Sunteți pe pagina 1din 22

Introducere în studiul microbiologiei

Prof. Vasiluta Petronela Alina


Obiectul microbiologiei
Microbiologia este acea parte a biologiei care
studiază caracterele generale ale microbilor,
forma, structura, activitatea fiziologică și biologia
acestora. În cadrul acestei științe microbiologia
medicală umană sau veterinară se ocupă cu
studiul microorganismelor patogene pentru om
sau pentru animal și cu descifrarea mecanismelor
de apărare pe care macroorganismului le opune
acestor agenți agresori.
Microbii
Microbii sunt organisme foarte mici, dimensiunea
lor fiind exprimată în microni (a mia parte dintr-un
milimetru) sau milimicroni (a milioana parte dintr-un
mm) astfel încât ei nu pot fi văzuți decât cu aparate
care măresc de sute sau mii de ori.
Microbii
Microbii sunt de două feluri: patogeni și nepatogeni.
Germenii patogeni produc îmbolnăviri, pe când cei
nepatogeni, denumiți și saprofiți nu produc decât
ocazional boala.
Este cunoscut că unele microorganisme, prezente
în unele cavități naturale ale omului nu numai că nu
sunt patogene dar au un rol biologic pozitiv. Flora
microbiană normală din intestin sintetizează unele
vitamine din grupul B necesare organismului uman
dar pe care acesta nu are capacitatea de a le fabrica. În
alte situații, unele microorganisme contribuie la
menținerea stării de sănătate prin activitate antagonică
pe care acestea o manifestă față de germenii patogeni.
Bacterii saprofite
Existența unui număr impresionant de mare de specii
microbiene a făcut necesară gruparea acestora după
unele caractere generale comune și desprinderea unor
ramuri importante din cadrul general al microbiologiei:
virusologie(inframicrobiologia) se ocupă cu studiul
virusurilor(inframicrobilor),
bacteriologia- studiază bacteriile,
micologia- studiază ciupercile microscopice parazite și
protozoologia medicală care studiază paraziții
microscopici. Bolile provocate de de virusuri poartă
denumirea generală de viroze, cele provocate de
ciupercile patogene, micoze, iar cele provocate de
paraziți, parazitoze.
Scurt istoric al microbiologiei
Microbiologia o știință relativ tânără. Ea a apărut și s-a dezvoltat
în strânsă legătură cu dezvoltarea științelor naturii , a fizicii și a
chimiei. La rândul ei, microbiologia a contribuit la dezvoltarea
biologiei în general, biochimiei,a fiziologiei și mai ales a geneticii,
căreia i-a oferit și îi oferă în continuare modele experimentale
fundamentale fără de care progresele extraordinare realizate
astăzi în domeniul cunoașterii eredității și variabilității materiei vii
nu ar fi posibile.
De asemenea trebuie remarcată contribuția a microbiologiei la
fundamentarea științifică a diagnosticului de laborator în domeniul
bolilor infecțioase precum și la descoperirea mijloacelor moderne
de prevenire și combatere a acestor boli. Este suficient să amintim
doar de vaccinuri și antibiotice care au dus la diminuarea
considerabilă a unor epidemii (ciumă, holeră, febră tifoidă) care au
decimat milenii de-a rândul omenirea dar și la posibilitatea
dispariției acestora de pe planeta noastra.(variola).
Se poate spune pe drept cuvânt că istoria microbiologiei reprezintă
Începuturile microbiologiei sunt legate de
inventarea microscopului de către olandezul
Antonie Van Leeuwenhock (1632-1723). Cu
ajutorul acestui instrument rudimentar care mărea
de 300 de ori, Leeuwenhock a putut vedea
numeroase organisme vii, invizibile cu ochiul liber,
pe care le-a denumite-animalicule. Acestea aveau
forme sferice, de bastonașe sau spiralate
corespunzând principalelor varietăți morfologice
ale bacteriilor pe care le cunoaștem astăzi. Aceste
descoperiri au relansat cercetările și discuțiile
asupra originii vieții și a teoriei generației
Louis Pasteur

