TE CREDEAI CUMVA DE{TEPT?

Încep s\ m\ întreb…

Cartea de fa]\ este o culegere de întreb\ri [i

r\spunsuri. Întreb\rile au fost selectate din seria
de chestionare bizare [i provocatoare puse de pro-
fesorii celebrelor universit\]i Oxford [i Cambridge
poten]ialilor candida]i la admitere – a[a-numi-
tele întreb\ri Oxbridge. Ideea este aceea de a-i
identifica astfel pe studen]ii cu adev\rat inteli-
gen]i – cei care gândesc zi-lumin\, ca s\ spunem
a[a. Extraordinar în privin]a acestor întreb\ri
este caracterul lor incitant [i provocator pentru
intelect. Dar nu trebuie s\ fii un poten]ial viitor
student al uneia dintre cele dou\ universit\]i
pentru ca neuronii s\-]i fie pu[i în mi[care de în-
treb\ri precum „Care c\r]i sunt nocive pentru

Bine c\ e [ti tu de[t 11

ept!
dumneavoastr\?“, „Au cerceta[ele o agend\ po-
litic\?“ sau „Ce se întâmpl\ când scapi din mân\
o furnic\?“
În general, trecem prin via]\ f\r\ a gândi prea
mult. {i, la urma urmei, nici nu este nevoie. Fie-
care dintre noi are propria sa rezerv\ de cuno[-
tin]e [i experien]\, care îi ofer\ în mod automat,
cu un minimum de efort, r\spunsul dorit, [i de
cele mai multe ori acest r\spuns automat este
suficient. Dar întreb\rile din aceast\ carte nu
permit a[a ceva. De[i sunt surprinz\toare, fasci-
nante, ciudate, copil\re[ti [i uneori chiar ener-
vante, au în comun faptul c\ v\ invit\ s\ gândi]i.
Cum acest lucru este atât de rar, genereaz\ o în-
cântare instantanee. Când le-am adresat priete-
nilor mei unele dintre aceste întreb\ri, mai întâi
au izbucnit în râs, dup\ care au început s\ vin\
cu idei… nesfâr[ite.
Cred c\ omului îi place de fapt s\ gândeasc\.
E ceva antrenant, ceva ce ne ajut\ s\ ne sim]im
mai vii. Uita]i-v\ la cei care dezleag\ careuri de
sudoku sau cuvinte încruci[ate; [i ]ine]i seama
c\ asemenea jocuri au devenit aproape o rutin\.
Cu adev\rat minunat în privin]a acestor între-
b\ri este num\rul considerabil de moduri de gân-
dire pe care le faciliteaz\. Fiindc\ niciuna dintre

12 JO HN FA RN DON
ele nu are un r\spuns „corect“, unic. Unele par
imposibile la prima vedere, dar uimitor e faptul
c\, folosind câteva cuno[tin]e de ici, un dram de
logic\ de colo [i o doz\ substan]ial\ de dis-
pozi]ie juc\u[\, putem ajunge la un r\spuns ac-
ceptabil… sau la un motiv rezonabil de tip „de
ce nu?“.
R\spunsurile oferite aici, desigur, îmi apar]in,
[i nu se doresc a fi modele destinate studen]ilor.
Nu sunt nici m\car r\spunsurile pe care le-a[ da
eu în mod necesar dac\ a[ fi pus în fa]a unui in-
tervievator. Nu mi s-a p\rut deloc util s\ încerc
s\ m\ transpun în starea de spirit paralizat\ de
team\ [i de presiunea unei examin\ri! {i nu am
avut inten]ia s\ ofer r\spunsuri „corecte“. La drept
vorbind, sunt convins c\ unul dintre examinato-
rii de la Oxford ori Cambridge [i-ar pune mâinile
în cap auzind unele dintre ideile mele. R\spun-
surile pe care le prezint eu în carte au doar rolul
de a stârni mintea, de a-i da cititorului de gândit
[i de a-i oferi sugestii cu privire la posibilele r\s-
punsuri [i la semnifica]ia real\ a întreb\rilor.
Fiece întrebare este altfel decât celelalte [i
incit\ un alt tip de r\spuns. În general, am încer-
cat s\ confer r\spunsurilor pe cât posibil un ca-
racter neutru, pentru a v\ l\sa dumneavoastr\,

