METODICA CERCETARII CRIMINALITATII

FINANCIAR –FISCALE

Rezumat
Evaziunea fiscala reprezinta un fenomen care se manifesta si ia amploare atat pe
plan national cat si international.Cunoasterea factorilor care genereaza evaziunea fiscala, a
efectelor pe care aceasta le are si mai ales le poate avea in diferite situatii asupra formarii
resurselor bugetului de stat, reprezinta prioritati in activitatea factorilor de decizie si a celor
de executie din sistemul fiscal.Analiza acestui fenomen este necesara mai ales pentru a
descoperi mijloacele si caile cele mai eficiente in limitarea efectelor pe care le are asupra
economiei.

Cuvinte-cheie: evaziune fiscala, contribuabil, incalcarea legii

INTRODUCERE

In literatura de specialitate au fost date multe interpretari ale conceptului de

evaziune fiscala.Unul dintre acestea defineste fenomenul de evaziune fiscal ca fiind
sustragerea totala sau partiala de catre unii contribuabili – persoane fizice sau juridice –prin
diverse forme,de la plata obligatiilor fata de buget.
Juristii romani de la inceputul secolului au fost preocupati de definirea evaziunii
fiscale.Lucrarile de specialitate scrise in acea perioada sunt dovada acestor preocupati.Oreste
Athanasiu considera evaziunea fiscala ca fiind reprezentata de ,,totalitatea procedeelor licite
sau ilicite cu ajutorul carora cei interesati sustrag in total sau in parte averea
lor,obligatiunilor stabilite prin legile fiscale ’’.
Spre deosebire de aceasta definitie,care acopera atat mijloacele licite cat si pe cele ilicite
folosite de contribuabili in eludarea legilor fiscale,in doctrina este data si o definitie conform
careia prin evaziune fiscala se intelege,,ansamblul sustragerilor intentionate de la plata
obligatiilor fiscale,comise nu prin incalcarea directa a legii,ci prin ocolirea ei cu ajutorul unor
acte simulate si numai aparent reale’’.Aceasta definitie data evaziunii fiscale nu acopera in
intregime faptele in care ea se concretizeaza intrucat ea se refera cu precadere la evaziunea
fiscala legala.

Clasificarea Evaziunii Fiscale

In acceptiunea specialistilor evaziunea fiscala poate fi de doua feluri :
-evaziunea fiscala legala sau tolerata
-evaziunea fiscala licita cu caracter frauduros
Evaziunea fiscala legala (licita)
Prin evaziune fiscala legala se intelege actiunea contribuabilului de a acoli legea
recurgand la o combinatie neprevazuta a acesteia si, deci ,,tolerata’’.
 Evaziunea fiscala legala se realizeaza atunci cand o anumita parte din veniturile sau
averea unor persoane sau categori sociale este sustrasa de la impunere datorita modului in
care legislatia fiscala dispune stabilirea obictivului impozabil.
Evaziunea fiscala frauduloasa (ilicita)
Spre deosebire de evaziunea fiscala legala, care consta intr-o mentire prudenta a
sustragerii in limitele legale, frauda fiscala se savarseste prin incalcarea flagranta a legii,
profitandu-se de modul specific in care se face impunerea
Prin evaziune fiscala ilicita actiunea contribuabilului ce incalca (violeaza)prescriptia
legala cu scopul de a sustrage de la plata impozitelor, taxelor si contributiilor cuvenite
statului.
Evaziunea ilicita (frauda fiscala) are loc atunci cand se comite o incalcare flagranta a
legii.Evaziunea fiscala este frauduloasa cand contribuabilul, obligat sa furnizeze date in
sprijinul declaratiei in baza careia urmeaza a i se stabili cota impozitului, recurge la
disimularea obiectului impozabil sau folosirea altor cai de sustragere de la plata impozitului.
Asadar evaziunea fiscala frauduloasa sau frauda fiscala constau in disimularea obiectului
impozabil, in subevaluarea cuantumului materiei impozabile sau folosirea altor cai de
sustragere de la plata impozitului datorat.

