Tema. Ecologia nutriţiei.

Politica protecţiei sănătăţii in

domeniul nutriţiei şi alimentelor.
1. Lanţurile trofice, piramidele eltoniene.
2. Problema securităţii alimentare; factorii naturali şi social economici, care
influenţează alimentaţia omului.
3. Ecologia nutriţiei umane şi cerinţe către o alimentaţie sănătoasă.
4. Endoecosistemul uman.
5. Probleme ecologice cauzate de poluarea alimentelor.
6. Politica în domeniul alimentelor; produsele agroalimentare ecologice.

1.Lanţurile trofice, piramidele eltoniene.

Lanţul trofic
Lanțul trofic este un şir care enumeră relaţiile de hrănire dintre organismele
componente ale unui anumit ecosistem. Fiecare organism depinde, pentru a se hrăni, de
membrul anterior al lanţului său trofic. Este o unitate funcţională de transformare a
substanţei și de transfer de energie, alcătuită dintr-un şir de specii, pornind de la o bază
trofică şi sfârşind cu un răpitor de vârf sau un hiperparazit.

Fiecare organism care intră în componenţa lanţului trofic formează o verigă trofică.

Numărul verigilor într-un lanţ trofic este variabil; frecvent sunt 3-5 verigi, rareori
ajungând la un număr mai mare.

Prima verigă o constituie producătorii, care de obicei sunt plantele. Rolul lor este să
transforme materia anorganică în materie organică.

A doua verigă o constituie animalele fitofage, sau consumatorii primari, care se

hrănesc cu plante (cu organe ale plantelor sau cu produse de natură vegetală, cum ar fi
frunze, ramuri, rădăcini, fructe, seminţe, nectar, polen, în funcţie de care ele se împart în
patru categorii: ierbivore, frugivore, granivore, nectarivore).

 Erbivorele (mamifere copitate, insecte şi larvele lor) consumă organele vegetative

ale plantelor.
 Frugivorele (ex.: sturzul de vâsc) se hrănesc, cu predilecţie, cu fructele plantelor.
 Granivorele (ex.: forfecuţa) se hrănesc cu seminţe.
 Nectarivorele (insectele lepidoptere și himenoptere, iar dintre păsări - Colibri) se
hrănesc cu nectarul și polenul, favorizând polenizarea încrucișată a florilor și
înmulţirea plantelor.
1
 A treia verigă o constituie consumatorii secundari, a patra- cei terțiari, iar a cincea-
cei cuaternari, verigile 3-5 fiind reprezentate de animale polifage (se hrănesc cu hrană
amestecată, denumite și omnivore) și zoofage (denumite și carnivore sau carnasiere).

Ultima verigă o constituie mereu descompunătorii, care sunt microorganismele, al

căror rol este de a transforma materia organică în cea anorganică.

În principiu se disting 3 tipuri de lanţuri trofice:

1. lanțul prădătorilor (fitofag-carnivor) – se caracterizează prin faptul că talia

organismelor creşte de la verigile inferioare spre cele superioare.
2. lanţul saprofagelor – este alcătuit din organismele saprofage care consumă
materialul vegetal sau animal mort.
3. lanţul paraziţilor – prezintă un număr redus de verigi, de obicei 2 sau 3: gazdă –
parazit și, uneori, hiperparazit. Talia organismelor la un astfel de lanţ scade de la
gazdă spre parazit sau hiperparazit.

LANTURI TROFICE, NIVELE TROFICE, RETELE TROFICE, PIRAMIDE

TROFICE SI SCARI TROFICE

L
Legături şi nivele trofice Lanţ trofic marin de tip prădător anţ trofic de tip: FRUNZE → AFIDE
. . → COCCINELLIDAE (buburuza)
→ PITIGOI → BUFNITA

Reţea trofica Piramidă trofică numerică Scară trofică

2
 Grup trofic

Nivel trofic Explicaţii

Producătorii primari
sunt reprezentaţi de
organismele autotrofe,
Nivelul între care, cele mai
Grupul
producătorilor importante sunt plantele
producătorilor
primari - pentru
domeniul terestru şi
algele - pentru domeniul
acvatic.
Grupul Consumatorii primari
consumatorilor Nivelul sunt organisme
consumatorilor heterotrofe care
primari consumă hrană vegetală
(organisme fitofage).
Acest nivel este ocupat
Nivelul de organismele
consumatorilor heterotrofe carnivore
secundari primare, care consumă
organisme fitofage.
Consumatorii terţiari,
Nivelul sunt carnivore
consumatorilor secundare, acestea
terţiari hrănindu-se cu
carnivorele primare.
Nivelul Aceste organisme, se
detritofagelor şi hrănesc cu detritus sau
necrofagelor cu cadavre, înaintea
intrării lor în
descompunere.

3
 Unele bacterii şi
ciuperci, îşi asigură
nutriţia pe baza materiei
organice nevii, aflate în
descompunere. În urma
metabolismului,
saprofitele descompun
total doar unele
substanţele organice,
Nivelul eliberând o anumită
saprofitelor cantitate de compuşi
minerali necesari
producătorilor primari,
restul materiei organice,
fiind utilizată în scopuri
proprii. Din acest motiv
saprofitele, pot fi situate
la graniţa dintre
consumatori şi
descompunători.
Unele bacterii şi
ciuperci, descompun
Nivelul
materia organică,
descompunători
eliberând substanţele
lor saprofiţi
minerale necesare
producătorilor primari.
Grupul
Reducătorii sunt
descompunătoril
microorganisme care
or
desăvârşesc
Nivelul descompunerea
reducătorilor substanţei organice,
eliberând elementele
minerale necesare
producătorilor.

Tipuri de lanţuri trofice

În natură, lanţurile trofice se completează şi se

4
integrează reciproc. Astfel, doar în mod didactic, se poate
studia tipologia şi specificitatea unui grup liniar de verigi,
aşa cum sunt:

1) lanţul prădătorilor; 2) lanţul saprofagelor şi 3)lanţul

paraziţilor.

1.)Lanţul prădătorilor (lanţul răpitoarelor)

Lanţurile de acest tip, conţin cele mai multe verigi (3-6),

pornind întotdeauna de la producătorii primari. În
principiu, un asemenea lanţ, este de forma:

PRODUCĂTORI PRIMARI (plante, alge) → CONSUMATORI

PRIMARI (organisme fitofage) → CONSUMATORI
SECUNDARI (carnivore primare) → CONSUMATORI
TERŢIARI (carnivore secundare)

Un lanţ trofic marin de tip prădător, adesea întâlnit în

Marea Neagră, poate fi de forma:

FITOPLANCTON → ZOOPLANCTON →
ATERINĂ → LUFAR → CÂINE
DE MARE (vezi imaginea )

În păduri dar şi la marginea acestora, un lanţ trofic des

întâlnit, cuprinde următoarele verigi:

FRUNZE → AFIDE → COCCINELLIDAE

(buburuze) → PIŢIGOI → BUFNIŢĂ

Un alt exemplu, care poate fi observat frecvent în zonele

cu arbori, este:

FRUNZE → CĂRĂBUŞ → PASĂRE INSECTIVORĂ (botgrosul)

→ PASĂRE RĂPITOARE (uliul păsărelelor)

Caracteristic pentru lanţul prădătorilor, este talia

organismelor, care creşte de la veriga inferioară spre

5
veriga superioară.

