Sunteți pe pagina 1din 42

CUPRINS

CAPITOLUL I Importanţă şi actualitate. Motivaţia alegerii temei...........2

CAPITOLUL II Fundamentarea teoretică a temei. Dezvoltarea creativităţii


la şcolarul mic în cadrul orelor de limba şi literatura
română...............................................................4

CAPITOLUL III Locul şi rolul jocului în dezvoltarea creativităţii la vârsta


şcolară mica...................................................................17

CAPITOLUL IV Ipotezele,Obiectivele şi metodologia


cercetării.......................................................................24

4.1 Ipotezele de lucru....................................................24

4.2 Obiectivele cercetării..............................................24

4.3 Variabilele cercetării...............................................24

4.4 Selecţia subiecţilor..................................................25

4.5 Metode utilizate.......................................................25

4.6 Procedura utilizată. Etapele cercetarii.....................26

4.7 Analiza şi interpretarea rezultatelor........................28

CAPITOLUL V
Concluzii.......................................................................................................34

BIBLIOGRAFIE...........................................................................................36

ANEXE.........................................................................................................38

1
CAPITOLUL I

Precizarea temei si motivarea alegerii ei

1.1.Importanta si actualitatea temei


Problema principală a didacticii contemporane este aceea de a găsi
formele,mijloacele,procedeele,strategiile corespunzătoare pentru a reliza un
învățământ capabil să trezească la viață într-o măsură din ce în ce mai mare
forțele creatoare ale elevilor și să angajeze la învățătură întregului potențial
spiritual. Creativitatea are menirea de a forma o gândire
logică,creatoare,asigurând baza dezvoltării psihologice, atât de necesară
omului creator.
Invățarea matematicii cere un efort personal,un antrenament permanent al
gândirii,cere activizarea elevului în procesul instructiv educativ.Ca
învățământul matematic să poate face față acestor cerințe,cadrul didactic
trebuie să fie un novator,un descoperitor de noi mijloace și metode de
predare-învățare-evaluare.
Modernizarea învățământului matematic presupune elaborarea și însușirea
de către copii a conținuturilor specifice,printre care un loc aparte îl ocupă
utilizarea jocului didactic .

1.2 Motivarea alegerii temei


Alegerea acestei teme este motivată de rolul incontestabil al acestui
conținut în dezvoltarea și stimularea creativității elevilor..Dacă gândirea
copilului este stimulată în mod sistematic,simțind bucuria fiecărui succes
atunci interesul și dragostea pentru o materie sporește.Eficiența jocului
didactic,precum si a altor metode,depinde de cele mai multe ori de felul în
care invatatorul/profesorul poate să asigure o concordanță între tema jocului
și materialul didactic existent,de felul în care știe să folosească civântul ca
mijloc de îndrumare a copiilor prin întrebări,indicații,ezplicații,aprecieri.Prin
metodele folosite, copilul contribuie la soluționarea unor taine,deci lucrează
efectiv și în același timp gândește în mod original,creator.Metodele de
invatamant constituie o motivație pentru sarcinile didactice pe care le are de
rezolvat,copilul având dorința puterea și curiozitatea de a cunoaște,de a
afla.Acesta influențează benefic toate componentele psihicului elevului,fiind
necesar mai târziu la toate disciplinele științifice,ca de altfel în orice
domeniu de activitate.Un motiv important pentru care mi-am ales această
temă este și că mi-am dorit să aduc o contribuție personală privind modul de

2
lucru cu copiii,să pun în valoare experiența personală acumulată și
cunoștințele din mai multe domenii dobândite de-a lungul anilor cât și din
școala postliceală.. În dorința de a-i face pe elevi să perceapă, să înțeleagă și
de a le forma capacitatea pentru a face față cerințelor în clasele primare, am
căutat să folosesc metode și procedee cât mai pe înțelesul copiilor.

3
CAPITOLUL II

Fundamentarea teoretică a temei.Dezvoltarea creativităţii la şcolarul


mic în cadrul orelor de limba şi literatura română

Conceptul de creativitate

Termenul de creativitate este foarte general şi a fost introdus în


vocabularul psihologiei americane în deceniul al patrulea al secolului nostru
pentru a depăşi limitele vechiului termen de talent. Nota comună este cea de
originalitate, deci talentul corespunde creativităţii de nivel superior. Toţi
oamenii sunt în diverse grade creativi şi numai unii din ei sunt talentaţi.
Totodată se consideră că oricare din activităţi sau profesiuni poate fi
desfăşurată la un nivel înalt de creativitate. Talentul a fost conceput ca o
dezvoltare superioară a aptitudinilor generale şi speciale şi ca o fericită
îmbinare a lor. Creativitatea însă, precum vom vedea, include structuri mai
complexe de personalitate, depăşind aptitudinile.
O perspectivă etimologică a termenului de creativitate conduce la
cuvântul latin creare –a făuri. G.W.Allport este cel care a optat pentru
folosirea termenului de creativitate în 1937. ,,Creativitatea ...este un
proces ,care duce la un anumit produs, caracterizat prin originalitate sau
noutate şi prin valoare sau utilitate pentru societate” ( Al. Roşca 1972).
În psihologie, conceptul de creativitate are următoarele trei accepţiuni:
a) de comportament şi activitate psihică creativă;
b) de structură a personalităţii sau stil creativ;
c) creativitate de grup, în care interacţiunile şi comunicarea mijlocesc
generarea de noi idei, deci duc la efecte creative.
În sens larg, creativitatea desemnează capacitatea indivizilor de a
produce idei, soluţii, probleme care nu au o valoare socială deosebită, dar
sunt noi pentru individul sau grupul care le-a produs. Atributul de creativ
semnifică nota de originalitate în activitate şi în produsele acesteia.
Proiectarea tehnică şi însăşi proiectele la care se ajunge sunt creative. Despre
însuşi subiectul ce se exprimă şi întreprinde o activitate se spune că este mai
mult sau mai puţin creativ.
Orice subiect dispune de un potenţial creativ pentru că fiecare subiect
posedă o experienţă pe care o prelucrează mereu şi variabil, uzând de
operaţii, tehnici şi scheme mintale.
Dacă la baza actelor creative de descoperire şi invenţie se află
potenţialul creativ individual sau de grup, atunci înseamnă că toată problema

4
constă în activarea şi realizarea sau valorificarea acestui potenţial. Concret,
se pune problema utilizării experienţei în noi situaţii, a regîndirii prin
stabilirea de noi raporturi între cunoştinţe şi prin restructurări de ansambluri.
În genere, se ajunge la noi idei sau proiecte prin transformări şi recombinări
ale datelor cognitive de care subiectul dispune. Prelucrarea informaţiilor
generează noi informaţii, favorizează producerea unor noi cunoştinţe ce nu
existau la punctul de pornire. În ordinea creativităţii, mai importante şi
relevante decât rezolvările de probleme date sunt punerile de noi probleme.
Dar pentru aceasta trebuie să se apeleze la euristică, ca subiectul să-şi pună
mereu noi întrebări şi să problematizeze în câmpul activităţii sale, pe care
este înclinat să o perfecţioneze, să şi-o amelioreze.
Creativitatea constituie tot mai mult una din implicaţiile umane
esenţiale ale culturii şi civilizaţiei contemporane, ale oricărui progres social.
Ea constituie una din cele mai importante valori umane, sociale şi
educaţionale. Conceptul nou de creativitate admite o mare contribuţie a
influienţelor de mediu şi a educaţiei în formaţia creativă a fiecăruia.
Receptivitatea şi curiozitatea copilului, bogăţia imaginaţiei, tendinţa sa
spontană către nou, pasiunea pentru fabulaţie, dorinţa lui de a realiza ceva
constructiv-creativ, etc. pot fi ,,alimentate “ şi implicate efectiv, pot fi puse
adecvat în valoare prin solicitări şi antrenamente corespunzătoare. În acelaşi
sens, atmosfera sau climatul psihosocial în care îşi desfăşoară copilul
activitatea constituie aspectul hotărâtor. Un rol important îl are şi un climat
caracterizat prin deschidere şi stil relaxat de muncă şi creaţie, prin asigurarea
libertăţii de afirmare şi expresie independentă, prin recunoaştere şi apreciere
pozitivă, ca şi prin încurajarea şi promovarea efortului creativ.
J. P. Guilford, adoptând drept criteriu de definire a creativităţii
procesul dominant al structurii intelectuale care participă la actul creaţiei, îşi
întemeiază definirea pe funcţiile intelectului, pe care le delimitează în trei
categorii şi anume:
- în raport cu capacitatea cognitivă de memorie şi gândire;
- în raport cu materialul în care este îmbrăcată informaţia ;
- în raport cu produsele informaţiei.
Creativitatea constituie una din problemele majore ale
contemporaneităţii, manifestându-se o ,,foame “de creativitate în
soluţionarea marilor probleme sociale, economice, culturale, educaţionale
ale omenirii. Într-o accepţiune largă, termenul de creativitate constituie un
fenomen general-uman, forma cea mai înaltă a activităţii omeneşti.
Creativitatea, fiind dimensiunea principală a personalităţii omului
contemporan, constituie o problemă centrală a şcolii de azi. În şcoală, nu se
poate vorbi de creaţii de mare originalitate decât la elevii excepţionali, la

5
ceilalţi fiind vorba de un potenţial creativ ce urmează a fi dezvoltat prin
diferite modalităţi, atât în procesul de învăţământ cât şi în cadrul activităţilor
extraşcolare.
Considerându–ne dascăli creativi îi îndrumăm pe copii să-şi
imagineze, să admită idei, să orienteze aceste idei în direcţii noi, să caute
conexiuni între date, să asocieze.
Printr–o comunicare generoasă între învăţători şi elevi prin oferta cu
care dascălul îi iese în întâmpinarea copilului, se pot realiza punţi trainice
care să conducă la rezultate inedite.
Creativitatea este o capacitate generală, fiecare dispunând, în limitele
dezvoltării intelectuale, de un potenţial creator într –o măsură mai mare sau
mai mică. Şcolarii care au un pronunţat nivel creator sunt puternic motivaţi
prin curiozitate, dorinţa de a realiza ceva deosebit, tendinţa de a se impune,
ei dispunând de trăsături cu caracter cum ar fi: simţ de răspundere,
tenacitate, capacitate de efort prelungit, independenşţă în acţiune, conştiinţa
responsabilităţii.
Odată cu pătrunderea masivă în învăţământul românesc a
calculatorului, printre primii cuceriţi de mirajul acestuia au fost şi copiii.
Acesta reprezintă un mijloc de învăţare preferat de copii pentru faptul că
le pare animat, viu, activ şi interactiv.
Creativitatea şi educarea ei reprezintă azi o mare şi frumoasă
provocare pentru toate domeniile de activitate ,comportamentul creator
fiind cel mai complex comportament.
Gândirea logică aduce o anumită contribuţie la creaţie. Mari savanţi,
cum a fost Einstein, socotesc că şi mai importantă este imaginaţia, care
posedă un grad mai mare de libertate, nu este încătuşată de reguli şi norme
fixe. De aceea, în creativitatea ştiinţifică cele mai fecunde domenii sunt
acelea unde diverse discipline se întâlnesc, alcătuind un teritoriu de
interdisciplinaritate.

