CAPITOLUL I

Aspecte generale privind agroturismul în România

1.1. Agroturism – noţiuni introductive, particularităţi

Definirea agroturismului are la bază nevoia de a găsi soluţii pentru gospodăriile din zona
rurală, cu scopul de a creşte veniturile valorificând potenţialul lor economic, prin dezvoltarea
serviciilor de cazare şi valorificarea produselor proprii şi/sau locale. De la această nevoie
fundamentală pot fi formulate diverse concepte, noţiuni sau definiţii diferite cu scopul de a
caracteriza agroturismul pe zone specializate.
Din punct de vedere al caracteristicilor spaţiilor de cazare, agroturismul este definit ca fiind
o activitate care are capacitatea de a valorfica excedentul de cazare din gospodăria românească
ţărănească, amenajate specific pentru a primi turişti.
Din punct de vedere al desfăşurării unor activităţi specifice gospodăriilor ţărăneşti,
agroturismul este definit ca fiind totalitatea bunurilor şi serviciilor oferite de gospodăriile ţărăneşti
spre consum, turiştilor care sosesc în zona rurală pentru o perioadă determinată de timp, în scopul
relaxării, odihnei, pentru unele cure terapeutice, agrement sau pentru alte activităţi specifice.
Din punct de vedere al distracţiilor, agroturismul poate fi definit ca fiind o formă de turism
caracterizată de varietate şi unicitate în oferirea serviciilor acelor oaspeţi care iubesc arta ţărănească,
natura şi cultura.
Agroturismul este definit ca fiind acea formă particulară de turism din zona rurală cu grad
ridicat de complexitate, care cuprinde atât activitatea propriu-zis turistică (pensiune, cazare, sport,
prestări servicii, distracţie), precum şi activitatea economică, mai ales cea agricolă desfăşurată de
gazde (activităţi de producţie sau prelucrare a produselor recoltate din gospodărie, sau de
comercializare a lor)1.
De asemenea agroturismul este un sistem complex, iar componentele acestuia sunt într-o
puternică relaţie de interdependenţă. Agroturismul poate fi perceput ca un sistem cibernetic deschis
care este influenţat de o multitudine de influenţe de natură externă şi care la rândul său influenţează
natura externă (figura numărul 1.1.).

1
Bulai, M.(2013), Accesibilitate şi turism, Editura Universităţii Alexandru Ioan Cuza, Iaşi, p. 32
1
 Figura 1.1. Sistemul cibernetic al agroturismului
Sursa: Abărgăoniţei, S.(2010), Oferta agroturistică a Bucovinei, Editura Tipo Moldova, Iaşi, p.100

Agroturismul ca parte a turismului, general privind şi a turismului rural, în particular

prezintă următoarele caracteristici principale2:
- are un grad ridicat de complexitate;
- este o activitate economică ce are ca scop valorificarea spaţiilor de cazare existente în excedent în
gospodăria românească;
- oferă servicii de tip turistic;
- gazda desfăşoară în acelaşi timp şi activităţi cu specific agricol (creşterea animalelor, cultivarea
plantelor, etc);
- turiştii au posibilitatea de a participa la activităţile gospodăreşti (culegerea fructelor, uscatul fânului,
pescuitul, mulsul vacilor sau al oilor, etc.), pentru divertismentul şi recreerea lor.;
- durata este determinată în timp;
- scopurile sunt diferite: relaxare, divertisment, cunoaşterea artei meşteşugurilor tradiţionale,
documentare, studii;
- de cele mai multe ori, este o activitate secundară, activitatea de bază râmânând principala sursă de
venit şi ocupaţie;
- este un mijloc de valorificare totală a spaţiului rural cu întreg potenţialul său agricol, natural,
economic, cultural, turistic, socio-uman;
- are o contribuţie importată la dezvoltarea durabilă a zonei rurale prin: păstrarea echilibrului ecologic,
utilizarea durabilă a resurselor; păstrarea diversităţii naturale, etnografice, culturale, sociale, etc.,
inlesneşte dezvoltarea reţelei de comunicaţii, ajută la dezvoltarea econmică a satelor; turiştii sunt
beneficiari ai unui mediu nepoluat; turiştii au acces la diverse atracţii naturale, cu cât mai puţini
factori de stres; turiştii întalnesc o ambianţă familială, ospitalieră; îngăduie realizarea unui turism
specific pe diferite categorii de vârstă sau poziţie socială: pensionari, persoane cu dizabilităţi, tineri
căsătoriţi, familii cu copii, etc.
- turistul are posibilitatea de a se răsfăţa cu meniuri tradiţionale specifice anumitor momente ale anului
(Crăciun, Paşte, etc.) sau anumitor zone geografice;

2
Diaconu, C.(2006), Studii privind agroturismul şi dezvoltarea lui în judeţul Bacău, Editura Universităţii de Ştiinţe
Agricole şi Medicină Veterinară Ion Ionescu de la Brad, Iaşi, p. 80
2
 - între agroturism şi economia locală există o corelaţie stransă, mai ales cu anumite ramuri agricole.
Principalii factori de influenţă ai pieţei turismului rural sunt prezentaţi în figura numărul 1.2.

Figura 1.2. Principalii factori de influenţă ai pieţei turismului rural

Sursa: Oglindoiu, A.(2012), Turismul rural, Editura Aius, Craiova, p.25

Aşa cum am prezentat mai sus, atât agroturismul cât şi turismul rural se bazează pe
potenţialul spaţiului rural, pe indivizii şi produsele caracteristice locului. De aceea, ceea ce
reprezintă industrial ospitalităţii la ora actuală (figura numărul 1.3.) nu trebuie să fie străină
întreprinzătorilor din mediile rurale.

Figura 1.3. Industria ospitalităţii

Sursa: Ghereş, M.(2016), Agroturism, Editura Risoprint, Cluj-Napoca, p. 8

Pentru organizarea activităţii agroturistice în România trebuiesc parcurse următoarele faze3:

 Prima fază constă în alegerea spaţiului rural propice pentru agroturism, această alegere se
realizează în funcţie de următoarele criterii:
- atracţiile umane, naturale, respectiv culturale din zonă;
- tipul de agricultură biologică;
- percepţia indivizilor referitoare la fenomenul turistic;

3
Csosz, I.(2012), Agroturism şi turism rural, Editura Universităţii Aurel Vlaciu, Arad, p. 139
3
 - poziţia geografică faţă de centrele urbane potenţial emitente de fluxuri turistice;
- tradiţiile rurale din regiune;
- infrastructura de primire a indivizilor;
- ofertele de activităţi agrementale.
 A doua fază cuprinde înfiinţarea, în zona rurală aleasă, a gospodăriilor agroturistice de tip
pilot. Aceste gospodării vor trebui să îndeplinească următoarele criterii obligatorii:
- standardul de confort;
- ponderea economică a gospodărilor;
- nivelul de educaţie şi vârsta proprietarilor.
 A treia fază constă în lărgirea activităţii agroturistice de la faza pilot la aceea de dezvoltare a
agroturismului şi de transformare într-o componentă economică a vieţii rurale. Această fază este cea
mai grea deoarece implică instruirea indivizilor şi încadrarea gospodăriilor în tipologia claselor de
confort specifice turismului.
 A patra fază prevede în zonele rurale o activitate bine pusă la punct şi realizarea unor agenţii
turistice rurale, în stare să faciliteze relaţiile dintre gazde şi turişti dar şi de a realiza servicii de
programare a vacanţelor şi de a pune la dispoziţie activităţi agrementale desfăşurate conform unui
plan. Această fază este facultativă în dezvoltarea agroturismului.

1.2. Motivaţiile apariţiei şi dezvoltării agroturismului

La ora actuală satul românesc în general şi cel turistic în special reprezintă un produs turistic
inedit pe piaţa naţională, dar şi pe cea mondială, aşa cum reiese din figura numărul 1.4.

