Strugatki-Picnic La Marginea Drumului PDF

Picnic la marginea drumului
CUPRINS
INTERVIUL...............................................2
CAPITOLUL I ............................................6
CAPITOLUL II .........................................50
CAPITOLUL III ........................................92
CAPITOLUL IV......................................136
Arkadij Natanovitch Strugatsky si

Boris Natanovitch Strugatsky ...............168
„Picnic la marginea drumului” Arkadi şi Boris Strugaţki
Picnic la marginea drumului

(Călăuza)
Arkadi şi Boris Strugaţki
Motto:
"Trebuie să faci binele din rău,
pentru că nu ai altceva din care
să-l faci".
R. P. WARREN
INTERVIUL
DIN INTERVIUL LUAT DOCTORULUI
VALENTIN PILMANN DE CĂTRE CORESPONDENTUL
SPECIAL AL POSTULUI DE RADIO MARMONT CU
PRILEJUL DECERNĂRII ULTIMULUI
PREMIU NOBEL PENTRU FIZICĂ PE ANUL 19...
― PROBABIL, prima ţin minte cum îl cheamă. Ui-

dumneavoastră descoperire taţi-vă în "Istoria vizitelor"
mai importantă, doctor de Stetson, unde toate
Pilmann, trebuie considerată acestea sunt prezentate mai
a fi "radiantul Pilmann" ... bine: descoperirea
― Cred că nu. "Radiantul radiantului de către un
Pilmann'' nu este nici prima, şcolar, publicarea pentru
nici cea mai serioasă, şi, în prima oară a coordonatelor
fond, nici nu-i o descoperire. lui de către un student şi
Şi nu chiar a mea. denumirea radiantului, cine
ştie de ce, cu numele meu.
― Probabil că glumiţi,
doctore. "Radiantul ― Da. Cu unele
Pilmann'' este o noţiune descoperiri se întâmplă
cunoscută de către fiecare câteodată lucruri
şcolar. surprinzătoare. N-aţi putea
să explicaţi ascultătorilor
― Nu mă surprinde. De
noştri, doctore Pilmann ...
altfel, "radiantul Pilmann" a
fost descoperit pentru prima ― Ascultă, concetăţene,
dată de către un şcolar. Spre "Radiantul Pilmann" este o
marele meu regret, nu mai chestie extrem de simplă.
2
Închipuiţi-vă că rotiţi un dumneavoastră natal v-a

glob uriaş şi începeţi să arătat obiectele incursiunii
trageţi în el cu un revolver. supercivilizaţiei
Urmele de pe glob merg extraterestre.
într-o direcţie oarecare, uşor ― Vorbind cinstit, mai
curbată. Esenţa a ceea ce întâi de toate am crezut că e
dumneavoastră numiţi o gogomănie. Era greu de
prima mea descoperire este imaginat că în micul nostru
un lucru foarte simplu. Marmont s-ar fi putut
Toate cele şase Zone de întâmpla cine ştie ce. Gobi,
Vizitare sunt astfel dispuse New Foundland ― asta mai
pe suprafaţa planetei noas- treacă-meargă ― dar
tre de parcă s-ar fi tras în Marmont!
Pământ şase focuri dintr-un ― În cele din urmă,
revolver situat undeva pe totuşi, aţi crezut.
linia Pământ-Deneb. Deneb
― În cele din urmă, da!
este steaua "Alfa" din
Constelaţia "Lebăda", iar ― Şi apoi?
punctul de pe bolta cerească ― Mi-a venit deodată
de unde, ca să zicem aşa, ideea că Marmont, cu cele
s-a tras, se numeşte cinci Zone de Vizitare
"radiantul Pilmann". rămase ... de altfel,
― Vă mulţumesc, scuzaţi-mă, atunci erau
doctore. Dragi ascultători, în într-adevăr numai patru,
sfârşit, ni s-a explicat clar ce pentru că toate zonele stă-
este "radiantul Pilmann". teau pe aceeaşi curbă. Am
Apropo, alaltăieri s-au socotit coordonatele şi le-am
împlinit exact treisprezece trimis la "Nature".
ani de la ziua Vizitei. ― Şi nu v-a emoţionat
Doctore Pilmann, puteţi să câtuşi de puţin soarta
ne spuneţi câteva cuvinte în oraşului natal?
legătură cu aceasta? ― Vedeţi, în acea vreme
― Ce anume vă credeam deja în Vizite, dar
interesează? Având în vedere nu puteam fi convins în nici
că n-am fost atunci în un fel să iau în considerare
Marmont ... corespondenţele pline de
― Cu atât mai mult este panică despre cartierele
interesant de ştiut ce aţi arse, cu monştri ce mâncau
crezut când oraşul îndeosebi bătrâni şi copii,
despre luptele sângeroase
3
dintre invulnerabilii ― Însăşi Vizita reprezintă

vizitatori şi, în cel mai înalt cea mai importantă desco-
grad, vulnerabilele, dar perire, nu numai din toţi
invariabil eroicele, unităţi aceşti treisprezece ani, dar
regale de tancuri. şi din întreaga existenţă
― Aţi avut dreptate. Deci umană. Nu este chiar aşa de
vă mai amintiţi că, atunci , important cine sunt
confratele nostru, vizitatorii. Nu contează de
corespondentul, le-a cam unde şi de ce au venit, din
umflat ... Totuşi, să ne ce cauză au stat aşa de
întoarcem la ştiinţă. puţin şi unde au plecat
Descoperirea "radiantului după aceea. Important este
Pilmann" a fost prima, dar faptul că acum oamenii ştiu
probabil nu şi ultima dintre cu certitudine un lucru: nu
contribuţiile dumneavoastră suntem singuri în Univers.
la cunoştinţele despre Mă tem însă că Institutul de
Vizită ... Cultură Extraterestră nu va
― Prima şi ultima. reuşi niciodată să facă o
descoperire mai deosebită.
― Dar, fără îndoială, în
tot acest timp aţi urmărit cu ― Este extrem de
atenţie funcţionarea interesant, doctore Pilmann,
cercetărilor internaţionale în dar eu m-am referit în fond
Zona Vizitei ... la descoperirile de ordin
tehnologic. Descoperiri care
― Mda ... Din când în
să poată folosi ştiinţei şi
când am răsfoit
tehnicii pământene. De fapt,
"Expunerea".
o serie de savanţi celebri
― Aveţi în vedere consideră că ceea ce s-a
"Expunerea Institutului găsit în Zona Vizitei poate
Internaţional de Cultură contribui la schimbarea
Extraterestră"? întregului curs al istoriei
― Da. noastre.
― Şi care este, după ― Poate, dar eu nu sunt
părerea dumneavoastră, cea socotit printre adepţii
mai importantă descoperire acestui punct de vedere. Nu
din toţi aceşti treisprezece sunt un specialist în ceea ce
ani? priveşte descoperirile
― Însăşi Vizita. concrete.
― Scuzaţi-mă, n-am ... ― Totuşi, sunteţi de doi
4
ani consultantul Comisiei ― Sunt pierderi continue

ONU pentru problema Vizitei de materiale din Zonă, care
... ajung în mâinile unor
― Da. Numai că nu am persoane lipsite de
nici o legătură cu studiul responsabilitate şi spirit de
culturii extraterestre. La organizare. Ne ocupăm de
COPROVI, împreună cu rezultatele acestor pierderi.
colegii mei, reprezint opinia ― Mulţumesc. Dar pe
ştiinţifică internaţională dumneavoastră, ca savant,
atunci când e vorba despre nu vă atrage studierea
controlul îndeplinirii minunilor extraterestre?
Hotărârii ONU în ceea ce ― Cum să vă spun ... Se
priveşte internaţionalizarea prea poate.
Zonei de Vizitare. În ― Deci putem spera că
concluzie, urmărim ca marmontienii îl vor vedea,
ciudăţeniile extraterestre într-o minunată zi, pe
luate din Zonă să fie puse faimosul lor concetăţean pe
numai la dispoziţia străzile oraşului natal.
Institutului Internaţional.
― Nu este exclus.
― Poate şi altcineva să
intre în posesia acestor ciu-
dăţenii?
― Da.
― Vă referiţi, probabil, la
stalkeri?
― Nu ştiu ce sunt aceştia.
― Aşa se numesc la noi,
în Marmont, tinerii temerari
care îşi asumă riscul
pătrunderii în Zonă pe cont
propriu şi fură de acolo tot
ce reuşesc să găsească.
― Înţeleg. Nu, asta nu e
de competenţa noastră.
― Ce-ar mai fi! De asta se
ocupă poliţia. Dar era
interesant de ştiut cu ce vă
ocupaţi în mod direct, docto-
re Pilmann.
5
CAPITOLUL I
REDRICK SCHUHART, 23 DE ANI, CELIBATAR,
LABORANT AL FILIALEI INSTITUTULUI
INTERNAŢIONAL DE CULTURĂ
EXTRATERESTRĂ DIN MARMONT
STĂM ÎN DEPOZIT. Când însă, "biberoanele" astea au

vine seara, nu ne rămâne într-adevăr ceva bizar. De
altceva mai bun de făcut câte ori nu mi-am rupt
decât să aruncăm salopetele spinarea cărându-le şi,
de pe noi şi s-o ştergem totuşi, după cum observ, nu
până la birtul "Borj" ca să ne pot să nu mă minunez de
mai dregem cu o picătură - fiecare dată. Sunt de fapt
două de tărie. Acum stau, două discuri de cupru de
pur şi simplu, şi sprijin mărimea unor farfurioare
pereţii. Abia aştept să fumez groase de 5 mm, având
― doar rezist de mai bine de distanţa între ele de 400
două ore. El tot mai mm. Între discuri nu se află
răscoleşte lucrurile: a nimic. Absolut nimic.
umplut deja un seif, l-a Pustiu. Poţi să-ţi treci şi
încuiat şi sigilat, iar acum mâna printre ele, ba chiar şi
dă gata un altul; ia de pe capul, dacă nu cumva ţi-ai
transportor "biberoanele", pierdut minţile mirându-te;
cercetându-le cu grijă pe pustiu şi iară pustiu, doar
toate feţele (printre altele aer. Desigur, între ele o fi
trebuie spus că nu-i aşa existând ceva, vreo forţă,
uşor, fiecare cântărind în jur acolo, dacă stau să mă
de şase kilograme şi gândesc. Oricum, nimeni
jumătate), apoi le aşază n-a reuşit până acum nici să
delicat pe un raft. le apropie, nici să le
Se luptă cu aceste depărteze.
biberoane de atâta timp şi, Deh, cititorule, e cam
probabil, fără nici un folos greu să explici asemenea
pentru omenire. În locul lui, chestii cuiva care nu le-a
le-aş fi dat dracului de mult văzut; e greu tocmai prin
şi-aş fi făcut orice altă simplitatea lor, mai ales
muncă pentru aceeaşi bani. atunci când ţi se arată şi
Dacă stau să mă gândesc poţi să le cercetezi
6
convingându-te, în sfârşit, glorie şi de laude, şi chiar

despre ce este vorba. E ca şi ştiinţa mondială se va cu-
cum ai încerca să descrii în tremura de mulţumire. Dar,
mod ştiinţific şi cu detalii după cum înţeleg, mai e
bogate, să zicem, o cană până acolo. Deocamdată n-a
sau, Doamne-fereşte, un descoperit nimic, deşi, în
păhărel: dai din mâini ultima perioadă, s-a zbătut
neştiind ce să explici foarte mult. Singurul
amănunţit şi nu-ţi rămâne rezultat a fost acela că a
altceva de făcut decât să te prins o paloare nesănătoasă,
răcoreşti înjurând sănătos. cenuşie, a devenit tăcut, iar
În sfârşit, să presupunem ochii au început să-i
că aţi înţeles despre ce este lăcrimeze mai des, ca la un
vorba şi chiar dacă ar mai fi câine bolnav (coadă-ntre
ceva neclar, nu aveţi decât picioare, urechi blegite).
să luaţi "Expunerile" Ia să fi încăput pe mâna
Institutului. Acolo, la fiecare mea oricine altcineva decât
reeditare, sunt şi fotografii Kirill. L-aş fi dus prin toate
ale acestor bidoane. barurile de noapte şi
În general, Kirill s-a bordelurile din regiune (că
chinuit cu aceste doar le cunosc mai bine
"biberoane" mai bine de un decât pe mine însumi)
an. Am lucrat cu el de la şi-ntr-o săptămână scoteam
bun-început, numai că nici din el un om nou (urechi
până acum nu prea înţeleg ciulite, coadă sus). Dar
bine ce vrea de la ele. La pentru Kirill medicamentul
drept-vorbind, însă, nici nu ăsta nu e valabil, aşa că nici
încerc să aflu. Mai întâi să măcar nu merită să te
înceapă el să înţeleagă, să se oboseşti propunându-i-l. Are
descurce singur, şi atunci altă fire.
am să încep poate şi eu să-l Deci stau în depozit şi
ascult. Până una-alta, mi-e mă uit la el cum încă mai
clar un singur lucru: are munceşte, deşi i se închid
neapărată nevoie de câteva ochii de oboseală, când,
biberoane, pe care să le deodată, mi s-a făcut milă
meşterească, să le decapeze de el, nici eu nu ştiu de ce.
cu acizi, să le turtească la Atunci mă decid. Culmea
presă şi să le topească în este că încă nu mă
cuptor. Şi abia atunci totul i hotărâsem să vorbesc, dar
se va părea clar, va fi plin de parcă m-a tras cineva de
7
limbă. Pentru un "biberon" gol,

― Ascultă, Kirill! Ernest dădea patru sute de
Ţinea ultimul "biberon" monezi, bani-gheaţă, iar
în echilibru, într-o asemenea pentru unul plin, ca un fiu
poziţie încât aveai impresia de căţea ce sunt, i-aş fi băut
că vrea să intre în el cu până şi sângele lui spurcat.
totul. Dar, mă credeţi, nu mă
credeţi, când i-am făcut
― Ascultă, Kirill! Dacă ai
acea propunere lui Kirill nu
fi avut un biberon plin?
m-am gândit la bani, ci am
― Un "biberon" plin? făcut-o numai pentru că
repetă şi îşi arcui l-am văzut cum s-a înviorat
sprâncenele, de parcă i-aş fi şi s-a încordat ca o strună,
spus nişte bazaconii. de puteai să cânţi pe el.
― Ei da! i-am spus. Acum nu reuşeam să-l mai
Capcana ta hidromagnetică, domolesc. În drum spre
cum îi zice ... obiectul 77-B. laborator sărea câte patru
Doar că mai are acolo, în trepte o dată, de nu mai
interior, o umplutură cu avea omu' timp să fumeze.
reflexe albăstrui. În general îi cam spusesem
Observ că începe să totul: şi cum e, şi unde se
înţeleagă. Îşi ridică ochii află, şi care e drumul cel
spre mine şi-i mijeşte, mai bun pe care poţi să te
încercând să-şi ascundă furişezi până la el. Scoate
sclipirile de inteligenţă şi imediat harta, găseşte
luciditate, aşa cum îi plăcea garajul, pe care-l arată cu
să se exprime uneori ... degetul, se uită la mine şi ...
― Stai! spune. Plin? Tot E clar. A înţeles totul despre
ca ăsta, doar că-i plin? mine, de parcă ar fi fost ceva
― Păi, da. de neînţeles în asta!
― Unde? ― Ia uită-te la el! zice şi
chiar zâmbeşte. Eh, ce să-i
Kirill al meu tresare:
faci, trebuie să plecăm. Hai
"Urechi ciulite, coadă sus".
chiar mâine-dimineaţă. La
― Hai să fumăm! nouă voi cere permisul şi
Aruncă vioi "biberonul" în galoşul, iar la zece plecăm.
seif, trânteşte uşa, o încuie Ce zici?
cu trei rotaţii şi jumătate ale ― Mergem. Şi cine va fi al
unui minuscul disc şi por- treilea?
nim înapoi spre laborator.
8
― De ce să fim trei? omu' că ştie şi înţelege totul

― A, nu! Ce, crezi că despre Zonă, adică nu-i
organizăm un picnic cu mai lipseşte decât
domnişoare? Dar dacă ţi se înmormântarea. Poftim,
întâmplă ceva? Aici e Zona. n-are decât să moară.
Trebuie să fie ordine. Numai că ... fără mine.
Zâmbeşte uşor, dând din ― Bine, spune Kirill. Dar
umeri resemnat. Tender?
― Cum vrei tu. Oricum le Tender. Ăsta e al doilea
vezi mai bine. laborant al său. Om
Ce-ar fi să nu le văd! obişnuit, liniştit.
Sigur că a fost mărinimos, ― Cam în vârstă, spun.
n-am ce zice, s-a străduit Şi are şi copii.
pentru mine: un al treilea e ― Lasă, c-a mai fost în
de prisos. Mai bine să Zonă.
plecăm numai noi doi. N-o ― Fie şi-aşa. Să rămână
să ne afle nici vântul, nici Tender.
pământul. A rămas să studieze
Dar eu ştiam că cei de la harta, iar eu am pornit în
Institut nu mergeau în Zonă galop, direct spre "Borj",
doar câte doi. Exista pentru că voiam să halesc
următoarea regulă: doi ceva, iar gâtlejul mi se
făceau treaba şi un al treilea uscase.
privea, iar când era întrebat, În sfârşit, s-o lăsăm
povestea totul. baltă. Deci apar eu
― Personal, l-aş fi luat pe dimineaţă la nouă,
Austin, continuă Kirill. Dar ca-ntotdeauna, şi prezint
tu, bineînţeles, nu-l vrei. permisul la intrarea de
Sau nu ai nimic împotrivă? serviciu, unde stă o prăjină
― Ba da. Numai Austin de sergent pe care îl mardi-
nu. Pe Austin ai să-l iei altă sem anul trecut, pentru că,
dată. beat fiind, se agăţase de
Austin nu-i băiat rău, e Guta.
laş şi curajos într-o ― Hai noroc! îmi spune.
proporţie normală, dar, Bă, Roşcovane, te caută în
după mine, e marcat deja de tot Institutul ...
cele prin care a trecut. Lui Îl întrerup imediat,
Kirill nu pot să-i explic, dar cavalereşte.
eu aşa le văd: îşi închipuie
9
― Nu-ţi sunt Roşcovan maşina de scris, scriptologie

