CAIET DE SARCINI

FUNDATII STÂLPI LEA j.t. şi m.t.

1. CERINŢE GENERALE

1.1 Domeniu de aplicare

 Prezentul caiet de sarcini se referă la fundaţiile liniilor electrice aeriene (L.E.A.) de joasă
tensiune (j.t.) şi medie tensiune (m.t.) executate prin burare sau cu fundaţii turnate.

1.2 Acte normative obligatorii

 În anexa nr.1 sunt prezentate actele normative obligatorii, care trebuie respectate la
proiectare şi execuţie, cuprinzând STAS-uri, normative şi instrucţiuni cu indicaţia unde
sunt publicate.
 Actele normative menţionate acoperă aspectele privind calitatea materialelor, punerea în
operă a acestora şi condiţiile de calitate care se cer pentru proiectarea şi realizarea
lucrărilor de construcţii.

1.3 Calitatea materialelor

 Materialele trebuie să fie de calitatea prescrisă de documentaţia de execuţie şi, în
conformitate cu prevederile actelor normative, urmând să fie supuse la diverse probe
atunci când „INVESTITORUL” sau „CONSULTANTUL” le solicită.
 În cazul în care loturile de materiale nu îndeplinesc condiţiile de calitate garantate de
certificatele de calitate sau actele normative se va sesiza de urgenţă „INVESTITORUL”,
FURNIZORUL” sau „ORGANELE PENTRU CONTROLUL CALITĂŢII LUCRĂRILOR”

1.4. Reţeaua utilităţilor publice

 „ANTREPRENORUL” are obligaţia de a obţine toate informaţiile de la serviciile utilităţilor
publice.
 Orice deviere sau modificare, temporară sau permanentă, a reţelelor publice va fi
permisă numai după obţinerea aprobării de la fiecare deţinător a utilităţilor respective.

1.5 Inspecţia „CONSULTANTULUI” şi a „INVESTITORULUI:

 „ANTRPRENORUL” este obligat să asigure accesul şi toaate facilităţile pentru a abilita
pe „CONSULTANT” şi pe ”INVESTITOR” , pentru ca ei să-şi îndeplinească în mod
corespunzător inspecţia pe şantier, ori de câte ori acesta le solicită în timpul derulării
contractului.

2. LUCRĂRI DE PREGĂTIRE A EXECUŢIEI

2.1 După primirea documentaţiei tehnico-economice de la „INVESTITOR”, „OFERTANTUL” va

trece la analiza şi definitivarea concepţiei organizatorice a lucrărilor de construcţii-montaj sub
următoarele aspecte:
 delimitarea şi împrejmuirea zonei obiectivului;
  delimitarea şi materializarea pe teren a zonelor specifice de lucru, a fluxurilor de circulaţie
pentru persoane, a materialelor de construcţie, a zonelor de lucru pentru utilaje şi a
zonelor de repaus pentru personalul de execuţie;
 stabilirea necesarului global de materiale, precum şia fluxului calendaristic de
aprovizionare pe fiecare categorie de material în strânsă corelaţie cu graficul de execuţie
a lucrării;
 stabilirea necesarului global de forţă de muncă, precum şi a ritmului de acces al
personalului la lucrare pentru evitarea aglomerării inutile sau a pierderilor tehnologice de
timp;
 în strânsă corelare cu ordinea de execuţie a lucrărilor se stabileşte necesarul de utilaje
de construcţie.

2.2 Funcţie de categoria de lucrări ce urmează a se executa se stabilesc formaţiile de lucru pe

meserii, precum şi
modul în care urmează să se desfăşoare execuţia.

1.1 Echipele de meseriaşi, cu o calificare corespunzătoare, trebuie dotate cu toate sculele,

materialele şi
echipamentul necesar.

1.2 Şeful de lucrare trebuie să aibă posibilitatea supravegherii în permanenţă a lucrărilor pentru
asigurarea unei
calităţi corespunzătoare a acestora, respectarea dozajelor şi consumurilor specifice de
materiale precum şi
efectuarea tuturor operaţiunilor prevăzute a se executa.