Nivelurile creativităţii

Fiind o proprietate general-umană, creativitatea se prezintă în diverse


forme şi se situează la diverse niveluri ierarhice. Al. Roşca arată că trebuie
făcută diferenţă între creativitatea generală şi modalităţile specifice de
creativitate din practică, tehnică, organizare, ştiinţă, artă, sport, etc.
După C.W:Taylor se disting următoarele niveluri ale creativităţii:
1)creativitatea de expresie-mimico-gesticulaţie şi vorbire;
2)creativitatea procesuală-modul de gândire şi simţire a subiectului;
3)creativitatea de produs;

6
4)creativitatea inovativă;
5)creativitatea inventivă;
6)creativitatea emergentă-descoperirea şi punerea în funcţiune a unui nou
principiu;
Creativitatea poate fi socotită o expresie a personalităţii, dar aceasta
nu exclude, ci presupune activităţi îndelungate şi eforturi deosebite.
Creativitatea poate avea patru accepţiuni importante, privită dintr-o
perspectivă mai îngustă:
- ca produs;
- ca proces;
- ca disponibilitate, potenţialitate general-umană;
- ca o capacitate şi abilitate creativă, ca dimensiune complexă de
personalitate.
În general când s-au făcut referiri la creativitate, cei mai mulţi au luat
în considerare caracteristicile produsului creator cu două caracteristici:
noutatea şi originalitatea lui pe o parte şi valoarea, utilitatea socială şi
aplicabilitatea vastă.
Creativitatea are planuri diferite:
*unul primar care conduce la noi adevăruri;
*unul secundar care lărgeşte adevărurile existente în univers.
Când ne referim la creativitate ca proces ne gândim la cele patru faze
ale procesului creator .
Creativitatea ca potenţialitate general-umană oferă numeroase
răspunsuri. Dacă unii considerau creativitatea ca pe un har divin, o
capacitate înnăscută, transmisă pe cale ereditară, putem spune că ea este o
capacitate general-umană care se găseşte la fiecare individ.
Abordarea pe verticală a creativităţii permite sesizarea mai multor nivele
de structurare a acesteia, după cum urmează:
- creativitatea expresivă, specifică copilului şi centrată pe comportamentul în
sine;
- creativitatea productivă, vizează dobândirea dobândirea unor îndemânări
pentru anumite domenii;
- creativitatea inventivă, capacitatea de a realiza conexiuni între elemente
deja cunoscute;
- creativitatea inovativă; exprimă găsirea de soluţii noi, originale;
- creativitatea emergentivă, specifică geniilor care revoluţionează un întreg
domeniu.

7
Etapele creativităţii

Psihologul englez G.Wallas stabileşte patru stadii ale procesului creaţiei:


1. stadiul premergător în care intervin analize, strângeri de materiale,
schiţări de planuri, experimente mintale;
2. stadiul incubaţiei în care subiectul nu mai este fixat conştient asupra
obiectivului dar procesul se desfăşoară;
3. momentul iluminării când apare ,,ideea fericită ,, proiectul creativ
punându-se la punct;
4. stadiul verificării sau elaborării finale .
Se poate spune deci că fără elaborare nu se trece la creativitatea de produs.
Relaţia dintre creativitate şi diferitele trăsături de personalitate
preocupă în prezent atât pe cercetători cât şi pe cadrele didactice din
învăţământul românesc care se ocupă de pregătirea copilului şcolar pentru
viaţă, pentru a se adapta cerinţelor sociale actuale. Ansamblul stocului de
informaţii şi de structuri operaţionale, procedee de lucru şi deprinderi de
care dispune un subiect, constituie potenţialul său creativ. Orice subiect
dispune de un potenţial creativ, pentru că orice subiect posedă o experienţă
pe care o prelucrează mereu şi variabil, uzând de operaţii, tehnici şi scheme
mintale. Se pune problema utilizării experienţei în noi situaţii, a regândirii de
noi raporturi între cunoştinţe şi prin restructurări de ansamblu. De obicei se
ajunge la noi idei sau proiecte prin transformări şi recombinări ale datelor
cognitive de care subiectul dispune. Prelucrarea informaţiilor, prin
adoptarea unor alte scheme operaţionale, generează noi informaţii,
favorizează producerea unor noi cunoştinţe ce nu existau la punctul de
plecare.
Există şi alte metode de etapizare în literatura dedicată creatologiei.
Ion Moraru (1997) propune următoarele etape:
- etapa de acumulare şi comprehesiune a informaţiei;
- etapa asocierilor, combinărilor multiple şi a obţinerii soluţiei;
- etapa analizei critice;
- etapa ideal-perceptivă;
- etapa obiectualizării imaginilor.
F.Osborn consemnează următoarele etape ale procesului creativ în
rezolvarea problemelor:
- găsirea faptelor care intră în definirea problemei şi pregătirea;
- găsirea ideilor ce presupune producerea ideii şi dezvoltarea ei;
- găsirea soluţiei ce include evaluarea şi adoptarea .
Aceste etape interacţionează continuu şi complex, se completează şi se
întregesc reciproc.

8
Creativitatea devine una dintre dimensiunile cele mai complexe ale
personalităţii deoarece integrează în sine întreaga personalitate şi activitate
psihică a individului şi se integrează organic în structurile de personalitate.

Factorii creativităţii

Demersurile creative pot fi spontane sau intenţionate şi voluntare.


Indiferent de caz ele trebuie susţinute energetic de trebuinţe şi motive, de
înclinaţii, interese şi aspiraţii.
Aceste resurse interne care acţionează favorabil sau nefavorabil asupra
creativităţii, nu sunt câtuşi de puţin neglijabile şi reprezintă, în fapt, o cheie a
creativităţii, deoarece sunt factori activatori.
La creativitate contribuie toate procesele psihice, începând cu
senzaţiile şi percepţiile şi încheind cu afectivitatea şi voinţa. Este deci o
proprietate a întregului sistem psihic uman, care se prezintă ca un laborator
ce prelucrează datele informaţionale şi elaborează noi modele cognitive şi
imagistice.
M. Golu pune creativitatea în raport cu emergenţa sistemului psihic
uman.
În psihologia românească se cultivă modelul bifactorial al creativităţii,
prin care emergenţa S.P.U. este explicată. Cele două categorii de factori sunt:
a. vectorii – adică trebuinţele, motivele, scopurile, înclinaţiile,
aspiraţiile, convingerile, şi, sintetic, atitudinile caracteriale ;
b. operaţiile şi sistemele operatorii de orice fel.
Vectorii se divid în creativi şi noncreativi. Favorabile creativităţii sunt
trebuinţele de creştere, de perfecţionare şi de performanţă, în opoziţie cu
trebuinţele homeostazice, motivaţia intrinsecă în opoziţie cu cea extrinsecă,
aspiraţiile superioare faţă de cele cu un nivel scăzut. La nivelul personalităţii
se dovedesc a fi creative atitudinile nonconformiste faţă de atitudinile
conformiste şi convenţionaliste.
Vectorii sunt cei care declanşează, selectiv, ciclurile operatorii şi le
pilotează într-un anumit sens.
Se poate spune despre creativitate că nu este altceva decât
interacţiunea optimă între vectorii creativi şi operaţiile generative.
Considerată ca o structură de personalitate, creativitatea este în esenţă,
interacţiunea optimă dintre atitudinile predominant creative şi aptitudinile
generale şi speciale de nivel supramediu şi superior. În urma experimentelor
s-a dovedit că numai aptitudinile nu sunt suficiente dacă nu sunt orientate,
strategic, prin motivaţie şi atitudini, către descoperirea şi generarea noului cu
valoare de originalitate. În schimb, prezenţa vectorilor creativi este de natură

9
să producă efecte creative remarcabile şi la persoane care nu dispun de
aptitudini extraordinare.
Dintre aptitudinile creative importante se pot aminti:
a) încrederea în forţele proprii ;
b) interesele cognitive şi devotamentul faţă de profesiunea aleasă;
c) atitudinea antirutinieră ;
d) cutezanţa în adoptarea de noi scopuri neobişnuite şi îndepărtate şi
asumarea riscurilor legate de îndeplinirea acestor proiecte;
e) perseverenţa în căutare de soluţii;
f) simţul valorii şi atitudinea valorizatoare;
g) grupul atitudinilor direct creative (simţământul noului, dragostea şi
receptivitatea pentru nou, respectul faţă de originalitate, cultivarea
originalităţii).
Munteanu A. Porneşte de la următoarea definiţie: ,,creativitatea este
procesul prin care se focalizează într-o simetrie de factori ( biologici,
psihologici, sociali) întreaga personalitate a individului şi care are drept
rezultat o idee sau un produs nou, original, cu sau fără utilitate şi valoare
socială” (aspect menţionat spre a include în sfera creativităţii şi potenţialul
creativ al copilului). Creativitatea constă în producerea de idei noi, originale
şi nu trebuie substituit termenul cu cel de creaţie care succede procesului
creativ.
Al. Roşca defineşte creativitatea drept ansamblu unitar al factorilor
subiectivi şi obiectivi care asigură realizarea de către indivizi a unui produs
original şi valoros pentru societate. A crea înseamnă a produce ceva nou, în
raport cu ceea ce este vechi, cunoscut, uzual, banal. Noutatea este şi ea
evaluată gradual, după cote de originalitate. Cota de originalitate corespunde
distanţei dintre produsul nou şi ceea ce preexistă ca fapt cunoscut şi uzual în
domeniul respectiv. În literatura noastră se apreciază originalitatea
culminativă a poeziei lui Eminescu şi, după el, a poeziei lui Arghezi, Blaga,
Nichita Stănescu. În tehnică şi arhitectură, măsura originalităţii este mai
evidentă. Factorii care determină sau pot influenţa creativitatea sunt foarte
numeroşi şi variaţi. Al. Roşca (1972) propune o modalitate de grupare a
acestora în factori subiectivi( care se împart în trei categorii: factori
intelectuali, aptitudini speciale şi factori non-intelectuali) şi factori obiectivi
care includ condiţiile obiective ale vieţii şi în special condiţiile social-
educative.
Cercetările actuale au ajuns la concluzia că relaţia creativitate-
inteligenţă implică un raport de subordonare a celei de-a doua de către
prima, inteligenţa fiind ,,un factor esenţial în cadrul procesului creativ dintr-
un registru mai larg de factori implicaţi” ( Munteanu A. 1994). E. Landau

