UNIVERSITATEA „NICOLAE TITULESCU” DIN BUCUREŞTI

Facultatea de Drept

Referat

DREPT INTERNATIONAL PRIVAT

Elemente de extraneitate
NOTIUNE.

Elementul de extraneitate reprezintă o împrejurare de fapt datorită căreia un raport juridic

are legătură cu două sau mai multe sisteme de drept. Elementul de extraneitate nu este un
element distinct al raportului juridic alături de subiecte, conținut și obiect, dar intră în
componența acestora. De exemplu, obiectul unui contract de vânzare-cumpărare este situat în
străinătate, sau una din părțile contractante este de altă naționalitate.
Prezența elementul de extraneitate pune în practică următoarele probleme:

 determinarea instanței sau autorității competente să instrumenteze sau să judece cazul

 indicarea regulilor de procedură aplicabile
 precizarea legii de fond care se va aplica situației juridice
 stabilirea efectelor produse de hotărârile autorităților străine
Elementul de extraneitate „este o împrejurarea de fapt care apare în legătură cu unul sau
mai multe dintre elementele de structură ale raportului juridic şi care are aptitudinea de a aduce
în discuţie posibilitatea aplicării legii străine”.

Acest element este „străin” prin raportare la sistemul de drept al forului, adică al instanţei
(judecătoreşti sau arbitrale) sesizată cu soluţionarea unui litigiu de drept internaţional privat. El
constituie principalul factor de diferenţiere a raporturilor juridice de drept internaţional privat de
raporturile juridice interne.

Într-un raport juridic de drept internaţional privat elementul de extraneitate nu constituie

o componentă distinctă, ci oricare dintre subdiviziunile amintite mai sus poate îmbrăca forma
extraneităţii.

Astfel, în legătură cu subiectele raportului juridic, pot constitui elemente de extraneitate:

a) pentru persoanele fizice: cetăţenia, domiciliul, reşedinţa şi reşedinţa obişnuită, iar în anumite
sisteme de drept şi religia;

b) pentru persoanele juridice: naţionalitatea, sediul, reşedinţa obişnuită, locul de înmatriculare,

fondul de comerţ, centrul economic ş.a.

Referitor la conţinutul raportului juridic, drepturile şi obligaţiile părţilor se stabilesc în

funcţie de legea competentă să reglementeze acel raport juridic.

Ele se materializează prin elemente de fapt concrete, care, atunci când sunt plasate în
străinătate ori sub incidenţa unei legi străine, constituie, totodată, elemente de extraneitate.
ORIGINEA ŞI SEMNIFICAŢIA TERMENULUI – EXTRANEITATE –

Acest termen provine de la cuvântul din limba latină – extraneus – care însemna din
afară, străina . Potrivit Dicţionarul explicativ al limbii române, extraneitate semnifică caracterul
străin al unui element cuprins într-un raport juridic ce necesită aplicarea unei legi nenaţionale

ROLUL ELEMENTULUI DE EXTRANEITATE

Prezenţa elementul de extraneitate într-un raport juridic determină, uneori, apariţia

conflictului de legi, mărind complexitatea problemelor ce reclamă soluţionare deoarece el face
posibilă aplicarea legii străine, iar, alteori, determină aplicarea normelor materiale interne sau
unificate14. Cu alte cuvinte, se poate spune că elementul străin transformă raportul juridic civil,
în sens larg, într-un raport de drept internaţional privat, pentru reglementarea căruia normele
specifice dreptului internaţional privat pot dispune aplicarea dreptului străin sau al dreptului
forului

Exemple de elemente de extraneitate:

Determinarea elementelor de extraneitate şi efectele pe care acestea le produc diferă de la

un sistem de drept la altul deoarece elementele de extraneitate sunt considerate în funcţie de un
anumit sistem de drept şi, nu, în general.