şi nu te-nghesui să-mi fii de-a lui.
prieten, huidumă suedeză! Într-un colţ, un
― Doamne Dumnezeule, sergenţel, unul nou, pe care
Roşcovane! exclamă mirat. nu-l cunosc, cotrobăie
Dar toată lumea îţi spune într-un dulap de fier. La noi
aşa. în institut, sergenţei de-ăştia
Înainte de a merge în tot aşa corpolenţi şi rumeni
Zonă sunt întotdeauna cam în obraji sunt mai mulţi
nervos, iar pe deasupra, decât o divizie. Hm! Sânge-n
acum, mai sunt şi treaz, aşa lapte, oricum nu au voie în
că l-am apucat de Zonă, iar de problemele
harnaşament şi i-am lumii îi doare-n cot.
aruncat în faţă câteva vorbe, ― Bună ziua, spun. M-aţi
care îi reaminteau în mod chemat?
detaliat de arborele său Willy se uită la mine ca la
genealogic şi de persoana un loc pustiu, dă la o parte
sa. El a scuipat alături şi, maşina de scris, îmi pune în
înapoindu-mi permisul, mi-a faţă o mapă voluminoasă şi
spus cu un glas de-ţi pă- începe s-o răsfoiască.
trundea frigul în oase: ― Redrick Schuhart?
― Redrick Schuhart! ― În persoană, răspund,
Trebuie să vă prezentaţi de şi îmi vine să pufnesc în râs.
urgenţă la căpitanul Un râs nervos.
Hertzog.
― De cât timp lucrezi la
― Eh! Aşa mai merge, îi Institut?
zic.
― De doi ani, merg pe-al
Încerc să par vesel, dar treilea.
cad pe gânduri: "Asta ce-o
― Componenţa familiei?
mai fi? Ce naiba mai vrea de
la mine Hertzog în timpul ― Sunt singur. Orfan.
serviciului? Dar, hai să mă Se întoarce spre
duc să-mi arăt şi mutra". sergenţelul său şi-i ordonă
Cabinetul lui se află la etajul sever:
trei, un cabinet excelent, dar ― Sergent Lummer, mergi
cu gratii la ferestre. Poţi să la arhivă şi adu-mi dosarul
juri că te afli la poliţie. Willy cu numărul 150.
stă în fotoliul său, pufăie din Willy închide mapa şi mă
lulea şi ciocăneşte ceva la întreabă sumbru:
10
― Te-ai apucat din nou s-o fi ivit şi zvonul ăsta?

de "cele vechi"? Dacă-i din Institut, atunci
― Care "cele vechi? totul nu-i decât o minciună.
― Ştii şi singur care, iar Aici nimeni nu poate şti ceva
am primit reclamaţii. despre mine. Iar dacă e de la
poliţie, ce-ar mai putea şti în
"Aşa va să zică", gândesc.
afară de vechile mele
― Dar de unde le-aţi afaceri? M-o fi turnat
primit? Sterviatnik, o canalie, care
Încruntându-se, se ridică nu merită decât să fie
şi scutură nervos pipa în înecat. Numai că acum nici
scrumieră. Sterviatnik nu ştie nimic
― Nu te priveşte. Te despre mine". M-am gândit
sfătuiesc în numele unei ce m-am gândit, dar n-am
vechi prietenii; renunţă la descoperit nimic şi m-am
afacerea asta pentru hotărât s-o las baltă. Ultima
totdeauna sau zbori imediat oară am fost în Zonă acum
din Institut ... Şi definitiv. trei luni, noaptea, şi aproape
Mă-nţelegi? Dacă te prind şi toată marfa "a făcut aripi".
a doua oară, nu mai scapi Nu m-au prins asupra
doar cu şase luni. faptului, iar acum numai
― Înţeleg, îi spun. Asta dracu' poate să mă mai ia!
înţeleg. Dar, tocmai când
Mă priveşte din nou cu coboram scările, mi-a trăznit
ochi inexpresivi, pufăind din o idee. M-am întors în
luleaua goală şi frunzărind vestiar, m-am aşezat pe-o
dosarul. Asta însemna că bancă şi am început din nou
sergentul Lummer se să fumez. Reieşea că astăzi
întorsese cu dosarul nu mai aveam voie să mă
numărul 150. duc în Zonă. Nici mâine şi
― Mulţumesc, Schuhart, nici poimâine. Deci, eram
spuse căpitanul Willy din nou luat în colimator de
Hertzog, poreclit şi curcanii ăia râioşi. Nu m-au
Mistreţul. Asta-i tot ce-am uitat, iar dacă m-au uitat,
vrut să lămuresc. Eşti liber. cineva a avut grijă să le
reamintească. Oricum nu
Aşa că am plecat spre
mai are importanţă cine a
vestiar, mi-am tras salopeta
făcut-o. Nici un stalker nu
pe mine, mi-am aprins o
s-ar apropia de Zonă, nici
ţigară, gândind: "De unde
măcar pe departe, când ştie
11
că e urmărit, doar dacă nu răzgândit?

cumva a înnebunit. ― Nu am voie, îi răspund
Deocamdată, aveam nevoie printre dinţi. Nu am voie,
de cel mai întunecat colţişor mă-nţelegi? Chiar acum m-a
unde să mă pot ascunde. chemat la el Hertzog.
Auzi la ei: Zonă! Păi, n-am Se întristează şi ochii îi
mai fost acolo cu legitimaţia lăcrimează din nou ca unui
de nu ştiu câte luni. Ce v-o pudel bolnav. Tuşeşte
fi căşunat pe un biet spasmodic, aprinde o altă
laborant cinstit?". ţigară de la chiştocul vechi
M-am gândit la toate şi spune încet:
astea şi parcă m-am simţit ― Poţi să-mi povesteşti,
mai uşurat că astăzi nu Red. N-am să scot o vorbă.
trebuia să mă duc în Zonă.
― Las-o baltă. Nu despre
Am să-ncerc să-i comunic
tine e vorba.
toate astea lui Kirill, cât mai
delicat. I-am spus-o însă ― Deocamdată nu i-am
direct: spus nimic lui Tender. De
permis i-am făcut rost, dar
― Nu mai merg în Zonă.
ce-i mai important, dacă
Aveţi ceva dispoziţii?
merge sau nu merge, nu
Bineînţeles că la-nceput l-am întrebat.
se holbează la mine. Apoi,
Tac şi fumez. Hm! Să râzi
parcă începe să-nţeleagă.
şi să plângi, nu mai poate
Mă ia de cot şi mă conduce
omu' să înţeleagă nimic.
până la el în cabinet, mă
aşază pe scaunul lui, iar el ― Ce ţi-a spus Hertzog?
se cocoaţă alături, pe ― A, nimic deosebit. M-a
pervazul ferestrei. Tăcem şi turnat careva, asta-i tot.
fumăm. Apoi, mă întreabă Se uită la mine cam
cu grijă: ciudat, sare de pe pervaz şi
― S-a întâmplat ceva, începe un du-te-vino în
Red? propriul cabinet. El aleargă,
Ce pot să-i spun? eu stau, scot fum şi-mi ţin
gura ferecată. Îmi pare rău
― Nu, nu s-a întâmplat
de el şi totodată mi-e necaz
nimic. Ieri, ce chestie, am
cât de tâmpit s-au potrivit
pierdut la pocker douăzeci
lucrurile. Cum s-ar spune,
de monede. Joacă tare
s-a vindecat omul de
Nunan ăsta.
melancolie. Dar cine-i
― Stai. Ce-ţi veni? Te-ai
12
vinovat? Desigur, eu. Dar numai la gândul ăsta şi,

deodată încetează să mai colac peste pupăză, se mai
alerge, se opreşte chiar şi uita drept la mine, fără să
lângă mine şi, uitându-se clipească. Dar am văzut în
undeva într-o parte, mă ochii lui doar înţelegere,
întreabă stingherit: nedesluşind încă dispreţul.
― Ascultă, Red. Şi cam Aşa că am început să
cât ar putea să coste un bi- explic liniştit:
beron plin? ― La garaj nu s-a
La început nu l-am dus deocamdată nimeni,
înţeles. Întâi m-am gândit că niciodată, cu permisul.
şi-a propus să-l cumpere Acolo nu există încă un
cine ştie de unde, numai că traseu marcat, asta o ştii şi
de unde să-l iei. Nu exista tu. Deci când o să ne
decât unul, iar pentru ăsta întoarcem, Tender al tău va
nu-i ajungeau banii: de începe să se fălească cum
unde să-i aibă el, un ne-am repezit direct spre
specialist internaţional, şi garaj, cum am luat tot ce ne
încă unul rus? Pe urmă însă trebuia, şi cum ne-am şi
m-a fulgerat o idee: da' ce întors imediat, de parcă am
crede el, mârşavul, că din fi mers până la vreun de-
cauza verzişorilor amân pozit oarecare. Fiecăruia o
toată afacerea? Ah, porc de să-i fie atunci clar ce ştiam
câine, drept cine mă iei? Am înainte de plecare şi de ce ne
deschis gura să-i amintesc duceam acolo. Şi care dintre
de toţi dumnezeii familiei, noi trei a turnat. Fără
dar mi-am muşcat limba şi comentarii. Acum înţelegi de
m-am abţinut. Pentru că, ce-mi miroase ceva?
într-adevăr, drept cine mă Îmi termin discursul, ne
lua? Drept un stalker? uităm unul la altul drept în
Stalker şi sunt, adică unul ochi şi tăcem.
care are nevoie de cât mai Apoi, pe neaşteptate,
mulţi verzişori şi care toată pocneşte din palme şi,
viaţa se târguieşte numai frecându-le cu însufleţire,
pentru ei. Cum s-ar zice, ieri îmi spune:
am pus momeala şi astăzi
― Ei, ce să-i faci, dacă nu
arunc undiţa, adică măresc
se poate, nu se poate. Eu
preţul.
te-nţeleg, Red, şi nu pot să
Îmi amorţise deja limba te condamn. Merg şi singur.
13
Cred că mă descurc. N-ar fi Privind-o, pare a fi

prima dată ... pământ ca orice pământ.
Aşterne harta pe pervaz, Soarele răsare deasupra ei
se propteşte în mâini şi se ca-n orice altă parte a
apleacă deasupra ei; parcă i Pământului şi parcă nimic
se adună în ochi toată dâr- nu s-a schimbat în toţi
zenia. aceşti treisprezece ani. Tata,
Îl aud mormăind: Dumnezeu să-l ierte, s-ar fi
uitat şi n-ar îi observat
― O sută douăzeci de
nimic deosebit, poate doar
metri ... chiar o sută
ar fi întrebat: "Da' fabrica
douăzeci şi doi ... Şi ce mai
aia de ce nu fumegă, e grevă
este acolo în garaj ... Nu,
sau ce? ..."
nu-l iau pe Tender. Ce zici
Red, crezi că, într-adevar, Conuri din rocă galbenă,
nu merită să-l iau pe caupere strălucind în soare,
Tender? Totuşi, are doi şine, iar pe şine o locomotivă
copii. mică cu platformă. Ce mai,
peisaj industrial în toată
― Nu te vor lăsa să mergi
regula! Numai oamenii
singur.
lipsesc. Nici vii, nici morţi.
― Ba mă vor lăsa, Uite că se vede şi garaju': un
mormăie el. Nu-mi plac însă maţ lung şi cenuşiu, cu
autocamioanele alea. După poarta desfăcută, iar pe o
treisprezece ani de la platformă de asfalt stau
deschiderea cerului tot mai autocamioanele. Nu s-a
stau acolo şi sunt ca noi. La întâmplat nimic cu ele de
douăzeci de paşi ― cisterne treisprezece ani. Însă,
ruginite şi găurite ca nişte Doamne fereşte, să te stre-
site, iar lângă ele cori între două maşini, mai
autocamioane nou-nouţe, ca bine le ocoleşti ... Acolo e o
pe banda de montaj. Ah! Ce crăpătură în asfalt, doar
ţi-e şi cu Zona asta! dacă între timp n-au mai
Îşi ridică fruntea şi se crescut niscaiva mărăcini.
uită pe fereastră. Mă uit şi O sută douăzeci şi doi de
eu. Dincolo de geamul gros metri? De unde i-o fi nu-
şi plumburiu de la fereastra mărat? A, probabil că-i
noastră se observa, la socoteşte de la ultimul
o aruncătură de băţ, marcaj. Corect. De acolo nu
Zona-măicuţă văzută ca-n poate să fie mai mult. Mda,
palmă de la etajul nouă. totuşi au progresat
14
"ochelariştii" ăştia! Au cercetării garajului. Există

agăţat deja marcaje până la chiar şi o propunere în acest
dealul de acolo, şi încă ce sens. Premiu garantat.
marcaje! Uite şi şănţuleţul ― Da' de unde au mai
unde s-a "îngropat" Slizniak, apărut şi sursele astea
la numai doi metri de oficiale? întreb şi afişez un
drumul lor. Şi doar îi zâmbet de om cretin.
spusese Ciolănosu': "Ţine-te, ― Sunt surse
tâmpitule, cât mai departe confidenţiale. Dar ţie pot
de şanţ, altfel nu mai să-ţi spun. (Deodată,
rămâne nimic pentru încetează să mai zâmbească
înmormântare". Şi, ca şi şi se încruntă.) Să zicem ...
cum ar fi ştiut că aşa o să se de la doctorul Douglas.
întâmple, chiar nimic n-a
― Aha, de la doctorul
mai rămas. Uite ― aşa e cu
Douglas. Care Douglas?
Zona asta: te-ai întors cu
ceva de acolo ― minune; ― Sam Douglas, spune
te-ai întors viu ― succes; sec. A dispărut anul trecut.
te-ai ales cu un glonţ de Am simţit că mă trec
patrulă ― noroc; iar restu' ― nişte furnicături pe piele.
aşa-i viaţa. Fir-ai tu să fii! Cine
Mă uit la Kirill şi observ pomeneşte de asemenea
că mă priveşte cam pieziş. I lucruri înainte de plecarea
se schimbase atât de mult în Zonă? Poţi să tai lemne pe
expresia feţei, încât, în acel capul "ochelariştilor" ăstora
moment, m-am răzgândit. ― nimic nu mişcă acolo. Am
"Ce mă interesează? Ia înfipt mucul de ţigară în
mai dă-i dracului! La scrumieră şi-am zis:
urma-urmei, ce-o să-mi ― Bine, lasă. Unde-i
facă?" Tender al tău? Trebuie să-l
Putea să nu-mi spună mai aşteptăm mult?
nimic, dar tot îmi zice: Într-un cuvânt, n-am
― Laborant Schuhart, ţin lungit vorba pe tema asta.
să subliniez că am fost in- Kirill a sunat la PPC şi a
format, în mod oficial, din obţinut "galoşu'-zburător",
surse autorizate, despre iar eu am luat harta şi
posibilitatea de a aduce o m-am uitat ce-au mâzgălit
contribuţie însemnată la ăia pe-acolo. Foarte bine
dezvoltarea ştiinţei în urma desenat, ca la carte. Totul
văzut de sus şi mult mărit
15
prin fotografiere. Se zăreau vedere, nimic deosebit; un

chiar şi tăieturile de pe costum subacvatic, parcă ―
anvelopele aruncate lângă cască de scafandru, cu un
poarta garajului. Harta asta geam mare în faţă. De fapt,
ar putea fi pentru noi fratele nu chiar subacvatic, mai de-
stalkerului ... şi, totuşi, nai- grabă ca al piloţilor de pe
ba s-o ia; noaptea când avioanele cu reacţie, sau şi
nu-ţi vezi nici propriile mâini mai bine, ca al
nu e bună de nimic. cosmonauţilor. Uşor, comod,
Îşi face apariţia, roşu la nu te strânge nicăieri, iar la
faţă şi gâfâind, Tender. Fata arşiţă nici măcar nu
îi era bolnavă şi fugise până transpiri. Cu un astfel de
la doctor. Se scuză pentru costum poţi să stai şi-n foc,
întârziere, numai că şi noi şi-n gaze, nimic nu se
i-am făcut un cadou: va strecoară. Se spune că nici
merge în Zonă. La început glonţul nu-l pătrunde. Bi-
uitase chiar să mai gâfâie, neînţeles că şi focul, şi chiar
săracu'. "Cum adică în vreo iperită, şi glonţul sunt
Zonă? întreabă. De ce eu?" pământeşti, omeneşti. În
Totuşi, auzind de premiul Zonă, însă, nu există nimic
dublu şi de faptul că din toate astea şi deci nu
Redrick Schuhart merge şi trebuia să te temi de ele. În
el, îşi revine şi începe să general, ce să mai vorbim,
respire din nou. poţi să mori cu costum
Am coborât în "budoar". special cu tot, fără nici o
Kirill a şters-o după legiti- greutate. E-adevărat că fără
maţii, pe care le-am arătat costum ar fi murit poate şi
apoi sergentului care ne-a mai mulţi. De exemplu,
dat costumele speciale. Eh, costumul ăsta te salvează
ăsta-i într-adevăr un lucru sută la sută în "puful
folositor. Dacă l-ai fi vopsit arzător" sau în cazul
din roşu în orice altă culoare unui scuipat de "varza
mai convenabilă, orice dracului" ... În sfârşit.
stalker te-ar fi "garnisit" cu Ne-am îmbrăcat
cinci sute de monede pentru costumele speciale, iar eu
un asemenea costum, fără am mutat piuliţele dintr-un
măcar să clipească. M-am săculeţ în buzunarul de la
jurat de mult să mă pantaloni. Apoi am traversat
"învârtesc" cumva şi să curtea Institutului şi ne-am
şterpelesc unul. La prima îndreptat spre ieşirea în
16
Zonă. Aşa e obiceiul aici, să nu te prăpădeşti, şi dacă te

se vadă totul: adică, uite prăpădeşti, atunci murim o
cum se duc eroii ştiinţei singură dată, vezi bine. Pe
să-şi dea viaţa pe altar în legea mea, hazliu băiat.
numele omenirii, ştiinţei şi Dăm legitimaţiile
al Sfântului Duh, amin! Şi ultimului sergent, dar, în
într-adevăr, s-au aşezat la mod excepţional, de data
toate geamurile până la asta, în locul lui e un
etajul cincisprezece; mai locotenent pe care-l cunosc
lipsea o orchestră şi batiste (tatăl lui vinde grilaje pentru
fluturânde. morminte în Recksopol);
― Măreşte pasul, îi spun "galoşu'-zburător" e deja
lui Tender. Suge-ţi burta, aici, băieţii din PPC având
slăbănogule. Omenirea grijă să-l pună la intrare.
recunoscătoare nu te va Toţi sunt aici: şi salvarea, şi
uita. pompierii, şi salvatorii noştri
A privit spre mine şi neînfricaţi ― o grămadă de
observ că nu-i arde de pierde-vară îmbuibaţi şi
glumă. Are dreptate. Ce elicopterul lor. Să nu-i văd
glume sunt astea? Dar când în faţa ochilor.
mergi în Zonă, ştii una din Ne urcăm în "galoş". Kirill
două: ori plângi, ori se aşază la conducere şi îmi
glumeşti, iar eu de când spune:
sunt n-am plâns. Mă uit la ― Hai, Red, comandă!
Kirill. Se stăpânea bine, Deschid fermoarul, fără
numai buzele i se mişcau, să mă grăbesc, şi scot de la
de parcă s-ar fi rugat. piept bidonaşul. Trag un gât
― Te rogi? îl întreb. zdravăn, înşurubez capacul
Roagă-te, roagă-te. Cu cât şi-mi strecor înapoi la piept
eşti mai departe în Zonă, cu bidonaşul. Nu pot altfel. De
atât o să fii mai aproape de fiecare dată când merg în
cer. Zonă, fără asta nu pot. Se
― Ce? întreabă el. uită amândoi la mine şi
― Roagă-te, ţip. Stalkerii aşteaptă.
ajung în rai fără să stea la ― Aşa. Vouă nu vă dau.
rând. Mergem pentru prima dată
Surâse deodată şi mă împreună şi nu ştiu ce efect
bătu cu palma pe spate: are asupra voastră alcoolul.
adică, nu te teme, cu mine Vom avea următoarea
17
regulă: tot ce spun trebuie metri. La marcajul 27 ne

