OMRAAM MIKHAEL AIVANHOV

Conferinţa din 6 februarie 1966

Misiunea artei (simbolismul piramidei)

Artiştii trebuie să procedeze aidoma naturii.

Piramida este reflectarea filozofiei Iniţiaţilor egipteni.

Am senzaţia că ceea ce vreau să vă spun este foarte important. Va fi ca o

cheie care va explica multe lucruri. Adesea mi s-a întâmplat când vorbesc despre
probleme esenţiale, foarte importante, asupra cărora fiecare are, bineînţeles,
părerile, punctele sale de vedere. Ce pot face eu, însă ? Adesea sunt mulţi care
mă pot asculta şi spune: “Oh, dar nu seamănă cu ceea ce gândesc eu, sau cum
lumea întreagă o explică şi o crede”. Nu suntem aici pentru a face plăcere
tuturor ideilor oamenilor. Suntem aici, pentru a vă explica cum înţelegeau şi
cum înţeleg Iniţiaţii lucrurile. Evident, vor exista lucruri care nu vor plăcea,
deoarece nu vor corespunde. Unii se vor simţi răniţi, vexaţi, contrariaţi, lezaţi,
dar nici urmă de aşa ceva în mintea mea ! Eu vreau mereu să creez în voi lucruri
pozitive, armonioase, chiar dacă, uneori, vă veţi simţi uşor contrariaţi, răniţi, dar,
apoi eu repar, explicându-mi mai bine, dându-vă alte exemple, alte imagini, alte
argumente; în final, omul înţelege că nu trebuia să se vexeze, să se simtă rănit.
De ce, din timp în timp, îi hărţuiesc astfel pe pictori, pe sculptori, pe
dansatori, chiar şi pe arhitecţi, uneori, pe cineaşti, totul, totul ?... Nu pe ei îi
tulbur eu, ci mă leg de ideile lor, de concepţiile lor, care nu sunt foarte juste.
Veţi spune: “Da, dar pe ce teren vă aşezaţi pentru a judeca ce este drept, poate şi
dumneavoastră ?...” Ei, tocmai aici doream să ajung. Din ce punct de vedere ?
Există mulţi oameni care muncesc asupra artei. Există şi multe lucruri care s-au
decalat, s-au schimbat, s-au îndepărtat. Oamenii aceia aveau anumite idei în cap,
pentru a creea tabloruri şi statui, egiptenii, mai apoi grecii, care au copiat multe
lucruri. Evident, ei nu au prezentat aceeaşi rigiditate, latura strict geometrică,
câteva linii sobre ale egiptenilor, ei au înfrumuseţat, şi frumuseţea a coborât spre
ei.
Nu vom vorbi despre acestea, sunt multe lucruri de spus, există profesori cu
studii de artă care mă depăşesc în cunoştinţe. Eu sunt aici pentru a căuta, găsi şi
1
clasa tot ceea ce poate trezi în om frumuseţea, profunzimea, partea cea mai
frumoasă a fiinţei sale. Dacă ajungem aici, pe calea culorilor, a formelor, a
mişcării sau prin cuvinte, aceasta nu mai are importanţă. Dumnezeu ne-a dat o
mulţime de mijloace de expresie. Ca şi naturii, de altfel. V-am vorbit în câteva
conferinţe despre limbajul naturii, despre felul ei de exprimare. Iată, în latura
cromatică prin culori, vedem deja ceea ce este în ramolire, ceea ce se coace sau
înfloreşte, ceea ce este viguros, plin de viaţă, în culori exprimându-se toate, boli
sau dezacorduri. Chiar şi doctorii, când privesc culorile feţei voastre încearcă să
descopere ce otravă aţi luat deoarece fiecare otravă dă o culoare diferită şi arată
boala respectivă. Deci, culorile sunt un limbaj al naturii. Aşa vedem în natură
care sunt florile, care sunt animalele, care sunt otrăvurile şi lucrurile veninoase,
periculoase şi care sunt cele minunate, inofensive, prin culori; chiar şi ierburile
ne avertizează să nu atingem o plantă veninoasă, prin culori. Unele au, chiar, din
nefericire, culori extraordinare. În natură, pe cer, înaintea furtunilor, a
cutremurilor sau a oricărui eveniment, culorile vorbesc. Este, deci, un limbaj
determinat. Există oameni care s-au aplecat aupra acestor lucruri, au studiat cum
natura se exprimă prin culori. Şi, după aceste culori ei ghiceau, descifrau, se
informau şi totul se întâmpla apoi, întocmai… Erau pronosticuri, avertismente,
limbaje, coduri, despre care nu ne putem îndoi.
La fel stau lucrurile şi în domeniul acustic. Este o altă latură prin care
întreaga natură se manifestă. Toate obiectele, toate creaturile, insectele,
animalele, oamenii, totul, natura însăşi, copacii, păsările, toate au un zgomot,
metalele care cad, au un zgomot special fiecare, un sunet determinat. După sunet
ne putem da seama dacă este plumb sau aur. Adesea se fabrică monezi, ludovici
de aur, din plumb, am văzut acest lucru; lăsându-le să cadă veţi auzi sunetul şi
nu trebuie să le zgâriaţi fiindcă nu va rămâne mare lucru. Dar, a cunoaşte, a
discerne totul, este o altă problemă. După această latură acustică, v-am explicat
deja, putem intra în comunicare cu tot felul de obiecte, putem recunoaşte
animale, felul cum natura se manifestă prin sunet, prin zgomot, marea, apa,
vântul, copacii cu frunzele, tunetul, toate acestea au sunete determinate. Sâsâitul
şarpelui nu seamănă, de pildă, cu bâzâitul albinelor, fiindcă acestea produc
efecte diferite, aşa cum o fac şi culorile. Este aici o întreagă ştiinţă. Vedeţi, dar,
că fiecare sunet produce ceva asupra noastră, agreabil sau dezagreabil, bun sau
rău, liniştitor sau neliniştitor şi ne trebuie ani pentru a înţelege acest lucru, în
detaliu.
Natura mai are şi un alt limbaj, mişcarea. Iniţiaţii au studiat-o, au cercetat
mişcarea fiecărei creaturi, cum se caţără, cum zboară, cum se deplasează, pentru

2
a observa, a recunoaşte, a înţelege. Toate lucrurile se împart, în funcţie de
mişcare. Care este această mişcare ? Este ea sacadată, armonioasă, poetică,
muzicală, mişcarile naturii însăşi, arborii, animalele, chiar şi stelele, totul,
totul… Iar mişcarea oamenilor, cu gura, cu ochii, cu urechile…, cu braţele, cu
picioarele, cu spatele, oh, la, la, la. Totul este un limbaj fantastic de bogat !
Avem de ce să ne ocupăm… Nu ajunge o viaţă pentru a aprofunda mişcarea
fiecărui lucru. Când mişcarea se schimbă, când schimbăm obiecte sau aparate,
chiar şi apa când curge, se produc lucruri extraordinare.
Ce limbaj mai posedă natura ? Forma. Fiecare lucru are forma sa proprie:
cristalele, cochiliile, animalele, plantele, florile, toate celulele creaturilor, chiar
şi viruşii, microbii, toate au o formă, ca să nu mai vorbim despre ochi, nas, gură,
faţă; în această formă colectivă, există forme care s-au adunat împreună. Deci,
omul este un rezumat al tuturor formelor naturii, iar domeniul geometric al
naturii, al formelor, este un domeniu fantastic. Patru limbaje…
De unde am primit, găsit, noi aceste idei despre artă, ştiinţă, despre
activitatea omenească, despre filozofie, comportament, morală, în sfârşit,
inteligenţă ? Fiecare se poate înşela, are gusturile sale proprii, iar noi putem intra
în aceeaşi categorie, ne putem înşela şi noi ! De unde ştim noi că avem dreptate
şi îi putem critica ape alţii ? Oricine ne poate categorisi la fel, în aceeaşi
categorie, aşa cum o facem şi noi cu ei, dar cine are dreptate ?
Ei bine, acum prima categorie, acei oameni care clasifică lucrurile, se
pronunţă, judecă…, şi care… şi asta pentru că nu au pic de ştiinţă în cap, n-au
studiat în profunzime natura însăşi, pentru că ceea ce vă povestesc vine din
structura naturii. De aici, Iniţiaţii şi-au extras normele, regulile, prescripţiile,
măsurile, punctele lor de vedere… Oh, dacă voi credeţi că toate astea le-au
apărut ca o melodie, brusc, ca acum, îi sună cuiva ceva în minte, şi el spune:
“Trebuie să fie adevărat, pentru că aşa gândesc”. Nu este un motiv ! Pentru că
aşa gândesc, este adevărat, ei nu !
Şi cum aflăm dacă este adevărat ? Ah, iată, iată ceea ce diferenţiează
Fraternitatea noastră de mulţime, pentru că eu v-am dat criterii, pentru a căuta în
natură, în laboratoarele ei, în anale, în arhive şi muzee, în eşantioanele naturii
însăşi, pentru a vedea dacă este adevărat sau fals, dacă un lucru corespunde sau
nu. Acum ştiţi cum să procedaţi. Şi mie îmi trece destule prin cap, puteam
inventa tot felul de năzdrăvănii. Da, dar eu am trecut prin această iniţiere, care
mi-a arătat cum se desfăşurau lucrurile în întreaga natură şi că ceea ce nu
corespunde trebuie aruncat. Pentru cei care nu au trecut prin aceste stagii, prin

3
aceste ateliere, totul este atât de frumos, de adevărat, dar, atenţie, trebuie să
verificăm !
Şi când verificăm în natură, în laboratoarele ei ce se întâmplă? Ea ne
vorbeşte: “Nu este adevărat, asta nu corespunde, eu nu am gândit aşa, nu am
făcut, niciodată, aşa, ce spui nu are nici cap, nici coadă ! Vrei să ştii, vino cu
mine”. Şi ea ne arată atelierele ei subterane şi din ceruri, ne arată cum lucrează
ea. – “Vezi, mai întâi, eu vreau să fac o casă, o prăjitură, un copil, ceva preţios şi
caut material, fără formă, haotică, încercând să-i dau o formă. Cum i-o dau ?”.
Pământul era la fel, la începuturi, se spune “tohu va vohu”, în ebraică înseamnă
gol şi fără formă, dar Spiritul Domnului i-a dat o formă, prin cuvântul care
plutea sus. Pământul înseamnă, aici, material; apoi, au apărut cristalele,
metalele, plantele, animalele şi, în sfârşit, omul. Iată formele. Cine a făcut asta ?
Ei bine, Spiritul Divin, Inteligenţa Domnului.
Acum, natura ne spune: “Iată cum construiesc o casă: aduc material,
cimentul, nisipul, scândurile, cărămizile, cuiele, totul pare acum fără estetică,
fără frumuseţe sau formă”. “Aşteptaţi şi veţi vedea”. Ea îşi pune muncitorii la
lucru, mai întâi temelia, apoi acoperişul, ferestrele, iar la sfârşit vine latura
estetică. Deci, la sfârşit vine partea frumoasă, estetică. Ca şi un pictor, pe stradă,
desenează ceva şi o mulţime de gură cască se întreabă ce este, cu ce seamănă ?
Mereu a fost aşa, la început haosul, care a precedat tot. Apoi, perdelele,
tablourile, culorile: o splendoare de casă !
Deci, se începea prin haos şi se termina prin latura estetică, prin ordine,
frumuseţe, încântare, uşurare; aşa lucrează natura, dar să vedem cum o fac
oamenii…
Să luăm cazul majorităţii pictorilor. Ei nu au studiat mult, deoarece un artist
nu studiază mult, el nu va fi atunci artist, ci filozof sau savant, altminteri. Deci,
nu trebuie să ne batem prea mult capul, pentru a face ceva. Artiştii se pun astfel
pe treabă, cu excepţia unora care studiază, se informează, cum procedează alţii.
Cum ei nu au lucrat nici în trecut se lasă influenţaţi de contemporani, doresc să-i
imite şi să fie la ordinea zilei, fiindcă, altfel, tablourile lor nu se vor vinde; iată
prostia mulţimii, extazul în faţa acestor stupizenii, nimeni nu va mai cumpăra
ceva frumos, simţit, nu, trebuie să fie ceva abracadabrant şi, imediat, pentru o
semnătură se oferă 10, 20 de milioane. Da, numai pentru trei linii trase… Ce
spun oare Iniţiaţii ?: “În loc să înceapă prin dezordine, prin haos şi să termine
prin ceva frumos, perfect, ei termină prin dezordine, adică prin ceea ce natura
punea la început”. Ei vă vor duce deci către anumite straturi, asemănătoare
pământului, unde vă vor prezenta lumi, la dreapta şi la stânga, haos, iată arta

4
abstractă. Ce înţelegem din ea ? Putem să ne ridicăm, să dezvoltăm iubirea
pentru întreaga omenire sau stăpânirea de sine ? Nu mai bem, nu mai fumăm, nu
mai facem porcării sau, dimpotrivă, amplificăm toate acestea ? Ce înseamnă
toate acestea ? Ce înseamnă, oare, această pictură care nu vă înalţă, nu vă
purifică, nu vă înnobilează, nu vă înfrumuseţează ? Acesta este idealul şi
filozofia artiştilor ? Ei bine, ei nu poartă nici numele de artişti, fiindcă termină
cu haosul, când trebuie să facă din acest haos ceva de bun simţ şi frumos.
Toata lumea vrea să facă ceva. Dar ce ? Apoi se simt jigniţi, fiindcă noi
cunoaştem lucrurile adevărate, care se găsesc peste tot, dar nu corespund
vederilor lor; fie că le place sau nu, eu simt aici să spun adevărul deoarece, dacă
doream să mă fac plăcut oamenilor ştiam cum s-o fac şi aş fi fost arhimiliardar
până acum. Arta mea este să displac dar să spun ceea ce este de bun simţ. Altfel,
aş fi fost “amin” la toate porcăriile şi idioţeniile, dar eu vreau să fiu util, să vă
conduc într-o structură, într-o lume, într-un loc, necunoscut de toţi Iniţiaţii, într-
un limbaj filozofic şi de concept unice. Iniţiaţii au ascuns aceste lucruri, vă voi
spune acum înăuntru, artiştii le-au desenat, savanţii au vorbit despre ele, alţii le-
au construit, au apărut modelele şi nimeni nu a înţeles nimic…
Astăzi vă voi descoperi un mare secret, pentru a vă arăta că noi nu glumim,
nu ne amuzăm pe socoteala voastră. Dar, pentru a vă conduce în aceste regiuni,
unde veţi vedea atât de clar, de profund, de adevărat; şi coborând în societate
veţi putea face lucruri imense, în viaţa particulară, peste tot; trebuie să vorbim
ceva, căci oamenii nu sunt deprinşi să mă înţeleagă în cuvinte puţine.
Ca să faceţi o prăjitură amestecaţi mai întâi ouăle şi alte lucruri, apoi o puneţi
la cuptor şi o gustaţi. Aţi ieşit din haos şi ati spus: “gustaţi”…
Aşa ar trebui să facă şi artiştii, să ne conducă cum lucrează natura, de la tot
ceea ce este dezordonat, negativ, urât, la ceva frumos, simţit, divin, care reflectă
Cerul. Care este scopul, rolul artei ? Dumnezeu ne-a oferit arta, pentru a-i
conduce pe oameni prin ea, către o vibraţie, o simţire a Creatorului în toată
splendoarea Sa. Dacă arta nu-şi îndeplineşte acest rol ea este pierdută, nu mai
este artă ! Oamenii pot spune ce vor, dar aceasta nu mai este artă. Rolul artei
este mare dar astăzi lipseşte mult, foarte mult din înţelegerea ei. Vor fi şi alţii
care vor vorbi, vor striga şi peste o vreme lumea se va schimba. Dar interesele
materiale imediate nu o permit, încă. Când este vorba despre interesul divin
toate interesele omeneşti trebuie să dispară, să se aplece, să se schimbe. Dar
oamenii îi ţin piept şi Bunului Dumnezeu, ei au interesele lor…
Într-o zi, vorbind cu cineva din Elveţia, care avea o pictură abstractă, am fost
cam grosolan, dar pentru unii, pentru a-i face să înţeleagă, trebuie sa o fac. Tăind

5
firul în patru am spus: “Priviţi numai, cum puteţi deveni bolnav. În loc ca liniile,
culorile, să vă restabilească, ele pot să vă distrugă. De ce să lucrăm inconştient,
orbeşte, prosteşte, când totul este magic, poate acţiona asupra noastră, de ce să
nu cunoaştem toate acestea şi să ştim cum actionează şi asupra altora ?”. “Oh,
mi-a raspuns el, este impresionant ce spuneţi !”. “Iată de ce sunteţi mereu
bolnav, din cauza picturii şi sculpturii pe care le aveţi, schimbaţi-le şi vă veţi
vindeca !” – i-am raspuns. “Ce puteţi să aduceţi altora, îi puteţi îmbolnăvi !” I-
am mai spus că noi am făcut studii profunde asupra fiecărui lucru, cum
acţionează asupra sufletului, asupra forţelor naturii, de ce folosim culori, sunete,
forme, pentru invocarea spiritelor, pentru a face minuni; toţi vrăjitorii, toţi
magicienii cunoşteau aceste lucruri, influenţa acestor factori, acestor elemente.
Iar voi, care lucraţi orbeşte, vă puteţi răni. Iată neştiutorii care manipulează
puterile. Da, culoarea este o putere, liniile sunt puteri, mişcările, formele,
sunetele, de asemenea. Aceşti oameni sunt încă copii, nu cunosc esenţialul,
lucrează cu lucruri puternice îşi fac rău şi vor să ştie acest lucru.
Să privim într-un teatru de comedie, v-am mai spus-o, cum comicii îi fac să
râdă pe oameni; totul trebuie să se deruleze rapid, ei ies, intră, cad…, iar
publicul râde. Dacă în comedie s-ar încetini ritmul, ca într-o tragedie, nimeni nu
ar mai râde. În tragedii, în atmosfera aceea lentă, oamenii au frisoane, aşteaptă
nenorociri, catastrofe, şi ele apar. Dacă lucrurile, aici, s-ar desfăşura mai repede
în tragedii, lumea ar râde, în loc să plângă. Vedeţi, dar, mişcarea care se schimbă
şi repercusiunile sunt diferite.
Un pictor vă va prezenta acum vara fierbinte. El vă pune puţin albastru,
violet, alb, ei bine, atunci va fi iarnă…, şi în loc să ne încâlzim, vom tremura.
Există oameni care nu cunosc valoarea fiecărei culori, a fiecărei linii si vor pune
orice, aşteptând rezultate fantastice.
Dacă cineva m-ar convinge că aşa ar trebui să fie arta ideală, voi spune că ne
masacrează, că ne conduce spre haosul primordial, deci este ceva anormal în
capul acelei persoane. De ce? Fiindcă această persoană a dus o viaţă anormală
sau s-a instruit într-o şcoală anormală. Aceste lucruri trebuie eliminate, altfel
omenirea va pieri, degringolada va veni, nimic nu va mai avea sens, frumuseţe,
simetrie. Ce simetrie se află în această pictură ? Priviţi cum lucrează natura cu
simetria, când pregăteşte florile, cristalele, cochiliile, privirea, totul este
simetric. Dacă nu ar lucra cu simetria ea nu ar mai fi inteligentă. Ei bine,
oamenii evită simetria expres, pentru a arăta că sunt cei mai inteligenţi.
Iată şcoala noastră. Pe noi, ei nu ne pot păcăli că sunt genii. Noi le vom spune
că toate aceste desene, aceste deformări, sunt de copii…, deci nu ne conduceţi la