Spre exemplu, pentru determinarea legii naţionale a persoanei fizice, unele sisteme de drept
consideră că elementul de extraneitate îl constituie cetăţenia, iar alte sisteme de drept consideră
că îl constituie domiciliul persoanei fizice . Prin raportare la subiectele raportului juridic pot
constitui elemente de extraneitate:

 pentru persoanele fizice: cetăţenia, reşedinţa, domiciliul, în anumite sisteme de drept chiar
şi religia;
 pentru persoanele juridice: naţionalitatea, sediul social, locul de înmatriculare, fondul de
comerţ, centrul economic etc.

Prin raportare la obiectul raportului juridic pot constitui elemente de extraneitate:

 locul situării bunurilor imobile;

 locul unde se află bunurile mobile.

Prin raportare la conţinutul raportului juridic pot constitui elemente de extraneitate:

 locul încheierii actului juridic;

 locul executării actului juridic sau locul unde urmează să-şi producă efectele un act
juridic;
 locul producerii faptului ilicit cauzator de prejudicii;
 locul producerii prejudiciului, când acesta diferă de locul delictului;
 locul producerii evenimentului, în cazul evenimentelor naturale (naştere, deces,
calamitate naturală etc) .

Prin raportare la aspectele de procedură este element de extraneitate:

 locul judecării litigiului.

PROBLEMELE JURIDICE ridicate de prezența elementului de extraneitate în

cadrul unui raport juridic.

În legătură cu prezența elementului de extraneitate în cadrul unui raport juridic se pot

ridica următoarele probleme juridice:

 determinarea instanţei competente pentru soluţionarea unui litigiu de drept internaţional

privat;

 determinarea legii procedurale aplicabile pentru soluţionarea litigiului de drept

internaţional privat;

 determinarea legii aplicabile /sistemului de drept aplicabil raportului de drept

internaţional privat;

 determinarea legii materiale aplicabile raportului de drept internaţional privat;

 determinarea efectelor hotărârilor judecătoreşti străine sau a sentinţelor arbitrale străine

 determinarea efectelor unui drept dobândit în străinătate prin aplicarea unei legi străine .

Problemele juridice privind determinarea instanţei competente pentru soluţionarea unui

litigiu de drept internaţional privat, determinarea legii procedurale aplicabile pentru soluţionarea
litigiului de drept internaţional privat şi determinarea efectelor hotărârilor judecătoreşti străine
sau a sentinţelor arbitrale străine sunt chestiuni ce vizează instituţia juridică specifică dreptului
internaţional privat cunoscută sub denumirea de conflicte de jurisdicţii.

Problemele juridice privind determinarea legii aplicabile/sistemului de drept aplicabil

raportului juridic cu elemente de extraneitate sunt chestiuni ce vizează instituţia juridică specifică
dreptului internaţional privat cunoscută sub denumirea de conflicte de legi.
RAPORTUL JURIDIC CU ELEMENT DE EXTRANEITATE
Relaţiile dreptului internaţional privat presupun într-un număr de raporturi juridice
apărute între persoane fizice şi juridice din diferite state, cu privire la drepturile asupra bunurilor
aflate în străinătate sau cu privire la diferite fapte sau acte avute loc în străinătate. Astfel, acestea
se evidenţiază în legăturile de natură diferită care se stabilesc între participanţii la viaţa
internaţională.
Participanţii la raporturile juridice cu element de extraneitate pot fi persoane fizice sau
persoane juridice. Titular al puterii suverane, statul, are şi calitatea de subiect de drept privat în
situaţiile în care acţionează jure gestiones. Statul participă nemijlocit la raporturile de drept
internaţional privat. Participă pe poziţie de egalitate ca şi ceilalţi subiecţi.
Raporturile juridice ce prezintă unul sau mai multe elemente de extraneitate (străine) fac
ca raporturile în cauză să aibă legătură cu mai multe sisteme de drept. Un exemplu elocvent ar
servi un contract de vînzare-cumpărare internaţională perfectat între doi agenţi economici din
state diferite. Tot astfel, o căsătorie încheiată într-un stat de către un cetăţean a acelui stat şi un
cetăţean străin ridică în faţa oficiului de stare civilă legea aplicabilă condiţiilor de formă şi de
fond căsătoriei în cauză. Raporturile de succesiune sau cele rezultate din cauzarea de prejudicii
ce cuprind un element străin ridică aceeaşi problemă – problema legii aplicabile raportului
juridic.
Elementul de extraneitate sau elementul străin constituie principalul factor de distingere
a raporturilor juridice de drept internaţional privat faţă de alte raporturi juridice şi care reprezintă
o împrejurare de fapt datorită căreia un raport juridic are legătură cu mai multe sisteme de
drept. Elementul de extraneitate nu constituie un element de structură distinct al raportului
juridic, alături de subiect, obiect şi conţinut, ci oricare dintre acestea poate constitui un element
de extraneitate.
Principalele elemente de extraneitate care pot apare în legătură cu cele trei elemente de
structură ale raportului juridic:

1. Elementele de extraneitate în legătură cu subiectele raportului juridic se disting în funcţie

de felul acestor subiecte. Astfel, pentru persoanele fizice pot fi elemente de extraneitate:
cetăţenia, domiciliul sau reşedinţa şi, în anumite sisteme de drept şi religia. Pentru
persoanele juridice, principalele elemente de extraneitate sunt sediul, naţionalitatea, fondul
de comerţ etc.
2. În legătură cu obiectul (derivat) al raportului juridic, şi anume bunul (mobil sau imobil),
există element de extraneitate atunci cînd bunul este situat în străinătate sau, deşi este în
ţară, se află sub incidenţa unei legi străine (de exemplu, bunurile unei ambasade străine în
Republica Moldova).
3. În ceea ce priveşte conţinutul raportului juridic, acesta, fiind format din drepturile şi
obligaţiile părţilor, este imaterial, şi se materializează prin elemente de fapt, care, atunci
cînd sunt plasate în străinătate sau sub incidenţa unei legi străine, constituie, totodată,
elemente de extraneitate.
 Aceste elemente de fapt sunt, în principal, următoarele:
La actele juridice pot fi:

1. Elemente obiective, precum locul încheierii actului sau al executării actului sau al prestaţiei
caracteristice;
2. Element subiectiv, şi anume voinţa părţilor de a plasa raportul juridic sub incidenţa unei
legi străine.

La faptele juridice (stricto sensu) elementele de fapt la care ne referim pot fi: la delicte,
locul săvîrşirii delictului sau al producerii prejudiciului.
La evenimentele naturale, locul producerii evenimentului (naşterea, moartea, calamitatea
naturală etc).
Pentru aspectele de procedură, constituie elemente de extraneitate specifice faptul că
instanţa competentă este străină sau hotărîrea judecătorească ori arbitrală este pronunţată în
străinătate etc.