10
menţionează: ,,creativitatea este o completare a inteligenţei”. Un coeficient
de inteligenţă foarte ridicat nu implică un nivel înalt de creativitate.
Personalitatea creatoare se distinge prin: fluiditate, flexibilitate, originalitate,
elaborare, sensibilitate faţă de probleme, capacitate de redefinire. (Guilford-
1951). Taylor enumeră trăsături ale personalităţii ca: îngâmfare, toleranţa
faţă de situaţii ambigue, încrederea în propria activitate creatoare, trăsături
care, consideră el, sunt definitorii personalităţilor creatoare. Persoanele înalt
creatoare se descriu şi sunt descrise ca: inventive, independente, neinhibate,
versatile, entuziaste. Studiindu-se familiile acestor persoane s-a constatat că
ele au o copilărie lipsită de dragoste paternă, relaţii reci şi distante cu
părinţii, bazate pe încurajarea gândirii şi acţiunii independente. Se poate
spune că pot deveni personalităţi creatoare numai cele cărora li se acordă o
atenţie şi o instrucţie specială.
J.P. Guilford a identificat în cadrul gândirii divergente trei factori:
fluiditate, flexibilitate şi originalitate, care implică o metodă standard de
rezolvare şi este orientat în direcţii diferite, spre o multitudine de soluţii.
Fluiditatea este un indicator al bogăţiei şi uşurinţei actualizării
asociaţiilor şi desfăşurării ideilor. Aceasta poate fi ideaţională, asociativă şi
de expresie. La acestea se adaugă fluiditatea cuvântului, sau verbală.
Flexibilitatea este capacitatea de restructurare a traiectoriei gândirii în
funcţie de noile cerinţe. Opusul flexibilităţii este inerţia sau rigiditatea,
imposibilitatea de a vedea o situaţie dintr-un unghi nou de vedere,
manifestare a stereotipiei în gândire. Flexibilitatea poate fi spontană sau
adaptativă, aceasta din urmă presupune o modificare în modul de a aborda
sau interpreta o situaţie, în strategia utilizată, fără care nu se poate ajunge la
o soluţie valabilă, la o rezolvare. Originalitatea este aptitudinea subiectului
de a da răspunsuri neuzuale, dar care, pe lângă a avea un anumit coeficient
de inedit, să fie şi relevante, adică să corespundă exigenţelor realităţii .
Cotarea originalităţii se poate realiza fie obiectiv, prin prelucrarea statistică,
fie subiectiv prin aprecierea unor judecători. În ambele cazuri trebuie luate
în considerare următoarele trei categorii de elemente: slaba frecvenţă a
răspunsurilor cotate ca fiind originale, stabilirea gradului de originalitate a
unor răspunsuri prin corelarea acestora cu distanţa la nivel asociativ pe care
o au faţă de un cuvânt stimul, corelarea gradului de originalitate cu măsura
în care un răspuns.
La aceşti trei factori, Guilford mai adaugă elaborarea, senzitivitatea
faţă de probleme şi redefinirea.
În urma cercetărilor (1962) Lowenfeld descoperă existenţa a patru
factori :
- sensibilitatea faţă de probleme;

11
- variabilitatea sau disponibilitatea receptivă;
- mobilitatea;
- originalitatea.
În ceea ce priveşte relaţia creativitate-inteligenţă, Jackson şi Getzels
au ajuns în urma cercetărilor la concluzia că elevii cu un grad mai ridicat de
creativitate erau mai puţin legaţi de stimuli, manifestau o mai mare doză de
umor şi găseau totodată încheieri neaşteptate în compunerile lor iar
povestirile lor aveau un caracter lucid şi o vivacitate agresivă. Spre
deosebire de ei, cei care prezentau un grad superior de inteligenţă erau mai
puternic influienţaţi de stimuli şi nu riscau să fie greşit înţeleşi. Factorul
intelectual deci nu poate constitui o premisă sigură în obţinerea
performanţelor creative. În obţinerea de performanţe pe lângă un potenţial
creativ general există şi un potenţial creativ specific care cuprinde totalitatea
aptitudinilor speciale. O astfel de aptitudine specială este considerată a fi
formată din patru categorii de elemente :
- elemente senzoriale;
- elemente psihometrice;
- elemente intelectuale;
- elemente fizice.
Categoria factorilor non-intelectuali ai creativităţii implică o gamă
largă de subcomponente ca: motivaţia, caracterul, afectivitatea şi
temperamentul. Aceştia au dobândit un statut deosebit în studiul creativităţii
iar rolul decisiv în aceasta le revine acestor factori non-creativi.,, Înţelegerea
actului creator nu se poate dezvălui decât din contextul şi dinamica
motivaţională a personalităţii”( V. Pavelcu,1974). Prin motivaţie se înţelege
tot ceea ce dezlănţuie, susţine şi orientează creativitatea. Din cercetările
efectuate în domeniul creativităţii ştiinţifice reiese că un element
fundamental al motivaţiei este curiozitatea. Motivaţia puternică a oamenilor
creativi se manifestă în domeniul lor favorit de creaţie. Caracterul
desemnează un set de atitudini orientate spre propria persoană, spre ceilalţi,
muncă, norme şi valori .Rolul afectivităţii în realizarea unei creaţii este
evident deoarece emoţia pune în mişcare maşina cerebrală şi personalizează
produsul creativ. Afectivitatea susţine procesul creativ atât pe parcursul lui
dar şi însoţeşte sfârşitul întregului demers. Şi temperamentul are o influenţă
majoră asupra creativităţii. S-a pus chiar problema existenţei unui tip
temperamental predispus către creativitate.
Acestor factori de ordin intelectual, Munteanu A mai adaugă
,,rezonanţa intimă ” ca factor stilistic al personalităţii şi care exprimă fie
autocentrismul creatorului fie alocentrismul său.

12
Dintre factorii biologici care influenţează creativitatea se pot aminti:
ereditatea, vârsta, sănătatea mentală.
Studiul relaţiei creativitate-vârstă a dus la formularea a două orientări
principale:
- creativitatea corelează cu vârsta negativ (argumente: scăderea
motivaţiei, a plasticităţii gândirii, a energiei, stării de sănătate, a acuităţii
senzoriale);
- creativitatea prezintă diverse fluctuaţii odată cu înaintarea în vârstă.
Chiar dacă statutul femeii în societate a privat-o de diverse modalităţi
de manifestare a creativităţii în trecut, studii recente arată că potenţialul
creativ al acesteia nu este cu nimic mai prejos decât cele ale bărbatului.
S–a constatat că dezvoltarea potenţialului creativ este deseori critic
afectată de circumstanţele externe ale mediului socio-cultural, în timp ce
productivitatea creatoare este virtual imună la aceste influenţe. (K. D.
Simonton).
Şi familia, locul unde se naşte copilul şi-şi petrece primii ani din viaţă,
factor major al socializării, filtrul prin care receptează lumea, are un rol
major în dezvoltarea creativităţii în funcţie de modul în care aceasta
încurajează sau inhibă potenţialul creativ, libertatea lui de exprimare care i
se acordă dar şi preocuparea părinţilor pentru randamentul său şcolar. În
ceea ce priveşte şcoala, un rol important în stimularea creativităţii îl are
profesorul şi atitudinea lui faţă de relaţia sa cu elevul.
Se pot clasifica astfel factorii care acţionează asupra individului
pentru a genera contextul propice funcţionării creativităţii:
1. factori interiori-structurali:
- intelectuali: inteligenţă, gândire creatoare;
- afectiv -emoţionali: curiozitate, pasiune, nevoia de nou,creşterea
tensiunii motivaţionale, tendinţa de autorealizare;
- de personalitate: atitudinali, aptitudinali, temperamentali;

2. factori exterior-conjuncturali sau socioculturali;


3. factori psihosociali;
4. factori socio-educaţionali- familia, colectivul de muncă, procesul de
învăţământ
Ceea ce contează în actul creator este nu prezenţa tuturor factorilor ci
configuraţia lor, raporturile dintre ei.

13
Dezvoltarea creativităţii în cadrul orelor de limba şi literatura română

Orele de limba şi literatura română prin conţinutul lor, oferă diverse


posibilităţi de stimulare şi dezvoltare a creativităţii. Încă din clasa I, jocurile
propuse, imaginile din etapa prealfabetară şi alfabetară precum şi textele din
etapa postalfabetară sunt momente prin care se cultivă creativitatea elevilor.
Exerciţiile de creare a unor texte literare cu temă, pe bază de imagini, cu
ajutorul unor idei sau pe bază de întrebări se pot aplica în cadrul orelor de
limba şi literatura română încă din clasa I. Cunoştinţele de comunicare oferă
posibilitatea elevului să-şi exercite autocontrolul asupra propriilor elaborări
orale şi scrise. La unii elevi se va observa tendinţa de copiere a unor texte
cunoscute, a ideilor unor colegi, însă alţii se vor folosi de propria experienţă.
Pentru dezvoltarea creativităţii cadrul didactic trebuie să încurajeze elevii, să
propună spre rezolvare exerciţii care exercită actul creativ cum ar fi:
realizarea unui text opus ca şi conţinut; crearea unui personaj cu trăsături
opuse decât cele date în anumite texte; schimbarea finalului unei opere;
emiterea unei păreri despre o atitudine, acţiune; crearea unei povestiri,
versuri pe baza unor cuvinte; exerciţii de interpretare; alcătuire de texte cu
titlu dat, cu început dat, cu final dat, după imagini, texte libere, după benzi
desenate, după un plan de idei, pe baza unor cuvinte de sprijin, pe baza unui
text încurcat, după un proverb sau grup de versuri; exerciţii de creare de
cuvinte pornind de la o silabă, schimbând poziţia literelor din cuvântul dat,
urmărind literele dintr-un careu, schimbând o literă cu alta, unind două
cuvinte, sau prin eliminarea unor litere şi silabe din cuvintele date; exerciţii
de rimă, de construire de dialoguri între anumite personaje; povestiri la
timpul viitor. Acestea dezvoltă gândirea creativă şi anticipativă a elevilor,
conduc la cultivarea unor însuşiri motivaţionale precum curiozitatea şi
dorinţa de a rezolva sarcini noi. Învăţătorul trebuie să aibă o atitudine
încurajatoare faţă de elevi, să-i aprecieze pozitiv stimulându-le
spontaneitatea şi iniţiativa, creând stări pozitive necesare pentru antrenarea
acestora în rezolvarea sarcinilor şi pentru reuşita deplină în activitate.
Şezătorile şi medalioanele literare cultivă creativitatea, dezvoltând gândirea
creativă şi capacitatea de exprimare.
Compunerile şcolare reprezintă cel mai generos prilej de valorificare a
experienţei de viaţă, de manifestare a imaginaţiei creatoare a elevilor. Pentru
a putea să realizeze o compunere liberă, elevii trebuie să fie pregătiţi şi
obiectivul poate deveni posibil numai ca rezultat al unei activităţi creatoare.
În elaborarea unei compuneri, redactarea este actul creativ cel mai
semnificativ.