Bine c\ e [ti tu de[t 13

ept!
cititorilor, pl\cerea de a gândi. Exist\ totu[i unele
întreb\ri la care un r\spuns personalizat era ine-
vitabil. Tot la nivel general, m-am str\duit s\
r\spund în mod direct, evitând înv\luirile inteli-
gent-evazive, cu toate c\ [i ele pot fi extrem de
interesante [i de creative. Când a fost întrebat
„Cum a]i folosi un barometru pentru a m\sura
în\l]imea unui bloc de locuin]e?“, regretatul Cle-
ment Freud a oferit – de[i [tia ce r\spuns este
a[teptat de la el – o superb\ serie de op]iuni aiu-
ritoare, printre care s\ arunci barometrul de pe
acoperi[ [i s\ cronometrezi în cât timp ajunge
jos sau s\-l mituie[ti pe portar ca s\-]i spun\ el
în\l]imea blocului [i a[a mai departe. R\spunsul
corect – [i cu atât mai interesant – este, desigur,
acela c\ trebuie s\ m\sori presiunea atmosferic\
la parter [i pe acoperi[, calculând în\l]imea pe
baza diferen]ei dintre cele dou\ valori. La majo-
ritatea întreb\rilor din carte eu am oferit acest
tip de r\spuns, pentru ca dumneavoastr\ s\ ave]i
libertatea de a fi cât de inventiv dori]i.
Nu exist\, fire[te, o re]et\ anume pentru r\s-
punsuri. Ziari[tii care s-au aplecat asupra în-
treb\rilor au declarat c\ sunt de tipul „gândirii
laterale“ – sintagm\ lansat\ de Edward de Bono
în celebra sa carte din 1967, The Use of Lateral

14 JO HN FA RN DON
Thinking. Spre deosebire de „gândirea critic\“,
standard, care tinde s\ evalueze caracterul veridic
al unei afirma]ii, „gândirea lateral\“ presupune
utilizarea afirma]iilor ca imbolduri spre formula-
rea unor idei cu totul noi, uneori chiar neînrudite.
Deoarece modul nostru de a gândi tinde s\ ur-
meze trasee bine stabilite, avem nevoie de instru-
mente care s\ ne provoace s\ adopt\m direc]ii
complet novatoare. Un exemplu în acest sens
este generarea de noi idei pentru o campanie pu-
blicitar\, de pild\, alegând un cuvânt oarecare din
dic]ionar [i încercând s\ vedem ce concepte noi
ne stârne[te în privin]a subiectului. Tehnicile de
acest gen pot fi adesea eficiente.
Oricum, întreb\rile din cartea de fa]\ nu au la
baz\ doar gândirea lateral\. Sunt unele despre
care putem spune acest lucru. Trebuie s\ gânde[ti
lateral, spre exemplu, pentru a g\si o modali-
tate de a-]i cânt\ri capul. Dar multe altele ne cer
doar s\ gândim singuri, cu propria noastr\ minte.
Unele ne contrazic ideile preconcepute. Altele ne
impun s\ lu\m în considerare problemele cu care
se confrunt\ lumea întreag\. O alt\ categorie
ne îndeamn\ s\ ne întreb\m de ce lucrurile sunt
a[a cum sunt în societatea noastr\. Câteva ri-
dic\ întreb\ri fundamentale cu privire la natura

Bine c\ e [ti tu de[t 15

ept!
realit\]ii [i a existen]ei, iar unele ne solicit\
doar opinia.
A[ spune c\ esen]ial în g\sirea r\spunsului la
întreb\rile din aceast\ carte este s\ ne oprim
pentru o clip\ [i s\ ne gândim ce înseamn\ între-
barea respectiv\ sau, [i mai bine, ce altceva mai
înseamn\ ea. Cel mai pu]in interesant r\spuns [i
cel mai pu]in „de[tept“ este cel care ne vine în
mod automat. Este posibil ca acest r\spuns s\
ignore subtil îns\[i esen]a întreb\rii. La întrebarea
„Care c\r]i sunt nocive pentru dumneavoastr\?“,
spre exemplu, este mult prea u[or s\ ne l\s\m
atra[i de un cli[eu referitor la c\r]ile cu o mora-
litate dubioas\; la fel de simplu este s\ conferim
r\spunsului un caracter mai interesant prin mo-
dul în care ne justific\ alegerea. Dar nu crede]i c\
merit\ s\ explor\m întreb\rile de acest tip mai
în profunzime – s\ ne întreb\m, de pild\, ce în-
seamn\ „nociv“?
Exist\ unele întreb\ri, precum „Ce procent
din volumul total de ap\ al lumii este con]inut
într-o vac\?“ sau „Ce popula]ie are districtul
Croydon?“, care par a necesita cuno[tin]e de spe-
cialitate. E nemaipomenit dac\ [ti]i r\spunsul!
Dar cu adev\rat incitant\ [i „istea]\“ este încerca-
rea de a ajunge la un r\spuns f\r\ a fi în posesia

