Referat

DREPT INTERNATIONAL PRIVAT

Notiunea.
În raporturile juridice de drept internaţional private intră persoane fizice şi/sau juridice de
cetăţenii, respectiv naţionalităţi diferite.
Noţiunea de persoană juridică (denumită, mai ales în trecut, şi „persoană morală”) este
subiectul de drept care, întrunind condiţiile cerute de lege, este titular de drepturi subiective şi
obligaţii civile.
Sub notiunea de persoană juridică înţelegem un subiect de drept constituit dintr- un
colectiv de oameni, care întrunind condiţiile cerute de lege este titular de drepturi şi obligaţii.
Naţionalitatea pentru persoana juridică este aceeaşi ca şi pentru persoana fizică, ea stabileşte
dacă o persoană juridică este autohtonă sau străină. Legea naţională a persoanei juridice
stabileşte drepturile şi obligaţiile ei, anume pentru acest motiv determinarea naţionalităţii
peroanei juridice prezintă interes pentru dreptul internaţional privat. Determinarea naţionalităţii
persoanei juridice se face după criterii diferite. Participarea persoanelor juridice la raporturile de
comerţ exterior, cooperare economică şi tehnico- ştiinţifică pune în discuţie două probleme de
ordin general, şi anume, care eeste naţionalitatea persoanei juridice şi care sunt condiţiile în care
activează această persoană pe teritoriul statului forului. Dacă persoana juridică străină este
recunoscută pe teritoriul statului forului, legislaţia statului recunoaşterii stabileşte drepturile şi
obligaţiile care- i pot fi acordate. Persoana juridică străină se bucură de drepturile ce- i sunt
acordate, dar ea nu poate să aibă mai multe drepturi decât îi sunt acordate prin legea proprie.
Persoana juridică străină se bucură de regimul acordat de legislaţia statului forului. Persoanele
juridice străine pot activa în străinătate sub formă de filiale, sucursale, agenţii (reprezentanţe).
Conform art. 40 din Legea nr. 105/1992 cu privire la reglementarea raporturilor de drept
international privat, persoana juridica are nationalitatea statului pe teritoriul caruia si-a stabilit,
prin actul constitutiv, sediul social (statutar).

Daca persoana juridica detine sedii in mai multe state, pentru adetermina nationalitatea
persoanei juridice, este necesara identificarea sediului real. Prin sediu real se intelege locul unde
se afla centrul principal de conducere si de gestiune a activitatii statutare, chiar daca hotararile
organului respectiv sunt adoptate potrivit directivelor transmisede actionari sau asociati din alte
state.