14
Una din disciplinele prielnice dezvoltării creativităţii este limba şi
literatura română. Deprinderea de a recunoaşte faptele de limbă în situaţii
date constituie o treaptă către formarea unei priceperi superioare, aceea de a
recunoaşte fapte de limbă în orice situaţie şi de a le folosi în consecinţă.
Priceperea de a identifica faptele de limbă şi de a le folosi practic în mod
conştient se capătă în deosebi prin exerciţii cu caracter creator. Esenţial în
aceste exerciţii este întrebuinţarea practică a cunoştinţelor teoretice. În raport
cu exerciţiile de recunoaştere, participarea participarea activă a elevilor
creşte, ea capătă caracter creator: într-un text dat elevii intervin, modifică,
completează, construiesc noi forme; în alte situaţii ei creează propriu-zis,
dau exemple, alcătuiesc compuneri cu teme gramaticale.
Limba şi literatura română urmăreşte, concomitent cu constituirea
receptivităţii estetice şi dezvoltarea spiritului creator ce presupune formarea
receptivităţii creatoare, dezvoltarea capacităţii de a restructura unitar într-o
viziune proprie, elemente decupate din lectura unei opere, dar şi dezvoltarea
mijloacelor de autoexprimare, cultivarea expresiei artistice.
Actul de creaţie este diferit de la elev la elev; el reflectă inteligenţa,
gândirea creatoare, nivelul de cunoştinţe al acestora, încercările, căutările
lor, iar datoria noastră ca dascăli este de a-i îndruma cu dragoste şi
înţelepciune pe tot parcursul celor patru ani de şcoală.
La vârsta şcolară mică, limba română se învaţă cu mare uşurinţă, iar ei,
ca obiect de învăţământ îi revin sarcini precise pentru dezvoltarea
capacităţilor de comunicare şi de creaţie. Prin cultivarea capacităţilor
creatoare se realizează cunoaşterea prin inovaţie, invenţie, creaţie. Se
dezvoltă astfel germenii competiţiei, se identifică aptitudini.
Un rol deosebit în stimularea creativităţii îl constituie biblioteca şcolară
care-l pune pe elev în contact cu cartea.
Educarea creativităţii şi a gândirii creatoare a elevilor este o necesitate a
timpului actual şi presupune formarea şi cultivarea unor trăsături care vor
duce la manifestări creatoare cum ar fi: iniţiativă, originalitate, curiozitate,
perseverenţă.
Învăţătorul este primul chemat să contribuie, în şcoală la, la formare
creativităţii la elevi, prin corelarea solicitărilor cu factorii motivaţionali,
aptitudinali şi caracteriali implicaţi. El trebuie să urmărească înlăturarea
principalelor obstacole din calea creativităţii: timiditatea, teama de greşeală,
descurajarea, lipsa perseverenţei. Ora de limba şi literatura română poate fi
considerată, în contextul disciplinelor şcolare din clasele primare, ca una
din ,, pietrele de încercare” pentru stimularea creativităţii elevilor. Este
necesară punerea în mişcare a creativităţii gândirii, a interesului şi dragostei
pentru cunoaştere, a spiritului de observaţie şi investigaţie. Asemenea

15
însuşiri reprezintă premise ale adaptării dinamice a tânărului şcolar la
solicitările noi ale societăţii mileniului al III-lea
Ciclul primar oferă numeroase posibilităţi de valorificare a creativităţii în
cadrul orelor de limbă şi literatură română, dezvoltarea şi cultivarea
creativităţii devenind astfel o prioritate şi o preocupare permanentă a şcolii
actuale.
,,Creativitate-în ce scop? Pentru a ne putea desăvârşi, realiza şi actualiza,
pentru a trăi conştient, pentru a putea contribui activ la modelarea lumii.
Creativitate- în ce mod? Prin atitudinea deschisă, receptivă faţă de mediul
înconjurător, prin acceptarea provocării ce porneşte de la mediu, pentru a ne
confrunta cu el- pentru a deveni o parte a acestui mediu .“

16
CAPITOLUL III

Locul şi rolul jocului în dezvoltarea creativităţii la vârsta şcolară mică

,,Copilul râde:
Înţelepciunea şi iubirea mea e jocul
Tânărul cântă:
Jocul şi înţelepciunea mea e iubirea
Bătrânul tace:
Iubirea şi jocul meu e înţelepciunea.”
Lucian Blaga

Una din componentele esenţiale ale curriculumului şcolar o constituie


metodologia didactică, respectiv sistemul de metode şi procedee didactice
care asigură atingerea obiectivelor informative şi formative ale
învăţământului. ,,Metoda este drumul, calea care conduce la găsirea
adevărului” (I. Cerghit). În procesul de învăţământ, învăţătorul şi elevii
acţionează prin intermediul unor metode de predare –învăţare. Cadrul
didactic îşi alege calea cea mai bună şi eficientă ce duce la un real progres în
plan instructiv-educativ.
Una din metodele cele mai atractive şi îndrăgite de copii este jocul,
activitatea care de altfel este specifică vârstei, care ne însoţeşte copilăria.
Importanţa deosebită a jocului pentru vârsta copilăriei este astăzi un adevăr
incontestabil. ,,Jocul este cea mai bună introducere în arta de a munci”.
(Claparede), ,,Jocul este un pol al exerciţiilor funcţionale în cursul
dezvoltării individului”. (Piaget)
Potrivit definiţiei, jocul reprezintă o activitate fizică sau mentală fără
finalitate practică şi căreia i te dedici din pură plăcere. Specific vârstelor
copilăriei, el are importanţă hotărâtoare pentru dezvoltarea psihică a
copilului. Psihologia şi pedagogia secolului trecut au recunoscut faptul că
jocul nu este doar apanajul vârstelor mici, ci şi modul prin care adulţii îşi
manifestă liber ,,copilul din ei”.
Alături de învăţare, muncă şi creaţie, jocul reprezintă una din modalităţile
esenţiale prin care omul se raportează la realitatea înconjurătoare. Prin joc
copilul învaţă şi se dezvoltă, jocul înseamnă explorare a universului, a
realităţii. Tot prin joc el reproduce, reconstruieşte secvenţe din viaţă sau
creează o nouă lume, o altă realitate.
Din multiplele modalităţi de activităţi didactice utilizate la micii şcolari,
cea mai activă şi îndrăgită este jocul. El angajează în activităţi de cunoaştere

17
cele mai intime operaţii ale acestora, având în acelaşi timp, un important rol
formativ şi educativ. Procesele intelectuale declanşate de joc, în special cele
ale gândirii, au darul de a-l conduce pe copil cu o oarecare uşurinţă pe
fondul angajării, în descoperirea unor adevăruri noi pentru el, doar în
aparenţă cu un efort mic, şi mai ales în condiţiile unor satisfacţii evidente.
În joc, elevul se regăseşte în situaţia de actor, de protagonist şi nu de
spectator, ceea ce corespunde foarte bine dinamismului gândirii, imaginaţiei
şi vieţii lui afective, unei trebuinţe interioare de activitate şi afirmare (Ioan
Cerghit, Met. de învăţare) .

Ca metodă, procedeu şi mijloc de formare şi dezvoltare a personalităţii


copilului, jocurile îmbină finalităţile educative cu bucuria copilului.
Jocul este un puternic stimulent cognitiv atât pentru învăţarea
independentă, cât şi pentru învăţarea în grup; dincolo de natura primă a
experienţei, există feedback-ul, care determină adevăratul progres. Jocul se
îmbină cu învăţarea, dar şi cu creaţia, astfel îi dă posibilitatea copilului de a
experimenta rolul creator al realităţii.
În funcţie de clasificarea metodelor de învăţământ, jocul didactic este o
metodă bazată pe acţiune, o metodă de simulare, o metodă activă de însuşire
şi consolidare a cunoştinţelor. Prin latura instructiv-educativă, jocurile
contribuie la dezvoltarea spiritului creativ şi inventiv, a gândirii şi
imaginaţiei, a interesului pentru lărgirea culturii. Ele se pot realiza individual
pe grupe sau colectiv şi constituie o activitate desfăşurată după reguli
benevol acceptate care generează atractivitate, plăcere, destindere,
satisfăcând o cerinţă, o trebuinţă interioară.
Cel mai important element în educarea creativităţii elevilor îl constituie
jocul didactic.
Nu trebuie uitat că jocul devine în mâna celor chemaţi să formeze spirite
creatoare calea cea mai sigură de a comunica deschis, sincer cu elevul, fără
limite şi fără bariere între real şi imaginar. Copilul este extrem de receptiv şi
sensibil. Trebuie să ne aplecăm inima şi urechea la tot ce doresc să ne spună
în nevinovăţia lor de copil, să ni-i apropiem mai mult. Manifestând
creativitate, învăţătorul va determina avântul libertăţii şi creativităţii elevilor
săi.
În joc, copiii învaţă să se ajute unii cu alţii, să se bucure de succesele
colegilor, să aprecieze obiectiv succesele altora. Având dulcea iluzie că se
joacă, elevul participă activ la propria lui formare, achiziţionând cunoştinţe,
formându-şi atitudini şi comportamente. Prin jocuri reuşim să fim mai
aproape de elevi, să picurăm mai multă omenie, mai multă iubire şi grijă

18
pentru copii şi să formăm sufletele lor pe căi raţionale şi sentimentale încât
la fiecare pas să avem satisfacţia de a vedea triumfând bunul simţ şi
superioritatea inimii.
Jocul didactic dă un randament sporit faţă de celelalte modalităţi de lucru
folosite în activităţile de învăţare deoarece el face parte din preocupările
zilnice preferate ale copiilor. Valoarea principală a jocului rezidă în faptul că
face elevii participanţi nemijlociţi, direrct interesaţi la propria lor formare. În
clasa I jocul reprezintă o modalitate de asigurare a continuităţii între
grădiniţă şi şcoală, de uşurare a procesului adaptării copiilor la specificul
muncii şcolare – învăţarea.
Prin joc elevii devin mai volubili ieşind din tiparele rigide ale unei
activităţi impuse, sunt activi, devin curajoşi învingând timiditatea şi învaţă
de plăcere. Se înlătură astfel monotonia şi plictiseala şi se trezeşte interesul
elevilor. Trecerea de la preşcolaritate la şcolaritate nu trebuie să se facă brusc
ci îmbinând activităţile de învăţare cu jocurile, deoarece acesta din urmă este
principala formă de organizare a activităţii în învăţământul preşcolar. Jocul
didactic face parte din categoria jocurilor cu reguli şi sunt la rândul lor de
două feluri: jocuri de mişcare şi jocuri pentru dezvoltarea psihică, adică
senzoriale, intelectuale şi de expresie afectivă.
Introducerea jocului în structura lecţiei constituie un mijloc de prevenire
precum şi de înlăturare a oboselii, cunoscută fiind capacitatea redusă la efort
a micilor şcolari.
Prin joc se realizează , într-o manieră specifică, numeroase sarcini de
învăţare, rolul lor nefiind doar ludic. Menirea jocului este de a crea momente
de destindere, de relaxare, de odihnă, dar pe acelaşi fond general de
activitate, care este dominantă la fiecare lecţie, în funcţie de obiectivul de
referinţă urmărit.
Utilizând jocul didactic în procesul de învăţare, activitatea didactică
devine mai interesantă, mai plăcută, mai atractivă. Prin joc elevul îşi
angajează întreg potenţialul psihic, îţi ascute observaţia, îşi cultivă iniţiativa,
inventivitatea, flexibilitatea gândirii, îşi dezvoltă spiritul de cooperare, de
echipă.
De –a lungul timpului jocul nu a întrunit opiniile tuturor psihologilor şi
pedagogilor în favoarea sa ca prezenţă în activităţile de învăţare. I s-a
reproşat că proclamă fantezia şi nu ia în serios realitatea, că se reduce la
plăcerea provocată de acţiune. Dar s-a putut observa că o activitate ca jocul,
lipsită de sancţiuni este mai eficientă. În timpul jocului elevul se poate regăsi
cu plăcere în ceea ce priveşte dorinţele şi plăcerile lui, nevoia de mişcare şi
de elaborare. Regăsindu-se în joc el va participa activ la acesta. Jocurile au
un rol stimulator în procesul instructiv prin ideea de acţiune, de competiţie