îndeplinit imediat şi fără oprim.
comentarii. Cum începe Kirill a ridicat "galoşu" la
vreunu' să pună întrebări trei metri şi a pornit încet
sau zăboveşte, îl ating pe înainte, iar eu am întors
unde s-o nimeri, iar scuzele capul pe furiş şi am suflat
mi le cer de pe-acum. Uite, uşor peste umărul stâng. Mă
de exemplu, îţi ordon uit: neînfricaţii salvatori
domnule Tender să stai în s-au urcat în elicopterul lor,
mâini şi să mergi, iar pompierii s-au sculat în
dumneata, domnule Tender, picioare în semn de respect,
va trebui, în acel moment, locotenentul de la intrare
să-ţi ridici fundul tău gras şi ne-a salutat, iar deasupra
să îndeplineşti tot ce ţi se tuturor o pancardă uriaşă
cere. Nu execuţi, nu-ţi mai şi-a afişat urarea deja
vezi fata bolnavă. E clar? decolorată: "Bine aţi venit,
Numai că o să am eu grijă domnilor vizitatori!" Tender
s-o vezi din nou. era cât p-aci să facă cu
― Principalul e să nu uiţi mâna, dar m-am uitat la el
să comanzi, Red, rosteşte în aşa fel încât ideea asta i-a
printre dinţi Tender, în timp zburat din cap cât ai clipi.
ce e tot roşu, deja transpi- Las' că-ţi arăt eu rămas
rat, şi buzele-i freamătă. bun.
Merg chiar şi-n dinţi, nu În dreapta noastră
numai în mâini. Nu-s rămâne Institutul, în stânga
începător. Am mai fost de ― cartierul Ciumat, iar noi
două ori. mergem din marcaj în
― De două ori astea ale marcaj, drept pe mijlocul
matale să le ascunzi în străzii. Eh, demult nu mai
buzunar, îi spun, iar de călcase nimeni pe strada
comandat n-am să uit, fii pe asta. Asfaltul a crăpat tot,
pace. Apropo, ştii să conduci iarba a răsărit din crăpături,
"galoşu"? numai că asta era încă iarba
― Ştie, spuse Kirill. noastră omenească. Pe
Conduce bine. trotuarul din partea stângă,
― Dacă-i bine, bine să fie. crescuseră deja spini negri,
Atunci, cu Dumnezeu şi iar pe spinii ăştia se vedea
gata de luptă. Uşor înainte, clar cum şi-a însemnat Zona
după marcaje, înălţimea trei limitele: mărăcinii negri de
lângă bordură parcă au fost
18
tăiaţi cu coasa. Într-adevăr, ăsta, împreună cu ceilalţi,

vizitatorii ăştia au fost cu doar cu ce avea pe el. Au
toţii nişte băieţi cumsecade. alergat într-un suflet până
Nici chiar "puful arzător" nu la pod ― cu totul şase
iese din Zonă, deşi s-ar kilometri. Pe urmă a fost
părea că vântul îl poate mult timp bolnav de ciumă.
plimba în toate părţile. I s-a cojit pielea şi i-au căzut
Casele din cartierul unghiile. Aproape toţi din
Ciumat sunt cojite, moarte, cartierul ăsta s-au
deşi geamurile de la ferestre îmbolnăvit şi de aceea carti-
sunt aproape peste tot erul se numeşte Ciumat. În
întregi, atâta doar că sunt celelalte trei cartiere oamenii
murdare şi de-aceea parcă au orbit. Tocmai de aceea
sunt oarbe, iar noaptea, cartierele se numesc Primul
când te strecori pe alături, Orb, Al doilea Orb ... N-au
se vede foarte bine cum orbit de tot, ci numai aşa, de
înăuntru luceşte ceva de parcă aveau orbul găinilor.
parcă ar arde spirt, cu limbi Printre altele, se spune că ar
din acelea albăstrui. Este fi orbit nu datorită vreunei
"piftia vrăjitorului" ce răsuflă explozii oarecare, cu toate că
din pivniţă. În general, o explozie tot a fost, ci
oricum l-ai privi, cartierul e datorită unei bubuituri
ca orice cartier, casa ca foarte puternice. A început
orice casă, care bineînţeles să tune atât de tare, încât
necesită nişte mici reparaţii, au orbit pe loc. Doctorii au
în general nimic deosebit, spus că aşa ceva nu e
doar că nu se văd oamenii. posibil, "încercaţi să vă
Uite, de exemplu, în această aduceţi bine aminte". O
casă de cărămidă a trăit ţineau însă una şi bună că
profesorul nostru de au orbit din cauza unui
literatură, poreclit Virgulă. tunet puternic. Şi culmea!
Era un pisălog şi-un Nimeni, în afară de ei, n-a
ghinionist; a doua nevastă îl auzit tunetul.
părăsise înainte de Vizita Da ... Parcă nu s-ar fi
propriu-zisă, iar fata lui a întâmplat nimic aici. Uite
avut cataractă la ochi şi, cum stă, întreg, chioşcul ăla
după câte-mi amintesc, o de sticlă. Sau căruciorul de
tachinam până-i dădeau copil din poartă ― are chiar
lacrimile. Când a început lenjerie în el, care parcă ar fi
panica, a fugit din cartierul şi-acum curată. Antenele
19
însă şi-au cam dat "arama cotim? Îi fac semn cu mâna:

pe faţă" ― pe ele a crescut cât mai încet. Întoarce
un fel de păr sub formă de "galoşu'" nostru şi plecăm
claie, lăţos. "Ochelariştii" cu viteză minimă deasupra
noştri au prins de mult pică ultimelor mărturii ale
pe antene: sunt foarte pământului omenesc.
interesaţi, după cum v-aţi Trotuarul se apropie,
dat seama, să cerceteze ce e suntem la câţiva paşi de el
cu claia aceea ― nu mai şi, iată, umbra "galoşului"
găseşti nicăieri aşa ceva, cade deja pe spini ... Gata.
decât în cartierul Ciumat şi Zona. Simt un fior. De
numai pe antene, iar fiecare dată mă trece acelaşi
principalul e tocmai aici, de fior şi nici până azi nu ştiu
fapt alături, chiar sub ce este: sau Zona mă
geamuri. Anul trecut le-a întâmpină astfel, sau nervii
venit o idee: au coborât cu stalkerului o iau razna. Şi
elicopterul o ancoră fixată tot de fiecare dată îmi spun:
de un cablu de oţel, ca să la întoarcere, voi întreba
agaţe una dintre clăi. dacă şi celorlalţi li se
Tocmai trăgeau, când, pe întâmplă acelaşi lucru, dar
neaşteptate ... fşşş! Ne întotdeauna uit.
uităm, şi, ce să vezi? Pe S-o lăsăm baltă. Ne
antene fum, pe ancoră fum, târâm încetişor deasupra
şi chiar cablul începuse să fostelor grădini, motorul de
fumege, dar nu fumega pur sub picioare toarce rotund,
şi simplu, ci cu un şuierat liniştit. Ce-i pasă, lui cine-i
răutăcios, veninos, deranjează? Şi deodată
asemănător şarpelui cu Tender al meu nu mai
clopoţei. Pilotul a înţeles ce rezistă. N-ajungem bine la
se întâmplă, a aruncat primul marcaj, că se-apucă
cablul şi a şters-o imediat. să trăncănească. Aşa cum
Iată şi cablul acela, atârnat, se-ntâmplă mai în-
ajungând până aproape de totdeauna. Începătorii au
pământ, pe care a crescut obiceiul să trăncănească în
deja o claie mică ... Zonă: le clănţăne dinţii,
Şi uite aşa, uşurel, inima se întrece pe sine, îşi
încetinel, am plutit până la pierd minţile, le e ruşine şi
capătul străzii, aproape de nu se pot stăpâni. După
cotitură. mine, este ca şi cum ai avea
Kirill se uită la mine: un guturai, care nu depinde
20
de om. Îţi curge întruna luat pe Tender de umăr,

nasul şi nu se mai opreşte. l-am întors spre mine şi,
Şi despre câte nu luându-mi avânt, i-am
trăncănesc! Ba sunt trăsnit o palmă. S-a lovit,
încântaţi de peisaj, ba se săracu', cu nasul în geam, a
referă în general la cu totul închis ochii şi a tăcut. Şi
altă problemă. Aşa şi cu cum a amuţit am şi auzit:
Tender acum. Flecăreşte trr ... trr ... trr ... Kirill se
despre noul său costum şi uită la mine cu dinţii
nu se mai poate opri: cât a încleştaţi. Îi fac semn cu
dat pe el, ce lână fină, cum mâna ― stai, pentru Dum-
i-a schimbat croitorul nezeu, stai, nu te mai mişca.
nasturii. Doar şi el a auzit trosnetele
― Mai taci, îi spun. alea, însă, ca toţi începătorii,
Se uită la mine trist, a vrut să acţioneze, aşa din-
plescăie şi ... din nou: câtă tr-o dată, să facă orice.
mătase a folosit pentru ― Mers înapoi? şopteşte.
căptuşeală ... Am dat din cap cu
Sub noi apăruse deja înverşunare şi i-am băgat
terenul argilos, unde fusese pumnul în faţa căştii, doar o
cândva groapa de gunoi a tăcea. Şi deodată am uitat
oraşului. Simt că pe aici de toate. Pe deasupra
suflă vântuleţul. Numai că grămezii de gunoi vechi,
până acum nu fusese nici peste sticlele sparte şi
un vântuleţ, dar s-a pornit diferite boarfe, a apărut un
dintr-o dată chiar acum şi fel de vibrare, de tremur, ca
drăcuşorii de praf au şi aerul fierbinte de
început să alerge deja. Parcă după-amiază deasupra
aud ceva. acoperişurilor de tablă. A
― Taci sau te omor, îi trecut peste o moviliţă şi a
spun lui Tender. mers, a mers, tăindu-ne
calea şi s-a oprit aproape de
Nu, nu mai poate să se
marcaj. A stat deasupra
oprească. Acum ne
drumului cam o jumătate de
povesteşte despre întăritura
secundă ― sau poate numai
costumului făcută din păr
atât mi s-a părut ― şi s-a
de cal. Ei, atunci, scuză-mă.
târât mai departe peste
― Stai, îi spun lui Kirill. câmp, dincolo de tufe, de
A frânat imediat. Are gardul putrezit, până acolo,
reacţii bune. Bravo! L-am deasupra cimitirului de
21
maşini vechi. numărul 17 pe ea. Kirill se

Ia te uită şi la uită la mine, eu dau afirma-
"ochelariştii" ăştia! Unde tiv din cap şi "galoşu" nostru
s-au gândit să marcheze se opreşte.
drumul, într-o văgăună! Dar Până aici a fost cum a
nici cu mine nu mi-e ruşine. fost, să vezi de-acum
Unde mi-au fost ochii când înainte. Pentru noi, lucrul
admiram harta lor? cel mai important este acum
― Hai, uşor înainte, îi calmul desăvârşit. N-avem
spun lui Kirril. unde să ne grăbim, nu e
― Dar ce-a fost asta? vânt, vizibilitatea e bună,
totul e ca-n palmă ... Uite şi
― Păi de unde vrei să
şanţul unde s-a "îngropat"
ştiu? A fost şi nu mai este,
Slizniak ― se vede ceva
slavă Domnului. Hai,
împestriţat acolo, poate or fi
închide pliscu' ... te rog.
boarfele lui. A fost un tip
Acum nu mai eşti om,
parşiv, lacom, prost,
înţelegi? Acum eşti o
murdar, odihnească-se în
maşină, levierul meu.
pace! Numai cei ca el pot
Şi imediat mi-am dat avea aranjamente cu
seama că m-a apucat şi pe Sterviatnik. Acest
mine "guturaiul vorbirii". Sterviatnik Barbridge simte
― Gata, spun. Nici o de la o poştă oamenii ca
vorbă în plus. Slizniak şi îi foloseşte ... În
Vântuleţul parcă se mai general, Zona nu întreabă:
domolise şi nu se mai auzea. eşti rău, eşti bun, şi tocmai
nimic înfricoşător, doar de aceea îţi mulţumim
motorul torcea liniştit, Slizniak că ai fost un
adormitor. Împrejur, soare, prostănac; nimeni nu-ţi mai
căldură, iar deasupra ştie numele adevărat, în
garajului ceaţă. schimb le-ai arătat
Totul pare normal, oamenilor deştepţi unde
marcajele trec unele după n-au voie să calce ... Aşa.
altele. Tender tace, Kirill Cel mai bine ar fi,
tace ― începătorii se bineînţeles, să ajungem
obişnuiesc. Nu-i nimic, până la asfalt. Asfaltul e
băieţi, şi-n Zonă poţi să neted, se vede clar totul şi
respiri, dacă te pricepi ... chiar o crăpătură în el se
Uite şi marcajul 27 ― o bară cunoaşte. Însă nu-mi plac
de fier şi o sferă roşie cu muşuroaiele alea. Dacă
22
mergi direct pe asfalt arătat lui Kirill şi i-am spus:

nimereşti chiar între ele. ― Îl mai ţii minte pe Tom
Stau, zâmbind parcă Degeţel? Ai învăţat la
satisfăcute, abia te aşteaptă. şcoală? Acum totul va fi
Nu, n-am să mă duc între invers. Uită-te! Şi am
voi. A doua regulă a aruncat prima piuliţă. N-am
stalkerului: şi-n stânga, şi-n aruncat-o departe, ci cum
dreapta, totul trebuie să fie s-a nimerit. La vreo zece
curat până la o sută de paşi. metri. Piuliţa s-a dus
Dar uite că se poate trece normal. Ai văzut?
peste moviliţa din stânga ... ― Ei?
E adevărat că nu ştiu ce este
― Nu "ei", am întrebat
dincolo de ea. Pe hartă nu e
dacă ai văzut.
însemnat nimic, dar cine
mai crede în hărţi? ― Am văzut.
― Ascultă, Red, îmi ― Acum, cu cea mai mică
şopteşte Kirill. Hai să sărim, viteză, duci "galoşu"' până la
ce zici? Douăzeci de metri în piuliţă. Te opreşti la doi paşi
sus, coborâm imediat şi am de ea. Ai înţeles?
şi ajuns lângă garaj, nu? ― Am înţeles. Cauţi
― Taci, măi prostule, îi concentratorul de gravitaţie?
spun. Nu mă deranja şi taci. ― Ce caut, aia trebuie.
Auzi la el: în sus. Dar Stai să mai arunc una.
dacă acolo, la douăzeci de Urmăreşte-o, vezi unde cade
metri, te pocneşte? Nici şi să nu-ţi dezlipeşti privirea
măcar oasele nu le mai de pe ea.
culegi. Dacă apare pe-aici, Am aruncat încă o
pe undeva, "chelia piuliţă. Bineînţeles că s-a
ţânţarului", nu se mai pune dus tot normal şi s-a oprit
problema să-ţi mai rămână lângă prima.
ceva oase, nici măcar un loc ― Haide, spun.
umed nu mai găseşti. Vezi "Galoşu'" porneşte. Faţa i
tu, arde de nerăbdare: hai se mai luminează şi pare li-
să sărim ... În general, e clar niştit: se vede că a înţeles.
cum o să ajungem până la De fapt, toţi "ochelariştii"
moviliţă, iar acolo ne vom ăştia sunt la fel. Pentru ei
opri şi vom vedea. Am băgat important este să găsească
mâna în buzunar şi am scos denumirea. Până când nu
un pumn de piuliţe. I le-am reuşesc, ţi-e milă să te uiţi
23
la ei, dar de cum izbutesc ― ― Ai văzut? şoptesc.

