Cele 7 "văi" - trezirea lui Kundalini şi ascensiunea sa din

chakră în chakră.

Muladhara chakra

În sfârşit, energia mea s-a pus în mişcare – hop, hop, hop – şi s-a
avântat pe deasupra ţărmului acestei lumi, în apele primei văi dintre
cele şapte. O lumină complet necunoscută, precum a altui fel de
soare, umplea tot ceea ce vedeam. Toate lucrurile acelui pământ
asupra cărora se opreau ochii mei erau îmbrăcate de Frumuseţe.

Pretutindeni unde priveam, frumuseţea şi spiritualitatea ţâşneau

din materie, ca nişte tigri ce sar din ascunzători întunecate. Am
înţeles atunci că acesta era lăcaşul simţurilor. Vederea atâtor
minunăţii m-a umplut de pofte nemăsurate. "Posedă, posedă!" îmi
strigau ele. Am fost atunci cuprins de o dorinţă irezistibilă de a mă
delecta şi a duce cu mine întreaga frumuseţe acumulată în jurul meu.
Dar în acel moment un alt strigăt s-a înălţat în mine: "Opreşte-te,
păzeşte-te de sinistra tentaţie a acestei văi!"

Imediat, reînsufleţindu-mi ardoarea, m-am scufundat şi mai

profund în meditaţie şi m-am rugat cu mai mare înflăcărare pentru a
fi eliberat de tentaţiile acestei văi. După câteva luni de zile, rugile
mele au primit răspuns. Lumea simţurilor nu mă mai tenta deloc:
încetul cu încetul, prima vale aluneca în afara conştiinţei, întocmai
cum vulturului îi alunecă scheletul prăzii dintre gheare."

Acum, după ce Ramakrishna a profitat de partea ei cea mai

bună, a lăsat prima vale în urma sa.

Swadhishtana chakra
 "Am intrat în a doua vale. Aici nu mai eram deloc posedat de
obsedanta frumuseţe materială a ceea ce vedeam. Lumina care
învăluia lumea aici era mai rafinată, mai subtilă şi mai domoală. M-
am simţit fericit. Forme frumoase, dar neterminate, culori şi sunete
armonioase îmi bântuiau şi îmi îndulceau orele petrecute în această
vale. Aveam de gând să mă opresc definitiv din meditaţie pentru a
rămâne aici. Da, apoi chiar am avut tentaţia de a crea viaţa; aici am
ascultat pregnant "chemarea sexului", căci în sublima lume a celei
de-a doua văi sexualitatea îmbracă aparenţa de beatitudine şi de
putere.

Dar indiferent cum s-ar manifesta această seducţie, sufletul

trebuia să îi reziste. De aceea m-am străduit să mă eliberez de
obsedanta atracţie a sexualităţii. Pe altarul abnegaţiei, al căutării
neobosite a lui Dumnezeu, am aprins şi mai tare flăcările devoţiunii.
Focul iluminării ardea foarte slab la început. Apoi, în mod gradat, el s-
a făcut mai strălucitor. Câteva zile mai târziu, flăcările sale au ţâşnit
ca nişte săbii de lumină. Sub muşcătura arzătoare a flăcărilor, cea de-
a doua vale s-a prăbuşit în cenuşă. De atunci, ea şi tentaţiile ei nu m-
au mai tulburat niciodată.

Manipura chakra

Astfel am atins cea de a treia vale. Aici am constatat că senzaţia

de putere, resimţită în cea de a doua vale, se mărise însutit. Mă
simţeam capabil să cuprind Soarele între palme şi să-l transform într-
o grămadă de praf incandescent.

Dar şi această foame de putere trebuie să fie controlată, căci ea

nu este decât o testare a caracterului persoanei. Nu există o tentaţie
mai mârşavă decât dorinţa de dominare. De îndată ce mi-am dat
seama de pericol, mi-am intensificat meditaţiile extrem de mult, căci
era necesar să fie mai puternice decât forţa căreia trebuia să îi rezist.
Astfel, m-am rugat – ah, cât de mult m-am rugat – să fiu eliberat de
pofta de putere. Precum colţii unei vipere, tentaţia rămânea înfiptă în
mine. Însă sufletul meu nu vroia să i se supună. Pe aripile meditaţiei,
m-am ridicat sus, mereu mai sus, până când n-a mai însemnat nimic
pentru mine. În acel moment, teribila viperă a deschis gura şi a căzut
pe lângă mine.