16 JO HN FA RN DON
unor date specializate. Uimitor este c\ acest
lucru nici m\car nu e atât de dificil pe cât a]i putea
crede. Nu trebuie decât s\ v\ p\stra]i mintea
limpede [i s\ manevra]i cu abilitate cuno[tin]ele
sumare de care dispune]i.
Am adaptat titlul acestei c\r]i pornind de la
una dintre întreb\rile Oxbridge, „Consideri c\ e[ti
de[tept?“ Pentru a r\spunde la asemenea între-
b\ri chiar e nevoie s\ fii de[tept – uimitor, amu-
zant, incitant, iritant, în[el\tor, juc\u[, profund
[i extrem de de[tept. Oricine poate fi a[a. Fiindc\
important\ nu este cunoa[terea [i nici educa]ia,
ci capacitatea de a-]i plia [i extinde gândirea în
cele mai variate [i mai ciudate moduri. Iar une-
ori, numai asta putem face. Pe de alt\ parte, teri-
toriul nu este exclusiv al celor suficient de
noroco[i pentru a ob]ine un loc la Oxford sau
Cambridge. Fiindc\ nu exist\ obstacol mai mare
în calea de[tept\ciunii decât arogan]a [i senti-
mentul autosuficien]ei.
 Consideri c\ e[ti de[tept? (Drept, Cambridge)

Iat\ o întrebare cu adev\rat chinuitoare! R\s-

punde]i, modest, „nu“, iar cel care v\ intervie-
veaz\ poate s\ v\ cread\ pe cuvânt [i s\ v\ refuze
admiterea la Oxford ori Cambridge unde, firesc,
numai de[tep]ii sunt accepta]i (sau cel pu]in a[a
se spune). R\spunde]i „da“ [i risca]i s\ vi se su-
gereze c\ de fapt sunte]i naiv. Pentru început,
se presupune c\ examinatorul, prin îns\[i natura
pozi]iei lui (de cealalt\ parte a baricadei inter-
viului), este mai de[tept decât dumneavoastr\,
iar dând de în]eles c\ v\ considera]i la nivelul lui
v\ t\ia]i craca de sub picioare! Pe de alt\ parte,
niciun individ care este foarte sigur de propria
sa de[tept\ciune nu poate fi prea inteligent [i
nici m\car suficient de deschis la minte pentru a
înv\]a, iar asta e ceea ce trebuie s\ fac\ orice stu-
dent bun. {i totu[i, dac\ alege]i calea de mijloc

Bine c\ e [ti tu de[t 19

ept!
a unui r\spuns incert, ve]i l\sa impresia cuiva
prea nesigur [i prea moale pentru a fi o verita-
bil\ stea Oxbridge…
Înc\ din vremea Greciei antice, termenul „de[-
tept\ciune“ a avut o anume tonalitate negativ\.
În conformitate cu Aristotel, de[tept\ciunea era
doar capacitatea de a în]elege cum po]i ob]ine
ceva, f\r\ fundamentul virtu]ilor necesare. Dup\
p\rerea lui, nimeni nu poate fi în]elept f\r\ a fi
deopotriv\ bun [i de[tept. Platon avea o opinie
similar\, afirmând: „Ignoran]a complet\ este un
r\u, dar nu teribil, nu exagerat [i în mod cert nu
cel mai mare dintre toate; dar o de[tept\ciune
deosebit\ [i înv\]\tura bogat\, dac\ sunt înso-
]ite de o preg\tire insuficient\, constituie un necaz
mult mai mare.“ De atunci, de[tept\ciunea a
avut imaginea unei calit\]i mai degrab\ îndo-
ielnice, înrudite cu viclenia, pe de o parte, [i cu
fanfaronada, pe de alta. Satana lui Milton era
considerat „de[tept“ – la fel ca Frankenstein al
lui Mary Shelley. Poate c\ diavolul o fi de[tept,
dar numai îngerii sunt în]elep]i.
Prin urmare, a afirma c\ sunte]i de[tept poate
fi similar cu a declara c\ sunte]i ori viclean, ori
fanfaron, ori chiar fraier, fiindc\ niciun în]elept
nu s-ar crede de[tept [i niciun om cu adev\rat

