SNSPA – FACULTATEA DE ADMINISTRAȚIE

PUBLICĂ

Ghid realizare position paper

București, 2015

1
Position paper este un tip de lucrare academică în care se
Bineînțeles că pot fi
prezintă un subiect controversat, se explică ambele părți ale aduse în discuție mai
multe părți ale unei
acestuia și se argumentează în favoarea uneia dintre părți. Mai
probleme, însă este de
poate fi întâlnită sub denumirea de point of view paper sau eseu preferat (pentru a evita
argumentativ. Este asemănătoare unei dezbateri în care încerci dificultățile autorului de a
redacta și ale cititorilor de
să îți convingi publicul (auditoriul, cititorii) că opinia ta despre a urmări o asemenea
un subiect este validă și poate fi apărată, că există avantaje ale lucrare) să fie prezentate
doar două părți.
punctului tău de vedere.

SCOP
Ca autor al lucrării, scopul tău este să le demonstrezi cititorilor
În general, scopul
că punctul tău de vedere, față de cel al oponentului tău, este mai lucrărilor academice nu
puternic, mai bine argumentat, că are mai puține puncte slabe. este să arăți tot ce știi
despre un subiect, ci să
Trebuie să-i convingi că ai o cunoaștere bine fundamentată a
arăți că înțelegi și poți
subiectului adus în discuție (că ești bine informat despre ambele gândi critic despre un
subiect.
părți ale problemei), să-ți sprijini argumentul și să respingi
contraargumentele formulate de oponenți. Altfel spus, trebuie să
îi determini pe cititori să îți adopte poziția, să îi atragi de
partea ta.

Scopul profesorului/coordonatorului care a solicitat o asemenea lucrare este de a-ți dezvolta

abilități (competențe) de cercetare, de evaluare a informațiilor, organizare a unei lucrări,
argumentare eficientă în favoarea unei poziții și răspuns la contraargumentele aduse de cei
aflați pe poziții diferite, de exprimare clară în scris.

ALEGEREA (IDENTIFICAREA) UNEI TEME

Întotdeauna trebuie ținut cont de îndrumările, cerințele profesorului/coordonatorului care

solicită lucrarea, indiferent dacă acestea se referă la subiectul lucrării, detalii tehnice de
redactare, la stilul scrierii, surse bibliografice care trebuie sau nu trebuie folosite etc. Dacă
studenții au libertatea de alegere a temei, atunci apare oportunitatea de a explora un subiect
atractiv, apropiat de interesele tale, care te va determina să scrii cu mai multă pasiune.

2
Atunci când alegi tema lucrării trebuie să te întrebi dacă există o împărțire clară a opiniilor
(dacă există opinii divergente) și dacă poți argumenta pentru una dintre părți. Se poate alege
un subiect despre care ai deja o opinie formată, dar și în acest caz trebuie să te asiguri că
opinia ta poate fi bine argumentată.

Unele teme, precum cele sociale sunt foarte largi, complexe, cu multe soluții (ceea ce le face
mai potrivite pentru cărți, și nu pentru lucrări de dimensiuni mici). De aceea trebuie să îți
limitezi subiectul cu atenție, încât să-l poți manevra cu ușurință, de exemplu, să alegi o parte
mai mică a temei, un anumit context. Poți să te întrebi „cine?”, „cum?”, „unde?”, „când?”
pentru a-ți putea limita tema și stabili interesele. Clonarea, eutanasia, încălzirea globală sunt
teme mult prea largi, cu numeroase laturi, consecințe, probleme pe care le ridică; dar
restrângerea la un anumit context cultural, spațiu geografic, moment de timp (de exemplu, ce
este mai nou în problematica respectivă) etc. le poate transforma în teme potrivite pentru astfel
de lucrări argumentative.

Încearcă să eviți temele în care argumentarea se bazează mai Nu uita că subiectul unei
mult pe credințe personale și mai puțin pe raționare, evidențe, lucrări nu este atât de
important precum este
date obiective. Trebuie să ai suficiente materiale (informații) abilitatea ta de a construi
disponibile din surse credibile. Dacă ai prea puține, probabil că un argument. Subiectul
nu trebuie să fie unul
tema ar trebui lărgită, iar dacă întâlnești prea multe înseamnă că complex, poate fi și
ar trebui restrânsă. Limitarea complexității temei se face și simplu, dar argumentul
trebuie să fie întotdeauna
atunci când nu mai este timp suficient pentru ceea ce trebuie să
valid din punct de vedere
faci sau când nu mai este spațiu suficient (ai prea multe de spus logic.
pentru numărul de pagini permis).