3)Lanţul saprofagelor

Saprofagele sunt organisme care îşi bazează nutri ţia pe

materia vegetală sau animală moartă, aflată în
descompunere - în cazul saprofitelor sau care încă nu a
intrat în procesele de degradare - în cazul necrofagelor.
Tot în rândul saprofagelor, intră şi organismele detritofage.
Cele mai intense activităţi saprofage au loc în sol şi în
adâncul apelor, dar se desfăşoară şi în alte spaţii ale
biotopului, prin intermediul microorganismelor, viermilor, a
unor insecte, a unor peşti şi chiar a unor păsări şi
mamifere necrofage (vulturul pleşuv, hiena, etc.).
În lanţul saprofagelor, veriga inițială este materia
organică moartă, urmând câteva verigi de saprofage şi
încheindu-se cu organismele reducătoare.
Lanţurile saprofagelor şi lanţurile prădătorilor se
completează în cele multe biocenoze.

3) Lanţul paraziţilor cuprinde 2, uneori 3 verigi, fiind

format din:

GAZDĂ → PARAZIT →
HIPERPARZIT

În acest lanţ, ultima verigă - acea a parazitului care are

drept gazdă un alt parazit, nu este obligatorie şi chiar
apare destul de rar.
Caracteristic lanţului paraziţilor este talia mai mică a
organismului din veriga superioară (invers decât în cazul
lanţului prădătorilor).
.
Exemplu:
PRODUCĂTOR PRIMAR (plantă verde) → CONSUMATOR

6
 PRIMAR
(organism fitofag parazitat) → PARAZIT →
HIPERPARZIT

Paraziţii, din punct de vedere al locului unde îşi

desfăşoară activitatea nutritivă, pot fi:
- endoparaziţi (se hrănesc în interiorul organismului
gazdei) intracelulari sau extracelulari,
- ectoparaziţi (îşi desfăşoară nutriţia pe suprafaţa externă
a gazdei).

BIOMASA

Ecosistemul reprezintă un sistem deschis (cibernetic), care permite

producerea şi transferul de energie, materie şi informaţie între organismele care
alcătuiesc biocenoza. În cadrul acestor componente ale ecosistemului, materia
organică care circulă şi se transformă, poartă denumirea de biomasă. Însă,
pentru a forma circuite, înainte de toate, această materie trebuieşte produsă. În
natură, există 2 tipuri de producţii de biomasă:
-producţia primară,
- producţia secundară.

Producţia primară de biomasă

Biomasa care se sintetizează la nivelul trofic al producătorilor primari,

care sunt organisme autotrofe, reprezintă producţia primară. Producţia primară
de biomasă, în cazul plantelor - organisme care stau la baza oricărui lanţ trofic
terestru, este strict dependentă de captarea şi acumularea de energie. Această
energie generată de către razele solare, în parte este folosită în scopuri
fiziologice, iar o altă parte este convertită, în urma sintezelor, în substanţe
organice, care se acumulează la nivelul ţesuturilor vegetale. Astfel, sub
influenţa energiei luminoase naturale, graţie procesului de fotosinteză, plantele
reuşesc să producă materie organică (producţie primară brută), pe care în parte
o consumă în scopuri proprii, în timp ce cealaltă parte (producţia primară netă)
o acumulează sub formă de biomasă.
Producţia primară netă (biomasa primară), joacă un rol foarte important în
ecosistem, deoarece ea asigură existenţa verigilor superioare, aceea a
organismelor fitofage. Ea se exprimă în greutatea substanţei organice uscate
raportată la unitatea de spaţiu şi timp [g/mp/an]. Câteva exemple, după Mohan
şi Ardelean, sunt redate în tabelul de mai jos.

Producţia secundară de biomasă

7
 Biomasa acumulată de organismele heterotrofe, poartă denumirea de producţie
secundară. Această biomasă, se acumulează în urma transferului de energie
realizat, ca o consecinţă a relaţiilor trofice stabilite între organismele autotrofe
şi cele heterotrofe.
Eficienţa transferului de energie este cu mult mai mică la ierbivore (la 80 kg
de iarbă se obţine 1 kg de producţie secundară) decât la carnivore (păstrăvul are
nevoie de 5 kg de ţesut animal pentru a acumula1 kg de biomasă)

Piramidele eltoniene.
Structura trofica a ecosistemelor a fost descrisa pentru prima data cantitativ de
către ecologul englez ELTON (1927). Pentru acest motiv reprezentarea succesiva a
nivelurilor trofice dintr-un ecosistem sub forma unei piramide se numeşte in ecologie
piramida trofica sau piramida eltoniana.

Fig. 2.

8
Piramidă trofică numerică

9
 Scară trofică
II. Problema securităţii alimentare; factorii naturali şi social
economici, care influenţează alimentaţia omului.
Starea nutriţională în ţările în curs de dezvoltare.
Subiectul Factorii determinanţi în ţările
în curs de dezvoltare
Sărăcia Lipsa resurselor sau accesului
la alimente sănătoase;
alimentele de bază sunt
insuficiente pentru o dietă
sănătoasă
Lipsa Lipsa cunoştinţelor referitor la
educaţiei nutriţia sănătoasa
Deficienţele Deficienţe de fier ,
de micro- iod,vitaminele A,B,C şi D
nutrienţi răspândite;insuficienţa
tehnologiilor de prelucrare a
alimentelor
Ciclul Condiţii sanitare precare; lipsa
malnutriţie- controlului bolilor evitabile
infecţie prin vaccinare, celor parazitare,
diareice, respiratorii; HIV,
tuberculoza, malaria şi stare
nutriţională compromisă
Securitatea Practici agricole dăunătoare
alimentelor ;istovirea pământurilor prin
practici agricole inadecvate;
eroziunea solului,practica
parcelelor mici de pământ;
insuficienţa sistemului de
utilizare a gunoiului şi
deşeurilor; preţul alimentelor
depăşeşte venitul
Dietele Subnutriţia cuplată cu sărăcia,
inadecvate şi aportul insuficient de calorii la
Factorii determinanţi în ţările
dezvoltate
Prosperitatea generală, dar sărăcia
minorităţilor; insuficienţa
programelor de suplimentare
(WIC, îmbogăţirea alimentelor,
alimentaţia şcolară)
Cunoaşterea bună a dietei
sănătoase, dar este raspîndită
obezitatea,în special printre săraci
Fortificarea alimentelor cu
iod,fier,vitaminelor A,B,C şi D în
Statele Unite, Canada şi alte ţări
Nivele înalte de sanitaţie, de
acoperire cu vaccinare şi igienă
cu beneficii majore în starea
nutriţională;existenţa grupurilor
populaţionale de risc major (HIV,
tuberculoză, abuz de droguri şi
lipsa adăpost)
Agricultura bazată pe realizări
tehnologice şi ştiinţifice;
productivitatea înaltă,abudenţa,
varietatea produselor, alimentele
sunt relativ ieftine în comparaţie
cu venitul familial
Hipernutriţia cu exces de zahăr şi
lipide animale; rate majore de boli
10
bolile o persoană; hipernutriţia păturii cardiovasculare, coşul de sărăcie
neinfecţioase sociale medii cu rate înalte ale şi nutriţie inadecvată; mortalitatea
bolilor cardiovasculare, prin boli cardiovasculare este în
diabetul zaharat descreştere
Alimentarea Răspândită şi îndelungată, dar În creştere şi bine suplimentată
cu lapte săracă în practici de
matern suplimentare
(capacitatea
de îngrijire)

Cantitatea, Sunt caracteristice Aprovizionarea şi calitatea

calitatea, contaminarea,popularea şi
varietatea şi alterarea alimentelor;lipsa
costul aprovizionării cu
alimentelor legume,fructe,proteine,costul
exagerat al alimentelor
Monitorizare Insuficienţa monitorizării
a aprovizionării,distribuirii şi
consumării alimentelor; sunt
necesare studii ale creşterii,
anemiilor şi consumului de
alimente
Necesitatea Prevenirea tăierii pădurilor şi
în strategii şi pierderilor de pământ; sărăcia
obiective rurală, lipsa educaţiei cuvenite;
naţionale lipsa creditării şi sprijinului
agriculturii; utilizarea
practicilor agricole dăunătoare;
utilizarea pe larg şi periculoasă
a pesticidelor
bună;distribuirea,piaţă,prelucrarea
,ambalarea,reglarea şi
supravegherea adecvate; relativ
ieftine
Cercetări ale stării nutriţionale
Guvernul susţine agricultura,
cercetările ştiinţifice în domeniul
ei,există sisteme de suport,
transport şi marketing; este
limitată utilizarea
pesticidelor;lucrul agricol este
mecanizat

