OMRAAM MIKHAEL AIVANHOV

L’homme nécessite une balance

(Omul are nevoie de o balanţă)

L’importance de la foi
(Importanţa credinţei)

Data: 24.07.1983
Durata: 53’
(primul paragraf al feţei A)

Obişnuiţi-vă să meditaţi asupra simbolului balanţei. Atunci când sunteţi iritaţi, prost
dispuşi, nefericiţi, înseamnă că unul din platourile balanţei voastre se înclină în mod
primejdios într-o parte. Trebuie deci să puneţi o greutate pe celalalt taler. Şi ce greutate?
Gândul că sunteţi un fiu al lui Dumnezeu, că sunteţi în Învăţământul Marii Fraternităţi
Albe Universale şi că aveţi mulţi prieteni. Sunt atâtea lucruri de pus pe acel taler! Aşa că
gândiţi-vă la asta/la ele! Şi apoi, veţi simţi din nou că viaţa e frumoasă. Unii fac acest
lucru în mod inconştient. Când o femeie şi-a pierdut soţul şi când îi rămân copiii, gândul la
aceşti copii face să urce la loc acel taler al balanţei. Da. Deseori un copil atârnă foarte greu
în balanţă. Cât este de simplu! Obişnuiţi-vă aşadar să vă gândiţi la ceea ce puteţi pune pe
talerul balanţei voastre interioare pentru a echilibra greutatea grijilor şi mâhnirilor voastre.

Ce este Învăţământul Marii Fraternităţii Albe Universale? Este ceva simplu, limpede,
accesibil, încât îl pot practica până şi copiii, în timp ce pretutindeni altundeva, sunt lucruri
atât de complicate, de grele de-ţi spargi capul cu ele. Dacă vă dau unele metode pe care le-
am găsit în anumite lucrări – oh, là, là! O iei razna! De aceea sunt oameni dereglaţi psihic,
fiindcă sunt lucruri ne-psihologice/care nu ţin cont de legile psihicului. În timp ce aici,
totul este simplu. Singura diferenţă e că oamenii nu se gândesc la aceste lucruri, pentru că

1
sunt obişnuiţi cu viaţa complicată. Sunt atât de obişnuiţi să complice totul în viaţă! Am să
vă aduc dovezi. Există chiar o conferinţă despre viaţa simplă şi viaţa complicată. E o
conferinţă (foarte importantă)! Ar trebui s-o căutaţi. Şi veţi vedea cum, inconştient, toată
lumea îşi complică existenţa. Şi nu îşi dau seama că o complică! Când ar putea fi atât de
simplu! Să simplifice tot!
Acum, desigur, nu mă pot întinde prea mult, pentru că sunt prea multe lucruri de spus,
le veţi găsi. Pentru a vă dovedi, am să vă dau doar o imagine (întotdeauna vă dau o
imagine): exerciţiile de gimnastică. Sunt atât de simple, încât nimeni nu le va face, pentru
că v-a zice : « Ce vom dezvolta ? Muşchii, nu. Nu vom fi « forţoşi ». Şi unde vom merge ?
Sunt locuri unde se fac multe : ridici (greutăţi), tragi diverse, biciclete... Oh, là, là! Şi apoi?
Eşti şi mai prost/mărginit. De ce ? Pentru că ne-am gândit să dezvoltăm muşchii. Muşchii
sunt muşchi, nu creier. Rămâi la fel de prost ca înainte, poate chiar puţin mai prost. De ce
complică oamenii lucrurile ?
Veţi vedea imediat ce se află/ascunde în această simplitate/îndărătul acestei siplităţi.
(Spun lucrurile acestea pentru cei noi, pentru că cei vechi le cunosc deja.) Sunt 5 sau 6 sau
7 exerciţii. Şi de ce nu dezvoltăm musculatura ? Pentru că există ceva mai presus de
muşchi, ceva care reflectează, raţionează, organizează, aranjează lucrurile, care trimite
curenţii electrici, magnetici etc. V-am dat mereu acest exemplu :
Cum se face că, deseori, în azile, există nebuni slabi, pricăjiţi şi li se întâmplă să fie atât de
tari, de puternici, încât trei persoane nu-l pot ţine. De unde vin această energie, aceşti
muşchi ? Astfel de lucruri s-au întâmplat. Dar oamenii nu reflectează. Aaa, există ceva în
creier ; există un centru care se declanşează şi trimite energii, curenţi în muşchi, care se
întăresc şi trei oameni nu-l pot ţine. Un pricăjit, un slăbănog. Iar un altul, Tarzan,
zdravăn/zdrahon, uneori nu-şi poate ridica picioarele. De ce? Există momente când, aaa...
Curenţii, da, aceştia sunt curenţii, nu muşchii ! Ei bine, oamenii nu s-au gândit la asta.
Trebuie îmbunătăţiţi curenţii.
Iar acum am să vă explic în ce constă utilitatea acestor exerciţii. Dacă nu vă explic,
nimeni nu va înţelege avantajele acestui lucru.
Aşadar, există formule pe care trebuie să le rostim. Nu-i atât de uşor, importante nu sunt

2
atât mişcările (în sine) pe care le facem, ci concentrarea, credinţa voastră, încrederea în
ceea ce spuneţi, care se realizează. Câte conferinţe v-am ţinut deja (despre asta) : puterea
cuvântului şi a credinţei. De ce a spus Isus: « Să fie după credinţa ta. » ? Dacă credea, se
vindeca, dacă nu, rămânea bolnav. De ce a insistat Isus asupra credinţei ? « Să fie după
credinţa ta. » (.....)
Aşadar faceţi aşa... şi pronunţaţi formula: «Fie ca toate binecuvântările Cerului să se
reverse asupra mea şi asupra Fraternităţii!» Vă gândiţi la Fraternitate. «Fie ca toate
binecuvântările Cerului să se reverse asupra mea şi asupra Fraternităţii!» De 6 ori tot aşa.
Ehe, puneţi ceva în mişcare, acolo sus, şi binecuvântările încep să coboare, sub formă de
sănătate, de bucurie, de pace, de mulţumire, de recunoştinţă, de vitalitate. Ei, da. Dar orbii
nu văd aceste avantaje. Sunt prea materializaţi, prea abrutizaţi. Acum trebuie să ieşiţi din
această stare! Şi numai în Marea Fraternitate Albă Universală veţi putea ieşi.
Al doilea (exerciţiu): «Fie ca toate celulele mele să fie magnetizate, însufleţite şi
purificate şi sanctificate şi chiar reînviate şi întinerite. Adăugaţi ce vreţi! Nu strică. Şi din
nou: «Fie ca toate celulele mele să fie magnetizate, însufleţite şi reînviate.» Şi aşa de 6 ori.
Veţi simţi că... Ele sunt inteligente, înţeleg. Se vor pune pe treabă. Ele spun: E un alt
patron; are încredere în noi. Trebuie să-l ajutăm (???).
Iar apoi.... Înotaţi. «Fie ca eu să pot înota în oceanul luminii divine.» Asta vă face să
trăiţi o stare (extraordinară)... Pentru a te afla în regiuni mai sublime, trebuie să înoţi, să
navighezi. E formidabil!
Şi apoi... «Fie ca toate legăturile diabolice să fie tăiate!» Suntem atât de înlănţuiţi, dacă
aţi şti! Oamenii nu-şi dau seama: prin gânduri, prin sentimente, prin dorinţe, sunt atât de
înlănţuiţi, sunt (nenumărate) legături pe care nu le vedem. Trebuie să le tăiem. Şi oamenii
nu se gândesc la asta. «Fie ca legăturile diabolice să fie tăiate!» «Fie ca legăturile...» Şi aşa
de 6 ori. Şi în felul acesta tăiaţi multe legături cu regiuni, cu entităţi, cu persoane cu care
v-aţi legat în trecut. Şi le tăiaţi, vă eliberaţi. Şi aşa mult timp. Trebuie să continuaţi, pentru
că sunt atât de multe legături, încât n-ar ajunge mai multe secole pentru a le tăia, sunt
miliarde de legături. În ceea ce priveşte legăturile, v-am explicat că peste tot nu sunt decât
legături, fire: copacii sunt fire, părul vostru tot fire, muşchii sunt fire, totul este fir. Iarba,

3
tot, peste tot nu sunt decât fire. Şi v-am mai explicat: şi nervii sunt tot fire. Totul. În
întreaga natură sunt fire, aşa că suntem înlănţuiţi, suntem legaţi fedeleş… şi nu ne dăm
seama.
Aceasta este adevărata ştiinţă, dragi fraţi şi surori: e exerciţiu practic şi în acelaşi timp
magic.
Iar apoi: echilibrul. Vai, vai, vai!… Să cazi aşa… E cel mai greu. Întotdeauna am vrut să
fiu la circ; să merg pe o sârmă şi să nu cad. Fără umbreluţă! Sau aşa, cu o bară! De altfel
mi se întâmplă adesea, aici, să merg pe sârmă oh, là, là! Şi să nu-ţi frângi ceva.
Şi apoi... Proiectăm, respingem şi pronunţăm: «Fie ca toţi duşmanii Fraternităţii Albe
Universale să fie respinşi, alungaţi, nimiciţi!» Dacă vreţi să spuneţi şi alte lucruri, mai
groaznice, sunteţi liberi s-o faceţi. Să spuneţi: «Să fie izbiţi (de fulger), pulverizaţi,
distruşi!» E îngrozitor. Dar nu prea e multă iubire în aceste cuvinte. Dar «să fie îndepărtaţi,
respinşi...» e totuşi drăguţ, amabil. Nu-i omorâţi, totuşi. Iar apoi (expiraţie): «să dispară»
(expiraţie) «să dispară».
Iar apoi, desigur, pentru supleţe... şi aici este puţin cam greu. Să nu cădeţi pe spate,
aşa...
Şi apoi, din nou: «Fie ca toate binecuvântările să coboare auspra mea şi asupra
Fraternităţii.»
Şi atunci, când faceţi acest lucru luni şi ani de zile, obţineţi rezultate. Dar dacă le faceţi
inconştient, fără să puneţi în ele credinţa, gândul, inima, să doriţi cu ardoare, puteţi să le
faceţi toată viaţa! Să nu credeţi că or să se dezvolte muşchii. Muşchii se dezvoltă altfel.
Când începeţi să daţi palme oamenilor, şuturi, muşchii picioarelor se antrenează, şi când
zgârâiaţi, da! Dar exerciţiile noastre... privesc latura spirituală. Vedeţi, totul este aşa, aici,
în Învăţământ. Totul este simplu, în aparenţă. Ca de exemplu, să mănânci în linişte. Ce e
acest exerciţiu ? Nimica toată ! Ei da, dar când am explicat ce lucrare facem în timpul
acestei tăceri… În timp ce, atunci când mâncăm, strigăm, ţipăm, spargem lucruri,
înghiţim/înfulecîm mâncarea în loc s-o mestecăm, nu facem nici o lucrare spirituală. Şi
oamenii, toată lumea mănâncă aşa. Apoi alte şi alte lucruri, totul în viaţă. Dacă ar trebui să
vă enumăr lucrurile pe care vi le-am explicat, mi-ar trebuie trei zile şi trei nopţi. Lucruri la

4
care nimeni nu se gândeşte. Ca astăzi: balanţa. Şi dacă v-aş revela faptul că toată Kabbala,
Zoharul, cartea cea mai extraordinară – are 6 volume – sunt bazate pe balanţă. Kabbaliştii
înţelegeau ce este balanţa.

Iar acum, desigur, este foarte simplu. Acum toată lumea poate să înţeleagă că dacă aţi
pierdut ceva, dacă sunteţi trişti, nefericiţi, să vă amintiţi, să vă gândiţi că aveţi alte lucruri
pe lângă ele, care vă pot bucura. De exemplu, aţi pierdut câţiva bani. Dar nu v-aţi pierdut
mâinile, picioarele, ochii. Dar nu vă gândiţi la asta. Aţi pierdut nişte bani. Şi sunteţi aşa de
nefericiţi, de trişti, când ar trebui să vă gândiţi că aveţi copii, că aveţi case, că aveţi un
Maestru, că aveţi Învăţământul, că aveţi Soarele, că aveţi stelele! Ei bine nu, nu sunteţi
obişnuiţi aşa! Vedeţi, câtă sărăcie ? Toată lumea îşi face griji pentru te miri ce, când ar
putea, imediat, să refacă echilibrul, să nu mai fie atât de distruşi/căzuţi, pentru că au alte
lucruri extraordinare. Dar ei nu le văd, nu se gândesc la asta. Ei, obişnuiţi-vă, dragi fraţi şi
surori! Altfel...
Dar să vedem acum ce este balanţa.
Am să vă spun. Fiinţa omenească este o balanţă. Există două laturi: latura pozitiva/latura
negativă, latura masculină/latura feminină, latura materială/latura subtilă, dacă vreţi, latura
emisivă şi cea receptivă… Dar mai există ceva despre care v-am vorbit, despre care v-am
vorbit ani şi ani. Un lucru care explică tot, tot, tot. Doar cu acel lucru, pot pune la zid orice
persoană, cea mai sus pusă, mai savantă, cea mai erudită, da. Veţi zice: «Ce orgoliu, ce
tupeu!» Ei da. Şi care este acest lucru? Este explicaţia care spune că avem o natură dublă,
polarizată: una care atinge latura inferioara, infernală, latura personală, egoistă,
egocentrică, latura grosieră, animală – şi această latură o avem toţi. Chiar şi cei mai mari
Maeştri posedă această natură. Iar oamenii nu ştiu că chiar şi marii Maeştri posedă această
natură. Numai că veţi vedea, în ce sens, în ce formă, în ce expresie. Şi o altă latură, care
este în noi, o natură divină, pe care am numit-o inidividualitate. Iar cealaltă este
personalitatea. Şi foarte mulţi dintre cei noi nu cunosc acest lucru. Cei vechi poate că s-au
săturat să audă vorbindu-se de personalitate şi de individualitate. Dar au observat, chiar şi
cei vechi, că atunci când explicam aceste lucruri (despre personalitate şi individualitate),

5
întotdeauna exista ceva nou, existau lucruri noi, aspecte noi, pe care nu le cunoşteau. Şi
acum, poate, din nou, va fi ceva nou (în ce spun). Aşa că nu-mi reproşaţi nimic!
Despre personalitate şi individualitate se poate vorbi la nesfârşit. Există mereu lucruri
de arătat, de explicat. De ce? Pentru că este un subiect extrem de bogat/de vast. Încă nu
cunoaştem presonalitatea. V-am explicat că în ciuda explicaţiilor, n-o cunoaşteţi. Am să vă
aduc dovezi. Dar individualitatea ? Ce este individualitatea ? O altă natură, care e divină,
celestă, care este generoasă, îndurătoare, mărinimoasă, minunată, extraordinară, plină de
iubire, de bunătate, de renunţare, adică tot ce e divin. Şi vedem asta. Vedem asta în viaţă.
Unele persoane, care manifestă ceva mai des individualitatea, iar altele, tot timpul
personalitatea. Şi ce e personalitatea? Este «a lua», a lua, a aservi, a domina, a murdări, a
fura, a extirpa, a înşela, a profita. Iar cealaltă natură, individualitatea? Aaa... a-i ajuta pe
ceilalţi, a le da. Prima este de a lua, cealaltă de a da. Şi cum sunt foarte puţini oameni care
lucrează în individualitate, nu vedem decât personalitatea manifestându-se peste tot, care
este egoistă, crudă, bădărană, urâtă, hâdă, dezgustătoare, respingătoare... În timp ce
individualitatea, oh, là, là! Ea are toate culorile celeste, toate emanaţiile, toate parfumurile,
toată muzica, toate radiaţiile, vibraţiile... într-adevăr. Ea e capabilă să producă lucruri,
fenomene, minuni, miracole. Ea este frumoasă. Şi asta caută oamenii! Toţi caută
individualitatea, dar nu ştiu cum să o manifeste. Toţi doresc să o găsească, să o contemple,
să o mănânce, să o respire, să o atingă... Da, dar nu se gândesc să o dezvolte, să o facă să
iasă, pentru că o avem cu toţii. Şi am explicat că chiar şi la criminali, la derbedei, la
asasini, e prezentă, numai că e puţin îngropată, ucisă. Nu se mai manifestă. V-am explicat,
de asemenea, că personalitatea se manifestă chiar şi în domeniul iubirii, doar pentru a-şi
potoli (dorinţele), pentru a lua, pentru a fura, a viola, a întina, a se satisface... Aceasta este
personalitatea. Nu se gândeşte la celălalt: în ce stare îl aduce, ce viitor îi pregăteşte... În
timp ce individualitatea – şi în iubire (iubirea care se manifestă în latura individuală) se
gândeşte cum să-l ajute, să-l lumineze pe celălalt, cum să-l ocrotească, să-l susţină... Oh,
là, là! Din păcate, foarte rar se manifestă această iubire din domeniul individualităţii.
Când vreţi să omorâţi pe cineva, să asasinaţi pe cineva, să loviţi pe cineva, să vă răzbunaţi,
tot personalitatea e cea care se manifestă. Iar când vă întrebam: «Aveţi criteriile care vă