În identificarea unei teme adecvate poți lua în calcul diverse Un argument este valid
aspecte dezbătute la cursuri sau seminare pe care le-ai considerat din punct de vedere logic
dacă într-adevăr
interesante, discuții avute cu prietenii sau colegii, ori poți căuta concluzia acestuia
în cărți, reviste sau alte surse recomandate de profesor. Este decurge din premisele
sale.
important să te atragă subiectul lucrării, fiindcă un subiect care
te plictisește sau te înfurie va fi mai greu de suportat (mai ales că
vei petrece mult timp alături de el).

3
Te mai poate ajuta încercarea de a formula subiectul ca o întrebare la care vei răspunde în
lucrare. De obicei, în cazul eseurilor argumentative întrebarea presupune un răspuns de forma
„da” sau „nu” („Ar trebui folosită clonarea pentru salvarea speciilor de animale aflate pe cale
de dispariție?” sau „Atacurile cibernetice pe scară largă sunt acte de război?”). Subiectul este
bine ales dacă întrebarea ta nu are un răspuns simplu; fie poate primi mai multe răspunsuri, fie
nu s-a formulat niciun răspuns acceptat, fie întrebarea poate avea un răspuns simplu dar
nesatisfăcător. Altfel spus, nu există un răspuns corect la întrebarea ta (de aceea se și naște o
dezbatere), însă în lucrare vei propune și justifica „răspunsul tău cel mai bun”.

Așadar, pentru a alege tema lucrării tale trebuie să urmărești dacă:

este în acord cu cerințele profesorului/coordonatorului

naște controverse, conduce la incertitudini, este într-adevăr o problemă reală

poți identifica cel puțin două poziții distincte

te interesează sprijinirea uneia dintre poziții

sfera subiectului este suficient de îngustă pentru a putea fi folosită cu ușurință

CERCETAREA/INFORMAREA/DOCUMENTAREA

După alegerea subiectului lucrării urmează cercetarea lui. Vei avea nevoie de argumente care
să îți sprijine poziția, va trebui să răspunzi contraargumentelor formulate de oponenții tăi, de
aceea este necesar să afli ce știu și alții despre problema discutată. Poți considera utilă
redactarea unei liste cu poziția ta și poziția oponentului tău, în care să notezi argumentele care
v-ar putea apăra pozițiile, sau a unei liste cu aspectele pro și contra ale unui subiect, ceea ce te
va ajuta să îți examinezi abilitatea de a răspunde contraargumentelor. Poate îți este util să notezi
toate întrebările, opiniile, informațiile pe care le ai despre subiectul respectiv pentru a vedea
ce gândești, ce știi până la momentul respectiv, ce crezi că știi și ce mai trebuie să afli despre
el.

Pentru a-ți construi un argument puternic trebuie să înțelegi bine și perspectiva oponentului,
să te întrebi cum ar putea răspunde el la argumentele tale, cum și-ar putea apăra opinia, care îi

4
sunt cele mai puternice argumente, ce surse ar folosi pentru a-și susține convingerile. Așadar,
trebuie să cauți informații despre ambele părți ale problemei discutate, iar aceste informații să
fie unele solide, din surse credibile.

Nu uita că o cercetare bună necesită timp, fiindcă nu vei găsi de la bun început tot ce cauți (iar
în unele cazuri nici nu știi exact ce cauți). Cercetarea va continua și după ce începi să scrii, iar
câteodată te va conduce într-o direcție (ușor) diferită, determinându-te să schimbi tema
lucrării.

Atunci când nu știi exact ce cauți, nu ești sigur de tema lucrării sau nu ți-ai format o opinie
despre ea este nevoie să faci o cercetare generală: să acumulezi informații de bază, apoi să
restrângi tema, să descoperi diversele opinii despre aceasta, să vezi unde ai putea găsi alte
surse de informare etc. Cercetarea în acest caz poate porni de la manuale, enciclopedii,
prezentări generale, articole pe teme generale.

Dacă știi deja ce anume cauți, ți-ai format o opinie despre subiect, deci știi ce trebuie să
argumentezi, atunci te poți gândi de ce anume ai nevoie pentru a-ți sprijini ideile, de ce tip de
fapte empirice, date, statistici, studii, opinii ale experților. Poți face liste cu întrebări la care să
răspunzi (și să începi căutarea de acolo), cu diverse cuvinte-cheie (nu doar 2-3, poți face
combinații între ele; mai multe căutări vor oferi mai multe posibilități de a găsi informații
utile construirii argumentelor). De asemenea, trebuie să te decizi unde anume cauți, care sunt
sursele de informații care îți oferă ceea ce dorești (bineînțeles, dacă profesorul/coordonatorul
îți cere folosirea unui anumit tip de surse, atunci îți începi căutarea de acolo).