6
copilărie !... Eu aş putea face ceva mai mult, voi închide ochii, voi desena ceva,
dar nimeni nu-mi va cumpăra lucrarea, nu mă va recunoaşte ca un mare pictor…
Acest lucru nu exista în trecut. Atunci existau pictori Iniţiaţi, şi ştiţi care era
secretul lor ? Ei bine, ei aveau maeştri. “Spuneţi-ne şi nouă care”, veţi replica. În
Grecia, Praxiteles sau Fidias, mai târziu şi Dürer, e ceva ocult în desenele lui,
cabbalistice, caree magice, cu cifre şi numere. Sau Leonardo da Vinci…
Ce au învăţat aceşti adevăraţi pictori ? Ei au înţeles un lucru, că după
regiunea unde locuiţi puteţi exprima ce se află acolo, da, după regiunea
conştiinţei voastre, a vieţii voastre. Dacă veţi coborâ prea mult în lumea
dezordonată, haotică, diavolească, fără a dori, fie că sunteţi pictor sau muzician
sau sculptor, vor apare lucruri diavoleşti, chipuri, lucruri. Eu însumi am observat
pictori făcând acest lucru şi am observat ce era înăuntrul lor… Chiar în mod
inconştient ei au coborât aici, reflectând chipuri oribile, ameninţătoare… Asta,
oare, trebuie să oferim omenirii ? Putem coborâ până aici, dar numai pentru a
clasifica lucrurile, altfel…
Iniţiaţii spuneau artiştilor: “Copiii mei, nu veţi face nimic mare şi veşnic,
educativ, dacă nu veţi încerca să ajungeţi foarte sus, pentru a contempla lucrurile
veşnice, extraordinar de frumoase, şi numai atunci veţi reflecta pe pământ
această splendoare cerească prin gesturi, muzică, gândurile voastre, cuvinte. Aşa
făceau cei mai mari pictori, contemplau fiecare lucru în înalt, meditau, se
reculegeau, căutau mai întâi şi apoi exprimau, poate foarte puţin din această
splendoare. Iată câte frumuseţi ne-au lăsat moştenire aceşti oameni, fiindcă ei
încercau să trăiască. Fie că se numeau Bach, Beethoven, Haydn sau Haendel,
aceşti oameni ne-au oferit o muzică extraordinară; ei bine, ei trăiau, urcau,
meditau, căutau şi, de dincolo, ei ascultau ceva, captau ceva, primeau ceva, chiar
şi în mod inconştient, iar apoi transmiteau atât cât puteau, fiindcă restul, atât de
frumos, era inexprimabil… Beethoven asculta alte lucruri, dar nu le putea
exprima, era inexprimabil…, deşi era surd, el asculta mai mult decât putea
reda…

Un minut de meditaţie

7
 OMRAAM MIKHAEL AIVANHOV

Conferinţa din 6 februarie 1966

Misiunea artei (simbolismul piramidei)

Artiştii trebuie să procedeze aidoma naturii.

Piramida este reflectarea filozofiei Iniţiaţilor egipteni.

Deci, în această şcoală, care exista în trecut şi pe care unii o urmau, se putea
ajunge la sesizarea lucrurilor reale, care exista în lumea subtilă şi la reflectarea
lor în materie. De aceea, pe aceste genii nu le putem înţelege în totalitate astăzi.
De ce ? Fiindcă astăzi oamenii au abandonat aceste tradiţii, aceste practici,
aceste exerciţii şi nu mai urcă sus pentru a contempla ceva pe care să le
transmită apoi oamenilor, nu, nu, ei nu au timp, nu fac eforturi, se plimbă prin
cârciumi, unde compun cântece, desenează prin fum câte ceva înspăimântător,
fără inspiraţie departe de orice dimensiune celestă. Şi aşa, încet-încet, arta nu
mai este celestă, divină, nu mai uşurează, nu-i mai conduce pe oameni spre
înălţimi, ci îi lasă să zacă pe pământ, ce vreţi, e mai bine…, da, să priveşti o
vacă şi s-o desenezi, în loc să contempli divinitatea ! Să priveşti cum o vacă e
rănită, plină de sânge pe stomac, oare ce vă poate spune acest lucru ? Există
asemenea pictori…
Eu am văzut, credeţi-mă, am fost în expoziţii… Eu ştiu mult mai multe decât
voi, şi foarte rar poţi exclama: “O, ce frumos e !”. Este mereu prozaic, fiindcă
trebuie să fim realişti. Ei bine, arta nu trebuie să fie tocmai realistă. De ce ?
Fiindcă nu va fi artă. Iată de ce avem nevoie de artă, fiindcă vedem lucruri
prozaice, pământeşti, urâte, în jurul nostru, zi şi noapte, şi avem nevoie de ceva
pentru a evada. La ce ar servi arta dacă ne-ar arăta aceleaşi urâţimi, aceleaşi
erori. Ce filozofie mai este şi asta ? Arta este aici, pentru a ne ajuta, pentru a ne
conduce, pentru a ne scoate din această urâţenie zilnică. Ei bine, pictorii ne
arată, din nou, câteva pahare, câteva fructe, ca şi cum n-am fi văzut niciodată aşa
ceva… Sau, străzi cu magazine, femei goale, urâte… Dumnezeule, măcar de-ar
găsi un model ca să minuneze lumea întreagă. Aceasta este arta, da. Sigur că
trebuie să arătăm realitatea, dar fotografia o poate face mult mai bine. Vedeţi,
oamenii nu au o filozofie, copiază realitatea şi sunt nefericiţi.
1
 Arta trebuie să proiecteze oamenii spre domeniul celest, pentru ca ei să poată
trăi câteva minute acolo.
Iată arta adevărată, poveştile cu zâne, poveştile copiilor. Adulţii au şi ei
nevoie de poveşti, au nevoie să trăiască într-o lume ireală. Ei bine, această lume
este reală, numai oamenii au devenit prea prozaici şi au uitat-o…, şi acum
desenează proza, pământ, urâţenii, imperfecţiuni, lucruri deformate. Eu mă
revolt în faţa acestei filozofii. Arta trebuie să vă prezinte ceva îndepărtat,
perfect, minunat, încât să puteţi spune: “ Oh, eu doresc să fiu la fel, să avansez,
să evoluez”. Cum să ne facă arta să avansăm când ea este asemenea nouă ? Ea
trebuie să ne prezinte Cerul pentru a merge spre el, ceva rar. Aşa va fi în viitor.
Nu dau doi bani pe ceea ce este în capul altora, eu ascult de părerile Iniţiaţilor
din trecut şi de astăzi. Că ceilalţi s-au îndepărtat, este treaba lor, dar vor observa
că s-au rătăcit. Avem nevoie de pictori, de muzicieni, de sculptori, dar în această
idee. Când ei vor începe să urce, să contempleze, să mediteze, să ceară, să caute,
într-o zi se vor exprima în forme unice. Aceasta este arta. Aşa făceau pictorii şi
sculptorii trecutului; astăzi, ei s-au împotmolit, s-au înecat. Trebuie să-i
reeducăm, să-i instruim, acum sunt mult prea neştiutori.
În trecut ei îşi puneau o cravată specială ca să arate că erau artişti. Cineva îi
întreba: “Ce faceţi ?”. – “Sunt pictor”. Şi, nu fac nimic, bălăngănindu-se cu
pălaria şi pletele lor lungi… Îi vedem de departe, cu mânecile lor lungi şi cu
hainele lor de catifea.
Dar să lăsăm acestea. Să mergem puţin spre esenţial. Există metode pentru a
crea lucruri cu adevărat adevărate, simţite, frumoase şi veşnice care nu se vor
distruge niciodată. În timp ce, multe lucruri făcute de alţii vor dispare, cărţi,
desene, iar ceea ce va rămâne va conduce oamenii spre perfecţiune. De aceea,
limbajul nostru trebuie cunoscut, punctul nostru de vedere, care este complet
altul. Nu este dezordine, nici anarhie. Vom vedea imediat…
Aţi văzut piramidele, cel puţin în tablouri, în cărţi, nu aţi fost în Egipt pentru a
le vedea. Poate numai unii dintre voi. Câte nu s-au scris despre ele ? O
bibliotecă întreagă, cărţi. Nimeni nu a înţeles ce simbolizau ele. S-a spus că erau
mormintele faraonilor, sau depozite de grâu. Alţii spuneau că sunt observatoare
astronomice pentru observarea structurii sistemului solar, distanţe, grade,
numere, calculi…, este posibil, este adevărat. Dar, nu este totul. Ceea ce vă voi
spune acum nu veţi găsi în nici o carte, şi totul este adevărat.
Care este adevăratul motiv pentru care Iniţiaţii egipteni au dorit să
construiască piramida ? Poate au fost mai multe motive, dar, pe noi ne
interesează motivaţia principală. Mai întâi, ce este piramida ? Un monument de

2
pietre, de blocuri de piatră, lise, construite fără ciment, care odată puse nu mai
puteau fi scoase, la fel ca sferele de Magdeburg. Nu exista aer înăuntru, nu
puteau fi smulse. De milenii zăceau acolo, sfidând cutremurele, furtunile;
pietrele, atât de bine sudate, rămânând locului, deşi nu exista ciment între ele.
Dar, să lăsăm aceste aspect tehnice…
Care este motivaţia ? Mai întâi, ea este un monument de pietre care
reprezintă patru triunghiuri, acoperişul, patru triunghiuri având drept bază un
cub, cub ce nu se vede. Înainte se putea vedea, dar nisipul l-a acoperit complet,
de mii de ani. Deci, cubul este sub nisip. Piramida, deci, are la bază un cub. Am
avut conferinţe destule pe tema aceasta, dar fără a vă revela sensul piramidelor.
Dacă dezvoltăm piramida vom vedea două cruci, una lângă alta, crucea de Malta
şi crucea creştină, adică desfăşurata acoperişului şi cea a bazei. Dar, sus, cum
sunt patru triunghiuri, triunghiul reprezintă simbolul spiritului, al cerului, iar
pătratul, împreună cu cubul, reprezintă pământul. Deci, cerul şi pământul,
împreună… De altfel, omul este la fel, capul reprezintă triunghiul, acoperişul
casei, iar pereţii, patru, înseamnă corpul, două picioare şi două braţe, trunghiul
este cubul. Deci, omul este construit cu spiritul şi cu materia, casa. Deci, casele
sunt construite astfel, acoperişul este un triunghi, zidurile, un pătrat dacă vreţi
sau un cub, şi iată simbolul piramidei. Omul, piramida, casa, la fel, ca cerul şi
pământul. Dar, nu este totul.
Ce urmăreau Iniţiaţii construind piramida ? Ei doreau ca să lase rezumatul,
chintesenţa, adică sinteza ştiinţei lor, a filozofiei lor, a tuturor ideilor lor pentru
posteritate, pentru generaţiile viitorului, în ideea de a le spune cum înţeleg ei
lucrurile, cum le gândesc. Veţi spune: “Dar piramida vorbeşte despre aşa ceva ?”
“Ei da ?”. “Dar cum o face ?”. “Ah, trebuie să-i descifrăm mesajul, limbajul”.
Piramida arată înţelepciunea egiptenilor, cunoştinţele lor, ştiinţa lor. Ei au
rezumat creaţia lumii în piramidă. “Ei da, veti spune, dar eu nu văd, nu înţeleg”.
Ah, dar tocmai aici intervine Învăţământul nostru, filozofia noastră, care este o
piramidă, adică, el are vârful sus, toate cele patru linii converg către un punct,
care leagă restul, iar baza este un cub, adică o bază materială, pământeană,
solidă, rezistentă.
Ce înseamnă aceasta ? Aceasta înseamnă totul în artă, în ştiinţă, în pedagogie,
în viaţa zilnică, în meserie, peste tot trebuie să păstrăm sensul piramidei. Adică,
totul trebuie să conveargă către un punct unde se află principiile şi apoi legile şi
după aceea faptele de jos, pământene. Deci, toate judecăţile, toate căutările, toate
muncile, tot ceea ce vreţi să creaţi, totul trebuie să se inspire, să se rezume în
piramidă, adică către unitate. În timp ce acum totul este divergent, este în haos,

3
anarhie şi se spune că trebuie să fie aşa. Nu, Iniţiaţii nu vedeau aşa lucrurile:
vedeţi, dar de ce v-am vorbit astăzi aşa ? Fiindcă contrazice ordinea naturală a
întregului univers, acest lucru nu exista nicăieri în acest fel de a acţiona, înţelege
şi a crea… Piramida îl contestă. Piramida este rezumatul filozofiei egiptenilor,
adică al Iniţiaţilor egipteni, deoarece poporul era asemenea nouă, vouă,
adesea…
Deci, toate acestea, toate actele noastre, întreaga muncă, ideile pe care le
avem, converg spre ceva divin, mare… Altfel, spre ce ar converge ? Diferitele
filozofii, concepţii şi chiar mentalităţi sau gusturi, activităţi umane. Nu există
nimic care să-i lege, nimic… Iată de ce scandalul, anarhia, dezordinea apar, apoi
nenorocirile deoarece unitatea nu există nicăieri ! Ei bine, de aceea lucrăm
pentru această unitate, pentru ca totul să conveargă spre centru şi în acel moment
totul va corespunde marilor legi ale naturii, vom fi la unison cu natura şi natura
ne va aproba, ne va dărui totul. În timp ce acum demolăm totul, suntem contra,
nu dorim să-i cunoaştem legile, să ne conformăm lor, nimeni nu vrea să se
supună legilor naturii… De aceea, Iniţiaţii sunt singurii care au înţeles că este
necesar să te conformezi. Numai atunci când te conformezi natura vă dăruieşte
tot ce doriţi: sănătate, echilibru, frumuseţe, putere, bogăţie şi fericire. De aceea,
această filozofie trebuie să dispară, ea va face să dispară altfel omenirea, această
filozofie a anarhiei… Fiecare este recalcitrant, fiecare face după capul lui, ei
bine nu aceasta trebuie să existe, acesta este sfârşitul lumii.
Vedeţi acum de ce am fost aşa astăzi ? Pentru că în capul meu este o
filozofie, o ştiinţă, nu fac nimic la întâmplare, pentru că eu cunosc lucrurile.
Atunci îmi spun: de ce aceşti artişti nu corespund, nu converg, nu vibrează la
unison, nu au nici un scop? Fiindcă vor să facă ceva. I-am spus prietenului din
Elveţia după ce m-a interpelat: “Oh Maestre, dar vrem să creem ceva”, - “Da,
da, este adevărat că vreţi să scoateţi ceva, dar trebuie să arătăm mereu ceea ce
iese din noi ?”. “Nu, nu trebuie să arătăm.” “Că trebuie să creem ceva, da,
suntem de acord, dar nu de a-l prezenta în toate cazurile”. Ei bine, ei îl prezintă !
Şi, apoi îl numesc artă. Ei nu, eu nu omor artiştii, îi admir chiar; există aici mari
artişti, eu le arăt numai cum să separăm lucrurile… Ca şi Hermes Trismegistus
care spunea: “Trebuie să separăm…” când trebuia să lucreze asupra pietrei
filozofale – şi voi cunoaşteţi că piatra filozofală putea transforma în aur un
întreg ocean sau orice metal în aur. Dar, înainte, toate aceste materiale trebuiau
pregătite fiindcă există multe materiale impure, groase, dense. “Vei separa
pământul de foc, focul de pământ; vei separa subtilul de dens, încet, foarte încet

4
şi cu multă migală”. De ce ? Ei bine, fiindcă lucrurile trebuie separate, cele care
nu sunt cum trebuie…
Eu vreau ca de aici să iasă artişti, pictori, sculptori care să nu amestece orice.
Este înţeles ca ei să aibe talent, dar trebuie să aibă şi virtuţi, eu îi admir, le-am
văzut desenele, dar ar trebui să cunoască mai multe. Eu nu vreau să-i omor, ci
să-i fac să meargă cât mai sus pentru ca totul să fie şi mai frumos. De aceea, eu
le dau cunoştinţe. Eu nu le pot insufla talentul, ei îl au deja, dar nu prea au
cunoştinţe, nu sunt prea orientaţi. Nu îi puteţi da cuiva talentul, înzestrarea.
Chiar şi Iisus, nu putea să-i creeze pe apostoli, de abia a găsit doisprezece, care
aveau câte ceva în interior, şi el le-a dat o orientare, ceva cunoştinţe, i-a lustruit
puţin… Fiindcă, dacă ar fi putut să le dea toate calităţile şi virtuţile el ar fi făcut
la fel şi cu rabinii şi cu Iuda. Dovada că nu a putut-o face este că nu i-a putut da
nimic lui Iuda. Aceasta dovedeşte că noi nu le putem insufla talent, virtuţi, ci îi
putem numai degaja, elibera, curăţa, le putem da orientări, sfaturi. Dacă cineva
nu are vocaţie pentru desen sau cântat, degeaba… Nu puteţi, orice aţi face să
faceţi un geniu matematic din cineva care nu are vocaţie pentru matematică. Au
existat oameni care rezolvau probleme grele matematice, mental…
Eu nu doresc să-i “omor” pe fraţii şi surorile care sunt artişti, ci vorbesc aşa
numai să-i fac să înţeleagă că nu este simplu, că este ceva mult mai profund pe
care ei nu îl cred şi vreau să-i aduc alături de talentul lor, de calităţile lor, să facă
lucruri de o sută de ori mai bine. Iată scopul meu. Veţi spune: “Oh, el vrea să
plafoneze şi să suprime întreaga lume, nu vor exista artişti”. Nu, deloc, eu vreau
ca de aici să apară artişti, poeţi, chiar şi preoţi, de ce nu ? Nu mai că eu am
metodele mele. Mai întâi trebuie explicate lucrurile, stimulate, apoi înlăturate
unele lucruri, fiindcă prea sunt toate amestecate…
Acum, piramida. De ce savanţii nu au descoperit-o, ocultiştii s-au lăsat
conduşi de detalii, de măsurători, de steaua polară, de interstiţii… Nimeni nu a
vorbit despre ideea esenţială a Iniţiaţilor pentru construirea piramidei. Ei au lăsat
un rezumat al mentalităţii lor: “Iată, vă lăsăm un simbol al ierarhiei, sau
sinarhiei dacă vreţi, luaţi-o drept model, totul merge spre cer”. De ce nu a fost
inversată pentru a converge spre pământ ? Pământul era aici, dar totul trebuie să
conveargă, liniile, cele patru elemente, triunghiurile. “Atunci, dacă veţi face la
fel, se spune, veţi deveni adevăraţi artişti, adevăraţi savanţi, adevăraţi filozofi,
pedagogi, educatori, constructori, adevăraţi religioşi.
Cine va veni acum să mă critice, să spună că este fals, cine va îndrăzni ? Noi
oferim probe, că totul trebuie să meargă către acelaşi scop. Chiar şi în viaţa
societăţii, peste tot voi da un plan, o structură, eu lucrez pentru aşa ceva.