2.5 Trasarea
 Trasarea lucrărilor se va face în conformitate cu prevederile STAS 9824 1-87,
respectându-se toleranţele admisibile de trasare în plan.
 Recepţionarea lucrărilor de trasare se va face conform STAS 9824 0-87.
 Trasarea axelor se va face în conformitate cu prevederile „Îndrumarului privind
executarea trasării de detalii în construcţii”, indicativ C 83-75.
 La recepţia lucrărilor de trasare a axelor se vor verifica:
- modul de alcătuire a reperelor de natură să asigure stabilitatea acestora;
- amplasarea reperelor astfel încât să se poată asigura materializarea axelor;
- precizia măsurătorilor.

3. TERASAMENTE

3.1 Săpături
 Toate săpăturile vor fi executate cât mai aproape de dimensiunile şi forma exactă
precizată în planşele de specialitate astfel încât să necesite un volum minim de beton sau
de umplutură .
 Săpăturile vor fi executate respectându-se prevederile din „Normativul privind executarea
lucrărilor de terasamente pentru realizarea fundaţiilor de construcţii civile şi industriale”,
indicativ C 169-88, cap.1, 2, 3, şi 4.
 În scopul menţinerii caracteristicilor mecanice ale terenului de fundare, lucrările de
săpătură vor fi astfel organizate, încât turnarea fundaţiilor să se facă fără întârziere după
ce săpătura a ajuns la cota de fundare.

3.2 Umpluturi
 Umpluturile vor fi bine compactate în straturi de 10-20 cm. grosime, respectându-se
prevederile normativului C 169-88, cap.5 şi, unde este cazul, NE 0001-96 sau P -92.

3.3 Recepţia lucrărilor

  Recepţia lucrărilor de terasamente se va executa în conformitate cu prevederile
normativelor C 169-88 şi C 56-85.
 La terminarea lucrărilor de săpătură pentru fundaţii se vor verifica poziţia, dimensiunile şi
cotele de nivel realizate faţă de prevederile proiectului şi se va întocmi un proces verbal
de lucrări ascunse.

4. LUCRĂRI DE BETON SIMPLU ŞI BETON ARMAT (unde este cazul)

4.1 Calitatea materialelor şi nivelul de execuţie vor fi în conformitate cu următoarele standarde şi
normative:
 STAS 1010 0-90
 C 140-86
 C 56-85
Actele care certifică calitatea materialelor care intră în alcătuirea betonului trebuie să fie
la
dispoziţia „CONSULTANTULUI”

4.2 Clasa betonului, definită conform STAS 10107/0-90, se stabileşte prin proiect.
4.3 Materiale pentru betoane
4.3.1 Cimenturi
Sortimentul de ciment utilizat la prepararea betonului este cel specificat în proiect
şi prevăzut în normativul C 140-86, anexa IV.1.
4.3.2 Agregate
Condiţiile de folosire a agregatelor pentru prepararea betonului sunt prevăzute
de:
 STAS 1667-76;
 C 140-86
4.3.3 Prepararea betonului
Betonul se caracterizează prin:
 Clasa betonului, conf. C 140-86, tab. 1.1;
 Lucrabilitatea conf. C 140-86, anexa 1.2, tab. 1.2.2;
 Tipul de ciment, conf. C 140-86, anexa IV.1;
 Mărimea agregatului, conf. C 140-86, anexa IV.3;
 Gradul de impermeabilitate, conf. C 140-86, anexa 1.2;
 Gradul de gelivitate, conf. C 140-86, anexa 1.2;
Controlul calităţii betonului preparat se va face prin prelevarea de probe în
condiţiile normativului C 140-86, anexele X.5 şi X.6.

4.4 Oţelul pentru armături (unde este cazul)

 Oţelul trebuie să îndeplinească condiţiile tehnice prevăzute în STAS 438 2-80 şi C 140-
86, anexa X.1. pct.A5.
 Tipul de oţel folosit este OB 37.
 Folosirea altui tip de oţel-beton nu este permisă decât cu aprobarea proiectantului,
aprobare care se va face numai pe baza „Certificatului de calitate, emis de producător.

4.5 Cofrajele şi susţinerile lor

 Cofrajele şi susţinerile lor trebuie să asigure forma, dimensiunile, şi gradul de finisare al
construcţiei conform proiectului.
 Calităţile pe care trebuie să le îndeplinească cofrajele sunt prevăzute în normativul C
140-86, art.2.1-2 şi anexa X.3.
 Verificarea calitativă a lucrărilor de cofraje şi de sprijin este precizată în normativul C 56-
85, act normativ a cărui respectare este obligatorie.