Criterii pentru determinarea naţionalităţii persoanei juridice

Prin ipoteză, persoanele juridice de stat au naţionalitatea statului respective,
Reprezentand factorul ce plaseaza persoana juridica in sfera unui sistem de drept. Stabilirea
nationalitatii unei persoane juridice este importanta indreptul international privat, deoarece astfel
se stabileste daca o persoana juridica este autohtona (nationala) sau straina
Pentru celelalte categorii de persoane juridice sistemele de drept conţin criterii care pot fi
diferite. În general, sunt cunoscute următoarele criterii:
1) criteriul sediului social (denumit şi criteriul teritorialităţii conducerii) - potrivit căruia
persoana juridică are naţionalitatea statului unde şi-a stabilit sediul social, adică acolo unde este
conducerea sa, dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii:
a) - sediul să fie real (şi nu fictiv) - în sensul că persoana juridică să aibă principalele
organe de conducere la acel sediu; Dacă are organe de conducere în mai multe ţări se ia în
considerare locul unde se află organul superior de conducere.
b) - sediul să fie serios - în sensul de a fi stabilit într-o ţară cu care persoana juridică are
o legătură semnificativă şi nu doar pentru a beneficia de anumite avantaje (de exemplu, facilităţi
fiscale).
2) criteriul voinţei fondatorilor persoanei juridice - constituie o expresie a principiului
autonomiei de voinţă, naţionalitatea fiind „convenită” prin actul constitutiv şi statut;
3) criteriul locului de înregistrare a statutului persoanei juridice - adică acolo unde au fost
îndeplinite formalităţile de constituire, indiferent de sediul persoanei juridice;
4) criteriul plasării centrului activităţii economice a persoanei juridice – adică acolo unde
se desfăşoară activitatea economică de bază;
 5) criteriul controlului - potrivit căruia naţionalitatea persoanei juridice se determină fie
după apartenenţa conducătorilor acesteia, fie după cetăţenia asociaţilor, fie după naţionalitatea
capitalului social, fie după cetăţenia persoanelor în folosul cărora se desfăşoară activitatea
persoanei juridice;
6) criterii mixte - care reunesc elemente a două sau mai multe dintre criteriile de mai sus.
În dreptul nostru, art. 2.571 alin. (1) C. civ. prevede că: „Persoana juridică are naţionalitatea
statului pe al cărui teritoriu şi-a stabilit, potrivit actului constitutiv, sediul social”.
Dacă persoana juridică are sedii în mai multe state, pentru stabilirea naţionalităţii se are
în vedere sediul real, în înţelesul de loc în care se află „centrul principal de conducere şi de
gestiune a activităţii statutare, chiar dacă hotărârile organului respectiv sunt adoptate potrivit
directivelor transmise de acţionari sau asociaţi din alte state”.
Criteriul sediului social este înlăturat ori de câte ori o reglementare specială adoptă o altă
soluţie. Aceste situaţii sunt rar întâlnite în practică, formând obiectul unor convenţii
internaţionale care nu privesc, de regulă, naţionalitatea în ansamblu, ci anumite aspecte ale
acesteia, în funcţie de obiectul convenţiei. De pildă, unele tratate privind promovarea şi
protejarea reciprocă a investiţiilor utilizează şi criteriul controlului (alături de criteriul sediului)
pentru desemnarea termenului de „investitor”.

Importanta nationalitatii persoanei juridice. Determinarea nationalitatii persoanei

juridice prezinta importanta din mai multe puncte de vedere:

a) Orice persoana juridical are un statut personal, care este carmuit de legea national a
acesteia. In lipsa nationalitatii, nu s-ar putea cunoste legea aplicabila statului ei juridic.
b) In ceea ce priveste regimul strainilor, exista deosebire intre persoanele juridice nationale
si cele straine, deosebirea intre aceste doua categorii de persoane juridice se face cu
ajutorul nationalitatii . asadar, pentru persoanele juridice straine se pune problema
recunoasterii lor extrateritoriale si a drepturilor si obligatiilor pe care le pot avea intr-o
tara in care nu au calitatea de persoane juridice nationale.
c) Nationalitatea peroanelor juridice serveste pentru determinarea domeniului de aplicare a
tratatelor international. Astfel, de exemplu, nationalitatea persoanei juridice serveste
pentru determinare acelor personae juridice care beneficiaza de prevederile tratatului
intarnetional si implicit, determinarea acelora carora li se aplica tratatul. Tot astfel,
nationalitatea serveste pentri aplicarea regimului national al clauzei natiunii celei mai
favorizate ori a conditiei reciprocitatii care ar fi prevazute intr-un tratat international.
d) Pentru apararea unor interese considerate importante, unele state iau masuri de protective
deosebita, intr-un domeniu de activitate , de exemplu pescuitul, impotriva persoanelor
juridice care nu sunt nationale sau impotriva persoanelor juridice care au o anumita
nationalitate.
e) In relatiile international au dobandit o insemnatate sporita organizatiilor economice
international de drept intern. Asa fiind , intereseaza sa se determine statutul personal al
acestora. Astfel, de exemplu, societatile cu participare romaneasca si straina au
nationalitate romana daca sunt constituite in tara noastra unde isi au sediul social si sunt
straine daca sunt constituite in strainatate.
 Schimbarea nationalitatii persoanei juridice. Avand in vedere criteriile pentru
determinarea nationalitatii persoanei juridice, rezulta ca schimbarea nationalitatii persoanei
juridice intereseaza mai ales in cazul schimbarii sediului ei social dintr-un stat in altul. In
legatura cu aceasta schimbare a sediului social al persoanei juridice se pot ridica unele probleme:
a) Daca este ori nu posibila asemenea schimbare care sa aiba ca efect mentinerea
personalitatii juridice si schimbarea nationalitatii ei. Intr-o prima parere, se considera ca mutarea
sediului social al persoanei juridice de pe teritoriul unui stat pe teritoriul altuia nu se poate face
in mod valabil; daca se doreste acest lucru, urmeaza ca mai intai sa se dizolve persoana juridica
si sa intre in lichidare, iar apoi sa se intemeieze o noua persoana juridica in statul unde se
stabileste si actualul sediu social, ceea ce exclude ideea continuitatii personalitatii juridice in
cauza. Pentru aceasta solutie se invoca urmatoarele argumente:
- personalitatea juridica este conferita de legea tarii unde s-a constituit, iar aceasta
personalitate nu se mai poate mentine (supravietui) daca persoana juridica inceteaza de a mai fi
supusa acestei legi;
- societatea s-a constituit printr-un contract, iar partile au ales legea aplicabila (deci si
societatii), astfel ca ele nu pot sa supuna societatea unei alte legi, caci in realitate ar fi vorba de
un nou contract, in raport de cel anterior;
- nu se pot aduce modificari esentiale statutului persoanei juridice care ar insemna
schimbarea formei acesteia, de exemplu sa se transforme o societate cu raspundere limitata in
societate pe actiuni; acest lucru este posibil prin dizolvarea si lichidarea societatii existente si
apoi intemeierea uneia de felul aceleia care se doreste.
Intr-o a doua parere, se considera ca personalitatea juridica a societatii poate
supravietui transferului international al sediului social, schimbandu-se nationalitatea acesteia. Se
invoca urmatoarele argumente pentru aceasta opinie:
- personalitatea juridica nu se intemeiaza pe conceptia fictivitatii, ci pe aceea a realitatii
juridice in sensul ca legea nu creeaza persoana juridica, ci stabileste conditiile care daca se
indeplinesc se acorda calitatea de subiect colectiv de drept;
- in unele legislatii, este posibila modificarea esentiala a statutului persoanei juridice, iar
transferul international al sediului social nu inseamna o modificare mai importanta decat in cazul
mentionat. Rezulta ca cele doua opinii reprezinta aspecte particulare (in aceasta materie) ale
celor doua teorii privind personalitatea juridica; fictivitatea si realitatea persoanei juridice;
b) In cazul admiterii schimbarii sediului social al persoanei juridice dintr-o tara in
alta, care sunt conditiile legale in care acest lucru este posibil ? Mai intai trebuie precizat ca
schimbarea internationala a sediului social este supusa atat legii tarii unde aceasta se gaseste, cat
si celei a tarii unde el urmeaza sa se mute. In consecinta, trebuie indeplinite cerintele legale
pentru transferul sediului social prevazute de ambele legi.
Aceasta inseamna ca schimbarea sediului social si continuitatea personalitatii juridice
sunt posibile daca ambele legi contin dispozitii in acest sens. In ce priveste domeniul de aplicare
al acestor legi, trebuie precizat ca hotararea pentru schimbarea sediului social al persoanei
juridice trebuie sa fie valida potrivit legii nationale (actuale) a persoanei juridice, care poate
diferi in raport de felul persoanei juridice, de exemplu societate in nume colectiv, ori societate pe
actiuni, iar conditiile pentru dobandirea noii nationalitati sunt supuse legii tarii unde urmeaza sa
se stabileasca noul sediu social, din care fac parte si cele pentru adaptarea statutului persoanei
juridice daca este cazul.
Noul sediu social al persoanei juridice trebuie sa fie real, adica sa nu aiba caracter fictiv,
si sa fie serios, adica sa nu aiba caracter fraudulos.
 Conditiile de publicitate trebuie indeplinite, in mod corespunzator, in ambele tari.
Potrivit art. 46 din Legea nr. 105/1992, fuziunea unor persoane juridice de nationalitati
diferite poate fi realizata daca sunt indeplinite cumulativ conditiile prevazute de cele doua legi
nationale aplicabile statutului lor organic.
c) Schimbarea sediului social al persoanei juridice determina schimbarea legii
nationale a acesteia, aparand astfel un conflict mobil de legi si se pune problema de a determina
domeniul de aplicare in timp al celor doua legi nationale.

