BIOCENOZA

 reprezintă un sistem de indivizi biologici din diferite

specii ataşaţi unui biotop.

 Exemple:
 biocenoza unui lac este alcătuită din:
 plante superioare,

 bacterii şi ciuperci,

 plante microscopice,

 animale microscopice

 animale fitofage

 peşti răpitori.
 Biocenoza unei păduri este alcătuită din:
 arbori,
 arbuşti,
 plante ierboase,
 o faună bogată:
 animale nevertebrate: acarieni,
păianjeni, râme etc
 vertebrate: batracieni, reptile, păsări şi
mamifere.
 STRUCTURA TROFICĂ A BIOCENOZEI
 Între vieţuitoarele care alcătuiesc BIOCENOZA
unui ecosistem se stabilesc diferite relaţii dintre care
cele mai importante sunt relaţiile de nutriţie numite
RELAŢII TROFICE.

Relaţiile trofice asigură circulaţia substanţelor în

biocenoză şi funcţionarea ecosistemului.

Datorită relaţiilor trofice fiecare ecosistem, terestru

sau acvatic, prezintă o anumită STRUCTURĂ
TROFICĂ A BIOCENOZEI.
 Cuprinde 3 categorii trofice:

PRODUCATORI
DESCOMPUNĂTORI

CONSUMATORI
 Producători:
 plantele verzi
 fitoplanctonul

 Consumatori:
 animale heterotrofe

 Descompunători:
 reducători,
 microorganisme din
categoriile bacterii şi
ciuperci
 Reprezentanţi :
 Plantele verzi – ecosisteme terestre
 Fitoplanctonul –ecosisteme acvatice
 Producătorii au rolul de a sintetiza substanţele
organice din substanţe anorganice; această producţie
de substanţă organică constituie elementul de bază în
nutriţia majorităţii organismelor.
 Producătorii sunt consumaţi:
 direct (ex. de către om sau unele animale- ierbivore)
 sau indirect (ex. producţii ale animalelor consumate
de om sau alte animale).
 sunt animale heterotrofe;
 consumă substanţele organice produse de plantele verzi
pe care le transformă în substanţe proprii.
 influenţează răspândirea producătorilor în sensul de a
stimula sau limita iar uneori ajungându-se până la
distrugerea unor specii de plante.
 Clasificare:
 După felul hranei consumatorii pot fi:
 Consumatori primari sau de ordinul I:
 animale fitofage; ex. - animalele ierbivore;

 Consumatorii secundari sau de ordinul II:

 animale care se hrănesc cu consumatori primari; ei
folosesc indirect substanţele organice de la producători;
 Consumatori terţiari sau de ordinul III:
 animale care se hrănesc cu consumatori secundari;

 ei sunt carnivori, de talie mare, care nu cad pradă altor

animale; se numesc şi carnivori de vârf; ex. leul, acvila,
rechinul, etc.
 Consumatori cuaternari sau de ordinul IV:

 animale care se hrănesc cu consumatori terţiari;

 ex. paraziţii păsărilor răpitoare mari.

 Consumatorii:

 animale zoofage- se hrănesc numai cu animale

 animale omnivore- se hrănesc atât cu plante cât şi cu

animale; ex. mistreţ, lup, porc , urs),

 animale saprofage care se hrănesc cu dejecţii sau detritus
organic( ex. râmele).
 CONSUMATORI

CONSUMATORI CONSUMATORI CONSUMATORI CONSUMATORI

PRIMARI SECUNDARI TERŢIARI CUATERNARI

ANIMALE
Carnivore de vârf
SALBATICE Buburuza
ANIMALE -Leul
-Căprioara Cucul
DOMESTICE -Tigrul Vulturul
- antilopa Ciocănitoare
-vaca -Vulpea Peşti răpitori
-Cămila Şobolanul
-calul -Lupul Rechimul
-Iepurele Delfinul
-oaia -Crocodil
-Girafa
-
 bacterii şi ciuperci microscopice care descompun, prin
oxidare sau reducere, substanţele organice în substanţe
anorganice, din materia provenită după moartea producătorilor
şi consumatorilor.
 Aceste substanţe anorganice sunt redate biotopului şi vor fi
folosite de producători în fotosinteză.
 Bacteriile găsesc condiţii de viaţă favorabile în materialul de
origine animală aflat în putrefacţie, iar ciupercile, în materialul
vegetal.
 Descompunătorii sunt prezenţi în toate categoriile de
ecosisteme.
 Lanţurile trofice pot fi de următoarele tipuri:
1. Lanţ trofic de tip prădător cuprinde verigile:
plantă autotrofă – animal erbivor – carnivor de ordinul I – carnivor II.
 Exemple:

 Ecosisteme terestre:

 grâu → şoarecele de câmp → şarpe → bufniţă;

 Ecosisteme acvatice:

 - alge → crustacee → puiet de peşte → biban, şalău → păsări

ihtiofage (pelican);
 2. Lanţ trofic de tip parazit cu verigile:
a. gazdă → parazit →hiperparazit.
 Exemple:
 oaie → vierme intestinal → bacterii → virusuri.
b. gazdă – parazit

rădăcina florii soarelui – lupoaie

(Orobanche ramosa);

tutun - virusul mozaicului

lucernă → cuscută tutunului
3. Lanţ trofic de tip detritic sau saprofag cu verigile:

a. materie organică moartă → organisme detritivore →

consumatori secundari → consumatori terţiari.

 Acest tip de lanţ trofic îl întâlnim în orizontul organic al

pajiştilor, litiera pădurilor, pe fundul apelor cu depozite organice.

 Lanţurile trofice nu depăşesc de regulă 5-6 verigi, deoarece o
cantitate limitată de substanţă şi energie nu este suficientă decât
pentru câteva organisme diferite funcţional.
 Exemple:
 materie organică moartă → râmă → şoarece de
câmp→bufniţă
 în lacuri: nămol cu detritus organic → larve de chironomide
→ plătica → peşti răpitori → om.
 RELAȚIILE ÎN CADRUL BIOCENOZEI

Între indivizii din biocenoză se stabilesc o serie de relații, unele

deosebit de complexe.
Relațiile se manifestă la nivel:
 intraspecific
 interspecific.

Relațiile intraspecifice
Principalele relaţii intraspecifice (care se stabilesc între indivizii
aceleiaşi specii) sunt:
 efectul de grup (agregarea) şi
 efectul de masă.


 Efectul de grup (agregarea)
 benefic asupra evoluţiei speciei
 constă în modificările care intervin atunci când doi sau mai mulţi
indivizi ai unei specii se asociază ducând o viaţă comună.

Avantaje:
evitarea prădătorilor,
localizarea hranei şi prinderea prăzii mari sau foarte greu de prins,
 îngrijirea puilor etc.

Colonie de Cormoran mare - Phalacrocorax carbo

Efectul de grup la păsări
Exemple:
 bivolii (Bubalus) se pot apăra numai în turmă, iar alte
animale atacă numai în haită - lupii (Canis lupus).
 în cazul plantelor (atât din flora spontană – vetrele de
buruieni, cât şi la cele cultivate – densitatea optimă a
acestora împiedică dezvoltarea unor buruieni).

Cooperarea dintre indivizi poate fi:

 temporară (cazul creşterii puilor),
 permanentă (coloniile de furnici, perechile de lebede
mute etc.).

Atunci când densitatea populaţiei creşte peste limita

optimă, cooperarea devine rapid un factor
defavorizant, generator de stres (efect de masă)
 Efectul de masă
 întâlnit în mediul suprapopulat
 are un efect negativ
 este o consecinţă a creşterii densităţii peste o anumită limită
 se manifestă cu pregnanţă fenomenele de competiţie şi canibalism,
creşte pericolul din partea prădătorilor şi există un risc mai mare de
îmbolnăvire.

Competiţia intraspecifică.
 Este foarte intensă întrucât indivizii tind să-şi împartă aceleaşi
resurse, cu toate că pot exista diferenţe determinate de vârstă în
cerinţele pentru hrană, sau diferenţe sexuale.
 Ea reprezintă o forţă majoră în ecologie şi este responsabilă pentru
fenomene cum sunt migrarea şi teritorialitatea, fiind totodată cauza
principală a reglării populaţiei prin procese dependente de densitate.
Intr-o iarna grea lupii ii mananca pe cei bolnavi si slabi (daca nu au hrana),
iar in primavara incep sa se reproduca intens.
 Canibalismul
 constă în faptul că un organism mănâncă indivizi din propria
specie.
 se poate manifesta în diferite forme:
 canibalism între adulţi,
 între sexe,
 între adulţi şi diferite stadii de dezvoltare etc.
 Este prezent la peste 1300 de specii, având o distribuţie
foarte diversă din punct de vedere taxonomic (de la protozoare
până la mamifere).
 Exemple:
 peştii care îşi consumă propriile icre sau propriul puiet,
 unele moluşte (Nutrica catena) care îşi sacrifică urmaşii,
 unele femele care-şi consumă masculul (călugăriţa - Mantis),
 unele specii de pescăruşi (Larus argentatus) ale căror
indivizi consumă ouă şi pui din cuiburile vecine etc.
 Sunt relaţiile care se stabilesc între indivizii ce aparţin unor specii
diferite.
 Acestea sunt multiple şi complexe, ele contribuind la organizarea
biocenozei, la stabilirea căilor de dirijare a materialului energetic
şi informaţional.
 În funcţie de natura generală a interacţiunii, Odum, (1971)
clasifică relaţiile interspecifice în nouă categorii :
 neutralismul,
 competiţia prin interferenţă directă
 competiția prin utilizarea nutrienţilor,
 mutualismul,
 protocooperarea,
 comensalismul,
 amensalismul,
 parazitismul
 pădătorismul.
 Alţi autori au în vedere efectul acestor relaţii:
 indiferente,
 pozitive
 şi negative.