Cauzele evaziunii fiscale

In ceea ce priveste cauzele evaziunii fiscale ele sunt in mod evident foarte complexe si au
motivatii foarte diverse.
1.O prima cauza a evaziunii fiscale, a fraudei, o constitue faptul ca sistemul fiscal al
statului modern lasa la latitudininea contribuabilului declararea veniturilor plecandu-se de la
prezumtia de sinceritate, adevar neaplicabil tuturor.
2.O a doua cauza a evaziunii fiscale o constitue faptul ca nici chiar statul nu poate lua cele
mai potrivite masuri economice presat de elemente de criza, inflatie, recesiune economica si
astfel recurge la majorarea –uneori nejustificata- a taxelor si impozitelor existente.
3.O a treia cauza a evaziunii fiscale o constitue organizarea la nivel national si
international de grupuri si structuri mafiote deosebit de puternice care controleaza in fapt
subteran economiile multor state.
Desigur ca statele europene fac eforturi deosebite de combatere a contrabandei, a
circulatiei drogurilor si, implicit, a evaziunii fiscale, dar sustragerile de la sumele datorate
sunt inimaginabile.
4.De asemenea,complexitatea sistemelor fiscale este o sursa importanta de frauda, tehnicile
de impozitare explicand, in principal acest lucru.Sofisticarea extrema a regulilor fiscale din
tarile dezvoltate risca sa conduca la o incitare permanenta la ascunderea masei impozabile
sau la reducerea masiva a acesteia ca urmare a multiplicarii regulilor si a conditiilor de
alpicare a cestora, inmultirea regimurilor derogatorii, etc.

Scurt istoric al aparitiei evaziunii fiscale in tara noastra

 Evaziunea fiscala in Romania a devenit motiv de preocupare pentru specialistii in
domeniu, administratia fiscala si factorul politic, imediat dupa unificarea sistemelor fiscale in
urma unirii provinciilor romanesti din 1918, proces care a avut loc concomitent cu
modernizarea sistemului fiscal, prin raportare la tarile Europei Occidentale intre anii 1923-
1927, desi referiri la evaziunea fiscala precum si includerea de sactiuni impotriva celor care
erau depistati ca evazionisti au avut loc prin legile fiscale speciale (de exemplu-Legea
contributiilor directe din 1929)-,,Legea pentru represiunea evaziunii fiscale la contributiile
directe’’(publicata in Monitorul Oficial nr. 288, Partea I din 25 decembrie 1929
De remarcat ca legea pentru represiunea evaziuni fiscale la contributiunile directe nu da
definitia explicita a evaziunii fiscale, iar in cuprinsul ei nu se pomeneste nici macar odata
cuvantul ,,evaziune fiscala’’.Conform aceluiasi autor (M. Maievchi), dintre fraudele fiscale
comise in perioada interbelica in Romania, prin importanta sumelor in joc, se detasau cele
comise de intreprindere cu caputal strain.Elementele favorizante se refereau la regimul
rezervelor si amortizarilor, impunerea complementara dupa rentabilitate si regimul dobanzilor
la imprumuturile din strainatate.
In randul marilor afaceri insotite de mari fraude fiscale in perioada interbelica este citata
afacerea:,,spirtului negru’’ care a costat bugetul statului miliarde de lei.La adapostul taxelor
prohibitive la bauturile spirtoase a inflorit frauda practica de fabricile de spirt.Enormele
profituri care puteau fi obtinute prin eludarea taxelor legale-cca 800 000 lei pe vagonul de
spirt-au inaugurat epoca spirtului negru.Consumul declarat si taxat al spirtului din cereale s-a
redus de la 5.177 vagoane in 1925, la 599 vagoane in 1928 si la 32 de vagoane in 1931.Intr-
un singur an, 1928, incasarile din taxele aferente au scazut la 400 milioane lei fata de 1625
milioane lei in 1927.