19
cu sine însuşi sau cu ceilalţi parteneri, jocul atrage elevii de orice vârstă. Cu
toate că jocurile presupun disciplina impusă de reguli, participanţii o
consideră naturală. Piaget spune că jocul este o necesitate organică pentru
funcţionarea în bune condiţii a vieţii copilului. Activitatea didactică oferă şi
permite multiple forme de integrare a jocului în lecţii. Învăţătorul însuşi se
poate juca cu elevii săi.
Complexitatea vieţii sociale actuale, dezvoltarea extraordinară a ştiinţei şi
tehnicii, rapiditatea circulaţiei informaţionale impun perspectiva
interdisciplinară în toate domeniile de activitate umană. Pentru a răspunde
cerinţelor sociale, învăţământul trebuie să se orienteze tot mai hotărât spre o
formare interdisciplinară a personalităţii umane. Un astfel de model
educaţional e flexibil, înlesneşte adaptări rapide la mutaţiile ce intervin în
evoluţia societăţii. Abordarea interdisciplinară permite adâncirea
conexiunilor reale între discipline iar o activitate interdisciplinară are
pronunţate valenţe formative.
Jocul didactic interdisciplinar este o activitate care îmbină sarcini
didactice din domenii de cunoaştere diverse, de obicei 2-3 discipline, într-o
structură unitară, axată pe învăţare. Se poate observa că majoritatea copiilor
nu fac bine decât ceea ce le place. Jocurile didactice asigură transferul
cunoştinţelor asimilate la situaţii nou create, apropiate de realitatea vieţii,
consolidează deprinderi motrice, facilitează efortul intelectual, pregătesc
şcolarii pentru activităţi practice, le stimulează creativitatea. Jocul didactic
implică următoarele procese psihice: gândirea, memoria, atenţia şi spiritul de
observaţie, voinţa, imaginaţia, limbajul. Jocul didactic are o componentă
informativă şi una formativă. Jocul didactică poate fi organizat ca o
activitate obligatorie sau ca o metodă în structura altei activităţi. Ca
activitate dirijată, jocul didactic necesită :
- proiectarea judicioasă, într-o succesiune de activităţi care asigură
însuşirea cunoştinţelor ce vizează conţinutul jocului;
- cunoaşterea jocului sub toate aspectele;
- preocuparea şi confecţionarea materialului didactic adecvat.
Jocul didactic este unul dintre cele mai eficiente mijloace de dezvoltarea
vorbirii şi a gândirii logice a elevilor .
În joc, evaluarea ia de cele de mai multe ori forma unei competiţii, a unui
concurs,
Jocul de rol încurajează interacţiunea dintre copii, le uşurează sarcina de
învăţare, asigură accesibilizarea cunoştinţelor şi ancorarea lor într-o sferă
mai largă, pătrund în pielea unor personaje şi dezvoltă capacităţile empatice,
le dezvoltă mijloacele de expresie, atitudini comunicative, manifestarea

20
originalităţii în exprimarea opiniilor, receptivitate şi toleranţă faţă de
interlocutori .
Rebusurile pot constitui, de asemenea, jocuri didactice interdisciplinare,
dacă în construcţia lor vom apela la cunoştinţele acumulate de elevi la
diverse discipline de învăţământ.
Jocul didactic reprezintă cea mai accesibilă cale de abordare
interdisciplinară, deoarece prin joc se realizează importante sarcini
formative, care presupun antrenarea operaţiilor gândirii, dezvoltarea
spiritului de observaţie, a atenţiei, a disciplinei şi a spiritului de ordine,
formarea deprinderilor de lucru corect şi rapid. Jocul didactic este o
activitate dirijată, prin care se consolidează, se precizează şi se verifică
cunoştinţele predate elevilor. Esenţa jocului didactic constă în faptul că
îmbină într-un tot unitar şi armonios atât sarcini şi funcţii jocului cât şi
sarcini şi funcţii specifice învăţării. Astfel elevii acumulează o cantitate mare
de cunoştinţe, impresii, îşi cultivă sentimente şi interese fără a resimţi
efortul.
În realizarea jocurilor didactice trebuie pus accentul pe introducerea unor
procedee care să implice în mod creativ elevul în joc, să-l determine efectiv
să creeze. Pentru a nu inhiba elevul trebuie să fim uneori doar antrenori,
organizatori de joc didactic şi de cele mai multe ori să fim parteneri la joc ai
elevilor. Numai aşa vom fi dascăli întregi şi mai ales atunci vom putea
constitui acea parte între copilărie şi vârsta matură
Pentru copil aproape orice activitate este joc; jocul este munca, este
binele, datoria, idealul vieţii. Singura atmosferă în care fiinţa sa psihologică
poate să acţioneze este jocul. În copilărie jocul duce la antrenarea funcţiilor
fiziologice cât şi a celor psihice. Un copil care nu vrea să se joace este un
copil a cărui personalitate nu se afirmă, care se mulţumeşte să fie mic şi slab,
o fiinţă fără mândrie, fără viitor.
Îmbinarea armonioasă a acestor jocuri în cadrul unor ore, gândită ca o
activitate concurs, organizată pe grupe, asigură participarea afectivă a
micilor şcolari dezvoltându-le spiritul de echipă, de competiţie, presupune
încredere reciprocă, solidaritate şi responsabilitate. Competiţia stimulează
competenţa, efortul de autoevaluare şi autodepăşire, acceptarea succesului
sau a eşecului.
Jocurile folosite la limba şi literatura română constituie paşi importanţi
pentru nuanţarea vocabularului elevilor, pentru sensibilitatea sufletelor lor,
picurând multă sensibilitate şi iubire, pe care au folosit-o cu talent la orele de
compunere.
Nevoia de acţiune a copilului, respectarea unor reguli, implicarea directă
în executarea sarcinii, transpunerea în diferite roluri şi situaţii, sunt tot atâtea

21
elemente ce stimulează şi consolidează unele trăsături ale personalităţii:
curaj, voinţă, hotărâre, competitivitate.
Cultivarea spiritului creativ al elevilor depinde în mare măsură de
capacitatea dascălului de a crea o atmosferă propice. Cu măiestrie,
învăţătorul creează situaţii de joc în care elevul realizează cea mai autentică
învăţare având impresia că se joacă. Un dascăl creativ va avea cu siguranţă
elevi creativi. Jocul ,,este binecuvântarea copilăriei”.
Jocul satisface nevoia firească de manifestare în acţiune şi de afirmare a
independenţei copilului şi are un rol propulsor în procesul dezvoltării
copilului. Prin joc copilul învaţă să descifreze lumea reală, se realizează
anumite tipuri de relaţii sociale, copiii deprinzând modele de conduită, fiind
un exerciţiu pregătitor pentru viaţă. Putem şi citi creativ punându-ne
întrebări, căutând soluţii, în paralel cu autorul căutând altă soluţionare a
problemelor, diferite de cea a autorului.
Învăţarea creativă urmăreşte să formeze sentimente şi pasiuni pentru nou,
pentru descoperirea ştiinţifică, inovaţie tehnică, creaţie artistică. Acest tip de
desfăşurare a lecţiei prin joc, pentru a deveni creativi, intenţionează să
fundamenteze teoretic şi metodologic activitatea de asimilare a cunoştinţelor
de către elevi prin înţelegere, asociere şi combinare astfel încât, prin jocurile
propuse să rezulte cunoştinţe originale şi valoroase. Învăţarea creativă
urmăreşte cultivarea unui stil de muncă eceptiv la nou, a unui comportament
inovativ, bazat pe încercare- eroare- succes- rezolvare. Aplicând jocuri,
metode, tehnici de învăţare creativă, observăm observăm că activitatea
noastră dar şi a elevilor nu va mai fi un chin ci se va transforma într-o
adevărată plăcere. Elevii conştientizează că tot timpul există în jurul lor ceva
ce poate deveni interesant şi care le poate fi ulterior util.
,,Iubirea mea e jocul, râde copilul. Şi dascălul ar trebui să ştie un lucru:
capul copilului nu este un vas pe care să-l umpli, ci o făclie pe care s-o
aprinzi astfel, încât, mai târziu să lumineze cu lumină proprie. ( Plutarh)
Jocul este o activitate specific-umană, dominantă în copilărie, determinat
de celelalte activităţi şi pe care le determină, este o activitate conştientă care
îl introduce pe cel care îl practică în lumea imaginară creată de el cu scopul
de a-l satisface dorinţele şi aspiraţiile proprii, restabilind astfel echilibrul
vieţii psihice.
În concluzie, jocul didactic contribuie la instruirea şi educarea copiilor ca
şi componentă a învăţământului primar. El răspunde în modul cel mai fericit
particularităţilor de vârstă ale şcolarilor mici şi prin elementul distractiv pe
care îl conţine stimulează interesul şi curiozitatea copiilor pentru învăţare. El
facilitează procesul de asimilare, fixare şi consolidare a cunoştinţelor,
antrenează capacităţile creatoare ale şcolarului, influenţează dezvoltarea

22
personalităţii elevului. Jocul stimulează funcţiile intelectuale, modelează
procesele afectiv-emoţionale, dezvoltă interesele de cunoaştere, cultivă
funcţia de comunicare şi este mijlocul de asimilare a metodelor
comportamentale sociale.
Prin joc ,,copilul imaginează, rejoacă o lume reală în scopul de a
cunoaşte mai bine , de a –şi lărgi orizontul de cunoaştere, de a-şi forma
anumite deprinderi.” ( I. Cerghit, Metode de înv. )
,,Copilul este o fiinţă a cărei principală trebuinţă este jocul .“
Ed. Claparede
,,Jocul este practica dezvoltării. ”
D.D.Elkonin

23
CAPITOLUL IV

Ipotezele , obiectivele si metodologia cercetarii

4.1 Ipotezele studiului

Pornind de la datele din literatură, se formulează următoarea ipoteză:


Dacă se utilizează jocul didactic în procesul instructiv-educativ ca
metodă de predare- învăţare- evaluare, metodă îndrăgită de copil şi specifică
ca activitate în vârsta copilăriei,atunci se dezvoltă abilităţi creatoare ale
elevilor precum şi încercări originale de rezolvare în soluţii variate a
problemelor.
Cu cat pun accent in procesul instructiv – educativ pe
creativitate,utilizand jocul didactic,cu atat mai mult as reusi sa-i fac pe copii
sa-si insuseasca mai repede si mai solid incercari originale de rezolvare in
solutii variate ale problemelor

4.2 Obiectivele cercetării

Obiectivele cercetării de faţă sunt reprezentate de:


* Dezvoltarea creativităţii individuale;
* Dezvoltarea creativităţii individuale prin joc, mijloc de
participare activă la procesul instructiv-educativ;
* Identificarea locului şi rolului jocului în dezvoltarea
creativităţii în cadrul orelor de limba şi literatura română.