Între indivizii a două specii diferite se stabilesc, de

regulă, legături care pot fi exprimate matematic astfel:
 bilateral neutre (0,0),

 pozitive (+,+),

 negative (- ,-),

 sau combinaţii ale acestora (+,-; +,0; - ,0 etc.).

 Aceste relaţii nu sunt statice, ele se dezvoltă prin

selecţie naturală în mod continuu, şi pot trece de la o
formă la alta în funcţie de diferiţi factori.
 RELAŢIILE INTERSPECIFICE INDIFERENTE
A.Neutralismul

 este o asociere lipsită de influenţe reciproce şi are o

importanţă redusă.

 de exemplu, vulpea care consumă şoareci şi iepuri şi

ciocănitoarea care se hrăneşte cu insecte în aceeaşi pădure
nu se afectează reciproc, nişele lor ecologice fiind separate.

 în cazul microorganismelor, neutralismul este greu de

evidenţiat în mediu natural. El poate fi evidenţiat in vitro,
atunci când microorganismele cresc asociat, cu viteze de
multiplicare şi densităţi finale egale cu cele cu care se
dezvoltă separat.
 RELAŢIILE INTERSPECIFICE
POZITIVE

B. Mutualismul (+,+):
reprezintă o asociaţie bilateral benefică, care formează
elementele de bază ale organizării multor comunităţi.
 În funcţie de rolul pe îl îndeplinesc în viaţa populaţiei
relatiile mutualiste sunt:
 nutriţia,
 apărarea,
 reproducerea
 şi răspândirea descendenţilor.
 Prezentăm câteva exemple de relaţii de tip mutualism:
 Simbioza Rhizobium – plantă leguminoasă.
 Gazda, de pe urma simbiozei, este aprovizionată cu azot
uşor asimilabil, iar bacteriile au acces la sursa de carbon
(prin hidrocarbonaţi).
 se formează noduli radiculari, cu o structură foarte
 Dar pe lângă tulpinile benefice plantelor, există şi tulpini
ineficiente de Rhizobium, care profită de localizarea lor
pe plantă, în vederea folosirii nutrienţilor, relaţia deviind
uşor spre parazitism.
b. Simbioza fungi şi alge sau/şi cianobacterii, care formează
lichenii.
 au o mare capacitate de înmagazinare şi reţinere a apei

 sunt capabili să producă substanţe care degradează

substratul mineral
 pot să se dezvolte în condiţii extreme (stânci, zone cu
temperaturi foarte scăzute, dar şi în deşert etc.), în care
alte vieţuitoare nu pot supravieţui, fiind primii colonizatori.
 constituie sursă de hrană pentru erbivore

 şi sunt buni bioindicatori, fiind foarte sensibili la poluanţi ai

aerului.
c. Micorizele.
 rezultatul asocierii simbiotice dintre ciuperci şi rădăcinile
arborilor.
 Prezenţa micorizelor conferă plantelor în general avantaje
legate de nutriţie şi dezvoltare, iar ciupercilor, sursa de
carbon.
 Fungii au şi un rol:

 protector faţă de patogeni, prin crearea unor bariere fizice

sau prin producerea unor acizi volatili cu efect fungistatic şi
antibiotic,
 limitează absorbţia unor metale grele (Zn, Cd),