4.6. Turnarea betonului

  Această operaţie cuprinde următoarele faze:
o montarea armăturilor (unde este cazul);
o turnarea betonului;
o compactarea betonului;
o decofrarea betonului.
Toate aceste succesiuni de operaţii se vor executa respectându-se precizările din
normativul C 140-86, pct.6.1-6.2.

5. MORTARE
5.1 Generalităţi
Calitatea materialelor şi nivelului de execuţie vor fi în conformitate cu următoarele standarde
şi normative:
 STAS 2634-86;
 STAS 1030-70;
 C I7-82
Actele care certifică calitatea materialelor care urmează să intre în alcătuirea mortarului
trebuie să fie la dispoziţia „CONSULTANTULUI”.

5.2 Stabilirea reţetelor

 Marca mortarului, definită conform STAS 1030-70, se stabileşte prin proiect;
 Reţeta mortarului va fi conform reţetei mărcii respective.

5.3 Materiale pentru mortare

5.3.1 Lianţi
Sortimentele de lianţi utilizate la prepararea mortarelor sunt cele specificate prin
proiect.
5.3.2 Agregate
Condiţiile de folosire a agregatelor, pentru prepararea mortarelor, sunt cele
specificate în proiect şi prevăzute în normativul C I7-82, cap. 2.
5.3.3 Prepararea mortarelor
Mortarele se vor prepara conform C I7-82.
Controlul calităţii mortarelor se va face prin prelevarea de probe în condiţiile
normativului C I7-83, cap.5.

6. DESCRIEREA LUCRĂRILOR

6.1 Generalităţi
 Fundaţiile se vor executa pe baza prezentei documentaţii care cuprinde:
o planul de situaţie al liniei în care sunt indicate:
 locul de aşezare al fiecărui stâlp;
 tipul stâlpului;
 modul de fixare: fundaţie burată sau turnată.
o planul de execuţie pentru fiecare tip de fundaţie, cu dimensiunile în plan şi
adâncimea de fundare şi de încastrare a stâlpului respectiv; pentru fundaţiile
de beton planul conţine şi clasa betonului.
 Dacă în timpul execuţiei gropilor de fundare se constată că terenul nu poate asigura
stabilitatea stâlpului pentru tipul de fundaţie prevăzut (umplutură, ape freatice
subterane de care nu s-au ţinut seama la proiectare), sau în săpătură se întâlnesc
lucrări sau instalaţii nesemnalizate în proiect (fundaţii, conducte, cabluri subterane,
canale, etc.) care fac imposibilă continuarea săpăturilor în locul, în poziţia şi cu
dimensiunile proiectate, lucrările de săpătură trebuie oprite, şeful de echipă anunţând
pe şeful de lucrare care va hotărî, fie continuarea săpăturii, cu mici modificări ale
 amplasamentului sau luarea unor măsuri de protejare a instalaţiilor întâlnite (dacă
este cazul). În cazul în care şeful de lucrare nu poate decide singur asupra soluţiilor
modificatoare, va anunţa pe proiectant şi pe beneficiarul lucrării pentru verificarea
celor constatate şi, dacă este cazul, pentru schimbarea soluţiei de fundare a stâlpului
respectiv.

