui
optimǎ de cǎtre toti elevii. Perceperea optimǎ nu echivaleazǎ cu reflectarea sub forma unor
simple imagini figurative a materialului prezentat; ea presupune o atitudine activǎ a
subiectului cunoscǎtor a acestuia, in ordonarea si structurarea elemetelor, in modificarea unor
factori, in stabilirea unor relatii, concretizatǎ deci in actiunea efectivǎ a elevului cu materilul
didactic.

Principiul legǎrii teoriei de practicǎ

Acest principiu impune ca elevii, indrumati de profesor sau independent, sǎ aplice in

diferite activitǎti cunostintele teoretice insusite in scopul formǎrii unor priceperi si deprinderi
corespunzǎtoare. Aceasta este o cerintǎ fundamentalǎ, definitorie a acestui principiu, a cǎrei
realizare este conditionatǎ de respectarea alteia. Profesorul intervine numai atunci cand elevii
se aflǎ in impas, nu mai pot continua activitatea sau cand comit erori, pentru a le inlǎtura.
Modalitǎti de aplicare a cunostintelor in practicǎ: realizarea unor schite, proiecte, aparate pe
baza cunostintelor insusite;vizite in unitǎti istorice, social – culturale. Importanta respectǎrii
acestui principiu rezidǎ in urmǎtoarele efecte ce pot fi obtinute: se formeazǎ o motivatie
superioarǎ, reprezentatǎ de convingerea elevilor privind valoarea, importanta si necesitatea
cunostintelor teoretice pentru viata si activitatea omului, se dezvoltǎ spiritul de observatie,
gandirea, memoria, vointa, imaginatia, atentia – implicate in activitǎtile respective.

Principiul accesibilitǎtii

Este cunoscut cǎ perceptia, memoria, gandirea, limbajul, imaginatia, atentia, vointa,

prezintǎ particularitǎti si niveluri de dezvoltare diferite de la o varstǎ la alta.
Datǎ fiind aceastǎ realitate psihologicǎ, diferentiatǎ calitativ de la o perioadǎ de varstǎ
la alta, se impune cerinta, exprimatǎ de acest principiu, ca profesorul sǎ tinǎ seama de aceste
particularitǎti, de nivelul de dezvoltare fizca si de pregǎtire a elevilor in procesul de
transmitere a cunostintelor si de formare a priceperilor si deprinderilor. A lua in considerare
aceste aspecte inseamnǎ sǎ adapteze gradul de dificultate a cunostintelor si temelor si volumul
lor, precum si procedeele folosite la nivelul de dezvoltare pizca a elevilor. Este necesar ca
profesorul sǎ cunoascǎ toate aceste particularitǎti individuale, sǎ gǎseascǎ si sǎ foloseascǎ
metode si procedee corespunzǎtoare lor pentru a asigura succesul la invǎtǎturǎ al fiecǎrui elev.
Principiul sistematizǎrii si continuitǎtii cunostintelor

Este o normǎ didacticǎ conform cǎreia transmiterea si insusirea cunostintelor trebuie

sǎ aibǎ continuitate, logicitate, aceasta echivaland cu organizarea logicǎ riguroasǎ a
continutului informational si a actiunilor realizate de profesor si elevi. In mod obiectiv,
respectarea acestui principiu este asiguratǎ de succesiunea si structurarea in unitǎti logice a
cunostintelor in cadrul programelor si manualelor scolare. Este necesar insǎ ca si profesorul
sǎ realizeze in predare aceastǎ succesiune, inlǎntuire logicǎ a cunostintelor.

Principiul insusirii temeinice a cunostintelor

Este o normǎ didacticǎ conform cǎreia cunostintele esentiale insusite trebuie pǎstrate
timp indelungat pentru a putea fi reproduse si aplicate cand va fi necesar.

Pentru a asigura insusirea temeinicǎ a cunostintelor se impune respectarea

urmǎtoarelor cerinte:

a) respectarea in activitatea de predare – invǎtare a celorlalte principii didactice;

b) cunoasterea scopului invǎtǎrii, a importantei si utilitǎtii cunostintelor, priceperilor si

deprinderilor;

c) repetarea cunostintelor.

Prin cerintele legice pe care le exprimǎ, principiile didactice corespund logicii interne
a obiectivelor de invǎtǎmant, logicii cunoasterii realizate de elevi in procesal de invǎtǎmant,
legilor invǎtǎrii scolare, unor mecanismo neurofiziologice ale invǎtǎrii, caracterului stadial al
dezvoltǎrii psihice si idealului educational al scolii romanesti contemporane. .
 Bibliografie

Bunescu, Principii de organizare si desfǎsurare a procesului de invǎtǎmant, in „Didactica”,

Bucuresti, Editura Didacticǎ si Pedagogicǎ, 1982.
Oprescu N., Principiile procesului de invǎtǎmant in „Curs de pedagogie”, Bucuresti CMUB,
1988.
Cerghit, Ioan, Perfectionarea lectiei in scoala moderna,E.D.P., Bucuresti, 1983.
Ionescu Miron, Radu I., Didactica modernǎ, Cluj-Napoca, Editura Dacia, 1995.