Anahata chakra

Atunci, precum elefantul care trece printr-un gard, dărâmându-l,

am pătruns în valea lui Hridaya Jyoti – Lumina Inimii lui Dumnezeu.
Inima mea devenise precum o torţă aprinsă de flăcările Sale, iar
lumina ţâşnea din sufletul meu peste toate lucrurile. Pietre şi stele,
tot ce exista – cântau cu aceeaşi strălucire un cântec al Inefabilului. În
această a patra vale m-am simţit aproape complet la adăpost de
orice tentaţie. Totuşi, mă supravegheam cu atenţie. Cu toate că eram
precum un potir de lumină, mă temeam încă de tentaţie. Această
impresie mi-a servit drept avertisment să nu mai întârzii în această
vale. A urmat o lungă perioadă de post, rugăciune şi meditaţie.

Vishuddha chakra

De data aceasta, din fericire, nu am avut mult timp de aşteptat.

Lumina inimii mele s-a lărgit, răspândind în jurul ei un fel de reţea de
sori. Surprins, mi-am dat seama că atinsesem valea următoare,
tărâmul exprimării. Gândurile şi sentimentele mele, fiecare bătaie a
inimii şi fiecare celulă a fiinţei mele erau ca o vâltoare de lumină. Din
gâtul şi de pe buzele mele se scurgeau cuvinte de uimire şi de
binecuvântare. Acum îl proslăveam pe Dumnezeu fără încetare, căci
nu mai puteam vorbi decât despre El. Dacă cineva îmi vorbea despre
plăceri sau despre posesiuni, cuvintele mă loveau ca nişte vergi.
Ajunsesem astfel încât, atunci când vreo rudă vroia să mă consulte
asupra treburilor familiale, fugeam şi mă ascundeam în pădurea
Panchavati. Părinţii şi prietenii care pretindeau că aveau asupra mea
unele drepturi îmi creau senzaţia unui puţ adânc care mă atrăgea în
jos – îmi era teamă că mă voi sufoca în apele din subteranele
întunecate. Prezenţa acestor oameni îmi dădea senzaţia că mă înec şi
nu-mi mai regăseam pacea decât părăsindu-i. Cu alte cuvinte, cea de
a cincea vale nu este plină de toleranţă şi iubire pentru toţi. Omul
trebuie să o depăşească.

Iată de ce m-am avântat în meditaţii şi mai profunde şi severe.

Nu mai aveam pace şi nici bucurie. "Sau Îl voi vedea pe Dumnezeu
sau îmi voi pune capăt vieţii", îmi spuneam. Precum tigrul care se
ghemuieşte înainte de a sări, aşa am făcut şi eu. M-am rugat, am
aşteptat, am vegheat. Nu mai voiam să întârzii în valea exprimării.
"Nu trebuie să mă mulţumesc a-L lăuda pe Dumnezeu. Trebuie să-L
văd."

Ajna chakra

Deodată, am zărit ceva în faţa mea. Într-o clipă am făcut saltul…

şi iată-mă ajuns în cea de-a şasea vale – valea lui Turiya, vidul
absolut. Aici eram aproape de Cel Mult Iubit. Puteam să-L văd şi să-L
simt, ca şi cum era în camera de alături. Numai un uşor voal
transparent îmi mai separa încă sufletul de Sinele Suprem. În sfârşit,
acum ştiam sigur că mă aflu într-o cameră din Cetatea Unităţii
Perfecte.

Sahashrara

Din cea de-a şasea vale se trece cu uşurinţă în planul ultim, al

şaptelea.

Acolo, nici un cuvânt nu poate intra, nici măcar murmurul

vreunui gând uman. Singur sufletul înveşmântat în tăcere poate ridica
voalul care-l separă de îmbrăţişarea lui Dumnezeu..."