ACADEMIA DE POLIŢIE "Alexandru Ioan Cuza"

FACULTATEA DE POLIŢIE
MASTERAT: MANAGEMENTUL INVESTIGĂRII FRAUDELOR

METODICA CERCETARII CRIMINALITATII

FINANCIAR –FISCALE

NICULAE DENISA MARIA

mm.denisa@yahoo.com

Rezumat
Evaziunea fiscala reprezinta un fenomen care se manifesta si ia
amploare atat pe plan national cat si international.Cunoasterea
factorilor care genereaza evaziunea fiscala, a efectelor pe care aceasta
le are si mai ales le poate avea in diferit e situatii asupra formarii
resurselor bugetului de stat, reprezinta prioritati in activitatea
factorilor de decizie si a celor de executie din sistemul fiscal.Analiza
acestui fenomen este necesara mai ales pentru a descoperi mijloacele si
caile cele mai eficiente in limitarea efectelor pe care le are asupra
economiei.

Cuvinte-cheie: evaziune fiscala, contribuabil, incalcarea legii

Introducere

In literatura de specialitate au fost date multe interpretari ale

conceptului de evaziune fiscala.Unul dintre acestea defineste
fenomenul de evaziune fiscal ca fiind sustragerea totala sau partiala de
catre unii contribuabili – persoane fizice sau juridice –prin diverse
forme,de la plata obligatiilor fata de buget.

Juristii romani de la inceputul secolului au fost preocupati de

definirea evaziunii fiscale.Lucrarile de specialitate scrise in acea
perioada sunt dovada acestor preocupati.Oreste Athanasiu considera
evaziunea fiscala ca fiind reprezentata de ,,totalitatea procedeelor
licite sau ilicite cu ajutorul carora cei interesati sustrag in total sau
in parte averea lor,obligatiunilor stabilite prin legile fiscale ’’.

Spre deosebire de aceasta definitie,care acopera atat mijloacele

licite cat si pe cele ilicite folosite de contribuabili in eludarea legilor
fiscale,in doctrina este data si o definitie conform careia prin evaziune
fiscala se intelege,,ansamblul sustragerilor intentionate de la plata
obligatiilor fiscale,comise nu prin incalcarea directa a legii,ci prin
ocolirea ei cu ajutorul unor acte simulate si numai aparent
reale’’.Aceasta definitie data evaziunii fiscale nu acopera in intregime
faptele in care ea se concretizeaza intrucat ea se refera cu precadere la
evaziunea fiscala legala.

CLASIFICAREA EVAZIUNII FISCALE

In acceptiunea specialistilor evaziunea fiscala poate fi de doua

feluri :
-evaziunea fiscala legala sau tolerata
-evaziunea fiscala licita cu caracter frauduros

Evaziunea fiscala legala (licita)

Prin evaziune fiscala legala se intelege actiu nea contribuabilului de

a acoli legea recurgand la o combinatie neprevazuta a acesteia si, deci
,,tolerata’’.

Evaziunea fiscala legala se realizeaza atunci cand o anumita parte

din veniturile sau averea unor persoane sau categori sociale este
sustrasa de la impunere datorita modului in care legislatia fiscala
dispune stabilirea obictivului impozabil.

Evaziunea fiscala frauduloasa (ilicita)

Spre deosebire de evaziunea fiscala legala, care consta intr -o

mentire prudenta a sustragerii in limitele legale, frauda fiscala se
savarseste prin incalcarea flagranta a legii, profitandu -se de modul
specific in care se face impunerea

Prin evaziune fiscala ilicita actiunea contribuabilului ce incalca

(violeaza)prescriptia legala cu scopul de a sustrage de la plata
impozitelor, taxelor si contributiilor cuvenite statului.

Evaziunea ilicita (frauda fiscala) are loc atunci cand se comite o

incalcare flagranta a legii.Evaziunea fiscala este frauduloasa cand
contribuabilul, obligat sa furnizeze date in sprijinul declaratiei in baza
careia urmeaza a i se stabili cota impozitului, recurge la disimularea
obiectului impozabil sau folosirea altor cai de sustragere de la plata
impozitului. Asadar evaziunea fiscala frauduloasa sau frauda fiscala
constau in disimularea obiectului impozabil, in subevaluarea
cuantumului materiei impozabile sau folosirea altor cai de sustragere
de la plata impozitului datorat.
 Cauzele evaziunii fiscale

In ceea ce priveste cauzele evaziunii fiscale ele sunt in mod evident

foarte complexe si au motivatii foarte diverse.

