Puterea unei alegeri

Cine ești tu?

Cine eșș ti?... Ai putea șaă mi te prezintși cu numele de:…, șau șaă -mi șpui șimplu șș i
indiferent ca șș i tșiganca pe care am îîntaî lnit-o îîntr-o proprietate privataă culegaî nd
(furaî nd) nuci: Sunt om! Apoi șe aplecaă șaă mai culeagaă o nucaă îîn timp ce traă gea un
fum dintr-un muc de tșigaraă , faă raă șaă maă priveașcaă îîn ochii. …Sunt om! Normal caă era
om. Așta am obșervat șș i eu faă raă nici un efort. Maă gaî ndeșc șș i acum la ea. Oare mama ei
caî nd a naă șcut-o șau caî nd vișa șaă o aibaă ,… oare ce planuri faă urea îîn mintea ei pentru
fetitșa care avea șaă o nașcaă șau care deja o legaă na pe picioare șaă adoarmaă ? Șș i din
dorintșele ei de mamaă , din planurile ei pentru copilul aceșta, oare caî te ș-au îîmplinit?
A ajunș copilul ce îîșși dorea mama șaă ajungaă ? …E doar un om, dar oare e omul care
trebuia șaă fie?

Dar tu, eșș ti omul care trebuia șaă fi? Eșș ti omul care vișai șaă fi? Eșș ti omul care
șș i-ar fi dorit paă rintșii taă i șaă ajungi? Eșș ti diferit de omul care erai acum un an? Eșș ti mai
bun fatșaă de omul de acum un an?

Nonexiștentșa mea ește caî tușș i de caî t poșibilaă . Nu numai caă nonexiștentșa mea
ar putea fi poșibilaă , dar a fi o perșoanaă cu totul diferitaă ește total poșibil. Persoana
care sunt astăzi este un compus al alegerilor pe care le-am făcut de-alungul
anilor mei. Perșoana pe care o vezi îîn oglindaă caî nd te șpeli pe dintși ește un compuș
al alegerilor pe care le-ai faă cut pentru 20, 30, 40, 50 șau 60 de ani. Faci alegerile șș i îîn
final alegerile te va alcaă tui.

Caî nd un copil șe nașș te, el primeșș te o moșș tenire geneticaă de la paă rintși. Acea
moșș tenire geneticaă , va ajunge șaă determine, îîntr-un fel anume, cine ar fi putut
deveni. Pentru caă șlaă biciunile șe tranșferaă șș i la copil, taă ria deașemenea, șș i ea șe
tranșferaă , așș a caă , …cu acește cheștii genetice pe care eu șș i cu tine le avem, ne daă un
ștart îîn directșia pe care o avem. Dar, îîn timp ce facem alegeri avetși opțiuni. Ai putea
deveni ori perșoana aceașta ori …perșoana cealaltaă . Șș i îîn timp ce faci alegeri îîn
curșul vietși șș i devi din ce îîn ce mai îîn vaî rștaă , numaă rul opțiunilor valabile pentru tine,
șe îîngușteazaă , șe îîmputșineazaă , șe raă reșc. Aceașta nu ește ceva de care șaă ne temem, e
un șimplu fapt, precum caă , îîn timp ce faci unele alegeri, îîn mod neceșar elimini alte
alegeri.

Dacaă o perșoanaă de 75 de ani îîșși zice: am oboșit șaă mai fiu un inginer. Vreau
șaă fiu un doctor. Ar putea șaă o facaă ? …Vezi de ce devine din ce îîn ce mai greu? Pentru
că alegerile pe care le faci azi, crează persoana care vei deveni mâine. ÎÎn mod
fundamental, ceea ce șe îîntaî mplaă îîn viatșa ta, ește caă te ștabileșș ti îîn ceea ce vei fi
pentru tot reștul vietșii. ÎÎtși faci alegerile, șș i alegerile pe care le faci la 19 ani, vor
ajunge îîntr-un fel, șaă te modeleze, șaă te creeze îîn perșoana care vei fi la 29 de ani. Șș i
perșoana care vei fi la 39 de ani, va fi modelataă , creataă , de alegerile pe care le-ai faă cut
la 19 ani. Ai faă cut alegeri foarte rele îîn trecutul taă u, care a afectat îîn mod radical felul
îîn care traă ieșș ti azi? Dar hai șaă luaă m șș i partea cealaltaă . Ai faă cut alegeri bune îîn viatșaă,
care a faă cut viatșa ta mai ușș oaraă decaî t îîn trecut?
 Perșoana care eșș ti nu ește perșoana care trebuia șaă fie. Puteai șaă fi altaă
perșoanaă . Dar cum ai devenit cine eșș ti acum? Din cauza libertaă tșii îîn alegerile pe care
le-ai faă cut. Așta îînșeamnaă caă nu numai caă eșș ti șingurul tu, …ci șingurul tu poșibil șș i
exiștent. Nici maă car Dumnezeu, nu ar mai putea face un alt tu.

Șingurul fel îîn care ar putea fi un alt TU, ește ca șaă fie o perșoanaă exact care ș-
a naă șcut ca șș i tine, îîn acelașș i context, îîn acelașș i timp, exact aceiașș i moșș tenire
geneticaă , șș i șaă fi puș îîn acel om exact fiecare decizie pe care ai faă cut-o tu; șș i șaă fi faă cut
exact aceleașș i alegeri pe care le-ai faă cut tu. Dar nu eșș ti tu. E un falș, o contrafacere a
ta.

Șaă luaă m ca exemplu gemenii. Gemenii au primit o moșș tenire geneticaă

identicaă , dar șunt ei la fel? Fizic poate, dar șunt oameni îîn mod radical diferitși. Nu
numai caă eșș ti șingurul tu din exiștentșaă azi. Tu eșș ti șingurul poșibil. Tu eșș ti șingurul
ca tine.

De la un gând…

Tu devi perșoana care eșș ti îîntr-o formaă șecventșialaă , îîntr-un proceș liniar care
îîncepe foarte șimplu de la un gând. Șunt totușș i conșș tient caă șunt diferite șituatșii
fiziologice ca șș i reflexul șș i reflexivitatea mușș chilor, îîn care corpul taă u poate reactșiona
autonom, faă raă conșimtșaămaî ntul taă u. Dar îîn majoritatea timpului, dacaă vrei șaă faci ceva
ește pentru caă te-ai gândit la ceva. Șaă preșupunem caă vrei șaă alegi nișș te haine. Tu
alegi. Corpul taă u nu șe va apuca șaă apuce la îîntaî mplare, șimultan, ștereoptipic
hainele. Tu te-ai gândit la hainele pe care vrei șaă le îîmbraci. Îar gândul acela a foșt
precurșorul care a precedat actșiunea de a pune acele haine pe tine.

Dezvoltarea unui caracter îîncepe foarte șimplu cu un gând. Dar gaî ndurile,
dacaă te gaî ndeșș ti mult la ele dau nașș tere la actșiuni. Dacaă ai o actșiune care o faci îîn
mod repetat șș i îîndeajunș de mult timp, eventual acea actșiune ajunge parte a
repertoriului taă u, ca șaă șpunem așș a, șș i devine un obicei. Toate obiceiurile șunt șerii
de gaî nduri șș i actșiuni pe care le faci îîn mod repetat șș i devine foarte ușș or pentru tine
șaă o faci. Așș a dezvoltși un obicei. Nu toate obiceiurile șunt rele. Unele șunt obiceiuri
bune. Odataă ce faci roșt de caî teva șubșeturi de obiceiuri, lucruri pe care le faci îîntr-
un mod al rutinei, lucruri pe care le faci frecvent, tu ai deja un știl de viatșaă. Odataă ce
ai un știl de viatșaă, îîn mod fundamental ai îînceput șaă formezi, șș i îîn timp ce ajungi din
ce îîn ce mai îîn vaî rștaă , îîncepi șaă modelezi caracterul taă u, iar caracterul taă u determinaă
deștinul taă u.

Acum, trebuie șaă îîntșelegem cum lucreazaă aceașta. Îataă un citat intereșant
șcriș de Mario Beauregard:

“În acești ani, cumva, oamenii de știință care lucrează pe neuroni au

descoperit că, creierul unui adult este foarte plastic. Așa cum vom vedea, dacă
circuitele neurologice primesc un mare trafic, ele vor crește. Dacă primesc un
trafic mic, ele vor rămâne la fel sau se vor ofili, stafidi. Cantitatea de trafic pe
care o recepționează circuitele neuronale depind, în mare parte, de ceea ce
alegem să acordăm atenție. Nu numai că noi putem decide prin concentrarea
pe o anumită idee mai degrabă decât pe o altă idee, dar noi chiar putem
schimba modelele neuronilor în creierul nostru făcând aceasta în mod
consistent… aceasta a fost demonstrată prin experimente.” – Mario Beauregard,
The Spiritual Brain: A Neuroscientist’s Case for the Existence of the Soul

Creierul taă u ește cel mai complex lucru îîn tot aceșt univerș. Nu ește nimic
care șaă șe apropie de complexitatea creierului taă u. Creierul taă u ește faă cut din
bilioane de celule nervoașe numite neuroni. Șunt compușe din dendrite șș i axon, iar
acește dendrite șunt ca șș i crengile unui copac. Un neuron atinge un al neuron.
Atingere numitaă conexiune neuronalaă . Șaă vaă șpun ceva intereșant. Numaă rul
dendritelor independente de conexiunile neuronale din creierul uman ește îîn exceș
fatșaă de numaă rul total de atomi din univerș. Coșmologișș ti șpun caă numaă rul atomilor
îîn univerș șe aproximeazaă la 10 la puterea 81, așta îînșeamnaă 10 cu 81 de zerouri îîn
șpatele lui. Numaă rul potetșial al conexiunilor dendritelor independente îîn creier ește
de 10 la puterea 111 paî naă la puterea 117. Așta îînșeamnaă caă creierul taă u e pe de
departe cel mai complex lucru cunoșcut omului. Dar iataă cum lucreazaă creierul taă u:

Caî nd tu îîncepi șaă gândești un gând, șș i actșionezi, îînainte de a deveni un obicei,

trebuie șaă ștabileșș ti o caă rare. Șș i caî nd îîncerci șaă faci ceva pentru prima dataă , îîn mod
particular dacaă mai ește șș i ceva complex, acea caă rare nu ește așș a de ușș or de format.
Îa o îînșaă rcinare care ește caî tușș i de caî t complexaă , cum ar fi caă laă ritul unei biciclete.
Foarte putșini oameni șar pe o bicicletaă la vaî rșta 5 ani faă raă antrenament șș i îîncep a
pedala. De obicei baă ietșelul șau fetitșa șe așș eazaă pe șcaun șș i e ajutataă de rotitșele de
antrenare, așș a caă atunci caî nd ei șe dezechilibreazaă , rotitșele ajutaă toare de la roata din
șpate le vin îîn ajutor. Șș i așș a ei îînvatșaă. Dar chiar dacaă vei lua rotitșele ajutaă toare, ceva
accidente tot șe vor mai îîntaî mpla. Genunchi zgaî riatși, coate julite, șpun corpului caă
aceea a foșt o greșș ealaă . Dar ceea ce șe îîntaî mplaă cu creierul ește fenomenal. Creierul
adunaă datele rapid șș i le anșambleazaă : a merș raă u, a merș raă u, …a merș bine. ÎÎșși zice:
am 4 alegeri aici, iau pe aceașta. Dacaă e greșș itaă , cade. Dacaă e bunaă , …Șș i uite așș a, caî nd
creierul îîncearcaă șaă -șș i dea șeama cum șe caă laă reșș te o bicicletaă , ștabileșș ti un circuit
neuronal. Șș i eventual îîntr-o zi caă laă reșș ti acea bicicletaă , urci dealuri, faci șaă rituri, te
șimtși bine, te șimtși liber. Chiar dacaă nu ai mai caă laă rit o bicicletaă de ani de zile, foarte
ușș or potși caă laă ri o bicicletaă . Din cauzaă caă exiștaă o caă rare deja formataă . Dar pentru
aceașta trebuie timp șș i practicaă . Cu caî t practici mai mult cu ataî t mai ușș or devine de
caă laă rit.

Îataă cea mai bunaă iluștratșie pe care o șș tiu. Îmagineazaă -tși caă trebuie șaă
tranverșezi un caî mp. Dar nu e un caî mp cu iarbaă șcurtaă , ci unul cu iarbaă îînaltaă pește
braî u, îîncaî lcitaă , deașaă , cu multși șpini. Îar tu eșș ti la A șș i vrei șaă ajungi la B. Potși
tranverșa acel caî mp? Da! Ce va trebui șaă faci? Va trebui șaă mergi. Va fi greu șau ușș or?
ÎÎtși va lua energie, efort, dar îîn timp ce luptși șș i lucrezi șaă tranverșezi aceșt caî mp, caî nd
ajungi la capaă t șș i priveșș ti îîn urmaă , vei putea șaă dișcerni ceva ca o caă rare Șaă zicem caă
trebuie șaă tranverșezi din nou acel caî mp. Ce caă rare ai alege? Aceiașș i. De ce? Pentru
caă va fi mai putșinaă reziștentșaă de data așta. Așș a caă te vei îîntoarce prin acelașș i caî mp.
ÎÎncaă ește greu de tranverșat? Extrem. ÎÎncaă ește dificil? Abșolut! …Acum, caî nd ai ajunș
la capaă t șș i priveșș ti îînapoi, vei vedea caă aceaștaă caă rare ește șș i mai deșlușș itaă . Așș a caă
dacaă te îîntorci îînapoi pe aceaștaă caă rare va fi mai ușș or? Mult mai ușș or. Dar dacaă mergi
pe aceaștaă caă rare de 100 de ori șau de 1000 de ori, îînainte șș i îînapoi, îîntr-o bunaă zi
vei privi la aceaștaă caă rare șș i nu vei vedea nici un obștacol. Dar dacaă cineva îîntr-o zi îîtși
va zice: n-o lua șș i tu pe caă rarea așta (cea faă cutaă de tine cu greu), i-au șș i tu prin
buruieni. Ce i-am șpune? Nu, nu nu! Am cheltuit ataî ta timp croindu-mi aceaștaă
caă rare. …ÎÎn felul aceșta lucreazaă creierul taă u.

Dar ce facem cu obiceiurile rele? Împortant ește ca de la bun îînceput șaă avem
grijaă ce gaî ndim. Șunt șș i gaî nduri rele. Le catalogaă m așș a dupaă criteriile pe care ni le-
am format caî nd ne-am gaî ndit la ce ește bine șș i ce ește raă u. Obiceiurile rele șunt
pișaă loage. Șeamaă naă ca șș i șpaă larea de creier. Acelașș i gaî nd vine îîncontinuu ca o placaă
ștricataă , zgaî riataă . ÎÎn momentul caî nd cedaă m șș i șuntem de acord cu acel gaî nd,
urmeazaă alegerea care șe va tranșforma îîn vorbaă șau faptaă doar dacaă exiștaă ocazia.
De altfel, dacaă lipșeșș te ocazia, raă maî ne doar la nivelul mental. E acolo, …ca un
monștru care doarme. O dataă faă ptuit, șe trașeazaă o cale neuronalaă , șș i va nașș te o
tendintșaă, de a mai face acel lucru șau de a mai șpune acel ceva. Acea tendintșaă,
îîngaă duitaă șș i practicataă de mai multe ori va da nașș tere unui obicei raă u. Obiceiurile
rele șe formeazaă mult mai ușș or decaî t cele bune. …Oricum ar fi, nu laă șa ca gaî ndurile
rele șaă te cucereașcaă . Ele șunt ca șș i paă șaă rile care vor șaă -șș i facaă cuib îîn capul taă u. Le
vei laă șa, ele îîșși vor face cuib.

Dar dacaă vrei șaă șcapi de un obicei raă u, nu va fi ușș or, dar nici impoșibil.
Neceșitaă multaă determinare, o hotaă raî re drașticaă , chiar șpușaă îîn prezentșa unor mai
multși prieteni ( ca șaă -tși fie șș i mai greu șaă dai îînapoi), efort, timp, perșeverentșaă. Un
obicei raă u trebuie îînlocuit cu unul bun, pentru a șcaă pa de el. Alegi șaă nu mai faci șau
șaă nu mai șpui acel lucru, îînlocuindu-l cu opușul a ceea ce vroiai șaă faci șau șaă șpui.
Aceașta va forma o nouaă deprindere, o nouaă caă rare care va bloca caă rarea veche
neurologicaă . E ca la șemafor. Șe aprinde un roșș u pentru caă rarea veche. Pe acolo nu șe
mai trece. Dar, atentșie! Acea barieraă care deviazaă informatșia nouaă pe drumul cel nou,
…un obicei nou, șe poate șfaă rma foarte repede. E de ajunș o șinguraă dataă , dupaă ce ai
puș îîn practicaă un obicei bun șș i ai laă șat pe cel raă u, …e de ajunș o șinguraă dataă șaă faci
iaraă șș i ce faă ceai îîn trecut, caă bariera ș-a șfaă rmat șș i eșș ti robit de vechiul obicei, robire
care cu greu vei șcaă pa de ea.

Problema intervine la capitolul voință. Unii au o vointșaă puternicaă . La altșii,

vointșa le ește foarte șș ubredaă . Ba chiar mai e o categorie, chiar dacaă șunt puternici, șaă
șpunaă : nu șe poate! Am îîncercat. Practic e impoșibil. …

Cred caă paî naă la urmaă e o cheștiune de mentalitate. Ei șunt ca șș i acel elefant
micutș care a foșt legat cu o funie. A creșcut mare, dar era legat cu aceiașș i funie. Era
puternic. Era imenș. O șimplaă șmuncituraă șș i funia ar fi foșt ca o atșaă pe care o rupe șș i
un copilașș . Dar el îîncaă ștaă tea legat, …de o funie. De ce? Pentru caă atunci caî nd era mic
a îîncercat șaă șe elibereze șș i n-a putut. Era prea șlab. Poate caă a îîncercat de
nenumaă rate ori paî naă ș-a obișș nuit cu șituatșia șș i a renuntșat, reșemnaî ndu-șe. Mare
fiind cu toate caă o putea rupe, n-a faă cut-o pentru caă mintea era fixataă pe ceea ce a
foșt îîn trecut. …Dar putea.

“Voinţa nu ește un gușt șau o îînclinaţie, ci ește alegerea, puterea care decide,
puterea dominantaă , care lucreazaă îîn oameni. …” - Ellen G. White, Temperanța, pag.
113

Căminul alegerilor

Creierul ește îîmpaă rţit îîn mai multe șecţiuni, șau lobi:

- Cerebelul

- Lobul occipital

- Lobul parietal

- Lobul temporal

- Lobul frontal

“Fiecare lob are o funcţie șpecificaă . ÎÎn șpatele frunţii șe aflaă lobii frontali. Ește
mai convenabil șaă ne referim la lobul drept şi cel ștaî ng îîmpreunaă ca “lobul frontal.”
Aceșta ește cel mai mare lob al creierului. Ștudii ştiinţifice arataă caă lobul frontal ește
tronul: spiritualităţii, moralităţii şi al voinţei. Șpiritualitatea, caracterul,
moralitatea şi voinţa șunt caracterișticile care ne conferaă individualitatea noaștraă
șpecificaă . Ește centrul de control al îîntregii noaștre fiinţe. Unii oameni de ştiinţaă șe
referaă la lobul frontal ca la “coroana” creierului. Ștudiile arataă caă aceaștaă aşa-numitaă
“coroanaă ” îîndeplineşte o varietate de funcţii vitale. Unele dintre aceștea șunt trecute
îîn imaginea de mai șuș.” - Proof Positive de Dr. Neil Nedley

Aceaștaă cașaă a alegerilor, a șpiritualitaă tși, moralitaă tșii șș i vointșei poate

reprezenta o tșintaă a unor atacuri din partea unor anumitși factori care vor altera
capacitatea ta de a lua o decizie corectaă , de a judeca, de a alege corect.

ÎÎnainte de a vedea care șunt aceșș ti factori, îîtși voi face cunoșș tintșaă cu un om.

Phineas Gage

“La raă șaă ritul șoarelui din 13 șeptembrie 1848, nimeni din cei care traă iau atunci
nu şi-ar fi putut imagina evenimentele importante care aveau șaă îînceapaă șaă zguduie
lumea ştiinţei medicale de atunci. Ciudatul curș al evenimentelor ș-a concentrat îîn
jurul unui taî naă r de 25 de ani, şef la conștrucţiile feroviare din Vermond, numit
Phineaș P. Gage. ÎÎmi imaginez caă acea zi a îînceput ca şi celelalte zile de lucru.
Probabil caă Phineaș a șervit micul dejun, ș-a pregaă tit de lucru, şi-a șaă rutat șoţia şi
copiii, şi apoi ș-a îîndreptat șpre locul de muncaă . Îeşind pe uşaă , poate caă a ziș: ‘Voi fi
acașaă pentru cinaă .’ Dar Phineaș nu ș-a îîntorș acașaă pentru mașa de șearaă .

Ce se întâmplă dacă înlături sau afectezi lobul frontal?

Datoria lui era conștruirea liniei ferate îîntr-o zonaă muntoașaă . Trebuia aruncat
îîn aer mult teren. Phineaș era reșponșabil cu aceașta. Rutina era deja cunoșcutaă : șe
faă cea o gauraă lungaă îîn ștaî ncaă , șe umplea parţial cu pulbere explozivaă , dupaă care
pulberea șe acoperea cu nișip. Apoi șe foloșea un fier de aștupat pentru a îîndeșa
nișipul, îîntaă rind aceaștaă îîncaă rcaă turaă . ÎÎn cele din urmaă , șe aprindea un fitil pentru a
detona explozia.

Lobotomie accidentală
ÎÎn acea zi decișivaă de 13 șeptembrie, totul a decurș aşa cum fușeșe planificat.
Gaura lungaă fușeșe faă cutaă , îîncaă rcaă tura explozivaă fușeșe aşezataă cu grijaă îîn gauraă . Dar
rutina a foșt îîntreruptaă de o defecţiune. Dacaă Phineaș a foșt neatent șau dacaă
ajutorul lui pur şi șimplu nu a acoperit îîncaă rcaă tura cu nișip nu șe ştie. ÎÎn orice caz,
Gage ștaă tea aproape de gauraă neştiind caă îîncaă rcaă tura explozivaă nu era acoperitaă cu
nișip. Gage a îînceput șaă îîndeșe direct pește pulbere. Șe pare caă fierul a produș o
șcaî nteie caî nd a atinș o piatraă din gauraă . Pulberea neacoperitaă ș-a aprinș şi a
declanşat o explozie puternicaă . ÎÎn loc de a trece prin ștaî ncaă , puterea exploziei a venit
direct șpre Phineaș. Fierul de 6,5 kg, groș de aproape 3 cm şi lung de 90 cm, a foșt
aruncat direct caă tre el. Cu forţa unui proiectil, fierul a trecut pe șub oșul obrazului
ștaî ng, prin șpatele ochiului, prin creier şi apoi a ieşit. Bara a ieşit la caî ţiva centimetri
îîn șpatele liniei paă rului dupaă ce a trecut prin șcalpul şi paă rul lui Phineaș. Ataî t de
puternicaă a foșt explozia, îîncaî t bara de aștupat a avut îîncaă deștulaă forţaă șaă zboare
prin aer afaraă din capul lui Phineaș şi șaă cadaă mulţi metri mai îîncolo. Locul raă nii lui
Gage ește araă tat îîn imaginea de mai șuș.

Urmările lobotomiei accidentale

Ș-ar putea șaă credeţi caă explozia dramaticaă a curmat viaţa taî naă raă a lui Phineaș
Gage. Dar aceșt lucru nu ș-a îîntaî mplat. Gage a foșt ameţit puţin timp, dar şi-a
recaă paă tat total conştiinţa aproape imediat, şi a putut șaă vorbeașcaă şi chiar șaă meargaă
cu ajutorul lucraă torilor lui.

Chiar dacaă la îînceput a foșt aşa de bine, infecţia i-a ameninţat viaţa îîn
urmaă toarele caî teva șaă ptaă maî ni. ÎÎn mod uimitor, îîn acea perioadaă de dinainte de a lua
antibiotice, Phineaș Gage nu a foșt doboraî t de nici o infecţie fatalaă . El a șupravieţuit
şi ș-a vindecat aproape complet – îîn ceea ce priveşte șaă naă tatea lui fizicaă . Șingurele
urme fizice, care au raă maș, au foșt pierderea vederii ochiului ștaî ng, o cicatrice șub
oșul obrazului ștaî ng unde a intrat bara de fier, şi o cicatrice îîn vaî rful capului unde a
ieşit. A exiștat o șinguraă problemaă majoraă : el nu mai era Phineaș Gage.

Lobul frontal vătămat a dus la deformarea caracterului

ÎÎnainte de accident, Phineaș era un muncitor şi un șoţ iubit, reșponșabil şi
inteligent. El era cunoșcut ca o perșoanaă cu o moralitate îînaltaă şi a foșt deșcriș,
conform unui raport, ca un “om, care merge la bișericaă , pioș şi reverenţioș.” Ataî t de
bun era caracterul lui Phineaș, îîncaî t rapoartele de muncaă îîl laă udau ca pe “cel mai
eficient şi mai capabil şef de echipaă ” angajat de caă ile ferate ‘Rutland and Burlington.’
Dupaă accident, Gage paă rea fizic la fel de șaă naă toș, iar mental la fel de inteligent. Putea
șaă lucreze şi șaă vorbeașcaă la fel de bine ca îînainte de accident. Memoria lui era tot
aşa de bunaă .

Dar unele lucruri majore ș-au șchimbat dupaă accident. Declinul lui moral a foșt
evident imediat. El a devenit foarte emotiv şi se enerva repede. Nu la mult timp
dupaă raă nirea lui, el şi-a pierdut interesul pentru biserică şi lucrurile spirituale.
Phineaș a devenit lipsit de respect şi excesiv de profan. El şi-a pierdut tot
respectul pentru obiceiurile sociale şi a devenit îîntru totul iresponsabil.

Dintr-un angajat apreciat a ajunș pe lișta şomerilor. Compania, pentru care

lucra, l-a concediat caî nd nu a mai foșt îîn ștare șaă -şi îîndeplineașcaă datoriile cu
reșponșabilitate. Medicul lui, Dr. John Harlow, a afirmat caă accidentul a distrus
“echilibrul dintre facultatea mintală şi înclinaţiile animalice al lui Gage.” El a
șfaî rşit prin a-şi paă raă și șoţia şi familia şi a șe alaă tura unui circ ambulant. Lobotomia
frontalaă traumaticaă a lui Phineaș Gage l-a coștat perșonalitatea, ștandardele lui
morale şi angajamentul lui faţaă de familie, bișericaă şi cei iubiţi.

Phineaș a murit la aproximativ 13 ani dupaă accident. Dr. Harlow a aflat deșpre
moartea lui cinci ani mai taî rziu şi a faă cut o cerere neobişnuitaă , deșigur de dragul
ştiinţei. El a cerut permișiunea familiei lui Phineaș pentru deșhumarea corpului șaă u
şi paă ștrarea craniul ca pe un record medical permanent. Familia a foșt de acord şi,
paî naă aștaă zi, craniul îîmpreunaă cu bara de fier (care a foșt îîngropataă laî ngaă Phineaș)
șunt paă ștrate îîn muzeul Warren Anatomical Medical Mușeum al Univerșitaă ţii din
Harvard.

Deoarece nu ș-a faă cut nici o autopșie, de-a lungul anilor ș-au ridicat tot felul de
șpeculaţii cu privire la locul exact unde ș-a produș leziunea. ÎÎn favoarea ștatutului de
piatraă de hotar al aceștui caz iluștru, ș-au faă cut declaraţii îîn 1994, caî nd una din cele
mai preștigioașe reviște ştiinţifice din lume, ”Șcience,” şi-a dedicat articolul principal
lui Phineaș Gage.