Trasaturile caracteristice ale elementelor de extraneitate

a) Elemental de extraneitate nu este un element structural al raportului juridic de drept
international privat, in sensul ca nu este un al patrulea element, alaturi de subiecte, continut si
obiect. El este o imprejurare de fapt care aparc in Iegatura cu unul sau mai multe dintre
elementcle de structura ale raportului juridic si care are aptitudinea de a aduce indiscutie
pasibilitatea aplicarii legii straine.
In opinia contrara, elementul de extraneitate este absorbit/ integrat de unul din elementcle
raportului juridic, ceea ce atrage structura diferita a raportului juridic de drept international privat
de cea a raportului juridic (generic), in sensul teoriei generale a dreptului. Daca, spre exemplu.
«intr-un contract de vanzare-cumparare, una din partite contraetante este cetatean strain, aceasta
nu inseamna ca nu exista nici o modificare particularizare a structurii raportului juridic (nivelul
atributelor de identificare a persoanei) caci, in acest caz, imprejurarea de a fi strain" confera
raportului juridic in cauza caracter de internationalitate. Daca acest element de extraneitate (una
dintre parti este cetatean strain sau persoana juridica de nationalitate straina) nu ar fi absorbit in
structura raportului juridic, nu am mai fi in prezenta unui raport juridic de drept international
privat..
Consideram ca prezenta elementului de extraneitate nu aduce modificari ale structurii
raportului juridic de drept international privat. Generic, termenul structura desemneaza modul de
organizare interna, de alcatuire a unui corp, a unui sistem, modul de asociere a componentelor
unui intreg organ. Subiectele, obiectul si continutul sunt elementele care structureaza raportul
juridic, conferindu-i specificitate fata de relatiile sociale ce nu se bucura de reglementare prin
intcrmediul normelor juridice. Participantii la raporturile juridice (subiectele) sunt legati prin
drepturi si obligatii (continutul); conduita partilor se concredzeaza in actiunea. respectiv
abstentiunea la care este indrituit subiectul active, de care este tinut subiectul pasiv (obiectul).
Cele trei elemente sunt necesare si suficiente pentru a putea vorbi de un raport juridic.
Faptul ca persoana fizica subiect al raportului juridic are cetatenie franceza, ca persoana
juridica are nationalitate elvetiana, ca locul incheirii actului juridic este Angia, ca locul delictului
civil este Italia., nu constituie decat simple imprejurari care pun problema incidentei unor
sisteme legislative straine, cu consecinte diferite sub aspectul legii materiale aplicabile spetei,
fara a se constitui in elemente distincte ale raportului juridic, care sa se adauge celor initial
acceptate.
Asadar, la fel ca in cazul celorlalte raporturi juridice, care apartin altor ramuri de drept,
raportul de drept international privat nu poate exista decat in prezenta cumulativa a subiectelor,
continutului si obiectului; elementul de extraneitate este faptul juridic de atasare care se refera la
unul sau mai multe dintre cele trei componente de structura (cetatenia franceza, nationalitatea
elvetiana relativ la subiecte; teritoriul Angliei, ca loc al perfectarii contractului, teritoriul
|portughez, ca loc al aparitiei prejudiciului, cu privire la continut; bunul mobil care face obiectul
contractului de vanzare-cumparare se gaseste in Spania, imobilul care urmeaza a fi inchiriat este
in Belgia cu privire la obiect), conferid o fizionomie particulara la raporturile de drept
international privat.
b)Elementul de extraneitate este calificat ca fiind element strain prin prisma unui anumit
sistem de drept. Analiza si calificarea unor fapte juridice de atasare ca elemente straine sunt
operatiuni particularizate in cadrul fiecarui sistem de drept, pentru fiecare materie in parte. Ceea
ce iaseamna ca nu se poate vorbi, generic, de elementul de extraneitate in materia statutului
personal, de elementul strain in materia statutului organic al persoanei juridice etc. Desprinderea
elementului de extraneitate relevant presupune cercetarea, intr-un sistem de drept determinat, a
fiecarei materii in parte. Nu exista un drept international privat general si universal, care sa ofere
o reglementare unitara raporturilor juridice cu elemente de extraneitate; exista doar sisteme de
drept rationale care pun in valoare imprejurari de fapt determinate, carora le confera calitatea de
elemente de extraneitate.
Mai mult, complexitatea raporturilor juridice de drept international privat atrage, uneori,
preferinta legiuitorului national pentru stabilirea unui punct de legatura principal si a unor puncte
de legatura cu vocatie subsidiare pentru aceeasi materie (Legea romana de drept international
privat procedeaza astfel. de pilda, in cazul statutului personal al actului juridic unilateral,
contractului s.a.).
c)Elementul de extraneitate nu este in toate cazurile, element international, in sensul
dreptului comertului international. Raporturile juridice de drept privat cu element strain pot
constitui obiect de studiu si pentru alte ramuri ale dreptului privat. Dreptul comertului
international reglementeaza raporturi comerciale cu element de extraneitate, element care este
intotdeauna international, raportat la particularitatile operatiei comerciale. (de pilda, elementul de
extraneitate apare ca element international, in sensul propriu al termenului, in cuprinsul Legii
uniforme asupra vanzarii intemationale a obiectelor mobile corporate, adoptata prin Conventia
de la Haga din 1 iulie 1964. In acest sens, «pentru determinarea caracterului international al unui
raport juridic sunt luate in considerare si unele elemente de extraneitate ale acestuia. Dar nu orice
element de extraneitate adaugat unui raport juridic din dreptul international poate transforma in
raport de dreptul comertului international, deci in raport international", ci numai acele elemente
de extraneitate care, pentru acel raport, sunt socotite ca au o importanta deosebita, cum ar fi
faptul ca partile contractante au domiciliul sau sediul in tari diferite sau faptul ca marfa, obiectul
contractului, este destinata sa treaca dintr-o tara inalta.
Rolul de a identifica elementele de extraneitate care confera caracterul international (in
acceptiunea dreptului comertului international) revine fie legii interne, fie conventiilor
international. Identificarea elemente lor de extraneitate si a felurilor acestora este un proces cu
fmalitati variate, de la un sistem legislativ la altul. Doctrina ofera exemplul materiei starii,
capacitatii si relatiilor de familie ale persoanei fizice, pentru care este relevant, ca element de
extraneitate, mai precis ca principal punct de legatura, fie cetatenia pentru marea majoritate a
statelor europene), fie domiciliul (cu precadere in sistemul common law. Ori daca incheierea
unui contract nu presupune transmiterea bunurilor dintr-o tara in alta. se va avea in vedere, drept
criteriu al internationaliatii, faptul obiectiv al domiciliului/ sediului parti lor, aflat in state
diferite; daca, dimpotriva, contractul implica transferul bunurilor sau valori dintr-o tara in alta,
aceasta imprejurare obiectiva este criteriul de determinare a caracterului international al
contractului