 ameliorează apărarea împotriva erbivorelor

 degradează şi absorb nutrienţii din litieră

 contribuie la îmbunătăţirea structurii solului

 d. Relaţii de tip ajutor mutual:
 peştii sanitari, creveţii sanitari şi peştele ,,client” de pe
care înlătură paraziţii şi pielea moartă;
 nagâţul pintenat care curăţă crocodilul de Nil de căpuşe
şi de insectele care se adună pe pielea lui solzoasă;
 e. Polenizarea. La cele mai multe specii dicotiledonate
este realizată cu ajutorul insectelor, păsărilor, liliecilor
sau mamiferelor mici, care sunt angajate în transferul
polenului de la plantă la plantă.
D. Comensalismul (lat. commensa = a împărţi masa, hrana)
 reprezintă relaţia unilateral neutră
 şi relaţia unilateral pozitivă dintre indivizii unei specii şi indivizii
unei alte specii din biocenoză.
De exemplu o plantă sau un animal poate servi drept suport sau
adăpost pentru organismele altei specii.
comensal: specia care are acţiune pozitivă
gazda: specia care serveşte drept suport


 E. Competiţia se referă la relaţiile de concurenţă, de
întrecere între indivizii a două sau mai multe populaţii ale
unei biocenoze.
 Acestea se referă atât la activităţile trofice cât şi la
activităţi de altă natură cum ar fi lupta pentru adăpost,
teritoriu etc. În general relaţiile de competiţie (concurenţă)
acţionează negativ asupra ambelor populaţii.
 competiţie intraspecifică (determină capacitatea de încărcare )
 competiţie interspecifică
 competiţie directă
 competiţie indirectă
 competiţie de interferenţă
 competiţie la exploatare
 Consecinţele competiţiei interspecifice
• Influenţa asupra repartiţiei geografico-ecologică a speciilor
• Influenţa asupra localizării biotopice
• Influenţa asupra evoluţiei
• Influenţa asupra evoluţiei biocenozei

F. Cooperarea într-o biocenoză este reprezentată de relaţiile prin

care două specii profită una de pe urma celeilalte:
 Protocooperarea
 Simbioza (mutualismul)
Diferenţa dintre protocooperare şi mutualism (simbioză) o
reprezintă faptul că în cazul celei din urmă trebuie să existe o
relaţie de contact obligatoriu şi permanent între parteneri numiţi
simbionţi.
Cele două organisme nu pot supravieţui separat:
 ectosimbioză
 endosimbioză
G. Amensalismul (antibioza, competiţie cu sens unic)
 relaţia nu este obligatorie pentru nici unul din componenţi,
 când se produce, un component (amensalul) este inhibat
în creştere sau dezvoltare de unele produse elaborate de
partener (antibioticele produse de ciuperci sau bacterii au
acest efect).
efect benefic ca, de exemplu, cel de eliminare a unor
microorganisme patogene pentru plante, animale sau om
 stă la baza tehnicilor de conservare a alimentelor prin
acţiunea unor acizi sau etanolului.
H. Prădătorismul se stabileşte între două vieţuitoare dintre care
una numită prădător are avantaje, iar cea numită pradă este afectată
negativ de relaţia dintre ele.
 Prădător defineşte orice specie care se hrăneşte pe seama alteia,
pe care mai întâi o omoară şi apoi o consumă (prada).
 Prădătorismul poate avea consecinţe evoluţionare şi ecologice
importante pentru ambele specii (prădător şi pradă), având de
asemenea efecte asupra structurii şi funcţiilor comunităţilor şi
ecosistemelor.
 În cadrul biocenozelor prădătorii reprezintă factori reglatori ai
acestora. Ei sunt numiţi şi “gunoieri ecologici” deoarece elimină
indivizii bolnavi, cu o valoare biologică redusă.
 Între populaţiile pradă şi prădător se stabileşte un echilibru
numeric, cu valori care oscilează între anumite limite şi care se
repeta dupa un interval de timp regulat.
 Urs-pește Rechin-pește

Hienă- pradător Pui de antilopă- pradă

G. Parazitismul
 tip de relaţie care se stabileşte între două organisme din specii
diferite.
 efect pozitiv asupra parazitului
 efect negativ pentru gazdă.
 Parazitul profită de pe urma gazdei, luând de la gazdă toate cele
necesare vieţii.
 Parazitismul poate fi considerat un caz special al
prădătorismului.
Într-o biocenoză parazitismul poate fi:
 accidental,
 facultativ
sau obligatoriu.
Se disting:
endoparaziţi: paraziţii care trăiesc în corpul gazdelor
 ectoparaziţi paraziții care trăiesc în afara corpului gazdelor
 parasitoid: un organism parazit care-şi omoară gazda