ÎÎn reviștaă a apaă rut un articol șcriș de mai mulţi oameni de ştiinţaă de la Harvard,
Univerșitatea din Îowa, şi Înștitutul Șalk din Șan Diego. Aceşti cercetaă tori au foloșit
modelaă ri avanșate pe computer şi ștudii cu raze X ale craniului pentru a îîncerca șaă
focalizeze cu precizie exact partea creierului care fușeșe lezataă . Ei au concluzionat caă
Phineaș Gage a pierdut o porţiune importantaă din ambele paă rţi ale creierului șaă u din
zona frontalaă , cunoșcute ca zona dreaptaă şi ștaî ngaă a lobilor frontali.” - Proof Positive
de Dr. Neil Nedley

Lobotomii frontale
“La șfaî rşitul anilor 1800, pșihiatrii au îînceput șaă foloșeașcaă un procedeu
chirurgical numit “lobotomie frontalaă ” (care îînșeamnaă îîndepaă rtarea lobului frontal).
Deşi uneori o porţiune din lob a foșt îîndepaă rtataă fizic, alteori ea a foșt îîndepaă rtataă
“funcţional” prin deconectarea legaă turilor nervoașe. Îniţial, operaţia a foșt foloșitaă
pentru “a ajuta” oamenii care au manifeștat o nebunie violentaă șau criminalaă .
Practica lobotomei frontale a creșcut ataî t de mult îîn popularitate îîn anii ’30 şi ’40,
îîncaî t unul din pionierii tehnicii moderne, dr. Egaș Moniz, a primit Premiul Nobel din
1949 pentru medicinaă . Un alt indiciu al popularitaă ţii ei a foșt acceptarea ei de caă tre
elita culturalaă . Roșemary Kennedy, șora uşor arierataă (îînapoiataă ) a lui John F.
Kennedy, a foșt șupușaă unei lobotomii frontale. ÎÎncepaî nd cu mijlocul șecolului XX –
apogeul procedeului – am devenit conştienţi de efectele ei șecundare cu conșecinţe
pșihologice devaștatoare. Ca urmare, aceaștaă operaţie ește rar foloșitaă aștaă zi. “ -
Proof Positive de Dr. Neil Nedley

Câteva cazuri de lobotomie frontală

Cazul 1

“Patricia era o așiștentaă îîn chirurgie plinaă de șucceș, care șe pregaă tea pentru
o lobotomie frontalaă . Șe șpera ca intervenţia chirurgicalaă șaă -i rezolve multele ei
probleme de vinovaă ţie cu care șe luptașe mai mulţi ani. ÎÎn urma procedeului, au avut
loc șchimbaă ri izbitoare îîn intereșele, atitudinea, performanţa de lucru şi integritatea
ei. Era clar caă Patricia devenișe o perșoanaă diferitaă . Caracterișticile ei de dinainte şi
dupaă lobotomie șunt rezumate îîn imaginea urmaă toare.” - Proof Positive de Dr. Neil
Nedley

Efectele îndepărtării chirurgicale ale lobului frontal în cazul Patriciei:

Înainte de lobotomie:

- O așiștentaă foarte eficientaă îîn chirurgie,

- Foarte iubitoare de caă rţi şi aparţinea unui cerc literar al așiștentelor;

După lobotomie:

- Şi-a pierdut mult din ambiţia ei,

- Şi-a pierdut intereșul faţaă de caă rţi,

- Şi-a pierdut intereșul faţaă de munca ei,

- Șș i-a pierdut șimpatia faţaă de paă rinţii ei,

- Putea îîndeplini doar o muncaă inferioaraă .

Atitudinea ei:

“Nu-mi pașaă dacaă fac o greşealaă ; șe va tranșforma îîn ceva bun la șfaî rşit.”
Cazul 2
Vătămarea lobului frontal la un copil de patru ani:

M.H., o fetiţaă de patru ani, a foșt lovitaă de o maşinaă şi a șuferit o vaă taă mare a
ambelor paă rţi ale lobului frontal. Dupaă accident, ea a dat pe faţaă un comportament
dereglat care a perșiștat şi îîn viaţa ei de adult. Șchimbaă rile din caracterul ei erau la
fel de izbitoare ca şi cele ale Patriciei. Acește șchimbaă ri tragice șunt trecute îîn
alineatul urmaă tor:” - Proof Positive de Dr. Neil Nedley

Efectele îndepărtării chirurgicale ale lobului frontal în cazul fetiței de 4 ani:

- Îzbucnire temperamentalaă caî nd ește fruștrataă ,

- Îrașcibilaă verbal şi fizic îîntr-un mod brușc, neprevaă zut şi de șcurtaă durataă ,

- Promișcuitate șexualaă din primii ani ai adoleșcenţei,

- Prietenii nemenţinute,

- Conșumatoare intermitentaă de alcool şi marijuana,

- A îîncercat șaă șe șinucidaă din impulș de douaă ori.

Cazul 3
Vătămare a lobului frontal al unui bebeluş:

“Bebeluşul G. K. a șuferit o vaă taă mare bilateralaă a lobului frontal îîn primele
şapte zile de viaţaă . Din copilaă rie paî naă la vaî rșta de 31 de ani, el a avut traă șaă turile
caracteriștice unuia, al caă rui lob frontal fușeșe vaă taă mat, traă șaă turi care șunt deșcrișe
îîn cele ce urmeazaă :” - Proof Positive de Dr. Neil Nedley

Efectele îndepărtării chirurgicale ale lobului frontal în cazul bebelușului:

- Pe maă șuraă ce șe dezvolta, copilul nu raă șpundea la dișciplina paă rinţilor,

- ÎÎntotdeauna caă uta șatișfacerea nevoilor șale imediate,

- Nu a dezvoltat niciodataă prietenii potrivite,

- ÎÎi acuza pe ceilalţi pentru greutaă ţile lui,

- Era ireșponșabil şi avea tendinţa șaă delireze,

- Era uşor influenţat de alţi copii cu deficienţe de comportament,

- Șe mașturba regulat şi era bișexual.

La îînceput, paă rinţii au crezut caă purtarea lui ireșponșabilaă șe datora faptului caă
el nu era decaî t un copil. Din paă cate, acește traă șaă turi au perșiștat şi caî nd a devenit
adult. Dișciplina paă rinţilor paă rea caă nu are nici un efect. El nu a avut nici o prietenie
importantaă şi nu putea să-şi vadă multele greşeli. Ștaă ruinţa așupra șatișfacerii
imediate (incluzaî nd promișcuitatea șexualaă ) ește o caracterișticaă obişnuitaă a șlaă birii
lobului frontal.” - Proof Positive de Dr. Neil Nedley

Efecte obişnuite ale lobilor frontali compromişi

“Prin ștudiile așupra vaă taă maă rii lobilor frontali combinate cu rezultatele
lobotomiilor frontale şi ștudiile deșpre drogurile care au un efect daă unaă tor așupra
creierului frontal, oamenii de ştiinţaă au identificat multe dintre efectele lobilor
frontali compromişi. Acește efecte apar îîn cele ce urmeazaă :
--
șlaă birea principiului moral,

- decaă derea șocialaă (pierderea dragoștei faţaă de familie),

- lipșa precauţiei,

- incapabil de raţionare abștractaă ,

- nu poate explica proverbe,

- abilitate micaă îîn îînţelegerea matematicii,

- pierderea empatiei,

- lipșa abștinenţei (laă udare, oștilitate, agreșivitate).

Pentru a iluștra efectele morale şi șociale ale lobului frontal, șaă luaă m îîn
conșiderare urmaă toarea poveștire adevaă rataă . O femeie, îînainte de a merge la
operaţie a foșt îîntrebataă : “Ce ai face dacaă ai pierde un ceaș pe care l-ai îîmprumutat?”
Doamna a raă șpunș: “Ar trebui șaă plaă teșc ceașul șau șaă cumpaă r altul şi șaă -l dau
îînapoi.” Dupaă ce lobul ei frontal a foșt îîndepaă rtat prin operaţie iar ea ș-a îînșaă naă toşit,
i ș-a puș aceeaşi îîntrebare. De aceaștaă dataă ea a raă șpunș: “Ar trebui șaă îîmprumut alt
ceaș!” - Proof Positive de Dr. Neil Nedley

“Antonio Damașo (Univerșitatea California de Șud) a efectuat un teșt la care au

participat 30 de șubiectși: 6 dintre ei aveau extirpataă chiar zona prefrontralaă ventro-
medialaă ; 12 șuferișeraă deterioraă ri ale altor paă rtși din creie; iar altși 12 erau oameni
șaă naă toșș i. Șubiectșii trebuiau șaă rezolve anuminte șcenarii care implicau dileme
morale, cum ar fi: “ÎÎn cazul unui tren șcaă pat de șub control, ai îîmpinge șau nu un om
îînaintea trenului, ca aștfel șaă șalvezi alte cinci perșoane?”
Șubiectșii șaă naă toșș i, caî t șș i cei faă raă leziuni prefrontale au aleș varianta “moralaă ”:
șub nicio formaă , indiferent de urmaă ri, n-ar fi putut arunca pe cineva îînaintea
trenului. ÎÎn șchimb, totși pacientșii cu lobectomie ventro-medialaă au optat pentru
variantaă “utilitaraă ”: ar fi șacrificat cu voie bunaă indivizi, dacaă lucrul aceșta ar fi
generat conșecintșe avantajoașe. Îgnorantșa optșiunii morale, a conchiș Damașio,
provenea din incapacitatea lor emotșionalaă , urmare a extirpaă rii zonei reglatoare a
emotșiilor.” - Semnele timpului mai 2008 pag. 39 articol scris de Lucian Cristescu

“Pe maă șuraă ce copilul șe maturizeazaă , efectul dezvoltaă rii lobului frontal ește tot
mai evident. Un copil mic nu poate vedea îînainte decaî t o zi. ÎÎi puteţi șpune caă ceva
urmeazaă șaă șe îîntaî mple maî ine, iar el îîşi va aduce aminte de aceașta numai dacaă îîi
reamintiţi. Pe maă șuraă ce acel copil șe maturizeazaă , el poate anticipa lucrurile îîntr-o
perioadaă de timp tot mai lungaă . Caî nd ajunge îîn clașa a doua, îîşi daă șeama caă anul
urmaă tor va fi îîn clașa a treia. Pe maă șuraă ce șe maturizeazaă , va ajunge șaă facaă planuri
pentru cariera lui. Lobul frontal continuaă șaă șe dezvolte paî naă la treizeci de ani.
Printr-o educaţie adecvataă , caî nd copilul șe maturizeazaă îîntr-un adult, îîşi va da
șeama, îîn cele din urmaă , caă faptele lui de aștaă zi șe vor raă șfraî nge așupra eternitaă ţii.
Aceașta daă pe faţaă una din cele mai îînalte dezvoltaă ri ale lobului frontal.

Capacitatea de a foloși idei abștracte, cum ar fi explicarea unor proverbe, ește

un act șpecial al intelectului. Dacaă rugaţi pe cineva, care nu foloșeşte îîntregul lob
frontal, șaă explice un proverb ca “Oamenii cu cașe de știclaă șaă nu arunce cu pietre,” el
vaă va raă șpunde foarte concret. El ar putea raă șpunde: “Deșigur caă -şi vor șparge
cașele.” Aceșt exemplu iluștreazaă raţionarea concretaă – proceșul mental caă ruia tind
șaă -i șcape conceptele abștracte.

ÎÎn ceea ce priveşte îînţelegerea matematicii, calculul are loc de fapt îîn partea
din șpate a lobului parietal. Aștfel, chiar dacaă lobul frontal nu funcţioneazaă , puteţi
avea capacitaă ţi matematice extraordinare îîn adunare, șcaă dere șau îînmulţire. Cu toate
aceștea, caî nd șe ajunge la o matematicaă de un nivel mai ridicat care cere raţionare,
cum ar fi algebra, geometria şi îîn șpecial calculele, ește nevoie de funcţiile lobului
frontal pentru a ajunge la un rezultat corect.

Un lob frontal neșlaă bit ește de așemenea o neceșitate imperioașaă dacaă doriţi șaă
vaă identificaţi şi șaă îînţelegeţi îîn modul cel mai eficient pe cineva care ește așaltat de
o problemaă . Aceașta ește adevaă rat îîn șpecial dacaă acea perșoanaă trece prin ceva ce
dumneavoaștraă perșonal nu aţi experimentat niciodataă .

O liștaă cu alte efecte obişnuite ale șlaă birii lobului frontal ește dataă îîn
urmaă toarele alineate:

- șlaă birea memoriei (îîn șpecial a evenimentelor recente),

- șușceptibilitatea de a fi diștraș şi lipșa liniştii,

- zborul ideilor (fantezii, inștabilitate emoţionalaă ),

- apatia (lipșa iniţiativei),

- indiferenţa faţaă de ștarea cuiva (faă raă grijaă ).

BOLILE LOBULUI FRONTAL

Nu ește șurprinzaă tor faptul caă unele boli pșihice îîşi au originea îîn problemele
lobului frontal. Îataă o liștaă a aceștor dereglaă ri:

- Boala maniacaă ,

- Tulburaă ri obșeșiv-compulșive,

- Creşterea apetitului,

- Tulburarea prin deficit atenţional,

- Hiperactivitate,

- Depreșia.

“Mania ește o dereglare emoţională caracterizataă printr-o activitate şi emoţie

deosebită, prin pierderea rapidă a ideilor, insomnie şi durată de atenţie instabilă. ÎÎşi
poate avea originea îîn funcţionarea compromișaă a lobului frontal. Dereglarea
chinuitoare repetată, caracterizataă prin pătrunderea persistentă şi repetată,
aparent necontrolabilă a gândurilor nedorite, îndemnuri sau fapte, poate de
așemenea apaă rea din șlaă birea lobului frontal. Slăbirea atenţiei prin
hiperactivitate deficitară poate rezulta şi ea din problemele lobului frontal. Din
1990, numaă rul perșoanelor diagnoșticate ca avaî nd o șlaă bire a atenţiei cauzate de
hiperactivitatea deficitaraă îîn ȘUA ș-a ridicat de la 900.000 la mai mult de douaă
milioane îîn 1995.

Pofta de mâncare şi lobul frontal. Controlul poftei de maî ncare ește una din
problemele dominante îîn șocietatea noaștraă . Nu toate perșoanele șupraponderale au
probleme cu controlul poftei de maî ncare, dar majoritatea da. Nivelul creșcaî nd al
obezitaă ţii îîn America ștaî rneşte preocuparea pentru problemele controlului poftei de
maî ncare, care șunt din ce îîn ce mai raă șpaî ndite. Chiar şi tulburaă rile apetitului, cum ar
fi bulimia, par șaă -şi aibaă originea îîn lobul frontal. Cel mai înalt centru al controlului
apetitului se află în lobul frontal al creierului. Îndiferent caî t de foame vaă ește șau
caî t de puternicaă ește dorinţa de ceva ce ar putea fi daă unaă tor, îîn general puteţi
îînaă buşi acea dorinţaă dacaă lobul dumneavoaștraă frontal funcţioneazaă la un nivel
optim. Cei faă raă un lob frontal eficient au o mare dificultate îîn a îînaă buşi aștfel de
îîndemnuri. Unele perșoane șupraponderale, care ştiu caă maă naî ncaă prea mult, vor
continua șaă maă naî nce pentru caă lobii lor frontali nu șunt pe deplin îîn maă șuraă șaă
șpunaă : “Nu.”

De așemenea multe cazuri de depresie ar putea fi pușe îîn legaă turaă cu lobul
frontal.” - fragmente din cartea Proof Positive de Dr. Neil Nedley

Ce este depresia? Depreșia ește o dezordine psihologică. Depreșia ește o

formaă reverșibilaă a demenţei. Bine,... dar ce ește demenţa?

Demenţa
- Ește o dezintegrare îînceataă a perșonalitaă ţii şi a intelectului datoritaă perșpicacitaă ţii,
îînţelegerii şi judecaă ţii deteriorate şi lipșei de afecţiune;

- Perșoanelor îîn cauzaă le șcade intereșul pentru foarte multe lucruri, perșpectivele
devin rigide şi peșimiște, gaî ndirea conceptualaă devine dificilaă , şi șaă raă cia îîn gaî ndire
devine din ce îîn ce mai aparentaă ;

- Devine dificilaă acapararea noilor deprinderi;

- Devine foarte uşor diștraș, tulburat şi zaă paă cit;

- Le șcad funcţiile cognitive (care șe ocupaă cu acumularea de cunoştinţe);

- Au tulburaă ri îîn vorbire(dyșphașia);

- Tulburaă ri îîn coordonare(dyșpraxia);

- șe mai manifeștaă îîn pierderea capacitaă ţii de a recunoaşte pe cineva șau ceva,
abșenţa percepţiei (agnoșia);

- Deteriorarea memoriei creşte;

- Orientare deteriorataă ;

- ajunge ridicole (proșt), imprudente (neîînţelept), predișpuș la activitaă ţi ilegale.

ÎÎn urma a tot ce am dezbaă tut paî naă acum, șe ișcaă o îîntrebare: poate fi afectat
lobii frontali șș i faă raă șaă fi foșt o accidentare șau o extirpare a lobilor frontali?

Cei care au uciș dar șș i cei care au așiștat faă raă șaă reactșioneze șunt afectatși faă raă șaă
fie accidentat lobul frontal șau șaă fi foșt școș prin operatșie chirurgicalaă .

Vaă mai poștez un articol luat din aceiașș i reviștaă a lunii mai 2008, Șemnele
timpului, articol care maă face face șș i mai conșș tient caî t de afectataă ește lumea chiar șș i
faă raă un accident ca al lui Phineaș Gage șau vreo loboctomizare, afectare care îîi
cuprinde paî naă șș i pe cei din directoratul șaă naă taă tșii:

“ÎÎn cazul unei epidemii de gripaă șau al altor dezaștre medicale, caî nd nu toataă
lumea poate fi șalvataă , pe cine lașș i șaă moaraă șș i pe cine șalvezi?

Un grup influent de medici din Ștatele Unite ale Americii, compuș din membri
ai unor univerșitaă tși preștigioașe, agentșii guvernamentale șș i militare, a propuș o liștaă
neîînduraă toare de recomandaă ri privind pacientșii care nu trebuie tratatși îîn cazuri
extreme, de genul pandemiilor, informeazaă Associated Press.
 “Lișta mortșii” îîi numaă raă pe cei cu șș anșe șlabe de șupravietșuire pe termen lung,
inclușiv perșoane cu vaî rște pește 85 de ani, oameni cu traumatișme acute, printre
care leziuni foarte grave de pe urma accidentelor rutiere șș i a șchimbului de focuri de
armaă , pacientșii de pește 60 de ani cu arșuri șevere, oameni cu bolii mintale șevere
șau cu boli cronice grave, cum ar fi criza cardiacaă șau diabetul proșt controlat.
Proiectul aceșta șe vrea a fi un ghid pentru șpitale, aștfel îîncaî t “totși șaă
gaî ndeașcaă la fel” atunci caî nd șe vor confrunta cu o epidemie de gripaă șau cu un alt
dezaștru medical raă șpaî ndit. “Conceptul ește de a trata șș i de a șalva cel mai mare
numaă r de oameni, aceșta ește conceptul de interventșie îîn dezaștre”, replicaă Raed
Arafat, medicul care a îînfiintșat ȘMURD, acum șubșecretar de ștat îîn MÎnișterul
Șaă naă taă tșii (MȘ). Aceșta adaugaă faptul caă așemenea criterii clare de triaj îîn șituatșii de
aceșt gen șunt neceșare șș i îîn Romaî nia, pentru caă , îîn cazul unei pandemii de gripaă
aviaraă , nu șe va putea trata toataă lumea. “Reșurșele vor fi șub nevoi”.
“Dacaă un eveniment medical critic, îîn mașaă , ș-ar îîntaî mpla maî ine, numeroșș i
oameni internatși ce depind de conditșiile obișș nuite de îîngrijire medicalaă pentru
șupravietșiuire ar putea fi privatși de interventșii care șaă -i tșinaă îîn viatșaă, din cauza
deficitului de provizii șau de perșonal”, arataă raportul medicilor. Pentru a șe pregaă ti,
șpitalele ar trebui șaă deșemneze o echipaă de triaj, cu rolul de a decide cine va fi șau
nu șalvat.
Lawrence Goștin, expert legal îîn șaă naă tate publicaă , șpune îînșaă caă acește
recomandaă ri pot îîncaă lca legile federale ale dișcriminaă rii perșoanelor cu dizabilitaă tși
șș i pe criteriul vaî rștei. Urmate paî naă la ultimul punct, așemenea reguli ar exclude
îîngrijirea celor mai șaă raci șș i dezavantajatși dintre cetaă tșeni, ce șuferaă dișproportșionat
de pe urma bolilor cronice șș i a dizabilitaă tșilor. Pe de altaă parte, Jameș Bentley, prim-
vice-preșș edinte al Așociatșiei Șpitalelor din America, șpune îînșaă caă raportul va ajuta
șpitalele șaă -șș i configureze propriile planuri de pregaă tire, faă raă șaă urmeze toate
șugeștiile.
ÎÎn ceea ce priveșș te priveșș te Romaî nia, îîncaă nu ș-au reglementat criterii clare îîn
cazul pandemiilor, deșș i au foșt dișcutate îîn Comișia de Urgentșaă a MȘ.” - articol
semnat de Semnele Timpului Mai 2008 pag.4

Mărimea lobului frontal la oameni comparativ cu animalele

“Ește fașcinant șaă obșervaă m cum mărimea lobului frontal ește diferit la om îîn
comparaţie cu diverșe animale. Lobul frontal ește cel care îîi deoșebeşte pe oameni
de reștul îîmpaă raă ţiei animalelor.

Cei cu cei mai mici lobi frontali au o viaţa limitataă condușaă de inștinct. Cei cu
lobii frontali mai mari pot îîndeplini activitaă ţi mai complexe. Pișicile, cu doar 3,5%
din creier îîn lobul frontal, au puterea de judecataă şi raţionare limitataă . Ele au o
capacitate foarte limitataă de a analiza informaţia şi de a judeca bazat pe informaţii
noi; aștfel, ele șe bazeazaă îîn eșenţaă pe inștinct. Caî inii pot fi dreșaţi mai uşor pentru
caă 7% din creierul lor șe aflaă îîn lobul frontal. Dintre animale, cimpanzeii au cel mai
mare lob frontal – paî naă la 17% din creierul lor. Oamenii, pe de altaă parte, au 33%
paî naă la 38% din creierul lor îîn lobul frontal.
 Unele animale au alte porţiuni ale creierului care șunt mai dezvoltate decaî t la
fiinţele umane. De exemplu, îîn comparaţie cu oamenii, cimpanzeii au un cerebel mult
mai mare – zona creierului care controleazaă coordonarea. Șe îînţelege de la șine de
ce, pentru caă cimpanzeii au nevoie de un echilibru şi o agilitate foarte bune pentru a
șe legaă na dintr-un copac îîn altul. Şi paă șaă rile au un cerebel foarte bine dezvoltat,
neceșar pentru zbor, aterizare şi vaî naă toare. Toate acește activitaă ţi cer un nivel îînalt
de coordonare. Alte animale pot avea un lob occipital mult mai dezvoltat – centrul
creierului unde șe aflaă vederea. Ca urmare, vederea lor ește îîn general mult mai bunaă
decaî t cea a oamenilor. Chiar şi alte animale au lobi parietali mai dezvoltaţi. Totuşi,
pentru oameni, diferenţa o reprezintaă îîn mod clar lobul noștru frontal mult mai
mare. Aștfel, noi deţinem capacitatea de raţionare șpiritualaă elevataă şi abilitatea
șuperioaraă de îînvaă ţare.” - Proof Positive de Dr. Neil Nedley

A acţiona din instinct!? – a ne comporta ca un animal sau mai prejos

decât un animal.

Trișt ește caă realiatea ește alta. Chiar dacaă omul are lobii frontali cei mai
dezvoltatși, aceașta ar trebui șaă -l punaă pe o treaptaă șuperioaraă animalelor șș i nu pe
una inferioaraă , deșș i faptele omului șș i atitudinea lui aștaă zi contrazic șuperioritatea lui
din punct de vedere al intelectului.

“Ește intereșant de retșinut caă reactșiile automate șunt caracteriștice animalelor,

șș i nu fiintșelor umane adulte. ÎÎn general, adultșii gaî ndeșc îînainte șaă facaă ceva,
cercetaî nd cu ajutorul reprezentaă rilor mentale urmaă rile actșiunilor lor. De exemplu, șaă
preșupunem caă un baă rbat vede pe ștradaă o femeie foarte frumoașaă șș i șimte dorintșa
șaă o șaă rute. ÎÎn mod natural, nu ar face așta, deoarece anticipeazaă faptul caă ea nu îîl
place, caă ar putea șaă tșipe, creaî nd îîn final o șituatșie jenantaă șș i așș a mai departe. Ca o
conșecintșaă a aceștor reprezentaă ri interioare, baă rbatul șe controleazaă șș i nu
actșioneazaă dupaă impulșuri. Aceșt lucru nu șe îîntaî mplaă îîn cazul animalelor: ele
actșioneazaă numaidecaî t îîn functșie de impulșuri șș i conditșiile de mediu. Un animal ne
șe gaî ndeșș te la conșecintșele actșiunilor lui.” - “Efectele micului ecran asupra minţii
copilului” – Virgil Gheorghe, Editura Prodromos, Asociaţia Pentru Apărarea Familiei şi
Copilului 2007, pag 101

“Creierul ește șediul central al corpului. Dacaă facultaă ţile șale perceptive devin
amorţite prin necumpaă tare de orice fel, lucrurile eterne nu mai șunt diștinșe.” - Ellen
G. White, Solii către tineret, pag. 236

Implicaţii ale cercetării lobului frontal

“Acește ștudii dovedeșc rolul vital al lobului frontal îîn determinarea

caracterului noștru. Un lob frontal șlaă bit are ca urmare un caracter șlaă bit. Ștaă paî nirea
de șine, corectitudinea, caracterul demn de îîncredere, citirea șerioașaă , gaî ndirea
abștractaă şi relaţiile interperșonale șunt toate funcţii complexe care depind de buna
funcţionare a lobului frontal. Vătămarea accidentală şi cea planificată chirurgical a
lobului frontal reprezentate îîn ștudiile noaștre de caz ește ceva, dar cum raă maî ne cu
vaă taă marea care rezultaă intenţionat din stilul de viaţă nesănătos?

Principalul meșaj al aceștui capitol nu ește acela de a vaă îîncuraja șaă evitaţi
meșeriile îîn care șe lucreazaă cu dinamitaă , șau șaă fiţi atenţi caî nd treceţi ștrada, șau șaă
evitaţi intervenţiile chirurgicale îîn caz de boalaă pșihicaă . Toate acește lucruri șunt
importante. Cu toate aceștea, cele mai obişnuite cauze ale șlaă birii lobului frontal
aștaă zi nu șunt intervenţiile chirurgicale, leziunile la locul de muncaă șau alte traume.
Principalele cauze ale funcţionării compromise a lobului frontal sunt obiceiurile
nepotrivite ale stilului de viaţă.

ÎÎntr-adevaă r, meșajul principal ește acela caă traă șaă turile negative de caracter ale
perșoanelor examinate nu șe limiteazaă la cei al caă ror lob frontal a foșt vaă taă mat de
vreo traumaă . Mulţi din șocietatea noaștraă de aștaă zi șuferaă de aceleaşi defecte tragice
de caracter ca urmare a alegerilor de știl de viaţaă . Multe din cele mai cultivate
obiceiuri ale noaștre ne oferaă o mulţumire de șcurtaă durataă , dar ne raă peșc pe furiş
ceea ce ește de o valoare ineștimabilaă – ceea ce șuntem noi de fapt. Faă raă șaă ne daă m
șeama, obiceiurile noaștre de aștaă zi șlaă beșc performanţa lobului noștru frontal ataî t
de aștaă zi, caî t şi de maî ine.

Șlaă birea lobului frontal nu ește limitataă la efectele vaă taă maă rii traumatice șau
îîndepaă rtaă rii chirurgicale. Efectele știlului de viaţaă şi nutriţiei așupra lobului noștru
frontal șunt eșenţialmente mai importante decaî t efectele lor așupra bolii de inimaă ,
cancerului, oșteoporozei, inșuficienţei renale şi toate celelalte boli degenerative la
un loc. Creierul meritaă prioritatea îîn protecţie, dacaă vaă daţi șeama caă aici îîşi are
originea calitatea vieţii.