6
dau posibilitatea să spuneţi, ziua sau noaptea, ce se manifestă prin voi: personalitatea sau
individualitatea?» Ei bine, oamenii nu au aceste criterii. Nu se gândesc niciodată. Din
moment ce te manifeşti, este divin, e minunat, eşti tu. Ei bine, vedeţi, trebuie să ştiţi, în
orice moment al zilei sau al nopţii, când faceţi ceva, când spuneţi ceva, când simţiţi ceva,
să simţiţi: oare personalitatea mea este cea care mă împinge, care mă sfătuieşte sau
individualitatea mea? Şi când veţi avea criteriile care vi se dau aici, veţi fi adesea îngroziţi.
Unde sunt încă? În timp ce, din păcate, mulţi, foarte mulţi din cei care vin aici, în
Învăţământ, aşa cum obişnuiau să-şi manifeste personalitatea în viaţă – pentru că îi imitau
pe ceilalţi şi cum ceilalţi lucrează numai cu personalitatea, erau influenţaţi – şi atunci ei se
manifestă (şi aici) cu personalitatea. Iar personalitatea vă înşeală, vă spune: «Eşti
formidabil, acum trebuie să-i domini pe ceilalţi, (...) nu trebuie să-i permiţi cuiva să te
insulte, să te domine sau să te umilească. Să ţi se spună adevărul!» Şi sunteţi vexaţi,
rumegaţi, doriţi să vă răzbunaţi. Personalitatea este cea care vă sfătuia. Şi nu ştiaţi că e
personalitatea. Şi atunci sunteţi închişi, sunteţi ostili, pentru că personalitatea e cineva, nu
acceptă să fie înjosită, umilită şi aşa mai departe! În timp ce individualitatea v-a acţiona cu
totul altfel. Individualitatea se va întreba: «Oare este bine, ce vă spune, este pentru binele,
pentru progresul vostru, (???). Individualitatea v-a aprecia, se v-a bucura şi chiar v-a
mulţumi. În timp ce celălalt va fi vexat. Oh, là, là! Dacă aveţi criteriile şi lucraţi zi de zi,
veţi ajunge foarte departe, veţi progresa, veţi permite numai individualităţii (să se
manifeste). Personalitatea? Personalităţii îi vom da, desigur, câte ceva/ o mică pondere, ca
să nu dispară de tot. De ce ? Pentru că ea are bufetele ! Şi atunci veţi fi în individualitate.
Există un dezechilibru. Personalităţii îi daţi câte ceva, îi daţi să mănânce, să bea, să
doarmă, o răsfăţaţi un pic, o mulţumiţi şi gata, situaţia se redresează. Nu trebuie s-o
omorâţi, pentru că apoi trebuie să plecaţi... în «domeniul individualităţii»! Şi e nevoie să
fim aici, cu personalitate cu tot. Aşadar, nu trebuie să trageţi în personalitate! Aşa se zice:
Nu trageţi... în cine? În regizor sau în pianist! S-a spus undeva, am citit eu! N-o ucideţi!
Ce de lucruri, ce de lucruri pentru a putea să te analizezi, zi de zi, iar aceasta vă va
deschide orizonturi şi porţi şi lumini şi veţi începe să situaţi lucrurile exact unde trebuie. Şi
chiar veţi putea judeca, categorisi pe toată lumea în gândurile, în scrierile, în cărţile, în

7
discursurile, în comportamentul lor. Pentru că, dacă aveţi aceste criterii, veţi spune:
«Săracul, nu vorbea decât de personalitate! » (???)
Dar pentru a nu o lăsa (să moară), pentru a păstra echilibrul, balanţa, trebuie să-i dăm
puţin să mănânce, să bea, să respire, s-o lăsăm să se plimbe puţin, dar nu prea mult, să
meargă să violeze fetele şi să şterpelească sau să se răzbune. Personalităţii trebuie să-i dai,
dar nu prea mult (???). Să păstrezi echilibrul. Echilibrul.
Iată, de pildă, să presupunem că postiţi. Echilibrul este rupt. Există un dezechilibru. Ei
da, dar acest dezechilibru este foarte, foarte benefic. De ce ? Pentru că personalitatea
începe (…) să se cureţe, să se purifice, să se uşureze, şi aşa o puteţi domina mult mai bine.
Iar apoi îi veţi da o fiertură, un pic de supă, dar deocamdată există un dezechilibru. În ce
fel ? Aveţi palpitaţii, se petrec lucruri îngrozitoare... Sunteţi speriaţi şi încetaţi să postiţi.
Trebuia să continuaţi!

8
 OMRAAM MIKHAEL AIVANHOV

L’homme nécessite une balance

(Omul are nevoie de o balanţă)

L’importance de la foi
(Importanţa credinţei)

Data: 24.07.1983
Durata: 53’

(continuarea conferinţei)
(ultimul paragraf al feţei A)

- pentru că se continuă ideea -

Iată, de pildă, să presupunem că postiţi. Echilibrul este rupt. Există un
dezechilibru. Ei da, dar acest dezechilibru este foarte, foarte benefic. De ce ?
Pentru că personalitatea începe (…) să se cureţe, să se purifice, să se uşureze, şi
aşa o puteţi domina mult mai bine. Iar apoi îi veţi da o fiertură, un pic de supă,
dar deocamdată există un dezechilibru. În ce fel? Aveţi palpitaţii, se petrec
lucruri îngrozitoare... Sunteţi speriaţi şi încetaţi să postiţi. Trebuia să
continuaţi!

***

(faţa B)
De ce? Pentru că (tocmai) în primele zile personalitatea este revolată. Este
revoltată, nemulţumită şi vă este foame, vă este sete... şi intestinele chiorăie,
sunt acolo tot felul de zgomote, de dureri... şi inima... tot... Şi trebuie să rezistaţi,

1
trebuie să-i spuneţi personalităţii: «Taci din gură! Taci din gură!» (râsete în sală,
pentru că Maestrul spune acest lucru cu pronunţia din sudul Franţei, unde se
află Bonfin-ul). «Trebuie să fii ascultătoare, supusă, cuminte, altfel o să te las să
mori; n-o să-ţi mai dau nimic de mâncare!» Şi când i se spune asta,
(personalitatea) este înspăimântată, pentru că ştie că puteţi face aşa. (Dacă
sunteţi stăpânul,) o puteţi lăsa să moară. Şi atunci, ea continuă să riposteze aşa
două-trei zile, iar pe urmă se supune, se linişteşte, se potoleşte şi nu ne mai este
foame. Ce curios! Nu ne mai este foame. Şi puteţi posti aşa 40 de zile. Dar eu
am găsit o modalitate/un mijloc de a posti 3 luni. Vreţi să ştiţi? Mâncând
noaptea, puteţi posti 3 luni. Cum de n-aţi descoperit asta? – că doar sunteţi
inteligenţi!
Afurisita de personalitate! Este utilă, dar dacă îi dăm prea mult, dacă ne
ocupăm de ea, ajunge să ne domine; adică ea conduce tot, ea este cea care se
pronunţă şi ajungem sclavi, s-a zis cu noi! Este necesar să ai personalitatea, dar
ca servitoare, nu ca stăpână! Iar eu văd la milioane de persoane că personalitatea
e stăpâna lor, iar ei sunt pe undeva, pe acolo, servind-o pe ea. Nu există
servitoare mai bună decât personalitatea. Ca servitoare, nu e alta ca ea pe lume.
Dar ca stăpână, nu există ceva mai rău decât personalitatea. Iată un sfat bun:
trebuie s-o aserviţi, s-o dominaţi. Dar în ce fel? Supraveghindu-vă, analizându-
vă, fără-ncetare; aruncând o privire pentru a şti, în fiecare clipă: oare
personalitatea este cea care vă sfătuieşte, vă îndeamnă să faceţi ceea ce faceţi, să
spuneţi ceea ce spuneţi sau individualitatea? Eu v-am dat deja criteriul – (de
fapt,) sunt multe criterii, dar există unul care le înglobează pe toate celelalte:
Oare vreţi pentru voi, numai pentru voi, binele îl faceţi numai pentru voi/pentru
binele vostru – sau şi pentru binele celorlalţi? Iată criteriul! Şi puteţi observa
imediat, nu-i chiar aşa de greu.
Cineva îmi spunea: «Dar, Maestre, nu ştiu ce e bine şi ce e rău! Cum să
deosebesc? » «Ia te uită! Ia te uită! Ia te uită!» - am zis. «Sunteţi foarte în urmă,
dacă nu ştiţi ce e bine şi ce e rău. Puteţi să vă spuneţi aşa: “Aha, am să-i dau o

2
palmă cuiva!” Este bine s-o faceţi? Dacă cineva vă spune: “Dă-ţi o palmă, ţie
însuţi!” “Aaa! Nu e bine!” Atunci nu e bine s-o faci celorlalţi.» E un lucru care
s-a spus deja, există o zicală: Ce ţie nu-ţi place, altuia nu face! Eu nu inventez
nimic. Înaintea mea au existat înţelepţi care au descoperit asta. Dar oare
procedăm aşa/în consecinţă ? Nu. A, asta îmi face plăcere mie. Şi ceilalţi ? Ce
mă interesează! Asta e personalitatea. Şi dacă lucrăm mereu cu personalitatea,
vom fi legaţi fedeleş, înlănţuiţi, îngreunaţi, sclavi... Nu putem merge în celelalte
regiuni pentru a le vedea, a le contempla, a le atinge, şi atunci rămânem un
amărât, un nenorocit – furştri de furştra (???)! Bulgarii spun aşa. Furştri de
furştra! Chiar avernai-i ??? spun aşa. Ce sunt „avernai” ? Sunt bulgari care s-au
instalat aici în Franţa; bogomili care, atunci când au fost alungaţi din Bulgaria,
au venit aici. Esclarmonde de Foix. (personaj mitic, prinţesă catară, sec. XII-
XIII – n.t.) Trecem deseori prin Foix/credinţă, aici (joc de cuvinte: “Foix”, ţinut
din sudul Franţei şi “ foi”= credinţă se pronunţa la fel – n.t.). Dacă n-aveţi
credinţă...
Iată, deci, dragi fraţi şi surori. De acum înainte nu trebuie niciodată să vă
mai înşelaţi. (Trebuie) să ştiţi să fiţi implacabili faţă de voi înşivă. Când nu mai
aveţi iubire... sau... cineva care este vexat... Să presupunem că cineva este vexat
din cauza unor cuvinte pe care le-am spus eu. Eu am toate drepturile. Cerul mi-a
dat dreptul să vă spun multe lucruri. Că vă place sau nu vă place, nu trebuie să
mă conformez personalităţii voastre. Eu lucrez întotdeauna apelând la
individualitatea voastră. Când vă spun cuvântul lui Cambronne (general francez
care a luptat la Waterloo şi care, somat să se predea, ar fi rostit faimosul
cuvânt, extrem de vulgar, care a rămas legat de numele lui – n.t.) - pe care de
fapt nu-l cunosc, nu ştiu care este acest cuvânt şi nu l-am rostit niciodată - atunci
personalitatea voastră e furioasă, nemulţumită. Dar individualitatea voastră
aplaudă: «O, mulţumesc, Maestre! Mulţumesc, îmi faceţi bine, mă eliberaţi.» Pe
cine să satisfac? Personalitatea voastră, care nu va fi niciodată mulţumită, orice-
aş face? O ştiu prea bine: orice aş face! Aşa stau lucrurile. Puteţi face

3
personalităţii orice voiţi, ea nu va fi niciodată recunoscătoare. Drept dovadă: a
venit o soră care mi-a spus: «O, Maestre, m-a părăsit soţul!» «De ce? Ce-aţi
făcut? Cum v-aţi purtat?» «I-am pregătit întotdeauna tot, găteam pentru el, îl
desfătam cu mâncăruri bune, i-am dat tot, iubirea mea...» Atunci i-am zis: «Păi
tocmai asta e! I-aţi hrănit personalitatea, iar personalitatea nu este niciodată
recunoscătoare. Nu trebuie să credeţi că va recunoaşte vreodată. Trebuia să-i
hrăniţi individualitatea, iar dvs. n-aţi făcut nimic pentru a-i hrăni
individualitatea. L-aţi hrănit în pasiunile, în plăcerile lui, în delicii, i-aţi hrănit
stomacul... şi iată rezultatele! Personalitatea nu este recunoscătoare! Iar oamenii
nu ştiu asta. Individualitatea este recunoscătoare. Pe ea trebuie s-o hrăniţi! Iar
dacă personalitatea voastră este uneori rănită, mă părăsiţi, nu mai veniţi. Dar
individualitatea o să vă tragă de urechi: «Idiotule, era spre binele tău, pentru
eliberarea ta, pentru fericirea ta. N-ai înţeles nimic! Eşti prea mic, mărunt...» Ei,
da! Ei, da! Ei, da! Trebuie să raţionaţi.
Iar altă soră vine şi-mi spune: «O, Maestre, m-a părăsit soţul!» «Da? De ce? »
«L-am iubit atât de mult! Am fost prea caldă.» «Tocmai! – am zis eu. Şi unde s-a
dus? » S-a dus la una din prietenele mele.» «Şi ea cum e ?» «E rece.» «Tocmai.
S-a dus să se mai răcorească!» Când suntem prea calzi, atunci e personalitatea.
Individualitatea nu este atât de caldă, nu este nici glacială. E temperată!
Ce-o fi cu mine azi, de mă ocup de temperatură?
Ei da, dragi fraţi şi surori. Da, da, da. Această pagină – Oh, là, là! Acum veţi
vedea, veţi vedea, veţi constata că putem restabili echilibrul. Sunt mulţi care şi-
au pierdut echilibrul, asta ştiu: prin droguri sau prin (???) prin tot felul de
lucruri. Şi chiar când postesc, nu ştiu cum să postească şi în ce condiţii. Unii au
vrut să postească aici. Ei bine, nu. Acesta nu este locul potrivit pentru a posti,
pentru că atunci nu veţi putea asculta conferinţele, veţi fi obosiţi, somnoroşi şi
chiar veţi mirosi urât. Pentru că unii vă vor simţi răsuflarea, care nu va fi tocmai
(plăcută). Nu, nu e locul nimerit. Când vă veţi întoarce acasă, veţi posti cât vreţi.
Şi mai trebuie să ştiţi şi cum să postiţi. Eu am atins toate aceste

4
probleme/aspecte în trecut. De ce ? Pentru că ceea ce mă preocupă pe mine, nu
este să vă ornez/mobilez intelectul, capul, să vă dau noţiuni, cunoştinţe livreşti,
nu ! Este să răspund nevoilor voastre. Care sunt nevoile voastre ? Eu le cunosc.
Care sunt dificultăţile, suferinţele voastre… De asta m-am ocupat întotdeauna:
cum să rezolv problema nevoilor voastre. Iată diferenţa dintre Învăţământul meu
şi multe alte cărţi, care sunt atât de erudite, de ştiinţifice, de bogate. Da, dar ele
nu vă explică în ce fel să vă rezolvaţi problemele, nevoile, suferinţele,
mâhnirile...
Balanţa.
Şi priviţi: chiar acest bol care este pus în locurile unde se judecă – în
tribunale. Dar nici măcar judecătorii n-au înţeles simbolul balanţei. Unii
judecători nici măcar nu ştiu să judece, nu ştiu să pună în balanţă… Să fie drepţi.
Asta e… Dreptatea se găseşte în balanţă. De pildă, când puneţi exact aceeaşi
greutate pe ambele talere. Asta e dreptatea ! Da, dar oare cunoaştem
şmecheriile? Privţi un obiect de metal. El este întotdeauna polarizat. De exemplu
un magnet : este întotdeauna polarizat. O parte este pozitivă, o parte negativă.
Acum, dacă puneţi o bucată de fier pozitivă la polul pozitiv, se resping. De ce?
Iar dacă puneţi pozitiv cu negativ, se atrag. Există atracţie. Şi nu ştiţi… Când am
fost în Egipt, am întrebat : «Ştiţi cum au fost construite piramidele voastre?» Păi
aşa, şi aşa… Nu, nu, nu ! – le-am zis. Nu ! Cum au fost transportate aceste
blocuri şi îmbinate - fără ciment? Nu ştiau. Le-am spus : Uite, au existat Iniţiaţi
care cunoşteau polarizarea obiectelor, polaritatea, şi schimbau polariatea acestor
pietre : în loc să se producă o atracţie cu pământul... – pentru că asta e greutatea,
această atracţie crează greutatea… dacă e respingere, hop ! pietrele devin uşoare
şi îşi iau zborul în spaţiu. Ca unii sfinţi care levitau. Oho, se ridicau până în
tavan! De ce? Pentru că exista în interior o schimbare de polaritate. În loc să fie
negativi jos – iar pământul fiind pozitiv, să se creeze atracţie – puneau negativ
cu negativ şi hop! îşi luau zborul. Aşa schimbau Iniţiaţii din Egipt polariatea şi
atunci puteau transporta pietrele aşa! (Când mă auzeau explicând) făceau ochii

5
mari (râsete în sală pentru că Maestrul nu “nimereşte” din prima cuvântul şi
inventează o formă hilară - “écarcassiaient” în loc de “équarquillaient” - pe
care o foloseşte în mod voit, pentru amuzamentul asistenţei.) Ce de lucruri le-am
revelat, acolo (în Egipt)! Chiar şi ghizilor, care vorbeau, explicau... E
formidabil ! Nu ştiau cum au fost construite piramidele !
Da, este în întreaga ştiinţă, despre care am început să vă vorbesc puţin ieri : să
ştii care e polarizarea fiinţei omeneşti. Cum este polarizată ? Să luăm bărbatul :
el este pozitiv pe partea din faţă (a corpului) şi negativ pe partea din spate. În
acelaşi timp, partea dreaptă este pozitivă, mâna stângă e deci negativă. Este o
cruce. Iar la femeie? Este negativă aici (pe partea din faţă), iar spatele este
pozitiv. Mâna stângă este pozitivă şi mâna dreaptă e negativă. Şi atunci când
salutăm femeile, strâgem latura pozitivă cu latura negativă – şi schimbul este
bun. Apoi v-am vorbit de poziţii. E un lucru scabros, delicat, nu vreau să vorbesc
despre el... Cunosc multe lucruri fără să le fi practicat. Ştiinţa Iniţiatica! (Sunt)
36 de poziţii. Şi cum se face dragoste! Oh, là, là, là! Şi sunt multe cazuri foarte
nocive, iar îndrăgostiţii nu ştiu. E nociv. E negativ. Se declanşează alte lucruri,
iar ei nu ştiu. Dar să lăsăm toate acestea! Oh, là, là! Simt că vreţi să ştiţi asta,
vreţi tare mult! Partea pozitiva, partea negativă...
Aş vrea să mai adaug câteva cuvinte despre personalitate şi individualitate,
pentru că, cu asta, vă dau o cheie: cum puteţi fi foarte fericiţi şi foarte puternici
şi să învingeţi. Da. Uite: când sunteţi vexaţi, când sunteţi mânioşi, vă închideţi –
pentru că cineva v-a vexat. Analizaţi-vă! Veţi vedea că vă otrăviţi sângele, vă
distrugeţi sănătatea, vă micşoraţi bucuria şi pacea. Nu merită! De ce să te
otrăveşti? “A, da, dar nu putem să lăsăm lucrurile aşa!” Da, dar e preferabil,
pentru sănătate, e preferabil să uiţi de asta, să nu fii ranchiunos, să ierţi. De ce?
Pentru că veţi simţi în voi o bucurie, un triumf; toată ziua veţi fi mândri. Iată un
lucru simplu, dar nu v-aţi gândit la asta. Toată lumea este mânioasă, furioasă...
fără să analizeze cum acţionează acest lucru asupra propriei lor sănătăţi. Iar eu
cunosc persoane care au făcut ulcer pentru că se aflau deseori în asemenea stări.