4.3 Variabilele cercetării

Variabila independentă Variabila dependentă Deprinderi pentru


Folosirea sistematică a metodelor dezvoltarea creativităţii;Performanţe
interactive pentru stimularea şcolare şi comportamentale;Deprinderi
creativităţii:analiza produselor sociale;Gradul de implicare a elevilor în
activităţii;observatia, metoda interpretativă, timpul lecţiilor;Deprinderi de utilizare a
metoda statistică,jocul didactic,rebusul şi a metodelor interactive ca instrumente
unor tehnici de stimulare a creativităţii. pentru o predare-învăţare-evaluare
/autoevaluare eficiente;

24
Metodologia cercetarii

4.4 Selecţia subiecţilor

În cadrul experimentelor de aplicare a probelor s-au utilizat două


loturi de copii proveniţi din clasa a IV-a de la Şcoala cu clasele I-VIII
George Cosbuc, Motru,Judetul Gorj, copii cu vârste de 9-10 ani.
Media de vârstă a copiilor a fost de 9.42 ani.

Grupa I a cuprins 7 subiecţi consideraţi ,,foarte buni “, cu vârste de


9-10 ani.
Grupa II a cuprins 7 subiecţi consideraţi ,,de nivel mediu”, cu vârste
de 9-10 ani.

Raportul pe sexe pentru grupa I a fost de 1,84:1 (fete:băieţi)


Raportul pe sexe pentru grupa II a fost de 1,12.1 ( fete: băieţi)

4.5 Metode utilizate

Metode de cunoaştere a individualităţii copilului :


- observaţia;
- analiza produselor activităţii;
- analiza psihologică de dezvoltare a abilităţilor creatoare.

1) Metode de cunoaştere a individualităţii copiilor în care se solicită


colaborarea persoanei:
- convorbirea;
- testele psihologice aplicate folosite în prelucrarea informaţiei.

3) Metode folosite în prelucrarea informaţiei:


- metoda interpretativă;
- intercorelaţia psihică dintre probe;
- metoda statistică.

2) Metode şi tehnici de organizare a informaţiei:


- tabele.

25
4.6 Procedura utilizată.Etapele cercetarii

Am elaborat teste de creativitate la învăţământul primar, cercetarea


cuprinzând 6 probe, din care 5 aplicate individual şi scris iar una dintre
probe aplicată colectiv şi oral. Conţinutul probelor a cuprins noţiuni din
programa şcolară de la limba şi literatura română din învăţământul primar,
clasa a IV-a, care au fost date spre rezolvare subiecţilor.
Probele aplicate au pornit de la un nivel redus de dificultate până la un
grad ridicat de dificultate.

Proba nr. 1-Jocul silabelor

Subiectul trebuie să găsească cât mai multe exemple de cuvinte care


au în alcătuirea lor silabele date.
- numeşte cât mai multe cuvinte care cuprind silaba ma la începutul lor;
- numeşte cât mai multe cuvinte care cuprind silaba re la sfârşitul lor lor;
- numeşte cât mai multe cuvinte care cuprind silaba ca în interiorul lor;

Prin intermediul acestei probe am urmărit fluiditatea şi flexibilitatea


gândirii elevilor testaţi .

Timp de lucru:10 minute

Proba nr. 2-Litera buclucaşă

Subiectul trebuie să alcătuiască enunţuri a căror cuvinte să aibă ca literă


de pornire litera dată.
- alcătuieşte o propoziţie în care toate cuvintele încep cu litera A;
- alcătuieşte o propoziţie în care toate cuvintele să înceapă cu litera M;
- alcătuieşte o propoziţie în care toate cuvintele să înceapă cu litera T.

Şi prin această probă s-a urmărit flexibilitatea şi fluiditatea gândiri


subiecţilor.

Timp de lucru: 10 minute

26
Proba nr. 3-Jocul culorilor

Subiectul trebuie să completeze enunţurile date cu ceea ce simte, cu ceea


ce îi dictează starea de moment.
- Roşu îmi aminteşte de........;
- Verde îmi aminteşte de.......;
- Galben îmi aminteşte de.....;
- Albastru îmi aminteşte de...;
- Oranj îmi aminteşte de........;
- Alb îmi aminteşte de...........;

Această probă a urmărit în special originalitatea în gândire pe lângă


fluiditate şi flexibilitate.

Timp de lucru: 6 minute

Proba nr. 4-Ceva ce nu s-a mai întâmplat

Subiectul trebuie să creeze o scurtă întâmplare despre fiinţa sau lucrul


numit, creaţie care să cuprindă ceva ce nu s-a mai întâmplat şi nici nu se
poate întâmpla în viaţa reală.
- spune în câteva enunţuri ceva ce nu s-a mai întâmplat despre urs;
- spune în câteva enunţuri ceva ce nu s-a mai întâmplat despre creion;
- spune în câteva enunţuri ceva ce nu s-a mai întâmplat despre fulgul de
zăpadă.

Această probă urmăreşte toate cele trei caracteristici ale creativităţii, în


special originalitatea dar şi fluiditatea în exprimare.

Timp de lucru: 15 minute

Proba nr.5 –Un vis într-o noapte înstelată

Subiectul va primi o coală cu un desen simbolic care semnifică visul


unui copil într-o noapte înstelată. El va trebui să creeze în câteva rânduri un
text prin care să redea un posibil vis, pe care l-ar putea avea chiar şi ei sau
pe care l-au avut urmărind şi detaliile din desen.

27
Această probă urmăreşte originalitatea, flexibilitatea dar şi fluiditatea în
gândire.

Timp de lucru: 15 minute

Proba nr. 6-Săculeţul fermecat

Această probă este una colectivă şi se desfăşoară oral. Este un joc


recreativ şi creativ în acelaşi timp care are ca scop urmărirea capacităţii de
creare a unei părţi dintr-o poveste care să aibă legătură cu cealaltă parte
spusă .
Dintr-un săculeţ se vor extrage diverse lucruri (piaptăn, păpuşă, floare,
minge, foarfecă, creion, rochiţă, pălărie, căţel, coş, oglindă, telefon, iepuraş,
carte, căsuţă).
În calitate de conducător al jocului voi începe povestea cu obiectul extras
de mine. Copiii sunt aşezaţi în semicerc şi ţin în mână obiectul extras.
Următorul copil, din dreapta mea va continua povestea începută de mine,
urmărind şirul poveştii şi introducând ca nou personaj obiectul extras din
săculeţ care va avea de îndeplinit o sarcină sau pur şi simplu este introdus în
poveste cu o nouă acţiune. După ce va termina ce are de spus despre
personajul său, copilul din dreapta va prelua ştafeta.

Proba este una plăcută de copii, care le dezvoltă capacitatea de


exprimare, care urmăreşte originalitatea lor, flexibilitatea şi fluiditatea dar
care în acelaşi timp le restrânge sfera de imaginaţie la ceea ce copilul din
stânga a povestit.

Timp de lucru: 25-20 minute

4.7 Analiza şi interpretarea rezultatelor

La proba nr.1 răspunsurile obţinute reies din următorul tabel:

Ex. Total Fluiditate Nr. Flexibilitate Nr. Originalitat Nr.


prop răspun subi subi e subi
use suri slab pronu ecţi ver sema ecţi da nu ecţi
obţinut ă nţată bală ntică
e

28
1 275 2 12 14 8 6 14 7 7 14
2 189 2 12 14 8 6 14 5 9 14
3 128 5 9 14 6 8 14 4 10 14

Analizând psihopedagogic răspunsurile date de subiecţi la proba nr. 1


se poate observa că elevii ,,foarte buni” dispun de fluiditate verbală dar şi de
flexibilitate şi originalitate în gândire. Şi elevii din a II-a grupă au dat
dovadă unii de originalitate. Cea mai mare parte a exemplificat însă în
majoritatea cazurilor cu acele cuvinte însuşite în clasa I atunci când au lucrat
intens cu silabele (mama, masă, macara, care, sare, pere, rare). S-au primit
răspunsuri bune în special la primele două cerinţe, ultima presupunând un
efort mai mare a totalizat un număr mai scăzut de răspunsuri în special din
partea subiecţilor din a II-a grupă dar şi din partea a 2 subiecţi din I grupă.
Se poate observa că nu neaparat elevii care dispun de fluiditate dispun şi de
flexibilitate şi originalitate.

La proba nr.2 răspunsurile obţinute se regăsesc în următorul tabel:

Ex. Total Fluiditate Nr. Flexibilitate Nr. Originalitate Nr.


propuse răspun subi subi subiecţi
suri slabă pronun ecţi ver seman ecţi da nu
obţinute ţată bală tică
1 32 3 11 14 9 5 14 11 3 14
2 29 2 12 14 7 7 14 12 2 14
3 26 5 9 14 5 9 14 9 5 14

În ceea ce priveşte răspunsurile date la cea de-a doua probă, se poate


observa că pentru primele două exerciţii propuse s-au descurcat mai bine
chiar şi subiecţii din a II-a grupă dând dovadă de fluiditate în exprimare, de
flexibilitate verbală şi chiar originalitate. La ultimul exerciţiu propus
răspunsurile au fost mai puţine, putând chiar observa că subiecţi din a II-a
grupă au refuzat să se mai gândească la exemple cu toate că timpul nu
expirase dată fiind dificultatea de a găsi cuvinte uzuale care să se lege prin
înţeles cu litera T. Mai puţine exemple s-au regăsit la acest exerciţiu şi la
elevii din grupa I, doi dintre elevi limitându-se la un singur exemplu.