Denumirea şi manifestările clinice ale sindroamelor de subnutriţie

Sindromul Starea clinică

Deficitul de Masa corporală la naştere de 2500 g sau mai mică, % LBW este un
masă indice veridic al stării nutriţionale a populaţiei
corporală Boală epuizată datorată lipsei de energie şi proteine; de obicei apare
( LBW) între 6-18 luni datorită neglijării materne şi sistării alimentării cu
Caşexie lapte matern; apare în cartierele sărace ; sugare arată ca un bătrin
zbîrcit, sunt afectate oasele, pielea,apar infecţii recurente; cauzează

11
 insuficienţa dezvoltării sistemului nervos central; necesită o atenţie
deosebită, nutriţie adecvată, măsuri educative cu mama, prevenirea
bolilor infecţioase
Kwashiorkor Deficienţă calorică, proteică ( trăsătură caracteristică a kwashiorkor-
ului este carenţa proteică soldată cu hipoproteinemie şi edeme
hipoproteinemice,n.trad.) şi vitaminică pe larg răspîndită printre
copiii de 2-4 ani care au fost înţărcaţi de la alimentarea cu lapte
matern; când se naşte următorul copil apare o insuficienţă
alimentară, agravată de infecţie ( rujeolă), pielea şi părul sunt
depigmentate şi uscate;inapetenţă, nivel scăzut de albumină serică ,
edeme sau balonarea abdomenului, membrele sunt subţiri, ficatul
mărit
Malnutriţia Persoana nu primeşte destule alimente, calorii sau proteine necesare
protein- pentru creşterea normală şi metabolismul energetic adecvat pentru
calorică activitatea umană; masă corporală şi talie joasă pentru vîrstă, slăbire,
(PEM) capacităţi diminuate de muncă şi studii
Stări Deficienţa de vitamină A- xeroftalmia
deficitare Deficienţa de vitamină B- pelagra
specifice Deficienţa de acid folic- anemie şi malformaţii congenitale
Deficienţa de vitamină C – scorbut
Deficienţa de vitamină D- rahitism
Deficienţa de vitamină K- boală hemoragică a nou-născutului
Anemia feriprivă ( IDA)
Tulburările deficitare de iod (IDD)
Masă Indice a subnutriţiei curente calorice şi proteice ( cronică şi acută)
corporală
scăzută
pentru vîrstă
Talie scăzută Talie scăzută în raport cu vîrsta în comparaţie cu populaţia de
pentru vîrstă referinţă indică la starea de subnutriţie cronică în timpul perioadei
de creştere şi nu la starea prezentă
Masă Persoane slabe cu masă corporală joasă în raport cu talia lor sunt la
corporală moment în stare de subnutriţie
scăzută în
raport cu
talia
Ciclul Interacţiunea dintre starea de nutriţie şi susceptibilitatea la
infecţie- infecţii;efectele infecţiei asupra stării nutriţionale
malnutriţie

12
 III.Ecologia nutriţiei umane şi cerinţe către o alimentaţie
sănătoasă.

Din punctul de vedere al schimbului de energie şi substanţe dimensiunile

populaţiilor sunt limitate de:
1. Cantitatea de energie solară, care se foloseşte pentru fotosinteză de către
organismele- producente. În populaţiile umane, însă, acest factor poate fi
suplimentat în rezultatul utilizării tehnologiilor moderne(iluminatul artificial al
vegetaţiei).
2. Eficienţa transmiterii energiei în fiecare verigă trofică. Parţial, omul poate să se
includă prin selecţia plantelor şi animalelor.
3. Lungimea lanţului trofic:
3-a.Expluatarea concomitentă a diferitor verigi a lanţului trofic;
3-b.Reducerea lanţului trofic(vegetarianismul, de exemplu);
3-c..Combinarea variantelor precedente.

Structura populaţiei adulte de peste 18 ani conform rezultatelor obţinute în baza

calculării IMC în RM în a.2006,%

Persoane TotalMediul Mediul Bărbaţi Femei

urban rural
Supraponderale 34,5 33,9 35,1 36,9 32,7
Obeze 15,5 16,3 14,8 13,3 17,1
Normoponderale 42,6 40,3 44,8 45,9 40,5
Subnutrite 7,4 9,5 5,3 3,9 9,7
Total 100 100 100 100 100
Cei 12 paşi recomandaţi de Organizaţia Mondială a Sănătăţii
pentru o alimentaţie sănătoasă

1. Respectaţi un regim alimentar bazat pe o diversitate cât mai mare de

produse alimentare de provenienţă preponderent vegetală.

2. Consumaţi pâine, cereale, paste făinoase, crupe sau cartofi de câteva ori pe
zi.

3. Consumaţi fructe şi legume diverse, de preferinţă în stare proaspătă şi de

provenienţă locală, de câteva ori pe zi (cel puţin 400 g pe zi).

13
 4. Menţineţi masa corpului în limitele recomandate (Indicele masei corpului
între 18,5 - 25), practicând activităţi fizice moderate, de preferinţă zilnic.

5. Controlaţi aportul de grăsimi (să nu depăşească 30% din valoarea

energetică zilnică) şi înlocuiţi majoritatea grăsimilor saturate cu uleiuri vegetale
nesaturate.

6. Înlocuiţi carnea grasă şi produsele din carne cu fasole, leguminoase, linte,

peşte, produse din pasăre sau carne slabă (de post).

7. Consumaţi lapte şi produse lactate (chefir, lapte acru, iaurt şi brânzeturi), cu

conţinut redus de grăsimi şi sare.

8. Selectaţi produsele alimentare cu conţinut redus de zaharuri, consumaţi

moderat zahăr rafinat, limitaţi consumul de băuturi cu adaos de zaharuri şi de
dulciuri.

9. Alegeţi produsele cu conţinut redus de sare. Consumul total de sare nu

trebuie să fie mai mare de o linguriţă pe zi (5 g), inclusiv sarea ce se conţine în
pâine, produsele alimentare procesate, sărate şi conservate. Toată sarea
consumată trebuie să fie sare iodată.

10. Dacă consumaţi alcool, limitaţi doza la un pahar (200 ml sau 20 g

alcool absolut) de vin pe zi.

11. Preparaţi produsele alimentare într-un mod sigur şi igienic. Preparaţi

bucatele la abur, în cuptor sau prin fierbere pentru a reduce cantitatea de grăsime
adăugată.

12. Promovaţi alăptarea exclusivă, precum şi introducerea alimentaţiei

complementare sigure şi adecvate la vârsta de aproximativ 6 luni, dar nu mai
devreme de 4 luni, continuând alăptarea pe parcursul primului an de viaţă.

Principiile alimentaţiei sănătoase

1. Folosiţi o alimentaţie variată, incluzând în primul rând produsele de origine vegetală

şi nu animală.
2. Consumaţi pâine, produse din cereale, paste făinoase, orez ori cartofi de câteva ori
pe zi.