1.O prima cauza a evaziunii fiscale, a fraudei, o constitue faptul ca

sistemul fiscal al statului modern lasa la latitudininea contribuabilului
declararea veniturilor plecandu -se de la prezumtia de sinceritate,
adevar neaplicabil tuturor.

2.O a doua cauza a evaziunii fiscale o constitue faptul ca nici chiar

statul nu poate lua cele mai potrivite masuri economice presat de
elemente de criza, inflatie, recesiune economica si astfel recurge la
majorarea –uneori nejustificata- a taxelor si impozitelor existente.

3.O a treia cauza a evaziunii fiscale o constitue organizarea la nivel

national si international de grupuri si structuri mafiote deosebit de
puternice care controleaza in fapt subteran economiile multor state.

Desigur ca statele europene fac eforturi deosebite de combatere a

contrabandei, a circulatiei drogurilor si, implicit, a evaziunii fiscale,
dar sustragerile de la sumele datorate sunt inimaginabile.

4.De asemenea,complexitatea sistemelor fiscale este o sursa

importanta de frauda, tehnicile de impozitare explicand, in principal
acest lucru.Sofisticarea extrema a regulilor fiscale din tarile dezvoltate
risca sa conduca la o incitare permanenta la ascunderea masei
impozabile sau la reducerea masiva a acesteia ca urmare a multiplicarii
regulilor si a conditiilor de alpicare a cestora, inmultirea regimurilor
derogatorii, etc.

2.1 SCURT ISTORIC AL APARITIEI EVAZIUNII FISCALE IN

TARA NOASTRA

Evaziunea fiscala in Romania a devenit motiv de preocupare pentru

specialistii in domeniu, administratia fiscala si factorul politic, imediat
dupa unificarea sistemelor fiscale in urma unirii provinciilor romanesti
din 1918, proces care a avut loc concomitent cu modernizarea
sistemului fiscal, prin raportare la tarile Europei Occidentale intre anii
1923-1927, desi referiri la evaziunea fiscala precum si includerea de
sactiuni impotriva celor care erau depistati ca evazionisti au avut loc
prin legile fiscale speciale (de exemplu -Legea contributiilor directe din
1929)-,,Legea pentru represiunea evaziunii fiscale la contributiile
directe’’(publicata in Monitorul Oficial nr. 288, Partea I din 25
decembrie 1929

De remarcat ca legea pentru represiunea evaziuni fiscale la

contributiunile directe nu da definitia explicita a evaziunii fiscale, iar
in cuprinsul ei nu se pomeneste nici macar odata cuvantul ,,evaziune
fiscala’’.Conform aceluiasi autor (M. Maievchi), dintre fraudele fiscale
comise in perioada interbelica in Romania, prin importanta sumelor in
joc, se detasau cele comise de intreprindere cu caputal
strain.Elementele favorizante se refereau la regimul rezervelor si
amortizarilor, impunerea complementara dupa rentabilitate si regimul
dobanzilor la imprumuturile din strainatate.

In randul marilor afaceri insotite de mari fraude fiscale in perioada

interbelica este citata afacerea:,,spirtului negru’’ care a costat bugetul
statului miliarde de lei.La ada postul taxelor prohibitive la bauturile
spirtoase a inflorit frauda practica de fabricile de spirt.Enormele
profituri care puteau fi obtinute prin eludarea taxelor legale -cca 800
000 lei pe vagonul de spirt-au inaugurat epoca spirtului
negru.Consumul declarat si taxat al spirtului din cereale s -a redus de la
5.177 vagoane in 1925, la 599 vagoane in 1928 si la 32 de vagoane in
1931.Intr-un singur an, 1928, incasarile din taxele aferente au scazut la
400 milioane lei fata de 1625 milioane lei in 1927.

2.2 ASPECTE ACTUALE ALE EVAZIUNII FISCALE IN

ROMANIA
 In Romania problema evaziunii fiscale capata un interes major in
primul rand datorita existentei unei economii cu o lipsa acuta de
capital, atat la nivel macroeconomic, pentru su stinerea programelor
nationale de recrutare, cat mai ales la nivel microeconomic, unde
fenomenul subcapitalizarii este deosebit de presant.