29
Exemplele sunt cele simple în general întâlnite mereu în manuale ( Mama
mănâncă mere.; Mara mănâncă mure.;Ana are alune.; Tata trage
tractorul.) .Se poate observa şi faptul că propoziţiile au în general trei
cuvinte, puţine fiind acelea care depăşesc acest număr (Aurel ajunge acum
acasă., Martin mănâncă mere mereu miercuri.,Tractorul tatei turuie tare.).

Pentru proba nr.3 se pot urmări în tabelul următor răspunsurile obţinute:

Ex. Total Fluiditate Nr. Flexibilitate Nr. Originalitate Nr.


propuse răspunsuri subi subi subi
obţinute slabă pronun ecţi ver seman ecţi da nu ecţi
ţată bală tică
1 42 5 9 14 9 5 14 8 6 14
2 39 3 11 14 10 4 14 11 3 14
3 41 6 8 14 8 6 14 9 5 14
4 35 5 9 14 9 5 14 12 2 14
5 28 8 6 14 7 7 14 7 7 14
6 19 7 7 14 8 6 14 6 8 14

În urma analizării rezultatelor la această probă, se poate observa că o


parte dintre subiecţi s-au limitat să dea un singur răspuns pentru fiecare
exerciţiu propus. Prea puţini sunt cei care au dat mai multe răspunsuri şi
răspunsuri originale. Unele dintre ele se limitează la enumerarea unor
obiecte sau lucruri de culoarea dată în cerinţă şi nu de exemplificarea a ceea
ce le aminteşte acea culoare (sânge, mere, inimă / roşu; iarbă copac, frunză/
verde; apă, cer, nor, ochi/ albastru; soare, floare, stea/galben; portocală,
floare, cariocă/ orange; lapte, zăpadă/alb). Răspunsurile mai multe şi
originale sunt cele care se regăsesc la exerciţiile cu culorile verde, albastru,
roşu (un copil spunea că roşu îi aminteşte de mama, că verde îi aminteşte de
primăvară, galben de zâmbet, alb de spitale- ceea ce putem observa este că a
asociat culoarea cu semnificaţia ei şi în acelaşi timp cu persoane sau
simboluri specifice).
În general, la această probă, au dat dovadă de fluiditate şi flexibilitate
verbală majoritatea subiecţilor însă puţini au fost cei care au dovedit
originalitate în gândire.

Pentru proba nr.4

30
Ex. Fluiditate Nr. Flexibilitate Nr. Originalitate Nr.
propuse slabă pronun subiecţ verbală seman subiecţ da nu subiecţi
ţată i tică i
1 8 6 14 9 5 14 8 6 14
2 7 7 14 6 8 14 7 7 14
3 5 9 14 8 6 14 9 5 14

Acest exerciţiu –joc a fost propus pentru evidenţierea originalităţii în


principal dar şi pentru a se observa prezenţa fluidităţii şi flexibilităţii. Se
poate observa că şi dintre elevii din cea de-a II grupă au dat dovadă de
originalitate în creaţia proprie. Unul dintre aceşti elevi arăta că, fulgul de
zăpadă a crescut mare cât o casă şi i-a adăpostit în el pe toţi copiii fără
adăpost şi fiindcă fulgul era fermecat li se îndeplineau copiilor trei dorinţe”.
După cum s-a putut observa în urma analizării probelor, T.D. din prima
grupă este un copil ,,foarte bun “ dar nu dă dovadă de creativitate, de
originalitate, dovedindu-se un elev sârguincios, conştiincios (,,Fulgul de
zăpadă a căzut pe pământ şi un copil a venit şi l-a luat în palmă dar nu s-a
topit şi împreună cu alţi fulgi a format un om de zăpadă “).
În textele create s-a putut observa cum elevii au apelat la diverse informaţii
din poveştile cunoscute sau chiar au păstrat personajele dar au modificat
acţiunea cu una originală şi, după părerea lor, imposibilă (,,Ursul care era cu
coada la prins de peşte a stat şi după câteva ore a tras şi a prins o mulţime de
peşte care i-a ajuns toată iarna şi, drept răsplată i-a dat şi vulpii câţiva. “)

Pentru proba nr. 5

Nr. subiecţi Fluiditate Flexibilitate Originalitate


slabă pronunţată verbală semantică da nu
14 8 6 9 5 5 9

La această probă subiecţii au avut de redat pe baza unui desen


semnificativ un vis într-o noapte înstelată. Unii dintre ei, după cum am putut
vedea în urma discuţiilor cu ei, s-au gândit să redea un vis avut de ei într-o
noapte. O mică parte s-au gândit să creeze un text nou, original, îmbinând
imaginaţia cu creativitatea şi folosindu-se de imagine. Analizând o parte
dintre lucrări dau dovadă de flexibilitate şi de originalitate deoarece subiecţii
îşi imaginează lucruri ireale, specifice visului ieşite din comun. M.A.
povesteşte că,,urcând scara am ajuns pe un alt tărâm, întunecat şi înfiorător.

31
Când am privit coşul din mâna mea, toate stelele de pe bolta cerească se
ascunseseră în el de frică. Se auzeau sunete înspăimântătoare. Dintr-un
castel îndepărtat se vedeau lumini care se stingeau şi se aprindeau. Mi-am
îndreptat paşii spre acel loc. De la geam am putut vedea cum o zână era
legată de un scaun împărătesc. Plângea cu lacrimi amare şi lacrimile ei se
rostogoleau pe podea şi se prefăceau în flori frumoase dar triste. M-am
grăbit s-o ajut dar atunci când trebuia să dezleg ultimul fir, am auzit paşii
grei ai căpcăunului. Uşa s-a lovit de perete şi am scăpat coşul din mână de
frică. Atunci stelele au sărit din coş luminând cu putere în ochii căpcăunului
şi eu cu zâna am reuşit să fugim. Ne-am grăbit să coborâm scara deoarece
paşi grei zguduiau pământul. Când am ajuns la ultima scară aceasta s-a
mişcat cu putere dar noi eram salvate. Ochii noştri s-au îndreptat spre cer: nu
erau stele şi totul părea trist. Ne-am întristat şi noi dar deodată o lumină
puternică a adus bucuria: stelele veneau una după alta şi se aşezau la locul
lor, pe bolta cerească. Becul s-a aprins şi vocea mamei m-a trezit uşor pentru
a pleca la şcoală”.
Pentru foarte mulţi, această probă a fost un prilej de a introduce în
textele lor personaje din poveştile cunoscute. Unii au schimbat activitatea lor
din poveste alţii au păstrat o parte din conţinut. Am putut observa cu mirare
că un elev din grupa a II-a pe parcursul acestor probe, chiar dacă nu a
dovedit fluiditate şi flexibilitate în exprimare, a dat însă dovadă de
creativitate şi originalitate în rezolvarea exerciţiilor propuse.

Pentru proba nr.6

Această probă a fost una care s-a desfăşurat colectiv şi oral. Subiecţii
au fost încântaţi de acest joc şi i-a impresionat elementul surpriză. Pe
parcursul desfăşurării probei am putut observa următoarele:

Numărul de Fluiditatea Flexibilitatea Originalitatea


subiecţi slabă pronunţată verbală semantică da nu
14 9 5 10 4 9 5

Pe parcursul creării poveştii am putut observa că subiecţii au încercat


să fie originali, personajul propriu prinzând viaţă dar le-a fost mai greu să
facă legătura cu cele spuse de colegul din stânga, necesitând ajutor la partea
de început. Subiecţii din I grupă au dat dovadă de originalitate, de fluiditate
în exprimare dar şi de flexibilitate verbală. Mai puţini au fost cei la care s-a
putut observa şi flexibilitate semantică.

32
Comparând această probă cu cele scrise se poate observa că subiecţii
s-au descurcat mai bine la cea orală, au dat dovadă de mai multă seriozitate
în rezolvarea sarcinii, s-au străduit mai mult la partea de exprimare şi
originalitate, vrând parcă să demonstreze capacităţile lor de povestitor-
creator.

33
CAPITOLUL IV

Concluzii

Dacă am face o analiză factorială a interpretărilor verbale atât din


probele individuale şi scrise cât şi din cea orală colectivă, se pot identifica
unii factori direct legaţi de capacitatea creatoare a subiecţilor. Această
capacitate este greu de definit din cauza complexităţii sale. Autoexprimarea
cognitivă verbală şi grafică originală, ne argumentează existenţa realelor
posibilităţi de creativitate şi inventivitate de care dispun micii şcolari, mai
ales atunci când totul se desfăşoară sub forma unui joc, activitate recreativă
iubită de copii, care îi conduce în lumea cunoaşterii fără a depune un efort
mare şi fără să conştientizeze că, de fapt, ei învaţă.
Intenţia mea a fost de a surprinde câteva caracteristici, cu precădere
cele semnificative pentru educarea creativităţii la şcolari prin utilizarea
jocului ca metodă , în cadrul orelor de limba şi literatura română, cu scopul
de a fi cunoscute de către învăţătoare şi cultivate în practica şcolară.
Ipoteza propusă de mine-dacă se utilizează jocul didactic ca metodă în
activităţile de limba şi literatura română se dezvoltă abilităţi creatoare
precum şi încercări originale de rezolvare în soluţii variate a problemelor-a
creat o stare de relaxare în rândul subiecţilor, fiind ei înşişi, o atmosferă
permisivă, în vederea dezvoltării abilităţilor creatoare, a încercărilor
originale de rezolvare a problemelor propuse în probele aplicate, cu soluţii
variate, toate generând cunoaşterea trăsăturilor de personalitate înnăscute ale
subiecţilor.
Psihologia ne demonstrează că însuşi copilul este participant activ la
propria formare şi în şcoală trebuie direcţionat pe calea cea bună, cu
mijloace atractive, care să-i atragă atenţia. Şi ce poate fi mai atractiv de copil
decât jocul? Din experienţa la clasă, am putut constata cu câtă uşurinţă se
manifestă un copil în cadrul unui joc. El consideră că se joacă, este lipsit de
griji, de reguli, de teme, este liber. Dar în acelaşi timp respectă nişte reguli,
are de rezolvat nişte sarcini care le face cu plăcere pentru că se joacă.
Rezultatele cele mai bune le-am obţinut atunci când o lecţie a fost proiectată
sub forma unui joc sau o secvenţă a cuprins un joc. Imediat randamentul a
fost unul satisfăcător şi am putut să-mi ating obiectivele propuse. E normal
că nu întotdeauna ne putem permite să apelăm la joc, dar tocmai din acest