14
3. Tindeţi către o varietate cât mai largă de fructe şi legume consumate preponderent în
stare proaspătă.(cel puţin 400 g fără a lua în calcul şi cartofii)
4. Menţineţi-vă masa corporală în limitele recomandate(IMC de la 18,5 la 25), inclusiv
prin aplicarea efortul zi fizic adecvat în fiecare zi.
5. Ţineţi sub control consumul de grăsimi, care să nu depăşească 30% din totalul
valorii energetice a raţiei alimentare zilnice, substituind maximal grăsimile de
origine animală ce cele de origine vegetală.
6. Substituţi carnea grasă şi derivatele ei cu fasole, leguminoase(mazăre, năut, linte,
soia), peşte, carne de pasăre ori carne slabă.
7. Preferaţi laptele şi produsele lactate(chefir, lapte bătut, iaurt, lapte acru, brânză)
degresate şi nesărate.
8. Selectaţi pentru consum curent produsele, care conţin cantităţi mici de zahăr,
reduceţi consumul de zahăr rafinat prin limitarea dulciurilor şi băuturilor
răcoritoare.
9. Reduceţi consumul de sare sub 5 g/zi(se include şi sarea din pâine, conserve, alte
alimente). Consumaţi numai sare iodată(iodurată).
10.Consumul de alcool(în cazul, când nu sunt indicaţii pentru excludere)nu trebuie să
depăşească 50 ml de băutură alcoolică cu tăria de 40% sau 200 -250 ml de vin
(conţinutul alcoolului -10-12%) sau 500 ml de bere cu un conţinut de alcool de
2,5%(cantitatea de etanol, în medie - 0,5g/ kg de masă corporală).
11.Preparaţi alimentele prin metode securizate şi igienice. Reducerea cantităţilor de
grăsimi folosite se obţine, dacă bucatele se prepară în abur, fierbere, la cuptor sau în
cuptorul cu microunde.
12.Încurajaţi alăptarea în exclusivitate la sân a nou – născuţilor în primele 6 luni de
viaţă sau pentru cel puţin 4 luni, suplimentând alimentaţia acestuia la timpul oportun
cu produsele indicate conform vârstei.

Alimentaţia umană trebuie să corespundă următoarelor cerinţe:

1. Din punct de vedere cantitativ - să compenseze toate cheltuielile de energie.

2. Din punct de vedere calitativ - să acopere necesarul organismului în substanţe
nutritive şi biologic active.
3. Componentele chimice ale raţiei alimentare să fie echilibrate între ele şi să
corespundă echipamentului enzimatic ale organismului uman.
4. Raţia alimentară să fie cât mai variată, incluzând un set larg de produse atât de
origine animală, cât şi vegetală, respectând totodată şi anumite proporţii între
alimentele incluse .
5. Alimentele incluse în raţie trebuie să fie de calitate înaltă şi inofensive.
6. Alimentele trebuie să posede proprietăţi organoleptice corespunzătoare.
7. Alimentele incluse în raţie trebuie să fie uşor digerate cu asimilare bună a
substanţelor nutritive, iar mâncarea consumată să producă simţul de saţietate.
8. Respectarea regimului alimentar.

15
 Zece sfaturi pentru o alimentaţie sănătoasă

1. Mâncaţi o varietate de alimente bogate în substanţe nutritive.

2. Bucuraţi-vă de multe cereale integrale, fructe şi legume.
3. Menţineţi-vă masa corporală sănătoasă şi stabilă.
4. Mâncaţi porţii moderate.
5. Mâncaţi regulat.
6. Reduceţi, dar nu excludeţi complet unele alimente din raţia zilnică.
7. Străduiţi-vă, ca preferinţele alimentare să fie în permanenţă echilibrate.
8. Stabiliţi şi fi-ţi atent la capcanele din raţia zilnică alimentară.
9. Modificări în raţia alimentară zilnică efectuaţi-le doar treptat.
10. Ţine-ţi minte, că nu sunt alimente bune sau rele.

Pâinea, cerealele, cartofii

 selectarea cerealelor integrale contribuie la creşterea cantităţii de fibre

consumate;
 terciul din crupe de cereale este perfect ca dejun cald în perioada de
iarnă;
 ovăzul integral cu fructe şi iaurt este un dejun foarte bun de vară;
 consumaţi mai mult terci, orez/hrişcă sau paste şi mai puţin sos;
 este preferabilă pâinea din cereale integrale, din tărâţe, cu seminţe; tăiaţi
feliile de pâine subţiri;
 dacă mâncaţi salam cu terci sau pireu din cartofi, consumaţi mai mult terci
sau pireu şi reduceţi din cantitatea de salam/crenvurşti pe care îi mâncaţi.

Carnea
Depozitarea şi prepararea în siguranţă a cărnii sunt importante pentru a
evita toxiinfecţiile alimentare:

 depozitaţi carnea crudă într-un recipient curat pe raftul de jos al

frigiderului, astfel, încât carnea să nu se atingă sau să nu picure în alte
alimente;
 nu consumaţi carnea după expirarea termenului de valabilitate;
 dacă preparaţi carne pe care nu o consumaţi imediat, răciţi-o cât mai
repede posibil şi puneţi-o în frigider sau congelator. Reţineţi! Carnea
preparată trebuie păstrată separat de cea crudă;

16
  spălaţi întotdeauna bine farfuriile, ustensilele, suprafeţele şi mâinile
după atingerea cărnii crude sau decongelate, pentru a opri răspândirea
bacteriilor.
Cantitatea de grăsime poate fi redusă şi prin alegerea corectă a metodei
de preparare:

 preparaţi carnea pe gril;

 nu adăugaţi grăsimi sau ulei la prepararea cărnii;

 frigeţi carnea pe un grătar de metal astfel, încât grăsimea să se poată scurge;.

 folosiţi cantităţi mai mici de carne în bucate şi mai multe legume, leguminoase şi
produse care conţin amidon.

Femeile gravide trebuie să evite:

 pateurile de orice tip, inclusiv pateurile vegetale. Acestea pot conţine listeria, un tip
de bacterii care pot dăuna copilului încă nenăscut;
 ficatul şi produsele de ficat. Aceste produse conţin cantităţi foarte mari de vitamina
A şi cantităţile mari de vitamina A pot dăuna copilului încă nenăscut;
 suplimentele alimentare care conţin vitamina A, inclusiv uleiul de peşte, cu excepţia
cazului în care consumul acestor produse a fost recomandat de medicul de familie.

Peştele

 alegeţi peştele proaspăt şi crustaceele care se păstrează în frigider sau pe

gheaţă. Peştele congelat trebuie să se păstreze în congelator în stare
congelată;
 nu cumpăraţi peştele sau crustaceele preparate sau gata pentru consum,
care vin în contact cu peştele sau crustaceele crude;
 atunci când faceţi cumpărături, cumpăraţi peştele sau crustaceele ultimele
şi mergeţi direct acasă. Peştele şi crustaceele se alterează foarte repede
fără frig;
 plasaţi peştele şi crustaceele în containere acoperite sau pungi şi puneţi-le
în frigider sau congelator imediat ce a-ţi ajuns acasă;
 nu păstraţi peştele şi crustaceele în apă.
 dezgheţaţi peştele şi crustaceele în frigider sau în cuptorul cu microunde;

17
  spălaţi-vă bine pe mâini înainte de şi după manipularea peştelui şi a
crustaceelor;
 nu lăsaţi peştele şi crustaceele crude şi lichidele care se scurg din ele să
vină în contact cu alimentele preparate sau gata pentru consum;
 Folosiţi ustensile şi funduri separate pentru peştele şi crustaceele crude şi
alimentele gata pentru consum.

Ouăle
Consumul ouălor crude, a ouălor cu gălbenuşul moale sau a alimentelor negătite termic
sau insuficient tratate termic şi, care conţin ouă, poate cauza toxiinfecţii alimentare, în
special printre persoanele din grupurile de risc. Aceste grupuri includ:

 copii mici;
 persoanele vârstnice;
 femeile gravide;
 persoanele bolnave.