Figura 1.4. Satul românesc, produs turistic inedit pe piaţă

Sursa: Ghereş, M.(2006), Agroturism, Editura Risoprint, Cluj-Napoca, p. 22

4
 Motivaţiile desfăşurării activităţii de agroturism sunt împărţite pe categorii:
- pentru comunitatea locală.
- pentru zonă.
- pentru turişti.
- pentru exploataţiile agricole.
Pentru comunităţile locale rurale, agroturismul reprezintă generator nemijlocit de venituri
pentru indivizii comunităţiilor, permite dezvoltarea infrastructurii şi înfrumuseţarea localităţilor şi a
peisajelor rurale, ajută la prevenirea deteriorării mediului înconjurător, dar mai ales, evită cheltuirea
fondurilor publice pentru infrastructură.
Pentru zonă, agroturismul sprijină încercările de păstrare a zonei, a veniturilor rezultate din
turism. De asemenea turismul rural ajută la combaterea tensiunilor sociale dar şi la păstrarea ori
dezvoltarea tradiţiilor, la diminuarea diferenţelor de dezvoltare între zone şi garantează o mai bună
colaborare interregională.
Pentru turişti, preţurile practicate în această formă de turism sunt mai mici. Datorită faptului
că tarifele sunt mai mici, îşi pot permite accesul şi categoriile sociale defavorizate.
Datorită faptului că locurile de cazare sunt extinse pe tot spaţiul rural, indivizii pot să-şi
petreacă timpul liber de fiecare dată în altă zonă. Condiţiile de cazare variate îngăduie turiştiilor
posibilitatea de a-şi selecta locul de cazare în funcţie de gradul de cultură, de posibilităţile materiale.
Contactul direct cu mediul, cu comunităţile locale, cu tradiţiile, cu activităţile agricole
îngăduie cunoaşterea mediilor rurale şi familiarizează turişti cu viaţa din acest mediu.
Pentru exploataţiile agricole, veniturile obţinute din turismul rural respectiv agroturism ajung
direct la agenţii economici rurali şi la familiile agricultorilor fără să mai treacă prin firme
specializate în domeniu care drenează veniturile obţinute în afara regiunilor fără a avea o influenţă
benefică asupra zonei, iar veniturile din agroturism sunt o cale esenţială de modernizare respectiv
capitalizare a exploataţiilor agricole.
Agricultorii dobândesc un statul profesional nou diferit de cel de agricultor, în sectorul
prestaţiilor serviciilor turistice pe care trebuie să le realizeze în mod profesional4.
Componenţii familiilor rurale care sunt în şomaj îşi pot garanta un loc de muncă în propria
„ogradă” datorită faptului că agroturismul creşte gradul de ocupare al forţelor de muncă din
exploataţiile agricole.

4
Csosz, I.(2012), Agroturism şi turism rural, Editura Universităţii Aurel Vlaciu, Arad, p. 27
5
 Găzduirea indivizilor în exploataţiile agricole va implica îmbunătăţirea unei anumite porţiuni
de locuit existentă, dotarea cu elemente de civilizaţie modernă (televizor, grup sanitar, telefon,
lumină electrică, etc.), ceea ce reprezintă o revoluţie la nivelul spaţiului rural, având ca scop
diminuarea diferenţelor de dotare dintre spaţiul rural şi cel urban.

1.3. Deosebirile dintre agroturism, turism rural şi turism clasic

Agroturismul este îmbinarea serviciilor turistice cu activităţile agricole, în mijlocul

exploataţiilor agricole, ce poate reprezenta “o rezolvare generala complementare, de sprijin direct
în dezvoltarea agriculturii, cu un ansamblu de efecte benefice economice şi sociale”.
Diferenţe dintre turismul rural, agroturism şi turismul clasic sunt prezentate în figura
numărul 1.5.

Figura 1.5. Diferenţe dintre turismul rural, agroturism şi turismul clasic

Sursa: Csosz, I.(2012), Agroturism şi turism rural, Editura Universităţii Aurel Vlaciu, Arad, p. 27

6
 Într-o lucrare elaborată de către L. A. Dernoi agroturismul poartă denumirea de „turism
diferit” şi este preceput ca o formă de turism în care „turiştii” sunt cazaţi în locuinţa gazdei acestuia
ori în apropiere şi se bucură şi de alte servicii oferite de către aceasta.
Agroturismul, respectiv turismul rural îşi răsfrâng efectele favorabile asupra turistului,
asupra exploataţiei agricole care oferă astfel de servicii, asupra altor agenţi implicaţi în aceste forme
de turism.

1.4. Condiţiile necesare pentru dezvoltarea agroturismului în România

Condiţiile necesare pentru dezvoltarea turismului rural şi agroturismului în ţara noastră sunt
prezentate mai jos5:
1. Dezvoltarea infrastructurii rurale, reprezintă condiţia decisivă, obligatorie pentru
dezvoltarea agroturismului şi înglobează câteva aspecte esenţiale, necesar a fi realizate pentru a
desfăşura activitatea de agroturism:
menţinerea străzilor în stare bună;
electrificarea satelor, respectiv a exploataţiilor agricole din zona montană;
alimentarea cu apă curentă a satelor, respectiv a exploataţiilor agricole din zona montană;
sistem de comunicaţii bine pus la punct;
realizarea unor sisteme de canalizare şi epurarea a apelor reziduale;
organizarea corespunzătoare a reţelelor şcolare;
organizarea reţelei sanitare în localităţile din zona montană.
Îndeplinirea acestor aspecte reprezintă la ora actuală o adevărată revoluţie economico-socială
pentru zona rurală din România.
Nu numai zona rurală este mult rămasă în urmă referitor la dezvoltarea economico-socială,
ci, în unele situaţii, acest aspect este prezent şi-n unele aşezări care au devenit oraşe.
La ora actuală, din punct de vedere al dezvoltării infrastructurale, zona montană este cea mai
slab dezvoltată, datorită faptului că muntele a fost perceput ca o colonie. Din acest motiv zona
montană românească este mai slab dotată cu reţele de drumuri, mai există numeroase exploataţii
agricole neelectrificate, sistemul sanitar şi cel şcolar sunt dezorganizate, alimentarea cu apă curentă
şi canalizare sunt rare.

5
Baltă, C.(2005), Agroturismul românesc-trecut, prezent şi viitor, Editura Centrul Tehnic-Editorial al Armatei,
Bucureşti, p. 63
7
 2. Constituirea structurilor de primire reprezintă o altă condiţie primordială pentru
dezvoltarea turismului rural. Exploataţiile agricole trebuie să fie aşadar constituite şi amenajate,
pentru a putea fi prezentate turiştilor şi pentru a satisface condiţiile minimale de confort.
3. Organizarea exploataţiei agricole pentru primirea indivizilor, implică aranjarea spaţiului
de cazare, a spaţiului de luat masa şi de circulaţie a indivizilor în interiorul exploataţiei agricole,
într-un cuvânt oferirea condiţiilor optime, minimale, utile.
4. Amenajarea turistică a spaţiilor rurale reprezintă o arie la care nu prea s-a lucrat în ultima
perioadă. Dezvoltarea activităţiilor turistice trebuiesc susţinute şi de comunităţile locale, deoarece ar
avea efecte avantajoase şi asupra comunităţii locale, a zonei per ansamblu. Organizarea turistică a
spaţiilor rurale trebuiesc astfel realizate încât zona rurală să fie cât mai atrăgătoare, dar în acelaşi
timp trebuiesc menţinute tradiţiile, obiceiurile zonei. Deasemenea în această categorie intră
aranjarea unor resurse naturale pentru a fi văzute de turişti.
5. Înfiinţarea structurilor organizatorice profesionale reprezintă condiţia primordială pentru
dezvoltarea şi promovarea agroturismului respectiv turismului rural. Naşterea unor atfel de structuri
este benefică, deoarece, la ora actuală, cei mai mulţi întreprinzători din acest sector provin din alte
arii de activitate şi nu au pregătirea corespunzătoare pentru a desfăşura astfel de activităţi.
6. Promovarea susţinută a agroturismului reprezintă condiţia primordială pentru sporirea
fluxurilor turistice în zona rurală, dar şi pentru lărgirea acestei forme de turism.
7. Un cadru legal adecvat, care implică elaborarea unor legi a agroturismului, turismului
rural. Pe lângă acest lucru cadrul legal reglementează baza juridică de funcţionare respectiv
organizare a agroturismului şi turismului rural.
8. O politică guvernamentală de sprijinire a regiunii montante pentru dezvoltarea
agroturismului respectiv turismului rural, reprezintă componenta esenţială în faza de pornire a
activităţii turistice.
Alte condiţii, esenţiale pentru dezvoltarea agroturismului, fac referire la:
 reducerea turismului exercitat în mod neoficial;
 lărgirea ofertelor turistice prin promovarea serviciilor/produselor „unicat”;
 creşterea atracţiei turistice prin noutate şi originalitate;
 direcţionarea investiţiilor şi pentru realizarea unor puncte de agrement;
 definitivarea unor produse turistice rurale pentru piaţa externă, bine puse la punct.
Practicarea turismului rural, respectiv a agroturismului vor avea ca efect dezvoltarea
economiei locale şi creşterea veniturilor populaţiei rurale.