6
Şi se îndreptau spre moarte... pentru că ulcerul nu se vindecă aşa uşor. Ulcerul
de stomac nu se vindecă uşor. Sunt mulţi oameni care au ulcer şi nu ştiu de ce au
ulcer. Oh, là, là ! E preferabil să uiţi. Trebuie să fii ca mine. Eu nu sunt
ranchiunos, dar nu uit niciodată ce mi s-a făcut. Nu, nu sunt ranchiunos. Cum
înţelegeţi asta ? Spuneam şi în Anglia. Spuneam ; nu sunt « spiteful» (engl.
« ciudos, răzbunător » – n.t.) şi mulţi nu înţelegeau ce înseamnă « spiteful ».
Dar nu uit niciodată ce mi s-a făcut. Dar nu sunt ranchiunos. Şi, de fapt, asta e
ranchiună, să nu uiţi ! În fine, o spun ca să vă fac să râdeţi. Iar voi nu râdeţi
niciodată! I am not spiteful, but I never forget what other people are doing to
me. Nu sunt ranchiunos şi sunt mândru de asta, mândru că nu sunt ranchiunos.
Aşa, deci. Dacă m-aţi înţeles, dacă reţineţi asta, veţi vedea cum va fi apoi
viaţa voastră. Oh, là, là, là!!! Vă puneţi trenul pe alte şine. Dar este simplu, e
uşor! Doar că… de ce e greu? Pentru că nu ştiam, nu eram informaţi. Acum, că
ştiţi, gata, e uşor !

POFTĂ BUNĂ, dragi fraţi şi surori !

7
 OMRAAM MIKHAEL AIVANHOV

L’homme doit baser sa vie sur une idée fondamentale

(Omul trebuie să-şi fundamenteze viaţa
pe o idee fundamentală)

Conferinţa din 30.12.1977

Acum, pentru a vă arăta că aplicaţiile acestor adevăruri pe care le auziţi în

fiecare zi pot fi nelimitate, am să vă aduc încă o dovadă. În această conferinţă aţi
auzit că, pentru ca totul să meargă bine, este nevoie de ceva deasupra care să
condenseze, care să facă să conveargă, să susţină, care să menţină, să lege, care
să organizeze şi că fără acest punct, fără această forţă, fără această idee, fără
acest scop, fără acest ideal, totul se risipeşte.
Aşadar, am să vă arăt acum cât este de adevărat într-un domeniu pe care nu-l
bănuiţi. Aaa, dacă m-aţi putea înţelege astăzi – pentru că va fi greu, foarte greu
de înţeles ! Voi încerca să fiu foarte limpede, foarte simplu, accesibil, în măsura
posibilului. Dar simt dinainte că natura umană nu prea este pregătită să perceapă
aceste mari adevăruri pe care vi le prezint în fiecare zi, în fiecare zi, în fiecare zi.
Adevăruri noi, mereu alte adevăruri. Acum veţi vedea cum pot fi aplicate.
Eu primesc – şi am primit mereu – am primit şi cu siguranţă voi mai primi
scrisori de la fraţi şi surori, mai ales de la cei tineri, care îmi spun că sunt în
încurcătură, că sunt puţin chinuiţi, puţin dezaxaţi, că sunt puţin în ceaţă, pentru
că nu reuşesc să sesizeze, să înţeleagă ce este pur şi ce nu este pur. Deci
noţiunea de puritate – desigur, mai ales în domeniul sexual…

1
 Aşa că voi încerca acum să le prezint în ce fel pot fi absolut siguri când ceva
este pur şi când este impur. Pentru că dacă nu ştii, poţi comite multe greşeli, iar
apoi să suferi, să te căieşti, să regreţi, să fii nefericit. Deci este foarte, foarte
important să ştii, în sfârşit, cum înţeleg Iniţiaţii puritatea şi impuritatea, mai ales
în domeniul sexual. Pentru că în această privinţă te poţi iluziona în asemenea
măsură, să confunzi în asemenea măsură, (să crezi) că atunci când iubeşti pe
cineva, totul este pur. Şi când nu iubeşti pe cineva, totul este impur. Acesta este
un criteriu pentru majoritate. Dacă detestaţi pe cineva, nimic nu e bun în el.
Totul este rău. Iar dacă iubiţi pe cineva, toate defectele… totul este minunat la
el, este o divinitate. Cum se face că iubirea prezintă lucrurile într-un anumit fel,
iar ura sau indiferenţa prezintă lucrurile în alt fel ? Şi totuşi, lucrurile sunt exact
ceea ce sunt. De ce atunci ?... Există cazuri: o fată iubeşte un băiat şi i se spune
că este un derbedeu, un şnapan, un criminal, un gangster… Oh, là, là ! Nimeni şi
nimic n-a putut s-o convingă. De ce ? Pentru că îl iubea şi iubirea o orbea.
Pentru ea, el este o divinitate, un erou, un geniu. Dar în ziua în care această
iubire o părăsea, o lăsa şi pleca, imediat ea vedea că el era un demon. Cum se
face că s-a preschimbat aşa de repede în demon după ce fusese o divinitate ?
Deci, trebuie să reflectăm, trebuie să spunem că el nu s-a schimbat, ea este cea
care s-a schimbat. Pentru că sentimentele se schimbă foarte des şi repede, iar
natura umană nu se schimbă atât de repede. Sentimentul este altceva, o giruetă,
uneori.
Acum să mergem mai departe. Cum se poate explica…, şi sunt fraţi şi surori
cărora, nu ştiu în ce fel, le-am câştigat încrederea şi ei îmi revelează tot, îmi
spun tot, mărturisesc tot. În felul acesta am început să cunosc puţin natura
umană. Datorită acestor confesiuni, am înţeles puţin ce e natura umană, pentru
că nu ştiam. (Râsete). Îmi imaginam că este formidabilă. Iar acum, datorită
faptului că au încredere în mine şi nu îmi ascund nimic, ooo..., au crescut în
ochii mei. Da, au crescut, pentru că, în general, care este diferenţa dintre femeie
şi bărbat ? Bărbatul este puţin mai deschis, se manifestă, este mai obiectiv,
2
spune ce gândeşte, ce simte; dar femeia s-a exersat în asemenea măsură de mii
de ani să joace roluri, încât deseori ea nu prezintă ce gândeşte, ce simte… Se
spune despre ea că e secretoasă. De ce e aşa ? Pot să vă explic. Natura umană
însăşi a făcut-o să fie aşa, pentru că (femeia) a fost pusă în condiţii foarte
nefavorabile, mai ales în secolele trecute; ea trebuia să sufere enorm dacă
manifesta tot, dacă îşi dădea frâu liber: toată lumea se năpustea asupra ei şi
săraca era chiar lapidată. Şi iată de ce a dezvoltat această calitate de a camufla
lucrurile, să le ascundă sau de a prezenta exact contrariul – cu zâmbete, cu
(vorbe dulci), ea punea otrava şi plecai frumos pe lumea cealaltă. (Râsete). În
timp ce bărbatul..., oho !!! E brusc şi violent. Şi am explicat atunci într-o zi de
ce este aşa. Şi nici savanţii nu au explicat niciodată de ce natura umană,
manifestările femeii sunt de acest fel. De exemplu, o fată aşteaptă aşa, pe stradă,
clienţi. (Dacă o abordezi) se răsteşte: «Drept cine mă luaţi, domnule ?».
(Râsete). Iar ea nu se gândea decât la asta. Iar apoi spune: «Veniţi cu mine».
(Râsete). Dar mai întâi, ea ripostează, refuză – când, de fapt, exact asta aştepta.
Da, dar de ce este obligată să arate contrariul ? Pentru multe motive. Nu am
destul timp ca să vă explic. Da.
Acum cer creştinilor să nu se simtă jigniţi pentru ce le voi spune. Aparatul lor
(genital) este cel care îi face (pe femei şi pe bărbaţi) să fie aşa (cum sunt).
Aparatul pe care natura li l-a dăruit… Iar la bărbaţi, cum totul este în exterior,
oho, ei manifestă tot, nu ascund nimic. Când iubesc, iubesc, când detestă,
detestă. Dar la femeie, totul este ascuns, totul este în interior. Nu poţi şti când
iubeşte şi când detestă. Totul este ascuns. Şi aşa mai departe. Deci, nici savanţii
nu şi-au dat seama că suntem tributari, comandaţi de aceste două instrumente.
De ce bărbatul este aşa ? Studiaţi aparatul lui (genital) şi veţi înţelege tot. De ce
este ea aşa ? Studiaţi aparatul (genital) al femeii şi veţi înţelege de ce ea este aşa.
Este un lucru extraordinar.
Dar să lăsăm toate acestea, pentru că ele nu sunt esenţialul. Esenţialul este
această mărturisire, această sinceritate, pe care o apreciez mult, pentru că pe
3
mine nu aceste lucruri mă interesează, nu asta caut; spuneam că asta mi-a
deschis ochii pentru a cunoaşte bărbaţii şi femeile, dar de fapt, nu. Cu siguranţă
că eu vin… în forul meu interior, de secole, am cunoscut oamenii în alte
încarnări. Acum nu am atâta nevoie să mi se confeseze, dar fiindcă au încredere,
încerc să îi ajut. Şi pentru a-i ajuta, (o fac) la modul colectiv – pentru că nu toţi
mi-aţi scris scrisori – dar şi voi veţi beneficia de aceste lucruri.
Acum încep.
Mai întâi, amintiţi-vă că în celelalte conferinţe din trecut, v-am vorbit de
faptul că în corpul fizic este o întreagă ierarhie, de la stomac şi intestine, până la
creier şi ochi. V-am prezentat faptul că universul este şi el tot aşa, există (în el) o
ierarhie, de la Infern până la Cer. Şi spuneam, chiar: ˝luaţi pietrele preţioase,
luaţi fructele, luaţi tot ce este comestibil, combustibilii, toate lichidele, metalele,
tot şi veţi vedea că natura a făcut lucrurile în acest fel: tot ce e greu, tot ce atârnă
greu, tot ce e opac, tot ce e condensat coboară în jos, şi tot ce e uşor, tot ce e
aerian, tot ce e eteric urcă spre înălţimi˝. Şi acest lucru îl puteţi constata
pretutindeni, pretutindeni, pretutindeni. Este adevărat pentru gazele nobile şi
cele care sunt grele, care atârnă greu, care coboară şi otrăvesc oamenii. La fel cu
cărbunele, cu petrolul sau cu zahărul, cu pietrele preţioase şi chiar pentru
lichide: dacă lăsaţi ceva – fie vin, fie oţet etc. – întotdeauna, după un timp, se
depune ceva jos; aceasta este drojdia, care nu este foarte curată, de dorit. Iar ce
este cel mai uşor şi mai subtil, se află sus. Deci, peste tot când studiem o piatră
preţioasă, când bijutierul ia această piatră şi o observă cu lupa, dacă are pete,
văluri sau nori, lucruri obscure sau terne, ea nu este la fel de apreciată ca valoare
ca atunci când ea este cu adevărat cristalină, curată, pură, transparentă, lucidă.
Iată cum, pentru bijutieri, ei vă spun (când) este pură sau puţin pătată. Deci
avem peste tot, peste tot cuvântul pur – impur, pur – impur. Cum ne orientăm şi
în funcţie de ce ? Cu cât un combustibil lasă mai multe deşeuri şi fum, cu atât
acest combustibil este mai impur. Şi cu cât combustibilul lasă mai puţine deşeuri
şi mai puţin fum, cu atât este mai pur. Cu fructele e la fel, cu hrana, cu orice…
4
De exemplu, pielea – o piele care nu este aşa de frumoasă, aşa de pură. Se vede
după structura ei, după culoare, după pete, după negi, după perii care cresc, se
vede dacă este pură sau impură. Aşadar, noţiunile de pur şi impur sunt legate de
cuvintele «frumos» şi «urât», «valoros», «preţios» şi «ne-preţios». Cuvântul
«puritate» este mereu legat de alte cuvinte şi aşa mai departe. De ce – spuneam
eu – de ce n-ar exista o ierarhie în domeniul sentimentului, al dorinţelor, al
senzaţiilor, al tuturor emoţiilor, a tot ce trăim? Ooo, şi aici, pentru că natura a
avut grijă să clasifice lucrurile, să le ordoneze după valoarea lor, după calitatea
lor, după chintesenţa lor, după forma lor – simetrică sau asimetrică – după
culoare… Deci ea a avut grijă – şi se vede acest lucru în planul fizic: vedem la
flori, la păsări, la fluturi, la cristale, la munţi, la iarbă, la toate… chipul, nasul,
ochii, peste tot. Şi graţie a ceea ce vedem, ne-am obişnuit de când eram mici
până la vârsta adultă, vedem că este aşa. Vedem că există lucruri pure şi lucruri
impure. Mâncaţi o hrană, e pură, apoi trebuie să respingeţi sau să îndepărtaţi
anumite lucruri, pentru că sunt impure. Există flori parfumate, care sunt pure,
altele care miros urât şi le aruncăm, pentru că nu sunt pure. Şi aşa mai departe,
pentru oameni, pentru cei în viaţă, pentru cadavre, pentru orice. Puritatea începe
să fie legată de parfum, de un miros plăcut sau de culori luminoase şi
strălucitoare, cu forme extrem de simetrice, iar impuritatea începe să fie legată
de lucruri dezagreabile, urât mirositoare, murdare, dezgustătoare şi aşa mai
departe, urâte şi asimetrice. Veţi vedea cum vă voi aduce acum în domeniul
sentimentelor, al gândurilor. Unde este puritatea ? Ei bine, veţi avea despre ea o
idee atât de clară încât nu vă veţi mai putea înşela, după aceea. Ca atunci când
luaţi o mandarină, o tăiaţi… Oh, là, là ! Ce splendoare, ce puritate, şi culoarea şi
sucul, este extraordinar ! Cum a pregătit natura o mandarină ! M-am oprit
deseori extaziat, văzând cum este o mandarină în interior. Iar când este putredă,
ea nu mai are aceeaşi culoare şi aceeaşi frumuseţe sau acelaşi parfum. Şi atunci
respingem. Ajungem să respingem ce este impur şi să căutăm ce e pur. Chiar şi
copiii. Priviţi copiii ! De când sunt foarte mici, ei ştiu că atunci când se joacă în
5
noroi, când mănâncă ciocolată, sunt mânjiţi, ei simt că nu sunt prea curaţi, iar
părinţii spun: «O să te spălăm». Ei mănâncă, sunt îmbrăcaţi şi ei simt că este
frumos, e curat. Ei încearcă chiar să arate celorlalţi că sunt frumoşi. Aşadar,
vedeţi, curăţenia, puritatea, frumuseţea încep să se dezvolte (la copii) de când
sunt mici. …. Iar un mecanic auto, care este sub maşină, cu o salopetă murdară
şi pătată, atunci iubita nu va veni să-l îmbrăţişeze sau să-l sărute. Când va fi
spălat, îmbrăcat, atunci da, merge. Orice om are noţiunea de curăţenie, de
puritate şi de frumuseţe. Şi de ce atunci, în alte domenii, nu au nici o noţiune ?
Nici una. Ei confundă, nici măcar nu ştiu că şi acolo există o ierarhie şi o ordine.
În sentimente, de pildă: printre sentimente, mai întâi. Le puteţi clasifica: tot ce
lasă deşeuri, toate cele care sunt terne şi urât mirositoare, toate cele care sunt
rele, diabolice se află jos. Să luăm, de exemplu, invidia, ura, răutatea,
răzbunarea sau sexualitatea pur fizică. Ele sunt foarte jos. Şi apoi sunt alte
sentimente, altele şi altele, până la sacrificiu, abnegaţia, dorinţa de a-i ajuta pe
ceilalţi. Şi acestea sunt sentimente, dar sunt sentimente atât de frumoase, de
strălucitoare ! De ce n-ar exista şi aici o ierarhie ? Această ierarhie, o vedem. De
ce să nu vedem limpede în acest domeniu ? Oare ura este acelaşi lucru cu
iubirea? De ce atunci când sunteţi mânioşi… Să spunem că sunteţi mânioşi. De
ce această mânie e capabilă să modifice secreţia glandelor voastre? (Să
modifice) tot: circulaţia, culoare şi tot, chiar încruntatul sprâncenelor, strânsul
pumnilor, de ce ? Nu gândiţi, e un lucru care se produce automat, ca să loviţi. Şi
de ce atunci când aveţi iubire şi adoraţie, încântare, este exact invers ? Luaţi cu
totul alte atitudini (corporale) Aaa, marele secret… Dar oamenii nu au văzut
nimic, nu au studiat nimic, nu au clasificat nimic. (După ei) nu există o ierarhie
în domeniul sentimentelor. Şi de aceea îşi pun problema dacă este pur sau dacă
este impur. Ar trebui să ştie imediat dacă e pur sau nu. Şi acum am să vă dau
criteriul. Iar pentru gânduri e la fel. Şi aici sunt gânduri lacome, pofte, calcule,
egoism, şiretenii, combinaţii. Ele sunt foarte jos, ele se află foarte jos, sunt grele,
atârnă (greu), nu sunt strălucitoare. Înseamnă că nu sunt pure. Şi apoi există
6
gânduri, oho, atât de strălucitoare, de luminoase… ele sunt pure. Asta e. Să nu
ştii să clasezi… atunci ce aţi învăţat din Învăţământ(ul FBU), când eu nu
vorbesc decât despre asta ? Şi voi nici măcar nu aveţi o idee despre asta. Iată,
aşadar: când doriţi lucruri doar pentru voi, pur egoiste, pur sexuale sau pur
primitive, ele atârnă, sunt grele, sunt terne, sunt murdare, dezgustătoare, nu sunt
pe primul loc. Aşadar, personalitatea nu este pură. Ea este urâtă, nu este
strălucitoare. În timp ce tot ce se îndepărtează şi e mult mai sus, mai sus uşor,
eteric, individualitate, totul devine strălucitor, totul devine pur, extraordinar. Şi
atunci puteţi şti unde vă aflaţi, după ce simţiţi, după ce gândiţi. Aşadar
individualitatea purifică lucrurile, le înfrumuseţează, iar personalitatea le
urâţeşte ni le murdăreşte.
Să mergem acum în domeniul sexual, pentru că întrebările pe care le primesc
vizează aceste domeniu: unde e puritatea şi unde e impuritatea ? Şi aici este
foarte uşor. Pentru a înţelege această conferinţă, aplicarea despre care v-am
vorbit – veţi vedea cum se poate aplica această conferinţă. Acolo unde nu veţi
reuşi niciodată să descoperiţi o aplicaţie. Veţi fi miraţi, imediat. Dar, mai întâi,
trebuie să vă conduc…
Să presupunem că sunteţi în metrou sau nu ştiu unde, într-o discotecă şi simţiţi
în spatele vostru nişte persoane care se sprijină (de voi). Dacă sunteţi o fată…
oho, unele mi-au revelat multe lucruri. Trebuie să cunoşti natura umană: nu este
o piatră, nu este o bucată de lemn, ea este vie, sensibilă, poate reacţiona, e
posibil să se trezească ceva în unele femei, în unele fete. Nu este latura
criminală, nu este latura impură, pentru că atunci toţi ar fi impuri. Chiar şi
Iniţiaţii ar fi impuri, pentru că ei nu au împiedicat niciodată izvorul să curgă. Ei
nu au fost niciodată ca ermiţii, care au distrus şi devastat tot, pentru a deveni
morţi, nişte eunuci. Nu. Veţi vedea acum în ce fel acţionează ei. Deci, se trezeşte
ceva, fie că întâlniţi pe cineva, că vorbiţi cu cineva, când contemplaţi pe cineva,
când dansaţi cu cineva. Se trezesc lucruri naturale, primitive şi instinctive. Nu
asta este impuritatea. Impuritatea este ce faceţi cu asta. Cum utilizaţi acest lucru,
7
în ce direcţie, în ce sens. Aici, chiar în trecut, există o cugetare care circulă; în
toată lumea, în Franţa: nu actul, nu gestul este determinant, ci ce aveţi în minte,
gândul, mobilul vostru. Şi este în parte adevărat. Ei, da.
Iar acum, să te distrugi, să fii nefericit, să fii trist şi prăbuşit pentru că eşti
sensibil, pentru că se trezesc anumite lucruri – Oh, là, là ! – înseamnă că n-aţi
înţeles nimic din conferinţele mele. Nu în asta stă latura criminală. E normal, e
firesc, e minunat, sunteţi vii. Problema e să nu ştii ce să faci apoi cu aceste
lucruri. Iar majoritatea ce fac ? Majoritatea vor da curs acestei senzaţii care s-a
trezit, pentru a se calma, a se satisface, pentru a hrăni, a alimenta acest lucru. Iar
apoi sunt încă şi mai trişti, şi mai nefericiţi, îşi reproşează şi nu ştiu ce să facă.
Dar eu am explicat tot în conferinţele mele. Doar că nu citind o dată un volum,
ca pe un roman, îl veţi înţelege. Trebuie să-l recitiţi ca să vedeţi că n-aţi înţeles
nimic; de curiozitate, ca să vedeţi că n-aţi înţeles nimic la prima lectură. Acum
vă voi arăta astăzi că sunt mulţi care nu au înţeles nimic. Astăzi am să vă arăt.
Aşadar, ce fac (fraţii şi surorile) în general ? Se luptă, vor să renunţe, vor să
riposteze, nu vor să meargă până acolo, iar apoi, cu conferinţele, graţie
conferinţelor, ei au renunţat. Dar apoi îmi scriu că e mai rău, pentru că apoi au
dezmăţuri în imaginaţia lor, mai rele decât mângâierile. Iar acum sunt panicaţi.
Ei nu ştiu, ei cred că nu am dat eu destule explicaţii. Veţi vedea cum (fraţii şi
surorile) nu reuşesc să înţeleagă. Această problemă este foarte dificilă. Iar apoi
ei luptă, se opun, se distrug şi, evident, dacă apare apoi ceva, o nevroză, eu sunt
de vină, pentru că am spus că e bine să nu recurgi la lucruri pentru a te consola.
Trebuia să-i las liniştiţi să se satisfacă şi să se epuizeze, să se macine şi, după
ani… Pentru că există deja un caz. A fost o fată care mi-a mărturisit. Mi-a spus:
«Maestre, nu ştiu ce se întâmplă cu mine, nu simt nimic, nimic, nimic în relaţiile
sexuale cu iubitul meu». Eu închid ochii şi după câteva minute îi spun: «Vreţi să
fiţi sinceră cu mine ? Dacă vă întreb ceva, o să-mi răspundeţi ?». «Da, Maestre».
«Nu eraţi cumva obişnuită, cam mult, înainte de această situaţie, să vă satisfaceţi
singură ?». «Da». «Ei bine, asta e cauza. Când te obişnuieşti prea mult, nu poţi
8
să mai ai iubire cu bărbaţii. Preferi singur». Ooo, a fost siderată. Iată ce se
întâmplă, i-am spus. Eu cunosc legile naturii. Oh, là, là ! Apoi am vorbit, i-am
explicat ce trebuie să facă şi aşa mai departe.