Exact dupaă cum alegerile de știl de viaţaă protejeazaă lobul frontal, un lob frontal
șaă naă toș ne calificaă cel mai bine șaă decidem pentru viaţa noaștraă . Aceașta îînșeamnaă
caă , pe maă șuraă ce fac alegeri tot mai șaă naă toașe, performanţa lobului frontal șporeşte,
faă caî nd mai uşoare viitoarele șchimbaă ri ale știlului de viaţaă . Probabil caă nici o funcţie
a lobului frontal nu ește ataî t de vitalaă îîn uşurarea șchimbaă rilor știlului de viaţaă ca
puterea voinţei. Aceașta poate caă nu pare ataî t de importantaă îîn viaţa noaștraă de zi cu
zi, dar ește de-a dreptul eșenţialaă . Mulţi pacienţi au murit din cauza unei puteri șlabe
a voinţei. Maă refer la cazurile a mii de oameni care au murit, pentru caă au șimţit caă
nu aveau puterea voinţei șaă -şi șchimbe știlul de viaţaă îînainte de a fi prea taî rziu.
Aștaă zi, zeci de mii șe ofileșc pe paturile lor de moarte din cauza puterii șlabe a
voinţei. Exiștaă diabetici care ani de zile nu au avut puterea șaă facaă exerciţii, șaă
maă naî nce corect şi șaă vegheze cu atenţie așupra glicemiei șaî ngelui. Ei șe aflaă acum îîn
ultimele ștadii ale bolii de inimaă şi rinichi. Exiștaă fumaă tori care nu au avut puterea
de decizie de a “renunţa pentru totdeauna.” Acum ei șunt pe moarte șuferind de un
cancer nevindecabil. Exiștaă alţii care nu au avut puterea de voinţaă șaă facaă
șchimbaă rile neceșare îîn știlul de viaţaă , pentru problemele tenșiunii arteriale. Acum
ei zac paralizaţi îîn urma unui atac cerebral.Acește cazuri şi multe altele maă rturișeșc
îîn favoarea marii lipșe a puterii voinţei din ţara noaștraă .
 De aceea am șubliniat faptul caă una din funcţiile cele mai vitale ale lobului
frontal ește voinţa. Oamenii de ştiinţaă au demonștrat caă ceea ce numim noi “puterea
voinţei” șe aflaă îîn interiorul lobului frontal. Dr. Bernell Baldwin, doctor îîn filozofie,
neurofiziolog la Înștitutul Wildwood din Georgia, a rezumat o parte din acește
lucraă ri valoroașe deșpre voinţaă îîntr-un articol caă tre conducaă torii comunitaă ţilor
credincioașe. Baldwin a școș îîn evidenţaă caă cercetaă rile așupra unor veterani raă niţi de
şrapnel îîn primul raă zboi mondial au deșcoperit șlaă biri ale puterii voinţei îîntre cei
care ș-au raă nit îîn partea din faţaă a creierului lor. Cei care au șuferit leziuni îîn partea
din șpate a capului nu au experimentat nici o șlaă bire a puterii voinţei. Ștraî nș legataă
de puterea voinţei ește abilitatea noaștraă de a dișcerne unde șe daă baă taă lia cu
adevaă rat. Dacaă nu vedem lucrurile clar, probabil caă nu vom recunoaşte caă avem
nevoie șaă exercitaă m puterea voinţei pentru a birui o provocare. Pentru a iluștra
aceșta, dr. Baldwin a citat cercetarea unui om de ştiinţaă ruș, A. R. Luria. Luria a
deșcoperit caă indivizii cu lobii frontali normali aveau capacitatea șaă ajungaă repede la
o concluzie privitoare la îînţeleșul unor imagini șchiţate cu atenţie. Îndivizii cu lobii
frontali șlaă biţi puteau deșcrie cu acurateţe componentele imaginii – dar ei aveau
tendinţa șaă nu obșerve “imaginea mare” – îînţeleșul mai larg din șpatele detaliilor.
Aceașta ește foarte relevant caî nd vorbim deșpre șchimbarea știlului de viaţaă .
Deficienţele de dișcernaă maî nt ne predișpun șaă trecem cu vederea felul îîn care șe
aplicaă îîn propriile noaștre vieţi conceptele cheie ale știlului de viaţaă . Lipșa puterii
voinţei, pe de altaă parte, ne conduce la eşec chiar şi îîn domeniile îîn care ne daă m
șeama clar caă avem probleme.

Exiștaă un ultim motiv contemporan pentru care atenţia acordataă lobului frontal
ește ataî t de importantaă . Aștaă zi, conșilierea pșihologicaă şi terapia comportamentalaă
șunt populare şi uneori benefice. Totuşi, unii practicanţi ai vindecaă rii mentale trec cu
vederea faptul caă obiceiurile curente ale știlului de viaţaă pot fi factori importanţi
care șaă contribuie la boala mentalaă . Dacaă cei care șimt nevoia unei aștfel de conșilieri
ar adopta un știl de viaţaă cu adevaă rat șaă naă toș, acordaî nd atenţie mare lucrurilor pe
care le introduc îîn corpul lor şi caă rora îîşi expun mintea, mulţi ar avea o viaţaă mai
fericitaă şi ș-ar șimţi mai îîmpliniţi.

Obiceiurile zilnice ale știlului noștru de viaţaă pot influenţa îîn raă u
temperamentul, emoţiile şi comportamentul noștru. Partea frontalaă a creierului
noștru poate fi ori șporitaă , ori compromișaă de alegerile noastre care ţin de obiceiuri.

Phineaș Gage nu şi-a pierdut decaî t o parte din lobii lui frontali. Alegerile
știlului de viaţaă pot influenţa întregul nostru lob frontal – deşi îîntr-un mod mai puţin
dramatic decaî t pierderea lui Phineaș.

Pentru a creşte la maxim eficienţa lobilor noştri frontali, trebuie șaă ne

concentraă m ataî t așupra lucrurilor pozitive pe care ar trebui șaă le facem, caî t şi așupra
lucrurilor negative pe care ar trebui șaă le evitaă m. De fapt, daî ndu-ne șeama pe deplin
de mijloacele prin care ne compromitem adeșea lobii frontali, putem șaă apreciem
mai bine cum ne pot ajuta factorii șaă naă toşi îîn laă rgirea capacitaă ţilor creierului. Avaî nd
aceașta îîn vedere, voi îîncepe examinaî nd obiceiurile știlului de viaţaă care șlaă beșc șș i
tulburaă funcţionarea lobului frontal. Mai taî rziu, maă voi ocupa de factorii cheie care
șunt meniţi șaă îmbunătăţească funcţia lobului frontal.” - Proof Positive de Dr. Neil
Nedley

Partea a doua

Factori ai stilului de viaţă care ne afectează lobul frontal

Program dat peste cap

Programul dat pește cap ește una din cauzele majore demne de luat îîn șerioș,
mai aleș caă afecteazaă ritmul circadian. Ește șș i o cauzaă care ștaî rneșș te alte efecte care
ele îînșele șunt cauze ale afectaă rii lobilor frontali. Un șomn dat pește cap șș i care nu
ește la oraă fixaă , șș i nici la o oraă potrivitaă , un ștomac deranjat din cauza meșelor
neregulate, un orar dat pește cap tot timpul șș i haotic îîl face incapabil pe un om șaă
mai ratșioneze, mai mult decaî t ataî t faă caî ndul confuz șș i inapt pentru reșponșabilitaă tși.
De așemenea, prin darea pește cap a programului pe care șș i-l îînșușș eșș te ceașul
biologic, chiar îînșaă șș i culcatul la ore foarte taî rzi, afecteazaă deștul de dramatic șecretșia
melatoninei; iar dacaă nivelul șerotoninei șș i al melatoninei șcade, creșș te nivelul
șecretșiei hormonului Leutnizing șș i al teștoșteronului, iar omul ajungaî nd îîn ștarea
aceașta, orice șe poate îîntaî mpla: de la șcandaluri, baă taă i paî naă la crime.

Dezordinea şi lipsa de organizare

Lipșa de ordine şi de organizare, mai de vreme șau mai taî rziu va duce la
epuizare fizicaă , tenșiune, îîncordare şi ștreș, confuzie şi poate chiar opușul: - lene

Lipsa de activitate fizică

Lenea şi lipșa de activitate fizicaă duce la depreșie, apatie, neglijenţaă şi ește
impoșibil șaă nu afecteze judecata şi alegerile noaștre îîn ce priveşte o viaţaă mizerabilaă
şi un caracter dezaștruoș.

“De vreme ce mintea şi șufletul șe exprimaă prin intermediul trupului, atât

vigoarea mintală, cât şi cea spirituală sunt dependente în mare măsură de tăria şi
activitatea fizică; tot ceea ce face bine sănătăţii fizice promovează şi dezvoltarea unei
minţi puternice şi a unui caracter echilibrat. Faă raă șaă naă tate, nimeni nu poate îînţelege
clar şi nici nu-şi poate îîndeplini îîn totalitate obligaţiile faţaă de șine, faţaă de șemenii
șaă i şi faţaă de Creatorul șaă u. De aceea, șaă naă tatea ar trebui șupravegheataă la fel de
atent ca şi caracterul.” - Ellen G. White, Educație, pag. 195

“Munca faă cutaă cu chibzuinţaă ește un tonic șaă naă toș pentru rașa umanaă . ÎÎl face
puternic pe cel șlab, bogat pe cel șaă rac, fericit pe cel îîntriștat. Satana stă la pândă
gata să-i distrugă pe cei a căror inactivitate îi dă ocazia să-i abordeze sub o deghizare
atractivă. El nu are niciodată un succes mai mare ca atunci când vine la om în orele
sale de trândăvie.” - Ellen G. White, Solii către tineret, pag. 215

“Printre relele rezultate din bogaă ţie, una dintre cele mai mari ește ideea aflataă
la modaă caă munca ește degradantaă . Profetul Ezechiel declaraă : "Îataă care a foșt
nelegiuirea șorei tale Șodoma: era îîngaî mfataă , traă ia îîn belşug şi îîntr-o linişte
nepaă șaă toare, ea şi fiicele ei, şi nu șprijinea maî na celui nenorocit şi celui lipșit."
Ezechiel 16,49. Ne șunt prezentate aici rezultatele triste ale leneviei, care slăbesc
mintea, micşorează valoarea sufletului şi pervertesc înţelegerea, tranșformaî nd
îîntr-o capcanaă ceea ce ne-a foșt dat ca binecuvaî ntare.” - Ellen G. White, Solii către
tineret, pag. 215

“Taă ria șau șlaă biciunea minţii are foarte mult de a face cu utilitatea noaștraă îîn
aceaștaă lume şi cu șalvarea noaștraă finalaă .” - Ellen G. White, Solii către tineret, pag.
237

“ÎÎn anul urmaă tor, pe vremea când porneau împăraţii la război, David a trimes pe
Ioab, cu șlujitorii lui şi tot Îșraelul, șaă puștiașcaă ţara lui Amon şi șaă îîmpreșoare Raba.
Dar David a rămas la Ierusalim. Într-o după amiază spre seară, David s-a sculat de pe
pat; şi pe caî nd șe plimba pe acoperişul cașei îîmpaă raă teşti, a zărit de acolo o femeie
care se scălda şi care era foarte frumoașaă la chip. David a îîntrebat cine ește femeia
aceașta, şi i-au șpuș: „Ește Bat-Şeba, fata lui Eliam, nevasta lui Urie, Hetitul.” Şi David
a trimeș nişte oameni ș-o aducaă . Ea a venit la el, şi el s-a culcat cu ea. ...” - 2 Șam. 11:1-
4

“Cine șe leneveşte îîn lucrul lui ește frate cu cel ce nimiceşte.” - Prov. 18:9

“Lenea te cufundaă îîntr-un șomn adîînc, şi șufletul molatic șufere de foame.” -

Prov. 19:15

“Leneşul îîşi vaî raă mîîna îîn ștrachinaă , şi n-o duce îînapoi la guraă .” - Prov. 19:24

Stresul și tensiunea
“Stresul duce la creşterea alertei; totuşi, de multe ori, interferează cu
procesul de controlul fin al gândirii, neceșare pentru îînvaă ţare, gaî ndirea analiticaă
şi creativaă şi amintirea optimaă . Aceașta nu-i șurprinde pe cei care nu au uitat de
performanţele mai șlabe la teștele de la şcoalaă datoritaă ștreșului cauzat de examen.
Dr. Guyton școate îîn evidenţaă faptul caă , de fapt, sistemul hormonal de stres poate
scădea fluxul sângelui către creier. Aceașta poate furniza o explicaţie pentru
diminuarea performanţei creierului caî nd șe aflaă șub o tenșiune realaă ” - Proof
Positive de Dr. Neil Nedley

Lipsa de oxigen
Lipșa de activitate, lenea, camere neaerișite, curele, haine șș i îîncaă lţaă minte care
nu daă voie șaî ngelui șaă circule cu oxigen șpre creier duce la o boalaă pe nume:
depreșie - o boalaă care rezultaă îîntotdeauna îîn urma afectaă rii lobului frontal.

“Cercetaă ri șofișticate ale creierului (cercetaă rile PET) arataă caă pacienţii
depreșivi pot avea o reducere cu 60% a fluxului de șaî nge îîn lobul frontal. ÎÎn munca
cu pacienţii depreșivi, exiștaă dovezi caă , dacaă o perșoanaă poate îîmbunaă taă ţi activitatea
lobului ei frontal, fluxul șaî ngelui din acea zonaă va creşte, iar ștarea depreșivaă poate fi
îîmbunaă taă ţitaă șau corectataă șimţitor.” - Proof Positive de Dr. Neil Nedley
 “Ește recunoșcut faptul caă una din caracterișticile principale ale tuturor
perșoanelor deprimate, indiferent de cauza de bazaă , ește șcaă derea șemnificativaă a
circulaţiei șanguine şi activitaă ţii lobului frontal.” - Bench C, Frackowiak R, Dolan R.
Changes in regional cerebral blood flow on recovery from depression. Psychol Med
1995 Mar;25(2):247-261 Images from National Institutes of Mental Health

Sportul şi competiţia

Zideșc șporturile competitive caracterul?

1600 de băieţi într-un liceu au fost analizaţi pentru a se vedea efectul
participării la deferite sporturi.

Efectele:
- Agreșivitatea creșcutaă ,

- Îritabilitatea creșcutaă ,

- Reducerea oneștitaă ţii,

- Pierderea autocontrolului,

- Pierderea independenţei,

- O creştere a eștimaă rii de șine.

Efectele campionatelor mondiale de fotbal la copii:

1. Certurile au avut loc privitor la regulile de bazaă , chiar şi baă taă i.

2. Aveau loc ţipete şi ștrigaă te îîn caî teva ocazii generale privitor la eşecuri șau
nedreptate.

3. Rivalitatea cu alţi copii creșcușe.

4. Altruișmul șcaă zușe îîn mod șemnificativ.

- Journal of Sport Psychology. 1981;3;114-122

“Exerciţiile competitive reduc îîn corp anticorpii şi maă reșc predișpoziţia la

infecţii.” - Physician and Sports Medicine, 27(6):47;1999

Distracțiile și Lobul frontal

“Aștfel de exerciţii mintale, cum șunt jocurile de caă rţi, şahul şi damele,
suprasolicită creierul,... îîn timp ce munca fizică uşoară ocupaă timpul,
îmbunătăţeşte circulaţia, uşureazaă şi reface creierul şi șe dovedeşte de un real foloș
pentru șaă naă tate.” - Ellen G. White, Mărturii Vol. 1, pag 555
Lobul frontal și Medicamentele

“Multe reţete şi medicamente care șe gaă șeșc la magazin pot şi ele șlaă bi
funcţionarea lobului frontal. Dacaă mergeţi la o bibliotecaă şi citiţi un raport al
medicamentelor deșpre efectul pe care îîl au diferite medicamente, veţi afla caă multe
au o influenţaă așupra șiștemului nervoș central, şi una din cele mai adeșea afectate
zone ale șiștemului central nervoș ește lobul frontal.

Mulţi oameni foloșeșc medicamente de care nu au nevoie, iar efectele lor

șecundare ar putea fi vaă taă maă toare pentru perșonalitate şi caracter. De aceea, îînainte
de a ne decide șaă luaă m un anumit medicament, beneficiile ar trebui caî ntaă rite cu
atenţie îîn comparaţie cu rișcurile. O liștaă cu categorii de medicamente care afecteazaă
de obicei mintea noaștraă ește araă tataă îîn cele ce urmeazaă :

Unele medicamente prescrise care afectează mintea:

- medicamente pentru aștm,

- medicamente pentru tenșiunea arterialaă - beta blockerș, calcium channel blockerș,

centrally acting agentș,

- șomnifere şi tranchilizante,

- paștile anti-ulcer - Tagamet, Zantac,

- medicamente anti-inflamatorii - NȘAÎDȘ,

- medicamente contra durerilor, narcotice,

- medicamente contra raă celilor şi alergiilor - antihiștamineș, decongeștantș,

Dacaă foloșiţi îîn mod curent unul din acește medicamente, nu întrerupeţi brusc.
ÎÎn loc de aceașta, lucraţi cu medicul dumneavoaștraă . ÎÎn definitiv, nu ește o decizie
uşoaraă a şti ce șaă faceţi cu multe din acește medicamente. Un exemplu potrivit șunt
medicamentele pentru hipertenșiune. Unele din acele medicamente ar putea șlaă bi
funcţionarea lobului frontal. Totuşi, dacaă preșiunea ridicataă a șaî ngelui nu ește
tratataă adecvat, rezultatul ar putea fi un infarct, care ar cauza o vaă taă mare mult mai
mare a lobului frontal. Din aceșt motiv, mulţi medici apaă raă terapiile știlului de viaţaă
ca mijloacele optime de controlare a tenșiunii.

Tendinţa tot mai pronunţataă îîn practica medicalaă ește aceea de a-i ajuta pe
oameni șaă renunţe la medicamente mai degrabaă decaî t de a adaă uga altele îîn
tratament. Cercetaă rile realizate așupra americanilor mai îîn vaî rștaă arataă caă aceştia
prezintaă un rișc șporit faţaă de funcţionarea mentalaă șlabaă , faţaă de efectele șecundare
ale medicamentelor caî t şi de efectele vaă taă maă toare ale hipertenșiunii. Centrele de
control şi prevenire a bolii (Centerș for Dișeașe Control and Prevention – CDC) au
demonștrat, de curaî nd, caă americanii îîn vaî rștaă de 65 de ani şi mai mult prezintaă un
rișc aproape dublu pentru reacţii adverșe la medicamente, îîn comparaţie cu cei mai
tineri. Mai mult decaî t ataî t, ele au șubliniat faptul caă medicamentele pentru
hipertenșiune duc adeșea la efecte șecundare adverșe îîn aceșt grup de oameni. CDC
au afirmat caă “…o ștrategie importantaă pentru prevenirea reacţiilor adverșe ale
medicamentelor îîn mijlocul perșoanelor îîn vaî rștaă ește aceea de a limita numaă rul
medicamentelor foloșite.”

Deșigur caă , mult îînainte de aceaștaă declaraţie recentaă a CDC, au exiștat

preocupaă ri faţaă de efectele șecundare ale medicamentelor şi drept urmare o pledare
îîn favoarea șchimbaă rii știlului de viaţaă pentru tratarea bolii.” - Proof Positive de Dr.
Neil Nedley

Droguri ilegale

“Pericolul drogurilor ilegale așupra performanţei mentale șunt recunoșcute. Șe

pare caă nu ește prea mult nevoie a șe dișcuta cum acește “droguri vaă taă maă toare”
afecteazaă mintea – inclușiv lobul frontal. Totuşi, aceaștaă problemaă , ește chiar mai rea
decaî t gaî ndul precedent. Exiștaă o dovadaă creșcaî ndaă caă medicamentele foloșite îîn
exceș altereazaă creierul la mult timp dupaă ce au trecut efectele lor acute.” - Proof
Positive de Dr. Neil Nedley

Afacerea cu drogurile aduce cel mai mult venit îîn ziua de aștaă zi. Anual, tinerii
cheltuieșc pentru droguri 1 521 962 000$. Îataă așș adar o liștaă a drogurilor ilegale
care afecteazaă lobul fontal:

Inhalanți
Multși șolventși organici cum șunt cleiul, benzina, eterul, altși șolventși șș i aeroșoli
produc vapori ce dau șenzatșii așemaă naă toare intoxicaă rii cu alcool. Aceștea pot îînșaă
provoca deteriorari grave șș i definitive ale nervilor, creierului, ștomacului, plaă maî nilor,
maă duvei oșoașe șș i ficatului. Adeșea poate șurveni șș i moartea din cauza intoxicaă rii.
Înhalantșii paă trunșș i îîn organișm pot cauza afectșiuni grave. Aceștea intraă îîn
organișm pe naș. Ei pot cauza șecretșii șau hemoragii nazale, precum șș i deteriorari
ale ochilor șș i aparatului reșpirator. Înhalantșii intraă îîn șaî nge prin plaă maî ni șș i circulaă
prin tot organișmul. Ei pot cauza vomaă șș i dureri de cap. La nivelul creierului ei pot
schimba reacțiile chimice, precum și modul prin care neuronii transmit mesajele.
Inhalanții produc afecțiuni definitive ale creierului, dar șș i ale ficatului, rinichilor,
oașelor, inimii, celulelor șanguine șș i ale altor organe. Dozele mari de inhalantși pot
îîncetini activitatea aparatului reșpirator îîn așemenea maă șuraă îîncaî t perșoana poate
îînceta șaă mai reșpire. Chiar șș i moartea poate șurveni din cauza șlaă birii capacitatșii
inimii.

Sedative
Barbituricele, șomniferele non-barbiturice, medicamentele care relaxeazaă
mușș chii, tranchilizantele șș i multe antihiștaminice intraă îîn aceaștaă categorie.
Ședativele apartșin grupei de droguri foloșite pentru a relaxa șau ședa șiștemul
nervoș central. Acestea pot reduce concentrația oxigenului din sânge. Perșoana
îîncepe șaă șe îînvinetșeașcaă . Barbituricile care actșioneazaă rapid șunt ședativele cele
mai periculoașe. Ele pot paraliza portșiunea creierului care controleazaă reșpiratșia,
provocaî nd aștfel moartea. Reșpiratșia greoaie, cianoza, șlaă birea inimii șș i oprirea
reșpiratșiei șunt șemne ale intoxicatșiei cu ședative. Ameștecul de ședative șș i alcool
ește una din cauzele obișș nuite ale intoxicatșiilor accidentale. Acește droguri au efect
unul așupra celuilalt, iar viteza cu care șunt vaă taă mate creierul, inima șș i șiștemul
reșpirator ește mult maă ritaă . Acește droguri nu trebuie luate îîmpreunaă . Deteriorarea
ireverșibilaă a creierului ește o problemaă obișș nuitaă așociataă intoxicaă rii cu ședativ-
alcool. Pacientșii pot raă maî ne zile șau ani îîn ștare de comaă , șș i ește poșibil șaă nu-șș i mai
recapete cunoșș tintșa șau capacitatea de a gaî ndi normal niciodataă .

Excitante
Cocaina (coke, bașe, crack) șș i amfetaminele (șpeed, cranck, ice) șunt cele mai
raă șpaî ndite droguri excitante. Originar din America de Șud, cocaina șe gaă șeşte îîn
frunzele de eryhroxylon coca. ÎÎn șec. 15, frunzele care conţine aceșt drog erau
șchimbate îîn loc de bani. Amfetaminele şi derivaţii aceștora (MDMA, MDEA, MDA,
DOB) pot fi gaă șiţi pe piaţaă șub formaă de pulbere (amfetamina) șau tablete
(amfetamina şi ATȘ). Paștilele șunt de diferite forme, maă rimi, şi culori. Ar mai putea
conţine, pe laî ngaă amfetaminaă , cafeinaă şi lactozaă . Deşi nu șunt ataî t de chimice cum
ește cocaina, amfetaminele au efect așemaă naă tor. Amfetaminele șunt mult mai
puternice, acţionaî nd mai mult de 24 de ore putaî nd fi prelucrate acașaă şi obţinute
faă raă preșcripţii medicale.

ÎÎn 1885 compania Park Daviș faă cea reclamaă la cocainaă ca fiind capabilaă șaă
îînlocuiașcaă alimentele, șaă facaă dintr-un lașș un om brav, pe cel taă cut un om elocvent,
șș i șaă îînlaă ture durerea de la un om șuferind. Aceșta ește un drog cu totul neobișș nuit.
Te face șaă te șimtși bine, îîtși face viatșa mai ștraă lucitaă , te face șaă te șimtși mai ștraă lucitor
șș i mai inteligent, îîtși daă îîncredere îîn tine, șș i face ca viatșa șaă tși șe paraă mai roz. Dacaă
eșș ti ștabil emotșional șș i ai un reșpect de șine adecvat, cocaina probabil caă ar putea șaă
nu tși șe paraă ademenitoare. Dar dacaă vi dintr-o cașaă unde tși ș-a șpuș caă eșș ti
proșt/proaștaă șș i faă raă valoare, cocaina ar putea șaă tși șe paraă ca fiind cel mai maă retș
lucru care tși ș-a îîntaî mplat vreodataă .

Cei care conșumaă șpeed (un derivat din amfetamine) li șe maă reșș te ștarea de
alertaă , provoacaă excitare șș i vigilentșaă, promoveazaă un șimtșaămaî nt șcaă zut de oboșealaă ,
ridicaă dișpozitșia șș i daă un șimtșaămaî nt de putere. Putetși șaă obșervatși cum aceșt drog
poate șaă fie ataî t de atractiv pentru o perșoanaă depreșivaă șș i îînfraî ntaă . De obicei
oameni gaî ndeșc caă un aștfel de drog îîi face mai “buni”. De ce nu l-ar foloși? - gaî ndeșc
ei. Cu toate aceștea, cocaina șș i amfetaminele știmuleazaă șiștemul nervoș central șș i
produc excitabilitate, vorbire rapidaă șș i neclaraă , lipșa de aer, frișoane, tranșpiratșie,
pulș șș i tenșiune maă rite, inșomnie șș i chiar moarte. Fiecare animal care a foșt vreodataă
foloșit îîn experimentele cu cocainaă din laborator ș-au autoadminiștrat cu cocainaă îîn
mod voluntar paî naă au murit. Cercetaă torii au faă cut șișteme unde animalele au foșt
îînvaă tșate șaă apeșe o baraă dacaă vor șaă primeașcaă o dozaă de cocainaă . Dacaă animalului îîi
place efectele drogului, va apaă șa acea baraă din nou. Excitantele pot cauza afectșiuni
mintale șș i alte probleme de șaă naă tate cum ar fi:

Psihoza. Știmulantele pot produce ștaă ri pșihice grave care pot știmula, de exemplu,
șchizofrenia. Multe accidente rutiere, induștriale șunt datorate comportamentului
ștraniu șș i dezordonat cauzat de excitante.

Depresia. Pe maă șuraă ce știmulentul îîșși pierde efectul, conșumatorul trece printr-o
depreșie. Aceașta poate fi ataî t de gravaă îîncaî t poate duce la șinucidere. Știmulentșii
duc la dependentșaă pșihicaă , iar cercetaă rile demonștreazaă caă dependentșa poate deveni
șș i fizicaă .

Insomnia. Împoșibilitatea de a dormi ește unul din efectele cele mai grave ale
știmulentșilor. Conșumatorii pot petrece zile îîn șș ir faă raă șaă poataă dormi normal. Dacaă
aceșt fapt nu ește reglementat caî t șe poate de repede, apar ștaă rile pșihotice.

Narcoticele
Narcoticele deprimaă creierul șș i dau impreșia unor șenzatșii de plaă cere, putere șș i
șuperioritate, urmate de letargie, ametșealaă , confuzie șș i șcaă derea ritmului inimii șș i a
capacitatșii reșpiratorii. Termenul de "narcotic" șe referaă îîn general la opium șș i la
medicamentele contra durerii, îîn a caă ror compozitșie intraă opiumul. Printre aceștea
șe numaă raă heroina, morfina șș i codeina. Codeina ește clașificataă , din punct de vedere
legal, nu șș i medical, ca medicament narcotic. Heroina îîn ștare de pulbere maro, bej
șau gri ește un narcotic ilegal. Șe traficheazaă șub forma unor mici pacheţele (“bile”)
caî ntaă rind îîntre 0.01 grame paî na la 5 grame (bile de o dozaă șau bile reprezentaî nd
doze multiple care trebuie porţionate). Principalele șurșe de provenienţaă ale
heroinei șunt: Turcia, Afghaniștan. ÎÎn 1995 ș-a cultivat o cantitate mare de opium
pentru ca apoi șaă fie prelucrat îîn 415 tone de heroinaă . America foloșeşte doar 11
tone heroinaă zilnic.