5
 Cum v-am dat un plan pentru reînoirea omenirii, pentru salvarea ei. Alţii, în
planurile lor, nu au dat ideea convergenţei către cer, către Dumnezeu, ci numai
spre pământ, către interes, către calculi, către putere, glorie, către supremaţie.
Deci, aceasta nu era piramida, de aceea totul se prăbuşea în apă. Eu, în planul
meu, am dat ideea convergenţei către originea lucrurilor. În loc să caut acum în
consecinţe, în domeniul faptelor, soluţia, eu urcam în domeniul principiilor,
mergeam spre originea lucrurilor şi astfel găseam soluţia, cum omenirea,
societatea, se putea ameliora, se putea transforma, fără mulţi bani, mergând spre
sursă: naşterea copiilor. Aici este începutul tuturor lucrurilor, a binelui şi a
răului. Înaintea naşterii copiilor trebuie să mergem către sursă, către origine.
Cine m-a învăţat toate acestea ? Ei bine, piramida, ea m-a instruit, da, simbolul
ei. Vă pot vorbi sute de ani de acum încolo despre tot ce mai poate ieşi din ea,
dar voi nu observaţi toate acestea, veţi spune: “Ce poate fi în simbolul
piramidei ?”. Oh la, la, la, dacă aceşti Iniţiaţi au construit-o nu au făcut-o fără
vreun scop, dar acest lucru nu se înţelege.
Vedeţi dragii mei că şi sinarhia însăşi este bazată pe piramidă. Într-o zi Saint-
Yves D’Alvèdre a arătat în cartea lui, “Misiunea Indiei”, că în Agartha, unde
trăiesc Iniţiaţii, într-o zi, tot ceea ce făceau ei, ca rugăciuni sau meditaţii, se
materializa sub forma unui egregor, al gândurilor bune, de forma unei piramide,
în foc şi în culoare, deasupra. Deci, piramida nu a fost inventată de Iniţiaţii
Egiptului, ea a existat şi a fost luată drept model; deci, deasupra noastră se află o
piramidă; chiar dacă este foarte mică sau maiestuoasă este un alt lucru, dar ea
există. De ce ? Fiindcă tot ceea ce este minunat, tot ceea ce este drept, adevărat,
formează o piramidă în înalt. Într-o zi, Iniţiaţii care contemplau această piramidă
au văzut că ea se dizolvă. Şi cum nu au ştiut cum să interpreteze acest lucru i-au
cerut Spiritului Universului ajutorul. El le-a spus, le-a revelat că va veni o epocă
când misterele vor trebui propagate în omenire, iată explicaţia multor revelaţii
care se fac acum, lucruri păstrate, până nu de mult în umbră, în secret. Iar ceea
ce v-am spus eu aici în trecut îţi trebuia o viaţă pentru a le descoperi. Eu vi le-
am spus gratis dar în trecut ele se studiau. Nici nu vă daţi seama de privilegiul
pe care îl aveţi ! De ce este aşa ? Fiindcă providenţa a permis acest lucru, de
aceea se spune în Biblie că într-o bună zi totul va fi revelat. Da, se spune că
toate secretele, toate misterele vor fi revelate. Această vreme se apropie. Cine o
va face, unde şi cum ? Eu nu o ştiu, dar ştiu că se va face. Este scris, şi deja a
început…
Iată deci dragii mei ce este o piramidă ! Şi omul este, simbolic, o piramidă,
puţin diferită, ce e drept. Vedeţi acum de ce sunt eu atât de îndârjit, unii mă

6
consideră chiar rău sau crud. Nu, nu este nici cruzime, nici răutate, nimic din
toate acestea, ci o dorinţă de a instrui, de a lumina, atâta tot. Sunt elanuri,
indignări, dar pe bună dreptate; dacă aţi fi fost în locul meu aţi fi distrus tot, dar
eu ridic vocea, fără a distruge ceva.
Este clar acum ? Vedeţi, deci, de ce găsesc eu că în lipsa unităţii apare
divergenţa, inversiunea… Oamenii nu mai urcă, artiştii, misticii (ei poate o fac
mai mult ca alţii) şi riscă să rămână în această zonă periculoasă. Dar nu toţi
misticii, nu…, nu trebuie absolutizate lucrurile. Chiar şi savanţii iau în
considerare, uneori, lucruri care nu corespund cu unitatea, deoarece au găsit ei
că este foarte important. Filozofii la fel… Mereu aceeaşi poveste… Mergem
acolo unde suntem aprobaţi, unde suntem mângâiaţi şi rămânem aici. În loc să
căutăm adevărul, căutăm aprobări, mângâieri, complimente, alifii. Câteodată
adevărul poate contrazice tot ce faceţi, tot ce gândiţi. Dar, trebuie acceptat. Iată
ceea ce înseamnă pentru mine un om care caută adevărul: “Când a găsit această
piatră preţioasă, această perlă (stă scris în Evanghelii) el a vândut tot ce avea şi a
cumpărat-o, a intrat în posesia ei”. Ce este mai presus decât adevărul ? El vă va
aduce totul mai târziu. Dar lumea nu este făcută, încă, să gândească aşa. Ea va
rămâne în vechile dorinţe, pofte, calculi, percepţii, deşi au aflat adevărul. Apare
săracia spirituală astfel, apoi cea fizică, materială. Dar dacă posedaţi adevărul
sunteţi bogaţi, totul vine apoi, adevărul cuprinde totul.
Ah, dacă voi ajunge să vă inoculez ideile mele mă veţi binecuvânta într-o zi,
mă veţi căuta şi în celelalte lumi, pentru a-mi mulţumi. Eu o ştiu…
Ei, acum aţi început să înţelegeţi mai bine, ceva mai bine ? Nu-i aşa ?
Vedeţi, dar, că ceea ce vă spun, de peste treizeci de ani, este sudat, legat, o
unitate. Nimic nu se contrazice, nu se separă. Dacă nu aveţi, însă, aceste lucruri,
tot ceea ce veţi spune nu va avea nici cap, nici coadă. De aceea, vreau să-i
conving pe artişti, pe pictori, pe filozofi, pe savanţi, că trebuie să schimbe ceva.
Dar ei îşi dau seama şi duc pământul spre haos. V-am arătat cum lucrează
natura, de la haos spre perfecţiune până la splendoare şi divinitate. De ce să ne
întoarcem înapoi ?
Ei bine, v-am dat acum un criteriu, ochelari, când vă veţi uita de acum pe
undeva veţi observa ce este ascensional sau ce coboară. Înainte nu aveaţi aşa
ceva. Când veţi merge peste tot să ascultaţi, să contemplaţi, să atingeţi, veţi
deosebi adevărul de haos. Atunci vom fi din aceeaşi familie, vom avea o
direcţie, un punct.
Viaţa îmi va da dreptate, totul se va desfăşura în lume astfel, oamenii vor
înţelege că noi ne aflăm în adevăr, vor veni să ne asculte şi vom putea lucra

7
împreună pentru binele întregii omeniri. Ei bine, acest lucru va veni, mai
devreme sau mai târziu, vi-l pot profetiza, da. Deoarece, altfel va fi dizlocare,
dispariţie şi mai devreme sau mai târziu nu va rămane nici o urmă. Totul trebuie
să meargă spre aceeaşi direcţie, spre acelaşi punct, aşa cum o fac liniile
piramidei.
Pe curând dragii mei !

8
 Omraam Mikhaël Aïvanhov

CONFERINŢA NR. 424

La pyramide de Lumière

Piramida de Lumină

Conferinţa din 8 Aprilie 1947

De ce v-am pus să cântaţi atât în dimineaţa asta ? Acest lucru nu îmi va

permite să stăm de vorbă, dar, voi ştiţi deja, că în timp ce cântaţi vă purificaţi,
diminuaţi şi distrugeţi karma voastră, puneţi în ordine armonia şi lumina în
interiorul vostru. Unii nu vor auzi conferinţa pentru că trebuie să meargă la
serviciu, dar nu vor pierde nimic, prietenii le vor transmite notele lor, în timp ce
cântecul şi ceea ce oferă el, nu poate fi transmis. E bine ca fiecare să cânte.
Nimeni nu poate cânta în locul nostru. Mâncăm singuri. Mama voastră vă
hrănea, dar asta nu a durat pentru totdeauna. Să respirăm, să cântăm, să ne
rugăm, fiecare le face singur pentru sine. Puteţi să plătiţi pe cineva ca să se
roage pentru voi, dar se va ruga fără dragoste, şi ce valoare are astfel de
rugăciune ? Fiecare să se roage şi să cânte.

În fiecare zi absorbiţi o hrană magnifică: muzica. Muzica este hrana îngerilor.

Asta este tot ce ştiu ei. Îngerii nu sunt graşi şi rotofei cum îi reprezintă anumite
picturi. Serviţi-vă de muzică pentru a vă lega de divinitate. Momentul în care
tinerele surori cântă „Aoum” este foarte propice. Astfel, profitaţi să faceţi o
muncă interioară, să vă armonizaţi, să vă liniştiţi.

Presupuneţi că sunteţi singuri pe un vapor aflat în primejdie pe mare, în ceaţă

şi întuneric în plină noapte. Pentru a fi salvat ce faceţi ? Strigaţi, trageţi un
semnal de alarmă, ţineţi ridicat sus un felinar aprins. În lumea invizibilă,
lucrurile se întâmplă exact la fel. Pentru ca să vi se vină în ajutor, este necesar să
lansăm un semnal, este singurul mod. Unicul lucru care este văzut este lumina.
Îngerii văd doar lumina. Deci, proiectaţi semnale luminoase pentru a atrage
atenţia lor. Îngerii văd doar lumina. Pentru orice altceva, ei sunt orbi, nu văd.
Pentru a fi zărit şi ajutat, singurele mijloace sunt muzica şi lumina. Noi suntem
1
în oceanul cosmic, pierduţi în această mare imensă unde atâtea fiinţe umane sunt
pe cale să se înece. Îngerii îi caută dar nu pot să îi vadă. Dacă oamenii ar lansa
semnale luminoase îngerii i-ar găsi şi ar veni în ajutorul lor. Fără lumină se vor
îneca, acest lucru e sigur.

În ceea ce priveşte spiritele întunecate, ele nu văd ceea ce este luminos, ei

sunt orbiţi de lumină. Cărţile sfinte spun că „Pentru a nu fi văzuţi de demoni, fiţi
mereu luminoşi”. Bufniţa, deasemenea, nu vede decât noaptea. Demonii
locuiesc întunericul. Pentru a fi văzuţi de către ei este suficient să fii întunecat.
Ei nu cunosc lumina, ei nu o văd, sunt respinşi deoarece o simt aşa cum noi
simţim electricitatea. Lumina este pentru demoni un şoc formidabil care îi sfâşie
şi îi pulverizează, fără ca ei să ştie că această forţă care îi distruge este lumina.
Ei adoptă ca locuinţă tot ce este negru şi obscur, tot restul le este necunoscut.

Îngerii nu au ochi care să le permită să vadă pământul, astfel ei privesc prin

intermediul ochilor altor fiinţe, foarte adesea prinde ochii animalelor. V-aţi
putea crede absolut singur în momentul în care a-ţi comite o greşeală, o crimă,
dar o pisică, un câine sau o pasăre care era acolo, voi ignoraţi, cine va vedea, va
observa prin ele. Îngerii nu văd decât ceea ce aparţine lumii lor. În noi, toate
lumile sunt prezente, dar este corpul fizic care este în activitate, dar el nu poate
fi văzut din alte regiuni. Îngerii nu văd deloc dacă noi suntem într-o stare
obişnuită, ordinară. Dacă planul astral în noi, adică lumea sentimentelor, intră în
frământare şi se agită, atunci locuitorii lumii astrale încep să ne vadă. Dacă
corpul mental prinde viaţă, este stimulat şi luminat, deci dacă gândim, locuitorii
planului mental văd această activitate. La fel se întâmplă în fiecare regiune.
Deci, dacă corpurile noastre spirituale nu sunt încă trezite, fiinţele regiunilor
spirituale nu ne văd, nu ne cunosc, nu suntem încă locuitori ai lumii lor, nu
figurăm în registrele lor şi nu putem primi de la ei nici hrana şi nici vreun fel de
plată. Cei care nu primesc, simbolic vorbind, nici haine, nici alimente, nici
bucurii, nici fericire au proba evidentă că nu sunt locuitori ai lumilor sublime. Ei
au rămas jos, nu pot primi nimic în lumea lor interioară.

Pentru a fi văzut, cunoscut, înregistrat undeva în societate, este necesar să fie

îndeplinite anumite condiţii. Pentru a fi văzut, cunoscut, înregistrat în lumile
superioare este necesar să se ducă o viaţă determinată, fermă, este necesar să fii
trezit în lucrurile subtile şi să posezi în tine germeni spirituali. Trezim aceste
stări prin muzică mistică, prin meditaţii, lecturi curate, pure, prin poezie, prin

2
frumuseţe, prin tot ce este divin. Treziţi în voi, aceste centre ce ne pun în
comunicare cu alte lumi de unde începem să ne percepem, să ne cunoaştem.
Aflăm înformaţii despre noi, unde suntem înscrişi ca fiinţe existente şi de unde
ne sunt expediate alimente, merinde. A trezi în sine aceşti centrii pe care noi îi
numim „natura superioară” înseamnă să devii viu, conştient. Aceşti centrii
participă la proiectele noastre, planurile noastre, la eforturile noastre şi ne permit
să primim cadouri inimaginabile: bucurii, fericire, pace, blândeţe toate lucrurile
de care vorbesc cărţile sfinte. Promisiunile scripturilor nu pot fi gustate de către
cei care nu vor să acceadă şi să participe la o viaţă superioară.

Retineţi următorul lucru: locuitorii regiunilor superioare nu văd (şi nu vor să

vadă) ceea ce se petrece în regiunile inferioare. Cu o excepţie: dacă li s-a oferit o
misiune, o explorare, ei coboară pentru a se informa, pentru a examina situaţia
sau pentru a ajuta anumite persoane. În restul situaţiilor ei rămân foarte sus,
deasupra acestor planuri unde se derulează atâtea orori pe pământ, şi nu le
privesc. Credeţi voi că aceste fiinţe luminoase rămân să observe spectacolul
terestru ? Nu, ei sunt foarte departe, ei nu le văd. Deci pentru a le atrage atenţia,
pentru a fi văzuţi de către ei, este necesar să le facem un semn. Este necesar să
proiectăm în spaţiu semnale luminoase. Atunci, santinelele însărcinate să vadă
de unde ţâşnesc scântei pentru a putea ca ele să se îndrepte spre voi. Fără
scântei, ele nu vă disting deloc, vă ignoră. Limbajul spiritului este LUMINA !

Concluzia ? Puteţi să suferiţi, să vă lamentaţi, să cunoaşteţi cele mai rele stări

fără ca spiritele să vă vadă, fără să vă vină în ajutor. Ele nu vă vor ajuta înainte
ca voi să ajungeţi, din cauza suferinţelor voastre şi a necazurilor să mişcaţi în
voi ceva care să facă lumină, care să proiecteze raze luminoase. În acel moment,
spiritele vor spune „Uite cineva acolo jos suferă. Să mergem !”. Dar să ştiţi că
orice suferinţă care rămâne negativă şi obscură, spiritele nu o văd. Şi cum se
petrec lucrurile în lumea demonilor ? Demonii nu percep ceea ce este luminos,
lumina le este necunoscută. Ei nu văd decât ceea ce este obscur. Ei merg, deci,
către cei care au culori sumbre, intră în aceste persoane, le leagă strâns şi le
devastează casa. Demonii sunt bufniţe, în lumină sunt orbi. Ei aşteaptă ca să
înceteze această forţă teribilă care este pentru ei lumină, ca să poată să intre în
voi. Pentru spiritele tenebrelor, lumina este o fortăreaţă unde nu se poate intra,
nu poate fi cucerită. Reţineţi această idee. Vă vorbesc constant despre LUMINĂ
pentru că ea este lucrul cel mai preţios, cel mai important pentru creaţie. Nu ne-

3
am gândit niciodată îndeajuns la ea, nu am încetat niciodată să lucrăm cu ea. Nu,
nu am înţeles niciodată încă importanţa luminii.

LUMINA este lucrul sublim cel mai rar, cel mai preţios. Pentru oamenii de
rând, ea este cea mai de negăsit, cea mai misterioasă. Ea este arma protectoare şi
defensivă cea mai eficace. Ea este forţa tuturor forţelor. Ea poate să respingă toţi
duşmanii voştri şi să vă elibereze de ei. Când vă rugaţi cereţi numai lumina,
lumina, mereu lumina. Veţi evita toate nenorocirile şi toate tragediile vieţii.
Încercaţi fără să va îndoiţi vreodată. Vă vorbesc de lumină ca să întăresc
credinţa voastră în puterea sa. Oricare ar fi starea voastră de spirit, proiectaţi
lumina, trimiteţi o rază de lumină în capul vostru, în inima voastră. Noaptea
dacă auziţi un zgomot, ce faceţi ? Vă grăbiţi să aprindeţi, să faceţi să ţâşnească
lumina, şi apoi vă descurcaţi. Oricare ar fi dificultăţile voastre, fie să vă gândiţi
în primul rând la lumină. Nu v-am repetat-o niciodată destul. În primul rând să
faceţi să ţâşnească lumina, să puneţi priza care va stabili contactul cu sursa
luminii. Atunci vedem clar şi totul este mai bine. Orice aţi face, dacă mergeţi în
afara luminii, veţi fi conduşi pe o cale greşită, vă veţi împiedica, vă veţi lovi de
lucruri, nu e nimic pe care ar trebui să vă bazaţi.

A fi văzut de către fiinţe sublime, da, pentru acest lucru nu este decât o
modalitate să fii tu însuţi luminos. Dacă sunteţi obscuri, nu veţi fi văzuţi de către
îngeri, în timp ce spiritele obscure vor fi imediat lângă voi. Pentru a scăpa de
demoni care vă agasează, deveniţi luminoşi, astfel vor fi incapabili să vă
descopere.