8
 1.5. Schimbări socio-economice ale satelor ca urmare a dezvoltării
agroturismului

Creşterea continuă şi intensă a activităţii agroturistice în diverse regiuni ale ţării are un
impact tot mai mare asupra comunităţilor din localităţile acelor regiuni. De cele mai multe ori,
impactul este pozitiv, dar au fost şi situaţii în care efectele negative au fost mai proeminente,
subliniind astfel necesitatea unui control şi a unui sistem de monitorizare a acestor efecte ale
agroturismului.
Analizând o sinteză a efectelor generate de acest tip de turism, se pot desprinde următoarele
dimensiuni:
- Dimensiunea extrinsecă, se referă la caracteristicile satului, ca de exemplu: rolul destinaţiei
turistice, raportul localnici/turişti, sezonalitate, tipuri de turişti. În zonele turistice, comunităţile
trec printr-o serie de reacţii determinate de dezvoltarea turismului în zonă, modificându-şi
percepţia odată cu acumularea experienţei: entuziasm, iritare, apatie. Legătura acestor relaţii
progresive cu ciclul turistic de viaţa cuprinde următoarele etape: exploatarea, dezvoltarea,
implicarea, consolidarea, stoparea, regresul sau reformarea, caracteristice oricărui tip de
activitate economică.
- Dimensiunea intrinsecă, face referire la trăsături ale membrilor comunităţii locale care
formulează impactul agroturismului asupra comunităţii respective: implicarea, caracteristicile
socio-economice, perioada de cazare.
Atât dimensiunea intrinsecă, cât şi cea extrinsecă determină implicaţii negative şi pozitive
asupra localităţilor cuprinse în circuitul turistic.
Principalele efecte pozitive ale promovării turismului în regiunile rurale sunt6:
- Stabilizarea forţei de muncă. Este un efect extrem de important pentru cele mai multe
regiuni rurale care se confruntă cu fenomenul de depopulare, apărut ca urmare a lipsei
perspectivei materiale sigure a locuitorulor. Lichidităţile provenite din serviciile agroturistice
ajută la păstrarea locurilor de muncă în domenii precum comerţul, transport local, gazduire,
asistenţă medicală. Aceste prestaţii pot aduce venituri suplimentare locuitorilor din satele
vizitate de turişti.

6
Isbăşescu, T.(2007), Oferta agroturistică, beneficii sociale şi economice pentru satul românesc, Institutul de Cercetare
pentru Economia Agriculturii şi Dezvoltare Rurală, p. 2
9
- Crearea unor noi locuri de muncă, este de durată dacă implementarea agroturismului la nivel
local este făcută cu succes. Locuri de muncă vacante apar mai ales în hoteluri şi restaurante, dar
se crează perspective şi pentru dezvoltarea comerţului cu obiecte de artizanat, produse
alimentare tradiţionale, valorificarea patrimoniului.
- Utilizarea diversificată a forţei de muncă. Cele mai multe zone rurale au o diversitate
scăzută în utilizarea forţei de muncă, aproape toată fiind ocupată în sectorul agricol.
- Pluriactivitatea poate fi un alt efect benefic al turismului agricol. Se explică prin situaţia în
care, o familie sau un individ, reuşeşte să îşi asigure existenţa şi prin prestarea altor activităţi
decât cea de bază, fiind de obicei complementare.
- Dezvoltarea şi promovarea serviciilor, reprezintă un aspect fundamental, mai ales în
condiţiile în care majoritatea colectivităţilor sunt lipsite încă destul de frecvent de existenţa unor
facilităţi corespunzătoare. Creşterea cererii de produse, determinată de creşterea numărului de
clienţi, poate facilita expansiunea reţelei comerciale, efectuarea unor lucrări de dezvolatre a
infrastructurii (modernizarea drumurilor, electrificare, canalizare, centre de informare turistică),
a reţelei de transport în comun sau comunicaţie.
- Susţinerea agricultorilor din punct de vedere economic, reprezintă o problemă foarte
importantă atât în mediile politice cât şi economice. În afara avantajelor economice care pot
stimula agricultorii să dezvolte activităţi turistice, trebuie luate în considerare şi avantajele de
tip social. Pe langă varietatea adusă în modul specific de viaţă, localnicii pot primi mai multe
informaţii privind unele probleme de actualitate, din domeniile: tehnic, medical, juridic,
economic, care pot influenţa benefic propria condiţie economico-socială şi culturală.
- Promovarea artei populare artizanale. Arta şi artizanatul ţărănesc au un loc important în
cultura şi patrimoniul cultural al ţării noastre, cu toate regiunile ei. Agroturismul poate susţine
acest tip de activităţi în primul rând prin recunoaşterea importanţei, cât şi prin comerţul cu
produse de artizanat. Conservarea, originalitatea şi ponderea acestor activităţi reflectă
importante contraste atat la nivel naţional cât şi regional.
- Reabilitarea patrimoniului se poate realiza în contextul existenţei unui flux mare de turişti,
mai ales în două moduri: reabilitarea şi conservarea obiectivelor istorice şi culturale prin
încasarea unor taxe de acces; şi crearea unui potenţial de cazare presupune restaurarea şi
includerea în circuit a cladirilor părăsite în urma depopulării, ridicarea gradului de confort,
construirea unor noi unităţi de cazare, reabilitarea infrastructurii de recreere, etc.

10
 - Reducerea gradului de utilizare a forţei de muncă feminine. Femeile au un rol relativ limitat,
în general, în comunitatea rurală, rolul major în desfăşurarea activităţilor direct productive
aparţinând bărbaţilor. Dezvoltarea activităţilor agroturistice în mediul rural dă posibilitatea
părţii feminine, de a-şi pune în valoare energia şi talentul specific.
- Atragerea unor investiţii noi. Implicarea statului în mod direct, prin intermediul
administraţiilor guvernamentale, pentru susţinerea agricultorilor şi a produselor şi serviciilor
oferite de aceştia, prin acordarea unor fonduri bugetare, este benefică, dar de cele mai multe ori,
insuficientă.
Agroturismul reprezintă o modalitate cu potenţial intrinsec, dar prezintă, în plus, avantajul
deschiderii unor noi perspective investiţionale. Aşadar, agroturismul uşurează dezvoltarea unor
relaţii între oameni proveniţi din medii variate, iar acţiunile şi ideile, coordonate spre valorificarea
completă a resurselor locale, apar inerent. Potenţialii turişti din mediul rural pot să includă şi oameni
de afaceri care deţin capacitatea de a observa cu rapiditate perspective de dezvoltare, prin
implantarea unor noi activităţi cu potenţial financiar ridicat, lucru care poate fi benefic întregii
comunităţi. Mai mult, păstrarea unei amintiri plăcute din vacanţele rurale pot determina oamenii de
afaceri să demareze investiţii în acel mediu.
În concluzie, turismul rural are posibilitatea, ca orice altă activitate productivă, să antreneze
efecte de creştere a productivităţii prin adoptarea unor noi variabile în strategia de funcţionare.
Aşa cum am arătat, dezvoltarea agroturimului aduce numeroase avantaje, însă, nu trebuie să
omitem şi eventualele probleme, întrucât restructurările economice apărute în mediile sensibile din
punct de vedere al echilibrului, presupun existenţa unor factori de risc cu caracter perturbator.
Efectele negative care apar cel mai des în evoluţia agroturismului sunt determinate, mai ales, de
următoarele aspecte7:
- Presiunea asupra mediului. Turismul rural se dezvoltă în medii naturale ce pot fi uşor
dezechilibrate. Mai mult, cele mai atractive destinaţii sunt localizate tocmai în zonele cu
echilibru cel mai fragil, autenticitatea şi liniştea naturii putând fi serios şi iremediabil afectate.
- Presiunea socio culturală. Aşa cum un număr mare de turişti poate perturba mediul natural,
în acelaşi fel poate fi afectat şi destabilizat cadrul socio-cultural al comunităţii rurale. Foarte
importantă este influenţa culturii moderne asupra culturii tradiţionale, concretizată de cele mai
multe ori în modificarea culturii tradiţionale.