De asemenea, tot lipsa de capital atrage dupa sine o situatie

precara a veniturilor care trebuie sa alimenteze bugetul de stat si care
au ca menire finantarea unor importante sectoare sociale(sanantate,
invatamant, etc).In aceste conditii limitarea intr-o masura cat mai mare
a evaziunii fiscale ar avea un aspect pozitiv asupra echilibrului
bugetar.

Fenomenul sustragerii de la impunerea unei parti mai mari sau mai

mici din materia impozabila se intalneste atat pe plan national, cat si
international.Uneori, insasi legislatia nationala scoate de sub
incidenta impozitelor anumite categorii de venituri, parti de venituri,
elemente de avere ori anumite acte si fapte care, in conditiile aplicarii
consecvente a pricipiului generalitaii impunerii, ar t rebui luate in
calcul la stabilirea impozitelor.

Caile de eludare a fiscului sunt multiple si variate, printre ele

numarandu-se:

1.neinregistrarea corecta si la timp a cantitatilor din materii prime

si materiale sau marfuri achizitionate;

2.modificarea preturilor de aprovizionare si a cheltuielilor de

transport, manipulare, etc;

3.neinregistrarea intregii productii iesite din sectiile de fabricatie

si inmagazinate;

4.nerespectarea retelelor de fabricatie si contrafacerea pro duselor;

5.practicarea unor preturi de livrare sau a unor cote de adaos

comercial mai mari decat cele declarate, afisate sau contabilizate;
 6.intocmirea de state de plata, facturi, chitante ori alte documente
justificabile,nereale;

7.intocmirea de declaratii vamale false la impotul sau la exportul

de marfuri;

8.scoaterea din intreprindere de produse finite sau de marfuri fara

documente insotitoare sau cu documente neconforme cu realitatea;
9.intocmirea de declaratii de impunere nesi ncere, etc.

FACTORI GENERATORI SI CONDITII DE MANIFESTARE A

EVAZIUNII FISCALE INTERNATIONALE

Pe masura dezvoltarii relatiilor economice dintre state cu sisteme

fiscale diferite si cu grade de fiscalitate la fel de diferite, evaziunea
fiscala a incetat de a mai fii un fenomen intern, national, el capatand
valente internationale.Astfel, persoan ele fizice si juridice care
realizeaza venituri din surse externe, in urma unor conventii fiscale sau
a unor prevederi in legislatia nationala care sa la protejeze, sunt
supuse adesea unor impuneri repetate:o data in statul de provenienta a
acelor venituri si a doua oara in statul lor de rezidenta.In asemenea
conditii multiplicarea sarcinilor fiscale poate fi atat de puternica incat
sa anihileze interesul beneficiarilor acelor venituri pentru desfasurarea
de activitati peste granita.Ca o reactie la o asemen ea perspectiva, nu
putini contribuabili cauta sa sustraga de la impunere o parte cat mai
mare din veniturile externe intr -unul sau chiar in ambele state
interesate.

Tentatia pentru evaziunea fiscala nu dispare nici in conditiile

incheierii unei conver satii pentru evitarea dublei impuneri dar capata
forme si sensuri noi.Astfel, o intreprindere avand sediul intr -un stat
sau sucursale si filiale in alte state cu niveluri de fiscalitate diferite,
va incerca sa transfere o parte cat mai mare din beneficiile aferente din
statele cu o fiscalitate mai ridicata in statul cu fiscalitate
redusa.Aceasta actiune deliberata, infaptuita intre 2,3 sau mai multe
intreprinderi asociate implantate intre state diferite reprezinta
scenariul obisnuit al unei evaziuni fiscale internationale, care
prejudiciaza statul ale carui venituri fiscale au fost artificial imputate.
 Evaziunea fiscala la scara internationala este mai favorizata si de
existenta unor state sau teritorii cu regimuri fiscale foarte blande si cu
reglementari juridice care protejeaza secretul financiar -bancar de
ochiul indiscret al autoritatilor publice din alte state.Aceste paradisuri
sau oaze fiscale, cum in mod inspirat au fost denumite asemenea state
sau teritorii, atrag ca un magnet pe cei ce doresc sa -si pastreze banii in
siguranta, sa-i spele si sa-i fructifice, ofera conditii prielnice celor
interesati sa creeze acolo societati fara activitate propri -zisa, dar cu
posibilitatea de a participa la formarea capitalurilor altor societati, de
a le acorda imprumuturi si de a incasa dobanzi la niveluri cu mult mai
mari dacat cele practicate pe piata autohtona.