Complicațiile și bolile cauzate de narcotice sunt:

SIDA. Conșumatorii care foloșeșc droguri intravenoașe șunt expușș i la HÎV prin acele
contaminate. Aceșș tia șunt categoria îîn care numaă rul de cazuri de ȘÎDA creșș te cel mai
repede.

Cheaguri de sange. Caî nd venele șunt îîntșepate foarte deș, mai aleș cu ace
neșterilizate, apar cheaguri de șaî nge șau cicatrici îîn interiorul venelor.

Embolia pulmonară. O complicatșie foarte gravaă poate apaă rea atunci caî nd
cheagurile de șaî nge șe deșprind șș i pluteșc prin circuitul șanguin șpre inimaă șș i
plaă maî ni. Pacientul moare din cauza cheagurilor care îînchid alimentarea cu șaî nge
șpre plaă maî ni.

Endocardita bacteriană. Dacaă paă trund microbi îîn circuitul șanguin printr-un ac
murdar, aceșș tia șe raă șpaî ndeșc îîn tot organișmul șș i șe localizeazaă in valvele inimii,
cauzaî nd infectșii grave, cunoșcute șub numele de endocardita bacterianaă . Umflaă turile
care apar pe valvele inimii produc febra, șlaă biciune, șlaă birea inimii șș i îîn final
moartea.

Abcesul cerebral. Caî nd microbii șunt injectatși îîn circuitul șanguin printr-un ac
neșterilizat, aceșș tia pot circula prin organișm șș i șe localizeazaă îîn creier. Șemnele
abceșului șunt temperatura ridicataă , convulșiile, coma șș i chiar moartea.

Hepatita serică. Înflamatșia ficatului ește una din problemele obișș nuite ale celor
care șe drogheazaă cu heroinaă . Aceașta ește cauzataă de un viruș tranșmiș de la
perșoanaă la perșoanaă prin ace contaminate. Ficatul șe umflaă șș i apar pete neregulate
cu inflamatșii ușș or colorate. Hepatita cauzeaza șlaă biciune, pierderea poftei de
maî ncare, dureri abdominale, urinaă îînchișaă la culoare șș i o îîngaă lbenire a pielii (icter).

Ciroză. Ficatul reactșioneazaă la orice proceș inflamatoriu, cum ește hepatita, formaî nd
un teșut cicatrizat printre celulele șale. Caî nd aceșt proceș de cicatrizare progreșeazaă ,
boala care șurvine ește cunoșcutaă șub denumire de cirozaă . Șuprafatșa ficatului devine
așpraă șș i îîncretșitaă , ca o prunaă ușcataă . Ciroza produce numeroașe șimptome, printre
care: șcaă derea îîn greutate, greatșaă, vomaă , șlaă biciune, pierderea inștinctului șexual,
inflamarea abdomenului șș i hemoragia internaă .

Malformațiile. Copiii din femei care au cunoșcut droguri îîn perioada de șarcinaă șe
pot nașș te mortși șau cu numeroașe malformatșii. Unele din aceștea includ: picioare
ștraî mbe, abșentșa unor membre, cerul gurii șau gura deșpicataă șș i alte malformatșii
interne. Malformatșiile din nașș tere pot fi cauzate de numeroașe droguri. Femeile
îînșaă rcinate trebuie șaă evite toate drogurile, inclușiv alcoolul, de-a lungul îîntregii
perioade de șarcinaă , dar mai aleș îîn primele trei luni.

Halucinogene.
Acește droguri șunt șubștantșe chimice care modificaă modul de a vedea șș i de a
auzi al conșumatorului. Ele produc, de așemenea, imagini șș i șunete îîn mintea
conșumatorului, care îîn realitate nu șunt prezente. LSD, o pulbere albaă , criștalinaă ,
inșipidaă șș i incoloraă , produce ștaă ri de tranșaă , agitatșie, confuzie, frișoane, euforie,
depreșie, pupile dilatate, pulș șș i tenșiune maă rite, precum șș i halucinatșii. Toate tipurile
de șenzatșii ștranii șș i neplaă cute pot fi cauzate de droguri halucinogenice. Purtarea
devine șaă lbaticaă , incontrolabilaă , mai aleș dacaă perșoana șuportaă efectele neplaă cute
imediat dupaă conșumarea drogului șau amintiri neplaă cute de la "ultima evadare".
 Marijuana, deşi ește cunoșcutaă de aproape 5000 de ani, ește unul dintre cel
mai puţin îînţeleșe droguri naturale. Afecteazaă ștarea de șpirit şi gaî ndirea la fel ca şi
alcoolul, şi poate cauza halucinaţii. Cercetaă torii șunt preocupatși de efectele
daă unaă toare pe care marijuana le are așupra plaă maî nilor. Fumatul frecvent de
marijuana ește așociat cu un rișc creșcut de bronșș itaă , emfizem șș i cancer pulmonar.
Printre efecte șe numaă raă : șlaba motivatșie mintalaă , capacitatea șcaă zutaă de a conduce
mașș ina șș i alte performantșe mecanice redușe, șcaă derea imunitatșii corporale, șș i chiar
afectșiuni ale organelor șexuale. "Produșele șecundare" ale marijuanei șunt
îînmagazinate îîn ficat, plaă maî ni, creier, șplinaă , tșeșuturi șș i organe șexuale.

Cercetaă rile recente șponșorizate de Înștitutul Naţional pentru foloșirea greşitaă

a drogurilor (National Înștitute on Drug Abușe) au deșcoperit caă ștudenţii din colegii
care foloșeau regulat marijuana șufereau de deficienţe ale atenţiei, memoriei şi
îînvaă ţaă rii chiar şi dupaă 24 de ore de la ultima lor inhalare de droguri. ÎÎncaă la mult
timp dupaă ce drogul şi-a faă cut efectul, creierul nu funcţiona la parametrii normali. Ș-
a demonștrat caă marijuana, ca şi verii ei alcoolul şi nicotina, vataă maă creierul faă tului
îîn dezvoltare. O mamaă , care foloșeşte marijuana, tranșmite copilului ei drept
moştenire pe viaţaă un creier vaă taă mat.

Canabis-ul șe gaă șeşte, îîn șpecial, îîn diferite combinaţii. Haşişul ește foloșit, de
obicei, îîn combinaţie cu tutun, îîn ţigarete gata rulate. Conșumul şi traficul de canabiș,
obţinut prin proceșarea plantei de caî nepaă , cultivataă șpecial pentru aceșt școp pe
anumite șuprafeţe îîn Romaî nia șau îîn alte ţaă ri, continuaă șaă fie o problemaă a anului
2000, avaî nd multiple cauze: cultivarea plantei de canabiș (cannabiș șativa) ește
faă cutaă faă raă o autorizaţie șpecialaă .

Drogurile legale care produc leziuni

Alcoolul

“Cu caî ţiva ani îîn urmaă , alcoolicii şi nealcoolicii au foșt ștudiaţi cu ajutorul a
douaă tește moderne: șcanarea prin rezonanţa magneticaă (magnetic reșonance
imaging – MRÎ) şi topografia emișiei pozitronului (poșitron emișșion topography –
PET șcanning). MRÎ ește acum un mod cercetare cunoșcut care poate obșerva
structura realaă a creierului. Printre alcoolici, ș-a deșcoperit o cantitate extraordinaraă
de pierdere a materiei cenuşii din lobul frontal. Materia cenuşie ește locul unde șunt
concentrate celulele nervoașe ale creierului (îîn contrașt cu ștratul mai profund de
materie albaă unde fibrele nervoașe lașaă acele celule șaă predomine). Numite tehnic
“atrofie corticalaă ,” aceaștaă ștare de pierdere a materiei cenuşii indicaă o pierdere
realaă a celulelor creierului care șunt implicate îîn funcţiile critice ale lobului frontal.
Pe de altaă parte, modul de cercetare PET obșervaă funcţiile creierului. ÎÎn aceaștaă
teștare, alcoolicii au araă tat un nivel mai șcaă zut al metabolișmului – ceea ce indicaă la o
activitate mai restrânsă a lobului frontal.

Acește efecte care șlaă beșc lobul frontal nu șe limiteazaă la conșumatorii înrăiţi
de alcool. Cercetaă torii au deșcoperit o deșcreştere apreciabilaă îîn capacitatea de a
gaî ndi abștract printre 1300 de baă rbaţi şi femei care erau conșumatori ocazionali.
Acește perșoane beau doar o băutură alcoolică pe săptămână. ÎÎn medie, cei șupuşi
ștudiului aveau pe șaă ptaă maî naă îîn jur de douaă ocazii de a bea şi conșumau douaă șau
trei baă uturi alcoolice la acele ocazii. Femeile beau chiar mai puţin. ÎÎn medie, ei beau
tot a cincia zi şi conșumau douaă baă uturi alcoolice. Chiar şi cu acește niveluri șcaă zute
de conșum, evaluaă rile funcţionaă rii mentale au arătat slăbire. De fapt, caî nd conșumul
de alcool a creșcut, capacitatea lor de a gaî ndi abștract (o calitate a performanţei
lobului frontal) a șcaă zut şi mai mult. Acește șchimbaă ri nu au putut fi explicate prin
efectele șau intoxicaţiile acute cu alcool, pentru caă toate evaluaă rile funcţionaă rii
mintale au foșt faă cute la cel puţin 24 de ore dupaă conșumarea alcoolului.

Mulţi oameni cred caă accidentele rutiere șunt mai frecvente la baă utori îîn
primul raî nd din cauza efectelor profunde așupra coordonaă rii, judecaă ţii şi vigilenţei,
vizibile la “beţivi” şi la alţii care șunt îîn mod vaă dit îîn ștare de ebrietate. Totuşi, îîn
multe cazuri problema poate fi așociataă cu lipșuri mult mai șubtile îîn judecataă ,
lipșuri care intervin la baă utorii ocazionali, aparent nevaă taă maţi. Aștfel de şoferi
conșumatori de alcool nu prezintaă nici o șlaă bire a coordonaă rii. Vorbirea lor poate
paă rea normalaă . Cu toate aceștea, caî teva momente mai taî rziu, ei șe pot trezi derapaî nd
de pe caroșabil șau implicaţi îîntr-o coliziune. Motivul? Judecata șlaă bitaă nu a reuşit
șaă -i avertizeze coreșpunzaă tor cu privire la vitezaă pentru ca apoi șaă poataă face
manevrele neceșare îîn curbaă șau șaă opreașcaă la timp îîn faţa unui pericol iminent de
pe şoșea. Perșoanele cu un procentaj de alcool îîn șaî nge de 0,05 la 0,09%, mai puţin
decaî t limita legalaă îîn cele mai multe din ștatele americane, prezintaă un rișc de cel
puţin nouaă ori mai mare de a face un accident fatal faţaă de cei cu procentul zero.
Aceașta șe datoreazaă îîn mare maă șuraă faptului caă alcoolul slăbeşte lobul frontal cu
mult înainte de a slăbi celelalte părţi ale creierului, cum ar fi centrul coordonării.

Alcoolul influenţeazaă şi dezvoltarea creierului faă tului. Ește recunoșcut faptul caă
femeile care conșumaă alcool îîn timpul graviditaă ţii îîşi afecteazaă îîn mod negativ
vlaă ștarele. Aceașta ș-a demonștrat şi la animale. Cercetaă rile faă cute așupra animalelor
șunt intereșante îîn mod deoșebit – şi zguduitoare – pentru caă școt îîn evidenţaă un alt
factor de rișc al șlaă birii creierului copilului: conșumul de alcool de caă tre tataă . Şi taţii
care beau șlaă beșc lobii frontali ai copiilor lor.

Cei nenaă șcuţi șuferaă din cauza conșumului de alcool al paă rinţilor lor:

- “De obicei, copilul beţivului şi al fumaă torului prezintaă poftele şi patimile depravate
ale tataă lui, la o cotaă mai ridicataă .”

- “Adeșea copii primeșc aceaștaă amprentaă așupra caracterului îînainte de naşterea

lor.”

- “Acește generaţii nenaă șcute șuferaă din cauza conșumului de tabac şi alcool.”

“Paă rinţii [ataî t mama caî t şi tataă l] care conșumaă frecvent vin şi baă uturi alcoolice lașaă
ca moştenire copiilor lor o conștituţie șlabaă , o debilitate mentalaă şi moralaă , pofte
nenaturale, temperament irașcibil, şi o îînclinaţie șpre viciu.” - Proof Positive de Dr.
Neil Nedley

Alcoolul distruge creierul - O recapitulare:

- ÎÎngeraî nd alcool cauzeazaă pierderea celulelor creierului;

- Alcoolul reduce activitatea lobului frontal;

- Șlaă beşte gaî ndirea abștractaă chiar şi îîn cei ce beau ocazional;

- Pierderea gaî ndirii abștracte ește chiar îînraă utaă ţitaă la cei ce beau tot timpul;

- Toate acește efecte șunt prezente chiar şi la 24 de ore dupaă ultima baă uturaă luataă ;

- Conșumul a mai puţin de limita legalaă șlaă beşte judecata;

- Conducaî nd automobilul îîn acește condiţii cauzeazaă de 9 ori mai mult accidente
fatale.

Ce altceva mai are efectul alcoolului asupra lobului frontal?

- oboseala cronică
- îmbuibare
“Nu ește neapaă rat nevoie șaă conșumi baă uturi alcoolice pentru a fi
necumpaă tat. Paă catul de a maî nca faă raă cumpaă tare, de a maî nca prea deș, prea mult şi
îîncaă alimente bogate, vaă taă maă toare, diștruge acţiunea șaă naă toașaă a organelor
digeștive, afectează creierul şi perverteşte judecata, împiedicând o gândire şi o
acţiune raţională, calmă, sănătoasă. Şi aceașta ește o șurșaă rodnicaă de îîncercaă ri îîn
bișericaă . “ - Ellen G. White, Mărturii Vol. 2 (1870), pag. 404

Obiceiul de a maî nca prea mult șau de a maî nca prea multe feluri la aceeaşi
mașaă pricinuieşte adeșea dișpepșie. ÎÎn felul aceșta șe produc vaă taă maă ri șerioașe ale
organelor digeștive delicate. ÎÎn zadar proteșteazaă ștomacul şi face apel la creier șaă
judece de la cauzaă la efect. Cantitatea pește maă șuraă de mare de alimente conșumate
şi combinarea lor nepotrivitaă produc vaă taă maă ri. ÎÎn zadar dau avertișment șenzaţiile
neplaă cute. Urmarea ește șuferinţa. Boala ia locul șaă naă taă ţii. - - Ellen G. White, Dietă și
hrană, pag. 140

Recunoştinţa pe care Î-o oferim lui Dumnezeu pentru binecuvaî ntaă rile Șale ește
foarte mult afectataă de alimentele pe care le punem îîn ștomac. ÎÎngaă duirea apetitului
ește cauza dișenșiunii, certurilor, dișcordiei şi a multor altor rele. Șe șpun cuvinte
neraă bdaă toare, șe fac lucruri lipșite de bunaă tate şi șe manifeștaă pașiunea, şi toate
aceștea pentru caă nervii creierului șunt îîmbolnaă viţi din pricina poverii adunate
așupra ștomacului.” - Ellen G. White, MS 93, 1901 71

Cafeina
“Cafeina are efecte de lungaă durataă așupra creierului. Aceșt lucru nu ește
șurprinzaă tor, de vreme ce ea ește drogul preferat pentru îînviorarea de dimineaţaă .
Totuşi, pentru aceșt știmul șe plaă teşte un preţ mare. Șaă vedem cum lucreazaă cafeina
şi apoi șaă cercetaă m unele din efectele ei șecundare.

Cafeina influenţeazaă șiștemul de comunicare al creierului pe diferite caă i. Pentru

a explora acește relaţii, trebuie șaă ne amintim caă celulele creierului vorbeșc unele cu
altele prin șchimburi chimice reciproce. Celulele nervoașe elibereazaă șubștanţe
chimice numite neurotranșmiţaă tori (șau “meșageri chimici”) care șunt culeșe de
celulele din jur. Aceşti neurotranșmiţaă tori pot face șaă aibaă loc modificaă ri îîn celula
care îîi primeşte. Unii neurotranșmiţaă tori duc la știmularea celulei nervoașe
receptive, îîn timp ce alţii duc la depreșie. Înfluenţa îîntinșaă a cafeinei șe concentreazaă
îîn mod deoșebit așupra capacitaă ţii ei de a afecta nivelurile a doi tranșmiţaă tori:
acetilcolina şi adenozina. Cafeina șcindeazaă reacţiile chimice de la nivelul creierului,
creșcaî nd nivelul acetilcolinei şi intervenind îîn tranșmiterea adenozinei. Aștfel,
cafeina tulburaă echilibrul șenșibil al tranșmișiei nervoașe din creier, care ar putea
avea conșecinţe devaștatoare. Adenozina atenueazaă (șau activeazaă pauzele îîn) multe
laturi ale tranșmișiei nervilor creierului. Dar cafeina îîi șlaă beşte puterea de a-şi
îîndeplini șarcina, prin îîngaă duirea știmulaă rii artificiale a creierului prin cafeinaă .

Pentru o perșoanaă neșpecialiștaă , adenozina șe comparaă cu un “baă iat raă u.” Paî naă
la urmaă , cine vrea șaă tulbure tranșmișia creierului lor? Poate putem îînţelege mai
bine aceaștaă cheștiune luaî nd îîn conșideraţie o analogie: importanţa pauzelor la timp
pentru un automobil. Nu vaă urcaţi îîn maşina dumneavoaștraă ca șaă vaă opriţi – vaă
urcaţi îîn ea ca șaă mergeţi undeva. Totuşi, nu v-aţi șimţi bine șaă conduceţi o maşinaă
care nu ar avea capacitatea șaă șe opreașcaă . Pauzele la timp șunt eșenţiale – îîn șpecial
la vehiculele deșemnate șaă meargaă . ÎÎn mod așemaă naă tor, neurotranșmiţaă torilor le
place adenozina care are un rol important îîn “activarea pauzelor,” ceea ce ește foarte
important pentru echilibrul de la nivelul creierului. ÎÎn literatura pșihiatricaă apar
multe preocupaă ri faţaă de rolul cafeinei îîn “dezechilibrarea” minţii. Cafeina a foșt pușaă
îîn legaă turaă cu teama, nevroza, pșihoza (o ștare de pierdere a legaă turii cu realitatea)
şi șchizofrenia, aşa numita dereglare a “perșonalitaă ţii șcindate.” Alţi cercetaă tori au
adaă ugat la aceaștaă liștaă delirul produș de cafeinaă şi anorexia nervoașaă .

Un al treilea neurotranșmiţaă tor numit dopamina creşte şi el dacaă beţi cafeinaă .

Aceșt lucru ește foarte îîngrijoraă tor. Unele din cele mai profunde boli pșihice, cum ar
șchizofrenia, par a fi cauzate parţial de cantitatea exceșivaă de dopaminaă . De fapt,
terapia medicamentoașaă ștandard pentru acește tulburaă ri mentale șerioașe
cuprinde foloșirea factorilor care blocheazaă dopamina. ÎÎn conșecinţaă , nu ni șe mai
pare șurprinzaă tor faptul caă cafeina – un factor care ridicaă nivelul dopaminei – creşte
rișcul anumitor boli mintale, chiar dacaă la șuprafaţaă pare inofenșivaă .” - Proof Positive
de Dr. Neil Nedley

Cafeaua și depresia
“Cercetaă torii cunoșc de ani de zile caă , îîn mod șemnificativ cafeina poate
deșcreşte circulaţia lobului frontal.” - Mathew RJ, Barr DL, Weinman ML Caffeine and
cerebral blood flow. Br J Psychiatry 1983 Dec;143:604-8; Mathew RJ, Wilson WH.
Caffeine induced changes in cerebral circulation. Stroke 1985 Sep-Oct;16(5):814-817.

“Cafeina a foșt documentataă ca deșcreșcaî nd îîntreaga circulaţie șangvinaă din

creier cu circa 30%.” - Cameron OG, Modell JG, Hariharan M. Caffeine and human
cerebral blood flow: A positron emission tomography study. Life Science
1990;47(13):1141-1146.

“Alte boli pșihice cu efecte profunde așupra lobului frontal pot fi urmarea
dezechilibrului comunicaţiilor de la nivelul creierului cauzat de cafeinaă . Aceașta ește
îîn mod deoșebit adevaă rat îîn cazul depreșiei. Diminuarea funcţionaă rii lobului frontal
şi a fluxului șaî ngelui apare ca o caracterișticaă a depreșiei. Cercetaă rile arataă caă , îîn
parte, acește șchimbaă ri șe pot datora nivelurilor dopaminei din lobul frontal.
Conştientizaî nd faptul caă , cafeina neutralizează rolul adenozinei de a asigura creierul
o bună irigare şi dezechilibreazaă fiziologia dopaminei, deșigur caă ne-am mira dacaă
exiștaă vreo legaă turaă îîntre foloșirea cafeinei şi depreșia.

Proiectul norvegian de cercetare recunoșcut pe plan internaţional, cunoșcut

șub numele de ștudiul Tromșo al inimii a oferit un raă șpunș cel puţin parţial.
Cercetaă torii șcandinavi au ștudiat 143.000 de baă rbaţi şi femei şi au gaă șit o creştere
importantaă a depreșiei la femeile care șunt mari conșumatoare de cafea (dar nu la
baă rbaţii care au foloșit aceeaşi cantitate de cafea). Faţaă de depreșie, femeile care
foloșeau mai multaă cafea aveau mai multe probleme îîn lupta cu ștreșul. Nu șe ştie
exact de ce acește efecte nu apar şi la baă rbaţi. Poate caă aceașta dovedeşte caă femeile
șunt mai șușceptibile la cofeinaă , șau caă cofeina exploateazaă predișpoziţia mai
ridicataă a femeilor la depreșie.

Adaptarea creierului la cofeină duce la dependenţă

Dacaă cafeina ește ataî t de bunaă pentru noi, aşa cum le-ar place unor
neșpecialişti șau chiar șpecialişti șaă creadaă , ește intereșant șaă obșervaă m caă creierul
depune un efort mare îîncercaî nd șaă anuleze efectele aceștui drog popular şi legal. ÎÎn
cazul unei expuneri de lungaă durataă la cofeinaă , creierul îîncearcaă șaă creeze un
echilibru prin cel puţin douaă mijloace. Mai îîntaî i, îîşi șcade producţia de acetilcolinaă ,
aşa cum ș-a afirmat anterior. Aceașta pare a fi un mijloc de a micşora impactul
nivelurilor creșcute ale acetilcolinei cauzate de cafeinaă . ÎÎn al doilea raî nd, creierul
creşte numaă rul receptorilor de adenozinaă . Aceașta ește poate o reacţie de a acorda
adenozinei un rol mai mare îîn comunicarea din creier îîn ciuda faptului caă , cafeina îîi
blocheazaă îîntr-o oarecare maă șuraă funcţia. Din paă cate, acește șchimbaă ri de la nivelul
creierului contribuie la dependenţa de cafeină. ÎÎn felul aceșta, ștructura şi
funcţionarea creierului ș-au șchimbat şi ca urmare creierul ajunge șaă aştepte cafeina
îîn preajma lui. Aceșta ește unul din motivele pentru care conșumatorii de cafea șunt
ataî t de ataşaţi de infuzia lor de dimineaţaă . Dacaă ei nu-şi primeșc cafeina, șimt caă
funcţioneazaă la mai puţin de jumaă tate din capacitatea lor. Mai mult decaî t ataî t, dacaă
conșumatorii de cafea renunţaă la ea, ei șunt predișpuşi șaă dea pe faţaă șemne de
îîmpotrivire cum ar fi dureri de cap pluș extenuare.
 “Remediul” prompt pentru durerile de cap ește cafeaua, baă utura șpumoașaă
cafeinizataă , șau una din multele tablete îîmpotriva durerii de cap care conţin cafeinaă .
Totuşi, nici una din acește opţiuni nu ește la fel de bunaă ca aceea de a “îîndura”
conșecinţele renunţaă rii. De obicei, îîn douaă șau trei zile, creierul șe adapteazaă la
ștructura internaă normalaă , lipșitaă de cafeinaă ; durerile de cap vor dișpaă rea; iar
creierul va fi pe drumul cel bun șpre un echilibru chimic optim. Caî ţiva pacienţi au
avut puternice dureri de cap timp de aproape douaă șaă ptaă maî ni dupaă ce au renunţat la
cafea. ÎÎn acește cazuri, șe poate caă a exiștat o tendinţaă de bazaă șpre durerea de cap,
care a foșt declanşataă de renunţarea la cafeinaă .

ÎÎn termeni practici, deranjarea funcţiei chimice a creierului cauzataă de cafeinaă

deșchide calea nu numai pentru problemele de renunţare şi bolilor evidente pșihice
pe care le-am menţionat deja. Ea poate șlaă bi performanţa pșihicaă şi mentalaă la acei
care nu au șimptome de vreo boalaă pșihicaă şi care nu trec la o șchimbare. Efectul
cafeinei așupra îînraă utaă ţirii performanţei a foșt documentataă . Deşi tendinţele
drogului de a-i ajuta pe oameni îîndeplinind șarcinile mai uşor, exiștaă dovezi caă el
ește “diștrugaă tor îîn cazul șarcinilor mai complexe teștaî nd timpul de reacţie motorie
şi coordonarea motorie finaă .” Producţia șcaă zutaă a acetilcolinei care rezultaă din
foloșirea regulataă a cafeinei, ar putea șaă joace un oarecare rol. Cercetaă torii gaă șeșc îîn
mod conștant caă șcaă derea acetilcolinei ește așociataă cu funcţionarea mentalaă șlaă bitaă .
Mai mult decaî t ataî t, îîn ciuda cunoştinţei obişnuite, autorii unui ștudiu medical larg
deșpre cafeinaă n-au deșcoperit nici o dovadă caă aceșt drog a ajutat la îîmbunaă taă ţirea
capacitaă ţii intelectuale.

Nu ește nici o șurprizaă caă , cafeina deranjeazaă șomnul. Cafeina conșumataă cu o

oraă îînainte de culcare ne face șaă adormim mai greu, șcade timpul total de șomn şi
îînraă utaă ţeşte îîn mod șemnificativ calitatea șomnului. ÎÎn mod șpecial, cafeina
diminueazaă cele mai adaî nci şi reconfortante etape ale șomnului (etapa 3 şi 4).
Probabil, mai șurprinzaă tor ește faptul caă o cantitate exceșivaă de cafeinaă poate cauza
probleme grave ale creierului, incluzaî nd şi atacul de apoplexie. Exiștaă şi deșcrieri ale
morţii umane cauzate de cofeinaă .

Ar fi o delaă șare din partea mea dacaă nu aş aminti faptul caă , cafeina are o
mulţime de efecte care pot afecta îîn mod indirect funcţionarea lobului frontal. Prin
provocarea de boalaă şi ștreș ataî t fizic caî t şi pșihic datoritaă acelor ștaă ri, lobul frontal
poate șuferi îîn continuare șub conducerea triștaă a cafeinei.” - Proof Poșitive de Dr.
Neil Nedley

Cafeina șlaă beşte creierul pe opt caă i:

- tinde șaă producaă dependenţaă ;

- poate cauza reacţii atunci caî nd șe renunţaă la ea;

- poate cauza șau îînraă utaă ţi boala pșihicaă ;

- șlaă beşte performanţa fizicaă şi mintalaă ;

- deranjeazaă șomnul;

- poate influenţa rișcul altor boli care îîn șchimb exercitaă efectele lobului frontal prin
ștreș fizic şi mintal;

- poate exercita efectele ce influenţeazaă dimenșiunile șpirituale şi șociale ale

caracterului noștru;

poate cauza toxicitate, şi chiar moartea.

Alte probleme poșibile cu cafeina:

- cafeina poate fi un carcinogen, contribuind la dezvoltarea formelor de cancer la

rinichi, piept, colon, ovare şi vezicaă ;

- creşte rișcul greutaă ţii la naştere a copiilor naă șcuţi de mame care conșumaă cafeinaă ;

- ridicaă nivelul preșiunii arteriale cu 3-5 mm Hg.;

- poate cauza palpitaţii şi ritmuri ale baă taă ilor inimii mult mai periculoașe;

- știmuleazaă producere îîn exceș a acidului din ștomac şi refluxul gaștroeșofagial care
ește o cauzaă a arșurilor grave;

- de ștomac (ataî t cafeaua cu cafeinaă caî t şi cea decafeinizataă );

poate duce la creşterea șindromului premenștrual (ȘPM).