Aspecte actuale ale evaziunii fiscale in romania

In Romania problema evaziunii fiscale capata un interes major in primul rand datorita
existentei unei economii cu o lipsa acuta de capital, atat la nivel macroeconomic, pentru
sustinerea programelor nationale de recrutare, cat mai ales la nivel microeconomic, unde
fenomenul subcapitalizarii este deosebit de presant.
De asemenea, tot lipsa de capital atrage dupa sine o situatie precara a veniturilor care
trebuie sa alimenteze bugetul de stat si care au ca menire finantarea unor importante sectoare
sociale(sanantate, invatamant, etc).In aceste conditii limitarea intr-o masura cat mai mare a
evaziunii fiscale ar avea un aspect pozitiv asupra echilibrului bugetar.
Fenomenul sustragerii de la impunerea unei parti mai mari sau mai mici din materia
impozabila se intalneste atat pe plan national, cat si international.Uneori, insasi legislatia
nationala scoate de sub incidenta impozitelor anumite categorii de venituri, parti de venituri,
elemente de avere ori anumite acte si fapte care, in conditiile aplicarii consecvente a
pricipiului generalitaii impunerii, ar trebui luate in calcul la stabilirea impozitelor.
Caile de eludare a fiscului sunt multiple si variate, printre ele numarandu-se:
1.neinregistrarea corecta si la timp a cantitatilor din materii prime si materiale sau
marfuri achizitionate;
2.modificarea preturilor de aprovizionare si a cheltuielilor de transport, manipulare, etc;
 3.neinregistrarea intregii productii iesite din sectiile de fabricatie si inmagazinate;
4.nerespectarea retelelor de fabricatie si contrafacerea produselor;
5.practicarea unor preturi de livrare sau a unor cote de adaos comercial mai mari decat
cele declarate, afisate sau contabilizate;
6.intocmirea de state de plata, facturi, chitante ori alte documente justificabile,nereale;
7.intocmirea de declaratii vamale false la impotul sau la exportul de marfuri;
8.scoaterea din intreprindere de produse finite sau de marfuri fara documente insotitoare
sau cu documente neconforme cu realitatea;
9.intocmirea de declaratii de impunere nesincere, etc.

Factori generatori si conditii de manifestare a evaziunii fiscale internationale

Pe masura dezvoltarii relatiilor economice dintre state cu sisteme fiscale diferite si cu

grade de fiscalitate la fel de diferite, evaziunea fiscala a incetat de a mai fii un fenomen
intern, national, el capatand valente internationale.Astfel, persoanele fizice si juridice care
realizeaza venituri din surse externe, in urma unor conventii fiscale sau a unor prevederi in
legislatia nationala care sa la protejeze, sunt supuse adesea unor impuneri repetate:o data in
statul de provenienta a acelor venituri si a doua oara in statul lor de rezidenta.In asemenea
conditii multiplicarea sarcinilor fiscale poate fi atat de puternica incat sa anihileze interesul
beneficiarilor acelor venituri pentru desfasurarea de activitati peste granita.Ca o reactie la o
asemenea perspectiva, nu putini contribuabili cauta sa sustraga de la impunere o parte cat mai
mare din veniturile externe intr-unul sau chiar in ambele state interesate.
Tentatia pentru evaziunea fiscala nu dispare nici in conditiile incheierii unei conversatii
pentru evitarea dublei impuneri dar capata forme si sensuri noi.Astfel, o intreprindere avand
sediul intr-un stat sau sucursale si filiale in alte state cu niveluri de fiscalitate diferite, va
incerca sa transfere o parte cat mai mare din beneficiile aferente din statele cu o fiscalitate
mai ridicata in statul cu fiscalitate redusa.Aceasta actiune deliberata, infaptuita intre 2,3 sau
mai multe intreprinderi asociate implantate intre state diferite reprezinta scenariul obisnuit al
unei evaziuni fiscale internationale, care prejudiciaza statul ale carui venituri fiscale au fost
artificial imputate.
Evaziunea fiscala la scara internationala este mai favorizata si de existenta unor state sau
teritorii cu regimuri fiscale foarte blande si cu reglementari juridice care protejeaza secretul
financiar-bancar de ochiul indiscret al autoritatilor publice din alte state.Aceste paradisuri sau
oaze fiscale, cum in mod inspirat au fost denumite asemenea state sau teritorii, atrag ca un
magnet pe cei ce doresc sa-si pastreze banii in siguranta, sa-i spele si sa-i fructifice, ofera
conditii prielnice celor interesati sa creeze acolo societati fara activitate propri-zisa, dar cu
posibilitatea de a participa la formarea capitalurilor altor societati, de a le acorda imprumuturi
si de a incasa dobanzi la niveluri cu mult mai mari dacat cele practicate pe piata autohtona.