Grăsimile alimentare.
1. Printre alimentele cu conţinut sporit în grăsimi sunt:

 carnea cu grăsime;
 produsele din carne, inclusiv salamurile şi pateurile;
 untul, untura, seul;
 brînzeturile, în special brînzeturile tari;
 smîntîna, smântâna dulce şi îngheţata;
 produsele de ciocolată;
 biscuiţii, torturile, checurile, plăcintele, pizza.

2. Pentru a reduce cantitatea totală de grăsimi consumate:

 folosiţi carne slabă (de post) în alimentaţie, înlocuind carnea grasă (de porc, oaie,
vită);
 consumaţi lapte şi produse lactate cu conţinut redus în grăsimi sau degresate;
 preparaţi carnea pe gril, coaceţi sau fierbeţi în aburi alimentele, înlocuind, astfel
prăjitul. Folosind aceste metode de preparare veţi evita adaosul suplimentar de
grăsimi;
 măsuraţi uleiul cu lingura şi nu îl turnaţi direct din sticlă: aceasta vă va ajuta să
folosiţi o cantitate mai mică;
 eliminaţi grăsimea vizibilă şi pielea de pe carne înainte de preparare;
 puneţi mai multe legume sau leguminoase în oală pentru preparare şi mai puţină
carne.
18
 nu folosiţi unt, spread sau margarină la prepararea tartinelor;
 citiţi eticheta produsului şi alegeţi produsele alimentare cu conţinut mai mic de
grăsimi.

19
20
 IV.Endoecosistemul uman.

Microflora colonului

Nr Grupele de Reprezentanţi Cota – parte(%)

d/r microorganisme ai microbiocenozei
1. Microflora Bacteroide >90% din numărul total
obligatorie Bifidobacterii de microbi, care poate fi
Lactobacterii cultivat
E.coli
Enterococi(streptococii
fecali)
2. Microflora Peptostreptococi < 10% din numărul
facultativă Clostridii total de microbi, care
Veilonella poate fi cultivat
Ctafilococi
Proteus
Campilobacter
Drojdii şi a..
3. Microflora Cl.pyocianeus Nu trebuie să fie
tranzitorie Fungi Candida prezentă
Enterobacterii
patogene şi a..

Rolul microorganismelor aparatului digestiv(B.Şenderov):

1. Acţiune morfocinetică(formarea macro - şi microstructurii organelor interne).

2. Participarea în metabolismul hidric, în menţinerea pH şi reglarea anaerobiozei.
3. Participarea în metabolismul proteinelor, lipidelor, glucidelor şi a.
4. Participarea în recircularea acizilor biliari, steroizilor, altor macromolecule.
5. Producerea unor substanţe biologic active(acizi graşi volatili, vitamine,
hormoni, toxine, antibiotice şi a.).
6. Rolul imunogen.
7. Acţiunea de protecţie contra microbilor patogeni prin asigurarea rezistenţei de
colonizare şi preîntâmpinare a translocaţiei.
8. Participarea în detoxificarea diverselor substanţe din mediul exogen şi
endogen.
9. Rolul antimutagen.
10.Reglarea compoziţiei chimice a gazelor diverselor cavităţi.
11.Serveşte ca depozit a genelor plasmidelor şi celor cromozomiale a
microorganismelor(important pentru menţinerea stabilităţii populaţiilor de
microorganisme în organismul uman).

21
 Echilibrul dintre macroorganism şi endoecosistem

1. .Activitatea biologică a organismului uman este posibilă numai într-un echilibru dintre
macroorganism şi ecosistemul endogen(microbiota).Acesta (endoecosistemul) este
prezentat prin microflora intestinală(anaerobi, care nu formează spori şi aerobi
facultativi)
2..Funcţiile principale locale şi sistemice ale endoecosistemului sunt:
a) antibacteriană, b) de reglare; c) metabolică.
3. Sub influenţa factorilor de risc, în special, a poluanţilor de diversă natură, flora
endogenă se modifică cantitativ şi calitativ, provocând schimbări atât a funcţiei, cât şi a
structurii diferitor organe.
4. În rezultatul modificărilor flora saprofită poate juca un rol de mecanism declanşator
al patologiei ori contribuie la cronicizarea maladiilor existente.
5. S-a constatat atât experimental cât şi în condiţii de staţionar clinic, că diverse maladii
ale organelor interne sunt cauzate de dereglarea tehnologiilor naturale. Aceste
dereglări apar în rezultatul dezechilibrului dintre macroorganism şi endoecosistem.

Microorganismele utilizate în calitate de probiotice în alimente

şi preparate farmaceutice.
Grupele de Speciile de microorganisme
microorganisme
Bifidobacterii Bifidobacterium bifidum, B.infantis, B. Longum, B.
breve, B.adolescentis, B. Lactis, B. Abimalis
Lactobacili Lactobacillus GG, L. acidophilus, L. plantarum, L.
casei spp. Rhamnosus, L. brevis, L. delbrueckii spp.
bulgaricus, L. helveticus, L. femientum, L. lactis
Lactococi Lactococcus spp. cremonis, L. lactis spp. lactis
Bacterii coliforme Escherichia coli
Enterococi Enterococcus faecium, E. faecalis
Streptococi Streptococcus salivarium spp. thermophilus, S.
faecium, S. cremoris, S. Lactis
Propionobacterii Propionibacterium acnes
Bacili Bacillus subtilis
Micete Saccharomyces boulardii

22
 V.Probleme ecologice cauzate de poluarea alimentelor.

Produsul alimentar:
A.Substanţe nutritive B.Substanţe nenutritive :
şi biologic active 1.Substanţe antialimentare
2.Substanţe toxice :
a)de origine naturală ;
b)substanţe alogene

Grupele de substanţele alogene în alimente

1.Aditivii alimentari neavizaţi sau cei avizaţi dar în doze mari.

2.Substanţele din produsele obţinute la utilizarea unor tehnologii noi(inclusiv
biotehnologii) neavizate, sau a celor avizate dar obţinute din materie primă de
calitate joasă.
3.Pesticidele în cantităţi supralimită.
4.Substanţe care pot nimeri în produsele agroalimentare la utilizarea iraţională a
fertilizanţilor şi apelor reziduale.
5.Substanţe, care nimeresc în produsele de origine animală în rezultatul folosirii
iraţionale a diferitor adaosuri sau feluri neavizate de hrană a animalelor şi păsărilor,
diferitor preparate veterinare folosite în scop profilactic sau de tratament.
6.Substanţe care migrează în alimente din utilaj, instrumente ustensile, ambalaj,
veselă pe parcursul circuitului alimentar.
7.Substanţe care se formează în produsul alimentar la utilizarea procedeelor
tehnologice bine cunoscute(coacerea, prăjirea şi a.) dar cu nerespectarea
instrucţiunilor în vigoare.
8.Micotoxinele.
9.Substanţe care nimeresc în produsul agroalimentar din mediul înconjurător
poluat(aerul atmosferic, sol, apă)

23
 SUBSTANŢE CONTAMINANTE ÎN PRODUSELE ALIMENTARE
1. Activitatea de producere – pesticide, îngrăşăminte etc.
2. Activitatea de prelucrare a alimentelor (în special, tratamentul termic).
3. Depozitarea şi transportarea alimentelor.
4. Compuşii toxici formaţi în procesele fizico-chimice obişnuite (hidroliză,
oxidare, râncezire).
5. Compuşii chimici, care apar în rezultatul proceselor biologice (amine,
micotoxine).
6. Compuşii chimici din aer, apă, sol.
7. Compuşii toxici preexistenţi în produse sau compuşi naturali (solanină,
gossipol, alcaloizi şi a.).