Poate veţi spune să citim în Biblie următorul lucru care este foarte diferit:
principiul tenebrelor poate deveni luminos ”ca şi lumina”*; şi în altă parte
găsim: cei care vor avea lumina, vor fi urmăriţi de către fiinţe obscure dornice să
distrugă lumina. Da, deoarece aceste fiinţe obscure, agasate şi jenate de lumina
sufletelor luminoase, vor să distrugă sursa a ceea ce îi deranjează, sursa
nefericirii lor. Dar ei nu văd această lumină care îi perturbă, pe care doar o simt.
Dacă, câteodată, reuşesc să o vadă, se întâmplă pentru că s-au servit şi ei la
rândul lor, înşelându-i, de fiinţe superioare lor, pentru a privi prin ochii lor.
Altfel nu pot distinge lumina. De altfel reciproca există deasemenea: fiinţe care
locuiesc în planuri superioare se servesc, câteodată, de ochii celor care trăiesc
jos, de exemplu, animale. Folosind acest procedeu, fiinţele inferioare încearcă să
câştige teren, să pătrundă în organismul uman pentru a se servi de organele sale

4
ca şi aparate pentru a vedea lucruri plasate mai sus decât ei. Astfel există un
război extraordinar între locuitorii planurilor inferioare şi cei ai planurilor
superioare.

*Psalm 139, v 11-12 (printre alte texte)

În lumea fizică, când două ţări sunt în război, fiecare trimite în ţara inamică
spioni camuflaţi şi bine antrenaţi de către al doilea Birou sau Inteligenţa
Serviciu. Ei adoptă limba ţării unde sunt trimişi, comportamentul locuitorilor
săi, sunt dotaţi cu actele necesare şi referinţe şi ştiu tot ce este necesar să ştie
pentru ca duşmanii lor să creadă că sunt de-ai lor.

Aceşti spioni văd totul, observă totul şi comunică maeştrilor lor ceea ce au
văzut şi auzit. În plus ei se străduiesc să distrugă să saboteze. Bineînţeles totul
este reciproc ! Toate aceste lucruri sunt absolut adevărate şi lucrurile se petrec
exact în acelaşi fel în lumea ocultă între Loja Albă şi Loja Neagră, dar acestea
doar la nivelul pământului, deoarece nici un spion nu poate intra în regiunile
superioare unde ar fi imediat demascat, fiind introdus într-un anumit lichid
revelator. Pe Pământ, din contră, totul este amestecat. Pe Pământ se întâlnesc şi
pur şi impur, adevărat şi fals, cerul şi infernul. Chiar şi în domeniul/regiunea
albă exită spioni negri bine camuflaţi care pretind a fi discipoli ai dragostei. Ei
vorbesc limbajul lor, sunt îmbrăcaţi ca şi spiritele de sus, din Înalt. Ei sunt lupi
camuflaţi în oi. Şi pe Pământ, în locurile unde Loja Neagră îşi ţine reuniunile
pentru a elabora proiectele de intoxicare şi de distrugere a umanităţii, sunt fraţi
albi camuflaţi care par a fi negri şi care sunt armaţi pentru a sabota a distruge
planurile lor infernale. Sub aparenţa lor de lupi, ei sunt oi.

Pământul este o intersecţie unde se întâlnesc forţe albe şi negre. Nici un teatru
nu a pus încă în şcenă această luptă înfiorătoare. Este nevoie de scriitori
extraordinari pentru a descrie diplomaţia, camuflajul, rivalitatea acestor două
forţe atât de încâlcite, învălmăşite, sudate una de alta în viaţa de pe terra pe care,
se pare, că nimic nu va putea să le separe.

Pentru moment lucrurie sunt aşa, mă întrebaţi de ce Dumnzeu nu separă

forţele negre de forţele albe ca să le ardă pe primele şi să le acumuleze pe cele
de-al doilea. Se pare, aşa gândesc eu, deoarece nu am citit nimic pe acest subiect
în cărţi, că acest fenomen se întâmplă datorită imensei sale iubiri. Dumnezeu are

5
răbdarea sublimă de a spera în transformarea chiar şi a divolilor în îngeri, care îl
vor urma şi servi. Nu depinde de mine să rezolv această problemă, dar cred că
adesea, fiinţe negre infiltrate în Fraternităţile Albe pentru a le spiona şi pentru a
le distruge influenţa lor, termină prin a renunţa să-şi mai informeze maeştrii cu
secretele adunate pentru că ei ştiu că aceasta ar provoca catastrofe. Poate au fost
atinşi de privirea unei surori a Fraternităţii Albe... Un spion poate astfel să
devină un trădător al fraţilor negri care l-au trimis, dar această trădare este
magnifică, deoarece acest frate negru îşi schimbă culoarea şi devine un frate al
Fraternităţii Albe Universale. Inversul poate apărea deasemnea. Un frate alb cu
o misiune la cei negri găseşte acest loc pe gustul său, şi nemaivăzând răul pe
care îl fac aceştia, rămâne aici, în lumea fraţilor negri. Aceasta este o trădare
regretabilă.

Puteţi să vă întrebaţi : ”Un cuvânt nu poate fi ţinut ?”. Ba da, dar trebuie să
ştii când. O trădare este permisă: a-i părăsi pe cei negri, a tăia legătura pe care
aţi stabilit-o cu entităţile care vă împing întotdeauna la rău, la crimă. Această
alianţă puteţi să o rupeţi. Este un contract semnat într-o încarnare îndepărtată şi
fraţii negri vă urmăresc: ”Aţi semnat, v-aţi angajat, trebuie să plătiţi”. Ceea ce
spun ei este adevărat, este karma. Dar cum voi decideţi să îl serviţi pe
Dumnezeu, din înalt vor veni să vă ajute şi veţi plăti fără mare greutate.

Nu trebuie să fii fidel decât Fraternităţii Albe. Dacă sunteţi în legătură cu

fiinţe care vă trag în jos, nu vă fie frică. Legaţi-vă la Marea Fraternitate Albă
Universală. Veţi fi consideraţi trădători în ochii fraţilor negri, cu atât mai bine.
Veţi scăpa de necazuri, de zbucium. Dacă nu comiteţi această trădare,
dificultăţile voastre vor dura etern. Cei care taie legătura cu Fraternitatea Albă şi
se angajează în serviciul răului, al injustiţiei, al minciunii, al crimei se
deconectează de la rezervele lor şi se vor găsi din ce în ce mai mult în dificultăţi
şi complicaţii.

Voi gândiţi : ”Ni se vorbeşte despre lucruri pe care nu le-am făcut niciodată.
Ce sunt aceste angajamente cu o Fraternitate Albă sau cu o Fraternitate
Neagră?”. Totuşi acest lucru se întâmplă în fiecare zi în jurul vostru. Cineva,
pentru a satisface o ambiţie sau o dorinţă, are nevoie de bani. El se prezintă
undeva şi se aude spunând : ”Vreţi să scrieţi aceasta sau aceea pentru noi, vreţi
să jucaţi un anume rol ? Sunteţi fizician, chimist, vreţi să lucraţi la o anumită
descoperire ?”. Ce face cel care împrumută ? Aceste propuneri de a contribui la

6
proiecte care au ca scop de a stinge lumina, de a distruge, de a omorî, vin de la
Fraternitatea Neagră, sub forme multiple, şi savanţii care acceptă să lucreze în
acest sens semnează, fără să ştie, un pact cu ea. Oricare ar fi ochii întregii lumi,
scriitori, artişti, comercianţi, angajaţi, patroni, toţi cei care sunt gata să se
angajeze fără discernământ, fără înţelepciune cu ochii închişi, au văzut Loja
Neagră prezentându-se lor.

Seduşi de către ea, ei au căzut în capcană. Titluri ştiinţifice sau alte titluri n-au
nici o importanţă; ceea ce contează, este acest adevăr: ce serviţi voi, pe cine
serviţi voi. Lucrurile sunt acolo evidente.

Dacă ne-am vândut, fie pentru bani, fie pentru o femeie, pentru glorie, sau
pentru plăcere, este înscris în cartea neagră. Dimpotrivă, celui care refuză să
servească forţele distrugerii, intră deja în Fratenitatea Albă, fie că ştie acest lucru
sau nu. Consecinţele sunt exact invers. A lucra pentru rău aceasta se plăteşte
foarte scump. Într-o zi nenorocirile şi catastrofele îi vor atinge pe cei care au pus
la dispoziţia umanităţii mijloace pentru a face rău, în scopuri tenebroase. Este un
adevăr absolut, fie că recunoaştem, fie că nu.

Pe Pământ, cele două forţe sunt amestecate. Un discipol al Fratenităţii Albe

este o fiinţă conştientă care ştie să discearnă, să separe, cele două forţe şi care
învaţă să controleze forţa neagră pentru a o pune în serviciul umanităţii în scopul
binelui. Este posibil să subjugăm, să supunem forţele negre ? Da. Este povestea
spionului negru supus de către un altul, poate o femeie, mai puternică decât el,
care îi ia planurile şi îl duce până la a salva ţara pe care el fusese însărcinat să o
piardă. Acest război există în toate domeniile existenţei. Observaţi, deschideţi
ochii, îl veţi constata.

În viaţa conştientă, totul poate să fie folosit pentu bine, chiar şi forţele
inferioare, dar trebuie să ştim cum să facem acest lucru. Chimistul nu respinge
nimic, nici chiar otrăvurile, el se serveşte de acestea pentru a fabrica lichide
benefice. În schimb, când suntem ignoranţi, chiar şi forţele luminoase pot să
cauzeze dificultăţi.

Puteţi să vă faceţi invizibil faţă de spiritele obscure, faţă de spiritele

luminoase, fiind voi înşivă luminoşi. Dacă, în ciuda luminii voastre, voi sunteţi
victima spiritelor tenebroase, este pentru că ei au utilizat ca să vă vadă ochii

7
unor fiinţe superioare lor, şi prin acest mijloc au putut să se lanseze în urmărirea
voastră. Dar voi dispuneţi încă, pentru a vă proteja, de o modalitate puternică:
rugăciunea. Dacă vă rugaţi, vor veni îngerii înarmaţi cu o spadă să vă apere.
Dacă discipolii Fraternităţii Albe nu ştiu să manipuleze lumina şi rugăciunea, nu
vor putea să se salveze. Iată, eu vin să vă dau secretul care poate să vă salveze
pe timpul eternităţii.

Lumina, conteplaţi-o, simţiţi-o, concentraţi-vă gândul asupra ei, acţionaţi prin

ea. Numai astfel vă vor vedea cei care ştiu să discearnă lumina.

Discipolii Fratenităţii Albe trebuie să înceapă să se servească de lumină, să

lucreze cu lumina. Cei care refuză să facă acest lucru nu sunt din Fratenitatea
Albă pentru că ei se încăpăţânează să folosească alte metode. Ce putem face cu
aceşti încăpăţânaţi ? Nu putem să îi alungăm, pentru că avem speranţa de a-i
transforma. Astfel le vom da un răstimp. Dar ce se aşteaptă ei să primească,
după ce acest timp se va fi scurs, şocuri, nu de la noi, dar de la fiinţele de sus
care se ocupă de ei şi care nu ne permit să deranjăm Fraternitatea Albă
Universală.

E necesar să avem un centru al frăţiei; din ce cauză ? Locuitorilor regiunilor

superioare le place să vadă pe Pământ, ici colo, cămine de lumină; aceasta este
bucuria lor, aceasta este fericirea lor. Când descoperă în anumite puncte de pe
pământ, centre din care ţâşneşte lumina, ei vin să le contemple. Deci, dacă noi
vrem să le oferim o bucurie, este necesar să creăm, aici, un centru luminos activ.
Dimineaţa, prin cântecele noastre, meditaţiile noastre, rugăciunile noastre, noi
trimitem în spaţiu raze de lumină, care sunt percepute de regiunile superioare.
Locuitorii lor se bucură, şi acum ei vă cunosc. Voi deveniţi cetăţeni ai lumii de
sus. Înainte de acest lucru nu sunteţi, nu aveţi acest statut. Mici cămine de
lumină sunt necesare deoarece ele sunt o legatură între regatul lui Dumnezeu şi
Pământ. Fără această legătură, fără aceste centre, Pământul va fi invadat şi
distrus de forţe negre.

Există centre luminoase presărate peste tot în lume care susţin sufletele
oamenilor, le oferă alimentaţie, hrană, bucurie, fericire. Dacă nu ar exista aceste
centre ce s-ar întâmpla pe Pământ ? Ele sunt canale vii prin care circulă
binecuvântările divine. Prin aceste centre iniţiatice sunt distribuite
binecuvântările în lumea întreagă, datorită cărora cei care nu au participat încă le

8
primesc şi ei, deasemenea. A ajuta în această muncă este gloria cea mai mare pe
care ne-o putem dori: să facem ca alţii să beneficieze de eforturile noastre. Nu
uitaţi niciodată acest lucru. Dacă doriţi să vă ajutaţi ţara, Europa, lumea, trebuie
să faceţi totul pentru a deveni un canal, un conductor, un mijloc, un vehicul, o
legătură care uneşte cerul şi pământul.

Vă voi arăta ce este în realitate un centru iniţiatic plin de viaţă şi de lumină.

Este vârful unui munte care leagă cerul şi pământul. Ce reprezentaţi voi ? Voi
sunteţi, din punct de vedere spiritual, un con care se înalţă către cer. Când
cântăm cu dragoste şi plenitudine, se formează deasupra noatră o piramidă
extraordinară al cărei vârf atinge cerul. Din acest vârf încep să curgă peste toată
ţara forţe vii şi salvatoare. Mă credeţi ? În anumite zile nu reuşiţi să formaţi
acestă piramidă. În alte zile ea este înaltă gigantă, luminoasă, asemănătoare cu
cea care se înalţă deasupra Agarthei din timpuri imemoriale. Piramidele
construite de către egipteni erau imaginea piramidei din Agartha. Deasupra
tuturor sanctuarelor se afla o asemenea piramidă formată de către aura
discipolilor. Începeţi să pricepeţi importanţa rolului vostru în viaţă, pentru ţara
voastră şi pentru lume ?

Veţi înţelege tot mai bine. Conştiinţa voastră se va lărgi şi se va lumina. Prin
gândurile voastre, prin comportamentul vostru, prin toată viaţa voastră pură şi
exemplară, veţi forma, veţi construi o piramidă care va fi văzută numai de
Iniţiaţi. Eu am remarcat-o deja. Iniţiaţii nu merg nicăieri, în ciuda tuturor
apelurilor, dacă ei nu văd o piramidă luminoasă creată de fiinţe conştiente. Cei
mai mari Iniţiati trăind acum pe Pământ au văzut deasupra oraşului Sèvres o
piramidă creată de suflete devotate decise să se consacre noii vieţi. Fraternitatea
noastră va fi susţinută de către Iniţiaţi, să aveţi încredere în acest lucru. Sunt
fericit să vă arăt mai bine, să vă revelez azi, rolul pe care noi îl avem şi
importanţa existenţei noastre. Despre aceste lucru nu aveaţi o idee clară.

Dacă, după ce aţi fost impresionaţi în mod profund de aceste cuvinte care sunt
pentru voi de un interes vital veţi merge direct să vă amuzaţi, să vă răsfăţaţi
undeva, să faceţi prostii sau să criticaţi toată lumea, este pentru că nu aţi înţeles
sensul existenţei voastre. În schimb, dacă rămâneţi în linişte, dacă, veţi căuta
liniştea, singurătatea pentru ca lucrurile să intre profund în voi, aceasta va
dovedi că începeţi să vă daţi seama de valoarea existenţei voastre. Veţi constata
că tot ceea ce faceţi aici are din ce în ce mai multă importanţă.

9
 În dimineaţa aceasta am venit în întârziere lângă voi. Veţi înţelege, mă
gândesc, că era un motiv, mi se comunica ceea ce trebuie să vă spun acum.

Ascultaţi păsările ! Cum cântă ele în dimineaţa asta ! Ce simţiţi voi ? Plexul
solar se bucură, nu-i aşa ? V-aţi gândit la lucrul acesta ? Păsările nu vă povestesc
o operă, dar cântecul lor acţionează într-un mod benefic. Zgomotul unei surse
care trece pe lângă voi poate să vă introducă în euforie. O operă poate să vă
demoleze; povestea sa este, poate, prea complicată, prea pasionantă, dar voi
reveniţi la voi ca un sac gol. Ascultaţi cum cântă păsările, ascultaţi cum foşnesc
copacii în bătaia brizei sau pârâiaşul pe sub copaci, aceasta vă reechilibrează,
câtă bucurie !

Ştiţi voi de ce vă simţiţi atât de bine când staţi câteva minute calmi în linişte
în pădure ? Nimic nu este aranjat, aliniat şi curăţat ca într-un parc magnific şi
estetic şi totuşi aici vă simţiţi mai bine; nu numai că primiţi forţe, dar ceva se
produce în voi. Iată: în natură, cu copacii, râurile, păsările intraţi într-o stare care
corespunde trecutului îndepărtat, milenar, cu epoca unde omul trăia în păduri,
adaptat perfect la această ambianţă generală, ca un veritabil copil al naturii. Aţi
fost scoşi din aceste locuri, aţi fost scoşi de aici, pentru a fi plasaţi în locuri
artificiale, care nu corespund cu locul vostru original adevărat. În pădure, în
câteva minute renaşte, în adâncul vostru, în adâncul conştiinţei voastre,
amintirea îndepărtată, a unei legături reale şi complete cu natura. Iată de ce vă
simţiţi fericiţi, iată de ce vă simţiţi revigoraţi. E necesar să ştii să te scufunzi
într-o stare, să adopţi o atitudine care restabileşte legătura cu natura. Tot ceea ce
reaminteşte de natura virgină, nedeformată de către civilizaţie face să ţâşnească
din subconştient forţe care altădată ne locuiau. Când într-un decor natural
ascultăm păsările ne amintim că am locuit în păduri şi asta ne restabileşte. Acest
lucru merge mult mai departe decât simpla senzaţie de plăcere acustică. Cel mai
frumos parc nu produce acelaşi efect ca pădurea şi instrumentele de muzică nu
acţionează precum cântecul păsărilor. E necesar să fim coşntienţi de acest lucru.

În subconştientul nostru se ascunde amintirea vieţii noastre în pădurea

virgină, a păcii şi a libertăţii cunoscute altadată. Putem să ne regăsim înăuntrul
nostru; dacă reuşiţi să le restabiliţi în voi, vă veţi simţi în armonie cu tot
universul. Tot ce poate să trezească aceste amintiri ascunse în subconştient poate
să ne dea sentimentul de forţă, de largheţe, de imensitate. Deci, este bine să ne

10
conectăm adesea la pădure. Pădurile sunt la îndemâna noastră. Este un privilegiu
de care nu profităm destul, precum cei însetaţi care nu beau apa plasată lângă ei.
Alţii, care locuiesc foarte departe, se plimbă şi se aşează sub arbori, dar nu noi.
Când fericirea este aproape, nu o apreciem, nu ne ocupăm de ea. Sunt americanii
cei care vizitează muzeele Parisului şi nu parizienii. Suspinăm adesea după
fericire dacă este foarte îndepărtată.

Dragi fraţi şi surori, ocupaţi-vă de LUMINĂ. Deveniţi copii ai luminii ! Fie

ca subconştientul vostru să ştie sensul existenţei, importanţa prezenţei voastre
aici, şi ....PLIMBAŢI-VĂ ÎN PĂDURE !!!