Adevăratul întemeietor al microbiologiei trebuie considerat chimistul


francez Louis Pasteur (1812-1895) care a început prin a demonstra rolul
unor microorganisme în fermentația alcoolică și lactică , ajungând la
descoperirea fenomenelor de aerobioză și anaerobioză. În anul 1864 a
făcut o experiență ingenioasă în care a utilizat un bulion steril introdus
într-un flacon steril prevăzut cu un tub de sticlă de forma unui gât de
lebădă astfel încât în mediu să nu poată pătrunde din afară germeni vii.
Mediul de cultură a rămas steril în mod indefinit demonstrând prin
aceasta falsitatea teoriei generației spontane.Pasteur a făcut de
asemenea numeroase alte descoperiri dintre care cităm: principiul
imunizării prin vaccinare și introducerea în practică a vaccinului antirabic
și anticărbunos,descoperirea a numeroase bacterii patogene cu
demonstrarea rolului lor în anumite boli, punerea la punct a tehnicii de
sterilizare prin pasteurizare etc.
Joseph Lister (1827-1912), chirurg englez, a pus
bazele asepsiei în intervențiile chirurgicale prin
introducerea de vapori de formol în sălile de
operație și acoperirea plăgilor chirurgicale cu
pansamente îmbibate în soluție de fenol. Aceste
măsuri au condus la scăderea spectaculoasă a
complicațiilor infecțioase și a mortalității
postoperatorie.
Robert Koch