6.2 Executarea fundaţiilor burate

Fundarea prin burare a stâlpilor (fundaţii burate) constă în fixarea stâlpilor în gropi prin
straturi alternative de pământ şi piatră spartă, bine îndesate cu maiul de mână.
Fundaţiile burate se execută acolo unde sunt prevăzute în proiect, numai la stâlpii de
susţinere în aliniament şi acolo unde caracteristicile terenului de fundare corespund.
Operaţiile principale la executarea fundaţiilor burate sunt:
 trasarea gropilor;
 săparea gropilor;
 executarea burajului.
a) Trasarea gropilor.
Se verifică după planul de situaţie, poziţiile fiecărui pichet (pichetul marchează centru
fundaţiei) şi anume:
 alinierea prin vizare şi jalonare;
 distanţele până la bornele alăturate prin măsurare cu ruleta sau lanţul.
La distanţa prevăzută în proiect se bate un ţăruş marcând mijlocul gropii.
Întrucât pentru a executa săpătura, ţăruşii trebuie îndepărtaţi pentru a putea verifica şi
menţine axa gropii şi în final axa stâlpului, de o parte şi de alta a pichetului, atât pe aliniament
cât şi perpendicular pe aliniament, se vor bate, la distanţa de 3,00 m de pichete ţăruşi de
control.
Deoarece săpătura se execută manual se va proceda la trasarea gropilor prin măsurarea şi
însemnarea cu cazmaua pe teren a dimensiunii gropii, astfel încât pichetul să fie în mijlocul
gropii.
b) Săparea gropilor.
Forma şi dimensiunile gropilor (în plan şi adâncime) trebuie să corespundă cu cele din
planurile anexate la documentaţie.
Întrucât la fundaţiile burate, stabilitatea stâlpilor se bazează pe caracteristicile mecanice ale
pământului nemişcat, dimensiunile gropilor în plan şi adâncime trebuie să fie cât mai mici,
neadmiţându-se depăşirea cotelor din planuri.
Săparea gropilor se va face numai cu puţin timp înainte de plantarea stâlpilor pentru a se
evita surparea malurilor. Pe timpul nopţii gropile vor fi acoperite sau semnalizate.
Săparea manuală a gropilor se execută cu unelte simple de săpat, la alegerea lor ţinându-se
seama de natura teren ului şi de dimensiunile în plan ale gropilor. Se vor folosi în acest scop
târnăcoape, răngi, cazmale, lopeţi, etc.
Dimensiunile în plan ale gropilor nu vor depăşi cotele prevăzute în proiect.
c) Executarea burajului
Înainte de ridicarea stâlpului şi de introducerea lui în groapă, acesta se curăţă de pământ sau
alte corpuri străine şi se verifică încă o dată dimensiunile gropii în special adâncimea, care
trebuie să corespundă cu cea din planul de detaliu.
Dacă groapa a rămas descoperită mai multă vreme, mai ales pe timp ploios, toamna sau
iarna, se sapă şi se îndepărtează din fundul gropii stratul de pământ (de 20-30 cm.) înmuiat.
După verificarea adâncimii săpăturii astfel amenajate, pe toată suprafaţa fundului ei, se
aşează un strat de piatră a cărui grosime trebuie să fie egală cu grosimea stratului de pământ
care a fost îndepărtat suplimentar.
Stratul se bate bine cu maiul.
După ridicarea, centrarea, alinierea şi aşezarea verticală a stâlpului, se aşează pe suprafaţa
liberă a fundului gropii încă un strat de piatră de 15 cm. Care se bate bine cu maiul de mână
(în spaţii înguste, neaccesibile maiului, cu ranga). În continuare se introduc în gropi straturi
succesive de pământ şi piatră în grosimi de 20 cm. Respectiv 15 cm. care se compactează
prin batere cu maiul sau cu ranga. Se va avea grijă ca ultimul strat de la suprafaţa solului să
fie din piatră.
 Burajul se va executa cu piatră spartă sau balast. Se va folosi o rocă dură care nu se
fărâmiţează la baterea cu maiul. Pentru o mai bună compactare a straturilor de piatră se
recomandă amestecarea în masa pietrei sparte a unei cantităţi de pământ suficientă pentru
umplerea parţială a golurilor.
Dacă umplerea gropilor se face imediat după executarea săpăturilor şi pământul si-a păstrat
umiditatea naturală, acesta nu trebuie umezit suplimentar. În caz contrar, înainte de
compactare, pământul va fi stropit cu apă.
După executarea fundaţiei şi umplerea gropii, terenul din jur va fi amenajat în aşa fel încât
apele de suprafaţă provenite din precipitaţii să fie îndepărtate de stâlp.