9
 OMRAAM MIKHAEL AIVANHOV

L’homme doit baser sa vie sur une idée fondamentale

(Omul trebuie să-şi fundamenteze viaţa
pe o idee fundamentală)

Conferinţa din 30.12.1977

… inextricabile, după aceea intră în complicaţii şi apoi trebuie să se ocupe

doctorii de ei.
Şi acum sa mergem mai departe.
Pentru a vă da metoda… eu nu am spus că trebuie să te lupţi, să înfrunţi
această forţă, să o împiedici, pentru că este atât de puternică, încât vă va zdrobi.
Ea există de mii de ani şi acum cineva vrea să se lupte cu ea ! Ei bine, nu. Nu.
Fără cunoaştere, fără voinţă nu poţi. Şi cum poţi reuşi ? Aaa, acesta este lucrul
care vă interesează ! Eu v-am spus: dacă vă luptaţi voi înşivă, nu veţi reuşi. Vă
veţi dezechilibra. Dar dacă aveţi un asociat foarte puternic şi dacă trimiteţi
această forţă către acest asociat, oh, là, là ! El are mijloace, are o cunoaştere, ştie
alchimie, e capabil să transforme această energie în lumină şi sănătate. Şi cine
este acest asociat ? Ei bine, v-am vorbit despre asta: trebuie să ai un scop, un
ideal, o idee fundamentală pe care o purtaţi în voi, o iubiţi atât de mult, o hrăniţi
atât de mult, încât ea este singura capabilă să vă scoată din această situaţie, să
transforme, ea, această energie, nu voi. Cineva care nu are acest ideal spiritual,
nu vrea să devină ceva minunat, nu va reuşi niciodată. Şi ce sfat trebuie să-i
dau ? Căsătoreşte-te, altfel vei deveni un pericol public. O să importunezi pe
toată lumea. Da. Vedeţi ? Nu vă împing către lucruri bizare, nu ! Există o

1
precizie, o claritate. Doar că ceilalţi nu înţeleg absolut nimic. Asta au ei în
minte. Ei încă nu au înţeles. Dacă nu ai această dorinţă de a deveni o divinitate,
o fiinţă minunată, un conductor al luminii, un binefăcător al omenirii, nu veţi
reuşi să înăbuşiţi această forţă. Şi atunci, daţi-i o ieşire. Căsătoriţi-vă, faceţi
copii. Dar dacă aveţi această dorinţă, ar fi criminal să vă duceţi să vă îngropaţi,
să mulţumiţi un individ oarecare şi să renunţaţi la tot Cerul. Şi nu-l veţi mulţumi
niciodată pe acel individ, va fi mereu furios, nemulţumit, orice aţi face pentru el.
Deci, merită să lucrezi pentru o idee formidabilă, dar dacă nu aveţi această idee,
nu aveţi acest elan, nu aveţi acest ideal, hai, duceţi-vă să vă îngropaţi, eu nu am
nimic împotrivă ! Eu nu i-am împiedicat niciodată pe oameni să-şi afle plăcerea
şi să omoare timpul. Dar cine are ceva, atunci este uşor, pentru că această
energie va alimenta, hrăni, întări acest ideal. Şi după câteva minute, nu mai
sunteţi nici chinuit, nici nimic, aţi învins. Cum, în ce fel ? Nici eu nu am înţeles.
Aşa stau lucrurile. Eliberat, liniştit, pentru că, în timp ce aveaţi această senzaţie
sexuală, vă concentraţi asupra idealului vostru şi această energie se duce în altă
parte, să-l alimenteze. Şi sunteţi eliberat. Şi de ce oamenii nu fac asta ? De ce n-
au înţeles nimic, ei se luptă, se înverşunează şi apoi Învăţământul e de vină. Eu
am insistat asupra acestui lucru. Acest ideal, această dorinţă, acest gând, de a
deveni ceva minunat, încântător, divin, luminos este cel care vă ajută, care vă
transformă. Altfel, de unul singur, vai, vai, vai ! Eşti strivit. Nu are rost să lupţi.
Acum este limpede ? Şi dacă nu aveţi această dorinţă, de a deveni ceva
(extraordinar), mergeţi şi vă clasaţi undeva, cât mai repede, altfel sunteţi inutil
pentru voi şi pentru societate. Iată în ce fel reuşesc marii Iniţiaţi să rezolve
problema. Toată această energie, care este minunată, care este magnifică… Ieri,
alaltăieri, când vă vorbeam despre forţa sexuală, v-am spus că este petrol.
Nimeni n-a spus asta nicăieri. Petrol. Ei bine, ignoranţii, idioţii îl ard şi sunt (şi
ei) arşi. Iar ceilalţi, călătoresc în spaţiu. Pentru că în loc să pună această energie
în acel aparat pentru a-l face (să funcţioneze), ei aprind undeva, privesc şi sunt
arşi. Trebuie să trimiteţi această energie pentru a vă întări idealul, să-l hrăniţi –
2
forţa sexuală este o hrană formidabilă pentru el. Iar aceste lucruri n-au fost
niciodată explicate. Mereu jos, mereu să-i deschidă cale să iasă, mereu să
alimenteze… Ei, da, dar (în felul acesta) chiar şi creierul se duce. Pentru că ce
este această chintesenţă ? Este creier, o parte de creier care se pierde. Şi dacă nu
credeţi, verificaţi ! Şi nu prima zi, a doua zi. Aceste lucruri nu pot fi verificate
atât de repede, e nevoie de ani.
Asta nu înseamnă să nu fiţi cu cineva, să nu îl/o sărutaţi, să nu faceţi o lucrare
cu el/ea. Sunt chiar unii care merg până la capăt. Da, dar cum au orientat ei
această energie ? Chiar şi aici sunt ireproşabili. Ei da, dar pentru a ajunge până
acolo, trebuie să fii foarte „antrenat”. Ca unii yoghini din Tibet, lama care au
practicat Tantra yoga. Ei merg până la capăt. Numai că nu se pierde nimic. Totul
este sublimat, ea este peste tot. Nimic jos, nici o picătură. Este atât de divin, atât
de luminos (la) amândoi, încât Cerul jubilează. Atunci Cerul nu vă reproşează.
Dar dacă sunteţi incapabili să transformaţi totul în lumină, în sănătate, mergeţi în
altă parte. Aceasta este o problemă de capacitate, de pregătire, de grad de
evoluţie. Eu nu am dat niciodată lucruri care să-i îmbolnăvească pe fraţi şi surori
sau să-i dezechilibreze psihic sau să-i extermine, nu. Dacă se întâmplă câte ceva,
este pentru că ei nu au digerat suficient de bine, nu au înţeles de-ajuns de bine,
nu au exersat suficient de bine. Pentru a vă da seama dacă aţi înţeles de-ajuns,
trebuie să recitiţi cărţile veţi vedea că nu aţi înţeles bine. Pentru că atunci când
citeşti, nu poţi înţelege tot, tot, ci numai anumite lucruri: ceea ce este accesibil,
ceea ce corespunde gradului nostru de evoluţie sau zilei respective – pentru că
sunt alte zile în care vedem mai bine, înţelegem mai bine. Există astfel de zile.
Nu se poate niciodată… Chiar şi această conferinţă pe care o auziţi acum,
niciodată nu o puteţi înţelege 100%. Fiecare va lua 5%, 10%, 20%. E natura
umană, aşa este ea, nu poţi pătrunde tot, tot, tot, înţelege, percepe, sesiza tot. Da.
Trebuie din nou să reveniţi, să recitiţi, să reascultaţi şi atunci vă daţi seama
că ceea ce spun este adevărat, şi anume că nu se poate înţelege 100%. Şi unii
fraţi şi surori mi-au spus: «Oh, Maestre – mi-au spus ei – abia acum înţeleg
3
profunzimea cărţilor dvs., a Învăţământului dvs». «Şi cum ?». «Am citit cărţile
dvs. de 17 ori şi a 17-a oară am înţeles». Oh, là, là ! Iar eu nu le-am citit nici
măcar de două ori ! (Râsete). Trebuie să mă apuc şi eu de citit. Vedeţi ? De 17
ori !
Şi acum, ca să mă înţelegeţi mai bine: (v-am explicat) în această conferinţă,
că toate forţele trebuie conectate la o idee şi această idee este cea care realizează
lucruri extraordinare, care menţine, susţine, care protejează… E curios. Şi de ce
nu au oamenii o idee fundamentală, un ideal, care este capabil să transforme, să
sublimeze chiar şi forţa sexuală ? Vedeţi că nu au înţeles nimic ? Se pot povesti
(nenumărate lucruri); iată o aplicaţie neaşteptată, vedeţi ? O aplicaţie în
domeniul sexual. De ce ???? o idee şi nu numai plăcerea, de a se distra, de a se
mângâia, pentru că atunci nu poţi învinge această forţă. Ea va fi întotdeauna
victorioasă. Conectaţi-o la idealul vostru şi atunci ea începe să slujească, să
contribuie… Altfel vă devastează – vă ia (tot), vă sărăceşte şi sunteţi la mâna ei.
Şi uneori oamenii spun: Mi-a fost peste putinţă, n-am putut rezista, am fost
obligat să merg până acolo. Şi atunci îşi semnează (condamnarea) la moarte.
«Mi-a fost peste putinţă». Înseamnă că era la cheremul acestei forţe. Şi nu
trebuie să fie aşa. Dacă vreţi să faceţi minuni, voi trebuie să fiţi victorioşi în faţa
ei şi nu ca oamenii… «Mi-a fost peste putinţă», «Mi-a fost peste putinţă» şi sunt
sclavi. Unde le e triumful, forţa ? Nicăieri. De ce ? Pentru că sunt la cheremul
împrejurărilor. De ce ? Pentru că nu au adevărata cunoaştere. Iată adevărata
cunoaştere – o parte din adevărata cunoaştere. Priviţi. Da.

Un minut de meditaţie.

4
 OMRAAM MIKHAEL AIVANHOV

Legea responsabilităţii

Conferinţa din 30.07.1979

Lectura meditaţiei zilei

Trebuie să devenim conştienţi de responsabilitatea ce o avem în faţa celulelor

noastre, mai întâi , apoi în faţa a tot ce ne înconjoară: oameni, animale, vegetale
şi minerale. Dacă ştim să muncim vom putea face să evolueze toate fiinţele din
jurul nostru. Dar totodată, slăbiciunile noastre pot face mult rău altora.
Discipolul trebuie să-şi conştientizeze responsabilităţile, să simtă că este o mică
verigă dintr-un lanţ imens şi că nimic din ceea ce se întâmplă în gândurile, în
sentimentele şi faptele sale, nu rămâne fără consecinţe. În realitate, noi nu
suntem responsabili numai în faţa fiinţelor ce ne înconjoară, ci şi în faţa
propriilor celule, căci înainte de a-i atinge pe alţii, curenţii ne traversează mai
întâi pe noi. Acela care este plin de bunătate va fi primul care va profita de ea,
iar cel care este rău se va otrăvi primul cu răutatea sa. Veţi spune: “Sunt supărat
pe cutare, devin furios”. Bine, dar veţi fi primul intoxicat. Baza oricărei
vindecări, a oricărei evoluţii, a oricărei vieţi perfecte, o constituie cunoaşterea
acestei legi, a responsabilităţii, mai întâi în faţa celulelor organismului nostru şi
apoi în faţa tuturor celorlalte fiinţe.