Instrumente de realizare a fraudei fiscale internationale

Acestea se rezuma in special la trei tipuri de societati instalate in tarile de refugiu:

1.holdingurile
2.societatile de baza
 3.societatile fictive
1.Societatile holding instalate in tari ca Lichtenstein, Luxemburg, Elvetia, Monaco,
Hong Kong, Singapore, Bermude, au functiuni multiple.Ele gestioneaza in acelasi timp
portofoliile de valori imobiliare pentru societatile de grup optin participari, procura sursele de
finantare, prin lansare de imprumuturi inernationale si incaseaza redevente, onorarii si
comisioane.
O caracteristica principala a acestor paradisuri fiscale este ca pot pastra secrete
bancare si alte aspecte favorabile legate de conditiile legale acordate.Ele sunt stabilite in
teritorii, restranse situate de preferinta intr-o zona cu moneda puternica, stabile politic, dotate
cu o retea densa de institutii bancare, protectie puternica a secretului bancar si al afacerilor,
ignorand controlul schimburilor si deservite de legaturi aeriene bune si de retele de
telecomunicatii asigurand legaturile cu tarile dezvoltate, beneficiind bineinteles de absenta
sau de nivelul redus al impozitarii veniturilor si beneficiilor si refuzul de a coopera cu
fiscurile straine.Paradisul fiscal este, din aceasta cauza, si un paradis financiar propice unde
este posibila manifestarea fenomenului de spalare a banilor din orice trafic.
In ochii evazionistilor internationali,in contrast cu paradisurile fiscale, tarile dezvoltate sau
cele cu sisteme fiscale bine articulate apar ca ,,infernuri fiscale’’ care au atitudine destul de
ambigua fata de primele.Cu toate acestea, tarile dezvoltate, fac astazi o concurenta dura
paradisurilor fiscale clasice prin intermediul regimurilor fiscale privigeliate in conditiile unei
presiuni fiscale ridicate.,,In timp ce mentin un nivel global ridicat al presiunii fiscal, ele
mentin la dispozitia investitorilor structuri juridice si regimuri speciale care permit sa scape
de orice impunere sau sa beneficieze de o impozitare foarte usoara’’.Astfel, societatile
holding(societati care detin un portofoliu de participatie fara a fii executat ele insele vre-o
activitate de afacere) nu platesc practic impozit pe profiturile lor in Olanda sau Luxemburg.In
Elvetia unele cantoane nu impun veniturile din sursa straina primita de societatile care sunt
domiciliate aici dar care nu exercita nici o activitate.
Unitatea fiscala a acestor societati holding este evidenta.De exemplu,o societate dintr-o
tara cu fiscalitate ridicata pentru venituri din capital si care doreste sa lanseze un imprumut
obligatar, pentru a evita retinerea la sursa a impozitului asupra dobanzilor, obligatiunilor
emise creeaza o societate holding in Lichtenstein.Obiectul acesteia este sa emita titlurile de
valoare respective .Suma astfel obtinuta in urma vanzarilor obligatiunilor este predata de
catre societatea holding la societatea holding din tara de origine in schimbul unei dobanzi cel
putin egala cu rata dobanzii pentru obligatiunile emise.Dobanzile varsate de societatea holdin
detinatorilor de obligatiuni nu suporta nici o retinere, micsorand astfel costul finantarii pentru
societatea initiala.De regula, emisiunile de obligatiuni din Europa se efectueaza in
Luxemburg deoarece operatiunile in cauza nu sunt supuse la impozite prea mari.
2.Societatile baza ,,base companies’’ sunt societati care nu au activitate economica
proprie.Ele sunt create, de asemenea, in tari cu o presiune fiscala redusa servind pentru
concentrarea si administrarea beneficiilor financiare si comerciale realizate in alte tari de
catre filialele si intreprinderile comerciale din grupul fondator.Altfel spus, ele gestioneaza
trezoreria grupului care le-a creat iar in tarile care sunt stabilite, unde fiscalitatea este mai
redusa.
 3.Societatile fictive sau ,,sham companies’’.Spre deosebire de precedentele acestora, au o
existenta materiala mult mai neinsemnata.Acestea nu au baza,si nu sunt instalate in tarile de
refugiu.