de exemplu, concentratorul ― Numai în filme, spune,
de gravitaţie ― totul parcă şi se întinde aşa de tare în
devine mai clar şi dintr-o faţă de ziceai că acum-acum
dată viaţa li se pare mai o să cadă din "galoş". Mai
uşoară. aruncă una, ce zici?
Am trecut de prima Să râzi şi să plângi. Una.
piuliţă, de a doua, de a treia. Dar oare îţi ajunge aici nu-
Tender oftează, stă picior mai una? Eh, ştiinţă! ... În
peste picior, îşi schimbă sfârşit. Am aruncat încă opt
poziţia şi cască de-i trosnesc piuliţe până am încercuit
fălcile, parc-ar scânci un "chelia". La drept-vorbind, ar
câine. Lâncezeşte, săracu'. fi ajuns şi şapte, dar una am
Nu-i nimic, o să-i folosească. aruncat-o special pentru el,
Astăzi o să slăbească pe exact în centru ― lasă-l să
puţin cinci kilograme, mai se minuneze de concentra-
mult decât cu oricare dietă torul lui. Piuliţa a intrat în
... Am aruncat şi a patra argilă ca un trăsnet, de
piuliţă. Parcă nu prea s-a parcă n-ar fi căzut o simplă
dus. Nu pot să-mi explic ce bucăţică de fier, ci o
s-a întâmplat, dar simţind greutate de aproape o sută
că ceva nu e în regulă, de kilograme. A căzut ca
imediat l-am prins de mână trăsnită şi a lăsat numai o
pe Kirill. gaură mică în lut. Kirill
― Stai. Nici un pas aproape că a chiuit de
înainte ... plăcere.
Şi, luând a cincea piuliţă, ― Hai, lasă, spun. Ne-am
am aruncat-o mai sus şi mai jucat un pic, şi gata. Aici să
departe. Uite şi "chelia te uiţi. Am să arunc una de
ţânţarului". Piuliţa şi-a luat trecere şi să n-o scapi din
zborul normal, în continuare ochi.
parcă s-a dus, de asemenea, Ce s-o mai lungim. Am
normal, dar când a ajuns la ocolit "chelia" şi ne-am
jumătatea drumului şi-a ridicat deasupra moviliţei.
schimbat direcţia, de parcă Moviliţa asta ... N-am mai
cineva ar fi smucit-o într-o văzut-o până acum. Ca să
parte, însă atât de tare, vezi ... Deci ne-am oprit
încât a intrat în lut şi a deasupra moviliţei, iar de
dispărut de sub ochii noştri. aici până la asfalt doar
24
să-ntinzi mâna, vreo două- de piuliţă şi abia atunci s-a

zeci de metri, acolo. Locul uitat la mine. Probabil că nu
era curat, se vedea fiecare fir arătam prea bine, pentru că
de iarbă, fiecare crăpătură. şi-a întors repede privirea.
Păi, ce-ar mai trebui? Să ― Nu-i nimic, îi spun.
arunc piuliţa şi cu Drumul ocolit ne duce mai
Dumnezeu înainte! repede.
Nu pot s-o arunc. Am aruncat ultima
Eu însumi nu înţeleg ce piuliţă pe asfalt.
se petrece cu mine, dar nu Mai departe treaba a
m-am hotărât s-o arunc. mers mai simplu. Am găsit
― Ce ai? spuse Kirill. Ce şi crăpătură mea. Era
mai aşteptăm? curată, draga de ea, nu
― Ai răbdare. Şi mai taci, crescuse nimic urât pe-acolo
pentru numele lui Dum- şi nici culoarea nu i se
nezeu! schimbase. Mă uit la ea şi
"Acum mă gândesc, am mă bucur. Ne-a condus
să arunc piuliţa, o să până la poarta garajului mai
pornim liniştiţi, totul o să bine decât orice marcaj.
meargă ca pe roate, de n-o I-am ordonat lui Kirill să
să freamăte nici un fir de coboare până la un metru şi
iarbă, iar într-o jumătate de jumătate, m-am culcat pe
minut vom ajunge la asfalt". burtă şi am început să mă
Dar dintr-o dată m-au trecut uit prin poarta deschisă. La
toate sudorile, de-am simţit început, fiind obişnuit cu
că-mi transpiră şi ochii, şi soarele, totul era negru şi
deja ştiam că n-am să arunc n-am văzut nimic. Apoi,
piuliţa tocmai acolo. În ochii mi s-au deprins cu
stânga ... poftim, chiar şi întunericul şi am observat
două. Chiar dacă drumul că până acum nu se
este mai lung şi văd un fel schimbase nimic în garaj.
de pietricele nu prea Camionul de-acolo stătea şi
plăcute, totuşi m-am decis acum neatins, fără nici o
să arunc piuliţa într-acolo, gaură, nici o pată măcar. Pe
numai drept înainte nu, platforma de ciment şi de
pentru nimic în lume. Şi am jur-împrejur totul rămăsese
azvârlit piuliţa în stânga. ca la început ― probabil că
Kirill n-a spus nimic, a în groapă s-a adunat prea
întors "galoşu", s-a apropiat puţină "piftie", iar aceasta
25
nu a mai reuşit să se deasupra canistrelor, şi nu

reverse. Nici măcar o dată. alături? ... De ce anvelopa
Cu toate acestea, un singur aruncă o asemenea
lucru nu mi-a plăcut. Acolo umbră? ... Sterviatnik
unde sunt canistrele Barbridge ne-a povestit ceva
străluceşte ceva ca argintul. despre umbre: ceva
Mai înainte nu era. În neobişnuit, dar nu
sfârşit, să strălucească cum periculos ... Cu umbrele
o străluci, doar n-am să mă astea se pot întâmpla multe,
întorc acum din cauza asta. totuşi, ce naiba străluceşte
Doar nu străluceşte cine ştie acolo ca argintul? Parcă ar fi
ce, ci numai puţintel, foarte un păienjeniş în pădure. Ce
slab şi încetişor, ba chiar cu fel de păianjen o fi împle-
blândeţe ... M-am ridicat şi tit-o? Of, niciodată n-am
m-am uitat în toate părţile. văzut păianjeni sau gândaci
Autocamioanele de pe plat- în Zonă. Şi, colac peste
formă par într-adevăr noi, pupăză, "biberonul" nostru
ba mai mult decât atât: de se află chiar la doi paşi de
când am fost aici ultima canistre. Trebuia să-l iau
dată parcă sunt şi mai noi. atunci şi n-aş fi avut nici o
În schimb, cisterna aceea a grijă acum. Dar, fiind plin,
ruginit complet, săraca, şi era prea greu. De ridicat
cred că în curând o să se puteam să-l ridic, dar ca să-l
dezmembreze complet. Uite car cu spinarea, noaptea, în
şi anvelopa trecută şi pe patru labe ... Cine n-a cărat
hartă ce zace răsturnată în vreodată un "biberon", lasă
faţa garajului. să-ncerce: este ca şi cum ai
Nu-mi place această căra şaisprezece kilograme
anvelopă. Ceva nu e-n de apă fără găleţi. "Deci
regulă cu umbra ei. Soarele mergem, nu? Păi, sigur că
ne bate în spate, iar umbra trebuie să mergem ... O
vine spre noi. Dar lasă, până duşcă era bună acum" ...
la ea mai avem, e încă M-am întors spre Tender şi
departe. În general, totul e i-am zis:
bine, se poate lucra. Numai ― Acum am să merg
că ce străluceşte acolo ca împreună cu Kirill în garaj.
argintul, sau mi se pare? Rămâi pe loc, pe post de
Acum aş fi fumat, m-aş fi şofer. Nu te apropii de
aşezat în linişte şi m-aş fi tabloul de comandă fără
gândit. De ce străluceşte ordinul meu, indiferent ce se
26
întâmplă. Chiar dacă arde vrăjitorului" scotea limbi

pământul sub tine. Dacă te albăstrui, ca flacăra
sperii şi faci vreo boacănă, spirtului. Ce păcat, că nu
te găsesc şi pe lumea ailaltă. luminează, ba chiar pare
Clătină din cap cu un aer mai întuneric din cauza lor.
serios: nu mă sperii, adică. Şi-acum, ce să mai zic! Ochii
Nasul îi seamănă cu o s-au obişnuit cu semiîntu-
prună, că doar îl pocnisem nericul, totul este ca-n
zdravăn ... Am lăsat încet la palmă. Se vede praful chiar
pământ cablurile de avarie, şi-n cele mai întunecoase
m-am uitat încă o dată la colţuri. Şi, într-adevăr,
strălucirile din garaj, i-am firişoare de argint strălucesc
făcut semn lui Kirill şi am acolo şi se întind de la
început să cobor. Am ajuns canistre spre tavan.
pe asfalt şi aştept până Seamănă foarte mult cu un
coboară şi el pe alt cablu. păienjeniş. Poate că ar fi
― Nu te grăbi, îi spun. Nu trebuit să-l ţin pe Kirill
ridica praful. lângă mine. Să aştept până
se obişnuiesc ochii cu
Stăm pe asfalt, "galoşu'"
semiîntunericul şi să-i
se clătină, cablurile de sub
atrag atenţia asupra
picioare alunecă. Tender îşi
păienjenişului, ba chiar să
scoate căpăţâna peste
i-l arăt cu degetul, să-l bag
balustradă, se uită la noi,
cu nasu' acolo. Dar m-am
iar în ochi i se citeşte
deprins să lucrez singur,
disperarea. Trebuia să
ochii mi s-au obişnuit
mergem. Îi spun lui Kirill:
repede şi am uitat pur şi
― Să mergi după mine, simplu de Kirill.
numai pe urmele pe care le
Am păşit înăuntru şi
las, cam la doi paşi în spate.
m-am dus direct spre
Mă priveşti drept şi nu caşti
canistre. M-am aşezat pe
gura în jur.
vine lângă "biberon";
Şi-am pornit. M-am oprit păienjenişul parcă nu s-ar fi
în prag şi m-am uitat în jur. lipit de el. Îl prind de un
Totuşi este mult mai uşor să capăt şi îi zic lui Kirill:
lucrezi ziua. Acum o
― Pune mâna şi nu-l
săptămână eram culcat
scăpa, că e greu ...
exact aici, pe acelaşi prag.
Întuneric ca-ntr-o călimară. Când am ridicat privirea,
Din groapă, "piftia mi s-a oprit respiraţia. Aş fi
27
vrut să strig: stai, vede nimic pe spinare. Îl

opreşte-te! ― dar n-am putut răsucesc pe toate părţile ―
să rostesc nici un cuvânt. nimic. Atunci mă-ntorc şi
Nici n-am avut timp. Totul mă uit la canistre, în garaj.
s-a petrecut prea repede. Nici acolo n-a mai rămas
Kirill păşeşte peste nimic.
"biberon", se întoarce cu ― Ascultă, îi zic lui Kirill,
spatele spre canistre şi intră în timp ce nu-mi dezlipesc
în păienjeniş cu toată privirea de pe canistre. Ai
spinarea. Închid ochii. Totul văzut păienjenişul?
moare în mine, nu mai aud ― Ce păienjeniş? Unde?
nimic, în afară de zgomotul ― Lasă, zic. Poate avem
ruperii păienjenişului. Parcă noroc. Şi-n sinea mea gân-
s-ar fi rupt un păienjeniş desc: "Încă nu se ştie dacă o
obişnuit, cu un scârţâit s-avem".
slab, uscat, însă un pic mai
― Hai, îi spun, ia-l!
tare. Stau pe vine, cu ochii
închişi; nu-mi simt nici Îl ridicăm în "galoş" şi-l
mâinile, nici picioarele, iar punem în picioare, ca să nu
Kirill îmi zice: se rostogolească. Mă uit
cum stă, drăgălaşul de el,
― Ce-i cu tine? îl luăm?
nou-nouţ, curăţel. Cuprul
― Îl luăm. sclipeşte în soare, iar
Am ridicat biberonul şi umplutura albastră dintre
ne-am dus spre ieşire într-o discurile de cupru se
parte, pieziş. Of, ce greu e, unduieşte ca o ceaţă. Se
prostu'! Chiar în doi dacă-l vede acum că nu e un
tragem şi tot e greu. Am ieşit simplu "biberon", ci mai
la soare şi ne-am oprit lângă degrabă un vas, un fel de
"galoş". Tender şi-a întins borcan de sticlă plin cu un
labele spre noi. sirop de culoare albastră.
― Hai! zice Kirill. Unu, L-am admirat noi cât
doi ... l-am admirat, ne-am urcat,
― Nu, spun. Stai. Pune-l în "galoş" şi, fără să stăm
jos mai întâi. prea mult pe gânduri, am
Îl punem. pornit, înapoi.
― Întoarce-te cu spatele! Fericiţi sunt savanţii
Se întoarse fără să spună ăştia. În primul rând,
un cuvânt. Mă uit, dar nu se lucrează ziua, în al doilea
rând, e greu doar să intri în
28
Zonă, de-acolo te scoate întrebat ce s-a întâmplat cu

"galoşu"'. Are un cursograf Lindon Bondocu'.
care îl duce pe acelaşi drum Plutim în linişte, iar eu
pe unde a venit. Plutim mă gândesc la un singur
înapoi şi repetăm toate lucru: cum voi începe să
manevrele. Ne mai oprim, deşurubez căpăcelul. Îmi
din când în când, mai stăm imaginez deja cum voi trage
puţin, şi apoi trecem pe prima duşcă, deşi în faţa
deasupra tuturor piuliţelor. ochilor îmi străluceşte din
Dacă vrei, poţi să le şi aduni când în când un păienjeniş.
şi să le pui în sac. Bineîn- Pe scurt, am ieşit din
ţeles că începătorilor mei li Zonă şi ne-am băgat cu "ga-
s-a ridicat moralul. Îşi su- loş" cu tot în "păduchelniţă"
cesc capetele în dreapta şi-n sau, cum se spune ştiinţific,
stânga, frica le-a dispărut; în hangarul sanitar. Ne-au
le-a rămas doar curiozitatea spălat în trei ape fierbinţi şi
şi bucuria că totul s-a ter- trei leşii, ne-au radiat cu o
minat cu bine. S-au pornit porcărie nu ştiu de care şi
să trăncănească. Tender a ne-au tăvălit în tot felul de
început chiar să gesticuleze, prafuri. Apoi iar ne-au
să ameninţe că imediat cum spălat şi ne-au uscat, după
vom ajunge afară va mânca care ne-au zis:
ceva şi hop! înapoi în Zonă
― Hai, băieţi! Daţi-i
ca să marcheze drumul
drumul. Sunteţi liberi.
până la garaj. Kirill m-a luat
de mânecă şi a început Tender şi Kirill cară
să-mi explice despre "biberonul". Tot poporul s-a
concentratorul de gravitaţie, bulucit să vadă, de n-ai loc
cu alte cuvinte, despre să mai ieşi. Şi ce curios!
"chelia ţânţarului". Toată lumea se uită, scoate
strigăte de salut, de
Le-am tăiat însă elanul; e
admiraţie, dar nu s-a găsit
adevărat că nu dintr-o dată.
nici un curajos care să-i
Le-am povestit liniştit câţi
ajute pe oamenii ăştia
proşti au fost care au murit
obosiţi. Dar la mine nu se
la întoarcere. "Tăceţi, le
uită nimeni. De altfel, acum
spun. Mai bine uitaţi-vă în
nu mă mai interesează
toate părţile, altfel o s-o
nimic.
păţiţi ca Lindon Bondocu'".
Spusele mele au avut efect. Mi-am scos costumul
Nici măcar nu m-au mai special, l-am aruncat direct
29
pe jos (las' că-l ridică ei) şi ore ... Şi totuşi, dacă ne

am plecat la duş. M-am gândim, ce-nseamnă cinci
închis în cabină. Am scos ore pentru un stalker? E
bidonaşul, am deşurubat caraghios, să tot râzi. Dar
căpăcelul, şi m-am prins de douăsprezece ore nu vreţi?
el ca o lipitoare. Stau pe Doar două zile şi două nopţi,
băncuţă şi simt în genunchi vă place? Într-o noapte n-am
un gol, în cap e gol, în suflet mai avut timp să mă-ntorc
e gol şi înghit tăria ca pe şi am stat o zi întreagă în
apă. Trăiesc. M-a lăsat Zonă, cu nasu-n pământ.
Zona. M-a lăsat scorpia. Deja nici nu te mai rogi lui
Otrava. Trăiesc. Începătorii Dumnezeu şi parcă începi să
nu pot să înţeleagă asta. Şi aiurezi, de nu mai ştii: eşti
îmi curg lacrimile pe obraji, viu sau mort ... iar a doua
o fi de la tărie sau de la noapte, după ce ţi-ai
altceva, nu ştiu. Am supt tot terminat treaba, te apropii
ce era în bidonaş. Sunt ud, cu marfa de frontieră.
bidonaşul e uscat. Dincolo de ea te aşteaptă
Bineînţeles că doar o patrulele înarmate cu mi-
singură înghiţitură nu mi-a traliere ― "broaştele râioase"
ajuns. Dar asta se rezolvă. ―, care te urăsc din adâncul
Acum totul se poate rezolva. fiinţei lor şi nu le face deloc
Trăiesc. Am aprins o ţigară plăcere să te aresteze. De
şi stau. Simt că încep să-mi altfel, le e frică de tine ca de
revin. Mi-am adus aminte de moarte pentru că eşti con-
premiu. La noi în Institut taminat. Vor să te omoare şi
asta se rezolvă prompt: poţi au toate atuurile în mână
să merg chiar acum şi să iei (du-te după aia şi spune-le
plicu', ba mai mult decât că te-au omorât ilegal!). Iar
atât, poate mi-l aduc ei chiar asta înseamnă din nou cu
aici, sub duş. mutra-n pământ şi
Am început încet-încet să rugăciuni de la răsărit până
mă dezbrac. Mi-am scos la apus. Marfa stă alături şi
ceasul de la mână şi când nici nu ştii: zace pur şi
m-am uitat ce credeţi c-am simplu sau te omoară
văzut, domnii mei? încetul cu încetul. Cam aşa
Stătusem în Zonă peste a fost şi cu Isaac Ciolănosu',
cinci ore. Cinci ore! M-am care s-a rătăcit într-o
înfiorat. Da, domnii mei, în noapte, iar o dată cu
Zonă nu există timp. Cinci răsăritul a văzut că stă între
30
două râpe, de nu mai putea l-aş fi trimis undeva pe

să meargă nici la stânga, Ernest.
nici la dreapta. Două ore au ― Ei, cum e? Eşti
tras în el, dar nu l-au mulţumit? mă întrebă Kirill,
nimerit. Două ore s-a cu gura până la urechi,
prefăcut că e mort, până radiind de bucurie.
când, slavă Domnului, l-au ― Oarecum. Dar tu?
crezut şi, în sfârşit, au
Nu spune nimic. Mă ia pe
plecat. L-am văzut după
după gât şi mă
aceea şi mai să nu-l
îmbrăţişează, trăgându-mă
recunosc. Parcă nu mai era
spre pieptul lui transpirat.
om ... Mi-am şters lacrimile
Mă strânge puternic, apoi
şi-am dat drumu' la apă.
mă îndepărtează şi se
M-am spălat îndelung, cu
ascunde în cabina de
apă fierbinte, cu apă rece şi
alături.
iar cu fierbinte, până ce am
terminat bucata de săpun, ― Hei! strig la el. Ce face
şi, m-am plictisit. Opresc Tender al tău? Zace-n pat?
duşul şi deodată aud nişte ― Da' de unde! Pe Tender
bătăi în uşă. Kirill ţipă vesel: l-au înconjurat corespon-
― Hei, măi stalker. Ieşi denţii şi dacă l-ai vedea câtă
de-acolo! Miroase a verzişori! importanţă îşi dă ... Le ex-
plică aşa de competent!
Verzişori ... Asta-i bine.
Deschid uşa şi-l văd pe Kirill ― Cum zici că le explică?
numai în chiloţi, vesel, fără ― Competent.
pic de melancolie. Îmi în- ― Bine, sir. Altă dată am
tinde plicu'. să iau şi dicţionaru' cu
― Ţine, de la omenirea mine, sir.
recunoscătoare. Dar parcă mă curentează
― Mă doare-n cot de ceva.
omenirea ta. Cât e aici? ― Stai puţin, Kirill, ia
― În mod excepţional şi vino-ncoa'.
pentru o comportare eroică, ― Păi, sunt deja gol.
în condiţii periculoase ― ― Lasă, nu-i nimic, doar
două salarii. nu-s babă!
Da. Aşa se mai poate trăi. Kirill iese, îl iau de umeri
Dacă cei din Institut mi-ar fi şi-l întorc cu spatele la
dat câte două salarii pentru mine. Nu, mi s-a părut.
fiecare "biberon", de mult Spinarea e curată. Se văd
31
numai dârele de respect".