Vă amintiţi dragii mei că în trecut nu am ocolit acest subiect. V-am vorbit

despre acest lanţ imens. Dacă vom facilita evoluţia propriilor celule sau dacă
cunoaştem legea responsabilităţii, bazată pe legătura ce uneşte toate creaturile,
vom acţiona nu numai asupra oamenilor ci şi a animalelor, plantelor şi chiar
asupra regnului vegetal. Ştiinţa oficială nu cunoaşte aceste lucruri, numai Ştiinţa
Iniţiatică ni le poate dezvălui. Lucrurile merg departe, suntem legaţi şi de cei
care ne depăşesc, supraoameni sau Iniţiaţi şi le putem face rău sau bine lor, sau
mai departe îngerilor, arhanghelilor, până la Tronul Domnului. Este extraordi-
nar acest lanţ pe care oamenii îl nesocotesc. Bineînţeles, gândurile şi sentimente-
le noastre nu pot perturba complet toate planurile, deoarece ele sunt, totuşi, bine
1
protejate şi stabilizate, dar ele acţionează în aceste planuri, în bine sau rău. Dacă
avansăm, dacă evoluăm, îi antrenăm pe toţi cei care se leagă de noi, nu numai
din familia noastră ci oameni din lumea întreagă, acţionând apoi şi asupra
animalelor. Deci, întreaga creaţie va fi antrenată către evoluţie, către perfecţiune.
Iată un lucru ignorat de toată lumea, dar care reprezintă un mare adevăr.
Deoarece nu vedem, înseamnă că acest lucru nu există… În ce fel acţionăm ?...
Depinde de puterea persoanei respective; dacă ea este mare, multe persoane vor
fi antrenate pe urmele sale. Să luăm cazul lui Hitler: el a acţionat asupra oameni-
lor, şi asupra animalelor, şi asupra plantelor, până la pietre. Câte plante, câţi
copaci nu au fost smulşi, câţi oameni nu au fost ucişi !... Câte pietre mişcate din
loc, case, cărămizi, linii de cale ferată !... Da, este atât de evident, încât bate la
ochi. De ce să nu fie la fel în domeniul invizibil ? Mai întâi, el a lucrat în
domeniul invizibil, medita, aţâţa, calcula şi într-o zi, toate acestea s-au realizat în
planul fizic. Mulţi se întreabă: de ce Hitler a reuşit în acest domeniu, era el un
om atât de puternic, un mic Dumnezeu ? Nu, nu. Dar cum se explică totuşi ?
Deoarece condiţiile diplomatice, fizice, chimice, sociale, internaţionale, umane,
au fost bine aranjate, pregătite pentru realizarea acestor lucruri. Dacă condiţiile
nu i-ar fi fost favorabile, nu ar fi putut face nimic. Acum, dorindu-vă realizarea
Împărăţiei Domnului, îl veţi putea depăşi pe Hitler ca putere, lumină, puritate.
De ce nu le realizaţi ? Deoarece condiţiile nu sunt împlinite, oamenii nu sunt
pregătiţi, în timp ce, în cazul lui Hitler, toate veneau spre el. Da, ca în cazul unui
depozit cu praf de puşcă umed, care nu se aprinde. Uscaţi-l, şi veţi vedea…
Oamenii sunt fie prea uscaţi, fie prea umezi… De aceea, Împărăţia Domnului nu
a venit încă. Aşa trebuie înţelese lucrurile.
Acum, dacă condiţiile se vor ameliora în toată lumea întreagă, şi eu cred că
ele vor fi propice pentru ideea Marii Fraternităţi Albe Universale, oamenii se vor
convinge că, de mii de ani, proiectele, filozofiile, prostiile lor îi obligă la mari
cheltuieli, ruine, masacre şi războaie, suferinţe; ei vor descoperi, pentru întâia
oară, că ceva trebuie schimbat, şi că acel ceva, cel mai economic, cel mai uşor
de găsit, cel mai minunat, înseamnă să se unească, şi să nu se mai separe
niciodată.
Chiar şi savanţii, care au cercetat viaţa albinelor, au făcut următoarea experi-
enţă: au pus în mijlocul stupului un panou care separă albinele şi acestea au
început să se omoare între ele; da, ele au devenit duşmănoase din cauza separati-
vităţii. Făcând găuri în panou, s-a observat o diminuare a acestui proces. Când
găurile au devenit şi mai mari, albinele au devenit prietene… Deci, vedeţi că
această idee ce domină încă în multe ţări, aceea a separativităţii, a divizării,

2
conduce spre ură şi confruntare. Nu, dacă Iniţiaţii ar fi aşteptat sfatul savanţilor,
niciodată lumina nu ar fi coborât în lume; nu, nu era nevoie de predicile savante
pentru ca oamenii să-şi întindă mâna… Oamenii au împărţit pământul pe
bucăţele, au creat bariere şi limite ce au atras alte lucruri neobişnuite, au atras
războaiele, certurile şi discuţiile. Dacă pământul ar fi aparţinut tuturora, atunci
nu ar mai fi avut loc asemenea discuţii… Numai că, pentru moment, oamenii nu
îndrăznesc să o facă, rămân ataşaţi gliei lor, obiceiurilor şi tradiţiilor, hainelor şi
mai ales prostiei, la care nu vor deloc să renunţe… Da, ei preferă să se omoare,
în loc să se ajute, să trăiască în pace; pacea, pentru ei, înseamnă plictiseală. În
timp ce, ce interesante pot fi războaiele, cântecele, da, cât eroism pot aduce
ele !... Da, câtă istorie, romantism şi poezie !... Tineretul trebuie să înveţe, nu-i
aşa, altfel ne-am plictisi, nu am mai avea nimic de văzut la televizor ! Da,
oamenii se vor plictisi căci nu vor găsi nimic altceva în schimb, pentru a se
exersa, a se dezvolta, pentru a studia şi a crea lucruri măreţe şi iată de ce
războiul este mereu prezent. Da, uite cum s-a sărbătorit ziua de 14 iulie
(sărbătoarea naţională a Franţei): cu tancuri şi avioane, cu tunuri, ce defilare
formidabilă !... Pentru întâia oară, am asistat la televizor la o ceremonie care a
durat o jumătate de oră, cu decoraţii şi discursuri, încât, aproape că mi-am
schimbat şi eu opiniile… Mi-am spus: ce bine şi frumos este, nu-i aşa, de ce să
nu continuăm în acest fel, ce haine şi culori frumoase sunt în jur, ce uniforme, ce
diversitate care încântă privirea !...
Trebuie acum, să se trezească la realitate; da, oamenii vor deveni obosiţi, vor
înţelege că tot ceea ce au hrănit până acum nu merită, în continuare, osteneala,
se vor epuiza şi vor cere o altă filozofie. Şi astfel, filozofia noastră va fi
acceptată, conducând la instalarea păcii pe pământ. Nici nu vă puteţi închipui ce
va însemna concentrarea, canalizarea, acestor forţe spre destindere, spre o
direcţie măreaţă. Da, fiecare va deveni plin de iubire, către toate creaturile.
Pământul va deveni un teren al muzicii, un tărâm al cântecelor celeste. Da, dar
ca să ajungem aici, trebuie să învăţăm, să ne exersăm, să medităm şi să ne
rugăm, să ne dorim împlinirea acestei stări de lucru. Eu vă repet mereu că, dacă
aceste lucruri cereşti nu coboară încă, pe pământ, acest fapt se datorează şi
neglijenţei noastre; ne-am lăsat în tot felul de acţiuni, fără a găndi, ne-am
înlănţuit, ne-am limitat şi nu mai putem vedea clar, liber, apariţia lucrurilor
minunate.
Nimeni nu a revelat oamenilor predestinarea lor către împlinirea unor lucruri
sublime şi, de aceea, gradul lor de libertate s-a micşorat. Aceasta nu înseamnă că

3
nu ne vom putea căsători, că nu vom putea întemeia o familie, nu, vom putea fi
liberi şi aşa, căci vom împlini aceste lucruri altfel în familie, fiind la fel de liberi.
Libertatea nu se găseşte numai în planul fizic. Adevărata libertate se află în
inteligenţă, în gândire, şi chiar şi puritatea se poate judeca prin felul cum vedeţi
voi lucrurile. Există femei căsătorite, cu mulţi copii, de o puritate desăvârşită, şi
fete tinere, necăsătorite, departe de acest lucru… Nu trebuie să înţelegem
lucrurile aşa cum au încercat unii să ni le imprime. Totul este în ce scop vedeţi
lucrurile, cum le gândiţi, în ce direcţie, şi astfel ele pot deveni pure sau impure.
Acum, nu aş dori să vă arăt de ce tânăra fată nu este prea curată, ce are ea în
minte, cum vede ea lucrurile…
Să revenim la legea responsabilităţii. În marile domenii ale vieţii, politic,
ştiinţific, religios, spiritual, cuvântul responsabilitate este binecunoscut şi folosit.
Dar să-l înţelegem aşa cum îl înţeleg Iniţiaţii, acest lucru nu-l veţi găsi nicăieri.
Evident responsabilitatea constituie un lucru teribil. Acela care nu este luminat
devine neliniştit, se simte greoi, împovărat, de responsabilitatea ce i s-a conferit,
fără să fie conştient că poate conduce evoluţia în toate domeniile, în toate
regiunile. În acel moment, conştientizând, el nu se va mai simţi lovit, ci
dimpotrivă, mai vigilent, mai atent, mai treaz, iar latura morală îi va indica cum
să lucreze, să se manifeste, cum să acţioneze, antrenându-i şi pe cei din jur spre
regiunile cereşti.
Vedeţi dar, diferenţa dintre responsabilitatea ce o au oamenii obişnuiţi,
considerată din punct de vedere social, ce aduce nelinişte, tulburare, bătrâneţe şi
responsabilitatea ce atârnă pe umerii multor Maeştrii, Iniţiaţi, ce văd altfel
lucrurile. Nu le este nici lor mai uşor dar, ei beneficiază de ajutorul Cerului, ei
binecuvântează Cerul, spunând: “Ah, mulţumită acestei responsabilităţi, îmi voi
dezvolta conştiinţa”, şi astfel ei avansează, se luminează, evoluează. Astfel, ei ar
fi adormit demult… Chiar dacă, în aparenţă, ei nu au o responsabilitate socială,
în faţa oamenilor, ei ştiu că sunt responsabili, deşi nimeni din jurul lor nu o
bănuieşte.
Şi Iniţiaţii din Himalaya, cei mai avansaţi, îşi simt propria responsabilitate,
aceea de a fi creaturile Domnului. Capacităţile şi darurile primite, puterile şi
ştiinţa ce le-a fost conferite, sunt trimise în sprijinul omenirii. Dar, în mentalita-
tea omului obişnuit, acest fapt nu există: din moment ce ei nu sunt cunoscuţi, ei
nu au nici o responsabilitate în societate. Priviţi diferenţa. Da, fără această
“arenă mondenă”, ei nu ar mai face nimic…, deşi noi avem o responsabilitate.
Când suntem însărcinaţi în faţa celorlalţi, cu responsabilităţi sociale, este vorba
despre o responsabilitate aparentă; chiar dacă suntem cunoscuţi sau nu, suntem

4
mereu responsabili, deoarece existăm, am creat legături, fiecare celulă de-a
noastră este legată cu întreg universul, legături invizibile, eterice, cu animalele şi
plantele, cu îngerii şi cu arhanghelii. Vă veţi întreba de ce este aşa ? Aşa a
conceput Creatorul lucrurile. Nu există, în univers, nici măcar un singur fir de
praf, nici o celulă, nici un electron, care să nu fie legat de vibraţiile sale, cu
întreg universul. Da, să reţinem acest lucru. Separaţia există în aparenţă, este o
minciună, o iluzie, este maya. Întreaga noastră fiinţă comunică cu universul
întreg, cu cosmosul.
De ce ajung până la noi razele cosmosului, ce predestinare au ele ? Oare să
fie hazardul ? În ziua în care vom înţelege că suntem legaţi cu întreg universul,
atunci va apare şi responsabilitatea, şi nu vom mai trimite gânduri de distrugere,
de tulburare şi de murdărie, căci anumite legi ne vor cere socoteală într-o bună
zi. Aşa se explică de ce unei anumite persoane i se întâmplă un anumit lucru,
deşi în aparenţă ea nu a făcut nimic, dar fiind legată, ea a deformat câte ceva, a
murdărit ceva, a declanşat ceva… Dar, oamenii nu le spun nici copiilor lor
aceste lucruri.
Da, suntem legaţi, şi ceea ce vom face altora vom primi în schimb. Celulele
noastre ne observă, ne urmează, ele sunt copiii no ştri, iar noi suntem responsa-
bili în faţa lor, pentru a le face ascultătoare, active, dinamice, energice, neobo-
site… Numai noi suntem responsabili de obosirea şi otrăvirea lor.
Deci, dragii mei, trebuie să cunoaştem multe lucruri, trebuie să ne lărgim
conştiinţa, căci numai atunci vom trăi cum trebuie, vom gândi bine, vom simţi,
vom mânca şi ne vom comporta asemenea unui fiu al Domnului şi ca rezultate,
vom primi mereu binecuvântări, fericire, sănătate, lumină. De ce nu vedem
lucrurile aşa ? Da, iată cât de simple, de logice, de clare pot fie ele, chiar la
mintea copiilor…
Credeţi că eu nu cunosc legea responsabilităţii ? Oh, dacă n-aş fi ştiut-o, v-aş
fi înşelat cu mare plăcere, dar uite că n-am făcut-o… Da, ştiu că nu mă credeţi,
că sunteţi atei, dar oricum eu v-o spun…
Merită osteneala să medităm acum, la cele spuse, da, câteva zile…
Care este diferenţa dintre responsabilitatea omului, chinuit şi supus
distrugerii şi responsabilitatea unui Iniţiat care vă dezvoltă, vă face prudenţi,
inteligenţi, activi şi perspicace, dezvoltându-vă calităţi, ştiind că aveţi ceva de
împlinit… Ce evidente sunt aceste lucruri, cum unele lucruri acţionează asupra
altora în cele mai diferite feluri.
Dacă aş mai avea timp, v-aş explica cum toate crimele, imoralităţile, răutăţile
şi cruzimile se datorează acestei lipse de cunoaştere a legii responsabilităţii. Ne

5
simţim liberi, credem că avem dreptul să facem orice şi aici întâlnim latura slabă
a caracterului omenesc. Dacă veţi accepta ceea ce v-am revelat astăzi, veţi avea
mijloacele să redresaţi tot, chiar dacă eu vă împiedic cu prezenţa mea. Da,
fiindcă eu vă cunosc puţin, văd de ce nu progresaţi prea mult; mulţi vă credeţi
slabi, lipsiţi de putere. Nu vreţi să vă hotărâţi să vă decideţi. De 43 de ani eu v-
am tot încurajat, v-am spus că puteţi, iar voi gândiţi încă că nu sunteţi în stare.
Ca şi bărbatul care îmi tot spune că nu-şi poate stăpâni viciul… I-am răspuns:
“Ah, dar este extraordinar, sunteţi foarte puternic atunci”. El mi-a replicat: “Vă
bateţi joc de mine, Maestre, de ce râdeţi, fiţi mai amabil, uite în ce stare sunt !”.
- N-aţi înţeles, i-am răspuns în continuare, sunt uimit ! - De ce sunteţi uimit ? De
slăbiciunea mea ?”, a întrebat el. “- Nu, de puterea dumneavoastră”, am încercat
eu să-l conving”. - Dar, unde este puterea, eu nu o văd deloc, mi-a spus el uimit.
- Da, dar cine a construit acest viciu, acest defect ? La început, el se asemăna cu
un bulgăre de zăpadă pe care l-aţi tăvălit prin omăt, dar care s-a acumulat,
devenind un munte pe care nu-l puteţi escalada. Dumneavoastră l-aţi construit.
Da, eu sunt uimit de forţa pe care aţi avut-o, formându-l, căci i-aţi fost tată, iar el
vă este fiu, devenit acum puternic, de neînfrânt. Ca şi în povestea lui Taras
Bulba ce avea câţiva băieţi la Kiev, într-o mânăstire… Erau mici, dar după
câţiva ani, văzându-i ce zdraveni sunt, le-a dat o scatoalcă. Copiii i-au replicat şi
l-au pus la pământ. Da, el s-a ridicat şi s-a tot uimit cât de zdraveni i-au devenit
feciorii… Da, aşa şi în cazul dumneavoastră. Aţi fost pus la pământ de propriul
copil, pe care l-aţi creat, l-aţi hrănit, deci bucuraţi-vă, aşa cum aţi fost atât de
puternic ca să-i daţi viaţă, tot aşa îi veţi închide încet-încet zăvorul şi el,
sărmanul, va cere, va slăbi şi va sfârşi prin a pleca. - Ah, acum am înţeles,
Maestre”. Şi el a plecat cu speranţa că va învinge viciul. Nu mai am veşti de la
el, poate nu se asemăna cu Taras Bulba.
Deci, înţelegeţi voi lucrurile în acest fel ? Nu, strigaţi, vă certaţi, fără să ştiţi
că posedaţi o forţă imensă, cu cât duşmanul este mai puternic, cu atât forţa
voastră va fi mai mare. Da, cu forţele, cu gândurile şi cu prostia voastră aţi
hrănit duşmanul fără să ştiţi că acesta vă va opri din drum într-o bună zi. Acum,
trebuie să începeţi în sens invers, să-l micşoraţi, să-l slăbiţi, şi într-o zi el va
dispare. Dar, nu trebuie să-l mai hrăniţi.
Problema responsabilităţii înseamnă mare lucru, dragii mei: aceea de a şti că
viaţa voastră minunată, pură, luminoasă antrenează toate creaturile pe calea cea
dreaptă. Chiar dacă nu observaţi, imperceptibil, invizibil, ceva mişcă şi lucrează.
Iar, dacă veţi claca, vă veţi lăsa duşi de curent, îi veţi antrena şi pe ceilalţi pe
drumul pierzaniei, producându-le condiţii favorabile pentru aceasta. Iată ce clar

6
sunt lucrurile. Dar voi nu vă gândiţi la aceste lucruri. Uitaţi mereu responsabili-
tatea, mulţumită căreia ne construim destinul. Încercaţi să verificaţi spusele
mele: aveţi forţe în interiorul vostru, daruri şi calităţi. Vă puteţi construi astfel
un viitor de nedescris. Veţi călători în regiuni cu creaturi şi culori, cu muzică, cu
bogăţii şi frumuseţi inexprimabile. Dar, pentru moment, trebuie să ne luăm
“această porţie”. Dacă vom şti să ne pregătim viitorul, el ne va fi plin de
frumuseţe. Eu am verificat toate aceste lucruri. Da, dacă vom putea da
oamenilor numai acest lucru, ştiinţa de a-şi construi viitorul, în ciuda
dificultăţilor, a murdăriilor, acest fapt, va cântări enorm. Este singurul lucru în
care cred. Da, eu cunosc responsabilitatea, nu vă induc în eroare, văd suferinţele
din jurul meu, nu vreau nici să sufăr, nici să fiu pedepsit, vă spun numai
adevărul. Dacă ar fi fost minciună, eu aş fi aflat-o primul, da.

Bojiata lubov razréchva vsitchkité problemi,

Bojiata lubov razréchva vsitchkité problemi,
Bojiata lubov razréchva vsitchkité problemi.

(Dragostea de Dumnenezeu rezolvă toate problemele).

Un minut de meditaţie.

