7.

Terapie dublă antiplachetară în tratamentul paciențienților cu indicație pentru

anticoagulante orale
7.1 Stratificarea riscului și strategii de a imbunatati rezultatele dupa interventie coronariana
percutanata.

Aproximariv 6-8% din pacienții ce au fost supuși unei PCI au indicație la tratamentul pe termen lung cu
anticuagulante orale, în condițiile unei fibrilații atriale, valve mecanice sau trombembolismul venos.
Comparativ cu simpla terapie anticuagulantă, asocierea DAPT și a OAC au ca rezultat o creșterede două
trei ori a complicațiilor hemoragice. Prin urmare, acești pacienți trebuie considerați cu risc crescut de
sângerare, iar indicația pentru OAC trebuie reevaluată și tratamentul trebuie continuat numai dacă
există o indicație convingătoare (de ex. paroxistică, persistentă sau permanentă cu CHA2DS2-VASc
[insuficiență cardiacă, hipertensiune arterială, vârstă ≥75 (2 puncte), diabet, accident vascular cerebral
(2 puncte) , ≥2 la femei; valvă mecanică; recente (adică 6 luni) sau antecedente de tromboză venoasă
profundă recurentă sau embolie pulmonară}. În schimb, trebuie depuse toate eforturile pentru a
implementa strategii pentru a minimiza complicațiile legate de PCI la acești pacienți (Tabelul 4).

În special, durata terapiei triple trebuie să fie limitată sau omisă după externarea din spitalului, ținând
cont de ischemia (de exemplu, complexitatea tratamentului bolilor coronariene acute, considerațiile
tehnice în ceea ce privește tehnicile de implantare a stentului și rezultatele lui) precum și riscurile de
sângerare.

În timp ce scorurile de risc ischemic prevăd, de asemenea, rezultate sângerare la AF, sugerând o
suprapunere considerabilă între factorii de risc asociați cu rezultatele ischemice și hemoragice, scorurile
multiple de risc de sângerare, inclusiv HAS-BLED au demonstrat că depășesc performanțele CHADS2
[insuficiență cardiacă, hipertensiune arterială, vârstă, diabet zaharat, CHA2DS2-VASc în predicția riscului
de sângerare.