transpiraţie uscată. ― Şi-atunci mă bagă la
Îi dau un şut, intru în zdup pentru vreo doi ani.
cabina mea şi mă încui. Ner- ― În schimb, intri în
vii, naiba să-i ia. Acolo mi ştiinţă. Chestiei aceleia o
s-a părut, aici mi se să-i zic "borcanul Schuhart".
pare ... Ce zici, sună bine?
La dracu' cu tot! Da' las' Cât timp am trăncănit,
că azi mă-mbăt criţă. Ce l-aş m-am îmbrăcat, am băgat
mai jupui pe Richard! Să bidonaşul gol în buzunar şi
vezi cum joacă, puşlamaua. am plecat, numărând
Nu-l baţi cu nici o carte. Am verzişorii.
încercat şi să trişez, şi să ― Rămâi cu bine, suflet
descânt cărţile pe sub masă, complicat ...
şi altele.
Nu răspunde. Apa curge
― Kirill! strig. Vii azi la cu zgomot mare. Mă uit pe
"Borj"? coridor şi-l zăresc pe
― Nu la "Borj", ci la domnul Tender în persoană,
"Borş". De câte ori să-ţi roşu şi umflat ca un curcan.
repet? În jurul lui e multă lume:
― Ia mai lasă-mă! Scrie colegii şi corespondenţii de
"Borj"? Ce mai vrei? Nu te presă. Văd chiar şi-o
mai amesteca la noi cu pereche de şoferi, naiba ştie
ordinile tale. Deci, vii sau cum s-or fi rătăcit pe-acolo
nu? "Ah, ce l-aş mai jupui (pesemne că abia au
pe Richard" ... mâncat, pentru că se
― Oh, Red! Nu ştiu. scobesc de zor în dinţi). Ten-
Sufletul tău simplu nici nu der bolboroseşte întruna:
poate să înţeleagă ce chestie "Tehnica aceasta pe care o
am adus noi de-acolo. avem la dispoziţie dă
― Da' tu înţelegi? garanţia succesului şi
securităţii în proporţie de
― Nu. Ăsta-i adevărul.
aproape sută la sută ..."
Dar acum e clar la ce au fo-
Tocmai acum mă observă şi
losit "biberoanele" astea.
imediat păleşte. Zâmbeşte
Dacă una dintre ideile mele
totuşi şi-mi face semn cu
se potriveşte ... scriu un
mâna.
articol şi ţi-l dedic: "Lui
Redrick Schuhart, stalker de "Ei, mă gândesc, cred
onoare, cu mulţumire şi c-ar trebui să-mi iau tăl-
32
păşiţa". N-am mai avut coridor, ca nişte cai, zău

timp. Se aud deja tropăituri aşa! Am aşteptat un minut.
în spatele meu. Linişte. Am scos capu':
― Domnule Schuhart! nimeni ... Am plecat
Domnule Schuhart! Două fluierând, am coborât la
cuvinte despre garaj! poartă, i-am arătat prăjinei
― N-am ce comenta, le legitimaţia şi-am văzut că
răspund şi încep să fug. mă salută. Deci, sunt eroul
zilei.
Pe dracu', parcă poţi
scăpa de ei: unu' cu un ― Pe loc repaus, sergent!
microfon din dreapta, Sunt mulţumit de
celălalt cu aparatul de dumneata, sergent.
fotografiat din stânga. A rânjit de parcă i-aş fi
― Aţi văzut ceva spus cine ştie ce chestie.
neobişnuit în garaj? Numai Dumnezeu ştie cu ce l-oi fi
două cuvinte! măgulit.
― N-am ce comenta, le ― Bă, Roşcovane, bravo!
spun şi încerc să mă aşez cu Mă mândresc cu asemenea
ceafa în obiectiv. Un garaj ca cunoştinţă.
toate garajele ... ― Ce zici, îi spun, o să
― Mulţumesc. Ce părere cam ai ce povesti fetiţelor
aveţi despre turbo- tale suedeze.
platforme? ― Mai e vorbă?
― Minunată, zic şi încerc Nu, nu-i băiat rău.
să fug în W.C. Totuşi, vorbind cinstit,
― Ce credeţi despre ţelul nu-mi plac oamenii aşa de
Vizitei? înalţi şi rumeni în obraji.
Fetele sunt moarte după ei
― Întrebaţi savanţii,
şi de ce oare? mă-ntreb.
răspund şi ... ţuşti, după
Doar nu e totul să fii înalt ...
uşă, de unde le spun: "Vi-l
Şi cum merg pe stradă, mă
recomand foarte insistent pe
gândesc: unde-i secretul?
domnul Tender. Întrebaţi-l
de ce are nasul ca sfecla. Soarele străluceşte, iar in
Este foarte modest şi nu jur totul e pustiu. Trec de
vorbeşte despre asta, deşi a locul de parcare şi văd mai
fost cea mai captivantă încolo un cordon de pază:
aventură a noastră". două maşini de patrulă ce
stau în toată splendoarea
Cum au mai galopat pe
lor, late, galbene, cu
33
reflectoare şi automate noştinţă veche. Era galben

(v-aţi zbârlit, "broaşte la faţă şi parcă se uscase de
râioase"!), iar pe lângă astea, tot.
bineînţeles, căştile. Au ― A! Să trăieşti, căpitane!
ocupat toată strada, de n-ai Ce vă mai face ficatu'?
loc să treci. Merg, şi-n timp ― Hai, stalker, lasă
ce mă apropii las ochii în vorbăria, zice supărat, şi mă
jos: "Mai bine să nu-i pri- străpunge cu privirea. Mai
vesc". Mai ales ziua, pentru bine spune-mi, de ce nu te
că sunt acolo vreo două-trei opreşti când te strigă
persoane pe care mi-e frică cineva?
să nu le recunosc. Dacă reu-
Şi deja au apărut două
şesc asta, iese cu scandal
căşti albastre în spatele lui,
mare. Pe legea mea, au avut
cu labele pe tocul pistolului.
noroc când m-a convins
Ochii nu li se văd. În schimb
Kirill să vin la Institut.
li se observă mestecatul
Le-am căutat atunci pe
fălcilor. De unde mai adună
canaliile astea, şi dacă le
şi specimenele astea? Cred
găseam le băteam în cuie
că îi culege pentru
fără ca măcar să clipesc ...
reproducere, pentru
Intru prin mulţime cu perpetuarea speciei. De
umăru-nainte şi, tocmai obicei, ziua nu mi-e frică de
când trecusem de toţi, aud patrule, dar "broaştele
deodată: "Măi stalker!" Dar râioase" mă pot
asta nu mă priveşte, merg percheziţiona oricând şi asta
înainte şi pescuiesc din nu-mi convine în momentul
pachet o ţigară. Mă ajunge de faţă.
cineva din spate şi mă
― Oare pe mine m-aţi
trage de mânecă. Iau mâna
strigat, căpitane? Parcă era
asta de pe mine şi,
vorba de-un stalker ...
întorcându-mă numai pe ju-
mătate, îl întreb foarte ― Şi tu, bineînţeles, nu
politicos: mai eşti stalker.
― Ce dracu’ te agăţi de ― Cum datorită
mine, mister? dumneavoastră am făcut
pârnaie, nu mă mai ocup
― Stai, măi stalker. Doar
de-aşa ceva. Am jurat. Îţi
două întrebări.
mulţumesc, căpitane, că
Ridic privirea şi-l văd pe mi-ai deschis ochii. Dacă nu
căpitanul Quarterblood, cu- erai matale ...
34
― Dar ce căutai lângă căpitanul a ajuns deja la

Zonă? perspective: învăţătura, cică,
― Cum adică ce? Doar e lumină, ignoranţa e beznă
lucrez acolo. De doi ani. ... lui Dumnezeu, vezi bine,
Şi ca să pun capăt îi place munca cinstită ... Cu
acestei convorbiri neplăcute, alte cuvinte, vorbea despre
scot legitimaţia şi i-o arăt lucrurile acelea nedigerabile
căpitanului Quarterblood. cu care popa ne asasina în
Acesta ia "cărticica" şi se fiecare duminică la
uită la fiecare pagină. închisoare. Şi vreau să
Miroase pur şi simplu beau, şi nu mai am răbdare!
fiecare ştampilă, mai că nu Da' lasă, măi Red, frăţioare,
le linge. Îmi dă legitimaţia c-o să rezişti. Trebuie să
înapoi, bucuros, ochii îi suporţi! N-o să mai poată
strălucesc şi pare că se continua în ritmul ăsta, şi
îmbujorează. uite că deja a început să
sufle mai greu ... Şi, spre
― Iartă-mă, Schuhart. Nu
bucuria mea, una dintre
m-am aşteptat. Văd că sfa-
maşinile patrulei începe să
turile mele nu s-au dus în
claxoneze. Căpitanul
vânt, şi asta-i foarte bine.
Quarterblood întoarce capul,
Vrei să mă crezi sau nu, dar
oftând cu necaz, şi îmi
încă de atunci mi-am dat
întinde mâna cu regret:
seama că trebuie să iasă
ceva bun din tine. Nici ― Am fost bucuros să te
nu-mi închipuiam că aşa un cunosc, măi Schuhart, om
băiat ... cinstit. Cu mare plăcere aş
bea un păhărel cu tine în
Şi dă-i, şi dă-i. "Eh, mă
cinstea acestei cunoştinţe. E
gândeam, am mai vindecat
adevărat că doctorii mi-au
încă un melancolic, o
interzis tăria. Cu toate
pacoste pe capul meu". Dar,
astea, o bere tot aş bea. Dar
bineînţeles, îl ascult şi-mi
vezi tu ... datoria! 0 să ne
las ochii în jos, ruşinat.
mai întâlnim.
Aprob cu sfială, mai dau şi
din mâini, ba chiar "Ferească Dumnezeu!",
scormonesc pământul cu mă gândesc. Dar îi strâng
picioru'. Gorilele căpitanului mâna, mă-nroşesc şi iar
au ascultat cât au ascultat scormonesc pământul. Fac
şi pe urmă, scârbindu-se, au totul aşa cum vrea. Pe urmă
plecat unde-i mai vesel, iar pleacă, în sfârşit, iar eu o
zbughesc ca din puşcă
35
direct la "Borj". ― Mai bine freacă acolo.

La "Borj" nu e nimeni la Ştii doar că unul tot aşa a
ora asta. Ernest stă după frecat şi-a frecat, până când
tejghea, freacă paharele şi le a venit şi duhul rău. Însă pe
studiază la lumină. E sur- urmă a trăit ca un paşă.
prinzător totuşi: oricând ai ― Şi cine era ăla?
veni, întotdeauna barmanii întreabă Ernie, neîncrezător.
şterg paharele, de parcă de ― A fost pe-aici un
asta depinde salvarea sufle- barman. Mai înaintea ta.
telor lor. Uite-aşa ar putea ― Şi ce-i cu asta?
să stea chiar şi-o zi întreagă:
― Nimic. De ce crezi că a
ia paharul, mijeşte ochii, îl
fost Vizita? A frecat şi iar a
studiază atent la lumină,
frecat ... Cine crezi că ne-a
suflă şi hai! Freacă, freacă,
vizitat?
freacă ... Se uită din nou, de
data asta prin fundul ― Mare palavragiu mai
paharului, şi dă-i, şi dă-i ... eşti! îmi spune Ernie, şi prin
asta înţeleg că mă aprobă.
― Bună Ernie, zic. Nu-l
mai chinui atâta, că-i faci Se duce la bucătărie şi se
gaură! întoarce cu o farfurie. Îmi
aduce cârnaţi prăjiţi. Pune
Se uită la mine prin
farfuria în faţa mea, îmi în-
pahar, mormăie ceva, parcă
tinde ketchup-ul şi iar ia
din burtă, şi, fără o vorbă,
paharu'-n primire. Ernest îşi
îmi pune tărie cam de patru
cunoaşte meseria. Are
degete. Mă urc pe taburet,
ochiul versat: imediat vede
înghit, închid ochii, scutur
când vine stalkerul din Zonă
capul şi iar trag o duşcă.
şi ştie că e rost de marfă. Şi
Frigiderul zumzăie, iar din
mai ştie Ernie ceva: ce-i
tonomat se aud scârţâituri
trebuie stalkerului după ce
slabe. Ernest suflă în
a venit din Zonă. Omul
paharul următor. Ce bine e!
nostru, binefăcătorul Ernie!
Totul s-a liniştit. Termin
băutura şi pun paharu' pe Termin cârnaţii, aprind
tejghea. Ernest îmi pune ţigara şi încep să socotesc
imediat încă patru degete de cât câştigă Ernie de la
licoare. "fraţii" noştri. Nu cunosc
preţurile în Europa, dar am
― Ei, cum e? E mai bine
auzit că, de exemplu,
acum? mormăie. Te-ai dez-
"biberonul" ar merge spre
gheţat, măi stalker?
două mii şi jumătate, iar
36
Ernie ne dă numai patru ― Ba da. Dar

sute. Bateriile costă acolo dumneavoastră?
aproape o sută şi noi nu Scoate vioi dintr-un
primim mai mult de buzunărel o carte de vizită
douăzeci. Probabil că restul şi-o pune în faţa mea.
tot cam aşa este. E adevărat Citesc: "Aloise MacNaught,
că transportul mărfii în agent la Biroul Emigrări".
Europa costă bani. Dă-i lu' Bineînţeles că îl cunosc. Se
unu, dă-i lu' altu' ― şeful leagă de oameni ca să plece
transporturilor doar de la ei din oraşul nostru. Cineva
mănâncă ... În general, dacă doreşte foarte mult ca toţi
stau să mă gândesc mai locuitorii oraşului să plece.
bine, Ernie nu câştigă prea Şi-aşa au rămas în Marmont
mult. Vreo cincisprezece - numai jumătate. Vor să
douăzeci la sută ― nu mai cureţe complet locul, împing
mult. Dar dacă-l prind, are cartea de vizită cu vârful
asiguraţi zece ani de muncă unghiei şi îi zic:
silnică ... Şi aici gândurile ― Nu, mulţumesc. Nu mă
mele cuvioase sunt interesează. Vreau să mor în
întrerupte de apariţia unui patrie.
tip politicos. Nici nu auzisem
― De ce? întreabă vioi.
când a intrat. Apare lângă
Iertaţi-mi indiscreţia, dar ce
cotul meu drept şi întreabă:
vă leagă de aceste locuri?
― Îmi daţi voie?
Îi răspund direct:
― Vă rog ... Care-i
― Păi, cum ce mă leagă?
necazu'?
Amintirile dulci ale copi-
Micuţ, slăbuţ, cu năsucu' lăriei. Prima sărutare în
ascuţit şi cu papion la gât. parcul oraşului, măicuţa şi
Mutra mi-e cunoscută. tăticuţu'. Prima beţie, chiar
L-am mai văzut undeva, dar în acest bar, şi dragostea
unde anume nu mai ştiu. inimii mele, poliţia ... (Scot
S-a urcat alături pe taburet din buzunar o batistă
şi îi zice lui Ernest: murdară şi-o pun la ochi.)
― Burbon, te rog. Nu, îi zic. Pentru nimic în
Şi imediat spre mine: lume ...
"Iertaţi-mă, dar am impresia Se uită la mine, ia un pic
că vă cunosc. Nu cumva de burbon şi spune
lucraţi la Institutul gânditor:
Internaţional?"
― Nu pot să vă înţeleg pe
37
voi, marmontienii. Staţi este o "gaură" spre viitor.

pe-un vulcan. În fiecare Prin această gaură vom
moment poate să se extindă aduce în lumea dumitale
o epidemie, sau poate ceva parşivă asemenea lucruri,
mai rău. Îi înţeleg pe încât totul o să se schimbe.
bătrâni. Le vine greu să Viaţa o să fie alta, mai bună,
plece din locurile natale. Dar şi fiecare va avea tot ce-i tre-
dumneavoastră ... Câţi ani buie. Uite aşa-i cu "gaura"
aveţi? Probabil că nu mai asta! Pe aici curg
mult de douăzeci şi doi - informaţiile, iar când o să le
douăzeci şi trei. Vreau să cunoaştem bine, o să-i
înţelegeţi că biroul nostru facem pe toţi bogaţi şi or să
este o organizaţie de zboare spre stele. Şi vor
binefacere! Nu avem nici un ajunge unde doresc. Aşa-i la
profit. Dorim, pur şi simplu, noi în văgăuna asta ...
ca oamenii să părăsească Aici m-am oprit pentru că
locul ăsta diavolesc. Le dăm am observat cum Ernie
posibilitatea să trăiască o căsca ochii la mine şi parcă
viaţă adevărată. Noi le m-am ruşinat. În general,
oferim banii şi le asigurăm nu suport să repet cuvinte
loc de muncă. Iar tinerilor, străine, chiar dacă sunt de
ca dumneavoastră, le creăm acord cu ele şi-mi plac. Mai
condiţii ca să înveţe ... Nu, ales că le scot ca din topor.
zău că nu înţeleg! Când vorbeşte Kirill, îl
― Da' ce? Nimeni nu vrea asculţi cu gura căscată, dar
să plece? când m-apuc să vorbesc şi
― Ei nu, nu chiar nimeni eu despre acelaşi lucru,
... Unii vor, mai ales fami- parcă nu mai iese la fel.
liştii, dar tineretul şi Poate fiindcă Kirill nu a pus
bătrânii ... Ce aveţi în oraşul niciodată "marfa" sub
ăsta? O văgăună, în fundul tejgheaua lui Ernest. În
provinciei. sfârşit ...
Şi atunci îi zic: Ernie se dezmeticeşte
― Domnule Aloise repede şi îmi toarnă mai
MacNaught! Aveţi dreptate mult de şase-degete, adică:
... Ducem o viaţă grea. "Vino-ţi în fire, măi băiete.
Orăşelul nostru e o Ce-i cu tine astăzi?", iar
văgăună. Întotdeauna a fost domnul MacNaught, cu
o "gaură". Numai că acum nasul lui ascuţit, gustă din
burbon.
38
― Da, e adevărat ... mărunţiş, dăm tonomatul la

Baterii veşnice, "panaceul maximum. E acolo un
albastru" ... Dar cântec. "Să nu te-ntorci,
dumneavoastră credeţi că dacă nu eşti sigur". După ce
aşa o să fie într-adevăr? mă-ntorc din Zonă mă
― Nu-i treaba matale ce influenţează în bine ...
cred cu adevărat. Asta am Tonomatul urlă şi
spus-o pentru oraş. Cât zdrăngăneşte. Îmi iau
despre mine, hai să-ţi zic: paharu şi plec într-un colţ
"Ce n-am văzut la voi în să discut socoteli mai vechi
Europa?" c-un amic, "pirat cu cârlig
― Dar de ce neapărat în de fier". Timpul zboară ca
Europa? pasărea ... Tocmai îmi beam
şi ultimul bănuţ, când intră
― Lasă, că peste tot e la
Richard Nunan şi Cremă-de-
fel, iar în Antarctica mai e şi
ghete. Bună pereche.
frig.
Cremă-de-ghete, un uriaş
E curios faptul că ceea ce negru ca cizma de ofiţer, cu
spuneam credeam din toată părul creţ, mâini până la
inima. Şi-n momentele genunchi, iar Dick ― micuţ,
astea, Zona noastră rotofei şi roz, aproape că
blestemată îmi devine mai luceşte.
dragă de o sută de ori. Şi
― Hei! ţipă Dick când mă
încă nu m-am pilit.
vede. Uite-l şi pe Red! Vino
― Dar dumneata ce zici? la noi, Red!
îl întreabă Nas-Ascuţit pe
― Aşa e, urlă Cremă-de-
Ernest.
ghete. În tot oraşul nu sunt
― Eu am de lucru, zice, decât doi oameni adevăraţi.
Ernie cu greutate. Sunt un Red şi cu mine! Restul sunt
mucos, un pierde-vară. Toţi blestemaţi, sunt copiii
banii i-am băgat în afacerea Satanei. Red! Şi tu eşti sluga
asta. La mine vine şi Satanei, dar totuşi eşti
comandantul ... Generalul. om ...
De ce să plec de-aici?
Mă apropii de ei cu
Domnul Aloise paharu-n mână. Cremă-de-
MacNaught începe să ghete mă ia de scurtă, mă
exemplifice cu cifre, dar nu-l aşază la masă şi zice:
mai ascultăm. Tragem bine
― Stai, măi Roşcovane!
din pahar şi, scoţând din
Stai jos, slugă a Satanei. Îmi
buzunar un pumn de
39
place de tine, măi ce?