7
OMRAAM MIKHAEL AIVANHOV

-PUTEREA MAGICA A INCREDERII-

Banuielile, neincrederea, indoiala sunt forte distructive. Eu nu spun ca nu

trebuie sa fiti niciodata neincrezatori sau sa aveti indoieli, nu, orbirea
nu este un sfat. Dar vreau sa va atrag atentia asupra fortelor negative pe
care fiinta umana le declanseaza si le proiecteaza la randul sau,
intretinand in ea neincrederea si banuiala.
Cand banuiti pe cineva, fara a va da seama, il impingeti sa faca ceea ce
banuiti. Un sot, de exemplu, o banuieste pe sotia sa ca a fost in bratele
unuia sau altuia si o acuza ca a fost infidela. In realitate, nu este
adevarat, ea protesteaza, se justifica, dar degeaba, sotul este de o gelozie
maladiva si o interogheaza fara incetare asupra celui mai mic gest, ii face
scene. Ce se petrece dupa un timp? Aceasta femeie, care a vrut sa ramana
fidela sotului ei, ajunge sa-l insele si ea este prima care se mira, nu
intelege cum a ajuns sa fie antrenata sa comita un adulter. Este foarte
simplu: sotul ei a impins-o: da, prin acuzatiile sale, el a creat conditii
favorabile, a sugestionat- o in planul astral, si saraca, a sfarsit prin a
comite acest lucru. Cu toate acestea, ea era cinstita, voia sa reziste...
Atunci vedeti cum acesti nefericiti soti provoaca chiar caderea propriilor
lor sotii! Si este la fel pentru un barbat care, fortat sa asculte
reprosurile sotiei lui ca o inseala, sfarseste prin a o face. Doar este
necesar ca cuvintele sa corespunda realitatii! Cate tragedii si drame au ca
origine indoiala, banuielile si lipsa de incredere!
Deci, femeile, barbatii sunt creatorii inconstienti ai binelui si raului. De
ce este atat de greu sa inteleaga aceasta lege psihologica si magica? Si
asta nu este totul. Cum v-am spus de mai multe ori, trebuie sa tinem cont de
faptul ca fiinta umana poseda doua naturi: o natura superioara si o natura
inferioara, si efectele pe care le produceti asupra unei fiinte depind deci
de fortele pe care le treziti in una sau alta din aceste doua naturi. Atunci
cand nu incetati sa emiteti banuieli asupra cuiva, va legati de natura sa
inferioara, si nu numai ca o intariti, dar primiti de la ea curenti, si,
intr-o zi, veti avea aceleasi defecte si slabiciuni ca si cel asupra caruia
ati fost pornit. Daca va ocupati continuu de defectele altora, deschideti in
voi insiva o poarta pentru a le lasa sa intre si prin aceasta maniera de a
actiona va intarziati propria evolutie.
Cand nu aveti in cap decat viciile si crimele oamenilor, atrageti toate
entitatile rele care sunt acolo, la adversarul vostru, vecinul vostru, sau
la membrii familiei voastre; atunci sa nu va mirati daca intr-o zi va veti
simti degradat. Este un fenomen magic, este foarte simplu. Si contrariul
este valabil, de asemenea. Daca va veti decide sa nu va mai ganditi la
defectele cuiva, ci sa va legati de virtutile sale, de spiritul sau, fie ca
o stie, fie ca nu, se vor stabili legaturi si curenti intre el si voi, si
intr-o zi veti ajunge sa aveti calitatile sale. Cand vom cunoaste aceasta
lege mare a schimburilor, a osmozei, a fuziunii, vom intelege ca trebuie sa
incetam sa ne legam de slabiciunile altora, si din contra, va trebui sa
cautam fiinte foarte evoluate pentru a avea schimburi cu ele. Astfel
lucreaza cei ce sunt inteligenti. Ceilalti, care sunt biete creaturi slabe,
mizerabile, stupide, nu se inversuneaza decat asupra defectelor altora,
asupra urateniei altora, fara a sti ce ii asteapta.
Trebuie sa incetati sa mai traiti cu indoieli, banuieli. Va imaginati ca eu
traiesc cu indoieli? Nu, de la inceput eu lucrez cu certitudine si incredere
le dau credit oamenilor. Eu stiu ca multi oameni sunt handicapati pentru ca
destinul li se impotriveste, dar stiu ca, daca le dau un mic capital,
simbolic vorbind, ei vor putea sa-si deschida un mic butic si sa castige
atati bani incat sa-mi dea dupa aceea inapoi acest capital, iar apoi vor
putea chiar sa-i ajute pe altii. Deci, si ei vor putea sa le dea credit
altora pentru ca sa se poata redresa si iesi din dificultati. Daca Dumnezeu
nu ar da credite oamenilor, nici unul dintre ei nu ar putea subzista. Si eu,
ma straduiesc sa actionez ca si Dumnezeu. Multi oameni au venit dupa mine,
eu vedeam ca sunt doar bieti oameni cumsecade, dar le-am acordat incredere;
unii au lucrat, au invatat, si acum imi dau inapoi din ceea ce le-am dat.
Daca nu le-as fi dat credit, bietii de ei, s-ar fi chinuit etern.
Fara incredere, nimic nu poate sa mearga. Chiar cand mergeti cu masina
voastra, sunteti obligati sa aveti incredere in toti ceilalti conducatori
care sunt pe sosea. Daca va ganditi fara incetare: “O, acesta nu stie sa
conduca! Acesta ma va lovi!...” veti fi tulburat si voi veti fi cei care va
veti arunca peste ei. Increderea este absolut necesara pentru ca totul sa
functioneze. Daca voi credeti ca, atunci cand privesc anumite persoane, eu
nu vad slabiciunile care sunt acolo, marcate pe fetele lor, va inselati! Sa
presupunem insa ca eu nu am nici intuitie nici clarviziune, ca nu am studiat
figzionomia si nu va voi spune ceea ce vad. De altfel, nu o spun niciodata,
acestea le tin pentru mine. Eu dau credit la toata lumea, acesta este
secretul meu. Gratie acestei increderi, am reusit sa fac ceva. Dar nimeni nu
vrea sa ma imite. Nu vreti sa intelegeti ca increderea trezeste tot ceea ce
este divin la altii.
Cand aveti incredere in cineva, chiar daca este betiv, vicios, slab, aceasta
incredere pe care o manifestati il impinge sa se amelioreze pentru a va
arata ca nu v-ati inselat asupra nobletii sale. Chiar si un criminal caruia
ii aratati incredere va reusi sa se transforme. Increderea dezarmeaza
fiintele, dar voi nu vreti sa-i studiati puterea. Evident, din timp in timp,
din cauza increderii voastre, veti avea cateva surprize... Sunt riscurile
meseriei! Dar in comparatie cu lucrurile bune pe care le-ati primit, nu
merita pentru acestea sa nu aveti incredere. Intr-o lada de pere sau fructe
sunt totdeauna cateva care sunt stricate, si pentru aceasta merita sa
aruncam toata lada? Printre cei carora le-am aratat incredere, sunt unii
care mi-au facut mult rau. Da, dar sunt si mai multi care sunt aici pentru
a-mi reda increderea insutit.
Toti cei care nu au inteles rolul magic al increderii sunt prudenti, inchisi
rezervati, banuitori, si trec ca inteligenti. Evident, nimeni nu-i va musca
poate, dar nimeni nu-i va iubi. Atunci, nu merita sa fii putin muscat,
impuns, dar pentru a avea in final intreaga lume de partea ta? Poate ca unii
nu vor fi la inaltimea increderii voastre si va vor trada... Cui o sa-i
spuneti? Dar, sub pretextul ca unii oameni sunt slabi, egoisti, necinstiti,
ingrati, trebuie sa-i dispretuim si sa-i respingem, pe toti ceilalti,
definitiv? Ei nu, nu este o filozofie buna.
Daca oamenii ar cunoaste legile magice, in ciuda nenorocirilor, in ciuda
accidentelor, in ciuda rautatilor si tradarilor, ei ar continua sa aiba
incredere, sa-i lumineze pe altii, sa-i ajute, sa le deschida comorile
intregii naturi. Pentru ca, intr-o zi, toate creaturile care le-au facut rau
vor plange cu lacrimi amare dandu-si seama ca erau pe cale sa masacreze pe
cel mai mare binefacator al lor. Da, atunci cand se vor vedea cat de josnice
au fost, nu vor mai sti unde sa se ascunda pentru a plange. Cand am inteles
acestea, am ales increderea, dragostea si rabdarea, iar pe toti acei care nu
se gandesc decat cum sa-mi sape mormantul incec sa-i suport si continui sa
le dau tot ceea ce am mai bun.
In realitate, nu exista o fiinta mai cruda decat un Initiat, pentru ca el a
gasit cea mai teribila razbunare. El isi spune: “Toti ceilalti se razbuna cu
critici, acuzatii, arme, dar acestea nu sunt eficace. Nu te razbuni cu
adevarat pe inamicii tai cautand sa le faci rau, ci continuand sa-i luminezi
sa-i hranesti, pentru ca intr-o zi, cand vor intelege ca au fost marsavi si
ingrati, nu vor mai sti cum sa se scuze si sa-si repare greselile.”
Eu am decis o data pentru totdeauna sa nu ma ocup de ceea ce fac oamenii. Ma
gandesc ca altii, cei ce i-au trimis pe pamant au stiut ce trebuie facut cu
ei. Eu nu sunt un judecator si imi fac numai treaba mea. Voi, daca vreti,
ocupati-va de tot ceea ce este inferior si negativ in altii, si veti vedea
rezultatele! In acest timp, eu ma ocup de fiinta voastra superioara, de
Divinitatea care este in voi: vreau sa o eliberez, sa o hranesc si astfel
voi castiga intr-o zi intreg Cerul. Da, am o intreaga stiinta in cap. Daca
nu o aveam, as fi facut si eu la fel ca toata lumea. Dar gratie
cunostintelor mele, gratie acestei lumini pe care mi-a dat-o Dumnezeu,
incerc sa beneficiez de tot ce exista mai minunat. De ce nu v-ati decide sa
faceti ca mine?
 OMRAAM MIKHAEL AIVANHOV
CONFERENCE:
Les pouvoirs de l’imagination
(Puterile imaginaţiei)
CD 5028 FR
Data: 4 august 1985
Durata: 66’

TRACK 1

Toată lumea îşi imaginează, visează, doreşte… Când se declanşează această capacitate, se
succede o întreagă serie de imagini, antrenând-o una pe cealaltă, prin asociere. Şi pentru că toată
lumea imaginează, toată lumea crede că ştie ce este imaginaţia. Nu. Adevărata imaginaţie, aşa cum o
concep Iniţiaţii şi cu care lucrează, este un fel de ecran situat la limita dintre lumea vizibilă şi cea
invizibilă, pe care pot veni să se reflecte obiecte, entităţi, care de obicei scapă conştiinţei noastre. La
unele fiinţe foarte evoluate şi care ştiu să-şi orienteze imaginaţia, aceasta primeşte, înregistrează multe
lucruri, pe care ei le exprimă, apoi, mult mai târziu, şi observăm că ceea ce ei au imaginat astfel, nu
era o invenţie a lor, ci că au captat realităţi încă nemanifestate în planul fizic. Dacă omul ştie cum să
lucreze asupra gândurilor şi sentimentelor sale, el poate ajunge să-şi purifice în asemenea măsură
mentalul, încât imaginaţia sa devine limpede, o pură transparenţă, şi el începe să vadă; la acest nivel,
imaginaţia şi viziunea sunt una.

N-aţi înţeles nimic, nu-i aşa ? (Râsete) Nici eu ! (Râsete) E atât de complicat, atât de obscur,
atât de... transcendental ! Vai, vai vai, dacă nu vă explic nu va fi mare lucru în capul vostru.
Mi se pare că această pagină vorbeşte de imaginaţie. Oare mă înşel ? (râsete) Dar ce este
această afurisită de imaginaţie, care este atât, atât, atât de reală, de vie, actuală; tot timpul nu facem
decât să ne imaginăm. Chiar şi imaginaţia mea lucrează acum, când vă vorbesc. Iar ce vă imaginaţi
voi, Dumnezeu ştie ! (râsete) Acest subiect este de neînchipuit. Şi o să vedeţi imediat că psihologia
este departe, foarte departe de a cunoaşte ceva în privinţa acestui afurisit dar de la Dumnezeu, de care
nu trebuie să abuzăm. Este un dar de la Dumnezeu, este adevărat, dar nu trebuie să abuzăm de el. Şi ce
fac oamenii cu imaginaţia ! Dacă vă voi explica acum, veţi fi uimiţi şi nu bănuiţi măcar ce este legat
de cuvântul «imaginaţie». Toată viaţa este legată de cuvântul «imaginaţie». Chiar şi eu, pentru a
înţelege ce este această capacitate – pentru că fiinţa umană posedă multe capacităţi, ca memoria,
inteligenţa, judecata şi încă alte lucruri, de a simţi emoţii, de a acţiona, până la infinit... Toate aceste
posibilităţi, aceste capacităţi nu le poţi enumera.
Dar ce este imaginaţia ? Mai întâi este o imagine. Imaginaţia este o capacitate care crează

1
imagini. Ei da, dar aceste imagini, cum le putem crea ? Nu putem crea imaginile. Trebuie mai întâi să
avem un contact cu anumite imagini, mai întâi în planul fizic. Ca de pildă, mai întâi, ochii: ei sunt
pregătiţi, cu retina, pentru a înregistra imagini din planul fizic. Tot ce vedem ca forme, culori, volume,
ca distanţe... Asta sunt mai întâi imaginile, care se înregistrează pe retină şi apoi, desigur, ele trec în
creier în aşa fel încât vedem acele lucruri. Ne imaginăm că le vedem. Ei da, dar oare aceste imagini
care sunt înregistrate pe retină, se înregistrează şi în altă parte, ca să le putem face să revină, să ne
folosim de aceste imagini, pe care le-am avut, de pildă în trecut ? Aaa, acesta este un alt domeniu,
unde se află memoria universală. Fiecare lucru pe care ni-l imaginăm se înregistrează nu numai pe
retina noastră, adică pe creier, ci şi pe o altă substanţă, care este răspândită în întreaga lume; aceasta
este o chintesenţă atât de subtilă... Este un domeniu unde totul este înregistrat, de la începuturile
universului şi până la sfârşit, toate evenimentele. Şi dacă avem această capacitate, de care am să vă
vorbesc, de a putea vedea aceste imagini care sunt înregistrate... Acest domeniu se numeşte Cronica
Akasha: este o bibliotecă, sunt arhivele universale, tot ce se petrece pe pământ, în apă, în aer, în Soare,
în lumină, în latura eterică, totul este înregistrat; sunt arhivele la care Inteligenţa Cosmică s-a gândit
pentru a-i ajuta pe oameni într-o zi, când vor avea nevoie să cunoască originea lucrurilor, să poată
arunca o privire, să poată descifra tot, cunoaşte totul, originea lor şi fazele prin care a trecut omul. Este
de neînchipuit ! Şi apoi, desigur, deasupra acestor imagini, sunt încă alte clişee, care se află în lumea
mentală, de data aceasta sub forma simbolurilor şi ideilor. Şi aici totul este înregistrat, dar sub o altă
formă, condensată, ca de exemplu, un întreg copac, care este imens, care cântăreşte mult, care este
mare, să poată fi micşorat, redus la o sămânţă, la o grăunţă, un sâmbure. Aşadar, natura a făcut
lucrurile în acest fel, pentru a uşura tot, ca omul să poată cunoaşte tot, să dezvolte tot şi să se manifeste
în întregime aşa cum este în realitate în lumea divină.
Şi acum, ce este imaginaţia ? Deci, este exact ca în ochi, există un ecran; este un ecran pe care
se reflectă lucrurile: imaginile, lucrurile, obiectele din exterior se reflectă în retină. Este exact ca în
cazul cinematografului: există un ecran şi undeva un aparat care proiectează imaginile pe acest ecran
şi vedem mişcările, vedem culorile. Iar cei care văd, care privesc, reacţionează după sentimentele,
emoţiile, temperamentul lor. Ca, de pildă, atunci când proiectezi în faţa unor copii un film unde este,
de exemplu, un lup sau un crocodil care se apropie să muşte pe cineva, toţi ţipă pentru a-l avertiza,
pentru a-l salva, crezând că este realitatea, copiii. S-a văzut lucrul acesta, este amuzant, e adorabil să-i
vezi pe copii vrând să salveze persoana şi ţipă toţi, urlă.

TRACK 2
Aşadar, acum, ce este imaginaţia ? Aaa, ea nu este doar ecran; există un ecran, dar există şi imaginile.
Trebuie să facem o distincţie, iar oamenii nu ştiu să discearnă. Ei amestecă tot; ecranul este ceva pe
care se reflectă lucrurile, dar imaginile vin din altă parte. Există cineva sau ceva care proiectează.
Deci, amândouă (elementele) formează imaginaţia. Imaginaţia este un ecran şi în acelaşi timp nişte
imagini care vin de undeva. Şi acum, cum este ceva deja dat, înnăscut, de la o vârstă fragedă, copiilor
le place să viseze, să-şi imagineze şi să rămână aşa, nemişcaţi. Ei petrec mult timp într-o stare de
imaginaţie. Este o capacitate foarte dezvoltată, mai ales la femei. Este o capacitate absolut necesară,
indispensabilă, utilă, benefică, importantă. Iar apoi, când voi aborda acest subiect din punct de vedere
iniţiatic, ezoteric, veţi vedea ce putere a dat Dumnezeu imaginaţiei. Foarte puţini oameni îşi dau seama
de puterea imaginaţiei. Aşadar, spuneam că această capacitate este mult mai dezvoltată la femeie. De
ce ? Pentru că femeia, fiind mult mai aproape, mai legată de sentiment, de inimă, de emotivitate, (la
ea) această imaginaţie este mai vie, mai puternică. La bărbat, dat fiind că el este mai puternic ??? în
domeniul voinţei şi intelectului, imaginaţia este şi ea viguroasă, puternică, dar la poeţi, la mistici, la
unii oameni religioşi ; dar, în general – eu vorbesc la modul general. Iar pentru a vă arăta, pentru a vă
arăta de ce este aşa… Este aşa pentru că în trecut femeia era foarte îngrădită, limitată, împovărată şi nu
i se permiteau prea multe. Bărbatul primise toate drepturile de a face orice, dar femeia nu. Femeia
trebuia să fie castă, virgină, pură şi nu putea să-şi permită tot felul de lucruri pe care bărbaţii şi le
permiteau. Şi atunci, biata femeie, care avea aceeaşi structură, aceleaşi nevoi, acelaşi necesităţi ca şi
bărbatul, de a iubi, de a fi tandră, delicată, ei nu i se îngăduia şi nu trebuia să arate ce se petrece în ea.
În felul acesta, toate femeile s-au dezvoltat în domeniul imaginaţiei, pentru a putea gusta, pentru a
putea avea şi ea anumite senzaţii, anumite satisfacţii, chiar şi în domeniul sexual, pentru că dacă
exterior făceau ceva, dacă îşi permiteau ceva, erau lapidate, masacrate, erau pedepsite. De aceea,
aflându-se timp de secole în această stare, femeile şi-au dezvoltat stăpânirea de sine; femeia cea mai
slabă are puterea să se domine în acest domeniu, să nu arate nimic, deşi arde de iubire, în timp ce
bărbatul nu s-a dezvoltat în acest domeniu: totul este aparent, totul este vizibil, totul este manifestat, în
timp ce femeia, e formidabil ce puteri a reuşit să dezvolte, secole de-a rândul ! Şi chiar, întrucât ea nu
prea putea să se satisfacă exterior şi ardea şi ea de dragoste ca toţi oamenii, ea şi-a dezvoltat
imaginaţia. Şi prin această imaginaţie, putea avea satisfacţia deplină – până la orgasm, cum spun gurile
rele. Iar bărbaţii nu sunt atât de puternici şi de tari, deşi asta se poate întâmpla cu unii.
Iar acum, de ce Ştiinţa intiţiatică, vorbind despre bărbat şi despre femeie, de aceste două
principii, receptiv şi emisiv, se spune în Biblie că femeia a fost creată dintr-o coastă a lui Adam ? E
curios, nu ? Deci este o parte din bărbat, o bucată din bărbat. Şi de ce o coastă, de ce nu altceva ? Ei au
ales o coastă, pentru că o coastă este Luna. O coastă este Luna – crescătoare sau descrescătoare, aşa.
Aaa, deci Luna este femeia, iar Soarele, care este întreg, este bărbatul. Deci femeia este o parte din
bărbat. Curios lucru ! Şi cum arabii, turcii, sunt mult mai mult pentru Lună decât pentru Soare, ei au
pus Luna pe simbolurile lor.
Dar dacă mergem acum să căutăm latura profundă a acestei chestiuni, mai ales la kabbalişti şi la
alchimişti, vom descoperi că alchimiştii nu vorbeau decât de Soare şi de Lună. Ei da, dar ce înţelegeau
ei pin aceste două simboluri ? Iar în Kabbală se vorbeşte mereu de Tipheret şi de Iesod. Tipheret era
Soarele, Iesod era Luna; deci nu exista decât Soarele şi Luna, Soarele şi Luna, Soarele şi Luna peste
tot: principiul masculin şi principiul feminin. Ca să vă fac acum să înţelegeţi ce subînţelegeau
alchimiştii, kabbaliştii prin aceste două cuvinte, am să vă revelez că nu erau nimic altceva decât