Modalitati de sanctionare a evaziunii fiscale

Specialistii in domeniul fiscal au ajuns unanim la concluzia ca evaziunea fiscala este

cu atat mai de temut cu cat impozitul este mai ridicat.Iata de ce orice stat,pentru realizarea
veniturilorsale, este necesar sa dimensioneze si sa distribuie de o asa maniera sarcinile
publice, astfel incat orice contribuabil sa-si poata plati integral si la timp impozitele datorate.

Desconsiderarea unui asemenea punct de vedere face ca un sistem fiscal sa nu fie

eficient.Astfel, indiferent de pregatirea inspectorului fiscal, sau de marirea sactiunilor
aplicate, este foarte posibil ca statul sa nu reuseasca sa incaseze de la contribuabil impozitele
cerute.Orice platitor va face, in aceste conditii, tot ce-i sta in putinta pentru a scapa de
asemenea rigori insuportabile, iar unul din mijloace este tocmai frauda fiscala.
Prin urmare, marirea prelevarii fiscale trebuie studiata cu atentie pentru a nu facilita
manifestarea fenomenelor de evaziune fiscala, ea putand fi asigurata la nivelul cerintelor
bugetare pe alte cai, cum ar fi dezvoltarea fortelor de productie, repartizare echitabila, justa, a
sarcinilor fiscale, cuprinderea si impunerea intregii materii impozabile, a tuturor
contribuabililor si asa mai departe.
De asemenea, sanctiunile fiscale sunt instumentele, mijloacele prin care sunt pedepsite
abaterile de la normele fixate de legile fiscale.In realizarea politicii fiscale a statului nostru,
dupa revolutie, sanctiunile fiscale au avut un rol semnificativ, in ciuda faptului ca in prima
perioada au fost practic inexistente.Acesta stare de lucruri a constituit o stare majora a
fraudelor fiscale la scara nationala, iar din acest punct de vedere, daca se face o analiza
critica, de ansamblu, a sistemului, celalalte inconveniente ale acestuia, luate prin comparatie
devin minore.
Asadar, pentru a stopa cu eficacitate fraudele fiscale, controlul fiscal trebuie sa aibe la
indemana cele mai adecvate sanctiuni.Studiile recente au demonstrat ca in materie fiscala,
aplicarea celor mai aspre masuri au nu numai un rol reparator ( de a incasa impozitul
perceput cu ocazia descoperirii lui), ci mai degraba un rol preventiv, pentru descurajarea unor
asemenea fapte.De aceea sanctiunile fiscale trebuie sa fie diversificate si suficient de aspre in
raport cu gravitatea faptelor, de nivelul impozitului sustras, de recidiva etc.
Implementarea noilor reglementari pe linia combaterii evaziunii fiscale in etapa actuala a
reformei fiscale, are menirea de a redresa situatia existenta.Aceste reglementari completeaza
cadrul juridic al sistemului fiscal actual, si pun in practica insrumentele de actiune specifice
oricarei economi de piata.
Sanctiunile fiscale sunt multiple si ele pot fi clasificate in raport cu severitatea si modul
de aplicare, astfel:
-amenda fiscala, este mijlocul cel mai obisnuit pentru sanctionarea abaterilor fiscale care in
raport cu gravitatea faptelor savarsite de contribuabili poate fi:
-amenda contraventionala aplicata de organul de control stabilita in suma fixa, reglementata
expres prin lege, sau amenda contraventionala proportionala, care este stabilita in raport de
impozitul sustras, si se aplica ca regula generala, in caz de recidiva sau cand exista elemente
de intentie;
-amenda penala, aplicata de instanta judecatoreasca pe baza actelor de control fiscal in cazul
calcarii cu intentie a unor norme in materie fiscala, considerate infractiuni.In cazul
infractiunilor savarsite de contribuabili, reglementerile actuale prevad pentru anumite fapte
mai grave si sanctiunea cu inchisoarea, concomitent cu alte masuri, cum ar fi interzicerea
unor drepturi.
Actualul regim sanctionar nu ar fi complet si eficient daca nu s-ar fi asigurat prin lege si
alte forme de sanctiune fiscala distincte, insa complementare celor de mai sus cum ar fi:
-dobanda reparatorie sau majorarilede intarziere pentru neplata integrala si la termen a
impozitelor datorate care se aplica pentru a compensa prejudiciul adus statului prin
neincasarea la timp a impozitului iar procentul de dobanda are la baza costul de imprumut
guvernamental;
-confiscarea bunurilor care este o masura complementara sanctiunilor penale;
-obligativitatea luarii masurilor asiguratorii in cazul savarsirii unor infractiuni prevazute
de legea evaziunii fiscale;
Pentru stoparea fenomenelor de evaziune fiscala care s-ar produce chiar si in ciuda celor
mai aspre masuri, controlul fiscal trebuie sa aiba, la indemana si acel mijloc eficace de
constrangere, respectiv de reparare a prejudiciului adus statului prin ascunderea sau
distrugerea documentelor justificative sau de evidenta financiar contabila sau a obiectelor
impozabilesau taxabile.In acest sens, organului de control I s-a legiferat dreptul de a stabili
prin estimare nivelul impozitului datorat, utilizand , in acest scop, orice documente si
informatii referitoare la activitate si perioada desfasurata,inclusiv compararea cu activitati si
cazuri similare.Aceasta masura , alaturi de ansmblul de sanctiuni fiscale care fac obiectul
noilor reglementari constitue, practic, o revolutionare si reconsiderare a actualului sistem
fiscal, contribuabilul fiind cel care are sarcina de a dovedi corectitudinea privind nivelul
impozitului calculat si ca aplicarea sanctiunii fiscale este nejustificata.