11
 PRACTICILE FOCULUI SI APEI

de OMRAAM AIVANHOV

Cele mai mari puteri sunt ascunse in foc: el are puterea de a dizolva, a lichefia, a arde si a transforma.
Este atotputernic; nimic nu-i poate sta impotriva. Celelalte elemente, pamantul si aerul, au puteri mari,
de asemenea, dar ele nu pot schimba cu adevarat materia. Cutremurele de pamant au puterea de a
despica crusta pamantului, de a fragmenta muntii, de a inghiti orase si sate, dar nu pot sa schimbe
natura esentiala a lucrurilor. Apa are puterea de a dizloca sau de a dilua; aerul are puterea de a
dispersa; numai focul are puterea de a transforma cu adevarat. In urma focului ramane ori numai
scrumul ori o totala transformare a corpului. Incercati sa priviti focul ca atunci cand l-ati privit prima
data. In foc traiesc niste creaturi foarte puternice si foarte frumoase, nu numai salamandre, spirite ale
focului, ci multe fiinte umane care s-au eliberat de corpul lor fizic, incantate sa se contoasca cu focul
pentru a dainui vesnic.

Imi amintesc ca atunci cand eram tanar, in Bulgaria, daca raceam si incepeam sa am febra, imi placea
sa aprind un foc in soba si sa ma asez cat mai aproape de ea, apoi ma culcam cu un sentiment de
recunostinta si dragoste mare pentru caldura. Si cand ma trezeam, eram vindecat. Atunci am inteles
proprietatile de vindecare ale focului, pentru ca nu numai caldura era cea care vindeca; focul contine
si alte elemente vindecatoare. Fecioarele Vestale au reprezentat cel mai cel mai pur aspect al Mamei
Divine. Deoarece puritatea este o conditie necesara a focului si a luminii. Prezenta Mamei Divine este
indispensabila pentru ca flacara focului sacru a iubirii sa fie mentinuta vie. In sufletul ei, fiecare fiinta
umana trebuie sa devina virgina, pura pentru a aduce acest foc in interiorul ei astfel incat principiul
masculin din ea - vointa, spiritul - sa poata fi folosit pentru a crea deoarece toata creatia isi are
originea in foc. Priviti ceea este evident: de la un lucru la fel de simplu ca pregatirea mesei la un lucru
la fel de complex ca lansarea unei nave spatiale este necesar focul.

Cand veti stii cum sa priviti focul, veti deveni mai lucid si vei gasi pacea si libertatea, pentru ca
luciditatea, pacea si libertatetea sunt virtutile centrului. Centrul, asa cum am afirmat adesea, este
similar cu varful (trebuie sa fi observat ca flacarile care se ridica din foc formeaza un con, de unde
notiunea de varf). Cineva care sta pe varful unui munte poate vedea mult mai clar si mult mai departe
decat cineva care sta in vaile sau canioanele de la poalele lui. Focul urca intotdeauna catre varful
muntelui pentru a avea o viziune mai clara a orizontului de pretutindeni. Iata de ce, atunci cand focul
viziteaza un Initiat, ii deschide inteligenta catre orizonturi mai vaste. Aceasta este ceea ce numim
iluminare. Fara foc, focul Spiritului Sfant, nu poate exista iluminare. Asadar, primul lucru pe care il
obtinem de la centru este luciditatea, o viziune adevarata a realitatii. De asemenea, miscarea interna a
practicantului care se inarce inapoi la centru incepe sa se accelereze si cu cat se accelereaza mai
mult, cu atat devine mai intensa. Armonia si pacea prind radacini in interiorul omului, iar el scapa de
sub fortele haotice aflate la periferie. Pentru a fi salvati, trebuie sa patrundem intr-un "loc superior"
despre care vorbesc Psalmii, iar acest "loc superior" este centrul cercului unde gasim focul, focul
etern. Si in cele din urma, cel care ajunge in centru este mult mai liber sa actioneze; el sta la
intersectia fortelor si devine extrem de puternic.

Inca odata, in aceasta seara, ne vom gasi in prezenta celui mai mare mister al vietii: focul. Spun cel
mai mare mister al vietii pentru ca focul se afla la originea vietii; focul detine secretul vietii eterne si
trebuie sa incercam sa devenim prieteni cu el, sa il cunoastem, sa-l atragem spre noi si sa vibram in
armonie cu el. Focul pe care l-am aprins aici in aceasta seara contine o anumita cantitate de viata, dar
la soare trebuie sa ne intoarcem pentru a gasi focul care este sursa vietii intr-o masura cu mult mai
mare. Iata de ce este atat de important sa invatati sa va uitati indelung la soare, sa cautati sa va
contopiti cu soarele: datorita focului din el. Focul produce caldura si lumina, dar focul insusi nu este
nici caldura si nici lumina; nu este nici fierbinte, nici luminos. Este gresit sa credem ca focul este
arzator si luminos. Omul inca nu cunoaste focul; focul pe care-l stim noi este numai o reflectare palida
a focului adevat. Noi inca nu stim nimic despre focul adevarat; noi putem vedea si simti lumina si
caldura pe care le produce, dar nu avem nici o perceptie asupra focului insusi. Un copac nu ar putea
stoca razele soarelui si toate energiile care il bombardeaza zi si noapte daca structura lui nu ar include
un element material capabil sa le absoarba; iar acest element este pamantul. Omul este facut din foc
si acest foc vine de la soare. O fiinta umana poseda aceeasi chintesenta ca focul
soarelui. De ce oamenii indruma gresit alti oameni spunandu-le ca sunt facuti din materie si ca este
necesara numai hrana materiala? Din contra, Initiatii ne spun ca suntem facuti din foc,
din lumina.

Asa cum am spus deja, exista doua feluri de foc. Primul este focul celest al soarelui, focul divin care
ne elibereaza de imperfectiuni si slabiciuni si genereaza tot ceea ce este mai pur si mai bun in noi
pentru a ne face sa stralucim: calitatile, vitalitatea, frumusetea, puterea si inteligenta. Celalalt este
focul pamantului, focul dorintelor noastre de baza, care ne devoreaza si reduce la stadiul de cenusa
tot ce atinge. Este recomandabil sa cereti ajutor unui Maestru spiritual in cautarea focului divin pentru
ca este extrem de dificil sa aprindeti acest foc de unul singur. Sacrificiul este secretul oricarei
transformari. Toti Initiatii adevarati au inteles acest lucru, si de aceea ei se ofera victime voluntare,
care sa fie desavarsite si mistuite de Ingerul Focului sau, cum se mai spune, de catre iubirea divina. Si
acest foc ii transforma in lumina si caldura. Chiar si corpurile noastre fizice trebuie sa fie purificate si
iluminate focul divin deoarece aceasta munca de transformare nu se limiteaza doar la gandurile si
sentimentele noastre. Daca omul trebuie sa fie transfigurat total, acesta transformare trebuie sa aiba
loc si in planul fizic.

Crearea lumii a inceput cu focul, cu lumina. Dumnezeu a creat lumina, focul inainte de orice altceva. O
parte din acest foc s-a condensat si a devenit apa; o parte din aceasta apa s-a condensat si a devenit
pamant. Focul a fost la inceputul tuturor lucrurilor; focul este in centrul tuturor lucrurilor. Elixirul Vietii
Vesnice nu este altceva decat condensarea focului. Iata de ce cineva care a sorbit o picatura din acet
Elixir s-a simtit arzand ca si cand ar fi inghitit foc si apoi a devenit inconstient. Dar cand si-a revenit
cateva secunde mai tarziu, intregul sau organism se eliberase de impuritati si, incepand cu acel
moment, a triumfat asupra bolii si mortii.

Daca vrem sa ardem impuritatile care impiedica atat curentii spirituali, cat si cei fizici sa circule liber in
noi, trebuie sa invocam focul, focul iubirii divine, focul care ne elibereaza. Dar acest foc va veni la noi
numai daca facem sacrificii, daca ne dedicam muncii nu numai pentru noi insine ci si pentru principiul
divin. Acesta este intregul secret. Aceasta este ceea ce trebuie sa incercati sa intelegeti si sa simtiti.
Stiu ca este o sarcina lunga si dificila; in ceea ce ma priveste, incerc sa o inteleg un pic mai bine in
fiecare zi.

Apa, asa cum stiti, este compusa din doua gaze, oxigen si hidrogen si, pentru a face ca cele doua
gaze sa se combine si sa produca apa, este necesara interventia focului. Fara foc nu se intampla
nimic, dar indata ce amestecului i se adauga o scanteie, cele doua gaze se aprind intr-o iubire eterna
una fata de cealalta si se unesc pentru a forma apa. Lucrul socant este ca, in loc sa formeze un alt tip
de gaz, ele se combina pentru a forma un lichid; ele se transforma din starea gazoaza in starea
lichida. Dar fuziunea celor doua gaze si schimbarea de stare nu se pot realiza pana ce nu este
introdus un element nou. Oxigenul si hidrogenul sunt invizibile, intangibile si volatile, pe cand apa
poate fi vazuta, atinsa, manevrata si chiar pastrata intr-un vas. Daca incalziti apa, ea se va transforma
in aburi si va disparea, iar daca o raciti suficient, se solidifica si devine gheata.

Apa este expresia vietii. Formula chimica (H2O) indica faptul ca este facuta din doi atomi de hidrogen
pentru fiecare atom de oxigen. Hidrogenul este asociat in mod traditional cu principiul feminin (apa),
iar oxigenul cu principiul masculin (focul). Daca combinarea celor doua gaze (cu o preponderenta a
hidrogenului) produce apa, pare rezonabil sa gandim ca focul trebui sa fie si el, de asemenea, o
combinatie a principiilor feminin si masculin dar, in acest caz, cu predominanta principiului masculin.
Focul este un principiu activ, iar apa este pasiva, dar misterul ei este ca principiul pasiv reprezentat de
apa este, prin el insusi, o combinatie a doua principii, activ si pasiv.

Deci apa, H2O, este alcatuita din doi atomi de hidrogen si unul de oxigen. Principiul feminin
corespunde numarului 2, iar principiul masculin, numarului 1. Ezotericii exprima adesea dualitatea
femeii descriind-o asemenea unei carti deschise. Cartea inchisa corespunde numarului 1, iar cartea
deschisa numarului 2, polarizarea lui 1. Oxigenul (numarul 1) si hidrogenul (numarul 2) se combina
pentru a produce numarul 3, care este apa. Dar exista un al patrulea element care intra in compozitia
apei: elementul focul vietii, pentru ca viata este focul. Viata se naste din foc; apa, ea insasi, nu are
viata; are nevoie ca focul sa ii insufle viata si acesta este soarele, focul care priveste apa si o
impregneaza cu viata. Pentru un alchimist, focul insufleteste intreaga creatie; desi latent, el este
prezent in metale si pietre, precum si in apa, chiar si in adancurile oceanelor.

Deci, apa este simbolul materiei asupra careia actioneaza Spiritul pentru a-i da forma, pentru ca
proprietatea principala a apei este adaptabilitatea: ia orice forma alegi sa-i dai. A doua caracteristica
este ca poate fi impregnata. Soarele impregneaza apa cu razele sale; pamantul cu diverse substante;
prin contactul cu apa, animalele si oamenii o impregeaza cu numeroase elemente. In acest fel, apa da
nastere la o mutitudine de creatii diferite. In mod similar, materia cosmica primara ia orice forma alege
Spiritul sa-i dea si devine impregnata si prolifica datorita samantei Spiritului. Iata de ce, cei care stiu
cum sa munceasca au puterea de a crea cu ajutorul acestei materii.

Isus a detinut cu siguranta stiinta focului si a apei pentru ca El a spus: "Daca un om nu este nascut din
apa si Spirit, nu poate intra in Imparatia lui Dumnezeu". Intelesul acestor cuvinte a ramas ascuns
majoritatii crestinilor in ultimii 2000 de ani. Ce inseamna a fi nascut din apa si Spirit pentru a putea
intra in noua stare numita Imparatia lui Dumnezeu? Apa si Spiritul, sau altfel spus, apa si focul, cele
doua principii principale, principiile masculin si feminin sunt simbolizate in planul spiritual prin iubire si
intelepciune. Este uniunea in interiorul nostru a iubirii si intelepciunii care ne da acces la acea stare
inalta de constiinta cunoscuta sub numele de Imparatia lui Dumnezeu, o lume superioara a ordinii,
frumusetii, armoniei si luminii.

Alchimistii au pus aurul si argintul intr-un creuzet pentru a fi incalzite impreuna, aurul simbolizand
soarele, iar argintul luna. Ei au mai spus ca cel mai potrivit moment pentru aceasta actiune este chiar
in momentul in care soarele intra in Berbec si luna se afla in Taur, pentru ca soarele este exaltat in
Berbec si luna in Taur. Aici, din nou, nu avem numai o transpunere a principiilor feminin si masculin
simbolizate de soare si luna, ci il avem si pe Marte, care are casa Berbec si pe Venus, care are casa
in Taur. Marte in Berbec si Venus in Taur: Venus urmeaza lui Marte.

Apa este alba si sangele este rosu, pentru ca rosu si alb sunt doua culori ale energiei divine
manifestate in cele doua principii: in planul spiritual, alb este pentru femei si rosu pentru barbati, iar in
planul fizic rosu este pentru femei si alb este pentru barbati. Atunci cand alchimistii au dorit sa exprime
aceste doua principii, ei au vorbit despre soare, care este rosu si despre luna, care este alba. De fapt,
sangele rosu si apa alba nu sunt doua principii diferite, ci cei doi poli ai unuia singur, principiul feminin.
Celalalt, principiul masculin, este focul, iar polul sau opus este lumina. Focul este rosu si lumina este
alba, dar ele sunt de aceeasi natura. Puteti spune ca sunt frate si sora, dar si ca unul da nastere
celuilalt. Lumina vine din foc; focul este cel care da nastere luminii; pe cand sangele vine din apa, apa
da nastere sangeluiAlbul da nastere rosului dedesubt, iar rosul da nastere albului deasupra.
Exista o traditie care spune ca atunci cand Zoroastru l-a intrebat pe Dumnezeul suprem, Ahura Mazda
ce a mancat primul om, acesta i-a raspuns: "El a mancat foc si a baut lumina". Omul inca mananca
foc si bea lumina, dar nu este constient de ceea ce face. Oamenii acorda importanta numai lucrurilor
vizibile si tangibile, astfel incat ei spun ca mananca, beau si respira, cu alte cuvinte, ca se hranesc cu
materie solida, lichida si gazoasa. Este adevarat, dar nu este intregul adevar. Daca omul ar fi fost
hranit numai cu aceasta mancare materiala, el ar trebui sa fie intotdeauna subnutrit pentru ca
adevarata lui hrana este focul si lumina. Deoarece omul a fost creat dupa chipul lui Dumnezeu, poate
si el sa creeze asa cum Dumnezeu a creat, cu si prin puterea luminii. Iata de ce Stiinta Ezoterica ne
spune ca daca aveti lumina, puteti avea orice altceva. Trebuie sa cautati lumina, sa va umpleti cu
lumina, cu aceasta substanta pura, stralucitoa, radianta, o substanta atat de subtila incat nu poate fi
cantarita, masurata sau chiar atinsa si, cu toate acestea, o substanta multumita careia omul poate
crea. Desigur, lumina salasluieste undeva foarte sus, alaturi de Dumnezeu si putem sa ajungem la ea
numai daca ne gandim la ea in mod constant, meditam asupra ei, ne-o dorim, o inspiram odata cu
aerul pe care il inspiram. Cel care reuseste sa se umple de lumina, poate sa inceapa sa o transforme,
sa o modeleze si sa creeze astfel ceea ce are nevoie. Cineva care este cu adevarat capabil sa
lucreze cu lumina ar trebui sa fie capabil sa refaca un organ din corpul sau care a fost distrus de
boala. Daca aceasta va frapeaza ca fiind ceva total imposibil, chiar nebunie, se datoreaza faptului ca
fiintele umane au pierdut secretul de a lucra cu lumina.

Initiatii, pentru care numai realitatea adevarata este lumina, lucreaza cu ea in mod constant si o
folosesc ca sa stabileasca comunicatii intre ei si cu lumea divina. Este esential sa intelegeti aceasta:
fiintele umane pot comunica cu lumea divina numai daca ele insele impletesc "funii" de lumina, care
sa le lege de Cer. Odata ce au creat aceasta retea de comunicatie intre cele doua lumi, ele se pot
interschimba si uni intr-un fel de osmoza. Acela care taie legaturile cu lumina, cu soarele se
condamna la moarte spirituala. A manca, a bea si a respira este, poate, suficient pentru viata fizica,
dar pentru a trai spiritual trebuie sa ne hranim cu hrana spirituala a caldurii si a luminii, cu focul
soarelui. Din fericire, Dumnezeu o organizat lucrurile in asa fel incat, chiar fara sa stie, fiintele umane
se hranesc cu lumina si caldura soarelui. In acest fel, veti lucra asupra corpului eteric, Corpul vostru
de Glorie cu ajutorul luminii siocului. Acestea sunt mancarea si bautura adevarata, focul iubirii divine
si lumina intelepciunii divine. Cel care intelege acest lucru se va bucura de o viata fara regrete.
"Secretul vietii vesnice este foarte simplu: munciti pana deveniti la fel de luminos, cald si datator de
viata ca mine. Daca veti face asta, veti trai vesnic". Da, dar desi acest secret este foarte usor de
inteles, este foarte greu de dus la indeplinire. Ia foarte mult timp, cateva mii, poate cateva milioane de
ani. Dar filozofia focului, filozofia soarelui este atat de minunata incat merita sa-ti construiesti intreaga
viata pe baza ei. Focul este asociat cu soarele, cu lumina, caldura si iubirea. Cand va ganditi la foc,
trebuie sa va ganditi la aceste idei, sa le rasuciti pe o parte si pe alta, sa le examinati din toate
unghiurile, sa le explorati, sa le cercetati pana cand descoperiti misterul focului. Daca nu vreti ca
inima voastra sa devina rece, nu trebuie niciodata sa va opriti din a iubi. Atunci cand Iisus a venit, a
incercat sa oduca oamenii catre o notiune mai inalta de sacrificiu. In loc sa sacrifice niste biete
animale, care nu au facut nimanui nici un rau, el a invatat oamenii sa-si sacrifice propriile lor animale
interioare, poftele si pasiunile etc., deoarece sacrificarea acestor animale elibereaza energii care sunt
mult mai pretioase si care pot fi folosite in munca spirituala. Aceia care au inteles acest lucru sunt pe
drumul catre perfectiune; aceia care nu l-au inteles sunt inca blocati in grajduri sau custi - simbolic
vorbind - impreuna cu propriile lor animale.
 OMRAAM MIKHAEL AIVANHOV

CONFERENCE:
Le symbolisme de la porte étroite
(Simbolismul porţii celei strâmte)

(+ Créer une famille universelle)

CD 5022 FR

Data: 27 septembrie 1977

Durata: 37’54

Track 1

Şarpele este un simbol foarte bogat. Dar să luăm doar unul din aspectele sale:
felul în care îşi schimbă pielea. El simte că o piele nouă a crescut sub cea veche. Şi
atunci caută printre stânci o crăpătură sau o gaură strâmtă şi se strecoară înăutru. Este
greu. El trebuie să se sforţeze pentru a trece prin poarta cea strâmtă, dar la ieşirea din
trecerea strâmtă, şarpele are o piele nouă. Cea veche a fost smulsă de piatră.
Discipolul trebuie să treacă şi el, într-o zi, prin poarta cea strâmtă, care îi va scoate
pielea veche, adică vechile concepţii, vechile obiceiuri, vechile raţionamente. Fiecare
dintre voi va trece prin poarta cea strâmtă. În loc să vă tulburaţi şi să vă fie frică,
bucuraţi-vă că, graţie acestui lucru, veţi deveni un om nou, cu idei, cu sentimente, cu
un comportament nou.