2.5 INSTRUMENTE DE REALIZARE A FRAUDEI FISCALE

INTERNATIONALE

Acestea se rezuma in special la trei tipuri de societati instalate

in tarile de refugiu:

1.holdingurile

2.societatile de baza

3.societatile fictive

1.Societatile holding instalate in tari ca Lichtenstein , Luxemburg,

Elvetia, Monaco, Hong Kong, Singapore, Bermude, au functiuni
multiple.Ele gestioneaza in acelasi timp portofoliile de valori
imobiliare pentru societatile de grup optin participari, procura sursele
de finantare, prin lansare de imprumuturi ine rnationale si incaseaza
redevente, onorarii si comisioane.

O caracteristica principala a acestor paradisuri fiscale este ca pot

pastra secrete bancare si alte aspecte favorabile legate de conditiile
legale acordate.Ele sunt stabilite in t eritorii, restranse situate de
preferinta intr-o zona cu moneda puternica, stabile politic, dotate cu o
retea densa de institutii bancare, protectie puternica a secretului bancar
si al afacerilor, ignorand controlul schimburilor si deservite de legaturi
aeriene bune si de retele de telecomunicatii asigurand legaturile cu
tarile dezvoltate, beneficiind bineinteles de absenta sau de nivelul
redus al impozitarii veniturilor si beneficiilor si refuzul de a coopera
cu fiscurile straine.Paradisul fiscal este, din aceasta cauza, si un
paradis financiar propice unde este posibila manifestarea fenomenului
de spalare a banilor din orice trafic.

In ochii evazionistilor internationali,in contrast cu paradisurile

fiscale, tarile dezvoltate sau cele cu sisteme fiscal e bine articulate
apar ca ,,infernuri fiscale’’ care au atitudine destul de ambigua fata
de primele.Cu toate acestea, tarile dezvoltate, fac astazi o concurenta
dura paradisurilor fiscale clasice prin intermediul regimurilor fiscale
privigeliate in conditi ile unei presiuni fiscale ridicate.,,In timp ce
mentin un nivel global ridicat al presiunii fiscal, ele mentin la
dispozitia investitorilor structuri juridice si regimuri speciale care
permit sa scape de orice impunere sau sa beneficieze de o impozitare
foarte usoara’’.Astfel, societatile holding(societati care detin un
portofoliu de participatie fara a fii executat ele insele vre -o activitate
de afacere) nu platesc practic impozit pe profiturile lor in Olanda sau
Lux emburg.In Elvetia unele cantoane nu impu n veniturile din sursa
straina primita de societatile care sunt domiciliate aici dar care nu
exercita nici o activitate.

Unitatea fiscala a acestor societati holding este evidenta.De

exemplu,o societate dintr -o tara cu fiscalitate ridicata pentru veni turi
din capital si care doreste sa lanseze un imprumut obligatar, pentru a
evita retinerea la sursa a impozitului asupra dobanzilor,
obligatiunilor emise creeaza o societate holding in
Lichtenstein.Obiectul acesteia este sa emita titlurile de valoare
respective .Suma astfel obtinuta in urma vanzarilor obligatiunilor este
predata de catre societatea holding la societatea holding din tara de
origine in schimbul unei dobanzi cel putin egala cu rata dobanzii
pentru obligatiunile emise.Dobanzile varsate de soc ietatea holdin
detinatorilor de obligatiuni nu suporta nici o retinere, micsorand
astfel costul finantarii pentru societatea initiala.De regula, emisiunile
de obligatiuni din Europa se efectueaza in Luxemburg deoarece
operatiunile in cauza nu sunt supuse l a impozite prea mari.

2.Societatile baza ,,base companies’’ sunt societati care nu au

activitate economica proprie.Ele sunt create, de asemenea, in tari cu o
 presiune fiscala redusa servind pentru concentrarea si administrarea
beneficiilor financiare si comerciale realizate in alte tari de catre
filialele si intreprinderile comerciale din grupul fondator.Altfel spus,
ele gestioneaza trezoreria grupului care le -a creat iar in tarile care
sunt stabilite, unde fiscalitatea este mai redusa.