3
imaginaţia, principiul feminin; capacitatea de a imagina era deci femeia. Imaginaţia este femeia
noastră. Iar voinţa noastră, împreună cu intelectul sunt bărbatul. Deci prin gând, prin voinţă, acţionăm
asupra imaginaţiei, dându-i cutare sau cutare imagine, modelând-o, şi atunci apar copii. Iată, deci,
secretul kabbalistic, alchimic al Soarelui şi al Lunii. Luna este imaginaţia noastră, femeia noastră şi
noi trebuie să creăm copii celeşti, angelici, în loc să creăm monştri, ca astăzi: neştiind ce este
imaginaţia, oamenii crează monştri, lucruri îngrozitoare, înspăimântătoare, pentru că nefiind
conştienţi, nefiind luminaţi, se lasă în voia impulsurilor mâniei sau invidiei sau urii, şi imaginaţia
începe să formeze, să urzească, să creeze imagini. Şi ce sunt aceste imagini ? A, aceste imagini sunt
făpturi vii, care se duc în spaţiu, dotate cu puterea de a face bine sau rău, după chintesenţa cu care au
fost impregnante. Deci, tot ce formează imaginaţia, sunt făpturi vii, care pleacă în spaţiu şi fac, produc
stricăciuni. Pentru că, să presupunem că resimţeam mânie, resimţeam ură, eram într-o stare distructivă,
atunci impregnăm aceste imagini cu o chintesenţă diabolică, vie şi toate stricăciunile pe care gândurile
noastre, închipuirile noastre au reuşit să producă se întorc într-o zi asupra noastră şi suntem doborâţi şi
suntem pedepsiţi şi suntem nefericiţi, fără a şti de unde ne vine asta. Sunt copiii noştri, pe care i-am
creat, care au produs stricăciuni şi după legea cosmică, suntem mereu răspunzători. Iată adevărata
cunoaştere a Învăţăturii Marii Fraternităţi Albe Universale. Fără această ştiinţă, fără această
cunoaştere, fără această adevărată bogăţie iniţiatică, oamenii sunt pierduţi ! Ei sunt părăsiţi, sunt slabi,
sunt striviţi, sunt cu adevărat jalnici, pentru că inconştient, sub impulsul senzaţiilor lor diabolice, ei
sunt pe cale de a se distruge. Ei trebuie luminaţi, trebuie să li se arate răspunderea (pe care o au), că nu
au dreptul să facă asemenea lucruri; trebuie să cunoaştem natura lucrurilor. Deci, imaginaţia are cele
mai mari puteri ale realizării. Spiritul nu poate nimic; intelectul, voinţa omului nu poate nimic fără
imaginaţie. De ce ? Vă explic exact: pentru că imaginaţia este legată de materie, iar intelectul este
legat de spirit. Iar spiritul nu poate nimic asupra materiei, dacă materia nu este prezentă, pentru a se
supune; atunci spiritul poate face tot, prin intermediul materiei. Dar el, singur, nu poate nimic, nici
măcar ridica o foiţă de ţigară. Şi am explicat acest lucru în alte conferinţe, despre domeniul spiritist: că
spiritul care este prezent – şi este mult spirit – nu poate să ridice nimic, să deplaseze fără ca mediumul
să furnizeze o materie psihică şi graţie acestei materii, spiritele pot să demoleze casa.
Aşadar, imaginaţia nu este altceva decât mijlocul prin care spiritul poate realiza lucrurile în planul
fizic, în planul material şi chiar în planul astral. Şi în acest fel, Iniţiaţii, care cunosc aceste lucruri,
reuşesc să schimbe, să amelioreze, să transforme, să înfrumuseţeze, să sublimeze multe lucruri
inferioare, dezgustătoare, prin puterea imaginaţiei. Ocupându-se să imagineze lucruri celeste, lucruri
frumoase, lucruri pure, imaginaţia lor se aşterne pe treabă şi realizează lucrurile în planul fizic.
Imaginaţia este atotputernică. Desigur, nu este atât de rapid, ca timp, dar aşa se petrec lucrurile. Dacă
ştiţi să vă dominaţi imaginaţia, dacă lucraţi conştient cu imaginaţia voastră, supraveghind-o, orientând-
o, dominând-o, aveţi puterea asupra materiei şi, mai devreme sau mai târziu, veţi comanda celor patru
elemente.
Iată ce vă revelez astăzi. Este purul adevăr. Nu inventez nimic. Iar dovada că imaginaţia este
un ecran, care primeşte şi în acelaşi timp o putere ??? care primeşte imaginile din altă parte, pe care ni
le trimit alte spirite, alte entităţi... Atunci putem descoperi gradul de evoluţie al fiecărui discipol. Să
presupunem ca nu sunteţi stăpân pe propria imaginaţie, vă lăsaţi imaginaţia pradă la orice şi alte
entităţi vin să se instaleze, să se folosească de ea şi atunci apar tot felul de lucruri, de imagini senzuale,
abracadabrante, urâte, tot felul de lucruri cleioase, fără să vă daţi seama că v-aţi lăsat imaginaţia în
slujba altor entităţi indezirabile. În timp ce, dacă sunteţi conştienţi, vă puteţi lăsa imaginaţia condusă,
ghidată modelată de spiritele luminoase ale naturii, îngeri, arhangheli şi divinităţi; sau discipolul sau
Iniţiatul lucrează, el însuşi, pentru a însufleţi, a folosi (imaginaţia) şi a realiza lucruri extraordinare.
Deci, totul depinde de gradul de evoluţie. Cei care sunt prea jos, prea jos, prea jos, nici măcar nu ştiu
ce este imaginaţia; imaginaţia lor este în slujba tuturor entităţilor diabolice; tot timpul nu se gândesc
decât la aspectul sexual: se masturbează, îşi imaginează; iar alţii, care urăsc, îşi imaginează că omoară
pe cineva, asasinează pe cineva, otrăvesc pe cineva. Şi sunt foarte, foarte multe asasinate, lucruri în
lume, iar oamenii nu ştiu de unde vin ele. Pentru că există unii oameni, departe, la kilometri distanţă,
care au creat aceste lucruri, care au «fabricat» aceste elemente, aceste accidente. Astfel, oamenii devin
răufăcători; toţi cei care nu sunt luminaţi, care nu sunt în Marea Fraternitate Albă Universală, mai mult
sau mai puţin «fabrică», lucrează pentru latura negativă a vieţii. Aşa că fiecare să se observe, fiecare să
se analizeze şi veţi verifica unde vă aflaţi. Şi nu să vă imaginaţi că sunteţi perfecţi, că sunteţi minunaţi,
că sunteţi superbi, când trei sferturi, nouă zecimi din zi nu gândiţi decât lucruri dezgustătoare.
Iată, aşadar, de ce avem nevoie de Învăţământul Marii Fraternităţi Albe Univesale. Graţie
acestui Învăţământ, putem deveni ceva extraordinar, unic, lucrând fără încetare în aceeaşi direcţie.
Oare putem să ne folosim aşa cum trebuie de imaginaţia noastră ? Desigur. Imaginaţia se supune; ea
este supusă faţă de Maestru, iar faţă de ceilalţi nu se supune. Priviţi: atunci când v-aţi culcat (cu
cineva), aţi mâncat, aţi băut, v-aţi bătut şi veniţi la răsărit, să priviţi soarele; dar iată că acele imagini
vă revin şi vreţi să le alungaţi, vreţi să le înlocuiţi, dar nu reuşiţi. Aşadar, imaginaţia, pentru
majoritatea, nu depinde de voinţa lor. Imaginaţia este ceva ce se impune, care are propria ei viaţă şi
care deseori derutează; sau, de exemplu, atunci când eşti descurajat: în închipuire îţi vin imagini
înspăimântătoare. Şi vreţi să credeţi, vreţi să aveţi speranţă, dar degeaba ! Imaginile vă inundă şi vă
sinucideţi. Deci, este un domeniu de studiat, foarte vast, foarte larg. Şi nici măcar nu reuşesc să vă
revelez tot, astăzi. Mai sunt multe lucruri de revelat. Dar ar fi foarte, foarte greu de înţeles, iar eu mă
opresc asupra laturii practice. Pe latura practică mă veţi înţelege mult mai bine. Deci, latura practică:
să începeţi, chiar de astăzi să deveniţi conştienţi de ceea ce vă imaginaţi, fără încetare. Să vă luaţi
imaginaţia în propriile mâini şi să-i impuneţi imaginile pe care le doriţi: imagini celeste, de o
frumuseţe, de o spledoare... Şi atunci, desigur, lucrul acesta acţionează, acţionează asupra tuturor
celulelor, acţionează asupra întregului corp şi vă simţiţi mult mai bine cu aceste imagini, în loc să
păstraţi imagini îngrozitoare. Şi chiar vă spuneam, în trecut, v-am ţinut o conferinţă – de fapt nu una,
ci mai multe – despre muzică şi vă spuneam: oamenii au uitat multe lucruri.

5
 TRACK 3
De exemplu, fiecare lucru are misiunea ei. Şi care este misiunea muzicii ? Misiunea muzicii s-a
pierdut. Muzica actuală şi-a pierdut misiunea. Iar oamenii nici măcar nu ştiu care este misiunea
muzicii. Pentru că dacă ar şti, ar fi păstrat această misiune. Iar eu, care mă ocup de asemenea lucruri,
cunosc misiunea picturii, misiunea sculpturii, misiunea muzicii, a dansului, a tot. Iar misiunea muzicii
este de a ne face să ne întoarcem la paradisul pe care l-am părăsit. Muzica, adevărata muzică,
acţionează în asemenea fel asupra noastră, încât începem să dorim să ne întoarcem la acea armonie, la
acea pace, la acea frumuseţe universală, în loc să ieşim, ca acum pentru a merge în domeniul sexual, în
domeniul bizar al războiului, al violenţei. Iată muzica ce se crează acum, o muzică ce îi duce
actualmente pe oameni la pierzare. Muzicienii nu sunt, deci, nişte Iniţiaţi. Ca să fii muzician nu este
suficient să termini şcolile de muzică. Trebuie mai mult decât atât. Ei crează lucruri bizare. Din
punctul de vedere al tehnicii, este extraordinar. Ei da, dar ce ajungem să resimţim în interior ? Asta nu
este limpede. Muzici atât de neruşinate, atât de dezlănţuite, de diabolice... Şi asta trezeşte latura
astrală, latura violentă şi ei nu îşi dau seama. Iar eu v-am spus că Dumnezeu mi-a dat un punct aici, un
punct extraordinar, care îmi spune întotdeauna când ceva este celest şi când e diabolic, când este
veridic, când este mincinos, când este frumos, când e urât. El îmi spune. Şi în felul acesta, pot discerne
orice; orice muzică, o pot clasa printre lucrurile celeste sau lucrurile oarecare. Am acest punct.
Şi acum, pentru a vă arăta cât de puternică este imaginaţia, luaţi femeia însărcinată: Aaa,
atunci când este însărcinată, imaginaţia lucrează puternic asupra germenului. Ea lucrează asupra
întregului corp, dar mai lent şi mai greu, în timp ce la femeie, totul este condensat în nouă luni. Deci,
dacă ea îşi imaginează ceva, bun sau rău, urât sau frumos, acest lucru se reflectă asupra germenului,
asupra copilului. Iată trei dovezi pe care le-am adus într-o conferinţă în Canada. Canadienii îşi vor
aminti, dar ceilalţi, care n-au fost prezenţi, e mai bine să audă şi ei.
Goethe povesteşte în cărţile lui că a cunoscut o femeie care era însărcinată şi care văzuse ochii cuiva
atât de frumoşi, nişte ochi extraordinari şi s-a amorezat (de ei). Nu se mai gândea decât la acei ochi. Ea
şi-i i-a imaginat în decursul celor nouă luni, iar copilul s-a născut cu ochii acelui om şi nu cu ochii
tătălui şi mamei sale. Este o dovadă că femeia, prin imaginaţia ei, realizează lucrurile, concretizează
lucrurile în planul fizic.
Deci, ceea ce v-am spus este absolut veridic.
Un al doilea exemplu:
În trecut, oamenii erau executaţi, li se tăia capul în faţa oamenilor, în faţa lumii – în timp ce acum este
interzis. Şi o întreagă mulţime privea. Şi în această mulţime era o femeie însărcinată. Ea a fost atât de
impresionată de capul tăiat, încât în cele nouă luni nu a putut alunga din minte acel cap tăiat. Şi copilul
a venit pe lume cu capul tăiat, legat doar cu un fir, prin care trecea sângele să-l hrănească. Iată. Şi asta
este adevărat.
Şi un al treilea caz:
O soră canadiană mi-a scris. Ea spunea: «O, Maestre, când am citit «Galvanoplastia spirituală», am
fost atât de încântată, m-am minunat atât de mult, am văzut că era purul adevăr şi acum vreau să vă
aduc o dovadă despre cât este de adevărat ceea ce spuneţi. Când eram însărcinată mi s-a întâmplat să
cad pe scări. Nu m-am lovit prea rău, dar a fost, totuşi, un şoc. Şi când s-a născut copilul, când mergea
deja în picioare, când ajungea la locul unde căzusem, nu mai voia să coboare şi începea să ţipe.» Cum
se explică acest lucru ? Locul unde căzuse fusese înregistrat şi copilul nu voia să meargă mai departe.
Este un lucru formidabil. Cum pot femeile să se mai îndoiască, după aceea, de ceea ce spun eu ? Şi
ştiţi de ce (se îndoiesc) ? Pentru că au nevoie să mai sufere. Da, au nevoie să fie nefericite. În loc să
accepte tot ce revelez eu. Este purul adevăr. Nu am dreptul să vă mint, să vă înşel, pentru că voi fi
pedepsit, acolo sus, şi nu ţin să fiu pedepsit. Aşa că puteţi accepta 100% tot ce vă revelez, în loc să
acceptaţi după ani. Şi în tot acest timp, să vă smulgeţi părul. Cât de proşti sunt oamenii ! Unde mai
găsiţi pe cineva care să vă reveleze asemenea lucruri în fiecare zi ? Şi voi nu le apreciaţi. Atunci
sunteţi obligaţi să suferiţi. Aşa sunt legile cosmice. Se consideră că meritaţi să fiţi nefericiţi. Grăbiţi-
vă !
Acum, imaginaţia. Chiar de azi, aruncaţi o privire, pentru a vă cunoaşte, a şti cum sunteţi, care
vă sunt slăbiciunile, care vă sunt viciile. Iar imaginaţia este prezentă, pentru a alimenta răul, forţele
ostile sau pentru a le suprima şi a hrăni latura celestă. Asta este Luna. Luna este imaginaţia. Soarele
este voinţa şi inteligenţa. Deci, împreună: Soarele, care lucrează asupra apei – apa este Luna. Şi priviţi,
Soarele evaporă apa, apa urcă - iată copilul - şi ea alimentează apoi întregul Pământ. Soarele şi apa,
oceanele. Iată lucrarea Soarelui şi Lunii. Luna nu a fost înţeleasă aşa cum trebuie. Nici astrologii nu
ştiu ce este Luna. Şi nici psihologii. Şi toţi nebunii, toţi bolnavii, toţi cei dezechilibraţi mental nu ştiu
ce este Luna. Luna este cauza multor anomalii, multor dezechilibre. De ce ? Pentru că oamenii au lăsat
imaginaţia (liberă) în loc s-o supravegheze. Imaginaţia se culcă cu toate entităţile şi oamenii nu-şi dau
seama, atât sunt de proşti. Nu mă credeţi când vă spun că sunt proşti. Voi nu ! În mod excepţional, cei
care sunt în această sală sunt adorabili. (râsete) Chiar şi minciunile sunt necesare, (râsete) utile.