Ei da, această pagină vorbeşte despre şarpe. De câte ori v-am vorbit despre şarpe,
din multe puncte de vedere! Pentru că este menţionat în Biblie, (unde se spune) că era
în Rai. Şi sunt conferinţe întregi despre şarpe. Şi este în asemenea măsură desenat
peste tot, sub toate formele. Chiar în caduceul lui Hermes; acolo sunt deja doi şerpi.
Şi în acest cerc pe care îl formează înghiţindu-şi coada... Amintiţi-vă că v-am vorbit

1
despre acea yoga, Jnani Yoga – printre atât de multe alte (forme de) yoga din India.
Amintiţi-vă că v-am menţionat toate aceste (forme de) yoga. Şi v-am explicat ce este
Jnani Yoga. Şi iată că şarpele ne revelează cel mai mare mister: cum să te cunoşti.
Deci, el exprimă acea formulă, care putea fi citiă în templul de la Delphi: “Cunoaşte-
te pe tine însuţi!” Şi cum să te cunoşti, şi ce e cunoaşterea. Ei da, şi apoi v-am mai
vorbit despre cum oamenii repetă o frază pe care n-au înţeles-o sau mai degrabă fac o
confuzie şi o înţeleg în domeniul material, spunând: “Nu reuşesc să reunesc cele două
capete” - în traducere textuală; de fapt, expresia înseamnă “Nu reuşesc să mă ajung
cu banii de la o lună la alta” – n.t.)
Dar nu mă pot opri acum asupra modului în care se deplasează şarpele. Această
sinusoidă după care, vedeţi voi, merg latura eterică, forţele în mişcare şi undele, de
asemenea. Şi chiar simbolul Vărsătorului reprezintă două sinusoide, mersul şarpelui
sau cum se mişcă apa.
Dar astăzi, în loc să se împrăştie, să se întindă, această pagină a ales un singur
aspect, privind pielea lui. Aşadar, pentru a-şi putea smulge pielea cea veche, trebuie
să treacă (prin locul strâmt). Şi cum de ştie să facă acest lucru? Şi de ce s-a spus că el
se numără printre animalele cele mai inteligente? Şi de ce are mai multe simboluri:
simbolul înţelepciunii şi simbolul răului şi simbolul laturii sexuale. O, acest simbol al
şarpelui este de o bogăţie, de o înţelepciune/cunoaştere extraordinară. Şi de ce este
adorat în India? Şi erau şerpi pe care îi hrăneau şi vorbeau cu ei; le puneau întrebări,
iar şarpele răspundea.
V-am vorbit de toate aceste lucruri. Iar astăzi să spunem doar câteva cuvinte, pentru
cei noi, care nu au asistat la toate aceste revelaţii.
În această pagină se spune că vom trece, că noi toţi vom trece, prin poarta cea
strâmtă. A, asta e ceva, este extraordinar! Desigur că nu toată lumea a ajuns la acest
grad, pentru a fi aleasă să treacă prin această poartă strâmtă. Nu toţi vor trece (prin
ea) în această reîncarnare. Dar, în cursul reîncarnărilor, va fi, va veni un moment,
când vom fi obligaţi să trecem prin poarta cea strâmtă. Iar acest lucru este menţionat
în Evanghelii – faptul că vom trece prin poarta cea strâmtă.
Dar ce este poarta cea strâmtă? Există trei simboluri: poarta cea strâmtă, când trebuie
să ne naştem - când trebuie să se nasca, copilul trece printr-o poartă strâmtă, pentru a
2
se naşte pe pământ; iar când trebuie să plece dincolo, trece din nou, prin altă poartă:
poarta morţii este o poartă strâmtă. Dar există o a treia, prin care trecem în timpul
vieţii: este poarta Iniţierii - unde multe slăbiciuni, multe defecte, multe vicii, multe
lucruri negative, vor fi smulse, vor fi lăsate “jos”, iar omul se va reînnoi. Deci, există
3 porţi. Dar cei care sunt predestinaţi să treacă (prin a 3-a poartă) chiar în această
viaţă, sunt foarte puţini. Aceasta este poarta Iniţierii, pentru că nu putem trece prin
această poartă cu tot felul de lucruri, de defecte. Priviţi, când Iisus spunea că un bogat
nu va putea trece prin poarta de sus. Un bogat. Dar altcineva va trece: era vorba de o
cămilă. El spunea: “O cămilă va trece prin poarta cea strâmtă”. Cum aşa? Noi am
explicat toate acestea. Cum se face că un bogat, care poate să nu fie atât de enorm,
atât de imens – cămila îl depăşeşte totuşi, ca volum – cum se face că el nu va putea
trece printr-o poartă care este imens de mare în Cer ?

Track 2
Atunci, cei care raţionează, care reflectează – adică cei inteligenţi, erudiţi, logicienii,
toţi aceşti oameni de ştiinţă – vor spune: “E (un lucru) lipsit de sens. E prostesc. E
stupid.” Şi acest lucru n-a fost explicat niciodată. (Această frază) este citată de 2000
de ani, dar oamenii nu au înţeles de ce Isus a spus un lucru atât de monstruos. Dar
iată că, datorită explicaţiei noastre, acest lucru devine absolut posibil, atât de simplu,
de veridic. Şi cum nu se cunoaşte, nu se ştie că omul posedă un alt corp, (că) pe lângă
cel fizic, mai este un altul, astral, corpul dorinţelor, al poftelor, al pasiunilor... Şi cum
există persoane la care, în acest domeniu, astral, în dorinţa de a înghiţi tot pămânul,
de a aduna (la ei) toate bogăţiile, tot, tot, tot... acest corp astral este atât de umflat,
încât respectivul nu poate trece prin acea poartă de sus. Iar cămila va trece, pentru că
ea nu are un corp astral atât de umflat, atât de enorm: ea nu doreşte mare lucru, se
mulţumeşte cu puţin – câteva rădăcinuţe, puţină apă, pe care o păstrează în cocoaşă şi
aşa mai departe – deci este cel mai auster dintre animale. Era vorba de corpul astral,
nu de corpul fizic. Şi iată cum acest lucru devine acum veridic, corect, limpede/clar şi
accesibil. Da, iar creştinii n-au descoperit asta. Ei citează mereu.
Cum putea Iisus să spună asemenea lucruri? El, care cunoştea tot: cunoştea ştiinţa
etc... Cum putea să spună asemenea monstruozităţi, ca să se compromită? Dar
3
creştinii nu îndrăznesc să se pronunţe, să spună: “Dar cum a putut să spună un astfel
de lucru?” (L-a spus) pentru că El cunoştea structura omului. Omuleţul acela, care
este atât de slăbănog, de sfrijit, care e atât de mic, ca un cui/ţâr... Duceţi-vă să-i vedeţi
corpul astral! El vrea să înghită întregul Pământ şi toate bunurile. Ei bine, veţi vedea
că depăşeşte/e mai mare decât cămila!
Aşadar vedeţi, dragi fraţi şi surori, că tot ce se petrece în planul fizic... de 40 de ani
deja - şi un an are 365 de zile, se pare... Atunci câte zile au trecut? Şi aproape în
fiecare zi, v-am revelat mereu lucruri despre planul fizic: ce facem, ce bem, cum
mâncăm, cum bem, cum ne îmbrăcăm, cum ne dezbrăcăm, cum ieşim din casă, ne
întoarcem acasă... Lucruri pe care toată lumea le cunoaşte, toată lumea le trăieşte, dar
nimeni nu s-a oprit să înţeleagă profunzimea şi simbolismul lor. Da. Sunt mii de
cazuri. Iar acum, iată, despre şarpe. Voi credeţi că toată lumea ştie, chiar şi aici, s-au
găsit piei de şarpe minunate: un şarpe care a trecut pe aici şi-a lăsat pielea. Iată deci.
Iar acum, desigur, pentru a putea trece prin poarta Iniţierii... – pentru că prin poarta
mică, poarta cea strâmtă, a naşterii, toată lumea trece: că sunt buni, că sunt răi, toţi
trec. Iar prin poarta morţii, de asemenea, trec toţi, şi cei buni, şi cei răi. Dar prin
poarta Iniţierii, nu poate trece toată lumea. Şi aceasta este (de fapt) a doua naştere,
adică/ceea ce înseamnă să renunţi la multe lucruri, care ne reţin încă: la obişnuinţe, la
dorinţe, lucruri care nu sunt prea catolice. Dar cum majoritatea oamenilor – cum aţi
constat deja – nu vor niciodată să se lipsească de ceva, să renunţe, să lase la o parte,
să se priveze de anumite lucruri, care îi menţin, care îi fac să sufere şi ei ştiu că din
cauza lor sunt nefericiţi, dar nu pot (renunţa). Ei ştiu. Ca de pildă jocurile (de noroc),
că se vor ruina sau atunci când beau, de asemenea, ce îi aşteaptă sau alte slăbiciuni.
Ei ştiu, dar nu pot. Şi de ce nu pot? Din două motive: pentru că nu au înţeles unde
este adevăratul lor interes şi când n-au înţeles acest mare interes, nu fac eforturi, prin
voinţă, pentru a ajunge să suprime sau să se îndepărteze... Priviţi cât e de adevărat.
Pentru că dacă ar fi înţeles, bine, bine, bine... Cum le spun şi eu, adesea, unor fraţi şi
surori. Îi întreb: „Chiar iubiţi fericirea, vreţi să fiţi fericiţi?” „ A, da, da, da, din toate
puterile!” „Şi sănătatea?” „Da, da, da.” Sunt gata de orice. Eu spun: „Nu. Nu cred.”
„De ce?” „Pentru că dacă într-adevăr iubiţi acel lucru şi-l doriţi, nici o forţă nu vă
poate sta împotrivă. Vreţi, doriţi, dar mediocru, slab. Aşa că eu nu sunt convins. Să
4
dorească aşa cum trebuie sănătatea sau bucuria sau alte lucuri! Pentru că dacă ar şti,
ar putea. În acest fel, la Iniţiaţi, puterea este o cunoaştere, una adevărată. Când ştii,
poţi. Şi dacă nu poţi, înseamnă că nu ştii – chiar dacă vă spun poveşti. „Şiu, ştiu, ştiu,
dar nu reuşesc!” Toată lumea spune aşa. „Nu – spun eu – nu ştii! Pentru că dacă ai şti
bine, ai reuşi, e uşor.” Iată deci încă un lucru de corectat, de redresat în capul
oamenilor.
Să luăm, de exemplu, unii fraţi şi surori care sunt de ani şi ani în Învăţământ. Ei au
înţeles multe lucruri – zice-se că au înţeles multe. Dar atunci de ce continuă să(-şi)
satisfacă (dorinţele), să fumeze, să mănânce, să bea, să facă alte lucruri, în domeniul
sexualităţii... De ce ? Pentru mine este foarte limpede: pentru că nu au lucrat mult
timp, în mod eficient pentru a dezvolta, a întări, a solidifica un factor, care este în
înalt, care este un factor al judecăţii, al reflecţiei, al inteligenţei, al cunoaşterii, al
luminii. Acesta nu este întărit, nu este alimentat, nu au lucrat pentru a-l face puternic,
plin de forţă, ca el să poată să se amestece/să îi influenţeze în dorinţele, în poftele, în
atracţiile(lor). Atunci nu mai există frâne, nu mai există cineva care să poată dirija,
comanda, orienta. Şi atunci eşti abandonat

Track 3
exclusiv /lăsat exclusiv în voia acestor forţe ale simţurilor care sunt în natura afectivă
sau instinctivă, animală, preistorică, primitivă. Şi cum ea este foarte puternică, ea
dăinuie de milioane de ani, este lucrată, alimentată, chiar încurajată, oamenii nu pot
rezista dacă nu există, pe lângă ea, ceva care să poată menţine, care să poată
neutraliza, care poate domoli, care poate adăuga câteva alte elemente. Şi cum cei care
nu lucrează pentru a întări ceva în ei înşişi, care-i poate ajuta, atunci, desigur că nu
vor reuşi. Iată, acesta este un trist adevăr. Nu vezi decât asta. Să continui să faci nişte
lucruri, care nu sunt de cea mai înaltă estetică, de cea mai mare frumuseţe, de cea mai
mare puritate sau de cea mai mare nobleţe sau cinste sau integritate. Să te delaşi,
pentru că zici: „Nu reuşesc! Nu mă pot abţine!” Şi când cineva spune asta, pentru
mine este un indiciu absolut că acel bărbat sau acea femeie n-au lucrat pentru a întări
celălalt factor pe care ni l-a dat Dumnezeu. Şi de ce ni l-a dat? Tocmai pentu a
echilibra, pentru a orienta, pentru a neutraliza, pentru a lumina, pentru a însufleţi/a da
5
viaţă, pentru a purifica. Şi cum omul nici măcar nu ştie că (acest factor) există, oho,
el merge în neştire pe o cale care nu duce nicăieri şi-şi sparge capul. De ce atâţia
oameni au decăzut, au căzut în lucruri scabroase, vicioase/perverse, întunecate – câţi
şi mai câţi: aproape nouă zecimi din omenire sfârşeşte aşa, pentru că nu au
instructori, nu au Maeştri, nu au Înţelepţi sau Iniţiaţi care ar putea să le dea metode,
mijloace de a deveni tari, de a deveni puternici, de a deveni stăpâni pe ei înşişi. Şi
atunci ei s-au delăsat/şi dat frâu liber, pentru că îi vedeau pe ceilalţi şi cum toată
lumea merge pe acest drum, de ce să facă excepţie? Atunci şi ei s-au modelat, s-au
nivelat, s-au legat de mulţime şi au sfârşit întotdeauna foarte prost. Iată ce ne spun
Iniţiaţii: „ Ce faceţi cu tărtăcuţa voastră, cu acest factor pe care vi l-a dat
Dumnezeu?” Şi cum mie îmi place foarte, foarte mult să simplific lucrurile, să le
prezint într-o claritate aproape copilărească, v-am dat mereu acest exemplu cu
vaporul: pentru a merge în siguranţă, fără să se izbească de recife, de stânci, pe un
vapor există cineva căruia i se spune căpitan, cu binoclu, cu aparate pentru a privi, la
stânga, la dreapta; iar ceilalţi, care sunt în fundul vasului, se ocupă de cazane, fac să
meargă motoarele, nu văd nimic. Dacă vaporul ar fi lăsat în seama lor, cu siguranţă ar
naufragia. Dar cum ei ştiu că există cineva sus care conduce, care ghidează, care dă
ordine, atunci ei încearcă doar să încălzească, să încălzească, să încălzească şi să facă
(vaporul) să meargă. Or, ei reprezintă sentimentele, tendinţele, emoţiile, pasiunile,
dorinţele, iar căpitanul reprezintă inteligenţa, clarviziunea, viziunea... Aduceţi-le pe
cele două împreună şi vaporul va merge şi va ajunge la destinaţie/în port, fără pericol,
fără nimic... Iar fiinţa umană nu este altceva decât un vapor. Aşadar, jos, sunt
mateloţii, care încălzesc... E bine, e bine să facă să meargă vaporul. E normal. Fără
asta, eşti pierdut. Şi de ce inteligenţa cosmică n-a pus ochii mai jos, către genunchi,
între picioare sau pe burtă? De ce ? Ea i-a aşezat foarte sus. Oamenii nici măcar nu s-
au întrebat de ce. De ce? Pentru a se putea orienta, pentru a vedea primejdiile. Şi
chiar urechile. De ce au fost puse acolo (unde sunt)? Ca la animale, priviţi: urechile
lucrează mai mult decât ochii. Pentru că cu urechile pot auzi lucruri pe care nu le văd
cu ochii, pentru a fugi. Iar altele cu mirosul: ele au un miros atât de dezvoltat, încât
simt primejdia deja, de departe – prin mirosuri, prin parfumuri...

6
 Acum pentru a vă arăta că oamenii ignoră multe lucruri esenţiale, în loc să
dezvolte foarte mult – cum facem aici, pentru că aici nu facem decât asta – (deci, în
loc) să dezvolte acest factor - să reflecteze, să raţioneze, să studieze, să se
lămurească, să facă cercetări, să cântărească, să măsoare, să calculeze... să fie în
adevăr, mereu în adevăr, reuşim să dezvoltăm acest factor. Şi apoi evităm multe
lucruri, multe catastrofe. Dar cei care nu sunt dezvoltaţi... Să luăm, de exemplu,
copiii: de ce copiii sunt puşi pe lângă părinţi, bunici? Pentru ca aceştia să se ocupe de
ei, să-i îndrume, să-i sfătuiască, să-i ghideze, să nu-i lase să se ardă, să cadă, să se
rănească şi aşa mai departe.. fiindcă (la ei) acest factor, inteligenţa, nu este dezvoltat.
Ceea ce este dezvoltat la ei, este să se mişte, să atingă, să ... să guste, să ducă tot la
gură, tot. Chiar şi omizi. Am văzut copii care se târau, aşa, găseau (pe jos) omizi şi le
duceau la gură şi le mâncau. Erau murdari la gură de omizi. Am văzut asta. Cum vreţi
ca un copil să aibă simţ estetic când e atât de mic? Dar dacă atunci când devine adult,
continuă să se poarte ca un bebeluş, ca un copil, să nu se controleze niciodată, să nu
se conducă /orienteze niciodată, să nu reflecteze, înseamnă că a rămas în copilărie/la
vârsta copilăriei. Şi atunci, cum nu este nimeni în jurul lui pentru a-l păzi, pentru a-l
feri, pentru a-l îndurma, apar catastrofele. Deci adulţii care sunt încă copii/care au
rămas copii, care continuă să se conducă după senzaţii, după plăceri, după dulceaţă,
după afecţiuni, după lucruri biologice/fiziologice, preistorice, mai devreme sau mai
târziu regretă, sunt nefericiţi, sunt dezamăgiţi, au amărăciuni, mâhniri şi chiar mai
mult de-atât. Suntem obligaţi să dezvoltăm acest factor. Veţi spune: „Desigur, ştim
toate acestea, toată lumea îl ştie. Priviţi cum se petrec lucrurile: suntem chiar obligaţi
să mergem la şcoală, suntem pedepsiţi. Nu vă daţi copiii la şcoală!” De ce? Pentru că
s-a descoperit că trebuie să ştii multe lucruri, trebuie să termini şcoli, trebuie să ştii să
scrii şi să citeşti şi chair să vorbeşti limbi străine şi să ştii chimie, fizică şi aşa mai
departe şi să ai diplome.