Cafeaua și bârfa

“Caî nd aceşti conșumatori de ceai şi cafea șe ștraî ng laolaltaă pentru dișcuţii de

șocietate, șe manifeștaă efectele obiceiului lor vaă taă maă tor. Toţi iau faă raă reţinere din
baă uturile preferate şi, pe maă șuraă ce influenţa știmulativaă șe face șimţitaă , li se
dezleagă limbile şi îîşi îîncep lucrarea paă caă toașaă de a vorbi îîmpotriva altora.
Cuvintele lor nu șunt nici puţine, nici bine aleșe.” - Ellen G. White, Dietă și hrană, pag.
423

“O definiţie a bârfei este împărtăşirea informaţiilor particulare cu cineva care nu

are nici o legătură cu problema respectivă sau cu soluţia ei. Îștoric, orele de ceai ale
doamnelor au foșt privite ca un loc al baî rfei. Obșervatși totuşi, caă nu ește menţionat
genul. Afirmaţia șe poate aplica şi la adunaă rile baă rbaţilor șau mixte dacaă șe conșumaă
“baă uturile potrivite.” White vrea șaă șpunaă caă una din principalele cauze ale baî rfei
poate fi tipul de baă uturaă care ește șervitaă la îîntrunirile șociale. O îînţelegere a
efectelor cafeinei așupra lobului frontal arataă caă preocuparea ei ește îîntemeiataă .” -
Proof Positive de Dr. Neil Nedley
Nicotina
“Foloșirea de nicotinaă ește știgmatizataă șocial de multe reglementaă ri, dar îîncaă
mai ește tratataă legal ca fiind o alegere de știl de viaţaă , şi nu un drog puternic care
slăbeşte mintea.

Ește șuficient șaă șpunem caă nicotina are efecte știmulatorii așupra șiștemului
nervoș așemaă naă tor cu cafeina şi de aceea ar trebui evitataă . ÎÎn mod ironic, calitatea
șomnului, performanţa, şi chiar şi controlul ștreșului toate șuferaă caî nd șe fumeazaă .
De exemplu, fumaă torii șunt mai puţin capabili șaă îîndeplineașcaă șarcini mentale
complexe decaî t nefumaă torii. Șpun caă aceșt lucru ește ironic pentru caă mulţi fumaă tori
cred caă , calitaă ţile mentale șunt îîmbunaă taă ţite prin fumat. Problema ește caă atunci
caî nd ei renunţaă , acește probleme șe îînraă utaă ţeșc la îînceput, îînainte de a șe
îîmbunaă taă ţi. Îmediat dupaă ce unii devin nefumaă tori, ei cred îîn mod greşit caă fumatul
îîi ajuta îîn acește șfere, şi aşa șe îîntorc la ţigaă rile lor dupaă caî teva zile de abștinenţaă .

ÎÎn pluș faţaă de efectele mentale pe termen șcurt, fumatul șcade mult activitatea
creierului. Comparativ cu nefumaă torii, fumaă torii prezintaă un rișc de douaă ori mai
mare faţaă de demenţaă (pierderea permanentaă , șemnificativaă a inteligenţei).

Un alt efect al nicotinei, care meritaă amintit, șe raporteazaă la efectele prenatale.

Nicotina foloșitaă de o femeie îînșaă rcinataă șlaă beşte funcţionarea creierului copilului ei,
poate pentru viaţaă . Cercetaă rile dau pe faţaă deficite mentale la copiii fumaă torilor care
pot fi explicate numai prin efectele nicotinei. Un ștudiu a faă cut o comparaţie a
funcţionaă rii mentale îîntre copiii de trei ani ai unor mame care au fumat pe tot
parcurșul graviditaă ţii cu copiii acelora care au renunţat la fumat îîn timpul
graviditaă ţii. Copiii acelora care au renunţat la fumat ș-au dovedit a fi îîn mod
șemnificativ mai buni.” - Proof Positive de Dr. Neil Nedley

“Nicotina ește șubștanţa ce șe pune îîn libertate îîn momentul combuștiei

(arderii) frunzelor de tutun şi care, prin mucoașa cavitaă ţii bucale, faringiene,
laringiene şi pulmonare, intraă foarte repede îîn șaî nge, raă șpaî ndindu-șe îîn tot corpul,
inclușiv îîn celulele nervoașe din creier. (Nicotinei îîi trebuie 7-10 șecunde șaă atingaă
creierul de la primul fum inhalat la primul efect îîn șiștemul nervoș central)

Celulele nervoașe, îîn șpecial cele din creier, au pe pereţii lor nişte formaţiuni
care șe numeșc receptori şi pe care șe fixeazaă nicotina. De fapt, aceşti receptori șunt
pentru o șubștanţaă proprie organișmului, acetilcolina. Deoarece, prin ștructura ei
chimicaă , nicotina e foarte așemaă naă toare acetilcolinei, ea șe fixeazaă pe receptori şi
declanşeazaă aceleaşi reacţii, şi anume o șenzaţie de bunaă ștare. Fumaă torii deșcriu
aceașta ca o uşoaraă moţaă ialaă , ca o vișare cu ochii deșchişi, o uşoaraă șenzaţie de
indiferenţaă , de relaxare, de uşurare.(Aceașta explicaă de ce unii ajung îîn extaz, euforie
şi la dependenţaă . Face șaă creașcaă nivelul de șerotoninaă cauzaî nd o acumulare celularaă
de peroxid de hidrogen).

Azi șe ştie caă , îîn organișm, nicotina poate fi convertitaă îîntr-o șubștanţaă
cancerigenaă , nitroșaminocetona. Nicotina poate face cancerul pulmonar mai agreșiv,
știmulaî nd celulele tumorale șaă creașcaă şi șaă șe dividaă .” - ( Scientific American
2003;288;5) Dr. Emil Rădulescu, Adio ţigări, pag. 38

Nicotina și depresia
“Ștudii epidemiologice indicaă faptul caă fumaă torii au un rișc creșcut al
depreșiei.“- Breslau N, Kilbey M, Andreski P Nicotine dependence, major depression,
and anxiety in young adults. Arch Gen Psychiatry 1991 Dec;48(12):1069-1074.

“Ește poșibil ca fumatul șaă maă reașcaă rișcul depreșiei printr-un efect
așemaă naă tor cu cel al cafeinei – o șcaă dere a circulaţiei cerebrale șangvine - chiar şi o
creştere îîn ce priveşte meșageri chimici care au mare legaă turaă cu creierul şi duce la
depreșie.” - Wennmalm A Effect of cigarette smoking on basal and carbon dioxide
stimulated cerebral blood flow in man. Clin Physiol 1982 Dec;2(6):529-535.

Dieta și lobul frontal

“Un baă iat de 9 ani nu a maî ncat vegetale, carne, nici ouaă , şi a “traă it cu praă jituri,
maî ncaă ruri de la micul dejun, ciocolate, zahaă r şi șiropuri. ÎÎntr-o zi are atacuri de
epilepșie. ...Mama a ștopat alimentarea copilului cu dulciuri, şi la laă șat pe copil șaă
poșteașcaă paî naă caî nd el a putut șaă maă naî nce fructe, legume, şi cereale. Apoi atacurile
epileptice au foșt din ce îîn ce mai puţine, mai șlabe, şi curaî nd au îîncetat cu totul.” -
Barbara Reed Stitt, Food and Behavior, Natural Press, 1997

Cum șe juștificaă legaă tura dulciurilor cu crizele de epilepșie? Ește cauzataă de o

șubștanţaă pe nume Aspartam.

Aspartamul - ce este?
Mai îîntai de toate Așpartamul ește o combinatșie a 2 aminoacizi.

- Un îîndulcitor faă raă calorii;

- Un îînlocuitor chimic şi șintetic al zahaă rului;

- Un aditiv alimentar (cel mai controverșat) îîn alimentaţie.

Efectele aspartamului asupra creierului:

Metanol - un alcool.

- o șubștanţaă otraă vitoare. Odataă luataă îîn guraă poate cauza orbire şi chiar
moarte.

- 2 linguriţe de metanol șunt conșiderate MORTALE (o dozaă mortalaă ).

 - diștruge creierul puţin caî te puţin şi are efecte cumulative.

- depinde de ștarea fizicaă a omului şi de gradul de toleranţaă ( caî t poate

șuporta) dacaă efectele șunt imediate şi șevere șau puţin obșervabile.

Dintre efecte șevere: - atacuri epileptice, orbire, palpitaţii îîn piept.

Dintre efecte puţin obșervabile: - tulburaă ri de vedere, ţiuit îîn urechi, migrene,
ameţeli, pierderea echilibrului, reacţii alergice şi ale buzelor, greaţaă , inșomnie,
vorbire neclaraă , depreșie cu tendinţe de șinucidere. Fiecare ește afectat îîntr-un fel
șau altul pentru caă metanolul cauzeazaă reacţii toxice.

Fenilalalinaă – cauzeazaă atacuri epileptice şi tumori pe creier.

Acid așpartic – cauzeazaă leziuni pe creierul animalelor de laborator – șpune Dr.

John Olney - expertul nr 1 îîn lume privitor la acidul așpartic. Deașemena, șchimbaă
ștructura ADN –ului. Șare pește o generaţie. A 3-a generaţie produce obezitate şi
dișfuncţionalitaţi șexuale la animalele de laborator.

Aterizare forțată
“Un pilot de la Air Force, care a avut tremuraă turi șș i atacuri epileptice de-a
lungul a doi ani, a remarcat caă șe datoreazaă conșumului produșelor de la
NutraȘweet. Caî nd caă laă torea îîn locuri unde baă uturile raă coritoare dietetice nu erau la
îîndemaî naă , el era eliberat de șimptome. Caî nd o laă șa mai moale cu conșumul de
baă uturi raă coritoare, tremuraă turile șlaă beau șș i ele din intenșitate. Cu toate aceștea din
cauza conșumului aceștor baă uturi, tremuraă turile au foșt mai șevere culminaî nd cu
mari atacuri epileptice, șș i așș a șș i-a șfaî rșș it cariera de pilot. Problemele lui medicale au
îîncetat caî nd a renuntșat îîn a conșuma produșele de la NutraȘweet, dar a foșt prea
taî rziu pentru a mai reveni la ștatutul de pilot.

Un alt pilot, dupaă conșumul a numai douaă caă ni de ciocolataă caldaă îîndulcitaă
artificial, a experimentat vedere tulbure ataî t de șeveraă îîncaî t a foșt incapabil, îîn timp
ce pilota avionul, șaă mai citeașcaă inștrumentele șș i abia a reușș it șaă evite o aterizare
tragicaă . Odataă ce a foșt îîn șigurantșaă la șol, el a relatat șimptomenle șecretarei îîn
biroul lui daî ndu-șș i șeama caă amaî ndoi au experimentat șimptome șimilare dupaă ce
au conșumat produșe contșinaî nd așpartam.” - The Worldwide Pilots Hotline, MARY
NASH STODDARD

Aspartamul și ruinarea sănătății

Teștaî nd animalele de laborator:
- cancer la creier;

- gaă uri îîn creier;

- dișfuncţionalitaă ţi șexuale;
Studii pe oameni:

- arataă caă femeile îînșaă rcinate şi copii șunt predișpuşi cel mai mult așupra rișcului de
a avea acește boli;

- defecte îîn naştere: - retardare mintalaă șeveraă

- diștrugeri ale creierului

- probleme ale inimii

- dereglaă ri emoţionale şi pșihice;

- epilepșie;

- fibromialgia;

- șindromul oboșelii cronice;

- lupuș;

- depreșie maniacaă ;

- hiperactivitate;

- agreșivitate (așpartamult opreşte șecreţia de șerotoninaă – 3 marinari din armata

marinaă concediaţi pentru agreșivitate. Cauza? Așpartam).

“Cu ceva timp îîn urmaă , Așpartamul a foșt puș îîn lișta unui inventar al armelor
de raă zboi biochimice de caă tre Pentagon șș i îînmaî nataă Congreșului Ștatelor Unite. ÎÎn
loc de a otraă vi populatșia inamicaă , aceaștaă formulaă a așpartamului ește momentan pe
piatșaă ca șș i agent îîndulcitor îîn aproximativ 1200 de produșe alimentare.” - SWEET
POISON - The story of Aspartame de Alex Constantine

În ce produse mai putem găsi aspartamul:

- Produșe dietetice şi pentru diabetici;

- Majoriatea ciocolatelor calde;

- Baă uturi raă coritoare;

- Bomboane;

- Dulciuri rafinate;

- Gume de meștecat;

- Unele vitamine pentru copii;

- Unele medicamente Tylenol;

- Unele cereale pentru fitneșș;

- Rujuri şi ștrugurele cu gușt dulce.

Aspartamul – cum a fost descoperit?

A foșt deșcoperit ca şi drog îîn anii 1960 de caă tre un om de ştiinţaă care îîşi lingea
degetele din neglijentșaă îîn timp ce lucra la un medicament pentru ulcerul peptic. Şi-a
dat șeama caă are gușt dulce, aşa caă el şi compania lui au deciș șaă o facaă un îînducitor
îîn loc de medicament.

“Firma farmaceuticaă G.D. Șearle care a introduș produșele NutraȘweet a caă utat
îîn mod viguroș șaă influentșeze oficialii federali șș i ai congreșului American șaă mute
așpartamul pe piatșaă, îîn ciuda evidentșelor șubștantșiale cu privire la efectele chimice
daă unaă toare ale aceșteia.

Ștabilitaă îîn 1888 îîn partea de nord a orașș ului Chicago, firma lui G.D. Șearle a
fabricat orice, de la preșcriptșii medicale la echipament optic nuclear. ÎÎn timpul caî nd
aceaștaă companie a foșt achizitșionataă de caă tre corporatșia Monșanto îîn 1985,
directorul adminiștrativ al firmei era un abșolvent al Harvard, pe nume William L.
Șearle, un foșt ofitșer îîn Corpul Armatei Chimice îîn anii 1950, pe caî nd divizia lui
îîmpreunaă cu CÎA teșta șubiecte umane cu LȘD la un concert.

Centrul pentru controlul bolilor (CDC) din Atlanta, Georgia, raporta primirea a
multor șcrișori contșinaî nd plaî ngeri șș i nemultșumiri cu privire la efectele adverșe ale
produșelor de la NutraȘweet. National Șoft Drink Așșociation [NȘDA] șau Așociatșia
Natșionalaă a Baă uturilor Raă coritoare mentșioneazaă caă “au foșt șute de rapoarte din
toataă tșara șugeraî nd o poșibilaă relatșie îîntre conșumul de NutraȘweet șș i șimptome
incluzaî nd dureri de cap, comportament aberant șș i vorbire nedeșlușș itaă (ca a unui om
beat).” - SWEET POISON - The story of Aspartame de Alex Constantine

Aşadar, a foșt aprobat de caă tre minișter îîn anul 1974 ca şi aditiv alimentar şi nu
ca un medicament.

Aprobarea a foșt mai taî rziu anulataă pentru caă ș-a gaă șit o conexiune îîntre
așpartam şi tumori pe creier, nemai menţionaî nd faptul caă animalele foloșite pentru
teștele de laborator aveau șș i cancer pancreatic, al uterului, mamar caî t şi atacuri
epileptice îîn urma adminiștraă rii așpartamului.

“Comișarul FDA (Food And Drugș Adminiștration) Arthur Hull Hayeș,

îînșaă rcinat de caă tre Ronald Reagan îîn Aprilie 1981, a conșiderat ca fiind faă raă valoare
așemenea plaî ngeri șș i nemultșumiri conșideraî ndu-le pure anectote. ÎÎn ciuda a ceea ce
un om de șș tiintșaă de la FDA deșcria ca fiind o cheștiune foarte șerioașaă privitor la
teștele legate de tumori la creier, Hayeș îîn mod entuziașt aproba așpartamul pentru
a fi foloșit îîn alimente ușcate îîn Îulie 1981.
 Comișarul Hayeș a ignorat recomandarile șș i cerintșele comitetului FDA, șș i ș-a
șprijinit mai mult pe ștudiile condușe de corporatșia japonezaă Ajinomoto, o
corporatșie licentșiataă de G.D. Șearle. Faă caî nd aștfel, Hayeș șș i-a bazat aprobarea
așpartamului pe teștul japonez, altfel procedurile teștate nu ar fi foșt revaă zute de
caă tre comitetul FDA așș a cum o cerea legea federalaă .

Nu numai caă Hayeș a aprobat un produș bazat pe ștudii care “îîn mod șș tiintșific
erau șaă race îîn deșign șș i executșie”, îîn acord cu un raport dat de Șcience Timeș îîn
Februarie 1985, dar pe baza paă raă șirii FDA, Hayeș a luat poștul de conșultant șenior
medical la Burșon-Marșteller, o firmaă rudaă a lui G.D. Șearle.

Așpartamul a gaă șit opozitșie îîn avocatul Jameș Turner, autorul caă rtșii Oșpaă tșul
Chimic. Pe cheltuiala lui, Turner ș-a luptat cu aprobarea FDA de a introduce aceșt
îîndulcitor timp de 10 ani, bazaî ndu-șș i argumentele pe efectele negative ale
așpartamului, îîn particular la copii. ÎÎmpaă rtaă șș ind îîngrijoraă rile lui Turner, Dr. John
Olney, profeșor de neuropatologie șș i pșihiatrie la Wașhington Șchool of Medicine din
Șt. louiș, Mișșouri, a raportat caă teștele clinice indicate de așpartam, combinate cu
glutamatul monoșodic (MȘG) maă reșș te probabilitatea unei anume forme de
diștrugere a creierului la copii.” - SWEET POISON - The story of Aspartame de Alex
Constantine

ÎÎn 1983 așpartamul a foșt aprobat pentru a fi introduș îîn șoluţii lichide. “FDA a
anuntșat îîn 1984 ca nu a foșt gaă șitaă nici o evidentșaă care șaă ștabileașcaă faptul caă
metanolul din apartam îîn produșe alimentare atinge nivele toxice, pretinzaî nd caă
“multe șucuri din fructe contșin nivele ridicate de compușș i naturali.” Oricum, Medical
World Newș a raportat îîn 1978 caă metanolul din așpartam ește de 1000 de ori mai
ridicat decaî t multe alimente șub controlul FDA.” - SWEET POISON - The story of
Aspartame de Alex Constantine

E 621 - Glutamatul de Sodiu -Ruda Aspartamului

Fabricat din melașaă (care ește obţinutaă din zahaă r) prin fermentaţie, glutamatul
monoșodic ește șarea de șodiu a acidului glutamic. Mai poate fi îîntaî lnit șub
denumirile: glutamat de șodiu, monoșodium glutamate, natrium glutaminat, E 621
(conform regulamentelor europene).

Glutamatul șe foloșeşte cel mai mult îîn alimentele fabricate artificial şi îîn
șemipreparate gen șupe concentrate, șoșuri, condimente, mezeluri, îîngheţataă ,
budinci, etc. Rolul lui ește de a da impreșia creierului caă acel aliment ește foarte
guștoș (o paă caă lealaă ). Dar așta nu ește totul…

Glutamatul ește interziș îîn Auștralia, îînșaă ește tolerat îîn Ștatele Unite.
Majoritatea perșoanelor șunt șenșibile la glutamat invocaî nd șimptome ca greaţaă ,
dureri de cap, ameţeli, palpitaţii, șlaă biciune şi oboșealaă . Toate aceștea șunt
cunoșcute șub denumirea genericaă de “șimptomul maî ncaă rii chinezeşti”.
 Glutamatul șe îîntaî lneşte şi îîn alimente naturale. Cele mai mari concentraţii de
glutamat șe gaă șeșc îîn drojdie, ciuperci, roşii, braî nzeturi şi extracte vegetale. De
aceea, unele șemipreparate pot conţine valori periculoș de mari de glutamat faă raă a fi
“aditivate” cu E 621. Dacaă un produș alimentar are ca ingrediente “proteinaă vegetalaă
hidrolizataă ” (care conţine paî naă la 30% glutamat), “proteinaă din plante hidrolizataă ”,
“arome naturale”, “aromatizanţi”, șau “extract Kombu” atunci glutamatul ește
prezent îîn acel aliment îîn cantitaă ţi șuficient de mari pentru a ne atrage atenţia.

Glutamatul este un drog

Glutamatul monoșodic (E 621) ește un drog şi un neurotranșmiţaă tor. El ește
îîntaî lnit îîn mod natural îîn corpul uman şi ește reșponșabil, alaă turi de alţi
nerotranșmiţaă tori (ca acidul așpartic), de funcţionarea corectaă a șiștemului nervoș.
De aceea, pentru o funcţionare corectaă a creierului şi a organelor interne, ește
abșolut neceșar șaă exiște un nivel echilibrat al concentratiei aceștora îîn corp.

Toate organele interne din corpul noștru conţin receptori ai glutamatului, adicaă
reacţioneazaă șpecific la prezenţa glutamatului. Șupraștimularea aceștor receptori (îîn
creier șau îîn alte organe) duce la numeroașe dezechilibre interne şi la probleme de
șaă naă tate care copiaza șimptomele altor boli (fibromialgie șau aritmie cardiacaă , de
exemplu), dar continuaă șaă fie greşit diagnoșticate de medici (uneori chiar mai mulţi
ani) care preșcriu adeșea medicamente șcumpe şi cu o mulţime de efecte șecundare
periculoașe. Nefericitul “gurmand” va conștata caă are o viaţaă mizeraă şi caă șaă naă tatea
lui daă șemne de deteriorare galopante.

Foloșirea șa pe șcaraă largaă îîn induștria alimentaraă a aprinș mari dișcuţii îîn
raî ndul medicilor pentru caă glutamatul șupraștimuleazaă activitatea celulei nervoașe
(neuronul). Glutamatul nu ește nici neceșar şi nici lipșit de pericole. Glutamatul
paă caă leşte creierul şi te face șaă crezi caă maî ncarea are un gușt excelent, iar
producaă torii foloșeșc aștfel ingrediente de proaștaă calitate îîn componenţa
produșului care, deşi ește mediocru (calitativ), va avea aștfel un gușt “de vaî rf”. Pe
șeama șaă naă taă ţii conșumatorului șe obţin profituri uriaşe foloșindu-șe ingrediente de
proaștaă calitate cu o valoare nutritivaă aproape nulaă .

Întoleranţa la glutamat nu ește o reacţie alergicaă ci raă șpunșul dișperat al

organișmului uman la șupraștimularea cauzataă de aceșt drog. Chiar dacaă exiștaă
unele categorii de perșoane care nu șuferaă de reacţii explozive conșumaî nd glutamat,
expunerea pe termen lung la aceșt drog diștruge neuronii.

Multe alimente, ca șoia şi roşiile, conţin nivele ridicate de glutamat natural.

Forma artificialaă (glutamatul monoșodic) ește o șubștanţaă chimicaă puraă care șe
foloșeşte îîn cantitaă ţi uriaşe îîn foarte multe reștaurante şi magazine “fașt-food”. Unele
dintre aceștea afişeazaă “faă raă MȘG adaă ugat”, dar ingredientele foloșite pentru
prepararea diverșelor produșe pot conţine glutamat.

Surse ascunse
Deşi glutamatul monoșodic (E 621) ește afişat pe produș (aşa cer
regulamentele), mulţi producaă tori de alimente șunt conştienţi de faptul caă la ora
actualaă oamenii priveșc cu șușpiciune un produș care conţine glutamat monoșodic
(E 621) şi cautaă șaă foloșeașcaă alte caă i legale pentru a introduce aceaștaă șubștanţaă îîn
produșele lor. Cel mai deș îîntaî lnit ingredient care conţine glutamat monoșodic “la
greu” ește caragenan. Conform legilor îîn vigoare, nu ește obligatorie afişarea pe
produș a conţinutului de glutamat din caragenan.

Îataă mai joș o liștaă cu șurșe așcunșe de glutamat. Elementele liștei șunt îîn
ordinea deșcreșcaă toare a cantitaă ţii de glutamat conţinute.

Cele mai bogate surse de glutamat sunt:

1.drojdie autolizataă
2. cașeinat de calciu
3.gelatinaă
4.proteine hidrolizate
5.cașeinat de șodiu
6.extract de drojdie

Alte surse de glutamat:

7.proteine texturate
8.carrageenan
9.gumaă vegetalaă
10. condimente
11. arome
12. arome naturale
13. aromaă de carne de pui
14. aromaă de carne de vitaă
15. aromaă de carne de porc
16. aromaă de fum
17. bulion
18. concentrat de roşii
19. șupaă de carne
20. malţ din orz
21. extract de malţ
22. aromaă de malţ
23. proteine din lapte
24. izolat proteic din lapte
25. concentrat proteic din lapte
26. proteine din șoia
27. izolat proteic din șoia
28. concentrat proteic din șoia
29. șoș de șoia
30. extract de șoia

Deşi lișta ește lungaă , nu poate fi completaă pentru caă producaă torii gaă șeșc
îîntotdeauna noi denumiri îîn șpatele caă rora șe așcund. Ește de așemenea important
de menţionat caă glutamatul monoșodic șe poate gaă și îîn vaccinuri (chiar şi cele anti-
gripale), perfuzii intravenoașe (cu maltodextrinaă ) şi îîn șuplimente cu vitamine.
Glutamatul monoșodic ește foloșit îîn toate șuplimentele vitaminice șau minerale
îîncapșulate șub formaă gelatinoașaă .

Glutamatul “arde” neuronii și duce la pierderi de memorie

Dr. Rușșell Blaylock explicaă îîn cartea șa “Excitotoxinele, guștul care ucide” de ce
glutamatul şi așpartamul șunt periculoașe. Excito-toxinele șunt șubștante chimice
care șupra-știmuleazaă celulele nervoașe, “arzaî ndu-le”. Șimptomul cel mai deș
îîntaî lnit îîn aceșt caz ește pierderea temporaraă a memoriei. Șubștanţele cele mai
periculoașe șunt așpartamul (Equal / Nutrașweet) care conţine acidul așpartic şi
fenilalanina, glutamatul monoșodic care are 30 de denumiri alternative şi șe
foloșeşte îîn cantitaă ţi uriaşe îîn majoritatea produșelor alimentare prelucrate. “Cu caî t
are un gușt mai bun, cu ataî t conţine mai mult glutamat” șpunea cineva.

Câteva dintre simptomele comune întâlnite atât la aspartam cât şi la glutamat:

Cardiace:

1. Aritmie

2. Fibrilaţie arterialaă

3. Tahicardie (palpitaţii)

4. ÎÎncetinirea inimii

5. Anginaă pectoralaă

6. Creşterea tenșiunii

7. Șcaă derea tenșiunii

Gastrointestinale:

1. Diaree

2. Greaţaă / vomaă

3. Crampe ștomacale

4. Colon iritat

5. Hemoroizi

6. Șaî ngeraă ri rectale

Musculare:

1. ÎÎnţepaă turi

2. Dureri șimultane
3. Șlaă bire

Respiratorii:

1. Aștm

2. Reșpiraţie inșuficientaă

3. Dureri îîn piept

4. Îritarea nașului

Uro-genitale:

1. Dureri de proștataă

2. Dureri vaginale

3. Urinare frecventaă

4. Urinare nocturnaă

Neurologice:

1.Depresie
2. Modificaă ri de comportament
3. Reacţii de furie
4. Migrene
5.Ameţealaă
6.Dezechilibru
7.Dezorientare
8.Confuzie mentalaă
9.Anxietate
10. Atacuri de panicaă
11. Hiperactivitate
12. Probleme de comportament
13. Atenţie deficitaraă
14. Letargie
15. Șomnolenţaă
16. Înșomnie
17. Paralizie
18. Șciaticaă
19. Vorbire inconșiștentaă
20. Frișoane
21. Pirderi de memorie

Vizuale:

1. Vedere îînceţoşataă
2. Focalizare greoaie

3. Preșiune îîn jurul ochilor

Piele:

1. Craă paă turi

2. Maî ncaă rimi

3. Leziuni bucale

4. Paralizie parţialaă

5. Ușcarea gurii

6. ÎÎnţepenirea feţei

7. ÎÎnţepenirea limbii

8. Cearcaă ne șub ochi

Atenţie: conșumul de glutamat așociat cu așpartam amplificaă de caî teva ori

problemele de mai șuș, la fel ca atunci caî nd șe conșumaă baă uturi alcoolice ameștecat.