TRACK 4
Vedeţi, sunt lucruri aici pe care la început nu le-aţi înţeles. Iată, această frază: «Dacă omul ştie cum să
lucreze asupra gândurilor şi sentimentelor sale, el poate ajunge să-şi purifice în asemenea măsură
mentalul, încât imaginaţia lui devine limpede, o pură transparenţă şi el începe să vadă.» Priviţi, totul
este aici, (conţinut în această frază).
Şi acum – o dovadă. A existat un scriitor francez… vrançais (este felul de a pronunţa al
nemţilor care nu vorbesc foarte bine franceza – n.t.) care a scris cărţi, cărţi de imaginaţie, şi după ani
s-au descoperit aparate, submarine etc. despre care el a povestit în cărţile lui, iar în vremea sa nu exita
nimic din toate acestea. Cum se numea el ? Sala: Jules Verne. Oh, là, là ! dar ce cunoscători sunteţi !
Jules Verne. Da, şi nu e singurul. Nu e singurul. Şi Cyrano de Bergerac. Nu acel Cyrano de Bergerac
de (Edmond) Rostand. A existat un Cyrano de Bergerac, un Iniţiat, care a făcut nişte descoperiri
astronomice extraordinare. Şi a mai fost cineva, în Anglia. Oamenii credeau că este Sheki Sapura ???,

7
Shakespiro ??? şi Shakespeare. Nu, nu, nu ! Era Francis Bacon. Am ciocnit cu el (un pahar) în Anglia.
Da. Francis Bacon. A fost, cu adevărat, cineva. El a fost şeful, directorul rozacrucienilor din Anglia. A
fost un Iniţiat extraordinar. Şi el este cel care a scris cărţile lui Shakespeare. Nu Shakespeare.
Shakespeare era un director de teatru. Oh, là, là ! Îţi cunosc viaţa... Dar nu e el. Lui i se dădeau acele
manuscrise, acele piese, pentru a le juca, dar nu era el autorul. Autorul voia să se ascundă. Şi mai sunt
şi alte cărţi care vor fi descoperite. V-am spus, de asemenea, că Don Quijote nu este al lui Cervantes.
Este al lui Shakespeare, adică a acelui individ, Francis Bacon. Este formidabil. Şi cum au descoperit
asta ? Aaa, toate manuscrisele lui Shakespeare aveau un cod; s-au descoperit unele greşeli, scrise
anume, şi când au fost puse toate împreună, au descoperit un întreg limbaj; el îşi povestea viaţa, cum
era, cum scria, din ce motiv. Şi în felul acesta au descoperit acelaşi lucru în manuscrisul lui Don
Quijote, că era al lui Shakespeare. Este un lucru extraordinar.
Aşadar, dat fiind că imaginaţia este o putere magică, trebuie s-o folosiţi de acum cu
inteligenţă, cu prudenţă şi să nu păstraţi imagini bizare, nocive, negative, primejdioase, să le înlocuiţi
întotdeauna cu altele, pozitive, salutare şi să deveniţi stăpâni ai imaginaţiei voastre. Altfel, nu veţi
putea niciodată să vă creaţi viitorul aşa cum trebuie. Veţi fi mereu victimele lui. Ceea ce vă revelez
astăzi este foarte important. Este baza existenţei. Şi veţi vedea acum, când veţi trăi, când vă veţi
întoarce acasă şi când veţi analiza, veţi studia, veţi clasa oamenii pe care îi frecventaţi şi veţi constata
cât sunt de ignoranţi, complet pe dinafară, cât sunt de departe de lumină şi că i-aţi admirat înainte, iar
acum toate acestea vor diminua valoarea lor; iar voi veţi începe să creşteţi din ce în ce mai mult, în
cunoaştere şi în putere. Aşadar, vedeţi unde sunt puterile ? Puterile sunt în spirit, dar materia,
imaginaţia este cea care le poate revela, le poate concretiza, le poate manifesta, le poate condensa aici,
în materie. Fără imaginaţie, spiritul nu poate nimic. Şi chiar vă puteţi modela corpul, chipul, dacă vă
imaginaţi, în fiecare zi, anumite lucruri pozitive, frumoase şi puteţi să schimbaţi tot. Desigur, materia
este atât de solidă, atât de condensată, atât de opacă, ea rezistă, dar în trecut ea se supunea, însă odată
condensată este foarte greu s-o schimbi. La început trebuie (acţionat) – cum vă spuneam despre melc:
lichidului pe care îl maniază îi dă forme, aşa cum vrea; dar apoi, se întăreşte atât de mult, încât nu mai
poate modifica, repara nimic; corpul nostru este deja întărit; este foarte greu să-l mai remaniezi, să-l
mai schimbi. Dar ceea ce este uşor, este în imaginaţia noastră. În imaginaţie lucrăm cu o chintesenţă
lichidă, dacă vreţi sau eterică – aeriană, dar apoi ea devine lichidă şi apoi se întăreşte. Vedeţi, trebuie
să lucrăm mai întâi în Înalt, în imaginaţia noastră, să formăm cele mai bune imagini, iar apoi aceste
imagini se vor condensa în materie şi materia va fi obligată să ia expresia acestor imagini. Şi omul se
transformă, se schimbă se ameliorează, se înfrumuseţează sau se urâţeşte. Şi vedem asta, în viaţă.
Oameni care nu cunosc aceste lucruri, după câţiva ani sunteţi uimiţi să vedeţi cum au devenit
degradaţi, urâţi, terni, deformaţi, asimetrici şi aşa mai departe. Iar alţii, ooo, care devin mai frumoşi,
întineresc, devin mai luminoşi. Aţi constatat asta ? Desigur. Puteţi să vedeţi acest lucru şi la voi înşivă.
Sunt zile, când vă priviţi în oglindă... Şi altele, vai, vai, vai ! Şi nu ştiţi de ce. Imaginaţia este cea care
face asta, care acţionează.
 TRACK 5
Amintiţi-vă, de asemenea, că în trecut am atins atâtea puncte, atâtea probleme, atâtea subiecte,
atâtea chestiuni practice şi vă spuneam: Să presupunem că sunteţi trişti, că sunteţi mâhniţi, că sunteţi
nefericiţi şi nu ştiţi ce să faceţi. Vă spuneam: Iată, aveţi totuşi o discotecă, undeva – adică bobinotecă,
discotecă, bibliotecă, ceva cu – tecă. (râsete) Şi amintiţi-vă că au existat momente, în existenţa
voastră, când aţi trăit lucruri sublime, lucruri extatice şi aşa mai departe. Şi atunci amintiţi-vă,
imaginaţi-vă locul şi momentul în care le-aţi trăit. Asta înseamnă că aţi pus acel disc. Şi îl ascultaţi şi
sunteţi influenţaţi de muzică, de vibraţii – simbolic. Opriţi-vă, deci, asupra momentelor în care aţi trăit
lucruri sublime. Asta este bobinoteca, discoteca. Şi apoi acţionaţi, deci, vă puneţi alte imagini în
imageria voastră. Este extraordinar să ştii cum să lucrezi cu imaginaţia ! Există mijloace, există
metode, există modalităţi, este formidabil. Şi vă pot revela încă alte lucruri. Numai că problema este:
oare o să aplicaţi, o să exersaţi ? Oare nu sunt alte lucruri care vă atrag mereu în lături şi nu veţi uita
toate acestea ? Ei, trebuie să deveniţi stăpâni pe imaginaţia voastră. Şi mereu să observaţi că sunteţi pe
cale să vă imaginaţi lucruri bizare, lucruri scabroase, lucruri nocive, lucruri haotice sau lucruri
dezgustătoare. Atunci trebuie să vă opriţi imediat în mod conştient şi să le înlocuiţi cu alte imagini,
pentru că, dacă veţi continua, lucrul acesta acţionează asupra celulelor, dezagregă, modifică mişcarea
electronilor, urâţeşte tot şi, fără să vă daţi seama, după un timp, vă găsiţi în situaţii îngrozitoare, fără să
ştiţi că imaginaţia voastră este cea care v-a adus acolo. Aşadar, multe lucruri pot fi explicate prin
imaginaţie. Dar cum oamenii sunt prea atenţi... Priviţi, nici părinţii nu trebuie să-şi lase copilul să stea
mult timp treaz în pat, pentru că atunci ştim ce îşi imaginează. Da. Lucruri sexuale. Trebuie să se
scoale imediat. Că va găsi alte momente, asta e altă poveste. Dar cel puţin să nu-l lase aşa, chipurile să
dormiteze. Şi în acel moment, Dumnezeu ştie cu ce se ocupă. Şi băieţii, şi fetele, la fel. Natura umană
este cea care acţionează, este normal, este natural. Numai că noi trebuie să veghem, cu cealaltă natură.
Pentru că există două naturi, aşa cum v-am spus mereu: o natură divină, care trebuie să observe, care
trebuie să supravegheze, care trebuie să controleze această natură naturală, care este inferioară, care
este personalitatea noastră, care este o natură animală. Trebuie mereu să o supraveghezi, să o domini,
să o controlezi şi să o ameliorezi. Altfel, ea este aceea care ne duce în prăpastie. Oamenii nu sunt
conştienţi de ce se petrece în înteriorul lor şi atunci sunt tot felul de lucruri în ei, iar ei nu sunt
conştienţi. Şi apoi, bineînţeles, în interior este un vacarm, un dezechilibru. Luaţi seama, ca în fiecare zi
să vă supravegheaţi imaginaţia, ea este femeia voastră. (Atunci) copiii sunt angelici. Şi astfel, cei mai
mari Maeştri, care cunosc acest lucru, se pot retrage undeva, în tăcere, şi pot popula întregul pământ
cu copii angelici, care merg în întreaga lume, la toţi oamenii pentru a-i sfătui altfel, pentru a-i cuminţi,
pentru a-i schimba şi ei lucrează astfel. Ei fac copii prin «femeia lor», care este foarte prolifică. Ei
crează copii fără încetare; da, fără a fi căsătoriţi. Ei da, dacă am şti numai cu ce se ocupă marii Iniţiaţi,
marii Maeştri ! Ei joacă cărţi (râsete) ca să omoare timpul. Cu ce se ocupă ei ! Oho ! N-aveţi idee ! Şi
ei spun acelaşi lucru, ca Hristos, care spunea: « Tatăl meu lucrează şi eu lucrez împreună cu El. » Şi v-

9
am explicat ce muncă este aceasta. Hristos care lucrează în întregul univers, în întregul cosmos, asupra
tuturor făpturilor. Ei, să participi la această muncă este de neînchipuit, de neînchipuit, de neînchipuit…
Oamenii nu-şi pot da seama. N-au nici o idee despre asta. Şi chiar dacă ar veni Kalki Avatar, Kalki
Avatar nu va salva pe toată lumea, el va nota pe cei care trebuie salvaţi, iar pe ceilalţi îi va lăsa pradă
karmei lor, destinului lor. Şi el lucrează în lumea invizibilă fără încetare, asupra celor 3-4 miliarde de
oameni, fără încetare; el îşi pune pecetea asupra cutăruia şi cutăruia şi nu asupra cutăruia şi cutăruia.
Şi într-o zi, totul se va realiza. Este de datoria voastră acum să lucraţi acum conştient. Pentru că dacă
nu vrei să devii o fiinţă utilă, minunată, superbă ai dreptul să te laşi în voia lucrurilor. Sunt mulţi tineri
care s-au lăsat duşi. Dar cei care vin aici vor face minuni, pentru că vor înţelege că au forţa, puterea, în
mâinile lor, pentru a deveni ceva extraordinar. Este foarte important, ce facem aici. Da, este foarte
important. Şi mai ales să nu te uiţi la defectele celorlalţi, să te detaşezi, să te concentrezi asupra ta
însuţi, în loc să priveşti numai defectele, anomaliile, grotescul celorlalţi, pentru a râde, pentru a critica,
pentru a te amuza ; să-ţi petreci tot timpul, toată viaţa privind latura negativă la ceilalţi. Sunt oameni
care fac asta toată viaţa, bieţii de ei. Şi ce se întâmplă ? Păi fac aceleaşi greşeli, aceleaşi erori, dar
dublu; pentru că se leagă de defecte, ei le atrag, le amplifică inconştient şi apoi devin mai răi decât
ceilalţi. S-a întâmplat deja cu mulţi. De aceea nu trebuie să te ocupi de latura negativă a celorlalţi – în
afară de marii Maeştri, care au dreptul, pentru a explica, pentru a îmbunătăţi, ei se pot opri asupra
anumitor lucruri, fiindcă ei ştiu cum să lucreze. Dar restul oamenilor trebuie să renunţe, să fie
prudenţi şi să evite să se lege de defectele celorlalţi. Pentru că defectele le atragem.

TRACK 6
Şi atunci lucrul cel mai înţelept este să te ocupi de tine însuţi, să te întrebi: Oare eu sunt mai bun ?
Oare nu fac aceleaşi greşeli ? Atunci de ce trebuie să mă ocup (de ceilalţi) ? Eu trebuie să fiu un
model. Trebuie să arăt că sunt ceva extraordinar. Şi lucrând asupra ta însuţi, ooo, devii mai bun. Şi
apoi toată lumea observă că sunteţi mai buni şi toată lumea vă iubeşte mult mai mult, vă apreciază mai
mult şi atunci fericirea, mândria voastră creşte. Pentru că sunteţi iubiţi. În timp ce, dacă v-aţi lăsat dus,
suferiţi. Şi de ce v-aţi lăsat (în voia lucrurilor) ? Pentru că aţi fost proşti, stupizi, slabi, monştri. Şi
atunci de ce să vă iubească lumea ? Vedeţi, deci, că totul este legat, este atât de legat, de raţional. De
ce trebuie să fii iubit ? Iar oamenii care vor să fie iubiţi. Dar cum să fie, când au atâtea defecte ? Nu
poţi fii iubit. Pentru a fi iubit, trebuie să fii ceva minunat. Ei bine, oamenii nu lucrează asupra acestui
aspect pentru a deveni minunaţi. Oamenii vor să fie iubiţi, îi forţează pe ceilalţi, chiar îi ameninţă.
Sunt soţi care îşi pedepsesc soţiile pentru că soţiile nu voiau să-i iubească. Şi cu femeia este mai rău,
ea începe să-l deteste. Sunt tare proşti, oamenii, tare proşti. Nu-i poţi forţa pe ceilalţi pentru a fi iubit.
Nu-i poţi forţa. Iubirea nu poate fi niciodată forţată. Iubiţi şi veţi fi iubiţi.
Oamenii nu se întreabă niciodată cum sunt văzuţi de acolo de sus. Iar eu mă întreb în fiecare zi. Aici
toată lumea îmi scrie lucruri extraordinare despre mine. Dar eu spun: Voi, voi ce credeţi ? Atunci ei se
scarpină în cap, (râsete) nu sunt foarte convinşi. Şi lucrez în continuare, lucrez în continuare, oho, ca
să-i conving. Da. Vedeţi ? Oamenii nu gândesc ca mine. Ei sunt convinşi în tărtăcuţa lor că sunt deja
extraordinari. De aceea trebuie să vă pregătiţi. Încă nu sunteţi pregătiţi. Pregătit, în engleză se spune
«ready». Iar americanii spun «rady» (joc de cuvinte: «rady», pronunţat ca atare, este identic, din
punct de vedere sonor, cu cuvântul francez «radis», care înseamnă «ridiche». Şi de câte ori, când mă
întrebau dacă sunt gata, le spuneam «I am rady». Erau ridichii, câte vreţi ! (râsete) Ridichii. Toţi sunt
«rady» (ridichii) în afară de mine. Eu încă nu sunt «rady» (ridiche). (râsete) Nu sunt gata, mă
pregătesc zi şi noapte. Şi toţi sunt deja gata. Ca să vezi ! Sunt gata. Priviţi: sunt căsătoriţi, au deja o
meserie, au o casă - sunt gata ! Priviţi cum gândesc. Sunt deja gata, când nu sunt deloc gata, pentru
altceva, care le scapă, pentru că sunt ignoranţi. Pentru acele lucruri trebuie să te pregăteşti. Ei nu se
gândesc la asta. Vedeţi ? Eu încă nu sunt gata, am spus-o în conferinţe: Eu mă pregătesc. Am spus: În
ziua în care voi fi pregătit, lumea întreagă va fi zdruncinată din temelii. Da. Întreaga lume. Voi nu ştiţi
ce înseamnă sa fii pregătit. N-aveţi nici o idee. Iar eu am o idee. Să fi gata ! Oh, là, là ! Să ai toate
puterile, nimic să nu îţi scape. Să le spui americanilor şi ruşilor: «Hai, acum ! Aprindeţi bomba aceea
atomică, hai, daţi-i drumul !» Voi întindeţi mâna şi nimic nu reuşeşte s-o aprindă. Şi atunci, în ce stare
vor fi ruşii şi americanii, când nu-şi vor putea aprinde bombele atomice ? Sau, uite, puneţi o bombă
atomică, acolo. Întindeţi mâna: «Explodează !» «Şi atunci, dacă cineva face să explodeze toate
bombele pe care le aveţi în cele două ţări ale voastre, ce va rămâne din voi ?» Atunci vor fi acolo jos,
la picioarele voastre. Veţi spune: «Dar oare este cu putinţă ?» Da, pentru Dumnezeu este cu putinţă.
Nu pentru oameni. Totul este cu putinţă pentru lumea invizibilă. Da. Dacă există un lucru în care cred,
este acesta: că totul este posibil în lumea invizibilă. Nimic nu este posibil în planul fizic. Oamenii
vorbesc, au capacităţi, au inteligenţă, au una şi alta… Nimic nu se rezolvă ! Toate aceste mijloace sunt
zero. Oamenii încă nu au mijloace. Toate aceste mijloace sunt slabe, slabe, ei lucrează cu mjloace
slabe. Şi nimeni nu se gândeşte să lucreze cu mijloace puternice. Acum trebuie lucrat altfel, în alt mod.
Dar nu pot continua. Sunt lucruri pe care încă nu trebuie să vi le revelez. Şi când v-am revelat puterea
imaginaţiei, nu v-am spus tot; nu v-am spus că imaginaţia vede tot în lumea invizibilă şi că ea nu
inventează nimic, nu crează nimic; ea regăseşte lucrurile. Ca Jules Verne: imaginaţia lui era atât de
dezvoltată, încât ea a văzut lucruri care existau în lumea invizibilă, iar el nu ştia că erau o realitate. El
a scris şi, după ani, ştiinţa a descoperit ceea ce a imaginat el: aparate, submarine, avioane... Priviţi,
deci: aceste lucruri există, iar imaginaţia nu le inventează, ea le redescoperă, le regăseşte. Şi când. A,
când devine pură, castă, virgină; când o supraveghem, când nu facem lucruri dezgustătoare, lucruri
abracadabrante, imaginaţia noastră devine clarvăzătoare. Ea surprinde şi ne revelează multe lucruri. Şi
în felul acesta, prin imaginaţie, putem descoperi (lucruri), putem deveni clarvăzători. Iată ce am
adăugat acum, ceea ce nu v-am revelat. Gândiţi ce vreţi ! Viaţa vă va arăta dacă sunteţi pe calea
adevărată sau nu. Da.

11