7
Diaconu, C.(2006), Studii privind agroturismul şi dezvoltarea lui în judeţul Bacău, Editura Universităţii de Ştiinţe
Agricole şi Medicină Veterinară Ion Ionescu de la Brad, Iaşi, p. 116
11
 - Caracterul limitat al unităţilor de cazare. În regiunile cu interes turistic ridicat, creşterea
numărului de turişti poate aduce probleme privind cazarea, întrucât în comunităţile mici nu se
dispune de un excedent de spaţiu locativ.
- Pasivitatea privind presiunea întreprinzătorilor externi. Se observă în majoritatea zonelor
rurale neincluderea întreprinderilor locale sau a agricultorilor pe piaţa turistică. De cele mai
multe ori, activităţile turistice sunt desfășurate de întreprinzători din afara zonei respective. Deşi
aceştia pot avea un aport foarte important de capital şi competenţe, ei pot avea probleme
generate de cunoştinţe insuficiente sau necorespunzătoare privind tradiţiile locului, practicile
culturale şi economice, arta artizanală, etc. Într-o măsură nu foarte proeminentă, dar cu o
semnificaţie importantă, dezvoltarea din exterior a afacerilor turistice creează tensiuni, sau chiar
ostilităţi, în relaţiile cu locuitorii care se pot simţi ca o comunitate ignorată sau acceptată,
situaţie în mod evident nefirească.
- Diversificarea teritorială a potenţialului rural. Deşi numărul şi tipologia comunităţilor şi
aşezărilor rurale este foarte mare, nu toate spaţiile rurale au potenţial spre activitatea turistică.
Există regiuni care au avantajul unor peisaje naturale deosebite, un grad de modernizare ridicat
al serviciilor şi transporturilor, poziţii privilegiate în funcţie de principalele rute turistice, etc.
Mai mult, experienţa arată că activitatea turistică este, în sine, una dinamică, fiind sensibilă la
schimbări determinate de evoluţia în timp a diverşi factori (de exemplu: interesul pentru
anumite peisaje, pentru obiectivele culturale, pentru practicarea unor sporturi, accesibilitate,
etc.)
Deşi turismul rural se află la un nivel redus pe piaţa turistică, sunt observate tendinţe de
creştere evidente, generând efecte pozitive clare asupra vieţii economico-sociale rurale.

1.6. Perspectivele dezvoltării agroturismului în România şi strategia de

dezvoltare a ecoturismului

Creşterea accelerată a preţurilor, datorată creşterii inflaţiei, în comparaţie cu creşterea mai

greoaie a veniturilor populaţiei, a determinat ca, pe de o parte, tarifele hotelurilor respectiv
restaurantelor din zonele tradiţionale de turism să devină neaccesibile majorităţii indivizilor iar, pe
de altă parte, preţurile bunurilor de primă necesitate să afecteze cea mai mare parte a veniturilor

12
populaţiei, ceea ce semnifică că resursele financiare pentru îndeplinirea nevoilor terţiare, sunt foarte
reduse8.
Acest complex de factori a făcut ca turismul comercial să cunoască o lungă perioadă de
criză. Pe măsura ieşirii din recesiunea actuală şi a creşterii veniturilor, cererea turistică se va
ameliora şi-n ţara noastră, dar este posibil să se orienteze mai puţin peste turismul clasic, care va
rămâne în continuare costisitor, şi poate într-o măsură mai mare spre turismul rural, respectiv
agroturism care sunt mai ieftine. La această posibilă orientare ar putea să contribuie, pe lângă
tarifele practicate de către cele două sisteme şi o multitudine de factori caracteristici pentru ţara
noastră, şi anume9:
- populaţia ţării noastre păstrează încă dorul gospodăriilor părinţilor ori a bunicilor;
- zona montană şi multe alte regiuni oferă peisaje atractive pentru petrecerea timpului liber;
- exploataţiile agricole familiale din majoritatea regiunilor pot oferi produse alimentare
naturale;
- agroturismul este în mod evident mult mai convenabil pentru turist decât turismul clasic.
Conform celor prezentate mai sus putem aprecia că turismul rural respectiv agroturismul în
ţara noastră au perspective clare de dezvoltare, mai ales pe termen mediu şi lung.
Strategia de dezvoltare a ecoturismului
Strategia de dezvoltare a ecoturismului s-a realizat în iunie-noiembrie 2009 de INCDT.
Locul şi importanţa strategiei de dezvoltare a ecoturismului este prezentată în figura numărul 1.6.

Figura 1.6. Locul şi importanţa strategiei de dezvoltare a ecoturismului

Sursa: Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare în turism (INCDT)

8
Alecu, I.(2006), Agroturism şi marketing agroturistic, Editura Ceres, Bucureşti, p. 45
9
Abărgăoniţei, S.(2010), Oferta agroturistică a Bucovinei, Editura Tipo Moldova, Iaşi, p. 131
13
 Strategia de dezvoltare a ecoturismului s-a realizat având la bază un set de arii prioritate, la
nivelul cărora s-au stabilit obiectivele respectiv acţiunile strategice. Stuctura strategiei naţionale de
dezvoltare a ecoturismului este prezentată în figura numărul 1.7.

Figura 1.7. Structura strategiei

Sursa: INCDT

Principalele obiective ale strategiei naţionale de dezvoltare ale ecoturismului sunt10:

crearea cadrului de colaborare inter-instituţională pentru sporirea parteneriatelor la nivel
local, regional respectiv naţional.
sporirea/consolidarea capacităţii administrative a unităţilor pentru implementarea politicilor
respectiv programelor de creştere a ecoturismului.
realizarea unei infrastructuri ecoturistice caracteristice la nivelul destinaţiilor cu potenţial
ecoturistic care să îngăduie extinderea gamei de produse oferite fără un impact dăunător
asupra mediului.
protejarea şi păstrarea arhitecturii tradiţionale şi reducerea procesului de urbanizare la nivelul
destinaţilor cu potenţial ecoturistic.
mărirea nivelului de conştentizare, preţuire şi cunoaştere a valorilor culturale respectiv
naturale, a principiilor privind ecoturismul în rândul turiştilor şi comunităţilor locale pe de o
parte, dar şi-n rândul adiminstraţiilor publice locale respectiv centrale, unităţiilor de
învăţământ, media, ONG-urilor, altor unităţii şi instituţii pe de altă parte, pentru a dirija

10
INCDT(2009), Strategia naţională de dezvoltare a ecoturismului în România, Bucureşti, p. 11
14
 comportamentul acestora spre răspundere, participaţie, implicare în activităţile caracteristice
ecoturismului.
optimizarea nivelului de pregătire profesională, dar şi dezvoltarea organizaţională,
educaţională pentru indivizi implicaţi în activităţile specifice ecoturismului din cadrul
zonelor protejate şi a indivizilor ce realizează o activitate turistică.
creşterea ofertelor de produse ecoturistice săvârşite de comunităţile locale.
reglementarea activităţilor din aria ecoturismului şi sprijinirea acestora.
participarea intensă la gestionarea şi păstrarea durabilă a biodiversităţii.
aplicarea măsurilor de dezvoltare durabilă la nivelul destinaţiilor ecoturistice cu potenţial.
efectuarea unui control mai sever asupra activităţilor, respectiv circulaţiei turistice pentru
păstrarea mediului înconjurător.
amplificarea studiilor de piaţă în vederea elaborării unei baze de date accesibilă tuturor
instituţiilor compromise în ecoturism care să uşureze procesul de stabilire a decizilor.
optimizarea calităţii experienţei turistice.
rentabilizarea reţelelor de distribuţie a produselor ecoturistice.
promovarea produselor ecoturistice atât la nivel naţional cât şi internaţional.
Reuşita procesului de introducere a strategiei naţionale de dezvoltare a ecoturismului va
depinde de sprijinul pe care îl va poseda din partea factorilor care iau parte la proces şi colaborarea
dintre aceştia.