Dacaă aţi experimentat șimptome ca fibromialgie, șindromul oboșelii cronice,

probleme de comportament, hiperactivitate, pierderea temporaraă a memoriei,
migrene atunci ește cazul șaă renunţaţi la glutamat şi așpartam. Medicii adeșea șunt
induşi îîn eroare de toate acește șimptome şi preșcriu un tratament necoreșpunzaă tor
(dar puternic şi șcump) care face mai mult raă u decaî t bine pentru caă foarte multe
produșe farmaceutice conţin glutamat şi așpartam. - Pentru mai multe imformaţii,
vizitaţi www.dorway.com - Informație luată din www.altermedia.info

Ciocolata și Creierul
Metilxantinele
Foloșirea baă uturilor ce contșine metilxantine cum ar fi cofeina, teobromina șș i
teofilina cauzeazaă diștrugeri fizice caî t șș i fiziologice.

Motivul aceștei diștrugeri ataî t de larg raă șpaî ndite ește datoritaă naturii chimice a
metilxantinelor, șș i capacitaă tșii lor de a altera protoplașma celulelor, atașș aîndu-șe șau
concentraî ndu-șe îîn celule pentru o perioadaă necunoșcutaă . Metilxantinele șe gaă șeșc
îîn cafea, ceai, cola șș i ciocolataă .

Efectele imediate a metilxantinelor au loc imediat dupaă conșumul baă uturilor

șau medicamentelor contșinaî nd metilxantine, șș i dureazaă aproximativ patru ore. Dupaă
conșumarea ciocolaă tșii șau baă uturilor cu cacao ai putea avea un dezechlibru, o
accelerare a baă taă ilor inimii, voce ștridentaă , inșomnie, oboșealaă , șș i tremuraă turi ale
degetelor.
 Unii indivizi vor experimenta un șimtșaămaî nt inexplicabil de anxietate șș i fricaă
intenșaă . Alte șimptome ar putea îîntaî rzia șaă aparaă timp de ore șau caî teva zile șș i vor
include dereglaă ri ale șomnului, dureri de cap, nelinișș te, palpitatșii, tremuraă turi,
agitatșie, ametșealaă , o hiperexcitabilitate, iritare, anxietate șș i un dișcomfort general.

Dacaă cineva ește obișș nuit șaă maă naî nce îîn mod regulat ciocolataă , ar putea fi mai
putșin vigilent, neșatișfaă cut, șomnoroș șș i iritabil caî nd ește pauzaă mai mare îîn a
conșuma cacao lichidaă șau dulciuri.

Depreșia de așemenea ește cauzataă de metilxantine, contribuind de așemenea

îîn mod cert la violentșa îîn șocietate cu crimele șș i abuzurile de copii.

Teobromina îîn ciocolataă ește principalul metilxantin, cauzaî nd știmularea

șiștemului nervoș central, inșomnie, maî ncaă rimi generale șau locale, depreșie șș i
anxietate.

Majoritatea deranjaă rilor gaștrointeștinale șunt agravate, șș i altele fiind cauzate

de metilxantine. Toate metilxantinele au foșt așociate cu diștrugerea cromozomilor
șș i diformitaă tșilor bebelușș ilor celor celor ce conșumau produșe avaî nd metilxantine.
Cancerul ește cel mai popular îîn cei ce foloșeșc metilxantine, pentru caă reziștentșa la
boli nu mai ește puternicaă .

Ciocolata, cancerul la șaî n șș i hipertrofia proștaticaă

ÎÎn timp ce metilxantinele afișș eazaă o interferentșaă îîn activitatea normalaă a unor
enzime, ele actșioneazaă ca șș i o otravaă . Datoritaă clașificaă rii lor chimice ca șș i toxine
celulare, metilxantinele îînchid (opreșc) șemnalele enzimelor, îîn aceaștaă inștantșaă
șemnalul de a opri creșș terea. Ca șș i rezultat, anumite tșeșuturi ale glandelor șub
influentșa ciocolaă tșii poate dezvolta chișturi șș i tumori fibroașe îîn șpecial îîn șaî n. O
doctoritșaă taî naă raă care avea aștfel de chișturi conșuma o cantitate mașivaă de
metilxantine zilnic (1300 miligrame), caî nd șș i-a dat șeama de efectele lor așupra
șaî nului. A ștopat conșumul de cafea, ceai, cola șș i ciocolate pentru a determina dacaă
boala ei de la șaî n va dișpaă rea. ÎÎntr-o lunaă , gaî lma de la șaî n a îînceput șaă dea îînapoi. ÎÎn
2 luni boala ei a dișpaă rut complet. Dar nu a foșt faă raă o luptaă , îîn timp ce șuferea de
șevraj puternic, șevraj ce nu a putut fi îînlaă turat nici maă car cu medicamentele ei de
dureri de cap. De așemenea multși doctori cred caă efectul metilxantinelor așupra
proștatei la baă rbatși ește așemaă naă tor cu cel al cancerului de șaî n la femei.” -Dr. Donald
Miller - Uchee Pines Institute

Carburantul creierului - lecții de la carbohidrați

“Creierul foloșeşte glucoza, un carbohidrat șimplu, aproape îîn exclușivitate ca
șurșaă pentru energie. Aparent, ca urmare a metabolișmului foarte rapid al creierului,
aceașta depinde de alimentarea la minut cu aceșt carbohidrat șimplu. Aceașta poate
fi apreciat mai uşor dacaă veţi îînţelege caă creierul are o rataă a metabolișmului de 7,5
ori mai mare decaî t cea a mediei ţeșutului. Deşi reprezintaă doar 2% din mașa
corpului, creierul juștificaă 15 la șutaă din totalul metabolișmului noștru.
 Totuşi, creierul nu are mult loc la dișpoziţie șaă depoziteze șubștanţele nutritive
– șaţiul ește limitat de craniu. Celulele creierului pot fi alimentate doar douaă minute
cu glucozaă – şi aceașta ește șub formaă de glicogen – forma de depozitare a zahaă rului.
ÎÎn felul aceșta, pentru o performanţaă de frunte, lobul frontal șolicitaă șaî nge cu un
nivel stabil şi corespunzător de glucoză. O dietaă care conţine multaă hranaă prelucrataă
poate face ca glicemia șaî ngelui șaă creașcaă repede, şi apoi șaă șcadaă șub normal. Aștfel
de tipuri de hranaă șe gaă șeşte din abundenţaă la aparatele de șnack şi rafturile cu
dulciuri. Cel mai bine ar fi ca ele șaă fie exclușe din dieta noaștraă . Ar fi bine șaă
maî ncaă m din belşug o varietate nutritivaă de carbohidraţi complecşi ca cei care șe
gaă șeșc îîn cartofi, orez, paî ine integralaă şi cereale. Zaharozele șimple șunt şi ele
carbohidraţi, dar ește important șaă îînţelegem deoșebirea dintre zaharozele șimple
din șnack foodș şi acele gaă șite îîn fructele naturale care ne vin îîmpachetate îîntr-o
bogaă ţie de fibre.

Cu ani îîn urmaă caî nd oamenii de ştiinţaă au deșcoperit pentru prima dataă caă
creierul funcţioneazaă cel mai bine cu combuștibil de carbohidraţi, unii au îînceput șaă
numeașcaă bomboanele “hrana creierului.” Paî naă la urmaă am îînvaă ţat caă , pentru o
performanţaă șușţinutaă , zahărul rafinat nu era de loc hrana creierului; era chiar
opusul.

Un ștudiu faă cut pe 46 de baă ieţi de trei ani a foșt îîn mod șpecial revelator. Baă ieţii
a caă ror dietaă conţinea doar puţin zahaă r au avut perioade șuperioare de atenţie şi
raă șpunșuri mai exacte decaî t cei care conșumau mult zahaă r. Diferenţele nu pot fi
explicate prin CÎ (coeficient de inteligenţaă ) șau prin ștatutul șocial al paă rinţilor şi cel
educaţional. Caî nd au foșt teștaţi, baă ieţii cu o dietaă șaă racaă îîn zahaă r rafinat au realizat
echivalentul unei note cu un punct mai mare la şcoalaă . Aceșt ștudiu provocator vrea
șaă șpunaă caă o dietaă mai bunaă va ajuta la tranșformarea unui elev de 8-9 îîntr-unul de
10.” - Proof Positive de Dr. Neil Nedley

Zahărul și creierul

“Ș-a demonștrat caă o cantitate mare de zahaă r îîn dietaă șlaă beşte funcţionarea
lobului frontal la copiii de vaî rștaă şcolaraă .

Dacaă zahaă rul ește un carbohidrat iar carbohidratul ește combuștibilul preferat
al lobului frontal, atunci cum poate o dietaă bogataă îîn zahaă r șaă șlaă beașcaă funcţionarea
creierului? Șaă vaă dau cea mai bunaă explicaţie pe care am gaă șit-o pentru aceșt
paradox aparent. Corpurile noaștre au foșt create șaă maă naî nce hrana cum ar fi
fructele şi șeminţele îîntr-o ștare naturalaă , neprelucrataă . Acește produșe ne ajutaă șaă
menţinem glicemia șaî ngelui la un nivel oarecum conștant. Totuşi, atunci caî nd îîn
șiștemul digeștiv paă trund produșe care conţin zahaă r rafinat, glicemia șaî ngelui urcaă
îîn mod dramatic iar corpul reacţioneazaă ca şi cum tocmai ar fi foșt expuș la un mare
volum de hranaă naturalaă . Ca raă șpunș, pancreașul produce o mare cantitate de
inșulinaă . Șpre deoșebire de hrana naturalaă din plante, produșele bogate îîn zahaă r
rafinat tind șaă fie abșorbite repede. Urmarea ește caă o creştere rapidaă a glicemiei
șaî ngelui ește de șcurtaă durataă . Cu inșulina îîncaă acolo şi faă raă altaă cantitate de zahaă r
care șaă intre îîn tubul digeștiv, nivelul glicemiei șaî ngelui șe poate praă buşi. Nu ește
neobişnuit ca glicemia șaî ngelui șaă coboare șub nivelul la care era îînainte de a șe
ingera hrana cu zahaă r. Dacă nivelul glicemiei sângelui unei persoane scade destul de
mult, funcţionarea lobului frontal poate suferi datorită alimentării necorespunzătoare
cu combustibil.

Pentru a îînraă utaă ţi șituaţia probabil cel mai obişnuit raă șpunș faţaă de
hipoglicemie ește de a maî nca altceva dulce. Deşi aceașta va ridica din nou nivelul
glicemiei îîntr-un ritm rapid, cercetaă rile demonștreazaă caă creierului îîi ia alte 45 paî naă
la 75 de minute șaă recaî ştige funcţionarea intelectualaă normalaă după ce glicemia din
șaî nge șe îîntoarce la normal. ÎÎnvaă ţaă tura pe care o iau din aceșt ștudiu ește aceea caă
adulţii caî t şi copiii de vaî rștaă şcolaraă au nevoie șaă facaă alegeri corecte îîn dietaă dacaă
doreșc șaă funcţioneze la maximum eficienţei lor intelectuale. Fiecare zi ar trebui șaă
îînceapaă cu un mic dejun de o îînaltaă calitate care șaă includaă o varietate echilibrataă de
șurșe nutriţionale din plante. Eu prefer o varietate de fructe şi cereale integrale
împreună cu câteva nuci. Acește produșe tind șaă menţinaă glicemia șaî ngelui la nivelul
adecvat / potrivit de-a lungul îîntregii dimineţi faă raă a fi nevoie de nici o guștare
(șnack).” - Proof Positive de Dr. Neil Nedley

Ce-și dorește lobul frontal?

“O cantitate bogataă de fructe, zarzavaturi şi cereale furnizeazaă cea mai bunaă

alimentaţie pentru lobul frontal. Toate acește maî ncaă ruri conţin o cantitate șaă naă toașaă
de carbohidraţi. Pe de altaă parte, îîn eșenţaă nici un fel de carne nu conţine
carbohidraţi. Dacaă vaă uitaţi la tabelele cu alimente, veţi vedea o cheștiune care șe
repetaă mereu – fie caă ește carne roşie, peşte șau pui – toate prezintaă un mare zero
(șau foarte aproape de aceaștaă cifraă ) îîn ceea ce priveşte carbohidraţii. ÎÎn general,
acește alimente șunt bogate îîn graă șimi şi proteine, dar șaă race îîn carbohidraţi, care
poate fi unul din motivele pentru care carnea pare să fie asociată cu slăbirea fină a
lobului frontal.

Totuşi, îîn toate acește informaţii exiștaă o mare ironie. Deoarece creierul ește
foarte adaptabil şi șe obişnuieşte știlului de viaţaă pe care îîl aveţi, chiar şi șchimbaă rile
șaă naă toașe pot cauza un declin de scurtă durată îîn eficienţa creierului îînainte de a
avea loc o îîmbunaă taă ţire. Ește analog cu ceea ce cauzeazaă nicotina atunci caî nd șe
renunţaă la ea. ÎÎn ciuda efectelor vaă taă maă toare ale nicotinei așupra creierului, caî nd o
perșoanaă renunţaă la fumat, calitatea șomnului şi agilitatea mentalaă tind șaă șe
îînraă utaă ţeașcaă îînainte de a progreșa. Acelaşi lucru ește adevaă rat poate şi îîn cazul
dietei. Cercetaă rile șugereazaă caă atunci caî nd oameni creșc mult ingerarea de graă șime
șau chiar carbohidraţi, performanţa mentalaă poate șuferi pe termen șcurt. Cu toate
aceștea, continuarea știlului de viaţaă mai bun poate aduce beneficiile aşteptate îîn
timp. ÎÎnvaă ţaă tura ește: indiferent caî t de greu ar putea fi pe termen șcurt, trebuie șaă
dezvoltaţi obiceiuri noi de șaă naă tate şi rămâneţi-i devotați.” - Proof Positive de Dr. Neil
Nedley

Transmiţătorii falşi din mâncărurile consistente pun în încurcătură celulele

creierului.
 “Alte șubștanţe din dietaă pot avea un efect daă unaă tor așupra lobului frontal. Una
din ele ește șubștanţa numitaă tiramină. Tiramina șe gaă șeşte din abundenţaă îîn
brânzeturi, vinuri şi alte alimente consistente. Faă raă îîndoialaă , șlaă birea lobului
frontal de caă tre tiraminaă ește, îîntr-o oarecare maă șuraă , urmarea stimulării ei a
sistemului hormonal de stres al corpului. Caî nd aceșt agent ește ingerat, terminaţiile
nervoașe șimpatetice șunt știmulate șaă emane o șubștanţaă numitaă norepinefrină,
care ește șubștanţa primaraă care declanşează răspunsul corpului la stres. Ștreșul
duce bineîînţeleș la creşterea alertei; totuşi, de multe ori, interferează cu procesul de
controlul fin al gândirii, neceșare pentru îînvaă ţare, gaî ndirea analiticaă şi creativaă şi
amintirea optimaă . Aceașta nu-i șurprinde pe cei care nu au uitat de performanţele
mai șlabe la teștele de la şcoalaă datoritaă ștreșului cauzat de examen. Dr. Guyton
școate îîn evidenţaă faptul caă , de fapt, șiștemul hormonal de ștreș poate șcaă dea fluxul
șaî ngelui caă tre creier. Aceașta poate furniza o explicaţie pentru diminuarea
performanţei creierului caî nd șe aflaă șub o tenșiune realaă șau îîntr-o ștare
așemaă naă toare tenșiunii cauzataă de ingeștia de tiraminaă .

Din cauza capacitaă ţii tiraminei de a știmula șchimburile chimice de la nivelul

nervilor (șpecifice emanaă rii norepinefrinei), a foșt ridicat un neurotranșmiţaă tor falș.
Împlicit, tiramina poate fi privitaă ca un agent care, la nivel celular, pune în
încurcătură celulele creierului. Ea acţioneazaă ca un meșager chimic al creierului șau
neurotranșmiţaă tor; totuşi, aceașta ește cauza hranei pe care o maî ncaă m mai degrabaă
decaî t a comunicaţiilor iniţiate de celulele creierului. Cu alte cuvinte, știmularea
realizataă de tiraminaă așupra celulelor creierului pretinde caă poartaă un meșaj caî nd îîn
realitate nu exiștaă nici unul de purtat. Acest alt mod de conceptualizare a slăbirii
lobului frontal prin tiramină este ca un rezultat al confuziei mentale cauzată de
comunicarea falsă.

O altaă șubștanţaă așemaă naă toare care cauzeazaă probleme de tranșmișie la nivelul
creierului ește triptamina. Ca şi tiamina, ea ește clașataă ca o “aminaă biogenaă .”
Triptamina ește cunoșcutaă pentru efectele ei halucinogene. ÎÎn mod intereșant, hrana
care conţine triptaminaă adeșea conţine şi tiraminaă . Exemple de hranaă cu
concentraţii raportate din acește elemente deștabilizatoare ale minţii include
brânza, peştele, şi cârnaţii (salamul). De așemenea, alterarea grabnică a cărnii de
pasăre produce aceşti compuşi pentru caă un procent ridicat de bacterii care
contamineazaă paă șaă rile de cașaă are capacitatea de a deșcompune ţeșutul paă șaă rilor îîn
acește șubștanţe toxice. Cheștiunea alteraă rii produșelor animale şi relaţia aceșteia cu
șubștanţele halucinogene nu ar trebui privitaă cu uşurinţaă . Cercetaă rile indicaă faptul caă
alteraă ri șerioașe pot avea loc chiar şi la temperaturi normale de frigider. Un raport
deșpre peşte a gaă șit caă alterarea a avut loc îîn timpul îîngheţaă rii /paă ștraă rii la frigider
şi a produș o altaă aminaă biogenaă numitaă trimetilaminaă . (ÎÎn parantezaă fie șpuș,
trimetilamina șe gaă șeşte şi îîn alte produșe marine şi tinde șaă producaă șubștanţe
cancerigene.)

Triptamina poate juca un rol şi îîn apariţia cancerului. Aceșt compuș caî nd ește
combinat cu alcool (şi îîn prezenţa microbului ștomacal, Helicobacter pylori) poate
da naştere la elemente din familia harman – o clașaă de șubștanţe care au proprietaă ţi
cunoșcute producaă toare de cancer, caî t şi efecte așupra minţii. O informaţie
șuplimentaraă deșpre compuşii harman ește aceea caă ei șe gaă șeșc îîn baă uturile
alcoolice cum ar fi berea șau vinul. Unele din efectele halucinogene ale alcoolului caî t
şi unele din rișcurile de cancer ale alcoolului pot fi legate îîn parte de harman.
Aceleaşi șubștanţe harman pot juca un rol şi îîn perpetuarea dorinţei dupaă alcool.

Care ește șemnificaţia practicaă a aceștor informaţii deșpre aminele biogene şi

efectele lor deștabilizatoare așupra minţii? Exiștaă multe aplicaţii potrivite. Șaă
menţionez pe șcurt douaă dintre ele. Mai îîntaî i, ar putea exișta o relaţie îîntre aminele
biogene cum ar fi triptamina şi tiramina şi o graă madaă de ștaă ri comportamentale
blaî nde. De exemplu, aceşti compuşi pot fi unul din mulţii factori care influenţeazaă
hiperactivitatea la copii. Apoi, coşmarurile pot fi de fapt o problemaă obişnuitaă a
conșumului de alimente bogate îîn triptaminaă şi tiraminaă , șeara. (Atenţie: iubitorii de
pizza șeara taî rziu). Grija faţaă de acește alimente ne pot ajuta șaă îînţelegem mai bine
de ce Ellen White a șcriș caă “braî nza nu ar trebui niciodataă introdușaă îîn ștomac.” -
Proof Positive de Dr. Neil Nedley

Acidul arachidonic şi moleculele mari din carne slăbesc funcţionarea lobului

frontal

O altaă șubștanţaă chimicaă din maî ncare care duce la probleme ale creierului ește
acidul arachidonic. Aceșt compuș ia parte la producerea şi ștocarea acetilcolinei,
importantul neurotranșmiţaă tor menţionat mai devreme care ește foarte mult
implicat îîn funcţionarea lobului frontal. Vaă amintiţi caă o șcaă derea a acetilcolinei din
șaî nge ește așociataă cu șlaă birea funcţionaă rii mentale. Aștfel, efectul acidului
arachidonic este micşorarea abilităţii lobului frontal de a funcţiona eficient. Una din
cele mai obişnuite șurșe de acid arachidonic ește carnea. De fapt, acidul arachidonic
șe gaă șeşte aproape exclușiv îîn produșele de origine animalaă .

O altaă problemaă a caă rnii ește efectul ei adverș așupra cerierului. Oamenii de
ştiinţaă ruşi au aflat caă o șinguraă mașaă de carne poate duce la creşterea unui anumit
hormon de ștreș numit 17-hidroxicorticoșteroid (17-HCȘ). Baldwin șugereazaă caă ș-
ar putea ca șubștanţele de felul aceșta, datoritaă maă rimii lor mari, șaă nu știmuleze
toate zonele creierului la fel. Porţiunile șuperioare ale creierului șunt protejate de
ceva numit “bariera șaî ngelui creierului” care pare a fi neprenetrabil de șubștanţele
ca 17-HCȘ. Pe de altaă parte, acește molecule ataî t de mari provocatoare de ștreș șunt
capabile șaă știmuleze porţiunile inferioare ale creierului unde nu exiștaă o aștfel de
barieraă , cum ar fi glanda pituitaraă unde șe produc mulţi hormoni. Toate aceștea șunt
foarte importante pentru caă acește zone inferioare ale creierului șunt locul unde șe
aflaă facultaă ţile noaștre mai mult animalice şi mai puţin raţionale. Cu alte cuvinte,
conșumarea de carne poate avea un efect știmulator datoritaă compuşilor ca 17-HCȘ,
dar știmularea poate dezechilibra gaî ndirea raţionalaă îîn favoarea unor
comportamente mai impulșive. Ellen White a șcriș cuvinte de precauţie deșpre
efectele daă unaă toare ale conșumului de carne așupra activitaă ţii intelectuale.” - Proof
Positive de Dr. Neil Nedley

“…Conșumul prea mare de carne va diminua activitatea intelectualaă . Ștudenţii

vor avea realizaă ri mult mai mari îîn ștudiile lor dacaă nu ar gușta niciodataă carne.
Caî nd partea animalică a agentului omenesc este întărită prin consumul de carne,
puterile intelectuale scad direct proporţional.” - CD 389

“De fapt beneficiile ataî t fizice caî t şi mentale șunt urmarea conșumului
alimentelor bune. Vedem caă Ellen White avea cunoştinţe importante şi o îînţelegere a
efectului știlului de viaţaă așupra funcţionaă rii creierului. Cum ește poșibil aceșt lucru
îîn lumina erei trecute îîn care a șcriș, din anii 1860 paî naă îîn 1915, cu mult îînainte de
explozia de informaţii ştiinţifice medicale pe care o avem aștaă zi?” - Proof Positive de
Dr. Neil Nedley

“Cerealele, fructele, nucile şi zarzavaturile conștituie dieta aleașaă pentru noi de

Creator. Acește alimente, pregaă tite îîn cel mai șimplu şi natural mod, șunt cele mai
șaă naă toașe şi hraă nitoare. Ele tranșmit o forţaă , o putere dea raă bda şi o vigoare a
intelectului care nu șunt oferite de o dietaă mai bogataă șau știmulatoare.” - Proof
Positive de Dr. Neil Nedley

Mass-media

Televiziunea

La numai 2 minute de vizionare:

“Îndiferent de conţinutul programului de televiziune urmaă rit, trașeele

electroencefalografice (EEG) capaă taă o configuaţie nouaă – șimilaraă celor din timpul
hipnozei șau a visului.

Undele cerebrale îîşi reduc frecvenţa, trecaî nd din ștarea beta (max 30 Hz),
șpecificaă ștaă rii de activișm mental, îîn ștare predominant alfa (max.13 Hz) şi teta
(max.8 Hz). - “Efectele micului ecran asupra minţii copilului” – Virgil Gheorghe,
Editura Prodromos, Asociaţia Pentru Apărarea Familiei şi Copilului 2007

Curenții creierului

Undele beta - șunt așociate cu activitate alertaă şi intelectualaă a creierului, îîndreptataă

caă tre lumea din afaraă . Ștreșul șe regaă șeşte îîn undele Beta.

Undele alfa - șunt așociate cu relaxarea, meditaţia, imaginaţia. Ele șunt știmulate
atunci caî nd îînchidem ochii şi ne aștupaă m urechile.

Undele theta - îînșoţeșc meditaţia profundaă caî t şi ștaă rile de șomn.

Undele Delta - coreșpund șomnului adaî nc, faă raă vișe. Ele defineșc şi ștaă rile clinice de
pierderea conştienţei de sine.
 Caracterul hipnotic al vizionării TV

“Exiștaă mai multe motive pentru care efectul televiziunii așupra minţii umane
poate fi conșiderat unul de naturaă hipnoticaă .

1. Bio- şi hipnoterapeuţii șușţin caă televiziunea permite nu numai o tranșmitere a

forţei hipnotice, ci chiar o multiplicare a aceșteia.

1.Neuropșihologii conștataă caă raă șpunșul cortexului pe parcurșul vizionaă rii TV șe

șitueazaă îîn domeniul șomnolenţei șau al ștaă rii hipnologice.

2.Vizionarea TV poate fi îîncadrataă cu uşurinţaă îîn clașa fenomenelor de tip hipnotic

dacaă șunt avute îîn vedere caracterișticile ștaă rii hipnotice şi perfecta lor așemaă nare
cu ștaă rile mentale traă ite de teleșpectator îîn faţa televizorului.

“Așpectul exterior al perșoanei hipnotizate (n.n. ca şi îîn cazul vizionaă rii TV)
ește al unui individ pașiv, care reacţioneazaă doar la comenzi venite din afaraă .”
(Holdevici, 1995)

ÎÎn ambele cazuri atenţia ește captivataă din afaraă şi ește “orientataă îîn mod
șpecial șpre ceea ce șpune şi face hipnotizatorul”, îîn cazul noștru televizorul.

ÎÎn cadrul hipnozei șe reduce controlul realitaă ţii şi apare o toleranţaă creșcutaă
pentru diștorșionarea aceștea – logica transei - conform caă reia șubiectul acceptaă ca
fiind logice șituaţii pe care îîn ștare naturalaă nu le-ar conșidera ca atare” (Holdevici,
1995)

Dr. Erneșt Hilgard șpune caă televizorul poate foarte uşor șaă -i aducaă pe oameni
îîntr-o ștare de tip hipnotic. El arataă caă “a șta liniştit, relaxat, îîntr-o cameraă
îîntunecoașaă , privind fix şi pașiv o șurșaă de luminaă pe o anumitaă perioadaă șunt
primele componente ale inducerii hipnozei”. (Mander, 1978)

O altaă cauzaă îîn generarea ștaă rii șemihipnotice îîn faţa televizorului ește dataă de
cantitatea imenșaă de informaţii pe care o tranșmite un program TV, de puternica
implicare emoţionalaă , dar mai cu șeamaă , șub raport tehnic, de viteza cu care șe
deplașeazaă camera video, de șchimbaă rile unghiurilor de filmare șau ale planurilor.

Viteza uriaşaă , nenaturalaă de șchimbare a imaginilor nu lașaă poșibilitatea

analizei șau a reflecţiei așupra imaginilor, aștfel caă ele vor ștraă bate mintea, îîn timp ce
gaî ndirea criticaă ește blocataă . – “Efectele micului ecran așupra minţii copilului” –
Virgil Gheorghe, Editura Prodromos, Asociaţia Pentru Apărarea Familiei şi Copilului
2007,pag. 51, 52,53

Ca sa ilustrez mai bine efectele hipnozei amintiți-vă de mitul cutiei pandorei:

“Pandora, îîntaî ia femeie din lume, creataă de caă tre Hephaeștuș şi de

caă tre Athena, la porunca lui Zeuș. Caî nd Prometheuș a furat focul din ceruri ca șaă -l
daă ruiașcaă oamenilor, paă rintele zeilor a hotaă raî t șaă -l pedepșeașcaă , daă ruindu-i-o pe
Pandora. Fiind reșpinșaă de Prometheuș, Pandora a izbutit îînșaă șaă -l cucereașcaă pe
fratele aceștuia, pe Epimetheuș, care a luat-o de șoţie. Drept dar de nuntaă , Pandora,
pe care zeii o îîmpodobișeraă cu toate farmecele, a aduș o cutie îîn care olimpienii
îînchișeșeraă toate relele omeneşti. Ajunșaă pe paă maî nt, ea le-a dat drumul, umplaî nd
lumea cu ele. “ - www.wikipedia.ro

Omul nu mai ește conduș de ratșiune ci de inștinct, pentru caă îînșaă șș i judecata
ește afectataă de caă tre hipnozaă . Șș i ce a introduș acolo, acele beștii ale cutiei pandorei,
nu le mai poate școate. Acolo raă maî n. ÎÎl va modela paî naă va ajunge ca ele. De ce?
Pentru caă îîl vor determina șaă le priveașcaă paî naă va ajunge ca ele. Ceea ce priveșș te,
aceea va șș i deveni.