.
 Căpușa

Paduchele
I. Alelopatia
 reprezinta “efectul dăunător exercitat de o plantă asupra altei
plante prin producerea unor compuşi chimici care sunt
eliberaţi şi difuzaţi în mediul înconjurător”.
 • Nişa ecologică

 reprezintă unitatea de distribuţie a speciei determinată de

resursele de hrană şi de factorii abiotici.
 Nişa ecologică include:
 componentele spaţiale,
 trofice şi de altă natură implicate în interacţiunea cu diverşi
factori de mediu.
 Nişa ecologică descrie:
 locaţia în care trăieşte un organism
 şi comportamentul său.
 Spaţiul ecologic este reprezentat de factorii:
 ecologici,
 abiotici
 şi biotici.
 Există:
 nişă ecologică mono-dimensională (indivizii oricărei
specii dintr-o biocenoză pot supravieţui, creşte, se pot
reproduce şi pot contribui la perpetuarea acesteia doar
într-un anumit domeniu de temperatură)
 nişă bidimensională (dacă se ține cont de exemplu
pe langa temperatură și de umiditatea care afectează
activitatea biotică, abundenţa speciilor, creşterea şi
dezvoltarea).
 nişă tridimensională- apare un al treilea factor
 O nişă ecologică reală este o nişă
multidimensională; ea defineşte limitele între care o
anumită specie poate supravieţui şi se poate
reproduce sub influenţa unui număr n de factori
ecologici care include atât factorii abiotici cât şi factorii
nutritivi.
 După dimensiunea nişei şi modul de procurare a hranei
de către diferite specii nişele ecologice pot fii:
 largi – Ex: cele ale păsărilor răpitoare care îşi procură
hrana din mai multe biotopuri, controlând efectivele
speciei pradă pe suprafeţele ocupate de biotopuri
diferite;
 înguste – specii ce îşi procură hrana dintr-un singur
biotop. Ex. Gândacul de Colorado;
 După aspectul geografic – nişe echivalente – adică în
biocenoze amplasate diferit geografic.
 În aceste biocenoze care au condiţii de existenţă
similare pot să apară nişe ecologice echivalente în cazul
în care există specii echivalente, adică specii cu funcţii
identice în ecosistem.
 Ex. Querqus robur (gorun) – în America de Nord – Q.
rubra – România – sunt specii decorative.
 Se consideră că într-o biocenoză o populaţie ocupă o nişă

 Dacă două populaţii aparţin la două specii diferite ele nu

pot avea nişe identice privind toate componentele. Ele pot
coexista în aceleaşi locuri, dar au hrană diferită.

 Dacă populaţiile a două specii au acelaşi spaţiu de

activitate (nişă), intervine competiţia şi astfel una dintre
specii va dispărea. Pentru a supravieţui speciile se
adaptează.

 În cazul în care un organism nu este în competiţie cu altul

acesta ocupă o nişă fundamentală sau potenţială, iar în
prezenţa altor specii cu care se află în competiţie o nişă
efectivă sau realizată.
 Piramidele ecologice
Piramidele ecologice sunt reprezentarea grafica a relaţiilor
cantitative între nivelurile trofice. Ele cuprind pe fiecare treaptă fie
numărul indivizilor, fie cantitatea de biomasă sau energia lor.
Biomasa reprezintă masa totală a organismelor de un anumit tip
şi/sau de pe o anumită unitate de suprafaţă sau volum; de exemplu
biomasa arborilor de pe Glob, biomasa existentă în oceane.
Piramidele numerice sau eltoniene (Ch. Elton, 1927) redau
relaţiile cantitative dintre nivelurile trofice existente în biocenoză.
Piramida de biomasă constituie reprezentarea cantităţii de
biomasă înmagazinată de fiecare nivel trofic
 Piramida energetică evidenţiază producţia de energie în kcal a
fiecărui nivel trofic
Piramidele inverse de biotop sunt piramidele în care se reprezintă
numărul de biotopuri în care sunt active speciile aparţinând unui
ecosistem.
Biotop in Sri Lanka
BIOTOP
BIOTOP
ECOSISTEME
ACVATICE
ECOSISTEM TERESTRU
ECOSISTEM
CATASTROFA ECOLOGICA MAREA NEAGRA: Peste
30.000 de pasari si un numar urias de pesti au pierit în
nordul Marii Negre ca urmare a pacurii deversate dupa ce
cinci nave au naufragiat în zona strâmtorii Kerci, care
desparte peninsula Crimeea de tarmul rusesc, din cauza
unei furtuni violente.