Posibile surse de informare sunt:

Sursele online Sursele pe suport fizic Sursele empirice

Internetul oferă un conținut variat și bogat, însă trebuie acordată mare atenție credibilității
informațiilor. Mulți își pot exprima părerile pe blog-uri, site-uri, dar acestea nu sunt toate de
încredere și nu au o acoperire serioasă a afirmațiilor (nu sunt documentate, sunt părtinitoare și
nefundamentate). De asemena, pentru o lucrare academică nu este suficient să tastezi câteva

5
cuvinte pe un motor de căutare, să vezi primul rezultat și să-ți formezi o opinie. Oricum
căutarea, dacă este generală, va avea foarte multe rezultate, și nu toate din surse credibile.

Este mai util să folosești motoare de căutare sau baze de date academice (de acasă sau din
diverse biblioteci; eventual îți poți întreba profesorul/coordonatorul despre existența altor
baze de date decât cele pe care le cunoști); să accesezi site-urile publicațiilor periodice (mai
ales când știi că au publicat articole pe subiectul care te interesează); să accesezi site-urile
oficiale ale diverselor agenții guvernamentale, organizații, instituții (poți folosi link-urile către
alte surse pe care le consideri folositoare).

Sursele pe suport fizic care pot fi utilizate sunt, firește, cărțile, Calitatea de „expert” ar
trebui evaluată, fiindcă
revistele de specialitate, ziarele, alte lucrări academice. Date oricine se poate prezenta
utile construirii argumentelor mai pot fi strânse în urma aplicării ca fiind unul. Când vrei să
te informezi despre un
unor chestionare sau luării unor interviuri „experților” în
autor îi poți căuta
problema cercetată. Chiar discuția cu o persoană care susține un pregătirea (educația),
punct de vedere diferit de al tău poate fi utilă, fiindcă te va ajuta pozițiile anterioare, cele
curente, dacă este membru
să înțelegi mai bine problema pe care dorești să o dezbați sau al unei organizații etc.
chiar să realizezi că ai nevoie de mai multe argumente pentru a-
ți sprijini punctul de vedere.

Nu este necesar să folosești toate tipurile de surse existente, dar este important să te
documentezi bine, să înțelegi problema pe care vrei să o dezbați și să-ți construiești argumente
puternice și fundamentate pentru a-ți susține punctul de vedere. Așadar, informații utile pentru
documentarea lucrării se pot afla din:

6
 jurnale, reviste academice

ziare, reviste de specialitate, alte publicații

date (statistici, rapoarte) făcute publice de agenții guvernamentale, organizații, institute,

asociații

conferințe academice, congrese, diverse întâlniri științifice

interviuri, chestionare, discuții cu profesori, îndrumători, experți în domeniu

discuții radio, emisiuni tv

PLANIFICAREA LUCRĂRII
În urma documentării efectuate este important să îți organizezi informațiile acumulate și ideile
formate, înainte de a începe scrierea propriu-zisă a lucrării. Poate fi utilă o schițare a lucrării,
mergând pas cu pas de la teza pe care vrei să o susții, argumentele pe care le formulezi pentru
aceasta și până la enunțarea concluziei finale. O schiță te ajută să observi dacă ai suficiente
materiale pentru argumentarea tezei; să îți pui în ordine ideile, deci să eviți probleme
organizatorice în timp ce scrii; să îți vezi ideile în altă lumină, să te gândești mai mult asupra
lor, să le rafinezi (dacă vei constata că este cazul).

Poți începe cu formularea temei cercetării și a punctului tău de vedere sau altfel spus, a tezei
lucrării. Nu trebuie să acorzi prea mare importanță detaliilor, stilului scrierii etc., deoarece
este o schemă pe care o faci doar pentru tine, cu scopul de a-ți folosi drept ghid atunci când
scrii lucrarea. De exemplu:

7
 Întrebarea cercetării: Atacurile cibernetice
pe scară largă sunt acte de război?
Teza lucrării: Atacurile cibernetice pe scară
largă nu sunt diferite de atacurile militare
tradiționale.
Temă: Influența rețelelor de socializare
(Facebook-ul) asupra modului în care
interacționăm.
Teză: Facebook-ul are mai degrabă un impact
negativ asupra vieții decât unul pozitiv.