20 JO HN FA RN DON
de[tept nu ar recunoa[te deschis c\ este… de[tept.
Dup\ cum spunea La Rochefoucauld, „Este o do-
vad\ de mare de[tept\ciune s\ [tii când s\-]i as-
cunzi de[tept\ciunea.“ Într-un tratat mult prea
pompos intitulat Mari opere de art\ [i ce anume le
confer\ m\re]ie, datând din 1925, F.W. Ruckstull
rezuma astfel atitudinea general\ în fa]a para-
delor de de[tept\ciune: „O fi fost Manet un
mare artist, dar miopia moral\ l-a condamnat s\
r\mân\ cantonat în rândurile me[te[ugarilor ba-
nali, dar de[tep]i.“ Asta crede Ruckstull despre
Manet… Chiar [i str\lucitul Oscar Wilde s-a v\-
zut nevoit s\-[i proclame de[tept\ciunea cu un
dram de autoironie, astfel: „Sunt atât de de[tept,
încât uneori nu pricep nici m\car un singur cu-
vânt din ceea ce spun.“ Iar acesta este, probabil,
r\spunsul perfect la întrebarea din titlu.
Desigur, dac\ a[ fi întrebat „Consideri c\ e[ti
inteligent?“, poate c\ a[ r\spunde altfel. Inteli-
gen]a are mult mai pu]ine nuan]e negative decât
de[tept\ciunea. Aceasta din urm\ este competi-
tiv\, în timp ce inteligen]a are alura obiectivit\]ii.
Totu[i, problemele sunt la fel de numeroase [i în
acest caz, fiindc\ nu exist\ o modalitate unanim
acceptat\ de a defini sau a m\sura inteligen]a.

Bine c\ e [ti tu de[t 21

ept!
Testele de inteligen]\ se bucur\ de o credibilitate
doar pu]in mai mare decât jocurile [i concursu-
rile de cultur\ general\ în ceea ce prive[te eva-
luarea ei, fiindc\ s-a dovedit c\ sunt puternic
influen]ate de preg\tirea anterioar\, iar gama
testelor este, de asemenea, dependent\ de vari-
abila cultural\. Prin urmare, dac\ a]i fi întrebat
„V\ considera]i inteligent?“ [i dac\ a]i r\spunde
„Da, am un IQ de 155“, intervievatorul v-ar în-
demna mai degrab\ s\ intra]i în rândurile Mensa
decât la un colegiu de la Oxford ori Cambridge.
Fire[te îns\ c\ examinatorul ar putea fi dat pe
spate de îndr\zneala unui candidat care ar r\s-
punde „Da, sunt atât de de[tept pe cât dori]i s\
fiu“ [i care ar începe apoi s\ [i demonstreze acest
lucru cu ingeniozitatea unui Cyrano de Bergerac
care-[i pream\re[te nasul. La urma urmei, min]ile
de[tepte de la Oxford sau Cambridge sunt deja
condamnate s\ fie privite cu o anume doz\ de
suspiciune [i invidie, a[a c\ de ce nu ar primi cu
bra]ele deschise pe cineva gata s\ se delecteze
cu exact acea calitate care le scoate pe ele în evi-
den]\? În conformitate cu nepoata lui Words-
worth, Elizabeth, într-o vorb\ de duh din 1890,
zarurile au fost deja aruncate:

22 JO HN FA RN DON
 Dac\ omul bun ar fi [i-nv\]at,
Iar cel înv\]at [i el bun ar fi,
Mai bun\-ar fi lumea decât vreodat’
Am putea s\ credem ori am b\nui.
Îns\, cum se face, v\d c\ niciodat’
Niciun om nu este cum ar trebui;
Cel bun hain este cu cel înv\]at,
Iar cel înv\]at – crud e cu bunii!

Ce se întâmpl\ când scapi din mân\ o

furnic\? (Fizic\, Oxford)

A]i putea oferi cele mai variate r\spunsuri la

întrebarea de mai sus – umoristice sau ome-
noase, teribil de banale ori profund existen]iale.
Îns\, fiind o problem\ de fizic\, ar fi de dorit s\
abord\m aici perspectiva [tiin]ific\ asupra pr\-
bu[irii himenopterelor.
Prima variant\ de r\spuns ar fi deci aceea c\
furnica – dac\ este vorba despre specia nezbu-
r\toare, f\r\ aripi – cade la p\mânt, accelerând
spre sol ca urmare a atrac]iei gravita]ionale reci-
proce exercitate între insect\ [i p\mânt. Pleosc!
Dar lucrurile nu sunt chiar atât de simple. Furni-
cile sunt a[a de mici [i de u[oare, încât c\derea