Calificarea noţiunilor de naţionalitate, sediu social şi sediu real

Atât noţiunea de naţionalitate, cât şi noţiunea de sediu social se califică după legea
forului. Aşadar dacă litigiul se judecă în România, legea română, în calitate de lex fori, stabileşte
semnificaţia naţionalităţii şi a sediului social.
Calificarea notiunii de sediu social se face in conformitate cu legearomana, ca lex fori,
conform legii in materie de calificare a institutiilor juridice (art. 3 din Legea nr. 105/1992). De
altfel, art. 40, alin. (3), facandaplicarea acestei reguli, califica notiunea de “sediu real”.In functie
de calificarea sediului social, care constituie punctul delegatura al normei conflictuale privind
statutul organic al persoanei juridice, fara a se schimba norma conflictuala aplicabila, se
modificalegea aplicabila (lex societatis), dupa cum sediul este socotit a fi inRomania sau in
strainatate, si deci persoana juridica are nationalitateromana sau straina.Calificarea nationalitatii
si a sediului dupa legea romana, ca lexfori, prezinta importanta mai ales in cazul societatilor
comerciale cu participare straina constituite in tara si a celor cu participare romaneascaconstituie
in in strainatate, a sucursalelor, filialelor si reprezentantelor firmelor straine in tara, respectiv
romane in strainatate, deoarece acesteavor fi socotite de legea romana ca avand nationalitate
romana sau straina,in functie de sediul lor social- determinat conform art. 40 din Legea
nr.105/1992, in lipsa unor dispozitii derogatorii in legi speciale- indiferentdaca recunoaste sau nu
nationalitatea astfel atribuita respectivei persoane juridice.

Legea aplicabilă statutului organic al persoanei juridice

1. Noţiunea de statut organic al persoanei juridice Statutul organic al persoanei juridice
desemnează ansamblul normelor juridice referitoare la capacitatea de folosinţă şi capacitatea de
exerciţiu a acesteia. 2. Legea aplicabilă statutului organic al persoanei juridice Statutul organic al
persoanei juridice este cârmuit de legea sa naţională (lex societatis), adică legea statului a cărui
naţionalitate o are persoana juridică respectivă. În privinţa entităţilor exogene societăţii mamă,
Codul civil conţine soluţii diferenţiate. Astfel: 1) statutul organic al sucursal
2.statutul organic al filialei este supus legii statului pe al cărui teritoriu şi-a stabilit
propriul sediu, independent de legea aplicabilă persoanei juridice care a înfiinţat-o. Această
diferenţă de tratament se justifică prin natura diferită a celor două entităţi, în sensul că doar
filiala are personalitate juridică proprie.