3.Societatile fictive sau ,,sham companies’’.Spre deosebire de

precedentele acestora, au o existenta materiala mult mai
neinsemnata.Acestea nu au baza,si nu sunt instalate in tarile de
refugiu.

CAI DE PREVENIRE SI COMBATERE A EVAZIUNII SI FRAUDEI

FISCALE

3.1 Modalitati de sactionare a evaziunii fiscale

Specialistii in domeniul fiscal au ajuns unanim la concluzia ca

evaziunea fiscala este cu atat mai de temut cu cat impozitul este mai
ridicat.Iata de ce orice stat,pentru realizarea veniturilorsale, este
necesar sa dimensioneze si sa distribu ie de o asa maniera sarcinile
publice, astfel incat orice contribuabil sa -si poata plati integral si la
timp impozitele datorate.

Desconsiderarea unui asemenea punct de vedere face ca un

sistem fiscal sa nu fie eficient.Astfel, indiferent de preg atirea
inspectorului fiscal, sau de marirea sactiunilor aplicate, este foarte
posibil ca statul sa nu reuseasca sa incaseze de la contribuabil
impozitele cerute.Orice platitor va face, in aceste conditii, tot ce -i sta
in putinta pentru a scapa de asemenea rigori insuportabile, iar unul din
mijloace este tocmai frauda fiscala.

Prin urmare, marirea prelevarii fiscale trebuie studiata cu atentie

pentru a nu facilita manifestarea fenomenelor de evaziune
fiscala, ea putand fi asigurata la n ivelul cerintelor bugetare pe alte cai,
cum ar fi dezvoltarea fortelor de productie, repartizare echitabila,
justa, a sarcinilor fiscale, cuprinderea si impunerea intregii materii
impozabile, a tuturor contribuabililor si asa mai departe.
 De asemenea, sanctiunile fiscale sunt instumentele, mijloacele
prin care sunt pedepsite abaterile de la normele fixate de legile
fiscale.In realizarea politicii fiscale a statului nostru, dupa revolutie,
sanctiunile fiscale au avut un rol semnificativ, in ciuda faptului ca in
prima perioada au fost practic inexistente.Acesta stare de lucruri a
constituit o stare majora a fraudelor fiscale la scara nationala, iar din
acest punct de vedere, daca se face o analiza critica, de ansamblu, a
sistemului, celalalte inconveniente ale acestuia, luate prin comparatie
devin minore.

Asadar, pentru a stopa cu eficacitate fraudele fiscale, controlul

fiscal trebuie sa aibe la indemana cele mai adecvate sanctiuni.Studiile
recente au demonstrat ca in materie fiscala, aplicar ea celor mai aspre
masuri au nu numai un rol reparator ( de a incasa impozitul perceput
cu ocazia descoperirii lui), ci mai degraba un rol preventiv, pentru
descurajarea unor asemenea fapte.De aceea sanctiunile fiscale trebuie
sa fie diversificate si sufi cient de aspre in raport cu gravitatea
faptelor, de nivelul impozitului sustras, de recidiva etc.

Implementarea noilor reglementari pe linia combaterii evaziunii

fiscale in etapa actuala a reformei fiscale, are menirea de a redresa
situatia existenta.Aceste reglementari completeaza cadrul juridic al
sistemului fiscal actual, si pun in practica insrumentele de actiune
specifice oricarei economi de piata.

Sanctiunile fiscale sunt multiple si ele pot fi clasificate in raport

cu severitatea si mod ul de aplicare, astfel:

-amenda fiscala, este mijlocul cel mai obisnuit pentru sanctionarea

abaterilor fiscale care in raport cu gravitatea faptelor savarsite de
contribuabili poate fi:

-amenda contraventionala aplicata de organul de control stabilit a in

suma fixa, reglementata expres prin lege, sau amenda contraventionala
proportionala, care este stabilita in raport de impozitul sustras, si se
aplica ca regula generala, in caz de recidiva sau cand exista elemente
de intentie;

-amenda penala, aplicata de instanta judecatoreasca pe baza actelor de

control fiscal in cazul calcarii cu intentie a unor norme in materie
fiscala, considerate infractiuni.In cazul infractiunilor savarsite de
contribuabili, reglementerile actuale prevad pentru anumite fapte m ai
grave si sanctiunea cu inchisoarea, concomitent cu alte masuri, cum ar
fi interzicerea unor drepturi.