d)Elementul de extraneitate constituie premisa aplicarii tutoror normelor juridice

diferite. Ca regula elemental de extraneitate determina fie conflictul de legi (caz in care isi gasesc
aplicabilitatea normele conflictuale), fie atrage aplicarea normelor materiale interne sau a
nonnelor materiale unificate.

e)Prezenta elementului de extraneitate distinge raporturile de drept international privat

de toate celelalte raporturi de drept privat. In doctrina se apreciaza ca elementul de extraneitate
este criteriul principal, care confera fizionomie proprie raporturilor din dreptul international
privat. Se poate afirma, deci, ca elementul de extraneitate constituie diferenta specifica a
raporturilor de drept international privat.
In termeni diferiti, dar sugerandu-se aceeasi idee, s-a mentionat ca analiza raportului
juridic cu element de extraneitate constituie punctul de plecare al oricarui studiu de drept
international privat, intrucat existenta acestui tip aparte de raporturi juiridice duce la aparitia
tuturor problemelor specifice dreptului international privat.
Bibliografie:
1. D. Lupaşcu, D. Ungureanu, Drept internaţional privat, Editura Universul Juridic, Bucureşti, 2012
I. Filipescu, A. Filipescu, Tratat de drept internaţional privat, Editura Universul Juridic,
Bucureşti, 2005
2. Macovei, Drept internaţional privat, Editura C. H. Beck, Bucureşti, 2011;
3. D. Al. Sitaru, Drept internaţional privat, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 2000;
4. www.slideshare.com – Suport de curs – Drept International Privat. Partea Generala;
5. www.wikipedia.com – elemente de extraneitate;
6. Dan Lupaşcu Maria-Loredana Nicolescu Ruxandra-Cristina Duțescu - DREPT
INTERNAȚIONAL PRIVAT - suport de curs - EDITURA UNIVERSITĂŢII „NICOLAE
TITULESCU” BUCUREŞTI 2018