15
 CAPITOLUL II
Caracterizarea generală a Regiunii De Dezvoltare Nord-Est

2.1. Caracterizarea geografică a Regiunii de Nord-Est

Din punct de vedere istoric, zona de dezvoltare Nord-Est constituie o parte componentă a
vechii regiuni istorice Moldova. Această regiune este cea mai mare regiune de dezvoltare din ţara
noastră cu o suprafaţă 36.850 km2 şi o populaţie formată din 3.674.367 locuitori, conform
recensământului din anul 2012 (17,25% din populaţia ţării noastre).
Din punct de vedere al poziţionării geografice, regiunea Nord-Est se învecinează la Est cu
Republica Moldova, la Sud cu zona de dezvoltare Sud-Est (judeţul Galaţi, respectiv Vrancea), la
Nord cu Ucraina, la Vest cu zona de dezvoltare Nord-Vest (judeţul Maramureş, respectiv Bistriţa-
Năsăud) şi zona de dezvoltare Centru.

Figura 2.1. Harta geografică a zonei de dezvoltare Nord-Est

Sursa: http://stiefel.allshops.ro/produs/12461163/Harta+Regiunii+Nord-Est+din+Romania+200+x+140+cm.html

Beneficiind de o vastă tradiţie spirituală, istorică, respectiv culturală, această zonă îmbină în
mod plăcut tradiţionalul cu contemporanul şi trecutul cu actualul, potenţialul regiunii putând fi
utilizat pentru dezvoltarea infrastructurii, a regiunilor rurale, a agroturismului şi a resurselor umane.
Geografic, această regiune este definită printr-o îmbinare echilibrată a tuturor configuraţilor
16
de relief: aproximativ 30% - munţi; circa 30% - relief subcarpatic; iar o pondere de 40% corespunde
podişurilor. Cea din urmă formă de relief, circa 70%, este predominantă în judeţele Iaşi, Vaslui,
respectiv Botoşani. La Vest, zona este demarcată de vârfurile Munţilor Carpaţi Orientali. Subcarpaţii
au vârfuri cuprinse între 700-800 m şi fac o trecere lină a regiuni montane spre zona de podiş, cu
peisaje insuficient valorificate din punct de vedere turistic. De asemenea în această regiune găsim o
multitudine de mănăstiri, respectiv schituri, unele dintre ele cu o vechime şi sonoritate istorică
neobişnuită. Jumătatea estică a zonei poate fi definită prin două mari regiuni: Câmpia Moldovei, în
partea de nord, respectiv Podişul Bârladului, în partea sudică. Regiunea de NV a zonei este
cunoscută şi sub denumirea de Podişul Sucevei cu culmi de 500-600 m şi se bucură de o apreciere
turistică aparte pentru „obcinele” sale.
Referitor la sistemul hidrografic, regiunea este tranzitată de opt cursuri esenţiale de apă, care
se varsă pe direcţia NS. Cele mai importante bazine hidrografice a zonei sunt Siretul (42.890 km 2),
respectiv Prutul (10.990 km2). Acest ultim bazin hidrografic reprezintă frontiera naturală a ţării
noastre cu Republica Moldova. Din punct de vedere istoric, respectiv turistic, râurile Moldova,
respectiv Bistriţa pot înfăţişa un potenţial aparte atât din punct de vedere al identităţii cultural-
istorice şi religioase, dar şi al modalităţilor de petrecere activă a timpului liber. Cu însemnătate
turistică sunt şi lucrările de regularizare, respectiv amenajare pe aceste râuri oferind pachete de
servicii turistice complexe.
Componenta geografică a regiuni este frumos presărată de o salbă de edificii religioase,
aspect ce deschide şansa dezvoltării unui agroturism/ turism rural complex de recuperare şi medical
care să se adreseze nu doar cererii interne dar şi cererii externe.

2.2. Infrastructura generală de turism

În cadrul acestei infrastructuri vom aborda în special infrastructura de transport a zonei pe

următoarele componente: feroviară, rutieră, respectiv aeriană.
Atunci când examinăm influenţa pe care infrastructura, în general, o are asupra dezvoltării
unei activităţi economice – în situaţia noastră agroturismul – este absolut necesar ca aceasta să fie
privită prin luarea în considerare a caracterului său complex.
De aceea, întotdeauna este bine să avem în vedere atât efectele directe pe care le are asupra
agroturismului prin elementele de susţinere pe care i le pune la dispoziţie, cât şi a celor indirecte, dar
care în timp se răsfrâng în mod util asupra turismului, deci a celor derivate din efectele directe.

17
Componentele de infrastructură îngăduie prin caracterul acestora de „accesibilitate” deplasarea
indivizilor de la locul de reşedinţă la cel al sejurului, respectiv la pensiunea agroturistică. Fără
posibilităţile de acces – ca parte constructivă a infrastructurii – nu s-ar putea realiza actul turistic, iar
produsele turistice nu ar putea fi cosumante.
1) Infrastructura naşte condiţiile favorabile pentru oferta produselor rurale turistice potrivită
standardelor specifice.
2) Infrastructura influenţează comportamentului economico-social al investitorilor.
3) Infrastructura general vorbind şi, în special, nivelul acesteia influenţează pătrunderea
produselor agroturistice pe piaţa internaţională cu ajutorul turiştilor străini.
4) Infrastructura favorabilă creează bazele folosirii tuturor factorilor de producţie specifici
turismului rural (forţa de muncă, factorii naturali şi capitalul). Altfel spus, factorii de producţie
specifici turismului rural sunt valorificati, în funcţie de calitatea şi nivelul de dezvoltare al
infrastructurii.
5) Infrastructura contribuie la redistribuirea în spaţiu a capitalului în domeniul turismului, în
ceea ce priveşte folosirea forţei de muncă.
6) Nivelul infrastructurii înfluenţează nivelul de concentrare mai ridicat sau mai redus a
fluxurilor comerciale în turismul rural.
Până la ora actuală în ţara noastră nu au fost examinate rolul componentelor de infrastructură
în sporirea nivelului de atractivitate al unei regiuni turistice.
Infrastructura feroviară
Reţeaua căilor ferate se situează la un nivel comparabil cu media pe ţară, în special în ceea ce
priveşte calitatea tehnică şi distanţa tronsoanelor, dar condiţiile geografice dictează unele restrângeri
de circulaţie11. Regiunea de Dezvoltare Nord-Est este străbătută de două magistrale, care uşurează
un acces rapid către două regiuni cu potenţial turistic din zonă, Iaşi şi Suceava, dar şi un acces
indirect către regiunea turistică a Neamţului. Distribuţia liniilor de cale ferată pe totalul căilor şi
electrificată pe judeţele regiunii este prezentată în figura numărul 2.2.