ACŢIUNEA CONTAMINANŢILOR
A. Asupra alimentelor:
1. Formarea compuşilor toxici drept urmare a unui tratament termic;
2. Formarea unor substanţe nocive prin reacţia între substanţele chimice şi
compuşii nutritivi (de exemplu, în mezeluri - nitriţi);
3. Distrugerea de factori nutritivi.

B. Asupra omului:
1. Acţiunea directă (în special, acţiunea organotropă).
2. Acţiunea indirectă, care are anumit specific şi depinde de anumite cauze:
- concentraţii, în special, a concentraţiilor joase, dar în special, a
concentraţiilor mici pe o perioadă îndelungată;
- reacţii adaptive;
- toxicitate;
- acţiune paradoxală;
- modificări ale reacţiilor doză – efect etc.
ACŢIUNEA BIOLOGICĂ A NITRAŢILOR

1. Methemoglobinemia
2. Acţiune teratogenă
3. Acţiune mutagenă
4. Facilitează apariţia guşei (în experimente)
5. Acţiune supresivă asupra sistemului imun
6. Acţiune supresivă asupra enzimelor, care asigură respiraţia tisulară
24
 (glucozo – 6 fosfat – dehidrogenaza şi fructozo – 6 fosfat – dehidrogenaza)
6. Prezintă precursori în sinteza nitrozaminelor
----------------------------- -----------------------
Valorificarea brânzeturilor, smântânii, ouălor cu conţinut sporit de
antibiotice(grupele tetracilinelor şi penicilinei) - fabricarea produselor de
patiserie şi cofetărie:
1. Conţinutul rezidual până la 0,05 un/g – diluarea 1: 4;
2. Conţinutul rezidual până la 0,1 un/g – diluarea 1: 10;
3. Conţinutul rezidual 1,0 un/g şi mai mult – diluarea 1: 100

Valorificarea cărnii cu antibiotice –

la fabricarea mezelurilor fierte, fierte – afumate, conservelor cu
excepţia conservelor pentru copii şi concentratelor pentru felurile I şi II
de bucate în raport de 1: 17 faţă de carnea curată.
--------------------------------------------- ------------
Bifenili policloruraţi:
1. Cancerigen(gr.I).
2. Acţiune imunosupresivă(T-limfocite).
3. Influenţează sistemul endocrin(diabet zaharat).
4. Influenţează sistemul hemopoetic.
5. Influenţează sistemul circulator.
6. Influenţează sistemul reproductiv.
Profilaxia: a)pentru alimentele provenite de la animale – hrana şi apa
curate; b)pentru peşte – posibilităţi de profilaxie lipsesc, este doar controlul
producţiei.
(norma recomandată este 2-5 mg/kg).

Dioxine, furane (substanţe cancerigene, gr.I), apar la arderea petrolului,

lemnului, deşeurilor, întră în compoziţia produselor chimice , utilizate în
agricultură(de ex., în defoliante sunt şi dioxine)

Acrilamid - cancerigen(gr.I), apare în alimente în timpul prăjirii la temperaturi

mai ridicate de 120 grad.C în rezultatul reacţiei dintre aminoacidul asparagina şi
dizaharide .
Nitrozamine , cancerigen(stomac, ficat) – produse de carne şi peşte,malţul
pentru fabricarea berii(norma recomandată: 0,003 – 0,004 mg/kg)

Plumb(grupa 2b - posibil cancerigen pentru om) afectează:

1. Sistemul hemopoetic (anemii)
2. Sistemul nervos(encefalopatia, neiropatia)
3. Rinichi(nefropatia)
Concentraţia normală în sânge – 1,45…1,93 mcmol, concentraţiile 2,9…
3,86 pot duce la devieri biochimice .

25
Cei mai sensibili fermenţi: a)acidul delta-aminolevulinic(formarea
protobilinogenului); b)hemsintetaza(legarea fierului în protoporfirină)
Maximal admisibil într-o săptămână – 3 mg, la copii de 1-5 ani este de 0,1
mg/24 ore
În alimente se normează la niveluri de 0,1 – 0,5 mg/kg
Arsen- cancerigen gr.I, (periculos pentru om) se acumulează în ficat,
ţesutul muscular, rinichi, splină, piele
În majoritatea alimentelor se normează la niveluri de 0,1…0,3 mg/kg, în
peşte – 5 mg/kg
Concentraţiile de As în urină de 2…4mg/l şi în păr de 4 mcg/g prezintă o
dovadă de intoxicaţie

Cadmiu DZA – 70 mg/kg, doza letală – 150 mg/kg, în organism nimerind,

de obicei, 10…35 mkg zilnic
De obicei, 90% din tot Cd nimereşte în organism cu alimentele
Boala „itai –itai”(Japonia)
Afectează sistemul osos(osteoporoză), rinichii(nefropatia), sistemul
nervos(sindromul neirotoxic), acţiune teratogenă foarte puternică.
Norma de Cd în alimente este la nivelurile 0,05….0,2mg/kg

Mercur(în boala Minamata concentrtaţia Hg în peşte ajungea la 10 mg/kg)

Afectează:
1. Sistemul nervos central şi vegetativ
2. Ficatul
3. Rinichii
4. Intestinele
5. Acţiune gonado- şi embriotoxică
6. Acţiune teratogenă
7. Acţiune mutagenă
DZA – 0,05mg. Norma pentru majoritatea produselor alimentare

26
 VI. Politica în domeniul alimentelor; produsele
agroalimentare ecologice.

LEGEA Nr. 115 din 09.06.2005

cu privire la producţia agroalimentară ecologică

Articolul 2. Noţiuni generale

În sensul prezentei legi, se definesc următoarele noţiuni generale:
producţie agroalimentară ecologică - obţinerea, păstrarea şi procesarea produselor
agroalimentare fără utilizarea substanţelor chimice de sinteză, în conformitate cu
regulile de producţie ecologică stabilite în prezenta lege şi cu standardele naţionale şi
internaţionale din domeniu, certificate în modul stabilit;
autoritatea competentă în domeniul producţiei agroalimentare ecologice (în
continuare - autoritate competentă) - organ al administraţiei publice centrale
responsabil de reglementarea activităţii în domeniul agroalimentar;
inspecţie - examinare a unui produs agroalimentar sau a sistemelor de control al
alimentelor,
materiilor prime, procesate şi distribuite, inclusiv testarea produsului în procesare şi a
produsului finit, pentru a verifica dacă este conform cu cerinţele prescrise pentru
produsele agroalimentare ecologice, precum şi examinarea producţiei şi a sistemului
de procesare;
certificare - procedură prin care organismele de inspecţie şi certificare furnizează o
atestare scrisă din care să rezulte că produsele agroalimentare ecologice sau sistemele
de control al acestora sînt conforme cu metodele folosite în producţia agroalimentară
ecologică;
organism de inspecţie şi certificare - orice persoană juridică publică sau privată
autorizată de autoritatea competentă cu atribuţia de a verifica dacă un produs vîndut
sau etichetat ca ecologic este obţinut, preparat, ambalat, manipulat, comercializat,
importat sau exportat în conformitate cu prevederile prezentei legi;
perioadă de conversiune - timp cuprins între începutul respectării normelor de
obţinere a producţiei agroalimentare ecologice la întreprindere şi momentul
certificării acestei producţii;
ingredient - orice substanţă sau material care intră ca accesoriu în compoziţia unui
aliment pentru a-i conferi anumite calităţi;
materie primă - produse de origine vegetală sau animală, în stare naturală,
proaspătă, conservată sau produsele derivate din procesarea industrială a acestora,
precum şi substanţele organice şi anorganice care conţin sau nu aditivi, destinate
furajării animalelor;
autorizare - procedură prin care autoritatea competentă recunoaşte unei persoane
juridice sau persoane fizice că este conformă criteriilor prescrise pentru producţia