Domeniul de aplicare a legii statutului organic al persoanei juridice

 În coordonatele sale principale, domeniul de aplicare a legii statutului organic al
persoanei juridice este fixat de art. 2.581 C. civ., el vizând următoarele aspecte:
a) capacitatea acesteia;
– atat capacitatea defolosinta, cat si cea de exercitiu.Astfel, in ceea ce priveste
capacitatea de folosinta, legea nationala vadetermina in special :-Elementele constitutive
ale persoanei juridice ;-Modalitatile de constituire a acestora ;
-Capacitatea de a incheia acte juridice, precum si limitele acesteicapacitati;
-Reorganizarea si incetarea persoanei juridice etc.In privinta capacitatii de exercitiu a
persoanei juridice, legea carmuiestein special :
-Constituirea si atributiile organelor de conducere ale persoanelor juridice ;
-Relatia dintre organele de conducere si persoana juridica insasi ;
-Relatia dintr organele de conducere ale persoanei juridice si tertiicu care sunt incheiate
acte juridice etc.
b) modul de dobândire şi de pierdere a calităţii de asociat;
c) drepturile şi obligaţiile ce decurg din calitatea de asociat;
d) modul de alegere, competenţele şi funcţionarea organelor de conducere ale persoanei
juridice; e) reprezentarea acesteia prin intermediul organelor proprii;
f) răspunderea persoanei juridice şi a organelor ei faţă de terţi;
g) modificarea actelor constitutive;
h) dizolvarea şi lichidarea persoanei juridice. La acestea se adaugă şi alte aspecte, cum ar
fi, de exemplu, elementele de identificare (denumire, sediu, codul unic de înregistrare etc.);
reorganizarea în plan intern (fuziune, divizare, transformare etc.)
Statutul organic al persoanei juridice, care este carmuit de legea nationala a acesteia,
constituie o institutie juridica complexa, care subsumeaza totalitatea elementelor care
configureaza regimul juridic al persoanei juridice .Legea nr. 105/1992, in art. 42, stabilind
domeniul de aplicare alegii statutului organic al persoanei juridice, procedeaza implicit si
lacalificarea notiunii de statut organic, stabilind elementele principale care intra in sfera acesteia.
Legea statutului organic reglementeaza in special :

Legea aplicabilă în cazul schimbării naţionalităţii persoanei juridice

Sistemul nostru de drept nu conţine o reglementare expresă privind regulile după care se
face schimbarea naţionalităţii persoanei juridice. Transferul internaţional al sediului generează
un conflict mobil de legi, care se soluţionează după regulile analizate.

Conflictul mobil de legi reprezinta situatia in care un raport juridic este supus succesiv, la doua
sisteme de drept diferite, ca urmare a deplasarii punctului de legatura al normei conflictuale aplicabile.

De exemplu, un cetatean italian dobandeste cetatenia engleza, situatie in care se pune problema
daca statutul sau personal si actele incheiate anterior schimbarii cetateniei vor fi supuse uneia sau sau
alteia dintre cele doua legi.
 Acest conflict prezinta doua particularitati: 1) afecteaza legea aplicabila, nu numai norma
conflictuala avuta in vedere; 2) apare urmare a schimbarii punctelor de legatura, prin vointa partilor si
nu a schimbarii normei conflictuale sau a legii aplicabile datorita vointei legiuitorului.

Domeniul in care poate interveni conflictul mobil de legi

Conflictul mobil de legi poate aparea in domeniile in care raporturilor juridice le sunt
aplicabile norme conflictuale cu puncte de legatura variabile.

Astfel:

a) statutul personal al persoanei fizice ( stare civila, capacitate, relatii de familie) prin
schimbarea cetateniei sau domiciliului;
b) statutul organic al persoanei juridice, prin schimbarea sediului social;
c) statutul real mobiliar, prin deplasarea bunului mobil in alta tara;
d) in materia drepturilor creditorilor asupra patrimoniului debitorului, cand debitorul isi
schimba cetatenia sau domiciliul intr-o alta tara ( avand in vedere ca drepturile creditorilor ar putea fi
supuse legii domiciliului debitorului);
e) in privinta formei testamentului, daca testatorul isi schimba cetatenia inainte de deces,
iar forma testamentului este supusa legii nationale a testatorului;