11
http://www.inforegionordest.ro/documente/noutati/publicatii/Brosura_RNE%202013_r.pdf – accesat la data de
01.11.2015
18
 600

400

200

Electificată Linii normale

Figura 2.2. Distribuţia liniilor de cale ferată pe total căi şi electrificată pe judeţe, 2014
Sursa: prelucrare după INSSE

Se poate observa că judeţul Suceava are cele mai multe linii electrificate (248 km) şi linii
normale (514 km) faţă de celelate judeţe ale regiunii.
Infrastructura rutieră
Regiunea de Dezvoltare Nord-Est este traversată de următoarele coridoare rutiere europene:
E576, E85, E583, E60, E581 şi E58.
Un aspect remarcabil îl constituie procentul drumurilor modernizate în totalul drumurilor
publice din zonă (14533 km), care la finele lui 2014 era de doar 33,87%. La această pondere se
adaugă încă 17,83%, semnificând procentul drumurilor cu îmbrăcăminţi uşoare rutiere. Distribuţia
reţelei de drumuri publice pe judeţe în zona Nord-Est este prezentată în figura numărul 2.3.
Vaslui Bacău
15% 17%

Botoşani
Suceava
16%
22%
Neamţ Iaşi
14% 16%

Figura 2.3. Distribuţia reţelei de drumuri publice pe judeţe în zona Nord-Est, 2014
Sursa: prelucrare după INSEE

Se poate concluziona faptul că regiunea are o infrastructură rutieră corespunzătoare care

permite accesul turiştilor către zonele rurale.
Infrastructura aeriană
Infrastructura specifică este constituită din trei aeroporturi (în Iaşi, Suceava, respectiv Bacău)
şi care operează atât zboruri interne cât şi zboruri internaţionale.
19
 Aşadar nu putem discuta de un turism rural competitiv fără o infrastructură adecvată, fie ea
publică ori privată.

2.3. Infrastructura specifică de turism

Structuri de cazare turistică

Structura de primire turistică cu funcţiuni de cazare 2010-2015, număr unităţi, este
evidenţiată în tabelul numărul 2.1.
Tabelul 2.1. Evoluţia tipurilor de structuri de cazare în Regiunea Nord-Est, perioada 2010-
2014
An Unitate Total Hoteluri Cabane Camping Vile Tabere Pensiuni Pensiuni Alte
teritorială de turistice agroturistice structuri
elevi turistice
2010 Total 5222 1233 134 51 768 92 949 1354 641
RDNE 554 89 16 5 28 9 126 229 52
2011 Total 5003 1308 147 44 548 69 1050 1210 627
RDNE 604 97 24 5 27 8 157 223 63
2012 Total 5821 1384 146 48 621 70 1247 1569 736
RDNE 690 104 23 6 27 7 187 265 71
2013 Total 6009 1429 152 48 621 662 1335 1598 164
RDNE 725 117 22 5 27 6 195 283 70
2014 Total 6130 1456 162 52 624 62 1323 1665 786
RDNE 745 120 23 6 30 7 193 288 78
Sursa: prelucrare proprie după INSEE

Conform datelor prezentate în tabelul de mai sus se remarcă în perioada 2011-2014 o

creştere a numărului de pensiuni turistice, respectiv pensiuni agroturistice în Regiunea Nord-Est.
Acest lucru indică o creştere a spiritului anterprenorial în zona rurală.
Distribuţia structurilor de cazare turistică pe fiecare judeţ în parte, în anul 2014, este
prezentată în tabelul numărul 2.2.
Tabelul 2.2. Distribuţia tipurilor de structuri de cazare pe fiecare judeţ al regiunii în anul 2014
Bacău Botoşani Iaşi Neamţ Suceava Vaslui
Hoteluri 15 9 29 17 45 5
Hosteluri 1 1 4 6 8 2
Hoteluri apartament - - - 1 - -
Moteluri 11 2 6 6 1
Vile turistice 3 6 7 14 -
Cabanne turistice - - 1 8 13 1
Bungalouri 1 - - 5 2 1
Sate de vacanţă - - - - 1 -
Campinguri - - 1 1 4 -
20
Popasuri turistice - - 2 3 2 -
Căsute turistice 1 - - 10 1 -
Tabere de elevi şi preşcolari 2 1 1 2 - 1
Pensiuni turistice 35 4 23 34 73 24
Pensiuni agroturistice 15 1 12 124 127 9
Sursa: prelucrare proprie după INSEE

Se remarcă că judeţul Suceva şi judeţul Neamţ deţin primele locuri în cadrul regiunii în ceea
ce priveşte structurile de cazare turistică.
Evoluţia capacităţii de cazare turistică din regiune este prezentată în figura numărul 2.4.

10000

8000 Bacău
Botoşani
6000
Iaşi
4000 Neamţ
Suceava
2000
Vaslui
0
2010 2011 2012 2013 2014

Figura 2.4. Capacitatea de cazare turistică existentă în Regiunea Nord-Est

Sursa: prelucrare proprie după INSEE

Conform figurii numărul 2.4. se poate observa că judeţul Suceva conduce detaşat în ceea ce
priveşte capacitatea de cazare, fiind urmat de judeţul Neamţ şi Iaşi.
În RDNE activează aproximativ 88 de agenţii de turism, situându-se pe poziţia a cincea în
cadrul regiunilor de dezvoltare.
Tabelul 2.3. Distribuţia agenţiilor de turism şi a personalului ocupat la nivelul trimestrului IV,
2014
Total agenţii Număr de personal ocupat Din care ghizi autorizaţi
Bacău 13 65 10
Botoşani 3 7 2
Iaşi 28 162 27
Neamţ 18 39 7
Suceava 17 41 4
Vaslui 9 20 4
Total RDNE 88 334 52
Sursa: www.insse.ro

Ponderea cea mai ridicată a agenţiilor de turism din zonă se consemnează la nivelul judeţului

21
Iaşi – aproximativ 33%, care reprezintă şi o însemnată regiune eminentă de turişti. Pe ultimele locuri
se situează judeţul Vaslui cu 10%, respectiv judeţul Botoşani cu 3%. Una din cauzele esenţiale o
reprezintă nivelul redus al veniturilor.

2.4. Forme specifice de manifestare a turismului în Regiunea Nord-Est

Ne propunem în cadrul acestui punct să analizăm formele caracteristice de manifestare a

turismului în zonă pentru a scoate în prim plan interconexiunile, respectiv complementarităţile în
raport cu agroturismul.
Turismul cultural
RDNE beneficiază de un redutabil patrimoniu turistic antropogen, reprezentat printr-o
mulţime de monumente istroice, de arhitectură şi artă, muzee, respectiv case memoriale, importante
lăcaşuri religioase, manifestări populare tradiţionale. În figura de mai jos este prezentată distribuţia
monumentelor naţionale din RDNE.

1800 1641
1600
1400
1200
1000
800
516 552 517
600 449
368
400 182
95 128 109 80
200 46
0
Bacău Botoşani Iaşi Neamţ Suceava Vaslui
Monumente istorice naţionale şi locale
Monumente istorice de importanţă naţională
Figura 2.5. Distribuţia monumentelor naţionale în RDNE
Sursa: Lista de patrimoniu a Ministerului Culturii şi Cultelor

Conform listei patrimoniului Ministerului Culturii şi Cultelor din anul 2004, RDNE are în
componenţă 4.043 monumente de interes local, naţional, respectiv internaţional. Acestea cuprind
case memoriale, situri arheologice şi construcţii de interes istoric.
Dintre obiectivele turistice ale ţării noastre cuprinse în patrimoniul UNESCO, lăcaşurile de
cult din Regiunea Nord-Est grupează şapte puncte de interes, care au fost cuprinse în 1993 în
patrimoniul mondial, cuprinzând Mănăstirile Voroneţ, Humor, Sfântul Ioan cel Nou din Suceava,

22
Moldoviţa, Probota.
La nivelul RDNE, distribuţia judeţeană de muzee şi colecţii publice este prezentată în tabelul
de mai jos.
Tabelul 2.4. Distribuţia judeţeană muzee/colecţii/vizitatori în anul 2014
Regiune Muzee şi colecţii publice Vizitatori
Bacău 25 80094
Botoşani 10 28668
Iaşi 22 290539
Neamţ 29 452384
Suceava 30 453806
Vaslui 10 100290
Reg. N-E 126 1405781
Sursa: prelucrarea după INSEE