Roşcatule. Hai să plângem Dick se apropie şi pune
păcatele omeneşti cu lacrimi pe masă o sticlă.
amare. ― Azi plătesc eu, îi strig
― Să plângem, îi zic. lui Ernest.
Să-nghiţim lacrimile Dick se uită cam ciudat
păcatului. la mine.
― Şi va veni ziua ... ― Totul e legal, zic. Bem
anunţă Cremă-de-ghete. premiul meu.
Deja calul palid e-nfrânat,
― Aţi fost în Zonă?
iar călăreţul pune piciorul în
întreabă Dick. Aţi adus
scară. Degeaba se vor ruga
ceva?
cei care s-au vândut Satanei
pentru că se vor salva ― Un "biberon" plin şi
numai cei care au fost pantalonii la fel. Pui în
împotriva lui. Vouă, copii ai pahare sau nu?
omenirii, care vă jucaţi cu ― Mama lui de "biberon",
jucăriile Satanei, vouă, celor scrâşneşte amarnic Cremă-
ispitiţi de bogăţiile Satanei, de-ghete. Pentru orice
vă spun: orbilor! "biberon" să-ţi rişti viaţa? Ai
Dezmeticiţi-vă până nu e rămas viu, dar ai adus în
prea târziu şi călcaţi în lume încă un lucru
picioare jucăriile diavolului! diavolesc. Şi cum poţi să
(Aici tace de parcă ar fi uitat ştii, Roşcovane, câte
ce urmează.) Da' nu-mi dă nenorociri şi păcate ...
nimeni să beau? continuă ― Vezi să nu te usuci,
el, cu voce schimbată. Da' măi Cremă-de-ghete, i-o
unde mă aflu? ... Ştii, măi plasez sever. Mai bea şi fii
Roşcovane, că iar m-au vesel că m-am întors viu.
azvârlit din serviciu? "Eşti Sănătate, măi băieţi!
agitator roşu", mi-au zis. Le A fost grozav pentru
explic: "Veniţi-vă în fire, sănătate. Cremă-de-ghete
sunteţi orbi şi veţi cădea în s-a descleiat complet. Stă şi
prăpastie, iar în căderea plânge şi îi curge din ochi ca
voastră o să trageţi după voi de la robinet. N-are nimic, îl
alţi orbi". Încep să râdă. cunosc eu. Asta-i numai o
Atunci mă duc la şef şi îi etapă, atunci când plânge şi
trag un pumn în mutră, propovăduieşte că Zona este
după care plec. Acum o să ispita diavolului, că nu ai
mă bage la zdup. Şi pentru
40
voie să scoţi nimic din ea, nu? mă-ntreabă Dick,

iar ce s-a scos să se arunce râzând prosteşte, ca unul
înapoi; vom trăi ca şi cum pilit.
Zona n-ar exista. Să-i dăm ― Auzi? Lasă asta. Când
diavolului ce-i al diavolului. glumim, glumim.
Dar îl iubesc pe Cremă- ― Ştiu. Când glumim,
de-ghete şi în general îmi glumim, iar pentru asta poţi
plac oamenii aiuriţi. Când să iei şi una peste bot.
are bani, cumpără marfă de Consideră că-ţi datorez două
la oricine fără să se labe ...
târguiască. Cât i se cere, ― Hmm ... Cui? Ce două
atâta dă. Pe urmă, noaptea, labe? se trezeşte, Cremă-de-
cară înapoi în Zonă toată ghete. Care eşti bă, pe-aici?
marfa şi o îngroapă.
L-am apucat de mâini şi
Doamne, ce mai plânge!
abia l-am aşezat la loc. Dick
― Dar ce-i ăsta, i-a strecurat în gură o ţigară
"biberonul" plin? mă şi i-a aprins-o. L-am liniştit,
întreabă Dick. Pe ăla simplu între timp s-a mai strâns
îl ştiu, dar pe cel plin ... Aud ceva lume. La tejghea nu
pentru prima dată. mai e loc, multe mese s-au
I-am explicat. A dat din şi ocupat. Ernest a chemat
cap şi a plescăit. şi fetele, care aleargă de
― Mda, foarte interesant. colo-colo: unii vor bere, alţii
Asta-i ceva nou. Cu cine ai cocktail sau tărie curată. Mă
fost? ... Cu Kirill? Cu rusu' uit şi observ că în ultimul
ăla? timp au apărut în oraş mulţi
― Da. Cu Kirill şi Tender. necunoscuţi, majoritatea
Ştii care ... laborantul mucoşi, purtând fulare
nostru. pestriţe până la pământ.
― Probabil că te-ai cam I-am zis asta şi lui Dick,
chinuit cu ei ... care m-a aprobat:
― Ba deloc. Băieţii s-au ― Păi, cum crezi? Doar
ţinut foarte bine. Mai ales începe să se construiască
Kirill. Ce mai, stalker masiv. Institutul ridică trei
înnăscut. Dac-ar avea mai clădiri noi, iar Zona vor s-o
multă experienţă şi nu s-ar împrejmuiască cu un zid, de
grăbi copilăreşte, aş merge la cimitir până la ferma
în Zonă cu el în fiecare zi. veche. S-au dus vremurile
bune pentru stalker.
― Şi-n fiecare noapte,
41
― Dar când a avut plăcut. Vine unul din ei spre

stalkerul vremuri bune? Mă mine, se aşază şi începe să
gândesc: Ia uită-te ce mă ia pe departe. Şi-mi dă
noutăţi! Înseamnă că de-nţeles că mă cunoaşte,
de-acum înainte nu voi mai ştie cine sunt şi unde lucrez.
putea "ciupi" nimic. Poate Ar plăti gras anumite
că-i mai bine aşa, tentaţii servicii ...
mai puţine. Am să merg în ― A, copoi d-ăia, zic. (Nu
Zonă ziua, ca un domn. prea mi-a trezit interesul.
Banii nu vor mai fi aceiaşi, Doar văzusem destui copoi.)
dar, în schimb, va fi mai Lasă că despre serviciile
multă siguranţă ("galoşu"', astea am auzit câte-n lună
costumul special, una-alta), şi-n stele.
patrula nu te mai ― Nu, dragul meu. Nu
deranjează. De trăit o să sunt copoi. Ascultă-mă cu
trăiesc şi cu un salariu, iar atenţie, îl interesa câte ceva
la băutură am să mă duc din Zonă, şi mai ales lucruri
numai de premieri. serioase. N-avea nevoie de
Şi, stând aşa, mă baterii, "bâza", "stropii negri"
cuprinde o tristeţe sau de alte bijuterii. Nu mi-a
groaznică. Fiecare bănuţ va spus direct ce vrea, ci numai
trebui să-l socotesc: asta pot mi-a sugerat.
să-mi permit, asta nu pot. ― Şi ce vrea?
Pentru fiecare cârpă a Gutei
― "Piftia vrăjitorului",
va trebui să am răbdare şi
după cum am înţeles.
să pun ban peste ban ... la
bar să nu merg, mai bine să Se uită la mine cam
mă duc la film ... Totul este ciudat.
cenuşiu, mohorât. Fiecare zi ― Oho? Îi trebuie "piftia
va fi la fel, fiecare seară, vrăjitorului"? Dar de "lampa
fiecare noapte. morţii", întâmplător, n-are
Stau aşa, gândindu-mă, nevoie?
până când Dick îmi mormăie ― Şi eu l-am întrebat la
la ureche: fel.
― Ieri, la hotel, am intrat ― Şi?
în bar ca să-mi beau ― Închipuieşte-ţi că-i
păhăruţu' înainte de culcare trebuie.
şi-am văzut nişte nou-veniţi. ― Da? Atunci lasă-l să-şi
De la prima vedere nu mi-au facă singur rost de toate
42
astea. Doar e un lucru de buştean, iar mâinile i-au

nimic. Subsolurile sunt ajuns până la podea. Am
pline de "piftia vrăjitorului". băut cu Dick şi fără Cremă-
Iei găleata şi o scoţi. Însă de-ghete.
înmormântarea să şi-o ― Aşa e. Oi fi un suflet
plătească singur. simplu sau complicat, dar
Dick tace, se uită la mine despre tipu' ăsta m-aş duce
încruntat şi nici măcar nu şi aş vorbi acolo unde
zâmbeşte. Ce-o fi însemnând trebuie. Nici eu nu prea ador
asta? Vrea să mă angajeze, poliţia, dar zău că m-aş
sau ce? Şi dintr-o dată duce şi l-aş reclama.
înţeleg. ― Îhî. Şi-acolo la poliţie
― Stai puţin, zic. Cine or să te-ntrebe: "Dar de ce
zici că a fost? "Piftia" este tipu’ ăsta a venit tocmai la
interzisă pentru cercetare tine?" Ce zici?
chiar şi-n Institut ... Am dat din cap.
― E adevărat, zice Dick ― Mi-e totuna. Măi, porc
fără grabă, tot uitându-se la gras, în oraşul ăsta eşti
mine. Cercetarea ei de-abia de trei ani şi-n Zonă
reprezintă un pericol n-ai fost niciodată. "Piftia
potenţial pentru omenire. vrăjitorului" ai văzut-o
Acum ai înţeles cine a fost? numai în filme. Dar dacă ai
Eu tot nu înţelegeam fi văzut-o în realitate, şi mai
nimic. ales ce face când prinde un
― Păi, cine să fie? Poate, om, ai fi făcut pe tine.
vizitatorii? Dragul meu, e un coşmar.
Râde, mă bate pe mână Iar din Zonă n-ai voie s-o
şi zice: scoţi ... Ştii şi tu că stalkerii
sunt oameni duri ... Vor cât
― Hai mai bine să bem,
mai multă "varză". Cu
suflet bun şi simplu ce eşti!
afacerea asta, însă, nici
― Hai, zic eu, dar deja Slizniak din groapă n-ar fi
m-am enervat. V-aţi găsit de acord. Nici măcar
sufletul simplu, deştepţilor! Sterviatnik Barbridge ...
Bă, Cremă-de-ghete! Ajunge Mi-e frică doar să mă
cu dormitu'! Hai să bem. gândesc pentru ce şi cui îi
Nici o şansă. Şi-a pus trebuie "piftia".
mutra neagră pe masa de ― Da. Totul e aşa cum
aceeaşi culoare şi-a adormit zici, însă înţelege şi tu că
43
n-aş vrea ca o frumoasă să-i lăsăm diavolului ce-i al

dimineaţă să mă găsească în diavolului?
pat, sinucis. Nu sunt Pe locul lui Dick se aşază
stalker, dar şi eu sunt un un mucos cu fular pestriţ.
om dur, un businessman. ― Domnu' Schuhart?
Nu ştiu dacă mă-nţelegi, dar întreabă.
îmi place să trăiesc. Aşa
― Ce e?
m-am obişnuit.
― Mă cheamă Kreon.
Ernest strigă de după
Sunt din Malta.
tejghea.
― Şi cum mai e pe la voi,
― Domnule Nunan! La
în Malta?
telefon!
― Nu e rău, dar vreau
― Drace! zice Dick cu
altceva. M-a trimis Ernest.
răutate. Probabil, iar o
reclamaţie. Ăştia mă găsesc "Aşa, gândesc. Deci
oriunde. Scuză-mă, Red. Ernest e totuşi o canalie.
N-are nici un pic de milă.
Se ridică şi merge la
Uită-te la băieţelul ăsta
telefon, iar eu rămân cu
măsliniu, curăţel şi
sticla şi cu Cremă-de-ghete
frumuşel. Probabil că nu s-a
ca şi inexistent acum. Ce
bărbierit niciodată şi nici
să-i faci! Va trebui să mă
măcar n-a sărutat vreo fată.
lupt singur cu sticla. Dracu'
Lui Ernest îi e totuna.
s-o ia de Zonă! Nicăieri nu
Important e să trimită cât
scapi de ea. Unde mergi, cu
mai mulţi în Zonă. Unul din
cine vorbeşti ― Zona,
trei dacă se întoarce cu
Zona, Zona ... Ce frumos
marfă şi tot scoate
vorbeşte Kirill. E băiat bun,
«varza» ..."
nimeni nu spune că e prost,
ba, din contră, toţi zic că e ― Şi cum o mai duce
deştept. Despre viaţă, însă, bătrânul Ernest? întreb,
nu ştie nici pe dracu'. Nu-şi după o scurtă tăcere.
poate imagina câtă mârşăvie Se întoarce spre tejghea
este pe lângă Zonă. Poftim! şi zice:
Cineva are nevoie de "piftia ― După părerea mea, n-o
vrăjitorului" ... O fi Cremă- duce rău. Aş face schimb cu
de-ghete beţivan şi nebun el.
religios, dar câteodată te ― Eu n-aş face. Vrei să
gândeşti dacă nu are cumva bei?
dreptate: oare nu-i mai bine ― Mulţumesc, nu beau.
44
― Atunci, poate o ţigară? ― Hai să bem, zice. Şi,

― Mă scuzaţi, dar nici fără să mai aştepte, înghite
fumător nu sunt. toată porţia şi imediat îşi
― Prietene, atunci pentru pune alta. Ştii, zice, Kirill
ce-ţi trebuie bani? Panov a murit.
Se îmbujorează, îşi ia un Fiind beat, nu l-am
aer serios şi-mi zice şoptit: înţeles la început. A murit
cineva şi cu asta, basta.
― Poate mă priveşte
numai pe mine, domnule ― Eh! Atunci să bem
Schuhart ... pentru sufletul lui ...
― Aşa e, aşa e, şi-mi torn Holbează ochii la mine şi
din nou de patru degete. atunci simt cum înăuntru
parcă se rupe totul. Ţin
Şi trebuie să spun că în
minte că m-am ridicat,
cap mi se porneşte un
m-am sprijinit de masă şi
zgomot surd, iar în corp mi
m-am uitat la el.
se întinde o moleşeală
plăcută: m-a lăsat Zona. ― Kirill?
― Acu' sunt beat, îi zic, Şi-n faţa mea apare
şi petrec, după cum vezi. Am păienjenişul de argint şi iar
fost în Zonă, m-am întors aud cum se rupe cu un
viu şi cu bani. Nu zgomot slab. Iar prin zgo-
se-ntâmplă prea des să motul ăsta sinistru vocea lui
te-ntorci viu, iar cu bani rar Dick ajunge la mine ca din
de tot. Aşa că hai să lăsăm camera cealaltă.
vorbele mari ... ― Infarct. L-au găsit gol,
Se ridică şi îşi cere scuze. sub duş. Nimeni nu înţelege
Văd că se-ntoarce Dick. Stă nimic. Întreabă de tine, dar
lângă scaun şi după faţa lui le-am spus că eşti în
văd că s-a întâmplat ceva. regulă ...
― Ei? îl întreb. Iar ţi s-au ― Da' ce să nu înţeleagă?
înecat corăbiile? Zona ...
― Iar. ― Stai, îmi zice Dick. Stai
jos şi bea.
Se aşază, îşi toarnă,
îmi pune şi mie şi văd ― Zona, repet, şi nu pot
că nu sunt de vină să mă mai opresc: Zona ...
reclamaţiile. Reclamaţiile Zona ...
nu-l deranjează, sunt Nu mai văd nimic în jur
lucruri de nimic. decât păienjeniş argintiu.
45
Tot barul este împăienjenit, întreabă prietenul Ernie.

iar oamenii se mişcă de colo Te-ai cam îmbătat.
colo. Păienjenişul se rupe cu ― Nu. Sunt în regulă,
un zgomot slab atunci când proaspăt ca de sub duş.
este atins. În mijlocul ― Du-te acasă, zice
barului stă maltezul, cu faţa prietenul Ernie. Ai băut cam
mirată, copilărească, şi nu mult.
mai înţelege nimic.
― Kirill a murit.
― Măi băieţaş, îi zic
― Care Kirill? Chelosu'?
duios. De câţi bani ai
nevoie? O mie îţi ajung? Ia-i, ― Ba tu eşti chelos!
ia-i. (Îi arunc banii şi încep Dintr-o mie ca tine nu scot
să ţip.) Du-te la Ernest şi un singur Kirill. Eşti
spune-i că-i o canalie. Nu-ţi negustor, mă, putoare!
fie frică. Spune-i laşului Negustorul morţii. Ne-ai
ăluia! Spune-i şi şterge-o la cumpărat pe toţi ... Vrei să
gară. Cumpără-ţi bilet fac praf toată prăvălia asta?
pentru Malta. Nu mai Am ridicat mâna, dar
întârzia nici o clipă. m-au prins şi m-au tras nu
Nu mai ştiu ce-am ştiu unde. Nu mai
strigat. Îmi amintesc că înţelegeam nimic şi nici nu
stăteam în faţa tejghelei, vroiam asta. Urlam, loveam
Ernest îmi punea în faţă o cu picioarele şi cu pumnii.
băutură răcoritoare şi mă Când mi-am revenit,
întreba: stăteam în WC, ud, cu faţa
lovită. Mă uit în oglindă şi
― Astăzi parcă ai bani?
nu mă recunosc. Şi, colac
― Da. Am. peste pupăză, ceea ce nu mi
― Poate îmi dai datoria? s-a întâmplat niciodată, îmi
Mâine trebuie să plătesc zvâcneşte obrazul. Din sală
impozitul. se aude zgomot mare: se
Şi-n momentul acela am sparge sticlărie, iar ţipetele
văzut că ţineam în pumn o fetelor nu reuşesc să
grămăjoară de bani. M-am acopere urletul lui Cremă-
uitat la "varză" şi-am de-ghete:
bolborosit: ― Pocăiţi-vă, paraziţilor!
― Ia uită-te. Nu i-a luat Unde-i Roşcatu'? Unde l-aţi
Kreon Maltezu'! Va să zică e ascuns, fir-aţi ai dracului?!
mândru ... Se aude sirena poliţiei. Şi
― Ce-i cu tine? mă de cum am auzit-o, parcă mi
46
s-a limpezit totul în creier, Ernest. Bineînţeles că o să