27
agroalimentară ecologică;
acvacultură – creştere sau cultivare de organisme acvatice utilizînd tehnici
destinate creşterii producţiei organismelor în cauză în afară de capacitatea naturală a
mediului. Organismele acestea rămîn în proprietatea unei persoane fizice sau juridice
în perioada fazei de creştere sau cultivare, inclusiv recoltarea;
[Art.2 noţiunea introdusă prin LP26 din 24.02.11, MO65-68/22.04.11 art.165]
promovare – orice reprezentare destinată publicului, realizată altfel decît prin
etichetare, ce are obiectivul sau poate să influenţeze şi să formeze atitudinea,
convingerile şi comportamentele cu scopul de a promova, direct sau indirect, vînzarea
de produse ecologice;
[Art.2 noţiunea introdusă prin LP26 din 24.02.11, MO65-68/22.04.11 art.165]
organisme modificate genetic şi derivatele lor - organisme obţinute prin tehnici de
modificare a materialului genetic într-un mod nenatural prin
reproducere/recombinare, cu excepţia celor obţinute prin conjugare, transducţie şi
hibridare;
marca naţională „Agricultura Ecologică – Republica Moldova” – o combinaţie de
text şi imagine grafică, imprimată pe eticheta produselor agroalimentare ecologice
sau plasată lîngă aceste produse în scop de etichetare, prezentare şi promovare a
produselor agroalimentare ecologice;
[Art.2 noţiunea în redacţia LP26 din 24.02.11, MO65-68/22.04.11 art.165]
Articolul 3. Principii generale
Principiile generale ale producţiei agroalimentare ecologice sînt următoarele:
a) realizarea unui agroecosistem echilibrat, durabil şi diversificat care să asigure
protejarea resurselor naturale, sănătăţii şi vieţii consumatorilor;
b) neadmiterea aplicării oricăror tehnologii poluante, reglementarea restrictivă a
utilizării substanţelor chimice de sinteză şi a practicilor agricole potenţial distructive;
c) protecţia şi sporirea diversităţii prin alegerea tipurilor de culturi şi specii,
precum şi a metodelor de creştere a animalelor ce pot contribui la armonizarea
producţiei agroalimentare ecologice cu limitele naturale ale solei;
d) realizarea structurilor de producţie şi a asolamentelor echilibrate, în cadrul
cărora rolul principal să îl deţină soiurile şi rasele cu un grad înalt de adaptare şi
rezistenţă genetică sporită la boli şi dăunători;
e) aplicarea unor tehnologii moderne, atît pentru cultura plantelor, cît şi pentru
creşterea animalelor, care să satisfacă cerinţele speciilor, soiurilor şi raselor;
f) menţinerea continuă şi ameliorarea fertilităţii naturale a solului, precum şi
integrarea sistemului de cultivare a plantelor cu cel de creştere a animalelor;
g) realizarea mecanismelor de amplasare în spaţiu a agriculturii ecologice care
asigură un agroecosistem echilibrat şi durabil şi fac posibilă structurarea configuraţiei
geografice astfel încît să stimuleze procesele naturale de autopurificare şi revitalizare
a solei, de reducere a concentrării poluanţilor în sol şi de evitare a trecerii acestora
din sol în plante, în ape şi în atmosferă, ţinîndu-se sub control sursele de poluare;
h) desfăşurarea pe principii benevole a activităţii de întreprinzător în domeniul
producţiei agroalimentare ecologice.

28
Articolul 5. Metodele de bază ale producţiei agroalimentare ecologice
(1) Metodele de producţie agroalimentară ecologică utilizate în producţia agricolă
vegetală trebuie să întrunească următoarele condiţii:
a) să se aplice practici de prelucrare a solului şi de cultivare ce menţin sau sporesc
materia organică a solului, ameliorează stabilitatea şi biodiversitatea solului şi previn
tasarea şi eroziunea solului;
b) fertilizarea şi activitatea biologică a solului să se menţină şi să se intensifice prin
rotaţia multianuală a culturilor, inclusiv a leguminoaselor şi a altor culturi pentru
îngrăşăminte verzi, precum şi prin aplicarea de îngrăşăminte de origine animală sau
vegetală, ambele să fie, de preferinţă, compostate, provenite din producţia ecologică;
c) să se adopte utilizarea de preparate biodinamice;
d) să nu se folosească îngrăşăminte anorganice pe bază de azot;
e) pentru obţinerea de produse, altele decît seminţele şi materialul săditor şi de
înmulţire vegetativ, să se utilizeze exclusiv seminţe, material săditor şi de înmulţire
obţinute ecologic.
(2) Metodele de producţie agroalimentară ecologică utilizate în producţia de
animale trebuie să întrunnească următoarele condiţii:
a) efectivele de animale să se nască şi să fie crescute în exploataţii ecologice, cu
respectarea perioadei de conversiune;
b) să se folosească metode naturale de reproducere. Cu toate acestea, se permite
însămînţarea artificială;
c) reproducerea să nu se inducă prin tratament hormonal sau prin substanţe
similare, decît ca formă de tratament terapeutic veterinar în cazul unui exemplar
individual;
d) să nu se folosească alte forme de reproducere artificială, precum clonarea sau
transferul de embrioni;
e) animalele să fie hrănite cu hrană ecologică pentru animale, care să corespundă
necesităţilor nutriţionale ale acestora la diverse etape de dezvoltare;
f) să nu se folosească factori de creştere şi aminoacizi de sinteză;
g) bolile să se trateze imediat, pentru a se evita suferinţa animalului. În acest scop
pot fi folosite medicamente veterinare alopatice chimice de sinteză şi antibiotice,
atunci cînd acest lucru este necesar şi în condiţii stricte, dar numai în cazul în care nu
este adecvată utilizarea produselor fitoterapeutice şi homeopatice;
h) să se admită utilizarea de medicamente veterinare imunologice.
(3) Metodele de producţie agroalimentară ecologică utilizate în producţia de
organisme acvatice trebuie să întrunească următoarele condiţii:
a) efectivele tinere să se obţină din genitori de origine ecologică şi din exploataţii
ecologice;
b) practicile de creştere, inclusiv hrănirea, conceperea instalaţiilor, densitatea
efectivelor şi calitatea apei, să satisfacă atît necesităţile de dezvoltare, cît şi cele
fiziologice şi etiologice ale organismelor;
c) organismele crescute în mod ecologic să se ţină separat de restul animalelor de
acvacultură;
d) să se interzică utilizarea inducţiei poliploide artificiale, hibridizarea artificială,
clonarea şi producţia de linii monosex, cu excepţia selecţionării manuale;
29
 e) să se stabilească condiţii specifice pentru fiecare specie privind gestionarea
genitorilor, reproducerea şi producţia de efective tinere;
f) organismele acvatice să fie hrănite cu hrană ce satisface necesităţile nutriţionale
ale acestora la diverse etape de dezvoltare;
g) componenţa vegetală a hranei să provină din filieră ecologică, iar componenţa
hranei derivată din organisme acvatice să provină prin exploatarea durabilă a
resurselor piscicole;
h) să nu se folosească factori de creştere şi aminoacizi de sinteză;
i) bolile să se trateze imediat, pentru a se evita suferinţa animalului. În acest scop
pot fi folosite medicamente veterinare alopatice chimice de sinteză şi antibiotice,
atunci cînd acest lucru este necesar şi în condiţii stricte, dacă utilizarea produselor
fitoterapeutice şi homeopatice nu este adecvată;
j) să se permită utilizarea de medicamente veterinare imunologice.
[Art.5 în redacţia LP26 din 24.02.11, MO65-68/22.04.11 art.165]
Articolul 51. Principii specifice aplicabile producţiei
agroalimentare ecologice
(1) Principii specifice ale producţiei agroalimentare ecologice:
a) menţinerea şi ameliorarea florei şi faunei solului şi a fertilităţii sale naturale, a
stabilităţii şi diversităţii acestuia pentru a preveni şi combate tasarea şi eroziunea lui,
precum şi hrănirea plantelor în principal prin ecosistemul solului;
b) menţinerea sănătăţii plantelor prin măsuri preventive, precum selecţionarea
speciilor şi a varietăţilor corespunzătoare, rezistente la dăunători şi boli, rotaţia
corespunzătoare a culturilor, prin metode mecanice şi fizice de combatere a
dăunătorilor şi bolilor şi prin protecţia duşmanilor naturali ai dăunătorilor;
c) hrănirea efectivelor de animale cu hrană ecologică alcătuită din ingrediente
agricole produse ecologic şi din substanţe naturale neagricole;
d) menţinerea în acvacultură a biodiversităţii ecosistemelor naturale acvatice, a
sănătăţii permanente a mediului acvatic şi a calităţii ecosistemului înconjurător,
acvatic şi terestru;
e) interzicerea utilizării organismelor modificate genetic şi a derivatelor lor în
calitate de alimente, hrană pentru animale, auxiliari tehnologici, produse
fitofarmaceutice, fertilizatori, amelioratori de sol, seminţe, material săditor şi de
înmulţire vegetativ şi în calitate de tehnici pentru obţinerea microorganismelor şi
animalelor.
(2) Principii specifice aplicabile produselor agroalimentare ecologice procesate:
a) limitarea utilizării aditivilor alimentari, a ingredientelor neecologice cu funcţii
principale tehnologice şi organoleptice şi a micronutrienţilor şi auxiliarilor
tehnologici;
b) procesarea atentă a hranei, de preferinţă, prin metode biologice, mecanice şi
fizice.
(3) Principii specifice aplicabile hranei ecologice procesate pentru animale:
a) producerea hranei ecologice pentru animale din materii prime ecologice
destinate animalelor, cu excepţia cazului în care unul dintre ingrediente nu este
disponibil pe piaţă sub formă ecologică;
b) procesarea atentă a hranei pentru animale, de preferinţă, prin metode biologice,
30
mecanice şi fizice.
[Art.51 introdusă prin LP26 din 24.02.11, MO65-68/22.04.11 art.165]
Articolul 52. Conversiunea producţiei agroalimentare
(1) Conversiunea producţiei agroalimentare convenţionale la cea ecologică are ca
scop realizarea unui agroecosistem echilibrat şi durabil. Întreaga unitate de producţie
sau o parcelă a acesteia, incluzînd creşterea animalelor, trebuie să fie transformată în
conformitate cu standardele naţionale şi internaţionale ale producţiei agroalimentare
ecologice într-o anumită perioadă.
(2) Perioada de conversiune începe din momentul cînd agentul economic a încheiat
contract cu organismul de inspecţie şi certificare în domeniu.
(3) Durata perioadei de conversiune va fi:
a) 3 ani pentru culturile perene şi plantaţii;
b) 2 ani pentru culturile de cîmp anuale
c) 2 ani pentru pajişti şi culturi furajere;
d) 12 luni pentru vite pentru carne;
e) 6 luni pentru rumegătoare mici şi pentru porci;
f) 12 săptămîni pentru animale de lapte;
g) 10 săptămîni pentru păsările pentru producţia de ouă şi/sau carne, cumpărate la
vîrsta de 3 zile;
h) 12 luni pentru albine, dacă familia a fost procurată din stupine convenţionale