Urmează notarea argumentelor care vin să îți sprijine teza. Acestea însă trebuie așezate într-o
anumită ordine, deci trebuie să te decizi ce criterii vei folosi pentru ordonare. Va fi una
cronologică, de tip cauză-efect, problemă-soluție, de la cel mai puternic argument la cel mai
slab (sau invers), de la cel mai important la cel mai puțin important? Firește poți gândi tu alte
criterii în funcție de cum îți dorești sau cum crezi că ar trebui să arate lucrarea în final. Unele
dintre ideile notate se pot combina pentru a da naștere altora mai mari, altele pot fi îndepărtate
(fiindcă nu le mai vezi utilitatea) etc.

Argumente:
 Așa cum lumea se dezvoltă în era digitală în
care trăim (multe servicii ale guvernelor se
mută în domeniul online), forța armată se
modernizează și ea în acord cu aceste
dezvoltări. Rezultă că definiția unui act de
război se modifică, incluzând și atacurile
cibernetice pe scară largă.
 Aceste atacuri se folosesc în același scop
precum atacurile armate, de a slăbi statul
atacat. S-au folosit deja între state, ca acte de
agresiune.
 Pot aduce mari pierderi statului, la fel ca
atacurile armate tradiționale: pot conduce la
disfuncționalități în economie prin vizarea
serviciilor financiare, bancare, comerciale; pot
compromite securitatea statelor prin furtul sau
alterarea unor informații confidențiale etc.
8 încrederii în sine, izolare, anxietate, depresie.
Argumente:
 Facebook-ul poate avea consecințe periculoase
pentru siguranța noastră fizică sau mentală: se
integrează în viața noastră, dar nu știm cine se
află în realitate de partea cealaltă a
calculatorului. Agresivitatea online poate afecta
grav copiii sau adolescenții (mesaje de
amenințare, zvonuri răspândite, postări cu rea-
intenție).
 Facebook-ul are un impact negativ asupra
învățării (în cazul adolescenților și tinerilor, cei
care folosesc cel mai des rețelele de socializare):
nu se mai concentrează, își pierd interesul – le
distrage atenția fluxul permanent de informații
(știri, actualizări ale status-urilor, poze,
comentarii etc.).
 Mulțumirea de sine are de suferit, fiindcă zilnic
milioane de utilizatori își fac cunoscute
fotografii, mesaje, mari realizări (nu întotdeauna
reale) care conduc la comparări nesfârșite cu
cei de acceași vârstă, la invidie, pierderea
Pentru a arăta că ai făcut o bună cercetare a subiectului, trebuie să acoperi și punctele de
vedere diferite de poziția ta, deci va trebui să prezinți argumentele celorlalți și să le respingi.
Pentru a fi urmărit cu ușurință de cititori te poți limita la argumentele unui singur oponent.
Poți de asemenea să te gândești cum ar răspunde oponentul la argumentele formulate de tine,
ceea ce te va ajuta să observi ce îți lipsește din argumentare, despre ce ar fi nevoie să te mai
informezi, în ce punct ți-ai mai putea întări poziția și în care ar trebui să o schimbi. În cazul
exemplelor discutate, contraargumentele celor doi oponenți la ceea ce s-a enunțat anterior ar
putea lua forma următoare:

Contraargumente:
 Însăși definiția atacurilor cibernetice pe
scară largă este una destul de vagă, ceea
ce ridică întrebarea cum ar putea fi ele
incluse în definiția actului de război? Nu
există o cale obiectivă (criterii obiective)
de a determina nivelul, amploarea unui
atac cibernetic.
 Diferența cea mai mare între cele două
tipuri de atacuri este că un război militar
distruge vieți, ucide, în vreme ce un atac
cibernetic nu omoară oameni.
Distrugerile în serviciile informatice nu
egalează pierderile umane.
 Inconvenientele aduse mediului financiar,
bancar online nu egalează distrugerile,
violențele, rănirile, morțile, atrocitățile
provocate de războaiele armate
tradiționale. O viață este mai importantă
decât orice formă de „confort al
serviciilor online”.
Contraargumente:
 Agresivitatea online este o problemă
recunoscută și de Facebook, de aceea s-au
și organizat campanii pentru prevenirea
atacurilor (există configurat un întreg
departament pentru prevenire). Se iau
măsuri pentru verificarea, evaluarea
conținuturilor agresive prezente în mediul
online.
 Cauza fenomenului că tinerii nu mai
învață nu este neapărat rețeaua de
socializare. Dacă Facebook-ul n-ar fi
existat, acești tineri tot rezultate slabe la
învățătură ar fi avut (cauza trebuie căutată
în altă parte). Facebook-ul ar putea fi
folosit constructiv (prin participarea la
activitățile unui grup inițiat de profesor
pentru studenți, de exemplu).
 Facebook-ul este preferat pentru aspectele
amuzante, distractive, anumite subiecte de
interes, și nu pentru căutarea unor motive
de invidie, a unor lucruri care să-ți
amintească de eșecurile avute. Utilizatorii
încearcă să blocheze orice tip de
informație care le face rău.