Pe prima poziţie se situează judeţul Suceava cu 30 de muzee şi colecţii publice, fiind urmat
de judeţul Neamţ şi Iaşi.
Turismul montan
În RDNE, practicarea acestei forme de turism are condiţii favorabile de dezvoltare graţie
potenţialului pus la dispoziţie de Carpaţii Orientali. În această regiune se pot practica următoarele
activităţi caracteristice turismului montan: drumeţii, sporturi de iarnă, alpinism, mountain bike, etc.
În mod tradiţional, una din cele mai însemnate componente ale turismului montan o
reprezintă sporturile de iarnă, concentrat în Vatra-Dornei, Durău şi Cârlibaba. În această regiune,
cea mai mare pondere a domeniului schiabil se află focalizat într-o singură zonă şi anume zona
judeţului Suceava.
Potrivit datelor furnizate de Romsilva, traseele montante din Regiunea N-E se prezintă în
felul următor:
 Călimani – 25 trasee montane;
 Cheile Bicazului-Hăşmaş – 18 trasee montane;
 Ceahlău – 7 trasee montane;
 Vânători Neamţ – 9 trasee montane.
Turismul activ
Activităţile caracteristice turismului activ evidenţiază permise favorabile de practicare în
RDNE, constituind o alternativă extrem de viabilă pentru dezvoltarea turismului în zonele montane,
suplinind aşadar oferta de servicii turistice din zonă:
- aplinism şi escaladă;

23
 - ciclism montan pe trasee montane amenajate corespunzător;
- turismul pentru echitaţie.
Turismul balnear
RDNE oferă posibilităţi vaste pentru dezvoltarea acestei forme de turism, fiind valorificat
doar o parte din capacitatea curativă naturală, prin doar cinci staţiuni de preocupare naţională: Vatra
Dornei, Gura Humorului şi Câmpulung Moldovenesc din judeţul Suceava şi Târgu Ocna şi Slănic
Moldova din judeţul Bacău. Nu trebuiesc uitate nici cele două staţiuni cu un potenţial important din
judeţul Neamţ: Bălţăteşti şi Durău.
Turismul rural şi agroturismul
Turismul rural reprezintă turismul practicat în zona rurală, ca factor economico-social de
dezvoltare locală, rezultat al serviciilor prestate clienţilor cu scopul de a satisface nevoile acestora.
Forma aceasta de turism are ca motivaţie tendinţa de întoarcere către natură, la obiceiurile şi viaţa
tradiţionale şi înseamnă cazarea într-o gospodărie ţărănească (pensiune agro-turistică sau fermă).
Oaspetele poate fi şi implicat, într-o masură mai mare sau mai mică, în activităţile tradiţionale
specifice zonei sau gospodăriei.
Zonele agro-turistice conservă foarte bine datinile, obiceiurile, tradiţiile, meşteşugurile,
talentul şi înclinaţia către frumos se concretizează în adevărate opere artistice – covoare ţesute
manual, ceramică, cojocărit, instrumente populare, ţesături, măşti.
Sărbătorile populare tradiţionale şi festivalurile artistice din timpul anului aduc în prim plan
spiritul autentic al ţinutului moldovenesc, prin costume populare, dansuri şi cântece specifice,
obiceiuri, artă plastică, de datini şi folclor. Arta populară şi obiceiurile creştine păstrate nealterate,
şansa de a fi în mijlocul evenimentelor (târguri, serbări câmpeneşti), chiar şi munca fizică, sunt, în
aceeaşi măsură, puncte importante de atracţie. Prin valorile sale istorice, culturale, etnografice,
socio-economice şi naturale, satul moldovenesc are potenţialul unui produs turistic cu un nivel de
originalitate ridicat pentru Regiunea Nord-Est.
Ecoturismul
Ecoturimsul este apreciat ca o nişă redusă pe piaţa turistică, dar într-o dezvoltare continuă.
Ecoturismul trebuie să înglobeze următoarele componente: produsele au la bază natura şi
componentele sale, management ecologice în scopul realizării unui impact minim asupra mediului,
contribuind la păstrarea biodiversităţii, la bunăstarea locală a comunităţilor din regiunile turistice şi
educaţie ecologică, atât în rândul vizitatorilor cât şi-n rândul localnicilor.
În ţara noastră, Parcul Vânători Neamţ a introdus unul dintre primele proiecte de ecoturism

24
în anul 2000, beneficiare a unui grant GEF (Global Enviromment Facility).
Turismul oenologic
Formă de turism care poate fi practicată în RDNE datorită prezenţei unei tradiţii viticole
consacrate, centre de degustare. Cele mai importante podgorii din Regiunea N-E sunt: Cotnari,
Bucium.
Turismul religios
Această formă de turism joacă un rol important în cadrul regiunii datorită mănăstirilor
incluse în patrimoniul UNESCO. Cele mai remarcabile edificii religioase din regiune sunt:
Mănăstirea Humor, Moldoviţa, Suceviţa, Dragomirna, Putna, dar şi biserica catolică de la Cacica.

2.5. Evoluţia indicatorilor turistici ai Regiuni de Dezvoltare Nord-Est

(RDNE)

Sosirile în structurile de primire turistică

Procentul judeţelor în RDNE indică situarea clară a judeţelor Suceava cu aproximativ
36,79% şi Neamţ cu circa 26,35% din totalul regiuni (tabelul numărul 2.5.).
Tabelul 2.5. Evoluţia indicatorului sosiri în structurile de primire turistică în RDNE
Judeţul Aug. 2011 Aug. 2012 Aug. 2013 Aug. 2014 Aug.2015
Nr.pers. % Nr.pers. % Nr.pers. % Nr.pers. % Nr.pers. %
Bacău 10801 12,17 11946 12,97 11682 12,32 11836 11,56 16422 13,77
Botoşani 3736 4,21 3078 3,34 2791 2,94 4146 4,05 3151 2,64
Iaşi 14679 16,53 15745 17,10 14761 15,57 16243 15,87 20467 17,16
Neamţ 23494 26,46 24676 26,79 28018 29,55 30076 29,38 31422 26,35
Suceava 32278 36,36 32779 35,59 34058 35,92 36686 35,84 43873 36,79
Vaslui 3792 4,27 3875 4,21 3512 3,70 3377 3,30 3921 3,29
Reg. N-E 88780 100 92099 100 94822 100 102364 100 119256 100
Sursa: prelucrarea după INSEE

Conform datelor prezentate în tabelul de mai sus se poate observa o pantă ascedentă în ceea
ce priveşte numărul persoanelor sosite în structurile de primire turistică din regiunea NE.
Din turişti sosiţi în RDNE la nivelul august 2015 în structurile de cazare, procentul cel mai
mare îl întâlnim în judeţul Suceava (36,79%), Neamţ (26,35%) şi Iaşi (17,16%).
De asemenea şi în cazul indicatorului – înnoptări în structurile de primire turistică – judeţele
Suceava, respectiv Neamţ de situează pe primele locuri. Pe ultimele locuri, în august 2015, se află
judeţul Botoşani cu 2,42% şi judeţul Vaslui cu 2,18% din totalul RDNE (tabelul numărul 2.6).

25
Tabelul 2.6. Evoluţia indicatorului înnoptări în structurile de primire turistică în RDNE
Judeţul Aug. 2011 Aug. 2012 Aug. 2013 Aug. 2014 Aug.2015
Nr.pers. % Nr.pers. % Nr.pers. % Nr.pers. % Nr.pers. %
Bacău 37029 17,60 35605 16,61 37076 17,14 36167 15,64 46873 18,83
Botoşani 7252 3,45 5235 2,44 4896 2,26 7136 3,09 6020 2,42
Iaşi 28559 13,57 31405 14,65 29940 13,84 32645 14,12 39800 15,99
Neamţ 50885 24,18 51376 23,96 54067 24,99 61959 26,79 56581 22,73
Suceava 79545 37,80 83569 38,98 84953 39,26 87858 38,00 94243 37,86
Vaslui 7161 3,40 7205 3,36 5437 2,51 5470 2,37 5432 2,18
Reg. N-E 210431 100 214359 100 216369 100 231235 100 248949 100
Sursa: prelucrarea după INSEE
Analizând indicatorului sosiri în structurile de primire turistică, ponderea judeţelor din
RDNE în total ţară, în august 2015, semnalează situarea pe primele locuri, a judeţului Suceava cu
3,09% şi a judeţului Neamţ cu 2,21% din total ţară.
Pe ultimele locuri se află judeţul Vaslui cu 0,28% şi judeţul Botoşani cu 0,22% din „total
ţară”. Este de evidenţiat faptul că toate judeţele regiuni au consemnat valori relativ constante în
perioada analizată (tabelul numărul 2.7).
Tabelul 2.7. Sosiri – ponderea judeţelor din RDNE în total ţară (%)
Judeţul Aug. 2011 Aug. 2012 Aug. 2013 Aug. 2014 Aug. 2015
Bacău 1,05 1,10 1,05 0,98 1,16
Botoşani 0,36 0,28 0,25 0,34 0,22
Iaşi 1,43 1,45 1,33 1,35 1,44
Neamţ 2,29 2,28 2,52 2,50 2,21
Suceava 3,14 3,03 3,06 3,05 3,09
Vaslui 0,37 0,36 0,32 0,28 0,28
Total RDNE în total ţară 8,65 8,50 8,53 8,51 8,40
Sursa: prelucrarea după INSEE