Articolul 6. Cerinţe obligatorii la etichetarea

produselor agroalimentare ecologice
(1) Etichetarea produselor agroalimentare ecologice se efectuează în conformitate
cu prevederile stabilite de actele normative în vigoare. Eticheta sau documentele de
însoţire (pentru produsele în vrac) conţin în mod obligatoriu:
1) numele şi adresa producătorului sau procesatorului;
2) denumirea produsului, metoda de producţie ecologică utilizată;
3) denumirea şi codul organismului de inspecţie şi certificare acreditat şi autorizat;
4) condiţiile de păstrare;
5) termenul minim de valabilitate;
6) interzicerea depozitării în acelaşi spaţiu a produselor ecologice alături de alte
produse;
7) marca naţională „Agricultura Ecologică – Republica Moldova”;
8) o indicaţie a locului unde s-a cultivat materia primă agricolă din care se
compune produsul, plasată în acelaşi cîmp vizual cu marca, sub una dintre
următoarele forme:
a) „Agricultura Ecologică – Republica Moldova”, în cazul în care materia primă
agricolă a fost cultivată în Republica Moldova;
b) „Agricultura Ecologică – non Republica Moldova”, în cazul în care materia
primă agricolă nu a fost cultivată în Republica Moldova;
c) „Agricultura Ecologică – Republica Moldova/altă ţară”, în cazul în care o parte
din materia primă agricolă a fost cultivată pe teritoriul Republicii Moldova, iar altă
parte – în alte ţări;

31
 d) „Agricultura Ecologică – UE”, atunci cînd materia primă agricolă a fost
cultivată în Uniunea Europeană.”

Articolul 63. Cerere de solicitare a utilizării

mărcii naţionale Republica Moldova” este prevăzut în anexa la
prezenta lege. Cererea se completează în două exemplare şi se examinează în termen
de 30 de zile calendaristice de către comisia de profil de examinare, aprobată de către
autoritatea competentă.
(3) Comisia de profil de examinare se constituie în cadrul autorităţii competente în
următoarea componenţă:
a) viceministrul agriculturii şi industriei alimentare – preşedinte;
b) doi reprezentanţi ai Ministerului Agriculturii şi Industriei Alimentare;
c) un reprezentant al Ministerului Economiei;
d) un reprezentant al Ministerului Mediului;
e) un reprezentant al Ministerului Sănătăţii;
f) un reprezentant al Academiei de Ştiinţe a Moldovei

32
 Anexa nr. 1
Consumul efectiv al produselor alimentare în Republica Moldova (kg/locuitor/an)

27.07.93 Prevăzut de Hotărârea Guvernului RM nr. 460 din

Consumul mediu Consumul efectiv în perioada 1990 -2009
pe locuitor
Nr. kg/an
d/o
Grupe de 1990 1992 1994 1996 1998 2000 2002 2004 SUA 2006 2008 2009
Produse 2004
Alimentare

1. Carne şi produse din

carne, recalculate în
78 58 46 30 25 23 24,0 29,8 32 120 38 32 30
carne, inclusiv slănină şi
subproduse
2. Lapte şi produse lactate
213,6 303,0 198 163 161 148 153,0 145,1 166 266 177 155 169
(recalculate în lapte)
3. Ouă, bucăţi 290,4 203 166 10 116 114 121 154 162 256 168 141 162
4. Peşte şi produse din
13,2 12 2,3 1,4 3,0 2,2 3,5 5,8 - 11 - - -
peşte
5. Zahăr 18,0 48,9 30,5 22,3 19,0 15,6 8,0 14,8 - 28 - - -

33
6. Cartofi (2003)
93,6 … 67,0 84,0 71,0 64,0 53,0 66,3 - 88 88 -59
64
7. Legume şi bostănoase 171,6 112,0 95,0 78,0 65,0 74,0 83,0 113,1 88 127 132 99 106
8. Fructe, pomuşoare şi
struguri (fără prelucrare 63,6 79,0 63,0 68,0 59,0 54,0 23,8 31,2 38 121 39 41 35
în vin)
9. Produse de panificaţie şi
paste făinoase
123,6 171,0 170,0 139,0 127,0 129,0 134,0 151,0 146 90 136 123 119
(recalculate în făină,
crupe şi leguminoase)
10. Ulei vegetal 14,4 14,1 8,5 8,0 8,2 6,2 6,4 13,8 - 33 - - -

34