9
În primul exemplu oferit oponentul ar susține că atacurile cibernetice pe scară largă nu sunt
acte de război; iar în cel de-al doilea, că influența pe care o exercită rețelele de socializare (în
principal Facebook-ul) asupra modului în care interacționăm zi de zi este una pozitivă
(benefică). Posibile argumente în favoarea poziției lor ar putea fi:

Argumente:
 Definiția unui atac cibernetic de mare
amploare este vagă. Despre atacurile
armate poți spune că sunt acte de război
judecând după distrugerile rezultate,
pierderile de vieți omenești etc. Dacă se
consideră că un atac cibernetic pe scară
largă este unul care produce pagube
echivalente cu cele cauzate de un război
tradițional, cum se poate aplica o
asemenea definiție, atâta vreme cât cele
mai multe atacuri nu s-au soldat cu
vărsări de sânge?
 Atacurile cibernetice pe scară largă nu
sunt acte de război între state fiindcă sunt
realizate, de obicei, de actori nonstatali,
precum teroriștii cibernetici, care nu au o
legătură cu statul respectiv. Au existat
atacuri cibernetice mari care au fost
generate din toată lumea.
 Aceste atacuri sunt greu de urmărit, cei
mai mulți atacatori își șterg urmele, iar
unele atacuri pot veni din calculatoare
slab securizate ale unor țări care nu sunt
responsabile de atac. Altfel stau lucrurile
în războaiele armate, unde se știe ce arme s-
au folosit, de unde etc.
Argumente:
 Facebook-ul încurajează socializarea
(unul dintre cele mai importante aspecte
în dezvoltarea oricărui copil este
socializarea cu persoane de aceeași
vârstă).
 Rețelele de socializare îi ajută pe
adolescenți, tineri să-și păstreze legăturile
de prietenie pe care le au (chiar dacă
aceștia se află la distanțe foarte mari unii
de ceilalți) și să-și lărgească cercul de
prieteni (împărtășind opinii, hobby-uri,
interese). Pot petrece mai mult timp cu
prietenii și cunoscuții prin conversații de
tip chat, împărtășirea fotografiilor,
actualizări ale status-urilor.
 Ca rezultat, persoanele angrenate în
asemenea activități pot trece mai repede
peste greutățile (încercările) vieții, au mai
multă încredere în ei, se simt apreciați,
tind să fie mai fericiți.

10
Pentru a arăta că înțelegi bine problema pusă în discuție este indicat să analizezi opiniile celor
care susțin puncte de vedere diferite de al tău (conținutul lor, premisele de la care pornesc,
fundamentele, sursele folosite etc.) și să respingi (pentru a-ți întări poziția) orice consideri că
este neîntemeiat. În exemplele oferite, posibile contraargumente ar fi:

Contraargumente:
 Însăși definiția actului de război poate fi
considerată ambiguă: ceea ce reprezintă o
cauză de război pentru un stat nu trebuie
să reprezinte și pentru alte state. Dar
definiția agresiunii dintr-un război armat
tradițional se aplică și atacurilor
cibernetice: un act care amenință
suveranitatea, integritatea teritorială sau
independența politică a unui stat.
 Mulți practicieni de drept internațional
consideră totuși că un statul atacat poate
riposta dacă un alt stat nu face nimic (sau
nu face destul) pentru a asigura
securitatea cibernetică și persecuta
atacatorii cibernetici; poate lua măsuri
împotriva atacatorilor.
 E greu de crezut că un stat va ataca un
altul când nu există dovezi clare despre
vinovat. Probabil în orice țară vor exista
dezbateri publice în cazul în care statul
respectiv s-ar implica într-un atac militar.
În plus, ar exista metode de a stabili de
unde vine atacatorul (protocoale de
Internet), iar statul ar avea dreptul să
trateze atacul respectiv ca act de război.
Contraargumente:
 Când copiii, adolescenții în formare
folosesc aceste rețele ca mijloc de
socializare, tind să se bazeze prea mult pe
ele: devine confortabil să discuți în
spatele unui monitor, putând apărea
probleme când ieși din această zonă de
confort. Te simți mai puțin expus atunci
când nu vorbești cu cineva față în față; iar
când ești nevoit să socializezi în viața
reală te simți neconfortabil, stingherit. Ca
rezultat, abilitatea de socializare este
diminuată.
 Bineînțeles că a avea prieteni (a lega noi
prietenii) presupune multe avantaje și
este benefic pentru dezvoltarea unei
persoane, dar a fi activ pe o rețea de
socializare nu este o premisă
indispensabilă pentru aceasta. Te poți
întâlni, vorbi, împărtăși trăiri, emoții cu
prietenii sau lărgi cercul de prieteni în
viața reală fără niciun impediment.
 Oamenii de astăzi nu sunt mai uniți
(legați, relaționați) social decât cei de
dinaintea apariției Facebook-ului. Ceea
ce au făcut rețelele de socializare a fost să
mute socializarea de la față în față la o
variantă online.