Track 4
Dar iată că oamenii n-au înţeles bine, bine, bine problema, pentru că puteţi termina
toate aceste şcoli, puteţi să aveţi multe hârţoage - adică multe diplome - şi să nu puteţi
să vă conduceţi, să vă orientaţi, să vă controlaţi, pentru că aţi dezvoltat (doar) câţiva
7
centrimetri pătraţi în creier, doar pentru a ingurgita, pentru a înregistra cunoştinţe
care nu sunt în măsură să vă facă stăpâni pe situaţie; adică să cunoaşteţi multe lucruri
în afară de voi înşivă - cum sunt insectele, cum sunt microbii, elementele chimice,
stelele... asta da, (ştiţi). Dar cum să te orientezi, să te conduci, să gândeşti, să ai
criterii, să ai gusturi noi, asta nu suntem învăţaţi în şcoli. Şi în această privinţă
rămânem neştiutori/ignoranţi. Aici e cu totul altceva. Aici nu veţi învăţa nici chimie,
nici fizică – poate doar câteva crâmpeie – nici matematică... dar aici veţi învăţa
adevăratele metode (ca să ştii) să te controlezi, să te orientezi, în ce direcţie să te
îndrepţi, cum să discerni lucrurile, să alegi lucrurile cele mai bune şi aşa mai departe
şi/ca întotdeauna să izbândeşti/să ieşi victorios, să triumfi şi aşa mai departe. Iată ce
lipseşte acum în lume.
Această imagine cu vaporul este extrem de elocventă. De ce omul merge doar cu
mateloţii, cu încălzirea (cazanelor) ? Şi lumina (unde e)? Ca să vă arăt că omul a
rămas parţial (dezvoltat), (că) în dezvoltarea lui există lacune, v-am dat întotdeauna
această imagine, care n-a fost niciodată descifrată şi pe care toată lumea o cunoaşte:
cum aprindeau primitivii focul. E un lucru pe care îl ştie toată lumea: luau două
crengi, le frecau, le frecau până se încălzeau şi apoi, frecând în continuare, apărea
flacăra, lumina. Iată. Toată lumea ştie acest lucru. Dar nimeni nu-l descifrează. Ce
înseamnă asta/el? Ei bine, oamenii, îndrăgostiţii mai întâi se freacă, pentru a produce
căldura; şi se freacă, se freacă, şi produc căldură, dar nu şi lumină. Ei nu ştiu cum să
ajungă până la lumină – adică o limpezire, o strălucire, o iluminare... ooo,
celestă/divină. Nu, ei rămân în căldură pentru a transpira, pentru a sforăi, pentru a
obosi, pentru a arde tot. Lumina... Oamenii, priviţi: căldură (da), dar lumină, nu!
Adică sunt mereu încălziţi, dar lumina... Ei nici măcar nu ştiu încotro se îndreaptă.
Dar merg! Aşadar, întotdeauna lipseşte ceva/lipseşte totuşi ceva. Este adevărat (ce vă
spun)?
Să vedem acum ce este căldura, ce înseamnă să încălzeşti. Cum se face că căldura
este caldă, iar lumina este rece? Aaa, încălziţi şarpele şi o să vă muşte imediat, pentru
că în acel moment este extrem de iute/rapid. Răciţi-l şi puteţi să faceţi cu el ce vreţi.
Este inofensiv. De ce oamenii sunt mereu în căldură? Trebuie să meargem puţin la
rece. Aici este rece. Şi este adevărat că picioarele trebuie să fie calde, iar capul rece.
8
Atunci suntem sănătoşi. Când este invers – când capul arde, iar picioarele sunt reci –
suntem bolnavi. Aşteptăm ca omul să moară. Eu sunt pentru căldură. Cald (aici), rece
(aici) – Maestrul face gesturi audibile, indicând unde trebuie să fie cald şi unde rece
(n.t.) – şi nu invers. Reci. suntem reci, dar aici. Iar aici suntem fierbinţi.
Pentru că atunci când capul ne arde, nu mai înţelegem nimic. Capul (trebuie să fie)
rece, (iar) inima mereu caldă.
Sunt multe lucruri interesante: cum, de exemplu, la Rila, în munţi, reuşeam să
prindem şerpi, cu o repeziciune/iuţeală... Şi chiar le scoteam dinţii. Eu am făcut asta!
Le scoteam dinţii, apoi îi lăsam, vii. Da, am făcut asta. Chiar, adesea, fraţii, când se
trezeau, găseau sub cuverturi un şarpe sau doi. Se culcau/Dormeau împreună!
Vipere. Şi cum se face că atunci când caută căldura, ei nu muşcă? Sunt lucruri foarte
interesante, dar... Vedeţi? M-am abţinut. Cum sunt multe guri foarte rele care spun:
„Lăsaţi-mă în pace!”, eu m-am abţinut/oprit, pentru că sunt foarte educat/bine
crescut. Vedeţi, n-am spus... „Dar aţi spus, tocmai aţi spus!...” („Lăsaţi-mă în
pace!” Maestrul spune, textual, „Foutez-moi la paix” – în franceză expresia este
puţin cam ne elegantă. Intr-un limbaj civilizat nu ar putea fi folosită. De obicei se
utilizează un „eufemism”: „Fichez-moi la paix”, care este, chiar şi el, prea dur. –
n.t.) Dar, dar am spus cum spun ceilalţi, gurile rele. Eu, nu.
Aşadar, poftă bună, poftă bună!

9
 OMRAAM MIKHAEL AIVANHOV

CONFERENCE:
La Science de l’Unité
(Ştiinţa Unităţii)
K 2001 F
Data: 3 august 1983
Durata: 45’
Faţa A (22’10’’)

Când nu ai obişnuinţa să observi şi să aprofundezi cele mai mici detalii ale vieţii,
nu vezi ce poate să reveleze comportamentul unei persoane şi spui că a făcut cutare sau
cutare gest din întâmplare sau că un spirit s-a manifestat prin ea. Nu, în acest caz,
spiritele sunt legile naturii. Acea persoană a început, cu mult timp în urmă, să încalce
legile şi iată acum rezultatele. Un gest nu este niciodată izolat, un gest este punctul de
sosire al unei întregi istorii, care arată în ce fel s-a dezvoltat omul, cum a trăit, simţit,
acţionat. Pentru cel care ştie să-l pună la locul lui, să îl lege de un ansamblu, un gest este
reflectarea unei întregi lumi, consecinţa unei întregi înlănţuiri de gânduri, de sentimente
şi de fapte prealabile. Atâta timp cât nu sunt obişnuiţi să vadă lucrurile în acest fel,
oamenii izolează tot, separă tot şi nu pot înţelege sensul profund, ascuns al tuturor
acestor manifestări: formă, mişcare, culoare, sunet, cuvânt, privire. Ei trebuie să înveţe
această ştiinţă a unităţii, care revelează legătura dintre lucruri.

Iată, dragi fraţi şi surori, o pagină extrem de importantă. Dacă aruncăm acum o
privire asupra întregii lumi, (ne uităm) cum sunt oamenii, vom constata, din păcate, că
ei nu sunt obişnuiţi să lege lucrurile, să le unească şi să caute, foarte de sus, de unde vin
aceste manifestări; ei sunt obişnuiţi să împartă, să separe şi de aceea nu pot vedea sensul
celor mai mărunte manifestări din viaţă.
Să luăm, de pildă, gesturile. Gesturile, mişcările, cuvintele, privirile sunt, în
general, lucruri dintre cele mai neînsemnate şi oamenii nu se opresc asupra lor pentru a
1
vedea că ele sunt legate cu un întreg ansamblu de lucruri din interior - din inimă, din
suflet, din spirit – şi asta de mult timp. În acest fel Iniţiaţii au observat că tot ceea ce
facem, cele mai mărunte mişcări, cele mai mărunte gesturi sunt legate de o întreagă
viaţă, de o întreagă înlănţuire de gânduri, de sentimente, de fapte – aşa cum se spune în
această păginuţă. Şi de ce oamenii sunt obişnuiţi să nu vadă, să nu înţeleagă, să nu
descifreze ? Pentru că oamenii nu sunt îndemnaţi, educaţi, sfătuiţi de Iniţiaţi să meargă
foarte, foarte sus, până la un punct, un vârf, unde totul este legat. Şi aceasta este
unitatea: numărul 1. Iar numărul 1, această unitate, care este foarte greu de înţeles de
oamenii obişnuiţi, explică tot. Veţi vedea, acum, veţi fi, din nou, uimiţi (să constataţi)
cum unitatea poate să reveleze tot. Iar divizarea, separativitatea, tot ce este de despărţit,
tot ce este distanţat, tot ce este separat nu ne poate explica taina lucrurilor. Şi dat fiind
că în planul fizic, în aparenţă totul este aşa, dizlocat, nici un lucru nu are legătură cu un
altul, oamenii sunt obişnuiţi să raţioneze, să judece, să rezolve problemele în acest fel şi
iată de ce apar erorile, greşelile, rătăcirile: pentru că totul este separat, dizlocat, divizat,
nu există nici un raport între o mişcare şi alt lucru – o altă virtute, o altă calitate sau un
alt viciu – şi întreaga lume trăieşte în această stare, vedeţi ? Şi, de aceea, se vor înşela
veşnic. Până când ? Până când vor merge foarte sus, în gândurile lor, în meditaţiile lor,
către unitate. Cuvântul «unitate» este absolut de neînţeles, neglijat, respins, nu este un
cuvânt asupra căruia se concentrează oamenii. Dar iată că tocmai acest cuvânt,
«unitate», va rezolva toate problemele în viitor. Aşa cum v-am explicat în trecut,
cuvântul «unitate» ascunde cele mai mari mistere. Şi când înţelegem asta ? Aaa, când
începem să ne dezvoltăm, să medităm, să contemplăm, să ne rugăm şi să ne ridicăm
foarte sus; (atunci) începem să observăm şi să simţim că noi suntem cu toţii legaţi şi că,
în Înalt, reprezentăm o unitate, că suntem o fiinţă cosmică şi că dacă facem rău cuiva,
crezând că el este complet în afara noastră şi că noi nu vom suferi purtându-ne rău cu el
sau chiar omorându-l... De aceea există crimele, din cauza acestei conştiinţe eronate că
am fi separaţi, despărţiţi; şi în acel moment avem dreptul să ne manifestăm cum vrem.
Şi aceasta este, de fapt, personalitatea. Personalitatea este predestinată să ne înşele, să
ne inducă în eroare, să ne facă foarte nefericiţi, în timp ce individualitatea este ceva care
ne duce spre unitate. Şi dacă mergem foarte, foarte sus – să luăm, de pildă, piramidele...
2
Aşa cum v-am explicat în trecut, Iniţiaţii care au construit piramidele posedau o ştiinţă
extraordinară – inclusiv în domeniul geometriei, al matematicii – de ce au făcut pereţii,
cei patru pereţi triunghiulari, iar spre vârf, urcând să se termine într-un punct ? Iar în
jos, (piramida) se lărgea, era mult mai mult spaţiu, dar cu cât mergeai către vârf, cu atât
ajungeai să te uneşti, să te fuzionezi într-un punct. Tocmai aceasta era ideea lor. Eu v-
am explicat acest lucru - şi în nici o carte nu s-a oprit nimeni să arate de ce piramidele
erau construite în felul acesta.
S-au oprit să afle câte pietre erau, cât cântăreau, ce înălţime aveau, în ce direcţie se
vedea steaua polară, tot ce era înăuntru... dar savanţii nu s-au oprit asupra aspectului
esenţial: de ce Iniţiaţii (au creat piramidele în această formă) ? Pentru a-i educa pe
oameni, pentru a le arăta că trebuie să urcăm mereu şi că urcând ajungem la un punct:
este un punct – ca la bastonul meu: este un punct şi un cerc: punctul este Dumnezeu,
care conţine tot, care uneşte tot, care posedă tot şi care este în perfecţiune. Şi de ce sunt
oamenii atât de diferiţi, de nefericiţi, de oprimaţi, de bolnavi ? Pentru că au ieşit din
acest punct, au ieşit din această unitate şi au luat-o pe drumul către periferie şi s-au
îndepărtat din ce în ce mai mult de acest punct şi au coborât până la planul fizic, unde
sunt frigul, bolile, moartea şi suferinţele. Iar acum, pentru a reveni şi a fi din nou în acea
fericire, în acea bucurie, în acea dilatare, în infinit, trebuie să o ia pe alt drum. Şi acesta
este motivul pentru care Iniţiaţii ne-au dat meditaţiile, contemplaţiile, rugăciunile,
pentru a putea să urcăm şi să ajungem la acel punct, adică spre Înălţimi, să ne fuzionăm
cu Dumnezeu. De ce ? Pentru a ne elibera, pentru a vedea limpede şi pentru a simţi,
pentru a înţelege, pentru a avea puterile lui Dumnezeu. În timp ce lumea neştiutoare
încearcă mereu să se îndepărteze, să se îndepărteze, să se îndepărteze din ce în ce mai
mult de acest punct care este în interior, chiar şi în interiorul lor, care este acest punct al
unităţii. Şi de aceea preiau manifestările personalităţii: să fie mereu haotici, să fie mereu
contradictorii, mereu anarhici, să facă mereu după capul lor, mereu să distrugă, să
demoleze, să ia, să-i subjuge pe ceilalţi şi până la urmă, în felul acesta, să declanşeze,
tocmai, forţele ostile din întreaga lume şi să fie striviţi, să fie zdrobiţi. Şi toţi acei
oameni care au luat-o pe acest drum, mulţi ani mai târziu erau zdrobiţi, respinşi, striviţi,
nimiciţi. Acestea sunt legi, pe care eu le-am verificat şi le-am studiat. Iată de ce este un
3
drum care ne poate salva. Să mergem către acel punct şi asta e unitatea. Şi v-am mai
explicat că atunci când o iei pe acest drum, ajungi să simţi cu adevărat că suntem unul,
că toţi suntem unul în Înalt, adică fraţi şi surori şi că Tatăl nostru Ceresc este unul şi
începi să simţi când ceilalţi suferă, când ceilalţi sunt nefericiţi; şi în acest fel am dat
viaţă acestei teorii, acestei filozofii iniţiatice (care spune) că suntem unul, că suntem toţi
legaţi. Dar când te îndepărtezi din ce în ce mai mult (îndreptându-te) spre periferie,
începi să nu mai simţi, eşti insensibil, eşti crud, eşti rău; nu mai simţi suferinţa
celorlalţi. Ba chiar te bucuri ! Jubilezi când vezi că ceilalţi sunt nefericiţi, că merg spre
distrugere şi îi striveşti. Şi de ce este aşa ? Pentru că, aşa cum vă explic, în loc să
meargă spre unitate, oamenii se îndepărtează. Şi acum, predestinarea noastră, fiind în
Fraternitatea Albă Universală, este de a o lua pe acest drum către Înalt, către unitate, să
putem să simţim şi să înţelegem şi să învăţăm şi să acţionăm altfel. Atunci vom fi ca
Dumnezeu, vom avea toată Lumina, toată Înţelepciunea, toată Iubirea, toată Fericirea şi
toată Puterea. Acesta este drumul. Şi când am citit această pagină, aţi înţeles multe
lucruri din început, dar nu v-aţi oprit asupra ultimei fraze, care vorbeşte despre această
unitate. Iată – şi e tocmai fraza cea mai importantă: «Oamenii trebuie să înveţe această
ştiinţă a unităţii, care revelează legătura dintre lucruri.»
Şi acum, am să vă arăt cum această unică practică, acest exerciţiu de a urca pentru
a te uni, pentru a fi în această unitate... Oamenii obişnuiţi nu pot înţelege că acest lucru
dezvoltă inteligenţa. Şi iată că în această pagină tocmai acest lucru este explicat. Numai
atunci când căutăm legătura dintre lucruri – pentru că fiecare mişcare, fiecare gest,
fiecare cuvânt, fiecare privire nu este din întâmplare, ci este determinat, suscitat,
«fabricat» de ceva din interior - un impuls, o tendinţă, o dorinţă, o năzuinţă - deci nu
este din întâmplare, este prin urmare doar un rezultat; iar cauza... trebuie să căutăm care
este cauza care a «fabricat» acest gest, cel mai mărunt. Şi vom descoperi că existau stări
de spirit, stări de conştiinţă, năzuinţe, dorinţe, de tot felul – bune şi rele, armonioase şi
dizarmonioase – şi în felul acesta vom descoperi o legătură între un lucru şi altul. Asta
duce către unitate. Şi începem să înţelegem. Din ce motiv facem astfel de mişcări cu
gura, ticuri, grimase, tot felul de lucruri, expresii, gesturi ? Din ce motiv ? Şi în felul
acesta pătrundem în psihologie, în caracterologie şi descoperim lucruri extraordinare; şi
4
în acel moment devenim aproape clarvăzători - sau mai degrabă, mai degrabă
inteligenţi, adică o fiinţă care poate pătrunde în profunzimea lucrurilor (şi ştie) de ce
cineva a «clocit» asta, de ce a pregătit asta, de ce a «fabricat» asta. Şi atunci se dezvoltă
inteligenţa. Şi apoi, desigur, inima, de asemenea, şi apoi alte chakre şi devii clarvăzător.
Aşadar, tendinţa către unitate ne duce la perfecţiune. Iar ieşind din această unitate, către
diversitate, către diviziune, către separativitate, devenim abrutizaţi, stupizi, nişte
nulităţi, idioţi, imbecili şi slabi, mărunţi, înguşti şi dezordonaţi. Iată un lucru care n-a
fost niciodată explicat, dragi fraţi şi surori. Psihologia încă n-a ajuns până acolo. Nici
ea nu leagă lucrurile, ea le studiază separat, prin analiză. Şi iată, eu sunt aici pentru a uni
lucrurile, pentru a le fuziona şi în felul acesta descopăr multe lucruri: mergând către
unitate. În fiecare zi descopăr lucruri extraordinare, fără să citesc cărţi. Dar oamenii n-
au înţeles, n-au înţeles nimic din Învăţământ. Ei sunt mereu în diviziune, în separaţie, în
dizlocare, crezând că vor deveni inteligenţi şi puternici. Şi se va produce exact
contrariul. Asta v-o pot spune ! Dând personalităţii primul loc, oamenii se abrutiează
din ce în ce mai mult. Desigur, şi cu personalitatea poţi găsi oameni, poţi îmbuna
oameni, poţi atrage oameni – vedem asta în lume. Pentru că şi personalitatea este o
forţă, este o manifestare, este o putere, ea poate să atragă, poate să îmblânzească, poţi
acapara, poţi profita. Da, dar de cine ? De idioţi, de imbecili, de cei orbi, de cei
ignoranţi, nu de Iniţiaţi, nu de cei care văd, care leagă lucrurile; pentru că cei care ştiu
să lege lucrurile către unitate, vă vor înţelege manevrele, şiretlicurile, trucurile, dorinţele
de a profita, de a utiliza, de a vă împăuna şi de a stăpâni şi de a fura şi aşa mai departe.
Doar idioţii vor cădea în aceste capcane, nu Iniţiaţii, nu adevăraţii discipoli. Eu asta vă
explic. Dar cum sunt atâţia oameni nătângi, atâţia oameni proşti, desigur că (cei care
procedează aşa) au totuşi succes şi adună toţi idioţii, ca să poată să profite de ei. Ei da,
dar într-o bună zi, aceşti idioţi se trezesc şi încep să lege lucrurile şi văd că între cuvinte
şi gesturi există o contradicţie. Şi atunci «le vine fetelor duhul», cum se zice (aluzie la o
povestire – licenţioasă – a lui La Fontaine: “Comment l’esprit vient aux filles” – Cum
le vine fetelor duhul n.t.) (râsete) şi ei încep să reflecteze, încep să vadă că sunt proşti,
stupizi, idioţi şi se căiesc, se îndreaptă şi încearcă să se corecteze. Şi atunci ce cărămizi

