Test 1

1. Sensul cuvântului cer: aspirație, dorință, năzuință

2. Urmează o enumerare.

3. Drumul dintre Oradea și Beiuș a fost asfaltat anul trecut.

4. Ești nimic și ești de toate. Vremuri trecute și pământuri viitoare.

5. Cunoașterea, plânsul, raiul, cerul etc.

6. Prin folosirea persoanei a II-a, autorul încearcă detașarea afectivă de la individual și concret
(propriile trăiri) și mimează trecerea la general și abstract (condiția umană și dualitatea sufletului).

7. Comentariu la roata stelelor / lume de jivine. Versurile exprimă ideea de ambivalență a sufletului
(complementaritatea binelui și a răului), prin 2 metafore de o rară forță expresivă prin opoziția
divin/lumesc (uman). Roate stelelor reprezintă ideea de adevăr, bine, frumos, absolutul, noblețea
idealului, veșnicia, desăvârșirea, în timp ce lumea de jivine reprezintă întruchiparea răului, a
păcatului, a instinctelor primare, minciuna, ipocrizia, decăderea, violența.

8. Titlul; Suflete, prund de păcate. Titlul desemnează personajul liric generic al adresării discursului
liric. Vocativul suflete, dublat de definirea metaforică prund de păcate, ilustrează accepția subiectivă
a poetului despre condiția umană, prin raportare la desăvârșire sau la divin.

9. Expresivitatea.

Test 2

1. Ivise: arătase, apăruse, vestește: anunță, înștiințează

2. cratima are rol de unire a două cuvinte diferite pronunțate cu rapiditatea impusă de ritmul textlui
(2 părți diferite de vorbire).

3. denotativ: în curte, conotativ: zăceau

4. Perspectivă obiectivă: narațiune la persoana a III-a, naratorul fiind omniscient, omniprezent și

obiectiv.

5. Stilul artistic (beletristic)

6. Vizibil: podoabe de buruieni populare și zarzavaturi înflorite zăceau firave și mucede. Imagine
auditivă: el bătu în geamlâcul pridvorului și sunetul sonor și repetat al degetului păru că vestește
întreaga fundătură de sosirea unui necunoscut.

7. Expresia se referă la sosirea toamnei și la sfârșitul verii luminoase.

8.