ca-ntr-un cristal. Ţin minte ghicească cine a făcut asta,
totul, ştiu totul, înţeleg însă nu-mi pasă. Gata! Nu
totul. Şi-n suflet nu mai am mai există stalkerul Red!
loc decât pentru o răutate de Mi-ajunge. Nu mai vreau să
gheaţă. "Aşa care va să zică? caut moartea împreună cu
gândesc. Atunci să vă alţi proşti pe pare trebuie
pregătesc o seară plăcută ... să-i învăţ meserie. A greşit,
Las' că vă arăt eu Kirill, prietenul meu drag.
ce-nseamnă un stalker". Iartă-mă, dar nu ai dreptate.
Am scos din buzunarul Cremă-de-ghete are. Oame-
pentru ceas o "bâză" nou- nii nu au ce căuta aici. Zona
nouţă, nefolosită, am nu are nimic bun în ea.
strâns-o între degete de Sar gardul şi mă duc
două ori, am deschis uşa de acasă. Îmi muşc buzele,
la sală şi am strecurat vreau să plâng şi nu pot.
"bâza" în scuipătoare. Am Ce-o să facem, Kirill? Cum
deschis apoi fereastra şi, am să trăiesc fără tine?
hop, afară. Aş fi vrut să văd Mi-ai arătat viitorul, lumea
cum o să fie, dar nu suport nouă, o lume schimbată ...
"bâza". Îmi curge sânge din şi acum ce-o să fie? O să
nas din cauza ei. plângă cineva după tine,
Am străbătut curtea în acolo, în Rusia îndepărtată,
fugă, auzind cum începe să iar eu nici măcar nu mai pot
lucreze "bâza" din plin. Pe să plâng şi numai eu sunt
urmă începu să urle careva de vină! Cum am putut, ani-
în "bombă", dar în aşa hal malul de mine, să-l duc în
încât, deşi departe, tot am garaj, când ochii nu i se
simţit cum mi se sfâşie obişnuiseră cu întunericul?
urechile. Mi-am închipuit Şi cum mi-am adus aminte
cam cum s-a tulburat toată de toate astea, mi s-a oprit
lumea acolo. Unii au căzut ceva în gât şi mi-a venit să
în melancolie, alţii au urlu ca lupii. Probabil că am
devenit violenţi, iar pe alţii făcut-o pentru că oamenii
i-a cuprins frica, de nu mai au început să fugă din calea
ştiu pe unde să se ascundă. mea în toate părţile. Când
Groaznic lucru, "bâza" asta. m-am liniştit, observ că
O să mai treacă ceva timp apare Guta.
până când o să se strângă Îmi vine în întâmpinare
din nou lume în "bomba" lui frumoasa mea fetiţă, cu
47
picioruşele ei drăgălaşe, cu privirile. Pe strada asta am

fustiţa deasupra stat toată viaţa, iar pe Red
genunchilor şi toată lumea Roşcovanul îl cunosc toţi
cască gura la ea. Dar ea prea bine. Şi pe cel care nu
merge drept înainte, nu se mă cunoaşte îl fac eu să mă
uită la nimeni, şi înţeleg cunoască repede.
imediat, nu ştiu de ce, că ― Mama zice să fac
mă caută pe mine. chiuretaj, dar eu nu vreau,
― Bună, Guta! Unde te zice Guta.
duci? Am făcut câţiva paşi
Se uită la mine şi într-o până ce am înţeles, iar Guta
secundă observă totul: a continuat:
mutra mea bătută, geaca ― Nu vreau nici un
udă şi pumnii zgâriaţi. chiuretaj. Vreau un copil de
Nu-mi spuse nimic de asta, la tine, iar tu faci cum vrei.
ci doar atât: Nu te ţin. Poţi să te duci
― Bună, Red! Pe tine te oriunde vezi cu ochii.
caut. O ascult, dar se
― Ştiu, zic. Hai la mine. enervează şi tot ascultând-o
Tace, întoarce capul şi se îmi pierd minţile. Nu mai pot
uită într-o parte. Ah, ce să înţeleg nimic, iar în cap
trăsături are, ce gât mi se învârteşte o prostie:
mândru! Pe urmă zice: unul pleacă, altul vine.
― Nu ştiu, Red. Poate n-o ― Mama îmi spune: "Vai
să mai vrei să te întâlneşti de mine, un copil de stalker!
cu mine. Vrei să naşti un monstru? E
Mi se strânge inima: ce-o un pungaş, n-o să aveţi
mai fi asta? Dar îi spun familie niciodată! Azi e liber,
liniştit: mâine e în închisoare". Însă
mie mi-e tot una şi sunt
― Nu prea înţeleg, Guta.
gata să fac orice. Pot şi
Astăzi am băut puţin şi
singură: să nasc, să-l cresc,
poate de-aia nu înţeleg ... De
să-l fac om. Chiar fără tine,
ce să nu vreau să mă mai
numai că la mine să nu mai
întâlnesc cu tine?
vii. Să nu-mi calci pragul ...
O iau de braţ şi mergem,
― Guta, zic, fetiţa mea!
fără grabă, la mine acasă.
Stai puţin ... şi nu mai pot,
Toţi cei care căscaseră ochii
mă apucă un râs nervos, ca
la ea până acum îşi întorc
de idiot ... Rândunica mea,
48
zic, da' de ce mă goneşti? ― Şi cum o să fie acum,

Şi râd ca ultimul prost, Red? zice ea printre lacrimi.
iar ea se opreşte din mers, Ce-o să fie cu noi?
îşi pune capul pe pieptul
meu şi plânge.
49
CAPITOLUL II
REDRICK SCHUHART, 28 DE ANI, CĂSĂTORIT,
FĂRĂ OCUPAŢIE STABILĂ
REDRICK SCHUHART şi observa cum din maşină

stătea după o piatră de mor- zbura câte un muc de ţigară,
mânt şi, ţinând într-o parte care, izbindu-se de şosea,
o ramură de scoruş, se uita arunca mici jerbe de scântei
spre drum. Luminile roşcate. Afară totul mustea
reflectoarelor de pe maşinile de apă, pentru că plouase
de patrulare se prelingeau nu de mult, şi Redrick, deşi
prin cimitir şi, din când în purta o canadiană groasă,
când, îl orbeau, obligându-l simţea cum îl pătrunde
în acele momente să-şi frigul şi umezeala.
mijească ochii şi să-şi ţină Lăsă din mână ramura
respiraţia. şi, întorcând capul, ascultă
Trecuseră deja două ore, atent. Undeva, la dreapta,
iar pe drum nici o nu prea aproape, dar nici
schimbare. prea departe, tot aici în
Maşina stătea tot acolo, cimitir, mai era cineva. Se
duduind, cu motorul auzea cum este răscolit
mergând în gol. Dârele pământul şi cum foşnesc
luminoase cădeau peste frunzele, iar după câteva
mormintele părăsite, peste clipe ceva greu şi tare căzu
crucile ruginite şi aplecate, cu un zgomot înăbuşit.
nimereau monumentele Redrick începu să se târască
ruinate şi năpădite de încet înapoi, fără să-şi
tufişurile de scoruş, apoi lu- întoarcă măcar capul,
necau de-a lungul coamei lipindu-se de iarba udă.
zidului, sus, la trei metri, Deasupra capului lunecau
oprindu-se, în cele din neîntrerupt luminile
urmă, puţin mai la stânga, proiectoarelor. Redrick
unde se termina zidul. încremeni, urmărind
Patrulele se temeau de mişcarea lor tăcută şi parcă,
Zonă. Nici măcar nu ieşiseră între cruci, pe un mormânt,
din maşină. Chiar şi aici stătea nemişcat un om
lângă cimitir le era frică să îmbrăcat în negru. Stătea
tragă cu mitraliera. Uneori, fără să se ascundă,
Redrick auzea voci înfundate sprijinindu-se cu spatele de
50
un obelisc de marmură. Se o licărire slabă a

întoarse spre Redrick cu faţa reflectoarelor, ochii larg
lui albă şi parcă avea în loc deschişi şi sticloşi ai lui
de ochi două scobituri Barbridge, barba aspră şi
întunecate. Adevărul este că neagră ce-i acoperea obrajii.
Redrick nu văzuse şi nici nu A înghiţit de câteva ori cu
putea să observe toate lăcomie, apoi s-a grăbit
aceste amănunte într-o neliniştit să pipăie sacul cu
fracţiune de secundă, dar îşi "marfă".
închipui că aşa ar trebui să ― Te-ai întors ... Bun
arate. Se târâ din nou câţiva băiat ... Roşcatule ... Nu l-ai
paşi, pipăi bidonaşul de la lăsat pe bătrân ... să
piept, după care îl scoase. crape ... zise el cu respiraţia
Un timp, stătu culcat tăiată.
strângând lângă obraz Redrick îşi dădu şi el
metalul călduţ, apoi se târâ capul pe spate, trăgând o
mai departe, continuând să înghiţitură zdravănă.
ţină bidonaşul în mână, fără
― Stau "broştele râioase".
să se mai uite sau să asculte
Ca nişte lipitori.
împrejur.
― Asta ... nu degeaba,
În gardul cimitirului era
spuse Barbridge sacadat, ca
o gaură şi lângă ea, pe un
dintr-o suflare. A ciripit
balonzaid plumbuit, stătea
careva şi acum ne aşteaptă.
lungit Barbridge. Continua
să stea pe spate şi trăgea cu ― Se poate. Să-ţi mai dau
ambele mâini de gulerul un gât?
puloverului. Scăpa din când ― Nu. Deocamdată
în când un geamăt, tuşind ajunge. Să nu mă laşi
încetişor, chinuitor. Redrick singur. Dacă nu mă
se aşeză lângă el şi părăseşti, nu mor. Şi-atunci
deşurubă căpăcelul n-o să-ţi pară rău. Nu-i aşa,
bidonaşului. Strecură cu Roşcatule, că nu mă laşi?
grijă mâna sub capul lui Redrick nu răspunse. Se
Barbridge, simţind cu toată uită în direcţia şoselei, la
palma chelia fierbinte şi străfulgerările albăstrui ale
parcă lipicioasă din cauza reflectoarelor. Obeliscul de
transpiraţiei, apoi potrivi marmură se vedea de aici,
gâtul bidonaşului între dar nu era clar dacă
buzele bătrânului. Deşi era individul stătea tot acolo sau
întuneric, Redrick desluşi, la dispăruse.
51
― Ascultă-mă, Redrick tăcea. Vroia să

Roşcovane. Nu trăncănesc fumeze şi scoase o ţigară,
ca să n-adorm. N-o să-ţi deşertă tutunul din ea în
pară rău. Ştii de ce bătrânul palmă şi începu să-l
Barbridge trăieşte şi acum? prizeze . Nu-l ajută însă.
1
Hm? Bob Gorilla a mierlit-o. ― Trebuie să mă scoţi.

Faraonul Bunker a dispărut. Din cauza ta m-am "ars".
Ca şi cum n-a fost. Ce Numai tu n-ai vrut să-l luăm
stalker era! Slizniak la fel pe Maltez.
a dispărut. Norman Maltezul dorise foarte
Ochelaristul, Kallogen, Pete mult să meargă cu ei. Toată
Bubosu'. Toţi. Numai eu am seara le cântase în strună,
rămas. De ce? Asta ştii? le propusese o sumă mare
― Pentru că ai fost de bani, ba chiar se jurase
întotdeauna o canalie, îi că va face rost de costume
răspunse Redrick fără să-şi speciale. Barbridge stătea
dezlipească privirea de pe lângă Maltez şi, punându-şi
şosea. Un Sterviatnik. drept paravan palma grea şi
― Canalie ... Mda, asta-i noduroasă, îi făcuse
adevărat. Altfel nici nu se complice cu ochiu' lui
poate. Doar toţi au fost aşa. Redrick: adică, n-or să
Faraonul, Slizniak. Dar am piardă nimic dacă o să fie de
rămas numai eu. Ştii de ce? acord. Poate tocmai din
― Ştiu, răspunse Redrick, cauza asta spusese Redrick
mai mult ca să scape de el. nu.
― Minţi. Nu ştii. Ai auzit ― Pentru că eşti zgârcit,
de Globul de Aur? zise Redrick. Nu e vina mea.
― Am auzit. Şi mai bine taci.
― Crezi că-s poveşti? Un timp, Barbridge nu
făcu altceva decât să geamă
― Mai bine taci, îl sfătui
încetişor. Trase din nou cu
Redrick. Te oboseşti de-
degetele de guler, apoi îşi
geaba.
dădu capul pe spate.
― Nu-i nimic. Mă scoţi
― Ia toată marfa, numai
tu. Doar am mers împreună
să nu mă laşi aici.
de atâtea ori. Cum o să mă
laşi tocmai acum? Te ştiu Redrick îşi privi ceasul.
încă de când erai mic. Până Până la răsărit mai era
şi pe taică-tu îl cunoşteam. puţin, iar patrula tot nu
1 PRIZÁ1, prizez, vb. I. Tranz. A trage, a aspira un praf, o substanţă pe nas (de exemplu
tutun). – Din fr. priser.
52
pleca. Reflectoarele tuarul ...

continuau să lumineze ― Dina ... hârâi
tufişurile, iar undeva, pe Barbridge. Fetiţa mea,
acolo, foarte aproape de frumoasa lu' tăticu ... Sunt
patrulă, stătea ascuns Land răsfăţaţi2, Roşcovane. Nu
Roverul. Puteau să-l desco- ştiu ce-i ăla un refuz şi
pere în orice clipă. asta o să-i piardă ... Arthur,
― Globul de Aur, spuse Archie al meu. Tu îl ştii,
Barbridge. Eu l-am găsit. Pe Roşcovane. Unde ai mai
urmă au fost numai văzut asemenea băiat?
minciuni despre el. Chiar şi ― Ţi-am mai spus că
eu minţeam: adică poate dacă pot, te scot.
îndeplini orice dorinţă. Nu ― Nu, se încăpăţână
chiar orice. Dacă ar fi fost Barbridge. Trebuie să mă
aşa, nu mai eram aici. Aş fi scoţi orice ar fi ... Globul de
trăit în Europa. M-aş fi Aur. Dacă vrei, îţi spun
scăldat în bani. unde e.
Redrick se uită la el, în ― Ei, hai spune.
jos. În lumina bleu, tremu-
Barbridge gemu şi se
rătoare, a reflectoarelor, faţa
răsuci din nou.
lui Barbridge părea a unui
cadavru. Doar ochii sticloşi ― Picioarele mele. (Hârâi.)
şi bulbucaţi se holbau ficşi Pipăie-le şi zi-mi cum sunt.
la el. Redrick întinse mâna şi îi
― N-am primit tinereţea pipăi picioarele de la ge-
veşnică, bolborosea el. Bani nunchi în jos.
― nici pe dracu. Sănătate ― Oasele, şuieră
însă am avut. Copiii sunt Barbridge. Oasele mai sunt?
buni, iar eu trăiesc ... Nici ― Sunt, sunt, minţi
măcar nu poţi să-ţi închipui Redrick. Nu te mai foi atâta.
pe unde am fost. Şi totuşi În realitate, se simţea
trăiesc. (Îşi linse buzele.) numai rotula, iar până la
L-am rugat un singur lucru: talpă, piciorul parcă era de
să trăiesc ... şi sănătate ... şi cauciuc. Puteai să-l legi şi
pentru copii. să-i faci noduri.
― Ia mai închide pliscu'. ― Minţi. De ce minţi?
Ce, eşti muiere? Dacă pot, Crezi că nu ştiu, că n-am
te scot. Mi-e milă de Dina
ta ― o s-ajungă să facă tro- 2 RĂSFĂŢÁT, -Ă, răsfăţaţi, -te, adj. 1. Dezmierdat, alintat în mod exagerat; capricios, cu
toane; (depr.) răzgâiat. ♦ (Rar) Graţios, cochet. 2. Care huzureşte, îmbuibat. – V. răsfăţa.
RĂZGÂIÁT, -Ă, răzgâiaţi, -te, adj. Exagerat de alintat; prost crescut; răsfăţat. ♦ Fig. (Rar)
Desfătat, satisfăcut. [Pr.: -gâ-iat. – Var.: Râzgâiát, -ă adj.] – V. răzgâia.
53
mai văzut niciodată? neomenească, de parcă ar fi

― Genunchii sunt întregi. fost un mecanism întors şi
― Minţi probabil, zise care abia pornise.
Barbridge cu tristeţe. Lasă, La un moment dat,
nu-i nimic. Să mă scoţi de reflectoarele se stinseră.
aici, şi-o să-ţi dau totul: Ambreiajul scrâşni, motorul
Globul de Aur. Am să-ţi începu să huruie sălbatic,
desenez o hartă, am să-ţi iar printre tufişuri licăriră
arăt toate capcanele. Îţi intermitent luminile de
spun totul ... semnalizare, cele roşii şi
Continuă să vorbească, albastre. Maşina patrulei se
să promită câte-n lună şi-n urni din loc, demară
stele, dar Redrick nu-l mai nebuneşte şi ţâşni ca din
asculta deja. Se uita în puşcă spre oraş, dispărând
direcţia şoselei. Luminile după zid. Redrick înghiţi
reflectoarelor nu mai fugeau spasmodic şi îşi trase
pe tufişuri. Se opriră brusc, fermoarul de la canadiană.
încrucişându-se pe acel ― Or fi plecat? îngăimă
obelisc de marmură, şi în Barbridge înfrigurat. Hai,
ceaţa lor intens albastră, mă Roşcatule, hai mai
Redrick văzu clar un individ repede! Se răsuci, începu să
îmbrăcat în negru ce se târa pipăie în jurul său şi luând
printre cruci. Silueta neagră sacul cu marfă încercă să se
se îndrepta direct spre ridice. Hai, ce mai stai?
reflectoare. Redrick observă Redrick tot se mai uita în
cum acesta se loveşte de o direcţia şoselei. Era întu-
cruce mare, se dă înapoi, neric şi nu se vedea nimic.
din nou se izbeşte de o cruce Pe undeva, pe-acolo, însă,
şi abia după aceea le era ăla care mergea ca o
ocoleşte. Se ducea totuşi păpuşă mecanică. Călca
înainte, întinzând în faţă prost, cădea, lovindu-se de
mâinile lungi, cu degetele cruci, şi se-ncurca printre
răşchirate. Apoi dispăru tufişuri.
dintr-o dată, ca şi cum l-ar fi ― Bine! Hai să mergem!
înghiţit pământul. După Îl ridică pe Barbridge.
câteva secunde, apăru din Bătrânul îl prinse cu mâna
nou, mai la dreapta şi un stângă de gât, ca-ntr-un
pic mai departe, înaintând cleşte. Neavând puterea să
cu o încăpăţânare se mai ridice, Redrick
54
începu să-l tragă mergând uită împrejur: un păianjen