11
Atunci când planifici lucrarea poți gândi și o împărțire în secțiuni și subsecțiuni a acesteia.
Pentru fiecare dintre secțiuni poți vedea ce argumente sunt potrivite, dacă ai suficiente
exemple, date, studii statistice etc. (și eventual de câte paragrafe vei avea nevoie, în cazul în
care poți gândi atât de departe). Schița lucrării poate fi mai simplă sau mai detaliată, în funcție
de nevoile sau preferințele tale, și revizuită de mai multe ori, până ești mulțumit de idei și
ordinea secțiunilor tale.

Pasul următor este redactarea propriu-zisă a lucrării, trecerea într-o formă mult mai dezvoltată
(detaliată) și mai îngrijită a schiței elaborate anterior.

INTRODUCEREA LUCRĂRII
Există autori care
Nu există o singură formă posibilă sub care se prezintă o urmăresc să atragă atenția
asemena lucrare argumentativă, o singură formă a introducerii cititorilor din primele
rânduri, prin inserarea
sau a concluziei, de aceea fiecare își poate impune propriul stil
unor citate relevante, mici
(cu anumite limite, bineînțeles), în funcție de subiectul abordat, anecdote, fabule etc.
argumentele pe care le are, publicul căruia i se adresează.

În introducere, în primul rând trebuie să precizezi tema cercetării, să oferi informații generale
despre ea (eventual să faci o scurtă istorie a ei sau să explici de ce o consideri importantă),
pentru a-i ajuta pe cititori să înțeleagă mai bine contextul și problema care urmează a fi
dezbătută.

Tot în introducere este recomandat să se definească anumiți termeni care vor fi utilizați în
lucrare, importanți (relevanți) pentru dezbatere, cu care cititorii ar putea fi mai puțin
familiarizați (și bineînțeles termenii pe care îi vei folosi cu anumite sensuri, diferite de cele
obișnuite). Cititorul trebuie să cunoască niște informații pentru a te putea urmări și înțelege,
dar nici oferirea prea multor informații nu este recomandată, deoarece te va îndepărta
nejustificat de subiectul propriu-zis al lucrării.

Este indicat apoi să îți exprimi într-o manieră clară și directă scopul, să îi anunți pe cititori că
vei explica ambele părți ale problemei și vei demonstra că punctul tău de vedere este mai
puternic (este de preferat). Introducerea conține de multe ori și teza lucrării, punctul de vedere
pe care îl vei apăra sau răspunsul tău la întrebarea cercetării (poate fi chiar ultima frază din
introducere). În unele situații însă poți opta să îl prezinți în concluzie, mai ales dacă te aștepți

12
ca cititorii să se opună argumentului tău (și chiar să le atragi atenția de la începutul lucrării
asupra acestui aspect).

De asemenea, este utilă în introducere și prezentarea pe scurt a principalelor părți (secțiuni)

ale lucrării, astfel încât să se poată observa cu ușurință modul în care a fost gândită și
elaborată. Schematic, în introducere este de preferat să existe:

suficiente informații generale despre subiect

explicații ale ideilor din fiecare secțiune, parte a lucrării

punctul de vedere al autorului, teza lucrării clar exprimată (să fie ușor de identificat)

definiții, explicații ale termenilor folosiți (tehnici sau nefamiliari), relevanți pentru subiect

CUPRINSUL LUCRĂRII
În linii mari, cuprinsul lucrării include analiza ambelor părți ale problemei dezbătute și
formularea argumentelor pentru susținerea punctului tău de vedere. Aceasta presupune
explicarea într-o manieră clară a poziției oponentului, nu o argumentare în favoarea ei; astfel
încât cititorii să înțeleagă punctul de vedere opus și să îl ia în considerare atunci când
evaluează, la rândul lor, problema. Se pot oferi citate, se poate parafraza sau doar rezuma
poziția oponentului, însă toate într-un mod cât se poate de obiectiv (sau echitabil), fără să o
ridicularizezi, fără sarcasm sau desconsiderare. Urmează prezentarea și explicarea limitelor
viziunii acestuia, ce se pierde din vedere, ce lipsește, ce s-a neglijat, unde s-a raționat greșit,
ce se ignoră în argumentare. În acest mod pregătești cititorii pentru punctul tău de vedere.