Referitor la evoluţia indicatorului înnoptări în structurile de primire turistică, ponderea

judeţelor din RDNE în total ţară în august 2015, semnalează situarea judeţului Suceava cu 2,36% şi
judeţului Neamţ cu 1,42% pe prime locuri (tabelul numărul 2.8).
Tabelul 2.8. Înnoptări – ponderea judeţelor din RDNE în total ţară (%)
Judeţul Aug. 2011 Aug. 2012 Aug. 2013 Aug. 2014 Aug. 2015
Bacău 1,19 1,07 1,12 1,04 1,18
Botoşani 0,23 0,16 0,15 0,20 0,15
Iaşi 0,91 0,95 0,91 0,94 1,00
Neamţ 1,63 1,55 1,64 1,78 1,42
Suceava 2,55 2,52 2,57 2,52 2,36
Vaslui 0,23 0,22 0,16 0,16 0,14
Total RDNE în total ţară 6,74 6,47 6,55 6,63 6,25
Sursa: prelucrarea după INSEE

26
 Conform celor prezentate mai sus se poate observa că judeţul Suceva şi judeţul Neamţ
ocupă primele două poziţii în ceea ce priveşte indicatorii turistici.

2.6. Analiza SWOT a turismului în Regiunea Nord-Est

Ca urmare a efectuării unei analize SWOT a activităţii turismului din Regiunea NE, s-au
identificat următoarele:
Tabelul 2.9. Analiza SWOT a Regiunii Nord-Est
1. Cadrul natural
Puncte forte Puncte slabe
-poziţie geografică atractivă – peisaje naturale -insuficientă valorificare respectiv dezvoltare a
spectaculoase; capacităţii de care beneficiază regiunea;
-relief extrem de variat – o regiune naturală -insuficienţă indivizilor calificaţi în industria
admirabilă; ospitalităţii.
-suficienţa resurselor naturale;
-ecosistem, rezervaţii naturale;
-prezenţa arealelor turistice aparte;
-posibilitatea de a desfăşura diferite forme de
turism pe tot parcursul anului.
Oportunităţi Ameninţări
-dezvoltarea unor noi locaţii turistice; -condiţii meteo severe în partea de nord a
-sprijinirea dezvoltării unor noi tipuri de turism regiunii;
(de pildă: turismul de aventură);
2. Potenţialul turistic
Puncte forte Puncte slabe
-prezenţa monumentelor istorice; -promovarea neadecvată a unor obiective
-prezenţa lăcaşurilor de cult incluse în turistice;
patrimoniu mondial; -lipsa organizării evenimentelor care să pună în
-prezenţa muzeelor şi a caselor memoriale; evidenţă tradiţiile şi obiceiurile din zonă;
-măsuri reduse luate pentru conservarea
monumentelor cultural-istoric;
Oportunităţi Ameninţări
-refacerea monumentelor istorice, edificiilor -deteriorarea monumentelor istorice din regiune;
religioase şi restaurarea unor obiective turistice -lipsa de cooperarea între judeţele regiuni pentru
importante din zonă; dezvoltarea turismului în zonă;
-înglobarea unor pensiuni agroturistice în
reţelele europene de turism;
3. Infrastructura
Puncte forte Puncte slabe
-drumul european E85; -dezvoltarea tronsonului european E-V;
-trei aeroporturi internaţionale; -lipsa autostrăzilor;
-reţeaua feroviară adecvată; -reţele de canalizare, apă potabilă slab
-crearea capacităţilor de cazare cu respectarea dezvoltate, mai ales în zona rurală;
normelor europene; -infrastructură de educaţie, respectiv sănătate
27
 sărac modernizată;
-infrastructura neadecvată în ceea ce priveşte
drumeţiile montane;
Oportunităţi Ameninţări
-modernizarea şi refacerea infrastructurii rutiere; -furnizarea anumitor forme de servicii din
-extinderea şi modernizarea infrastructurii de infrastructura de utilităţi implică cheltuieli foarte
mediu; mari;
-insuficienţa cooperării între administraţiile
publice locale şi judeţene pentru promovarea
unor mari proiecte de interes naţional;
4. Mediul de afaceri
Puncte forte Puncte slabe
-finalizarea procesului de privatizare (agenţii -mediul fiscal precar;
economici din domeniul turismului îşi -insuficienţa cooperării între facultăţile cu
desfăşoară activitatea numai în domeniul privat); profiluri turistice şi agenţii economici;

Oportunităţi Ameninţări
-dezvoltarea întreprinderilor mici şi mijlocii în -schimbările legislative repetate în domeniul
sectorul serviciilor; turismului;
-posibilitatea dezvoltării mediului de afaceri ca -slaba competivitatea a societăţilor din zonă, în
rezultat al construcţiei parcurilor industriale; comparaţie cu celelalte ţări ale UE;
-blocaje financiare periodice;
5. Dezvoltarea rurală
Puncte forte Puncte slabe
-producţia cinergetică, silvică şi agricolă; -procent ridicat a indivizilor concentraţi în zona
-prezenţa centrelor de strângere şi exploatare a rurală;
fructelor de pădure; -exploataţiile agricole se realizează pe loturi
mici, ceea ce conduce la un grad de valorificare
redus;
Oportunităţi Ameninţări
-exploatarea potenţialului silvic, respectiv -slaba competivitatea a societăţilor de profil din
cinegetic de care beneficiază regiunea; regiune cu cele din ţările UE;
-sporirea producţiilor agricole datorită utilizării -acces redus la împrumuturi pentru dezvoltarea
substanţelor fertilizatoare ecologice; zonei rurale;
6. Resurse umane
Puncte forte Puncte slabe
-pondere ridicată a indivizilor tineri; -cooperare slabă între actorii de pe piaţa
-facultăţi cu profil turistic; turistică;
-şcoli de arte şi meserii; -ponderea sporită a indivizilor din zona rurală
-preocuparea autorităţilor locale pentru care nu au susţinerea financiară de a dezvolta o
susţinerea sectorului turistic; activitate turistică;
-lipsa centrelor de instruire-consiliere pentru
indivizii interesaţi să realizeze activităţi în acest
sector;
Oportunităţi Ameninţări
-construirea consorţiului regional Nord-est -slaba capacitate a societăţilor de consultanţă din
pentru dezvoltarea învăţământului profesional şi regiune;
tehnic TVET şi a învăţământului universitar -nepregătirea şi nefolosirea adecvată a forţei de
28
tehnic; muncă prin proiecte de înglobare pe piaţa
-consolidarea legăturiilor de parteneriate între muncii;
majoritatea operatoriilor turistici din regiune şi -migrarea indivizilor calificaţi spre alte regiuni
instituţiile neguvernamentale cu activitate în ori alte ţări.
sectorul turistic.
Sursa: Abărgăoniţei, S.(2010), Oferta agroturistică a Bucovinei, Editura Tipo Moldova, Iaşi, p.168-176

Probleme grave cu influenţă asupra activităţii turistice:

 absenţa mărci turistice „Bucovina”;
 absenţa unor politici adecvate e promovare a regiunii;
 absenţa centrelor de informare, respectiv promovare a regiunii;
 raportul dintre preţul produselor turistice şi calitatea serviciilor desfăşurate;
 situaţia infrastructurii rutiere.

29