Bine c\ e [ti tu de[t 23

ept!
lor este considerabil frânat\ de rezisten]a aeru-
lui, adic\ de coliziunea insectelor cu numeroa-
sele molecule de aer. Astfel, în vreme ce un om
poate atinge o vitez\ maxim\ – terminal\, i-am
putea spune – de aproximativ 50–90 m/s, majo-
ritatea furnicilor sunt atât de u[oare, încât viteza
lor „terminal\“ este suficient de mic\ pentru a le
permite s\ pluteasc\ lin în jos, asigurându-le su-
pravie]uirea atât în timpul c\derii, cât [i la im-
pactul cu solul.
Cercet\ri recente efectuate în regiunile tropi-
cale din Peru au demonstrat c\ furnicile lucr\-
toare f\r\ aripi fac parte dintre speciile animale
zbur\toare ale lumii sau, mai degrab\, plutitoare.
Când dai drumul de sus unei furnici, aceasta
se pr\bu[e[te mai întâi vertical. Apoi, asemenea
unui practicant al skydiving-ului în primele
momente ale c\derii libere – insecta î[i întinde
picioarele pentru a-[i m\ri capacitatea de frânare
[i de control. În cele din urm\, mi[cându-[i
membrele pentru a controla direc]ia prin inter-
mediul frân\rii, trece la o plutire lin\, cu aproxi-
mativ 4 m/s. Aparent plute[te înapoi, cu spatele,
fiindc\ picioarele din spate sunt mai lungi decât
cele anterioare.

24 JO HN FA RN DON
 Dar fizica nu se opre[te aici, fiindc\ pân\ [i
într-o mi[care simpl\, precum l\sarea unei fur-
nici s\ cad\, se activeaz\ o serie complex\ de
for]e de ac]iune [i de reac]iune. Trebuie s\ ne
amintim, de exemplu, c\ atrac]ia gravita]io-
nal\ are un caracter mutual. Astfel, când scapi
din mân\ o furnic\, aceasta cade spre sol, dar
concomitent solul se deplaseaz\ în sus, spre
ea. Desigur, masa furnicii este atât de mic\, iar
cea a P\mântului atât de mare, încât mi[carea
ascendent\ a solului este infinitezimal\, dar
alte m\sur\tori de precizie ne asigur\ c\, de[i
extrem de redus\, ea exist\ în realitate. În plus,
a[a cum arat\ a treia lege a mi[c\rii formulate
de Newton, fiecare ac]iune are o reac]iune egal\
[i de sens contrar. În consecin]\, ac]iunea de a
da drumul din mân\ unei furnici va avea pro-
pria sa reac]iune, indetectabil de mic\, asupra
mâinii dumneavoastr\.
{i, dac\ tot vorbim despre mi[c\ri indetec-
tabil de mici, s\ ne amintim de teoria haosului
[i de celebra aser]iune f\cut\ de Edward Lorenz,
anume c\ „b\taia din aripi a unui fluture în Bra-
zilia poate declan[a o tornad\ în Texas“ – dat
fiind faptul c\ infimele deplas\ri de aer cauzate
de aripile fluturelui pun în ac]iune un vârtej tot

Bine c\ e [ti tu de[t 25

ept!
mai amplu [i mai complex de mi[c\ri, care cul-
mineaz\ cu o tornad\ undeva departe. Prin ur-
mare, chiar [i un eveniment insignifiant cum
este c\derea unei furnici poate avea consecin]e
multiple [i imprevizibile la orice scar\, de la
cea minuscul\ la cea gigantic\. De aceea, este
imposibil s\ spunem cu certitudine ce se poate
întâmpla atunci când l\s\m o furnic\ s\ cad\.
Teoria generalizat\ a relativit\]ii, formulat\ de
Einstein, confer\ un aspect suplimentar acestui
caz aparent banal. În viziunea savantului, gra-
vita]ia ac]ioneaz\ prin distorsionarea conti-
nuumului spa]io-temporal. Astfel, chiar [i o
mi[care de amploare redus\ a masei – masa
furnicii care coboar\ spre p\mânt – va altera
infinitezimal ]es\tura spa]io-temporal\. {i, de-
sigur, mi[carea furnicii [i a p\mântului deopo-
triv\ vor determina – conform teoriei restrânse
a relativit\]ii – o modificare (inimaginabil de
mic\) a rela]iei dintre dumneavoastr\ [i insecta
în cauz\…
În ultim\ instan]\, r\spunsul la întrebarea
noastr\ depinde de ceea ce dori]i dumneavoastr\
s\ [ti]i.

26 JO HN FA RN DON
Dacă v-a plăcut acest fragment de carte, mai multe detalii despre
modalităţile de livrare şi plată puteţi găsi în paginile Nemira.ro.