Comparatie cu alte situatii juridice

Comparatie cu conflictul de legi in timp si spatiu

Asemanarea consta in aceea ca ambele forme de conflict presupun coexistenta, in spatiu, a doua
sisteme de drept, precum si incidenta succesiva, in timp, a acestora, cu privire la acelasi raport juridic.
Deosebirea esentiala consta in faptul ca schimbarea punctului de legatura se produce doar in
cazul conflictului mobil de legi.
Comparatie cu conflictul in timp al legilor interne
Asemanarea consta in faptul ca ambele conflicte implica aplicarea, cu privire la un raport juridic
concret, a doua legi, in mod succesiv.
Deosebiri:
- conflictul mobil de legi exista intre sisteme de drept apartinand unor state diferite, spre
deosebire de conflictul in timp care exista intre doua legi ale aceluiasi sistem de drept.
- in cazul conflictului mobil, ambele legi raman in vigoare, in vreme ce, in cazul conflictului de
legi interne, numai una dintre ele este in vigoare.
Solutionare
Conflictul mobil de legi se solutioneaza conform dispozitiilor normelor conflictuale sau ale altor
norme juridice din sistemul de drept al forului.

Recunoasterea persoanei juridice reprezinta operatiunea prealabila conferirii posibilitatii de

manifestare juridica pe teritoriul altui stat constand in constatarea calitatii de subiect de drept si
admiterea efectelor extrateritoriale ce decurg din personalitatea juridica.
Modalitati de recunoastere. Legea 105/1992 cunoaste doua variante in raport de scopul
persoanei juridice:
1) – in cazul persoanei juridice cu scop patrimonial, aceasta e recunoscuta de plin drept,
cu exceptia situatiei in care dreptul international privat roman se opune la o asemenea
recunoastere;
2) – in cazul persoanei juridice fara scop patrimonial (fara scop lucrativ), aceasta poate fi
recunoscuta in Romania daca sunt indeplinite urmatoarele conditii:
a) exista aprobarea prealabila a Guvernului;
b) exista reciprocitate in privinta recunoasterii;
c) e valabil constituita in tara a carei nationalitate o are;
d) scopurile sale statuare nu contravin ordinii publice din Romania.
In aceasta situatie recunoasterea se face pin Hotararea de Guvern care se publica
in Monitorul Oficial si intr-un ziar central, fiind supusa cailor de atac prevazut de lege.

BIBLIOGRAFIE:
http://www.stiucum.com/drept/drept-privat/Persoana-juridica-in-dreptul-i22516.php
https://www.scribd.com/doc/152208602/Persoana-Juridica-in-Dreptul-International-
Privat
http://www.rasfoiesc.com/legal/drept/PERSOANA-JURIDICA-IN-DREPTUL-I47.php

1.T. Prescure, C. N. Savu (2005),

Drept International Privat,
Editura Lumina Lex, Bucuresti2.O. Ungureanu, C. Jugastru, A. Circa (2008),

Manual dedrept international privat

, Editura Hamangiu, Bucuresti3.D. A. Sitaru (2001)
,
Drept international privat –tratat-,
Editura Lumina Lex, Bucuresti

Dan Lupaşcu Maria-Loredana Nicolescu Ruxandra-Cristina Duțescu DREPT

INTERNAȚIONAL PRIVAT - suport de curs - EDITURA UNIVERSITĂŢII „NICOLAE
TITULESCU” BUCUREŞTI 2018
 https://www.slideshare.net/search/slideshow?ft=all&lang=%2A%2A&page=7&q=drept+
internatioal+privat&qid=a7d22f59-a5b8-47db-b86b-
f871253486d1&searchfrom=header&sort=&ud=any

Note de curs Drept Interntional Privat – Sergiu Bivol – Chisinau, 2013

Note de curs Drept Interntional Privat – lect. Univ. dr. Horea Crisan – Universitate
crestina “ Dimitrie Cantemir “, Facultatea de drept, CLuj Napoca