Prevenirea si combaterea riscului comiterii infractiuniilor de evaziune fiscala

Datorita consecintelor deosebit de grave pe care le are intr-o societate comiterea unor
astfel de infractiuni, masurile ce trebuie luate in vederea prevenirii si combaterii acestora
trebuie sa fie foarte ferma.
Realizarea acestui deziderat nu poate fi facuta decat prin aplicarea unui complex de
masuri, atat de ordin legislativ, administrativ, economic cat si social.Se impune ca aceste
reglementari sa aiba o anumita stabilitate in timp pentru a putea fi cunoscute de subiectii
carora li se adreseaza si pentru a putea fi aplicate.
In ceea ce priveste masurile de ordin administrativ ce trebuie luate in vederea prevenirii si
combaterii faptelor de evaziune fiscala se impune marirea numarului functionarilor cu
atributii in activitatea in activitatea de control fiscal, dotarea superioara a acestora in
domeniul juridic.Controlul strict al legalitatii functionarii documentelor cu regim special si al
activitatii desfasurate in unele domenii cum ar fi comertul cu alcool sau produse petroliere
trebuie sa constituie prioritati pentru organele de control fiscal din Romania.
In activitatea de control a Garzii Financiare trebuie urmarita intr-o mai mare masura si
constatarea infractiunilor de evazine fiscala prevazute de Legea nr.241/ 2005 si nu numai
respectarea celorlalte dispozitii legale in materie fiscala, deoarece infractiunile prezinta
gradul de pericol social cel mai ridicat, iar combaterea lor trebuie sa reprezinte o prioritate.
Recuperarea prejudiciilor in cazul comiterii acestor infractiuni trebuie sa constituie o
prioritate in activitatea de urmarire penala desfasurata in cadrul unor astfel de dosare penale,
iar masurile asiguratorii trebuie luate din prima faza a inceperii procesului penal.Cooperarea
dintre Garda Financiara si organele judiciare trebuie imbuatatita continuu, avand in vedere
scopul comun al acestora, respectarea legalitatii.
Combaterea coruptiei in cadrul functionarilor cu atributii de control in domeniul
fiscal trebuie sa fie tratata cu maxima responsabilitate deoarece, din moment ce
contribuabilul ara certitudinea ca fapta sa de sustragere de la plata obligatiilor fiscale nu va fi
descoperita, atunci nu mai are nici o retinere de la a comite evaziune fiscala.
O modalitate de rezolvare cel putin partiala a acestei probleme ar fi reglementarea
institutiei agentului sub acoperire care sa poata sa ofere respectivului functionar diferite
valori pentru a-i testa corectitudinea, iar incazul in care acesta din urma le-ar primi tot acest
procedeu sa poata fi folosit ca mijloc de proba in justitie.
Si masurile de ordin social sunt importante pentru combaterea infractiunilor de evaziune
fiscala, de aceea se impune luarea unor masuri sustinute de instruire a populatiei in vederea
constientizarii de catre fiecare cintribuabil in parte a faptului ca impozitul nu reprezinta un
bir, o confiscare abuziva din partea statului, ci el reprezinta resursele cu ajutorul carora se
realizeaza echilibrul economic si social intr-o societate si ca, insusi contribuabiluleste
beneficiarul acestui echilibru.Treptat contribuabilul va intelege ca un impozit rationalsi bine
administrat nu este decat o datorie civica a sa, al carui beneficiar este intreaga societate si
implicit el.
De asemenea, contribuabilul trebuie sa constientizeze consecintele infractiunilor de
evaziune fiscala precum si a posibilitatilor extreme reduse de a scapa de rigorile legii si a
pedepselor pe care trebuie sa le sufere cel care comite astfel de infractiuni.