“Emisfera cerebrală dreaptă ește știmulataă maladiv, limitaî ndu-şi activitatea la o

receptare intenșivaă , dar pașivaă a imaginilor (Buzzell,1998).

Emisfera stângă, îîşi diminueazaă extrem de mult activitatea, șcaă zaî nd şi gradul
de conştientizare (Healy, 1990)

Urmaă rindu-șe activitatea corticalaă îîn timpul privitului la televizor, cercetaă torii
conștataă apariţia unei anomalii neurologice: inhibarea activitaă ţii emișferei ștaî ngi a
creierului, care-şi reduce extrem de mult activitatea.

Cercetarile lui Herbert Krugman au dovedit caă vizionarea TV amorţeşte

emișfera ștaî ngaă şi lașaă emișfera dreaptaă șaă îîndeplineașcaă toate funcţiile cognitive.
Aceșt fapt poate avea conșecinţe din ce îîn ce mai grave pentru dezvoltarea şi
șaă naă tatea creierului. De exemplu, emișfera ștaî ngaă ește regiunea criticaă pentru
organizarea, analiza şi judecata datelor primite. Partea dreaptaă a creierului trateazaă
datele primite îîn mod necritic: nu deșcompune şi nu decodeazaă informaţia îîn paă rţile
ei componente. Emișfera dreaptaă proceșeazaă informaţia îîn îîntregul ei, determinaî nd
raă șpunșuri mai degrabaă emoţionale decaî t raţionale (logice). Nu putem trata raţional
conţinutul emisiunilor TV deoarece emisfera stângă a creierului nostru nu este
operaţională pe parcursul vizionării.

Un alt fapt conștatat de neuropșihologie ește acela caă , pe parcurșul vizionaă rii,
comunicarea dintre cele douaă emișfere cerebrale realizataă prin puntea corpuș caloș
ește aproape întreruptă.

Emisfera dreaptă înregistrează imaginile de la televizor, dar, din moment ce

legăturile încrucişate dintre emisfere au fost parţial întrerupte, aceste imagini cu greu
pot fi conştientizate.

Tranșferul activitaă ţii creierului de pe emișfera ștaî ngaă pe emișfera dreaptaă ,

concomitent cu îîntreruperea parţialaă a punţii dintre cele douaă emișfere, fenomen ce
șe manifeștaă pe parcurșul vizionaă rii TV, conduce la o anomalie neurologică îîn
contextul îîn care creierul, aflat îîntr-o ștare metalaă pașivaă (inhibiţie a activitaă ţii
emișferei ștaî ngaă ), ește puș îîn șituaţia de a abșorbi o cantitate uriaşaă de informaţii.
 Cercetaă rile din domeniul neuropșihologiei deșfaă şurate îîn ultimii 25 de ani
demonștreazaă caă cea mai gravă consecinţă a vizionării o constituie afectarea
dezvoltării şi funcţionării cortexului prefrontal. (Muray, 2004)

Neuropsihologii afirmă în mod categoric că mărirea timpului de vizionare

înseamnă “pelungirea stării maladive în care se află cortexul prefrontal (partea
creierului aflată în spatele frunţii), ceea ce va avea grave consecinţe asupra dezvoltării
acestuia”. (Emerz, 1980). Cortexul prefrontal ește centrul executiv al creierului
uman, șediul tuturor proceșelor mentale șuperioare, al atenţiei, motivaţiei, al
controlului comportamentului şi emoţiilor. El îl diferenţiază, practic, pe om de
animal, ...” - “Efectele micului ecran asupra minţii copilului” – Virgil Gheorghe, Editura
Prodromos, Asociaţia Pentru Apărarea Familiei şi Copilului 2007, pag 12 (fragmente)

Rezultatul?

Crime

“Cercetaă rile îîntreprinșe de Centerwall demonștreazaă caă expunerea pe termen

lung la televiziune ește un factor care cauzeazaă aproape jumaă tate din omucideri îîn
ȘUA; aștfel, circa 10 000 de omoruri ar putea fi prevenite anual dacaă televiziunea ar
tranșmite emișiuni cu mai puţinaă violenţaă . …

Legaă tura dintre criminalitate șș i violentșa de pe micul ecran a foșt doveditaă șș i

prin alte ștudii. Grant Handrik, îîn urma unei cercetaă ri îîntreprinșe așupra a 208
detșinutși federali, a conștatat caă 90% dintre ei îînvaă tșau trucuri criminale șș i-șș i
îîmbunaă taă tșeau tehnicile privind la televizor, iar 40% dintre ei au declarat caă au copiat
exact crimele pe care le vaă zușeraă mai îînainte pe micul ecran. (Hueșmann, Eron,
Lefkowitz, Walder, 1998)” - “Efectele micului ecran asupra minţii copilului” – Virgil
Gheorghe, Editura Prodromos, Asociaţia Pentru Apărarea Familiei şi Copilului 2007

Furt

“Examinaî nd rata omorurilor şi furturilor faă ptuite de albi îîn America, Canada şi
Africa de Șud, Centerwall a deșcoperit caă , dupaă aproximativ 15 ani de la
îîntroducerea televiziunii îîn America şi Canada, șe poate conștata dublarea ratei
omuciderilor şi a furturilor. – “Efectele micului ecran asupra minţii copilului” - Virgil
Gheorghe, Editura Prodromos, Asociaţia Pentru Apărarea Familiei şi Copilului 2007

Viol

“ÎÎn alte douaă ștudii, elevii de liceu care dezaprobau violul şi-au șchimbat
atitudinea, devenind mai deșchişi îîn a accepta aceșt comportament, dupaă numai 9
minte de vizionare zilnicaă , pe o perioadaă de 6 șaă ptaă maî ni, a unor filme notate cu R-
rated șau dupaă vizionarea a 5 ore de filme cu conţinut explicit șexual (Brown,
Childerș, Wașzak, 1990)” - “Efectele micului ecran asupra minţii copilului” – Virgil
Gheorghe, Editura Prodromos, Asociaţia Pentru Apărarea Familiei şi Copilului 2007
Prostituție

“Relaţile șexuale îînaintea caă șaă toriei, dar şi îîn afara aceșteia (adulterul),
divorţul, copii nelegitimi șunt vaă zute, prin intermediul televiziunii, drept
comportamente șau realitaă ţi dezirabile (de dorit), reșpectiv normale şi, ca atare,
aceștea devin aștfel repere șau modele de comportament pentru noile generaţii.”

Caî nd elevii de colegiu au foșt puşi șaă identifice caî teva perșoane pe care ei le
conșideraă model pentru comportamentul perșonal, ei au șelectat îîn primul raî nd
perșonaje din lumea TV, care ș-au evidenţiat printr-o atitudine șexualaă extrem de
permișivaă şi cu o foarte mare frecvenţaă a relaţiilor șexuale (Fabeș şi Ștraușșe, 1987).”
- “Efectele micului ecran asupra minţii copilului” – Virgil Gheorghe, Editura
Prodromos, Asociaţia Pentru Apărarea Familiei şi Copilului 2007,Pag 61.1

Distruge relații

Un copil, îîn rugaă ciunea șa , șpunea aștfel:

Doamne, îîn aceaștaă șearaă îîţi voi cere ceva șpecial:… Te rog, tranșformaă -maă îîntr-
un televizor şi ajutaă -maă șaă fiu îîn locul lui. Vreau șaă șimt ceea ce traă ieşte televizorul
din cașa mea. Aş vrea, deci, șaă am o îîncaă pere șpecialaă numai pentru mine şi șaă pot
ștraî nge îîn jurul meu pe toţi membrii familiei mele. Șaă fiu luat îîn șerioș atunci caî nd
vorbeșc. Șaă fiu îîn centrul atenţiei şi toţi șaă doreașcaă șaă maă așculte faă raă șaă maă
îîntrerupaă șau șaă -mi punaă îîntrebaă ri. Aş vrea șaă șimt grija șpecialaă pe care o primeşte
televizorul caî nd ceva nu funcţioneazaă cum trebuie. Şi șaă fiu îîn compania tataă lui meu
atunci caî nd ajunge acașaă deşi ește oboșit de la muncaă . Şi mama șaă maă caute caî nd
ește șinguraă şi plictișitaă îîn loc șaă maă ignore. Şi fraţii mei șaă șe certe pentru a fi cu
mine. Şi șaă pot șaă -i diștrez pe toţi, uneori chiar faă raă șaă le șpun nimic. Aş vrea șaă
traă ieșc șenzaţia caă lașaă totul deoparte pentru a petrece caî teva momente alaă turi de
mine. Doamne, nu îîţi cer multe; doar șaă am parte de ceea ce traă ieşte orice televizor.

Induce la agresivitate

Vizionarea afecteazaă capacitatea de concentrare a atenţiei, șlaă beşte motivaţia şi

favorizeazaă comportamentele inștinctive – bulimia, agreșivitatea şi pulșiunile
șexulale.

MTV – Probleme cu violența

“Exiștaă o îîngrijorare la care multși adoleșcentși migreazaă de la multe optșiuni

tipice ale televiziunii șpre MTV șș i imitatorii ei. Aceșt tip de muzicaă programataă
știmuleazaă îîn mod conștant șimtșurile vizuale prin imaginile ei provocatoare șș i a
șcenelor ce șe șchimbaă rapid. Nu numai caă acește imagini șe șchimbaă rapid (chiar
multiple imagini pe șecundaă îîn anumite ocazii), dar șș i urechea ește știmulataă .
Aceaștaă combinatșie a ochiului-urechii pare calculataă șaă inducaă o îînchidere chiar mult
mai profundaă a proceșelor analitice. Un ștudiu care demonștreazaă îîn mod unic aceșt
fapt a foșt faă cut îîntr-un șpital mental de maximaă șecuritate avaî nd 222 pacientși. ÎÎn
timpul perioadei de aproximativ un an, pacientșii au foșt expușș i la 7 luni de vizionare
a poștului de televiziune MTV urmat apoi de 5 luni faă raă vizionare a aceștui program.
Rezultatele șunt urmaă toarele:

Agreșivitatea verbalaă a șcaă zut 32%

Agreșivitatea îîmpotriva obiectelor a șcaă zut 52%

Agreșivitatea îîmpotriva altor perșoane a șcaă zut 48%” - Proof Positive de Dr. Neil
Nedley

Depresie - Sinucideri

“ÎÎn privintșa șinuciderii, exiștaă mai multe ștudii care demonștreazaă o legaă turaă
ștraî nșaă îîntre vizionatul TV șș i actele șinucigașș e. Pentru a fi inveștigate efectele
vizionaă rii actelor șinucigașș e prezentate îîn telenovelele de pe canalele americane,
aceștea au foșt raportate la rata șinuciderilor din aceaștaă tșaraă pe o perioadaă de 6 ani.
Concluzia? Ori de caî te ori un perșonaj principal dintr-o telenovelaă șe șinucidea, timp
de trei zile exișta o creșș tere șeminficativaă a șinuciderilor îîn raî ndul femeilor din ȘUA.
(Philipș, 1983) Autoritaă tșile federale din America au declarat caă 28 de perșonaje ș-au
șinuciș îîntr-o șinguraă șaă ptaă maî naă , jucaî nd ruleta rușeașcaă , dupaă ce, anterior, urmaă rișe
la televizor filmul Vânătorul de cerbi, film care prezenta o lungaă , interminabilaă șș i
agonizantaă șcenaă a aceștui “joc” șinucigașș .” - “Efectele micului ecran asupra minţii
copilului” – Virgil Gheorghe, Editura Prodromos, Asociaţia Pentru Apărarea Familiei şi
Copilului 2007

“Preșa din Romaî nia oferaă frecvent exemple, mai aleș din palierul non-adulţilor:
îîn doar prima lunaă a anului 2003, un adoleșcent șe șpaî nzuraă dupaă un model din
filme” - Adevarul, 19 iulie 2005

Mișionarul romaî n Șebaștian Tș aărtșaăraă u afirma caă dupaă ce a foșt adușaă

televiziunea la eșchimoșș i, foarte multși tineri ș-au șinuciș.

Dependență

“Majoritatea nici nu realizeazaă caă televiziunea ește vicioașaă . ÎÎn 1976, preșa
liberaă din Detroit a conduș un șondaj de opinie care a ajutat la determinarea a, de ce
cel mai circulat ziar al lor șcaă dea îîn tiraj. Rezultatul șondajului de opinie a araă tat caă
multși oameni au primit șș tirile șș i informatșiile de la televizor.

Aceșta ește un caz nefericit pentru caă , așș a cum am vaă zut, cu reșpect șpunaî nd,
televiziunea ește o șurșaă șaă racaă de informare. Putem îînvaă tșa mult mai mult din ceea
ce citim din ziare, reviște, șau ziare online pe internet decaî t vizionaî nd nișș te
informatșii vizuale care trec ataî t de rapid prin fatșa ochilor faă raă a mai reveni. Pentru
aceașta, dacaă șcaă paă m o informatșie vizionataă nu mai putem șaă revenim la ea pentru a
o reprivi. Citind ește o cale mult mai bunaă pentru a revedea anumite informatșii, a
îînvaă tșa lucruri noi, șș i îîn a implica lobul frontal.

Preșa liberaă din Detroit nu ș-a oprit cu aceșt șondaj de opinie. Ei au caă utat șaă
ofere 500 de dolari oricaă rei familii care va renuntșa la televiziune pentru o lunaă .
Ziarul a extinș aceaștaă invitatșie la 120 de familii. Un total de 93 nu au putut fi
ademenitși șaă șe deșpartaă de televizorul lor pentru 30 de zile. Oricum, 27 de familii
au acceptat oferta lor. Pentru a fi șiguri caă acește familii nu vor îînșș ela preșa,
compania de ziar a inștalat un dișpozitiv electronic care avea șaă interfereze cu orice
televizor foloșit îîn cele 30 de zile.

Rezultatul a aceștei îîncercaă ri de o lunaă a foșt uimitor. Membrii aceștor familii

au manifeștat nișș te șimptome actuale ale șevrajului. Înșomnia șș i durerile de cap au
foșt normale. Un om, șș tiut ca fiind un baă rbat bun, șș i-a pierdut calmul îîn timpul
primei șaă ptaă maî ni, devenind iritat șș i a șfaî rșș it prin a-șș i bate șotșia. Cu toate aceștea, de-
a lungul îîntregii luni atitudinile ș-au șchimbat.

La șfaî rșș itul lunii, șpre șurpriza fiecaă ruia, toate cele 27 de familii au șpuș caă a
foșt o experientșaă foarte bunaă . Multe din acește familii au puș un timp deoparte
pentru al foloși bine prin a lucra pe laî ngaă cașaă . Dar cel mai raă șplaă titor lucru a foșt
acela caă acește familii au fost capabile să comunice și să relaționeze îîn feluri cum nu
au mai faă cut-o de ani de zile. Au gaă șit lucruri care șaă le facaă îîmpreunaă , mintea lor a
ajuns mult mai creativă, șș i au ajunș șaă șe bucure de viatșaă mult mai mult ca atunci
caî nd priveau la televizor.

Ș-ar fi îîntorș ei îînapoi la privitul la televizor dupaă ce au caî șș tigat cei 500 de
dolari? Ei au foșt convinșș i îîn general caă vor face mult mai bine dacaă vor viziona
televizorul caî t mai putșin”. - Proof Positive de Dr. Neil Nedley

“Televiziunea a devenit un drog pentru caă ește singura alternativaă de diștracţie

pentru milioane de romaî ni. Din cutia cu ecran de știclaă din colţul camerei eşti așaltat
de lumi total diferite, eroi şi telenovele faă raă șfaî rşit. Perverș, tubul catodic șuplineşte
lipșa de aventuri din viaţa noaștraă . ÎÎţi oferaă cel mai mare drog: vișul cu ochii
deșchişi.” - Evenimentul Zilei - 13 aprilie 2003

ÎÎn legaă turaă cu aceaștaă problemaă , senatorul George Pruteanu a declarat: “ÎÎn
opinia mea, șituatia ește total șcaă pataă de șub control. Cantitatea de violenţaă şi
vulgaritate pe care o îîntaî lnim pe toate poșturile romaî neşti de televiziune are efecte
negative nu numai așupra copiilor şi adoleșcenţilor. Șoluţia violenţei fizice șe înfinge
îînșaă îîn creier îîn perioada adoleșcenţei şi anevoie mai poate fi școașaă . Trebuie șaă
exiște şi alte metode de divertișment decaî t privitul la oamenii care șe îîmpuşcaă pe
micul ecran. Televizorul a ajunș îînșaă un drog pentru majoritatea romaî nilor.”

Distruge sănătatea

Bulimie, boli șexuale, dezechilibrarea creierului, boli mintale (depreșie,

anxietate, iritabilitate, ședentarișm, epilepșie), obezitate, conșumul de alcool,
droguri – de aici ciroza, malformaţii ale faă tului, ȘÎDA.
Epilepsia TV

“Pe parcurșul cercetaă rilor efectuate îîn anul 1978, J. Mander deșcoperaă îîn
arhiva Șerviciului de Înformatșii Cerebrale al Bibliotecii Biomedicale a UCLA-UȘA caă ,
”din 78 de referintșe privitoare la efectele televiziunii, exiștau 20 de articole
referitoare la ștarea numitaă EPÎLEPȘÎA TV, îîn care șe vorbea deșpre perșoane
neepileptice care intrau îîn crize convulșive îîn timpul vizionaă rii TV”. (Healy, 1990)

Faptul caă televizorul poate provoca șș i crize de epilepșie șau chiar poate
declanșș a aceaștaă boalaă ește un lucru cunoșcut de șpecialișș ti. Dar evenimentul
petrecut îîn anul 1998, îîn Japonia, a conștituit un important șemnal de alarmaă .

La data de 16 decembrie 1998, ora 10, îîn timpul unui cunoșcut deșen animat,
POCHEMON, 700 de copii au foșt tranșportatși de urgentșaă la șpital cu șalvaă ri șau
mașș ini de pompieri din cauza declanșș aării crizelor de epilepșie. Pește 200 de copii au
raă maș îîn șpital pentru îîngrijire pe o perioadaă mai lungaă . (Șcience en vie Junior,
1998)

Șe pare caă o șinguraă șcenaă din aceșt deșen animat, îîn care monștrul Picacky șe
aflaă îîn centrul unei explozii de luminaă , a declanșș at la ataî tșia copii crize epileptice șau
boli de epilepșie. Faptul caă aceaștaă șcenaă a putut provoca o reactșie de o așemenea
amploare arataă influentșa pe care televizorul o are îîn mod obișș nuit așupra creierului.”
- “Efectele micului ecran asupra minţii copilului” – Virgil Gheorghe, Editura
Prodromos, Asociaţia Pentru Apărarea Familiei şi Copilului 2007

“ÎÎn alte paă rţi, paă rinţii care vor șaă -şi educe cu adevaă rat copiii pur şi șimplu
renunţaă la televizor. ÎÎn Canada, îîn America, profeșorii univerșitari care au copii, nu
au televizor…” - Evenimentul Zilei, 6 mai 2003

Dar televizorul prezintă și lucruri bune...!

“Unde raă ul e ameștecat cu binele, nu e locul lui Dumnezeu, ci al diavolului.

Caî nd pe aceeaşi conductaă (ecranul televizorului) curge apaă de izvor curataă şi mizeria
dintr-un grajd de vite, cel care șe adapaă de acolo ce gușt va șimţi: al apei șau al
baă ligarului?” - Pr. Toma Stoica

Internetul

“Multși ștau îîn fatșa ecranului de la calculator îîn timp ce navigheazaă rapid de la o
paginaă la alta. Mintea șare rapid de la o șcenaă la urmaă toarea șș i de la un șubiect la
altul îîncaî t creierul ajunge șupraîîncaă rcat informatșional. Cei dependentși de internet
cheltuieșc o medie de 30 de ore îîn fiecare șaă ptaă maî naă , ceea ce e mult mai mult de 4
ore pe zi. Cercetaă torii au gaă șit caă 79% dintre cei care foloșeșc internetul au
dezordine bipolaraă (Depresivi Maniaci), șau mai ește deșcrișaă aceaștaă boalaă pe nume
Înternetomania.

Mai multe companii de computere au fondat un ștudiu de 2 ani așupra unor

familii normale. Au foșt șurprinșș i șaă gaă șeașcaă caă aceia care au ștat numai caî teva ore
pe șaă ptaă maî naă online acașaă au experimentat nivele ridicate de depresie șș i singurătate
decaî t atunci caî nd au foloșit internetul mai putșin frecvent. O mai mare foloșire a
internetului a foșt așociataă cu declinul îîn comunicarea celor ce foloșeșc internetul cu
membrii familiei din acea cașaă ; declin îîn maă rimea cercului șocial șș i o creșș tere a
depreșiei șș i șinguraă taă tșii. Alte daune ale internetului include caă șnicii îîn ruinaă , izolare
șocialaă , dișcordie familialaă , eșș ec academic, șlujbe pierdute, chemaă ri îîn inștantșe
judecaă toreșș ti, toate datoritaă rezultatelor comportamentului vicioș care îîl induce.” -
Proof Positive de Dr. Neil Nedley

"Pentru mine, e aproape la fel de important ca șchimbaă rile climatice. Nu ne

ameninţaă planeta, dar calitatea exiștenţei noaștre şi identitatea noaștraă ar putea fi
periclitate," avertizeazaă Șușan Greenfield, cercetaă tor la Univerșitatea Oxford,
referindu-șe la șchimbaă rile care au loc la nivelul gaî ndirii, ca urmare a utilizaă rii
intenșive şi îîndelungi a Înternetului.

Gaî ndirea noaștraă ește modelataă e inștrumentele pe care le utilizaă m pentru a

gaî ndi, șpune Șușan Greenfield, citataă de CNN. "A foșt valabil îîn ceea ce priveşte
haă rţile, alfabetul, ceașul şi preșa tipaă ritaă , şi ește valabil de așemenea şi îîn ceea ce
priveşte Înternetul."
"Înternetul îîncurajeazaă capacitaă ţile cognitive așociate adunaă rii rapide de
unitaă ţi mici de informaţie din multe șurșe, dar deșcurajeazaă gaî ndirea profund
atentaă , care conduce la conștruirea cunoaşterii, a gaî ndirii conceptuale, a reflecţiei şi
a contemplaă rii, " explicaă cercetaă toarea.
"Ca şi îîn cazul tehnologiilor mai vechi, Înternetul conșolidezaă anumite funcţii
cognitive, dar le șlaă beşte pe altele. Şi, deoarece caă ile neuronale din creierul noștru șe
adapteazaă cu rapiditate la experienţaă , șchimbaă rile șe petrec chiar îîn ștructura
celularaă a creierului noștru, așemaă naă toare unui circuit electric." - Semnele Timpului
20 Septembrie 2010

Jocurile electronice

“ÎÎntr-un joc tipic, punctele pe care le caî șș tigaă jucaă torul depind de viteza șa de
reactșie. Gaî ndirea conșș tientaă fiind un proceș foarte lent, jucaă torul trebuie șaă
reactșioneze faă raă șaă gaî ndeașcaă .

Cunoșcaî nd caă îîn jucaă tori șentimentele șunt cele mai active, producaă torii de
jocuri electronice procedeazaă ca șș i cei din televiziune: prezintaă șituatșii îîn care șunt
șușcitate șentimente puternice, invariabil urmate de violentșaă șș i provocaă ri. Ca șș i la
televizor, contșinutul jocurilor ește o conșecintșaă a caracterișticilor aparatului șș i a
ștaă rii mintale indușe jucaă torului.

Pe de altaă parte, deoarece jocul impune actșiuni motorii de micaă amplitudine șș i

automate, iar actșiunile aceștea șunt mecanice, șe poate șpune caă jocurile îîi
“robotizeazaă ” pe jucaă tori. Cu alte cuvinte, șe poate șpune caă jucaă torul ește reduș la o
mașș inaă care detecteazaă mici impulșuri vizuale limitate șș i efectueazaă mișș caă ri mici șș i
limitate cu degetele.

Animalele actșioneazaă dupaă inștincte șș i șituatșie, dar oamenii nu. Jocurile

electronice șe îîmpotriveșc aceștui obiectiv șș i produc o “animalizare” a omului: ește
contrar unuia din obiectivele șupreme ale educatșiei, șaă facaă din copii șș i tineri fintșe
mai umane șș i mai putșin animale.

Jucaă torul jocurilor electronice îînvatșaă cum șaă execute activitaă tși foarte
șpecializate. Dar ceea ce îînvatșaă nu poate fi aplicat decaî t la jocul reșpectiv, șș i nu poate
fi utilizat îîn viatșa realaă . Totușș i, îîn șituatșii de urgentșaă, de ștreș șau de conșș tiintșaă
confuzaă , jucaă torul ș-ar putea șaă reactșioneze ca îîn joc, dar manevraî nd ceea ce ește
real drept ceva artificial. ÎÎn aceșt șenș, jocurile șunt cu mult mai rele decaî t
televizorul. Televizorul îînregiștreazaă îîn conșș tiintșa șpectatorului imaginile vaă zute șș i
șituatșiile; jocurile electronice, pe laî ngaă aceeașș i îînregiștrare, îîl antreneazaă pe jucaă tor
șaă execute anumite actșiuni.

ÎÎn recenta șa carte, John Naișbitt, mentșioneazaă tragedii petrecute îîn unele șș coli
americane, îîn care conditșionarea șș i antrenamentul realizate de jocurile electronice
au provocat actșiuni violente tragice îîntreprinșe de tineri utilizatori. Un caz
impreșionant ește din orașș ul Paducah, Kentucky, petrecut îîn 1998: un taî naă r de 14
ani a intrat îîntr-o clașaă șș i a traș 8 focuri de armaă îîn capul șș i îîn toracele victimelor,
caî te un foc de perșoanaă , nimerind toate tșintele. Naișbitt mentșioneazaă o analizaă a
cazului îîn care șe șpune caă un bun politșișt șau șoldat nimereșș te îîn general 20% din
tșinte, nu trage niciodataă doar un șingur foc pentru fiecare victimaă etc. Dar faptul
incredibil ește caă taî naă rul nu a mai foloșit niciodataă o armaă îînainte: ș-a antrenat îîn
utilizarea armei numai cu ajutorul jocului electronic. ÎÎn analiza citataă șe obșervaă caă
un politșișt utilizeazaă rareori arma; pe de altaă parte, îîn jocul electronic, imediat dupaă
pornirea jocului ește neceșar șaă îîncepi șaă tragi șș i șaă nu te opreșș ti, altfel, punctele
șunt pierdute. ÎÎn exemplele mentșionate de Naișbitt, copiii ucigașș i au actșionat ca
animalele șau, mai raă u chiar, ca mașș inile, cu o fantașticaă precizie șș i șaî nge rece, faă raă
nici un fel de compașiune… . Jocurile îîi “robotizeazaă ” pe jucaă tori. - “Efectele micului
ecran asupra minţii copilului” – Virgil Gheorghe, Editura Prodromos, Asociaţia Pentru
Apărarea Familiei şi Copilului 2007, pag101, 102

Muzica

“Muzica pare a avea efecte așupra creierului ataî t generale caî t şi șpecifice. Chiar
îînșaă șș i faptul de a așculta muzicaă - aparent indiferent de tipul de muzicaă - are efecte
benefice așupra funcţiei de echilibrare a lobului frontal îîn depreșie. Prin maă șurare
EEG, muzica a foșt demonștrataă ca ajutaî nd la reducerea șupra-dominatșiei activitaă tșii
lobului frontal drept la perșoane cronic deprimate.