6.3. Executarea fundaţiilor turnate

Operaţiile principale la executarea fundaţiilor turnate sunt:
 Trasarea gropilor.
 Săparea gropilor şi sprijinirea pereţilor.
 Executarea radierului şi cofrarea fundaţiilor.
 Prepararea şi turnarea betonului.
 Decofrarea.
 Completări de beton după ridicarea stâlpilor (monolitizări).
 Împrăştierea pământului.
a) Trasarea gropilor
Verificarea aliniamentului şi a poziţiei bornei în teren, faţă de prevederile planului de
execuţie se va executa ca la fundaţiile burate.
b) Săparea gropilor şi sprijinirea pereţilor
Forma şi dimensiunile gropilor trebuie să corespundă planurilor de execuţie anexate.
Săparea gropilor se va face numai cu puţin timp înainte de turnarea fundaţiei (1-2 zile)
pentru a se evita surparea pereţilor.
Pe timpul nopţii gropile vor fi acoperite sau semnalizate
Săparea gropilor se execută cu sprijinirea malurilor.
Sprijinirile sunt obligatorii de la o adâncime de 0,75 m în terenuri slabe(nisip, umpluturi),
de 1,25 m în teren mijlociu (loess, argile, pietriş fin, nisipuri cu argilă amestecate cu piatră
spartă sau pietriş) şi 2,00 m în teren tare (argilă grasă, nisipuri grele cu argilă, pietriş
mare şi mic, loess curat, uscat).
Sprijinirea malurilor se poate face cu dulapi metalici (refolosibili) sau cu lemn sau bile,
căutându-se să se introducă pe cât posibil materiale de inventar din dotarea echipei.
c) Executarea radierului şi cofrarea fundaţiei
Se toarnă la baza fundaţiei un strat de egalizare de beton simplu (având clasa trecută în
planul de detaliu, a cărui grosime este precizată în plan şi care constituie radierul.
La executarea paharului se folosesc cutii prismatice sau cilindrice confecţionate din lemn,
P.F.L. bachelizat sau tablă.
Cofrajele din lemn se căptuşesc cu tablă neagră de 1,5 mm pentru a le mări durabilitatea.
Înainte de folosire, cofrajele de pe partea care vine în contact cu betonul se va unge cu
un strat de decofrol.
Cofrajul interior se montează după turnarea betonului care constituie radierul.
Montarea cofrajelor interioare comportă următoarele operaţii:
 Se marchează pe partea superioară a cofrajului repere diametral opuse
(la cofrajele prismatice se marchează mijlocul laturilor);
 Se introduce cofrajul în groapă pe radierul turnat şi se aliniază cu
ajutorul reperelor şi al ţăruşilor de control;
 Se centrează cofrajul cu ajutorul unor sfori, iar verticalitatea cu firul cu
plumb;
 Se fixează cofrajul prin legarea lui cu sârmă cu ţăruşii bătuţi în pământ.
d) Prepararea şi turnarea betonului
Prepararea betonului poate începe numai după ce gropile au fost săpate şi cofrajele
interioare au fost montate:
Pentru prepararea betonului se poate folosi una din metodele următoare:
  Prepararea centralizată cu betonieră de capacitate mare, dacă în zonă
urmează să se toarne un număr mare de fundaţii;
 Preparare manuală la bornă, folosită pentru lucrări a căror volum nu justifică
utilizarea unei betoniere.
Turnarea betonului se execută numai după verificarea stării cofrajelor. Cofrajele şi pereţii
se udă bine pentru a împiedica absorbţia apei din beton. Betonul trebuie turnat înainte de
începutul prizei.
Turnarea se face cu ajutorul roabelor, al tărgilor, găleţilor sau cu lopata.
Betonul proaspăt turnat trebuie protejat de căldură, vânturi uscate şi ger. Vara, în primele
7 zile de la turnare, suprafaţa liberă a betonului se stropeşte cu apă de două ori pe zi şi
se acoperă cu rogojini, saci, rumeguş sau nisip, pentru păstrarea umezelii. În primele
două zile betonul se acoperă, pentru a se evita spălarea cimentului în caz de ploaie. La
temperaturi sub zero grade suprafaţa betonului se acoperă cu paie, nisip sau pământ.
e) Decofrarea
Cofrajele interioare din golul fundaţiilor monobloc se scot la 3-4 ore de la turnare, mai
înainte de întărirea betonului.
Scoaterea cofrajului interior comportă următoarele faze:
 Desfacerea legăturilor de imobilizare a cofrajului;
 Lovirea uşoară a cofrajului pentru desprinderea de masa betonului;
 Scoaterea cofrajului din fundaţie;
 Corectarea defectelor de suprafaţă ale betonului;
 Repararea eventualelor deteriorări ale cofrajului.
Corectarea defectelor de suprafaţă ale betonului se face prin drişcuire cu mortar de
ciment, cu dozajul de 500-600 kg ciment la m3 de nisip, după curăţirea şi spălarea
prealabilă cu apă.
Plantarea stâlpilor în fundaţii este permisă numai după un interval de 4 zile de la turnare
în perioada 1 aprilie – 15 noiembrie şi de7 zile în perioada 15 noiembrie – 1
aprilie.
f) Completări de beton după ridicarea stâlpului (monolitizări)
După ridicarea şi introducerea stâlpului în golul fundaţiei şi alinierea lui, fixarea în
fundaţie se face prin turnarea între stâlp şi fundaţie, până la marginea superioară a
fundaţiei a unui beton clasa B-150, îndesat cu ajutorul unei şipci. După 6 ore de la
turnare se scot penele şi se completează golurile rămase. În continuarea fundaţiei,
deasupra nivelului solului, se execută căciula de protecţie de beton de aceeaşi clasă cu
cel din blocul de fundaţie.
Executarea căciulii se face imediat sau cel mai târziu până la trei zile de la ridicarea şi
fixarea stâlpului.
Se procedează astfel:
 Se curăţă şi se spală cu apă suprafaţa fundaţiei;
 Se stropeşte cu lapte de ciment suprafaţa spălată;
 Se montează cofrajul exterior, se leagă şi se rigidizează;
 Se prepară şi se toarnă în cofraj betonul de aceeaşi clasă cu cel folosit la
fundaţie;
 Se îndepărtează cu mistria şi se dă înclinarea prevăzută, în planul de
detaliu, suprafeţei superioare a căciulii;
 Se tencuieşte întreaga suprafaţă exterioară a căciulii fundaţiei până la
adâncimea de 30 cm sub nivelul solului;
Aplicarea şi nivelarea mortarului 2 cm grosime, se face cu dreptarul şi mistria. Vara, la
temperaturi ridicate, se vor lua măsuri de protejare împotriva acţiunii directe a razelor
soarelui prin umbrare şi stropire cu apă de 3-4 ori pe zi a suprafeţei tencuite.
Executarea tencuielilor şi scliviselilor la temperaturi sub –50 C este interzisă.
g) Împrăştierea pământului
Pământul nefolosit, rezultat din săpătură, după întărirea scliviselii căciulilor (după cca. 4
zile) se aşează în jurul fundaţiei, în straturi bine bătute cu maiul, astfel dispuse încât să
formeze suprafeţe înclinate pentru scurgerea apelor de la baza stâlpilor.
 Restul de pământ rămas în jurul fundaţiei se împrăştie pe o suprafaţă mai mare, aşa
încât să nu împiedice circulaţia, lucrările agricole sau scurgerea apelor de la baza
stâlpului.