Poți prezenta în detaliu câteva contraargumente formulate de oponent, dar trebuie să te asiguri
că răspunzi la ele, și că răspunsurile sunt consistente cu teza ta (un contraargument nu trebuie
să îți schimbe punctul de vedere; în caz contrar este necesară o regândire a problemei și o
revizuire a argumentului). Trebuie să lași cititorilor impresia că punctul tău de vedere este mai
puternic decât al oponentului (accepți că acesta din urmă are ceva de spus, dar explici de ce
cititorii ar trebui să prefere poziția ta).

13
Îți poți imagina că te adresezi colegilor tăi de facultate, care au cam același nivel de
cunoaștere ca al tău (aceasta dacă profesorul nu specifică nimic în legătură cu publicul căruia
trebuie să te adresezi în lucrare). Fiind studenți în același domeniu cu tine, sunt probabil
interesați de subiect, dar poate nu atât de interesați în citirea unei lucrări. De aceea trebuie să
îi captivezi cu ideile tale și stilul scrierii; să-ți imaginezi că sunt sceptici, deci să folosești un
mod de raționare corespunzător și să aduci argumente pentru opiniile tale pentru a-i convinge.

Ideile tale trebuie sprijinite de fapte, studii, date; iar aceste „dovezi” aduse trebuie să conducă
la problema principală, ideea pe care o susții. Este indicat să folosești mai multe exemple
(eventual din surse diferite), opinii ale experților în domeniu; însă întotdeauna să precizezi
corect proveniența lor (să folosești numele experților, profesia lor; date, locuri, alte informații
particulare despre exemplele incluse etc.).

Toate explicațiile pe care le aduci trebuie să fie clar exprimate, iar materialele folosite să îți
sprijine ideile; documentarea efectuată trebuie integrată în lucrare, nu prezentată separat.
Materialele folosite trebuie introduse, analizate, explicate, citate; altfel spus, nu trebuie doar
să repeți ce au gândit și scris alții, ci și să interpretezi și analizezi gândurile lor (este lucrarea
ta, deci trebuie să cuprindă și ideile tale despre subiect).
Nu uita că ambele poziții au
Încearcă să eviți greșeli frecvente precum includerea unor
punctele lor tari și
informații înțelese greșit, care nu îți sprijină de fapt punctul de punctele slabe. Însă ceea
ce trebuie să arăți este că
vedere sau identificarea în mod eronat a unui punct slab,
puse în balanță, poziția ta
dezavantaj al poziției opuse (se poate întâmpla ca o slăbiciune să fie atârnă mai greu (are mai
multe puncte tari decât
doar aparentă, iar în realitate să reprezinte o alegere mai bună).
cealaltă și mai puține slabe).

14
Schematic, în cuprinsul lucrării este indicat să existe:

o prezentare și o analiză a ambelor părți ale problemei dezbătute

o accentuare a poziției autorului (a tezei susținute de acesta)

suficiente argumente care să arate de ce punctul de vedere al autorului este de preferat,

este superior celorlalte puncte de vedere

referiri la o varietate de surse academice (articlole, rapoarte, cărți etc.)

secțiuni (părți) ale lucrării bine conturate

CONCLUZII
Într-o position paper concluzia are, de obicei, dimensiuni mici; în ea se rezumă punctele
principale și se reafirmă poziția autorului, indicându-se cititorilor importanța observațiilor
formulate de-a lungul lucrării. Așadar, trebuie să concentrezi tot ce ai susținut până în acel
moment: să amintești cititorilor ideile majore, să reiei argumentul, explicând de ce este
importantă lucrarea. Ce spune ea despre subiectul pus în discuție? Ce rezolvă? (poate
sugerează un plan de acțiune, oferă soluții). Ce ar trebui să înțeleagă cititorii? Cu ce ar trebui
să rămână?