Actualul regim sanctionar nu ar fi complet si eficient daca nu s -ar

fi asigurat prin lege si alte forme de sanctiune fiscala distincte, insa
complementare celor de mai sus cum ar fi:

-dobanda reparatorie sau majorarilede intarziere pentru neplata

integrala si la termen a impozitelor datorate care se aplica pentru a
compensa prejudiciul adus statului prin neincasarea la timp a
impozitului iar procentul de dobanda are la baza costul de imprumut
guvernamental;

-confiscarea bunurilor care este o masura complementara sanctiunilor

penale;

-obligativitatea luarii masurilor asiguratorii in cazul savarsirii unor

infractiuni prevazute de legea evaziunii fiscale;

Pentru stoparea fenomenelor de evaziune fiscala care s -ar produce

chiar si in ciuda celor mai aspre masuri, controlul fiscal trebuie sa
aiba, la indemana si acel mijloc eficace de constrangere, respectiv de
reparare a prejudiciului adus statului prin ascunderea sau dist rugerea
documentelor justificative sau de evidenta financiar contabila sau a
obiectelor impozabilesau taxabile.In acest sens, organului de control I
s-a legiferat dreptul de a stabili prin estimare nivelul impozitului
datorat, utilizand , in acest scop, o rice documente si informatii
referitoare la activitate si perioada desfasurata,inclusiv compararea cu
activitati si cazuri similare.Aceasta masura , alaturi de ansmblul de
sanctiuni fiscale care fac obiectul noilor reglementari constitue,
practic, o revolutionare si reconsiderare a actualului sistem fiscal,
contribuabilul fiind cel care are sarcina de a dovedi corectitudinea
privind nivelul impozitului calculat si ca aplicarea sanctiunii fiscale
este nejustificata.

3.2 Prevenirea si combaterea riscului c omiterii infractiuniilor de

evaziune fiscala

Datorita consecintelor deosebit de grave pe care le are intr -o

societate comiterea unor astfel de infractiuni, masurile ce trebuie luate
in vederea prevenirii si combaterii acestora trebuie sa fie foarte ferma.

Realizarea acestui deziderat nu poate fi facuta decat prin aplicarea

unui complex de masuri, atat de ordin legislativ, administrativ,
economic cat si social.Se impune ca aceste reglementari sa aiba o
anumita stabilitate in timp pentru a putea fi cunoscute de subiectii
carora li se adreseaza si pentru a putea fi aplicate.

In ceea ce priveste masurile de ordin administrativ ce trebuie luate

in vederea prevenirii si combaterii faptelor de evaziune fiscala se
impune marirea numarului fu nctionarilor cu atributii in activitatea in
activitatea de control fiscal, dotarea superioara a acestora in domeniul
juridic.Controlul strict al legalitatii functionarii documentelor cu
regim special si al activitatii desfasurate in unele domenii cum ar fi
comertul cu alcool sau produse petroliere trebuie sa constituie
prioritati pentru organele de control fiscal din Romania.

In activitatea de control a Garzii Financiare trebuie urmarita intr -o

mai mare masura si constatarea infractiunilor de evazine fiscala
prevazute de Legea nr.241/ 2005 si nu numai respectarea celorlalte
dispozitii legale in materie fiscala, deoarece infractiunile prezinta
gradul de pericol social cel mai ridicat, iar combaterea lor trebuie sa
reprezinte o prioritate.
 Recuperarea prejudiciilor in cazul comiterii acestor infractiuni
trebuie sa constituie o prioritate in activitatea de urmarire penala
desfasurata in cadrul unor astfel de dosare penale, iar masurile
asiguratorii trebuie luate din prima faza a inceperii procesului
penal.Cooperarea dintre Garda Financiara si organele judiciare trebuie
imbuatatita continuu, avand in vedere scopul comun al acestora,
respectarea legalitatii.

Combaterea coruptiei in cadrul functionarilor cu atributii de control

in domeniul fiscal trebuie sa fie tratata cu maxima responsabilitate
deoarece, din moment ce contribuabilul ara certitudinea ca fapta sa de
sustragere de la plata obligatiilor fiscale nu va fi descoperita, atunci
nu mai are nici o retinere de la a comite evaziune fiscala.

O modalitate de rezolvare cel putin partiala a acestei probleme ar fi

reglementarea institutiei agentului sub acoperire care sa poata sa ofere
respectivului functionar diferite valori pentru a -i testa corectitudinea,
iar incazul in care acesta din urma le -ar primi tot acest procedeu sa
poata fi folosit ca mijloc de proba in justitie.