5
îi cad în cap celui care a lucrat fără ca vorbele lui să corespundă cu gesturile, cu
comportamentul, cu atitudinea !
Aşadar, dragi fraţi şi surori, este un lucru foarte important ! Nu-i aşa uşor să-i
înşeli pe oameni ! Iar eu cred că acela care vă poate înşela 60 sau 80 de ani, oh, là, à !
acela trebuie urmat. De ce ? (râsete) Păi, ca să ajungă să susţină atât de mult timp
minciunile, înseamnă că e un as. (râsete) Ai ce învăţa de la el ! Şi, de altfel, nici un
mincinos nu poate continua atât de mult timp: ori eşti prins, ori ai obosit. Este foarte
greu să minţi mult timp. După un timp eşti descoperit, eşti prins... Dar pe cel care ar
reuşi, eu l-aş urma ! (Dacă găsesc pe cineva !) (râsete) înseamnă că e un mincinos… Un
mincinos care să continue să mintă ani în şir fără ca nimeni să observe este un erudit, e
o mare figură, e cineva ! (râsete)
Sunt multe lucruri în această pagină, dragi fraţi şi surori, dar nu vreau să vă
obosesc. Deşi, câte n-aş putea spune despre gesturi ! Gesturile pe care oamenii le fac
inconştient – mai ales inconştient. Pentru că, asupra gesturilor pe care oamenii le fac în
mod conştient, eu nu mă opresc prea mult, fiindcă aceste gesturi sunt studiate; şi cum
toţi oamenii care au terminat şcoli, universităţi – nu copiii, pentru că copiii sunt atât de
sinceri, ei nu sunt obişnuiţi să-şi ascundă gândurile şi sentimentele, ei sunt foarte
sinceri, se manifestă exact în funcţie de starea în care se află. Dar când avansează puţin
în vârstă, ei sunt sfătuiţi, apoi observă că dacă te arăţi exact aşa cum eşti, nu prea ai
avantaje – să fii primit, să fii ajutat, să primeşti daruri etc.

FAŢA B – 22’10
Şi atunci încep să devină puţin artişti, să joace roluri, să devină actori; ei se
perfecţionează, ştiu cum să vorbească, ce mimică, ce cuvinte şi ce gesturi (să
folosească) – şi atunci nu trebuie să te opreşti asupra unor astfel de lucruri. Sunt lucruri
fabricate, bine studiate şi în felul acesta toţi artiştii, câte ore au petrecut în faţa oglinzii,
pentru a descoperi ce grimasă, ce gest, ce mimică (să adopte) pentru a-i îmbuna pe
ceilalţi, pentru a-i câştiga ! Dar există gesturi asupra cărora, aaa, ei nu au lucrat. Nu s-au
antrenat pentru a le domina, pentru a le schimba, pentru a le transforma, pentru a le

6
modifica. Iar eu asupra acestora mă opresc: asupra gesturilor celor mai mărunte la care
oamenii nu s-au gândit şi care îi trădează, îi dau de gol, îi dovedesc.
Este extraordinar, dacă ar fi să continui, dar poate, dacă vor fi condiţii bune, ne
vom putea opri din nou, în viitor, asupra gesturilor şi să aflăm multe lucruri. Şi mai ales,
mai ales, să nu credem niciodată că sunt lucruri care se petrec din întâmplare şi care nu
au nici o legătură cu forţele, cu puterile, cu curenţii interiori şi chiar cu trecutul
îndepărtat. Este de neînchipuit ce revelează ele ! Străduindu-te mereu să găseşti legătura
care există între manifestări şi forţele care vin (?) sau calităţile şi defectele care sunt
cauza lor, te apropii de unitate. Tocmai asta este unitatea. Unitate înseamnă tot ce este
legat împreună, asta e unitatea. Iar ce e dispersat nu este unitatea: dispersat, îndepărtat,
separat, împărţit. Unitatea prezintă un tot ca ansamblu, bine organizat, care funcţionează
împreună – ca în organismul uman. Priviţi, în organismul uman, asta este unitatea: toate
organele sunt legate împreună, ele lucrează toate în această unitate, pentru a menţine
sănătatea şi viaţa. Şi ce este viaţa ? Este o unitate. Ce este sănătatea ? Este o unitate. Şi
ce este boala ? Este contrariul unităţii. Ce este moartea ? Divizarea, dispersarea. Iată,
deci, cum înţeleg eu lucrurile. Aşadar, dacă ne apropiem din ce în ce mai mult de
unitate, ajungem să găsim pacea, armonia, pentru că atunci când toate celulele, toate
organele lucrează împreună, în scopul unic de a menţine sănătatea, de a menţine viaţa,
este o unitate. Iar unitatea este o armonie, este o pace. Şi descoperim pacea. Vedeţi,
aşadar, că unitatea duce la pace. Iată cum analizez eu lucrurile. Şi nimeni nu se gândeşte
la asta. Oamenii trăiesc în vacarm, în certuri, în disonanţe, în mânie şi consideră că este
minunat, că este încântător. Şi ce se produce în acel moment ? Ieşim din unitate, ne
împrăştiem, ne dispersăm, ne dizlocăm, ne împărţim şi atunci apar bolile,
inconveninentele, suferinţele, tulburările... Vedeţi ce este unitatea ? Pace, sănătate,
fericire, bucurie şi aşa mai departe. Această chestiune încă nu a fost niciodată explicată
în acest fel. Analizaţi şi veţi vedea: este absolut. Eu nu inventez nimic. Şi de unde am
învăţat toate acestea ? Tocmai în Cartea vie a naturii vii. În cartea mea – pentru că eu
sunt o carte – personal, studiindu-se, descoperi unitatea. Trebuie să ajungeţi să instauraţi
această unitate, altfel, dacă aţi şti ce vă aşteaptă !!! Grăbiţi-vă ! Dacă vă dezagregaţi,
atunci inima (va fi) într-o parte şi plămânii în altă parte şi pântecul în al treilea loc şi
7
sexul în al patrulea şi capul... Păi atunci... Vedeţi cum se ajunge mai întâi la azil, iar
apoi la cimitir ?...
Oamenii vor înţelege asta, dar mă întreb când. Când ? Şi ştiţi de ce nu înţeleg
oamenii acest mare adevăr: pentru că au altceva în cap; meditează la alte lucruri, vor să
câştige alte lucruri, să domine, să obţină una şi alta; şi atunci conştiinţa este prinsă în
aceste ocupaţii şi ignoră felul în care pot să devină minunaţi, încântători, perfecţi, în
unitate. De aceea vă spun: observaţi-vă, suprimaţi multe alte lucruri care sunt inutile,
care vă dezagregă. Să luăm, de pildă o fată drăguţă: are o privire extraordinară, atât de
pură, de luminoasă, plină de inocenţă, de candoare. Şi apoi, să presupunem că urmează
exemplul celorlalte fete din lume, cu pilula (anticoncepţionalele), pentru că trebuie să
cunoşti una şi alta, trebuie să guşti asta, să atingi ailaltă. Şi apoi, desigur, consideră că
nu s-a produs nici o schimbare: are aceleaşi picioare, aceleaşi braţe, acelaşi nas,
lucrează, vorbeşte, nimic nu e schimbat. Dar privirea ei nu mai este aceeaşi ! Oh, là, là !
Ea va fi ultima care va constata că privirea ei nu mai este la fel de fermecătoare, la fel
de divină, la fel de atrăgătoare, la fel de pură. Şi cum de s-au produs schimbări ? Sunt
schimbări, pentru că a ieşit din acea unitate, din acea armonie, din acea puritate. Ea a
vrut să-şi satisfacă personalitatea. Iar acum, când mă gândesc ce sunt femeile... O,
femeile sunt făpturi care iubesc frumuseţea mai presus de orice. Ar da orice pentru a fi
frumoase, ar sacrifica tot; chiar s-ar lăsa căsăpite, măcelărite, pentru a fi frumoase.
Frumuseţe, frumuseţe, unica mea grijă ! – iată ce (gândesc) femeile. Şi atunci de ce nu
sunt logice ? Ele ar accepta orice sacrificiu pentru a fi frumoase, şi iată că nu e aşa;
pentru te miri ce devin urâte. Dacă ar iubi frumuseţea, ar trebui să facă eforturi pentru a
se domina, să suprime unele lucruri, să renunţe la unele lucruri... Ei bine, nu ! Deci, ele
nu iubesc frumuseţea ! Şi cu toate acestea, ar muri pentru frumuseţe. Şi atunci, cum să
explici asta ? Asta se explică prin faptul că ele n-au înţeles cum să obţină frumuseţea.
(Vor s-o obţină) cu chirurgia şi nu prin propria voinţă: să-şi păstreze puritatea cât mai
mult timp cu putinţă. Aşadar, vedeţi, dragi fraţi şi surori, că oamenii nu gândesc aşa ?
Pentru te miri ce se culcă cu oricine, pentru un prânz. Iar asta lasă urme, dupa aceea –
peste tot, dar mai ales în privire, peste tot !

8
 Despre unitate, oh, là, là ! e de vorbit ani în şir. Ani, pentru că totul stă în ea, totul
stă în ea. Asta explică tot, asta explică tot. Şi poţi ajunge să obţii tot, cu unitatea,
mergând spre unitate. Iar unitatea nu se găseşte jos; (jos) este diversitatea. Amintiţi-vă
că v-am revelat într-o zi: ce este în planul fizic ? Diversitatea, multiplicitatea.
Pretutindeni, pretutindeni, florile, insectele, fluturii, peştii, copacii, oh, là, là ! şi
pietrele, până la infinit ! O asemenea diversitate, încât nici ştiinţa nu poate să le
clasifice, atât este de răspândită diversitatea, multiplicitatea, diferenţa. Ei da, dar
oamenii obişnuiţi nu au înţeles că toate aceste animale, aceste insecte sunt dominate,
sunt conduse de legi; multe, multe, multe fenomene, multe fenomene sunt supuse unei
legi. Şi astfel există mai multe legi – nu până la infinit. Legile sunt limitate. Fenomenele
merg până la infinit, dar legile care guvernează fenomenele sunt limitate, mai reduse. Şi
apoi, pentru toate aceste legi există un principiu care le guvernează, care le comandă,
care le domină: un principiu. Există foarte puţine principii. Iar în final există un
principiu care conduce tot. Asta este unitatea: Dumnezeu, principiul tututor principiilor.
Vedeţi ? Şi oamenii nu vor găsi niciodată unitatea şi sănătatea şi fericirea, pentru că
sunt prea împrăştiaţi. Şi chiar întreaga lume, chiar şi savanţii, toţi (rămân) la fenomene,
în diversitate... Şi atunci, ei îşi mobilează creierul cu multe cunoştinţe, dar în interior nu
este unitate. Ei nu pot spune că au găsit unitatea, adică armonia, sănătatea, inteligenţa,
lumina şi pacea. Prin urmare sunt nişte ignoranţi. După mine sunt nişte ignoranţi.
Fenomenele trebuie, desigur, studiate, acesta este un lucru bun, dar să nu rămâi veşnic
la ele; să meargă spre legile care le guvernează şi vor descoperi lucruri extraordinare,
legi. Iar apoi, şi mai sus: la principii. Şi în felul acesta vor deveni perfecţi. Şi aşa sunt
marii Maeştri. Ei aşa merg. În timp ce ceilalţi coboară din ce în ce mai mult, până în
Infern, ca să vadă cum se petrec lucrurile în Infern. Şi sunt înghiţiţi.
Vai, vai, vai, câtă prostie, câtă neştiinţă ! Toată lumea va înţelege, într-o zi, aceste
adevăruri, dar când ? Când vor fi complet la pământ, dizlocaţi, epuizaţi, terminaţi ! Aşa
să ştiţi. Şi dacă nu vreţi nici să înţelegeţi, nici să credeţi, nici să urmaţi (această
învăţătură), veţi vedea pe voi înşivă cum acţionează legile. Aaa, pentru că nu acţionează
imediat, oamenii cred că nu vor fi niciodată nici scuturaţi, nici pedepsiţi, nici nimic. Ei,
da, dar v-am explicat de ce, din ce motiv există această lentoare. Uneori eşti pedepsit
9
după ani şi ani, după ani şi ani. V-am explicat. Voi spuneţi: «Ah, dacă am primi o palmă
chiar în ziua în care facem o prostie, ar fi mai bine. Ne-am îndrepta !» Ei da, dar să
presupunem că am făcut ceva foarte grav, am fi morţi ! N-am avea timp să îndreptăm
ce-am făcut, să ne corectăm. De aceea, Dumnezeu, în Iubirea Lui, care este atât de
mare, de imensă, s-a gândit să dea oamenilor timp, posibilităţi să se căiască, să se
redreseze, să-şi îndrepte greşelile, să se corecteze şi apoi, desigur, să plătească, dacă vor
continua mult timp. Iată Iubirea lui Dumnezeu, Mila Lui şi Îndurarea Lui.
Ei da, da, îi vom vedea pe cei care fac după capul lor. Asta le face plăcere, pentru
că personalitatea se bucură mult, este mulţumită, oh, là, là ! când scuipă, când
murdăreşte... Ce fericire, ce bucurie, ce mândrie. Şi aşa stau lucrurile. Şi idioţii îi
urmează pe lideri. Cei care sunt aşa, toţi imbecilii îi iubesc pe lideri şi îi urmează, în loc
să-i urmeze pe înţelepţi. Nu, nu, nu, pe lideri, pentru că… Priviţi-i pe idioţi, priviţi cât
sunt de stupizi ! Şi vedem asta. Tineretul iubeşte liderii, fără să ştie unde-i vor duce
aceşti lideri. Ţţţţ… Există un instinct, în interior, de a-i urma pe lideri.
Vedeţi că eu am observat multe lucruri în viaţă ? De când vă vorbesc, de 46 de
ani, câte lucruri nu v-am prezentat ! Mii de aspecte, mii de fenomene, mii, sute de mii !
Numai că unii nu sunt la curent. Au venit pentru prima dată şi nu-şi dau seama că sunt
lucruri în cărţile mele, foarte clare, foarte clare, foarte clare, explicate…
Aşadar, gândiţi-vă de-acum, în fiecare zi la unitate. Şi ştiţi unde veţi găsi unitatea,
concret ? Soarele. Iată punctul din cerc. El este în mijlocul sistemului solar. Iată de ce
am pus soarele ca centru în bastonul meu. Şi pretutindeni, pretutindeni, pretutindeni,
Inteligenţa cosmică a pus acest semn, chiar şi pe corpul fizic al bărbatului şi al femeii.
Dar cum ei nu sunt în unitate, n-au înţeles nimic. Veţi găsi în conferinţele mele: de ce în
ochi există un centru, aici, în pupilă ? Dar lucrul acesta nu a fost niciodată explicat. Şi
de ce femeile au un cerc cu un punct. Femeile n-au înţeles niciodată de ce. Şi bărbaţii,
de asemenea. În anumite locuri, şi ei au un cerc cu un punct. (Dar) Ei se opresc aici; nu
decifrează. E aşa şi gata. Merg la treburile lor. Dacă v-aş explica tot, aţi fi stupefiaţi,
uluiţi. Dar nu pot, unele lucuri sunt foarte delicate, foarte delicate. Şi chiar când trebuie
să creeze un copil, există un cerc cu un punct; trebuie să formezi un punct într-un cerc.

10
Şi chiar când copilul trebuie să se nască, el este un punct şi există un cerc care se
lărgeşte, ca să treacă. Nu v-aţi gândit niciodată la asta.
Aşa că meditaţi asupra unităţii. Desigur, unitatea nu vă spune nimic, e un lucru
care nu place nimănui, dar în acest cuvânt există tot, tot, tot. Vă veţi descoperi fericirea,
bucuria, sănătatea, iubirea. Toată lumea vă va iubi; datorită unităţii, toată lumea vă va
iubi. Şi veţi vibra în unitate, chiar şi cu Dumnezeu. Da. Şi vă spuneam: când mergeţi
dimineaţa în întâmpinarea soarelui, asta este unitatea, punctul. Aaa, să vibrezi în unison.
A vibra în unison înseamnă să fii în unitate cu soarele. Şi de ce ? Pentru a primi toată
bogăţia. Şi altfel ? Nu vom primi nimic, pentru că nu am vibrat în armonie cu soarele. Şi
cum se poate vibra în armonie ? Nu se ştie. Priviţi: nu este nevoie să ştiţi, ci să faceţi
acest lucru. Şi cum să-l faci ? Priviţi: doi îndrăgostiţi ştiu oare că tocmai fuzionează, că
vibrează în unison, că se iubesc, că fac schimburi ? Nu ştiu, dar o fac. Se pun în acord
(unul cu altul) cu privirile, cu zâmbetele, cu braţele, formează unitatea; se unesc. Dar
cereţi-le să vă explice: «Ce faceţi ? Ce este cu această unitate ?» Ei nu ştiu nimic, dar o
fac. Aaa, iată cum putem reuşi să ne unim cu soarele: iubindu-l. Şi când începi să-l
iubeşti, te acordezi cu el. Iată secretul ! Pentru că dacă ar trebui să ştim cum să vibrăm,
pe ce lungime de undă, nu vom mai da lucrurilor de capăt, nu este posibil; pur şi simplu
ca cei doi îndrăgostiţi: se privesc cu iubire... Privim soarele cu iubire şi gata, intrăm în
armonie, în unison cu vibraţiile soarelui, primim comori şi bogăţii. Vedeţi ? Vedeţi ce
simplu e, ce limpede ?! Voi nu aţi descoperi lucrul acesta, toată viaţa nu aţi reuşi să
descoperiţi asta. Veţi privi soarele, dar nu veţi şti cum să vă uniţi cu el, adică să vibraţi
la unison cu el. Pur şi simplu, cu iubire ! Staţi acolo, reflectaţi, meditaţi, dar nu aveţi
iubire pentru soare. Şi atunci nu sunteţi la unison, nu sunteţi în unitate. Ce este
unisonul ? Este unitatea.
Ooo, este extraordinar !

Bojiiata liubov razrechava vsičkite problemi !

Dragostea de Dumnezeu rezolvă toate problemele !

11