Important de reținut este că în concluzie nu se mai introduc informații noi, ci se reafirmă (în
alți termeni) teza cercetării și alte elemente considerate de autor esențiale. Eventual se poate
alege pentru încheiere o propoziție cu un impact puternic asupra cititorului, ceva important,
care cu siguranță va fi ținut minte. Schematic, în concluzie este indicat:

să fie prezent un rezumat al poziției autorului și al punctelor principale din lucrare

să fie semnalată importanța problemei dezbătute pe parcursul lucrării (eventual semnalate

anumite soluții propuse)

să se evite introducerea de informații noi sau lipsite de importanță

15
REVIZUIREA LUCRĂRII
Un pas important după redactarea lucrării este verificarea acesteia, și dacă este cazul,
revizuirea ei. Mai întâi trebuie verificat conținutul, recitită lucrarea și observat dacă este în
acord cu cerințele profesorului/coordonatorului, dacă ideile prezentate se susțin (dacă sunt
suficiente exemple, date, descrieri, explicații), dacă nu cumva ai deviat de la subiect sau nu ai
reușit să-ți păstrezi poziția. Se poate întâmpla ca ideile să evolueze, să-ți schimbi părerea pe
parcurs, dar atunci trebuie să îți regândești argumentul și structura cercetării.

Poți considera utilă citirea cu voce tare a lucrării (eventual unei alte persoane) pentru a
identifica aspectele problematice: unde te încurci, ce nu sună bine, unde te repeți, revizuind
orice ți se pare nepotrivit sau prea puțin argumentat.

Trebuie verificat, de asemenea, modul în care s-a realizat citarea (să fie uniform în toată
lucrarea și în acord cu regulile corecte de citare ale lucrărilor academice). Onestitatea
academică este foarte importantă; trebuie să recunoști meritele altor persoane, după cum și
ceilalți trebuie să ți le recunoască pe ale tale. De aceea se impune o verificare a citărilor,
referințelor folosite: orice idee, opinie, teorie a unei alte persoane; grafice, tabele, statistici,
date, informații care nu reprezintă o cunoaștere comună; parafrazări ale opiniilor altor
persoane etc.

Alături de conținut, într-o lucrare sunt importante și stilul scrierii, claritatea, aspectul, de
aceea revizuirea se aplică și în cazul acestora. Scrierea trebuie să fie clară, concisă, ușor de
citit și urmărit; împărțirea pe paragrafe să nu fie întâmplătoare, ci să indice o mutare a atenției
asupra unui alt aspect (eventual, este indicat să existe o singură idee importantă pe paragraf),
iar ordinea lor să fie logică. Trebuie verificat, de asemenea, dacă nu s-au strecurat greșeli de
gramatică, punctuație sau vocabular.

Schematic, o lucrarea argumentativă ar trebui:

16
 să fie rezultatul folosirii eficiente a documentării, informării (să facă referiri la variate
surse solide, argumentele să se bazeze pe date, informații), dar să existe un echilibru între
informațiile din surse și propriile idei

să citeze corect și complet sursele de informare folosite

să aibă un aspect îngrijit, să fie lipsită de greșeli gramaticale, de exprimare sau de

tehnoredactare

să respecte cerințele, îndrumările profesorului/coordonatorului

să aibă un obiectiv clar definit (încercarea de a atrage cititorii de partea autorului, de a le

schimba punctul de vedere în privința subiectului respectiv)

să conțină o teză clară, un punct de vedere bine formulat și susținut (al autorului)

să conțină cel puțin un punct de vedere diferit de cel al autorului

să fie centrată pe o singură idee (fiecare paragraf să sprijine teza lucrării; să nu existe
informații lipsite de relevanță pentru subiectul analizat)

să fie organizată logic (introducerea, cuprinsul și concluzia lucrării să fie clare, secțiunile bine
delimitate și ordonate logic, să existe relații, conexiuni între paragrafe și între propoziții)

17
BIBLIOGRAFIE
Hansen, Kristine (1998) „Public position papers and opinion pieces”, în A Rhetoric for the
Social Sciences: A Guide to Academic and Professional Communication, Upper Saddle River,
NJ: Prentice Hall, pp. 301-306

Johnson-Sheehan, Richard, Paine, Charles (2009) „Position Papers”, în Writing Today

(Mycomplab), Longman, pp. 221-246

Northey, Margot, McKibbin, Joan (2012) Making Sense: A Student’s Guide to Research and
Writing, Oxford University Press

Whitaker, Anne (2009) „Academic Writing Guide. A Step-by-Step Guide to Writing

Academic Papers”, www.vsm.sk/Curriculum/academicsupport/academicwritingguide.pdf

Whitaker, Anne (2009) „Research & APA Style Guide”,

www.vsm.sk/Curriculum/academicsupport/ researchapastyleguide2010.pdf

„Writing a position paper”, www.sfu.ca/cmns/130d1/WritingaPositionPaper.htm

idebate.org/debatabase/debates/politics/house-would-consider-large-scale-cyber-attack-act-war

idebate.org/debatabase/debates/society/house-would-join-facebook

18