Concluzii

Pentru a stabili si aplica cele mai bune si eficiente masuri de combatere a evaziunii
fiscale trebuie, in primul rand, sa cunoastem cauzele acestui fenomen, etiologia sa si efectele
economice, sociale, politice si morale pe care le produce.
Eficacitatea procesului de stopare sau macar de limitare severa a fenomenului de
evaziune fiscala consta in capacitatea de a inlatura cauzele ce produc sau pot favoriza faptele
respective si nu de inlaturare a efectelor acestui fenomen.
De aici rezulta, in mod clar, importanta cunoasterii fenomenului de evaziune fiscala, a
mecanismului de transpunere in realitate si factori psihologici si morali, ce il determina pe
contribuabil sa recurga la acte de sustragere de la indeplinirea obligatiilor fiscale legale.
Avand in vedere cauzele fenomenului de evaziune fiscala, principala directie de
combatere a acestuia se face prin masuri legislative (instrumente de lucru). In acest sens, a
fost elaborata Legea 241/2005 pentru prevenirea si combaterea evaziunii fiscale.
Evaziunea fiscala a devenit un fenomen omniprezent in plan economic si social. Amploarea
pe care a luat-o evaziunea fiscala este ingrijoratoare deoarece in lipsa masurilor de combatere
poate atenta in viitor la stabilitatea economiei nationale.
In plan economic o situatie echilibrata a bugetului de stat ar conduce la echilibrarea
macroeconomica si la asigurarea conditiilor unei dezvoltari economice.
Pentru combaterea evaziunii fiscale nu este necesar sa se impuna niste sanctiuni drastice, ci ar
trebui realizat un control fiscal eficient, un sistem legislativ viabil si poate in primul rand o
educatie fiscala a cetatenilor.
Legile fiscale trebuie sa fie simple, clare, precise si relativ stabile, sa se faca o
deosebire intre cazurile cand legile sunt incalcate cu intentie de frauda sau cand sunt incalcate
din culpa, din neglijenta, sau din cauze independente de vointa contribuabilului. Este necesar
sa se reorganizeze controlul si verificarile fiscale, sa se elaboreze de catre B.N.R. norme clare
cu privire la conditiile ce trebuie indeplinite si documentele ce trebuie prezentate de
persoanele fizice.
Tara noastra a avut unul dintre cele mai bune coduri de procedura fiscala, dar care a
fost abrogat de regimul de dictatura instaurat dupa cel de al doilea Razboi Mondial.

Bibliografie:

1.www.scribd.com
2. Legea nr.241/2005 privind prevenirea si combaterea evaziunii fiscale
3. http://www.qreferat.com/referate/economie
4. D.Moraru,M.Nedelescu,C.Voinea – “Finante publice”, Editura Economica, Bucuresti, 2005