Si masurile de ordin social sunt importante pentru combaterea

infractiunilor de evaziune fiscala, de aceea se impune luarea unor
masuri sustinute de instruire a populatiei in vederea constientizarii de
catre fiecare cintribuabil in parte a faptului ca i mpozitul nu reprezinta
un bir, o confiscare abuziva din partea statului, ci el reprezinta
resursele cu ajutorul carora se realizeaza echilibrul economic si social
intr-o societate si ca, insusi contribuabiluleste beneficiarul acestui
echilibru.Treptat cont ribuabilul va intelege ca un impozit rationalsi
bine administrat nu este decat o datorie civica a sa, al carui beneficiar
este intreaga societate si implicit el.

De asemenea, contribuabilul trebuie sa constientizeze consecintele

infractiunilor de evaziune fiscala precum si a posibilitatilor extreme
reduse de a scapa de rigorile legii si a pedepselor pe care trebuie sa le
sufere cel care comite astfel de infractiuni.
3.3 Cooperarea intre state pentru prevenirea evaziunii si fraudei
fiscale internationale

In vederea stavilirii evaziunii fiscale internationale si a stoparii

fraudelor comise in aceleasi domenii, cu efecte pagubitoare pentru
state, conventiile pentru evitarea dublei impuneri au fost
completate cu prevederi pentru combaterea acestor
fenomene.Astfel, conventia model O.C.D.E sugereaza statelor
contractante sa faca un schimb de informatii care sa faciliteze
aplicarea prevederilor convenite in materie de impozite sau ale
reglementarilor interne ale acestora.Totodata, acestea precizeaza
conditiile in care pot fi obtinute si folosite informatiile respective,
pentru a nu aduce atingerea intereselor persoanelor juridice si
fizice la care se refera .

Pentru aplicarea prevederilor unei conventii fiscale statele

contractante au nevoie de informatii referitoare la:
a) dividentele acordate de societatile pe actiuni si alte societati
similare de capital;
b) dobanzile la capital si alte efecte publice;
c) soldurile operatiilor in relatiile cu bancile si alte institutii
similare si dobanzile aferente acestor solduri;
d) revedentele si alte obligatii de plata cu caracter periodic
pentru folosirea dreptului de autor, licentelor, desenelor,
marcilor de comert sau altor drepturi de proprietate
intelectuala;
e) retributii, salarii, pensii si rente;
f) despagubiri, plati de sume asigurate si alte indemnizatii
similare, obtinute in legatura cu activitatea comerciala sau
alte afaceri;
g) alte venituri sau bunuri patrimoniale.

Din cele prezentate pana aici cu privire la schimbul de

informatii, se desprind cateva conc luzii.Astfel, teoretic vorbind,
schimbul de informatii poate sa constituie un miloc indispensabil
pentru prevenirea fraudei si a evaziunii fiscale in cazurile in care
materia impozabila se gaseste pe teritoriul unui stat
contractant.Practic, insa, utilizar ea acestui mijloc de lupta impotriva
fraudei si evaziunii fiscale este mult ingradita din mai multe motive:
1)In primul rand, furnizarea de informatii se face, de regula, la
cerere si numai rareori in mod curent (automat), reciproc si
sistematic.Pentru ca fluxul de informatii sa fie continuu si din ambele
parti, este nevoie ca statele contractante sa fie in aceeasi masura
interesate in efectuarea unui asemenea schimb de informatii.Asemenea
interese pot avea numai statele legate intre ele prin relatii ec onomice si
financiare echilibrate si care au grade de dezvoltare economica
apropiate.
2)In al doilea rand, schimbul de informatii nu poate fi intotdeauna
reciprocdin cauza disparitatilor existente intre legislatiile statelor
contractante. Statul care ar e nevoie de informatii nu poate solicita
decat pe cele pe care el le poate oferi in contrapartida. La randul sau,
statul caruia i s-au cerut informatii poate oferi asistenta celuilalt
numai in limitele permise de propria sa legislatie sau de practica
administrativa.
3) In al treilea rand, schimbul de informatii este limitat de faptul ca
nu trebuie sa desconspire secrete comerciale, industriale, de afaceri ori
profesionale si nici procedee comerciale. Din aceasta cauza,
informatiile solicitate trebuie rig uros selectate.