Robert Koch (1843-1910) , medic german, a


descoperit agenții etiologici ai unor afecțiuni
bacteriene grave cum sunt tuberculoza, antraxul și
holera. El a realizat și utilizat pentru prima dată
mediile de cultură bacteriologice solide care au
permis izolarea și ulterior obținerea unor culturi
bacteriene pure. Prin stabilirea unor criterii
științifice riguruase (Postulatele lui Koch) a permis
identificarea și diferențierea unor bacterii
patogene de un germen saprofit neimplicat în
etiologia unei boli.
Ilia Micinikov (1845-1916), microbiolog rus,
descendent din familia spătarului Nicolae Milescu,
poate fi considerat părintele imunulogiei. Pornind
de la experiența pe animale inferioare de origine
marină, el a demonstrat existența la om și animale
a anumitor celule, numite fagocite, care
înglobează și digeră particule, printre care și
microbii produși în organism.Acest fenomen
reprezintă unul din cele mai importante mijloace
de apărarea ale organismelor împotriva bacteriilor
patogene( fagocitoza).
Dimitri Ivanovski (1864_1920), botanist rus, a
descoperit, în anul 1892, pentru prima dată, un
virus, microorganism de dimensiuni atât de mici
încât nu se putea vedea pela microscopul optic și
trece prin ultrafiltrele care rețin bacteriile.
Descoperirea acestui virus sau inframicrob a
marcat începutul unei noi științe /virusologia sau
inframicrobiologia.
În prima jumătate a secolului nostru, descoperirea
chimioterapicelor (Echrlich), sulfamidelor
(Domagk) și a antibioticelor (Fleming) a dus la
cele mai spectaculoase rezultatea terapeutice ale
bolii infecțioase.
În țara noastră, doi savanți de renume mondial,
Victor Babeș și Ioan Cantacuzino au contribuit în
mod substanțial la fondarea microbiologiei și
imunologiei moderne.
Victor Babeș
Victor Babeș (1857-1926) a lucrat la laboratorul lui
Pasteur de la Paris, iar mai târziu, în laboratorul
lui Koch. Este creatorul Institutului V.Babeș din
București împreună cu A.V. Cornil, a scris primul
tratat de microbiologie din lume. A adus contribuții
importante la studiul turbării, a leprei, a
tuberculozei, a holerei, a difteriei,etc. A descoperit
peste 50 de microbi, a pus în evidență corpusculii
Babeș-Negri în celulele nervoase ale indivizilor
morți de turbare, corpusculii Babeș-Ernest în
bacilii difterici, iar în cercetările sale asupra
antagonismului bacterian a anticipat descoperirea
Ioan Cantacuzino
Ioan Cantacuzino (1863-1934),
creatorul școlii românești de microbiologie și de
medicină experimentală, a fondat, în anul 1921,
Institutul de microbiologie care îi poartă numele.
Prin realizările sale, această instituție sanitară de
prim ordin a contribuit și contribuie în mod
hotărâtor la prevenirea și supravegerea
epidemiologică a bolilor infecțioase cu întindere în
masă.Opera științifică a profesorului Ioan
Cantacuzino este vastă și cuprinde cercetări
asupra imunității, studii asupra holerei, a
scarlatinei, a tifosului exantematic,etc.
Profesorul Ioan Cantacuzino este acela care a
elaborat prima lege sanitară în țara noastră
Opera acestor doi mari savanți români în domeniul microbiologiei a
fost continuată și amplificată de Constantin Levaditi, Dimitrie Combiescu,
Constantin Ionescu-Mihăiești, Ștefan S. Nicolau, Mihai Ciucă, Lidia
Mesrobeanu și alții. Astăzi, această activitate se desfășoară în special în
cele două mari institute de profil din țara noastră: Institututul de
Microbiologie Cantacuzino și Institutul de Inframicrobiologie Ștefan S.
Nicolau, activitate orientată în permanență spre satisfacerea
necesităților de ocrotire a sănătății oamenilor, prin pregătirea de cadre
specializate, îndrumare tehnică și mai ales prin prepararea unor produse
biologice utilizate în diagnosticul, profilaxia și tratamentul bolilor infecto-
contagioase.
Laboratorul de microbiologie
Laboratoarele de microbiologie medicală sunt formate dintr-un grup de
încăperi special amenajate și dotate cu instalații și aparatură necesare
activității personalului de specialitate pentru prelucrarea probelor
patologice recoltate de la bolnavii purtători de germeni etc., în vederea
izolării, identificării și testării sensibilității antibiotice și chimioterapie a
diverșilor agenți patogeni( virusuri, bacterii, fungi, paraziți).
Laboratorul trebuie să aibă un spațiu suficient și care să fie atfel
construit și compartimentat încât să permită un control permanent al
circuitului produselor infecte, o izolare a încăperilor, o curățenie perfectă
și aplicarea unor măsuri igienice speciale.
Pereții încăperilor trebuie placați cu faianță, pardoseala cu mozaic sau
gresie. Mobilierul(dulapuri, mese, placate cu faianță, scaune) va fi
confecționat din metal sau mase plastice, ușor de spălat și dezinfectat.
În general, un lab. de microbiologie medicală trebuie să cuprindă mai multe
încăperi:
-o cameră pentru primirea și înregistrarea probelor,
-una sau mai multe încăperi cu hote sterile rezervate prelucrării prelevatelor
până la obținerea informațiilor complete privind identitatea agenților
patogeni;
-o cameră pentru pregătirea, spălarea, ambalarea și sterilizarea materialelor
necesare activității curente și eventual o cameră separată pt. obținerea
mediilor de cultură microbiologice( preparare, repartizare, sterilizare);
-Încăperi pentru cazarea în cursul experiențelor animalelor de laborator
(șoareci, șobolani, cobai, hamsteri, iepuri,etc.);
-Laboratorul trebuie dotat cu crematoriu pentru incinerarea animalelor scoase
din experiență sau a materialelor infecte care nu pot fi reutilizate);
-O încăpere pentru vestiare prevăzută cu grupuri sanitare;
-diverse încăperi anexe pentru depozite materiale.