Cu toate aceștea, cercetarea medicalaă , de așemenea, șugereazaă caă ar trebui șaă

avem motive șerioașe de îîngrijorare cu privire la anumite tipuri de muzicaă . Putșini
oameni îîntșeleg puternica influenţaă pe care o are muzica așupra lobul frontal. Muzica
intraă îîn creier prin intermediul regiunilor șale emoţionale.

Notatși efectul a diferitelor tipuri de muzicaă așupra creierului. Unele tipuri

produc un raă șpunș a lobului frontal, șș i alte tipuri produc un raă șpunș emoţional. ÎÎn
funcţie de tipul de muzicaă , influenţei șale nete poate fi beneficaă șau daă unaă toare.

Terapeutși muzicieni ne șpun caă anumite tipuri de muzicaă , cum ar fi rock-ul cu

ritm șincopat, tranverșeazaă lobul frontal şi abilitatea noaștraă de a raţionaliza şi a
judeca. Dovezile șugereazaă caă aceașta, ca şi televiziunea, poate produce un efect
hipnotic.

Efectele muzicii asupra șoarecilor

Pentru mulţi ani unii au argumentat caă muzica rock a ruinat tineretul Americii.
Caî ţiva ani îîn urmaă , cercetaă torii Șchreckenberg şi Bird (neurobiolog şi un fizician), șș i-
au unit forţele pentru a pune aceaștaă generalizare la un teșt.

Ei au proiectat un ștudiu pentru a evalua reacţia neurologicaă a şoarecilor la

diferite ritmuri muzicale. Timp de opt șaă ptaă maî ni au expuș fiecare din cele trei
grupuri de şoareci la diferite șetaă ri muzicale. Un grup a audiat o baă taie
dezarmonizataă așemaă naă toare cu cea a rockului caî ntaî nd îîncet îîn mediul lor; un al
doilea grup a audiat muzicaă clașicaă , îîn timp ce, cel de a treilea grup nu a audiat nici
un fel de muzicaă .

Totșii şoarecii a trecut printr-un labirint de teștare ștandard (îîn caă utare de
hranaă la șfaî rşitul labirintului). ÎÎn prima zi, toate cele trei grupuri au efectuat trașeul
la fel de bine, baî jbaî ind prin labirint, paî naă caî nd au gaă șit alimente. Paî naă la șfaî rşitul
celor opt șaă ptaă maî ni grupul numaă rul 2 șș i 3 au îînvaă ţat calea directaă la alimente.
Grupul "Rock", cu toate aceștea, îîncaă baî jbaî ia, luaî ndu-le mult mai mult pentru a gaă și
produșele alimentare decaî t celelalte douaă grupuri.

Apoi a exiștat o pauzaă de trei șaă ptaă maî ni antrenaî ndu-i îîn labirintul lor faă raă nici
o audiere muzicalaă . Dupaă aceea, șoarecii au foșt teștatși din nou îîn labirint. Reteștarea
a foșt pușaă îîn aplicare pentru a evalua dacaă şoarecii mai cunoșc labirintul, şi pentru a
vedea dacaă efectul baă taă i rock nu i-a afectat. Din nou, grupul care a audiat rock au
avut rezultate șlabe. Ei au continuat șaă aibaă dificultaă ţi îîn a-șș i amintinti cum șe ajunge
la produșele alimentare, îîn timp ce celelalte douaă grupuri au gaă șit hrana repede.
Grupul rock paă rea a fi aproape de a o lua de la zero, baî jbaî ind îîn jur dezorientatși.

Ataî t grupul de control şi grupul care a audiat muzicaă clașicaă , pe de altaă parte,
puteau alerga prin labirint conșiderabil mai repede, dovedind caă ei au reţinut ceea ce
au îînvaă ţat. Grupul rock a avut un ireverșibil handicap de îînvaă ţare. Pentru a ștabili de
ce artiştii interpreţi au avut ataî t de multe probleme, cercetatorii au examinat
creierele lor, caă utaî nd șchimbaă ri îîn hipocampuș. Amintiţi-vaă , aceaștaă regiune șe aflaă
adaî nc îîn creier şi afecteazaă emotșiile, memoria, şi îînvaă ţarea.
 Șchreckenberg şi Bird au gaă șit evidentșe vizibile de ramificare anormalaă şi de
germinare a celulelor nervoașe, precum şi perturbaă ri îîn cantitaă ţi normale de
meșager ARN, o șubștanţaă chimicaă foarte importantaă pentru ștocarea de memorie.
Cercetatorii au ajunș la concluzia caă vinovatul care cauzează probleme de memorie şi
de învăţare a fost ritmul muzicii, șș i nu ștructura șa armonicaă șau melodicaă .

Teoria ește caă anumite ritmuri muzicale ajutaă la șincronizarea ritmurilor

biologice naturale, șporind aștfel functșiile corpului, îîn timp ce alte ritmuri tind șaă
intre îîn conflict cu, șau șaă perturbe ritmurile interne. Aceșt lucru nu ește
șurprinzaă tor. Toate șiștemele corpului noștru funcţioneazaă îîn ritmuri. Autorii
ștudiului au afirmat caă , dacaă acește ritmuri naturale șunt perturbate de caă tre un fel
de dezacord, are ca rezultat efecte negative, inclușiv permanente dificultaă ţi de
îînvaă ţare.

Aceșt lucru ar putea explica de ce așcultatorii de muzica rock șunt mai

predișpușș i la foloșirea de droguri şi a șe angaja îîn relatșii șexuale extraconjugale, şi de
ce anume așcultaă torii heavy metal au mai multe şanșe de a contempla șinuciderea. O
altaă perșpectivaă dobaî nditaă îîn urma cercetaă rilor lui Șchreckenberg şi Bird ește
relevantaă pentru dișcuţia noaștraă . Nu numai caă rock-ul deterioreazaă hipocampușul,
ci cauzeazaă , de așemenea, o șcaă dere din lobul frontal. Aceșt lucru ar fi de aşteptat șaă
afecteze valorile morale, de îînvaă ţare, raţionament şi puterea de a judeca.

Efectul Mozart

Tipuri armonioașe de imnuri şi șimfonii, pe de altaă parte, poate produce un

raă șpunș foarte benefic lobului frontal. Aceșta ește tipul de mediu muzical îîn care
copiii noştri ar trebui șaă fie creșcutși – o muzicaă ce poate produce un efect pozitiv mai
degrabaă decaî t unul negativ. Muzica clașicaă a foșt demonștrataă ca fiind de mare ajutor
ștudenţilor de la colegiu șaă îînţeleagaă relaţiile șpaţiale îîn geometrie.

Un ștudiu a araă tat caă a așculta șonatele pentru pian ale lui Mozart duce la
creșș terea șemnificativaă a ratșionalizaă rii șpatio-temporalaă . Întereșant, Mozart a
îînceput șaă compunaă muzicaă la vaî rșta de patru ani. ÎÎntr-un ștudiu așupra muzicii lui
Mozart, un grup de copii avaî nd trei-cinci ani, au primit opt luni de canto de grup şi
lecţii de pian. Un alt grup, îîn aceiaşi șș coalaă nu a primit nici un fel de lecţii de muzicaă .
Grupul de muzicaă a foșt mult mai la îînaă ltșime îîn a aduce o atributșiune care neceșita
functșionarea lobului frontal. Atributșiunea implica aranjarea bucaă ţilor de la un puzzle
pentru a forma un îîntreg șemnificativ.

Aristotel și muzica

Împactul muzicii așupra modelarii perșonalitaă ţii (şi, prin urmare a lobului
frontal) a foșt recunoșcutaă cu cel puţin 23 de șecole îîn urmaă . Ariștotel, filoșof grec îîn
al patrulea-lea îî.Hr., a recunoșcut caă muzica poate fi beneficaă șau îîn detrimentul
caracterului noștru, îîn funcţie de tipul de muzicaă la care ne expunem.

El a șcriș, "Muzica îîn mod direct reprezintaă pașiunile șau ștaă rile șufletului
-delicateţe, furie, curajul, cumpaă tarea, precum şi opușurile lor şi alte calitaă ţi. Prin
urmare, atunci caî nd cineva așcultaă muzicaă care imitaă o pașiune anumitaă , el devine
impregnat cu aceeaşi pașiune. ÎÎn cazul îîn care pe o mai lungaă durataă el îîn mod
obişnuit așcultaă genul de muzica care școt la ivealaă pașiunile ruşinoașe [degradate
șau vulgare], îîntregul lui caracter va fi format îîntr-o formaă ruşinoașaă . Pe șcurt, îîn
cazul îîn care așcultaă tipul greşit de muzicaă el va deveni un fel greşit de perșoanaă ; șș i
inverș, îîn cazul îîn care așcultaă un tip bun de muzicaă , el va tinde șaă devinaă o perșoanaă
corectaă . "

Ariștotel faă raă șaă vrea, ș-a referit la lobul frontal, ca fiind locul de unde rezidaă
caracterul noștru. Acește citate șunt ataî t de profunde şi aplicabile relelor șociale
curente.

Deșigur, din ștudiile care le-am analizat, cele mai multe programe de
televiziune şi de muzicaă rock șe potriveșc îîn categoria de muzicaă deșcrișaă de
Ariștotel, care formezaă caractere "îîntr-o formaă vulgaraă ." Dacaă tinerii noştri ar putea
creşte îîntr-un mediu de șușţinere pozitiv, imaginatși-vaă caî t de mulţi ar deveni
șaă naă toșș i, perșoane etice care ar putea fi mai apoi numaă ratși printre cei mai mari
baă rbaţi şi femei din zilele noaștre.” -Proof Positive de Dr. Neil Nedley

Electropoluarea și lobul frontal

ÎÎn continuare, vaă voi oferii caî teva fragmente extrașe din NEXUȘ New Timeș
Magazine – Șcience & Alternative Newș, Anul ÎV, Numaă rul 12, editșia romaî naă ,
decembrie 2008-februarie 2009:

“Un moment definitoriu îîn iștoria omenirii a foșt anul 1879 caî nd Thomaș
Edișon a aprinș primul bec electric. Aceșt fapt a șchimbat complet șș i pentru
totdeauna lumea îîn care traă im. Tocmai șe naă șcușe Era Electricitaă tșii. Ește impoșibil la
ora actualaă șaă ne imaginaă m șecolul XXÎ faă raă șurșa de energie, faă raă șaă mai mentșionaă m
aici toate noile tehnologii șș i dișpozitivele ce ne-au îîmbunaă taă tșit ataî t de mult calitatea
vietșii. Totușș i, nici maă car geniul lui Edișon nu ar fi putut vreodataă șaă prevadaă
pericolul pe care îîl va reprezenta pentru șaă naă tatea oamenilor deșcoperirea șa.

Liniile electrice șș i dișpozitivele wireleșș

Liniile de îînaltaă tenșiune, emitșaătoarele, inștalatșiile șș i aparatele electrice

creeazaă ataî t caî mpuri electrice caî t șș i caî mpuri magnetice – linii de fortșaă invizibile ce
îînconjoaraă orice dișpozitiv electric. Aștfel caă îîn prezent traă im îîntr-o mare de unde de
energie electromagneticaă , numitaă radiatșie electromagneticaă (REM), ce șe eștimeazaă
caă ește de paî naă la 200 de milioane de ori mai raă șpaî nditaă decaî t acum 100 de ani.
Problema o conștitue explozia de tehnologii wireleșș (faă raă fir), cum ar fi telefoanele
mobile, Bluetooth, PDA-uri (așiștent digital perșonal), internetul wireleșș, care face
poșibilaă conectarea la internet îîn aeroporturi, hoteluri, cafenele, șș coli, șș i turnurile de
telefonie mobilaă , ce emit radiatșii electromagnetice îîn domeniul microundelor, ce fac
poșibile toate acește tranșmișii.

Aceaștaă atotpaă trunzaă toare lume wireleșș emite un șpectru particular de

radiatșie electromagneticaă , ce are efecte negative așupra orcaă ror șișteme vii. …

Probleme de sănătate asociate cu expunerea la REM

- diverșe forme de cancer (îîn șpecial localizate la nivelul creierului, ochilor, urechilor,
șș i leucemia)

- avorturile

- defectele din natșș ere

- șindromul oboșelii cronice

- durerile de cap

- ștreșul cronic

- ștaă rile de greatșaă

- problemele cardiace

- autișm

- problemele de îînvaă tșare

- inșomnia

- boala Alzheimer

“Nu am nici o îîndoialaă caă îîn prezent, cea mai frecvent îîntaî lnitaă formaă de
poluare ește proliferarea caî mpurilor electromagnetice. Conșider caă aceaștaă formaă de
poluare, la șcaraă globalaă , ește mult mai acutaă decaî t îîncaă lzirea globalaă … șș i poluarea
cu materiale chimice a mediului îînconjuraă tor.” - Dr. Robert Becker – autor al lucrării
Cross Currents: The Perils of Electropollution, cercetător în domeniul medicinii, expert
în radiația electromagnetică, de două ori nominalizat la Premiul Nobel

Telefoanele mobile și radiația câmpului proxim

Șe șș tie faptul caă o formaă foarte periculoașaă șș i șpecificaă a REM ce afecteazaă

functșionarea creierului șș i a organișmului ește șemnalul purtaă tor de informatșie ce
ește emiș de caă tre antena telefoanelor mobile mai noi, antena poate fi așcunșaă șș i deci
nu ește vizibilaă , cu toate aceștea radiatșia de caî mp proxim reprezintaă totușș i o
problemaă pentru șaă naă tate.

Radiatșia caî mpului proxim emanaă îîn exteriorul antenei (la aproximativ 15-18
cm diștantșaă) îîn toate directșiile. Ea ește rezultatul unui impulș energetic neceșar
pentru a tranșporta un șemnal radio la o ștatșie de bazaă , ce poate fi șituataă la multși
kilometrii diștantșaă. De fiecare dataă caî nd activaă m telefonul pentru a șuna șau
receptșiona, fie caă ește lipit de cap, prinș la curea șau tșinut îîn buzunar, șuntem expușș i
unei unde electromagnetice periculoașe, purtaă toare de informatșii, îîn apropierea
ecoului artificial al radiatșiei caî mpului proxim. (aceșt caî mp afecteazaă cel mai mult
tșeșuturile șș i organele ce șunt îîn apropiere, îîn șpecial zona pelvianaă .) Ultimele
cercetaă ri arataă faptul caă radiatșia de fundal emișaă ataî t de caă tre dișpozitivele ce emit
REM caî t șș i de noile “hot-șpot wireleșș” egaleazaă denșitatea undelor purtaă toare de
informatșii emișe de caî mpul proxim. Aceașta îînșeamnaă caă șuntem îîn pericol nu doar
îîn apropierea antenelor telefoanelor celulare ci – la ora actualaă – îîn îîntreg mediul
îînconjuraă tor.

Deșș i producaă torii de tehnologii wireleșș șș i anumite agentșii guvernamentale

continuaă șaă așigure publicul caă telefoanele celulare șunt șigure (îîntr-un mod care ne
aminteșș te de induștria producaă torilor de tutun), adevaă rul ește caă cercetaă ri șș tiintșifice
recente au școș la ivealaă exiștentșa unei șerii de probleme grave de șaă naă tate datorate
expunerii la radiatșia caî mpului proxim. Telefoanele celulare sunt orice numai sigure
nu. Unele dintre efectele negative ale aceștora șunt: diștrugerea barierei de șaî nge de
la nivelul creierului, aparitșia unor perurbaă ri genetice, perturbarea comunicaă rii
dintre celule șș i creșș terea rișcului de aparitșie a cancerului.

Telefoanele mobile distrug bariera de sânge de la nivelul creierului

Bariera de șaî nge de la nivelul creierului ește un filtru șpecial, șituat îîn vașele
de șaî nge ale creierului ce face ca șubștantșele chimice periculoașe șaă nu ajungaă îîn
tșeșuturile mai șenșibile ale creierului, permitșaînd șubștantșelor chimice daă unaă toare
șaă paă trundaă netulburate îîn tșeșuturile aceștuia. ÎÎn pluș, ea contribuie șș i la
deteriorarea ADN-ului. O șerie de ștudii au deșcoperit îîn șaî ngele oamenilor care
foloșeșc telefoane mobile micronuclei (fragmente de ADN cu o membranaă
îînconjuraă toare, inutile din punct de vedere fiziologic). Micronucleii rezultaă din
defectarea capacitaă tșii celulelor de a șe autoreface șș i indicaă exiștentșa unor
deterioraă ri genetice. Dacaă celulele creierului devin incapabile de a șe autoreface,
atunci tumorile pot îîncepe șaă șe dezvolte. Șș i mai problematic ește faptul caă prezentșa
micronucleilor poate de așemenea indica șș i exiștentșa altor probleme de șaă naă tate,
cum ar fi: un șiștem imunitar compromiș, tulburaă ri ale șomnului, autișm șș i boala
Alzheimer.

Trebuie mentșionate șș i pericolele expunerii la radiatșia emișaă de caă tre caă șș tile cu
microfon (cu cablu șau wireleșș). Șe șș tie îîn prezent caă aceștea, departe de a proteja,
pot de fapt creșș te paî naă la 300% emișia de radiatșii ce paă trund la nivelul creierului.
Dișpozitivele Bluetooth șunt șș i ele periculoașe. Șingurul șiștem șigur de caă șș ti cu
microfon ește acela bazat pe un tub plin cu aer.

Telefoanele celulare, membrane celulare și unde purtătoare

Ultimele cercetaă ri au deșcoperit caă , îîn cazul celularelor, problema nu o

conștitue puterea de ieșș ire (efectul termic), ci mai degrabaă informatșia tranșmișaă îîn
aceșt mod prin intermediul așș a numitei “unde purtaă toare” emișaă șș i receptșionataă de
antena telefonului. Aceașta ește așș a numita “undaă radio purtaă toare de informatșii”
(URPÎ). Ește vorba deșpre o frecventșaă care propagaă pachete șpecifice de informatșie,
permitșaînd tranșmiterea prin intermediul telefoanelor celulare a diverșe contșinuturi:
voce, text, graficaă , etc.

Aici șe aflaă de fapt șș i problema, URPÎ are o frecventșaă care nu a exiștat niciodataă
îîn naturaă ; celulele noaștre șunt total nefamiliare cu ea șș i o percep ca pe un invadator
ștraă in, periculoș.

Cele 100 de mii de miliarde de celule ale corpului uman comunicaă îîntre ele ataî t
prin intermediul unor reactșii biochimice caî t șș i prin șemnale elcromagnetice de joașaă
frecventșaă. acește șemnale poartaă informatșia care va fi tradușaă îîn proceșele
biochimice șș i fiziologice ale corpului. Pe șuprafatșa membranelor celulare, exiștaă
diverșe zone cu receptori, numite “microtuburi” care pot percepe frecventșele. Acește
zone cu receptori interpreteazaă URPÎ ca fiind o energie necunoșcutaă , amenintșaătoare.
Înștantaneu membrana celularaă va intra îîntr-un regim de functșionare îînchiș, de
protectșie. …Functșiile celulei șe deterioreazaă , membranele celulare șe îîntaă reșc. …
Nutrientșii nu mai pot avea acceș la celulaă șș i deșș eurile nu mai pot fi eliminate.
Îmaginatși-vaă haoșul care șe produce îîntr-un orașș caî nd șe îîntrerup șiștemele de
comunicare.

Aceșt efect apare imediat șș i dureazaă ataî ta timp caî t o perșoanaă ește expușaă la
URPÎ. Cu caî t perșiștaă mai mult aceaștaă conditșie, cu ataî t exiștaă mai multe șș anșe de
aparitșie a unor perturbaă ri la nivel biologic - ajungaî ndu-șe deșeori la declanșș area
unor perturbaă ri la nivelul radicalilor liberi, mutatșii genetice, pierderea energiei
celulare, îîmbaă traî nirea prematuraă șș i îîn cele din urmaă la aparitșia unor boli
degenerative.

Dacaă exiștaă cineva care detșine informatșii deșpre efectele negative ale
telefoanelor celulare șș i tehnlogia wireleșș acela ește Dr. George Carlo, Ph. D., autor al
lucraă ri Cell Phoneș: Învișible Hazardș in the Wireleșș Age. Dr. Carlo, un reșpectat
profeșor de epidemiologie, a foșt angajat ca șș ef de cercetare de caă tre Cellular
Telecommunicationș Înduștry așșociation (CTÎA), pentru a conduce un program de
cercetare de cinci ani, îîn valoare de 28 de milioane de dolari, care șaă inveștigheze
potentșialele efecte negative ale telefoanelor celulare. CTÎA era îîncrezaă toare caă aceșt
program de cercetare nu va deșcoperi nici un efect negativ așupra șaă naă taă tșii. Totușș i,
dr. Carlo șș i echipa șa de 200 de cercetaă tori au deșcoperit alceva. Dupaă ce a prezentat
deșcoperirile cercetaă rilor șale, el a foșt dat afaraă rapid șș i rezultatele cercetaă rilor șale
au foșt clașate. ÎÎnșaă dr. Carlo nu a abandonat lupta șș i a devenit una dintre cele mai
reșpectabile șș i critice voci îîn lupta îîmpotriva induștriei wireleșș șș i unul dintre cei
mai mari expertși mondiali îîn electropoluare.

Dr. Carlo a afirmat: ”Șș tim la ora actualaă caă acește unde radio purtaă toare de
informatșii declanșș eazaă un raă șpunș la nivelul membranei proteice a celulei, ceea ce
duce la perturbarea comunicaă rii intercelulare șș i la acumularea de radicali liberi îîn
interiorul celulei. ÎÎntșelegerea aceștui mecanișm ește foarte importantaă deoarece
explicaă gama largaă de șimptome pe care le obșervaă m îîn cazul pacientșilor care șe
plaî ng de electrohiperșenșibilitate șș i alte șimptome, cum ar fi dureri de cap șș i ștaă ri
inexplicabile de anxietate, care îîn prezent șș tim caă șunt așociate cu acește unde radio
purtaă toare de informatșii. Îmaginatși-vaă ce șe îîntaî mplaă cu functșionarea celulei dacaă nu
mai poate primi nutrientșii ataî t de vitali, nu mai poate elimina deșș eurile șș i nu mai
poate comunica îîn mod coreșpunzaă tor cu alte celule: ește vorba pur șș i șimplu de un
dezaștru la nivel celular!”

Radiația electromagnetică, suprimarea producției de melatonină și cancerul

Dacaă dormitși aproape de baza unui telefon fix faă raă fir șau aproape de un ceaș
digital șau dacaă avetși o inștalatșie electricaă defectuoașaă , atunci șuntetși șuficient de
mult expușș i unor REM pentru a șuprima productșia nocturnaă de melatoninaă .

Ce e melatonina? - Un neurotranșmitșaător. Neurotransmițătorii, o clașaă șpecialaă de

hormoni care include șerotonina șș i dopamina joacaă un rol important îîn controlul
ștaă rilor șufleteșș ti. Șe șș tie caă șchimbaă rile îîn nivelul de șerotoninaă șunt așociate cu
depreșia. De exemplu, nivelele șcaă zute ale aceștei șubștantșe, au foșt pușe îîn legaă turaă
cu o creșș tere a numaă rului de șinucideri.

Hormonii șunt șubștantșe extrem de puternice, ce șunt produșe îîn cantitaă tși
foarte mici de caă tre glandele endocrine. Cea mai mare parte a hormonilor, cum ar fi
eștrogenul, progeșteronul, teștoșteronul, inșulina șș i melatonina, șunt produșș i îîntr-un
raport de unu la un milliard șau unu la o mie de miliarde. Chiar șș i nișș te fluctuatșii
hormonale minore pot produce șchimbaă ri fiziologice majore. Mentșinerea
echilibrului hormonal, ce orcheștreazaă toate proceșele vietșii, ește un așpect eșentșial.

Caî nd delicatele ritmuri ale organișmului șș i echilibrul hormonal șunt alterate,

capacitatea organișmului de a îîșși regla șiștemele fundamentale ește afectataă . Știlul
noștru de viatșaă modern amenintșaă deșeori aceșt echilibru endocrin. Ștreșul,
toxicitatea, hrana de proaștaă calitate, lipșa șomnului șș i medicamentele șunt totși
factori cunoșcutși a tulbura aceșt echilibru. Totușș i, exiștaă un factor particular care a
foșt deșeori trecut cu vederea: radiatșia electromagneticaă . Probabil caă una dintre cele
mai șerioașe conșecintșe negative ale expunerii la REM ește tocmai efectul pe care îîl
are așupra șiștemului hormonal.

ÎÎn interiorul creierului, îîncaștrataă adaî nc, șe gaă șeșș te o glandaă endocrinaă
șenșibilaă la luminaă , glanda pinealaă , ce ește de dimenșiunea unui bob de mazaă re. …
Conșiderataă paî naă nu demult o glandaă faă raă nici o functșie, glanda pinealaă ește îîn
prezent privitaă ca fiind una dintre cele mai importante glande ale corpului. Ea ește
șurșa principalaă a hormonului numit melatoninaă . Deșcoperitaă acum 50 de ani,
melatonina ește acum conșiderataă un hormon de-a dreptul miraculouș, ea reglaî nd
multe functșii cheie ale organișmului șș i așiguraî nd o puternicaă protectșie îîmpotriva
cancerului.

Melatonina ește produșaă la aproximativ 90 de minute dupaă ce adormim.

Ștudiile efectuate au araă tat caă concentratșia de melatoninaă din șaî nge îîncepe dupaă
laă șarea șerii, cea mai mare concentratșie îînregiștraî ndu-șe de obicei la miezul noptșii.
Deoarece glanda pinealaă reactșioneazaă la șemnalele tranșmișe de nervii optici,
bombardarea ochilor unei perșoane îîn timpul noptșii cu o luminaă foarte puternicaă
poate pur șș i șimplu elimina productșia normalaă de melatoninaă din timpul noptșii șș i
diminua cantitatea de melatoninaă din timpul zilei. Lumina artificialaă la care șuntem
expușș i îîn timpul șomnului are un efect depreșiv mult mai puternic decaî t lumina
naturalaă . Cercetaă torii șunt tot mai șurprinșș i de gama largaă de proceșe fiziologice
care șunt fie controlate, fie influentșate de melatoninaă . Ea controleazaă ritmul noștru
circadian ( ce guverneazaă ciclul șomn-veghe) șș i ește unul dintre cei mai eficientși
diștrugaă tori ai radicalilor liberi, îîn felul aceșta așiguraî nd șinteza AND-ului șș i
diviziunea celularaă .

O altaă proprietate anticancerigenaă a melatoninei ește abilitatea ei de a creșș te

citotoxicitatea limfocitelor, celulelor “ucigașș e”, ale șiștemului imunitar. Ea ește chiar
capabilaă șaă amplifice puterea șiștemului imunitar șș i șaă contracareze aștfel
diminuarea functșiei aceștuia îîn șituatșiile de ștreșș. …Melatonina amplificaă de
așemenea puterea vitaminei D de a lupta îîmpotriva tumorilor, amplificaî nd aștfel de
paî naă la 200 de ori eficientșa aceștei vitamine îîn inhibarea creșș terii tumorilor.

Din paă cate îînșaă , dacaă dormim îînconjuratși de toate dișpozitivele noaștre
favorite: telefonul celular, telefonul fix wireleșș, ceaș digital, CD/radio player,
computer șș i televizor – aceșt lucru poate diminua șau chiar șuprima productșia
nocturnaă de melatoninaă .

Pe maă șuraă ce alergaă m cu capul îînainte îîn excitanta noaștraă lume, ataî t de
avanșataă din punct de vedere tehnologic, trebuie șaă îîntșelegem caă participaă m cu totșii
la un experiment mașiv. Electropoluarea ește o amenintșare realaă la adreșa generatșiei
prezente șș i viitoare. Realizarea unei interventșii eficiente nu ește un lux, ci o
neceșitate. Fie caă ne place șau nu, lumea îîn continuaă expanșiune a radiatșiei
electromagnetice nu va dișpaă rea. Tș ine de reșponșabilitatea noaștraă realizarea unui
paș îînainte îîn directșia protejaă rii noaștre, a familiilor noaștre șș i a generatșiilor
viitoare.” - Fragmente extrase din NEXUS new times magazine – science & alternative
news, Anul IV, Numărul 12, ediția română, decembrie 2008-februarie 2009; Despre
autor: Sherrill Sellman, ND, este doctor în medicină naturistă, psihoterapeut, lector

Aici șe șfaî rșș eșș te caă laă toria noaștraă șimplaă prin lumea alegerilor. Nu uita!
Alegerile pe care le faci azi, crează persoana care vei deveni mâine