7. MĂSURI DE PROTECŢIE A MUNCII ŞI STINGERE A INCENDIILOR

7.1 La execuţia lucrărilor trebuie respectate prevederile următoarelor prescripţii:

 „Regulamentul privind protecţia şi igiena muncii în construcţii”, aprobat cu Ord. MLPAT
nr.9 N 15.03.1993, în special a următoarelor capitole:
- cap. 19 Terasamente;
- cap. 21 Prepararea şi transportul betoanelor şi mortarelor;
- cap. 22 Turnarea betoanelor;
- cap. 23 Fasonarea şi montarea armăturilor din oţel-beton;
- cap. 28 Cofraje.
 „Norme generale de protecţie împotriva incendiilor la proiectarea şi realizarea
construcţiilor şi instalaţiilor”, aprobate cu Decret nr. 290/16.08/1977;
 „Norme tehnice de proiectare şi realizare a construcţiilor privind protecţia la acţiunea
focului”, indicativ P 118-1983.

7.2 De asemenea se va urmări respectarea următoarelor măsuri:

 Încheierea unui proces-verbal privind circulaţia în zonele de lucru şi îngrădirea acestora;
 Înainte de începerea lucrului, întregul personal trebuie ă aibă făcut instructajul de
protecţie a muncii, să posede echipament de protecţie şi de lucru, să nu fie bolnav, obosit
sau sub influenţa băuturilor alcoolice.

7.3 Măsurile enumerate mai sus nu au un caracter exhaustiv şi se vor completa şi cu altele
menite să evite producerea oricărui accident.

Întocmit,

Pr. pr. Ioniţă Const.