34
motiv am dorit ca în acest proiect de cercetare psihopedagogică să dezbat
această temă deoarece în cadrul orelor de limba şi literatura română există şi
alte exerciţii de dezvoltare a creativităţii, ca şi compunerile, exerciţii de
completare, etc . Dar nu stimulează atât de intens aptitudinile creatoare ca şi
jocul didactic. Am avut compuneri frumoase în activitatea la clasă dar prin
probele propuse în acest proiect copiii au creat compuneri, texte dar ei cred
că s-au jucat, au dat frâu liber imaginaţiei şi exprimării. Elevi din grupa cu
un nivel mediu de cunoştinţe s-au descurcat mai bine ca la orice activitate
dirijată şcolară la clasă, dovedind la proba orală dorinţa de afirmare şi
străduindu-se să apeleze la toate cunoştinţele lui pentru a soluţiona
problema.
Cunoaşterea cât mai completă a copilului, a capacităţii lui generale de
dezvoltare, greutăţilor pe care le întâmpină în însuşirea cunoştinţelor şi
formarea abilităţilor, precum şi organizarea de activităţi diferenţiate, bazate
pe specificul vârstei, şi independente sunt sarcini şi indicaţii ale Ministerului
Educaţiei şi Cercetării, de care cadrele didactice, ca şi formatori, care
contribuie la formarea unei personalităţi, trebuie să ţină seama în activitatea
lor.
Unul din factorii care contribuie la obţinerea competenţelor şi
performanţelor şcolare este motivarea elevilor pentru şcoală, pentru învăţare.
Rezultatele unor studii arată că tocmai aceasta scade din ce în ce mai mult,
sau chiar lipseşte elevilor, care consideră şcoala mai degrabă ca pe o
obligaţie împovărătoare, decât ca pe un centru de atracţie şi interes.
Pentru a găsi soluţii care să aducă ceva nou, mai aproape de interesele
elevilor, este necesară, mai mult ca oricând, creativitatea, calitate asociată,
de obicei, cadrelor didactice, dar care trebuie dezvoltată şi cultivată
deopotrivă elevilor, părinţilor şi tuturor factorilor implicaţi în procesul de
instrucţie şi educaţie.
Anatole France afirma: ,,Dibăcia învăţătorului nu este decât aceea de a
trezi curiozitatea minţilor tinere, ca să le potolească apoi această curiozitate,
pe care numai fiinţele fericite o au vie şi sănătoasă. Cunoştinţele vârâte cu
de-a sila în minte, o astupă şi o înăbuşă. Ca să mistui ştiinţa trebuie s-o fi
înghiţit cu poftă.”

35
BIBLIOGRAFIE

Agrigoroaie, D., Educaţie pentru gândire creatoare, Ed. Alfa, Piatra-Neamţ,


2005;
Amabile, T.M., Creativitatea ca mod de viaţă, Educaţia Ştiinţă şi Tehnică,
Bucureşti, 1996;
Antonovici , Ş., Nicu ,G.:Jocuri interdisciplinare, Ed. Aramis, 2004;
Bejat ,M.:Creativitatea în ştiinţă,Tehnică şi învăţământ, E.D.P., Bucureşti,
1991;
Beveridge ,W. I..:Arta cercetării ştiinţifice, Ed. Ştiinţifică, Bucureşti, 1968;
Bonchiş, E.,Copilul şi copilăria, Ed. Imprimeriei de Vest ,Oradea ,1998 ;
Crăciun ,C.:Metodica predării limbii române în învăţământul primar, Ed.
Emia, Deva, 2001;
Cucoş, C., Psihopedagogie, Ed.Polirom, Iaşi, 1998;
Damşa,I.,Toma-Damşa, M., Ivănuş, Z., Dezvoltarea vorbirii în grădiniţa de
copii şi în clasele I şi a II-a, E.D.P. , Bucureşti, !996;
Debresse ,M.:Psihologia copilului de la naştere la adolescenţă, E.D.P.,
Bucureşti,1970;
Didactica. Manual pentru liceele pedagogice , E.D.P.,1993;
Drăgan, Ion, Nicola, Ioan: Cercetarea psihopedagogică ,Ed. Tipomur, Tg.
Mureş, 1993;
Guilford,I.P.,Educaţie şi limbaj, E.D.P., Bucureşti,1972;
Hayes,N.,Orrell, S., Introducere în psihologie, Ed. All Educaţional S.A.,
Bucureşti,1997;
Hristu B., Mateiaş, Al., Rafailă, E., Popescu, E., Şerban, F.: Pedagogie
preşcolară-Didactica, E.D.P., Bucureşti, 1995;
Ionescu,M.., Radu ,I.:Didactica modernă, Ed. Dacia, Cluj Napoca, 2001;
Învăţământul primar, Revistă dedicată cadrelor didactice,Ed. Discipol,
nr.1/2002;
Învăţământul primar, Revistă dedicată cadrelor didactice, Ed. Discipol,
nr.1/2000;
Învăţământul primar, Revistă dedicată cadrelor didactice, Ed. Miniped, nr. 2-
4/2002;
Învăţământul primar, Revistă dedicată cadrelor didactice, Ed.Miniped, nr.2-
3/2004;
Landau,E., Psihologia creativităţii, E.D.P., Bucureşti, 1979;

36
Matei, C., educarea capacităţilor creatoare în procesul de învăţământ,
E.D.P:, Bucureşti, 1982;
Mihăescu ,M.,Dulman, A.,Mihai, C., Activităţi transdisciplinare,Ed.
Radical,Dolj, 2003;
Moraru,I., Creativitatea socială, Ed Politica, Bucureşti, 1981;
Moraru, I., Psihologia creativităţii, Ed.Victor, Bucureşti, 1997;
Munteanu, A.,Incursiuni în creatologie, Ed. Augusta, Timişoara, 1994;
Muster, Dumitru:Metodologia cercetării în educaţie şi învăţământ, Ed.
Litera, Bucureşti;
Neculau, Adrian: Problemele de ontologie ale cercetării în ştiinţele socio-
umane în ,,Revista de Pedagogie” nr.1/1990;
Nicola, Ioan,: Tratat de pedagogie şcolară,Ed. Aramis,Cercetarea în
pedagogie, 2003;
Nicola, Gr., Stimularea creativităţii elevilor în procesul de învăţământ,
E.D.P., Bucureşti, 1981;
Planchard, Emile: Cercetarea în pedagogie, E.D.P.,Bucureşti, 1972;
Popescu-Neveanu, P., Zlate, M., Creţu, T.,: Psihologie-manual pentru clasa a
x-a, E.D.P., Bucureşti, 1993, Creativitatea;
Radu ,I., Ionescu, M., Experienţa didactică şi creativitate, Ed. Dacia, Cluj-
Napoca, 1987;
Rawilson, J.G.,Gândire creativă şi brainstorming, Ed. Codecs, Bucureşti,
1998;
Roco,M., Probleme ale stimulării creativităţii individuale, în Revista de
psihologie, nr. 12, 1991;
Roşca,A., Creativitatea generală şi specifică, Ed. Academiei R.S.R.,
Bucureşti, 1981;
Roşca ,A.,Creativitatea, Ed. Enciclopedica Română, Bucureşti, !972;
Stanciu, St., Cercetarea pedagogică, E.D.P. ,Bucureşti, 1969;
Stoica, A., Creativitatea elevilor, E.D.P., Bucureşti, 1983;
Stoian ,Stanciu:Cercetarea pedagogică, Bucureşti,1969;
Szamoskozi,St., Evaluarea diferenţelor individuale în funcţionarea unor
aptitudini cognitive de bază prin probe de diagnostic alternative, Studia, 1-2
Vlăsceanu, L., Ipoteza în cercetare, în Revista de pedagogie, nr. 2, 1989.

37
Anexa 1

PROBA NUMĂRUL 1-JOCUL SILABELOR

NUME ŞI PRENUME:.............................................................................

Numeşte cât mai multe cuvinte care să :

-înceapă cu silaba ma ..............................................................................


...............................................................................
...............................................................................
...............................................................................

-să se termine cu silaba re ..........................................................................


...........................................................................
...........................................................................
...........................................................................

-să cuprindă silaba ca în mijlocul cuvântului ..................................................


..................................................
..................................................
..................................................

38
Anexa 2

PROBA NUMĂRUL 2-LITERA BUCLUCAŞĂ

NUME ŞI PRENUME-------------------------------------------------

Alcătuiţi propoziţii a căror cuvinte să înceapă cu litera dată:

---------------------------------------------------------------------------------------
----------------------------------------------------------------------------------------
----------------------------------------------------------------------------------------
-----------------------------------------------------------------------------------------
-----------------------------------------------------------------------------------------

--------------------------------------------------------------------------------------
-------------------------------------------------------------------------------------
------------------------------------------------------------------------------------
--------------------------------------------------------------------------------------
--------------------------------------------------------------------------------------

39
Anexa 3

PROBA NUMĂRUL 3-JOCUL CULORILOR

NUME ŞI PRENUME--------------------------------------------

Completează enunţurile cu ceea ce simţi în acest moment:


-Roşu îmi aminteşte de-------------------------------------------
-Verde îmi aminteşte de------------------------------------------
-Galben îmi aminteşte de-----------------------------------------
-Albastru îmi aminteşte de----------------------------------------
-Orange îmi aminteşte de------------------------------------------
-Alb îmi aminteşte de-----------------------------------------------

40
Anexa 4

PROBA NUMĂRUL 4-CEVA CE NU S-A MAI ÎNTÂMPLAT

NUME ŞI PRENUME----------------------------------------------------------

Creează o scurtă povestioară despre personajul dat, care să nu se poate


întâmpla în realitate:

URS--------------------------------------------------------------------------------------
--------------------------------------------------------------------------------------------
--------------------------------------------------------------------------------------------
--------------------------------------------------------------------------------------------
--------------------------------------------------------------------------------------------
--------------------------------------------------------------------------------------------
--------------------------------------------------------------------------------------------
--------------------------------------------------------------------------------------------
--------------------------------------------------------------------------------------------
--------------------------------------------------------------------------------------------
--------------------------------------------------------------------------------------------
--------------------------------------------------------------------

CREION--------------------------------------------------------------------------------
--------------------------------------------------------------------------------------------
--------------------------------------------------------------------------------------------
--------------------------------------------------------------------------------------------
--------------------------------------------------------------------------------------------
--------------------------------------------------------------------------------------------
--------------------------------------------------------------------------------------------
--------------------------------------------------------------------------------------------
--------------------------------------------------------------------------------------------
--------------------------------------------------------------------------------------------
--------------------------------------------------------------------------------------------
--------------------------------------------------------------------

41
FULGUL DE
ZĂPADĂ--------------------------------------------------------------------------------
--------------------------------------------------------------------------------------------
--------------------------------------------------------------------------------------------
--------------------------------------------------------------------------------------------
--------------------------------------------------------------------------------------------
--------------------------------------------------------------------------------------------
--------------------------------------------------------------------------------------------
--------------------------------------------------------------------------------------------
--------------------------------------------------------------------------------------------
--------------------------------------------------------------------------------------------
--------------------------------------------------------------------------------------------
-------------------------------------------------

42