în patru labe. Îl trecu mare şi negru tocmai fugea
prin gaura din gard, peste drum. Red găsi repede
apucându-se cu mâinile de Land Roverul, aruncă de pe
iarba udă. caroserie ramurile care îl
― Haide odată! hârâia mascau, se aşeză la volan şi,
Barbridge. N-avea grijă că încet, fără să aprindă
ţin eu marfa, iar de luminile, ieşi pe asfalt. Bar-
scăpat ... Hai! bridge stătea pe jos, cu o
Poteca era cunoscută şi mână ţinând sacul cu
pe iarba udă se aluneca marfă, iar cu cealaltă
foarte uşor. Ramurile de pipăindu-şi picioarele.
scoruş îl loveau în plină ― Repede, şuieră el. Hai
faţă, iar bătrânul ăsta gras mai repede! Genunchii ...
era atât de greu încât jurai încă îi mai am ... măcar
că-i mort. Sacul cu marfă se genunchii să-i salvez.
agăţa tot timpul de câte ceva Redrick îl ridică şi,
şi se lovea, zdrăngănind, scrâşnind din dinţi de
şi-n plus le era frică să nu încordare, îl aruncă în Land
se întâlnească cu ala, care Rover. Barbridge se prăbuşi
poate mai umbla pe-aici, pe scaunul din spate şi icni.
prin beznă. Sacul însă nu-l scăpă din
Când ieşiră pe şosea era mână. Redrick ridică de la
încă întuneric, dar nu mai pământ impermeabilul
era mult până la răsărit. În plumbuit şi îl aruncă
pădurice, de partea cealaltă deasupra lui Barbridge.
a şoselei, păsările începură Acesta în zgârcenia lui,
să ciripească somnoroase şi izbutise nu numai să care
încă nehotărâte. Pe toată marfa, dar nici măcar
deasupra caselor negre şi a balonzaidul greu nu-l lăsase
felinarelor galbene, rare, din în Zonă.
cartierele îndepărtate, Redrick scoase lanterna
întunericul nopţii începu a şi, mergând când înainte,
căpăta o nuanţă de violet când înapoi, căuta urme la
închis. Bătea un vântuleţ marginea drumului. Nu găsi
umed şi rece, care te făcea nimic. Ieşind pe şosea, Land
să te scuturi înfrigurat. Roverul trecu peste iarba
Redrick îl lăsă pe Barbridge deasă şi înaltă, care trebuia
la marginea drumului şi se să se ridice la loc după
55
câteva ore. În jurul locului ― Da’ ce-au copitele

unde stătuse maşina mele? Am fost să prindem
patrulei, zăceau grămezi de peşte cu dinamita şi mi-am
mucuri. Redrick îşi aminti rupt picioarele. Asta-i tot.
că de mult vroia să fumeze. ― Şi dacă le pipăie
Îşi scoase liniştit ţigara şi-o careva.
aprinse, deşi chiar acum ar ― Le pipăie pe dracu' ...
fi vrut să sară în maşină şi Am să urlu în aşa hal c-or
să gonească, să gonească, să uite să mai pipăie.
să gonească cât mai departe
Dar Redrick se hotărâse
de-aici. Dar nu avea încă
deja. Ridică scaunul spre
voie s-o şteargă. Totul
volan şi, în lumina lanternei,
trebuia făcut încet şi
deschise un capac mascat.
calculat.
― Punem marfa aici.
― Ce-i cu tine? se auzi
din maşină vocea Rezervorul de benzină, de
plângăreaţă a lui Barbridge. sub scaun era fals. Redrick
Apă n-ai vărsat, năvodul e luă sacul şi îl băgă
uscat. Ce mai stai? Haide, înăuntru, auzind cum sună
ascunde o dată marfa aia! şi se rostogoleşte ceva.
― Taci. Nu mă mai ― N-am voie să risc,
deranja, spuse Redrick şi mormăi. Nu am dreptul.
mai trase un fum. O să Aranjă la loc capacul,
cotim spre marginea sudică. aruncă deasupra nişte cârpe
― Cum adică spre şi un pic de gunoi şi puse
margine? Ce-ai înnebunit? scaunul la loc. Barbridge
Îmi paradeşti genunchii, icnea, ofta, insista pe un ton
scârbă! Genunchii mei! plângăreţ ca să meargă totul
mai repede şi iar începu să
Redrick trase ultimul
promită Globul de Aur, în
fum şi stinse mucul în cutia
timp ce se foia mereu pe
de chibrituri.
scaun, uitându-se cu grijă
― Hai, Sterviatnik, nu în întunericul care se dilua
mai fă curent. Nu se poate continuu. Redrick însă nu-i
direct prin oraş. Sunt trei mai dădea atenţie. Tăie
posturi şi măcar la unul tot sacul de plastic plin cu apă
ne opresc. şi peşti, vărsă apa deasupra
― Şi ce dacă? năvodului aruncat pe
― O să-ţi vadă copitele şi platforma din spate, iar
atunci s-a terminat cu noi. peştele care se zbătea îl
56
puse într-un sac imperme- ― Da.

abil. Sacul de plastic îl ― Doamne-Dumnezeule.
împături şi îl puse în Numai asta ne lipsea, mor-
buzunarul canadienei. Acum măi Barbridge, şi deodată
totul era în regulă: pescarii începu să se roage cu glas
se întorceau fără să fi avut tare.
prea mare noroc. Se aşeză la ― Închide gura! ţipă
volan şi porni maşina. Redrick.
Până la cotitură, au mers Cotitura trebuia să fie pe
fără să aprindă luminile. La undeva pe aici şi Redrick
stânga se întindea zidul micşoră viteza, cercetând
solid, înalt de trei metri, care linia căsuţelor şi a
înconjura Zona, iar în gardurilor strâmbe care se
dreapta erau tufişurile şi întindeau pe partea dreaptă.
păduricea, nu prea rară, în Căsuţa veche a
care răsăreau din când în transformatorului ... Stâlpul
când vilişoare părăsite, cu de telegraf cu rezemătoare ...
feresterele bătute în Un poduleţ putrezit peste un
scânduri şi cu pereţii cojiţi. şanţ. Redrick viră brusc.
Redrick distingea foarte bine Maşina sări peste un dâmb,
toate astea, obişnuindu-se scuturându-se puternic.
cu întunericul ce se
― Pe unde dracu' o iei?
destrăma. De altfel, ştia ce
urlă, nebuneşte, Barbridge.
va urma şi, de aceea, când
înaintea lor apăru silueta Redrick se întoarse
încovoiată ce înainta ritmic, pentru o secundă şi-l lovi
nici măcar nu micşoră brusc, pe moş drept în faţă,
viteza, aplecându-se doar simţind cu dosul palmei
deasupra volanului. obrazul ţepos. Barbridge icni
Individul mergea chiar pe şi tăcu. Maşina se scutura şi
mijlocul şoselei, cum, de roţile alunecau în noroiul
altfel, făceau toţi ceilalţi. proaspăt. Redrick aprinse
Se-ndrepta spre oraş. farurile. În lumina albă şi
Redrick îl ocoli, virând spre săltăreaţă ce dansa
stânga şi îl depăşi, apăsând deasupra drumului vechi se
mai tare pe accelerator. vedea iarba abundentă,
acoperită de băltoace
― Maică precistă!
imense, răsăreau garduri
bolborosi în spate Barbridge.
putrezite şi dărâmate.
Roşcatule, l-ai văzut?
Barbridge se plângea,
57
suspina şi-şi sufla nasul. cu şoseaua de vest, opri ma-

Nu mai promitea nimic, se şina şi stinse motorul. Pe
jelea şi ameninţa, dar nu urmă, ieşi din maşină
prea tare şi cam nedesluşit. băgând înfrigurat mâinile în
Redrick auzea numai buzunarele ude ale
cuvinte separate. Ceva combinezonului şi merse
despre picioare, despre înainte, fără a se mai uita la
genunchi, despre frumosul Barbridge. Se crăpase de
Archie ... Pe urmă, amuţi. ziuă. În jur, totul era ud,
Drumul se întindea de-a liniştit, somnoros. Ajunse
lungul marginii de vest a până la şosea şi scoase
oraşului. Cândva, aici capul cu grijă dintr-un tufiş.
fuseseră vile, grădini, livezi Postul de poliţie se vedea
şi reşedinţele de vară ale foarte bine de aici: o căsuţă
bogătanilor din oraş şi ale mică pe roţi, trei gemuleţe
celor din conducerea uzinei. luminate, iar maşina
Locuri vesele, verzi, lacuri patrulei stătea pustie la
micuţe, maluri cu nisip marginea drumului. Un
curat, pădurici luminoase de timp, Redrick stătu şi se
mesteacăn, bălţi unde uită. La post nu era nici o
creşteau crapii. Mirosurile mişcare; probabil că cei din
urâte şi norii de fum de la patrulă îngheţaseră şi
uzină nu ajungeau până aici obosiseră în cursul nopţii,
şi nici canalizarea oraşului, iar acum se încălzeau în
de altfel. Acum însă locurile căsuţă şi moţăiau cu ţigările
erau părăsite şi în tot acest lipite de buza de jos.
timp au văzut o singură "Broaşte râioase", murmură
casă locuită, cu o fereastră Redrick. Pipăi în buzunar
luminată şi perdeluţele boxul, băgând degetele prin
trase. În curte, pe sfori, orificii, strânse în pumn
atârnau rufele ude de ploaie. metalul rece şi ghemuin-
Un câine uriaş, care aproape du-se înfrigurat, fără a-şi
se îneca de ură, ţâşni scoate miinile din buzunar,
dintr-o parte şi un timp fugi plecă înapoi. Land Roverul
după maşină, în rafalele de stătea aplecat într-o parte
noroi, care zburau de pe printre tufişuri. Locul era
roţi. părăsit, lăsat în paragină şi
Redrick trecu încet pe un probabil că nimeni nu mai
poduleţ vechi şi strâmb şi, trecuse pe-aici de vreo zece
când văzu în faţă intersecţia ani. Când Redrick veni spre
58
maşină, Barbridge se ridică lângă o brutărie cu geamuri

un pic şi se uită atent la el, înalte, puternic luminate şi
deschizând gura. Acum Redrick simţi un val de
arăta şi mai bătrân ca de miros cald şi foarte ispititor.
obicei, plin de riduri, chelos, ― Vreau să halesc, spuse
faţa neîngrijită, plină de păr Redrick şi se întinse, îm-
ţepos, dinţii putreziţi ... Un pingându-se cu mâinile în
timp se uitară tăcuţi unul la volan, încercând astfel să-şi
altul şi, dintr-o dată, destindă muşchii obosiţi de
Barbridge mormăi. atâta încordare.
― Îţi dau harta ... Toate ― Ce? sări, speriat,
capcanele, toate ... Ai să-l Barbridge.
găseşti singur şi n-o să-ţi ― Vreau să halesc ...
pară rău. Unde să te duc? Acasă, sau
Redrick îl ascultă direct la Măcelar?
nemişcat, desfăcu degetele, ― La Măcelar, la Măcelar.
lăsând să alunece boxul în Hai mai repede! începu să
buzunar şi spuse: mormăie grăbit Barbridge,
― Bine. Treaba ta e să aplecându-se în faţă.
stai leşinat. Ai înţeles? Să Redrick simţea în ceafă
gemi şi să nu-i laşi să te răsuflarea lui fierbinte.
pipăie. Direct la el! Mi-e dator încă
Se aşeză la volan, porni şapte sute de monezi. Hai,
motorul şi puse maşina în goneşte, goneşte o dată! Ce
mişcare. te târâi ca păduchii pe
Totul a fost în regulă. umezeală? Şi începu să
Nimeni n-a ieşit din căsuţă înjure obosit, lipsit de
atunci când Land Roverul a putere, dar cu răutate, cu
trecut încet, respectând in- vorbe murdare, negre,
dicatoarele, mărind apoi stropind cu salivă şi
treptat viteza, până când a înecându-se în crize de tuse.
ţâşnit spre oraş prin Redrick nu-i mai
marginea de vest. Era şase răspundea. Nu avea nici
dimineaţa, străzile erau timp, nici putere pentru a
pustii, iar asfaltul ud şi linişti un Sterviatnik
negru. Semafoarele au- dezlănţuit. Trebuia să
tomate, singuratice şi termine cât mai repede cu
deocamdată inutile, clipeau toate astea. Măcar o oră,
la intersecţii. Au trecut pe chiar o jumătate de oră să
59
doarmă înainte de obosit în fotoliu, scoase o ţi-

întâlnirea de la Metropol. gară şi o aprinse uitându-se
Coti pe strada 16, străbătu în jur. "Da, despre hol n-am
două cartiere şi opri maşina ce zice". Măcelaru' nu se
în faţa unei vile gri cu două zgârcea la bani. A fost un
etaje. . chirurg cu mare experienţă
Îi deschise însuşi şi foarte la modă, steaua
Măcelaru', probabil că medicinii din oraş, ba chiar
tocmai atunci se sculase şi din stat. Bineînţeles că nu
voia să facă baie. Era din cauza banilor făcea
îmbrăcat într-un halat afaceri cu stalkerii. Îşi avea
impunător, cu ciucuri de şi el partea lui din Zonă:
aur, iar într-o mână ţinea plata în natură, cu diferite
paharul cu proteza dentară. mărfuri pe care le folosea în
Părul îi era răvăşit, iar sub medicina lui; plata în
ochii tulburi îi atârnau acumulare de noi cu-
săculeţi vineţii. noştinţe, studiind, pe
― A! exclamă el. Roşcatu'. Stalkerii mutilaţi de Zonă,
Şe mai jici? boli necunoscute până
acum, monstruozităţi şi
― Pune-ţi dinţii şi hai să
defecte ale organismului
intrăm.
uman, plata pentru faima
― Îhî, aprobă Măcelaru', primului doctor de pe
şi îl invită în hol printr-o planetă, specialist în bolile
mişcare a capului. Se extraterestre ale omului. Dar
deplasă apoi cu o şi banii îi lua tot cu plăcere.
repeziciune uimitoare,
― Ce-au picioarele?
târşâind papucii persani, şi
întrebă el, apărând din baie
dispăru în baie.
cu un prosop uriaş pe umăr.
― Cine? strigă el de Cu marginea prosopului îşi
acolo. ştergea atent degetele, lungi,
― Barbridge. nervoase.
― Ce-i cu el? ― S-a bălăcit în "piftie".
― Picioarele. Măcelaru' fluieră de
În baie începu să curgă uimire.
apa, se auzeau pufăituri şi ― Deci s-a terminat, cu
plescăituri, apoi căzu ceva Barbridge. Păcat. Era un
care se rostogoli pe jos, pe stalker faimos.
faianţă. Redrick se aşeză ― Nu-i nimic, zise
60
Redrick, tolănindu-se în intrare. Sări din maşina care

fotoliu. Îi faci nişte proteze. nici nu se oprise încă şi
O să zburde3 prin Zonă şi cu dispăru în clinică. Redrick
proteze. aprinse ţigara din nou, iar
― Mda, mormăi Barbridge zise dintr-o dată,
Măcelaru'. Faţa lui luase o clar şi răspicat, de parcă
mină preocupată. Stai puţin s-ar fi liniştit de tot:
să mă-mbrac. ― Ai vrut să mă omori.
Până s-a îmbrăcat, până Şi-am să ţin minte asta.
a sunat undeva, probabil la ― Şi totuşi nu te-am
clinica lui ca să pregătească omorât, zise Redrick,
totul pentru operaţie, indiferent.
Redrick stătu nemişcat în ― Da. Nu m-ai omorât.
fotoliu şi fuma. Numai o Bardridge tăcu un timp,
singură dată se clinti, când după care zise: Nici asta
scoase bidonaşul. Bău cu n-am să uit.
înghiţituri mici pentru că ― Să nu uiţi, să nu uiţi,
rămăsese numai un pic, pe spuse Redrick. Bineînţeles
fund. Încerca să nu se că tu m-ai fi omorât. Se
gândească la nimic. Pur şi întoarse şi se uită la
simplu aştepta. Barbridge. Moşu' se
Pe urmă, ieşiră împreună schimonosea, mişcând tăcut
la maşină. Redrick se aşeză buzele uscate. Pur şi simplu
la volan, iar alături se trânti m-ai fi lăsat ... M-ai fi
Măcelaru', care imediat se părăsit în Zonă şi ... nu
întoarse şi începu să pipăie te-am văzut, nu te-am auzit.
peste spătar picioarele lui Ca şi cu Ochelaristu'.
Barbridge. Acesta, gârbovit, ― Ochelaristu' a murit
mai liniştit acum, singur, protestă mâhnit Bar-
bolborosea ceva bridge. N-am nici o vină. S-a
smiorcăindu-se. Probabil că blocat singur.
se jura că-l îngroapă în aur.
― Eşti un nemernic,
Îşi amintea din nou de copii,
spuse Redrick, rece,
de nevasta moartă şi îl
întorcând capul cu dispreţ.
implora să-i salveze măcar
Un Sterviatnik.
genunchii. Când au ajuns la
clinică, Măcelaru' înjură, Pe uşă năvăliră asistenţii
negăsind asistenţii la adormiţi, răvăşiţi de somn,
îndreptându-se în fugă spre
3 ZBURDÁ, zburd, vb. I. Intranz. A sălta, a alerga sprinten încoace şi încolo; a se zbengui,
a se zbânţui, a se juca cu voioşie; a se ţine de nebunii, a se arăta lipsit de seriozitate. ◊ maşină şi desfăcând targa.
Expr. A-i zburda (cuiva) inima = a fi foarte vesel; a avea chef de petreceri. – Et. nec.
61
Redrick, trăgând din Roverul şi, ignorând

ţigară, privea îndemânarea semafoarele, începu să
cu care îl scoteau pe gonească spre casă,
Barbridge, cum l-au pus claxonând puternic pietonii
apoi pe targă şi cum l-au rari şi tăind colţurile pentru
dus spre intrare. Barbridge a scurta drumul.
stătea nemişcat cu mâinile Se opri în faţa garajului
pe piept şi se uita la cer. şi, când ieşi din maşină, îl
Tălpile lui imense, mâncate văzu pe administrator.
sălbatic de "piftie", erau Acesta venea spre el din
răsucite groaznic. A fost direcţia părculeţului şi, ca
ultimul dintre stalkerii întotdeauna, era prost
vechi, din rândul acelora dispus. Faţa şifonată cu
care au început să vâneze ochii umflaţi, exprima un
bogăţiile extraterestre, dezgust profund, de parcă
imediat după Vizită. Atunci n-ar fi mers pe pământ, ci
Zona nu se numea încă pe bălegar moale.
Zonă, nu erau nici ― Bună-dimineaţa, îl
institutele, nici zidul, nici salută Redrick, politicos.
forţele poliţiste ONU. Oraşul
Administratorul se opri la
era paralizat de groază şi
doi paşi şi îi arătă cu degetul
lumea întreagă chicotea
mare peste umăr:
auzind de noile minciuni
gazetăreşti. Redrick avea pe ― A cui e chestia aia?
atunci zece ani, iar bâigui el.
Barbridge era un bărbat Se vedea că erau primele
puternic şi agil. Îi plăcea să cuvinte pe care le rostea
bea pe socoteala altora, să astăzi.
se bată şi să înghesuie în ― Despre ce e vorba?
colţ câte-o fată căscată. ― Leagănul ăla ...
Copiii lui nu-l interesau Dumneata l-ai pus?
deloc. Era un ticălos ― Eu.
mărunt, ordinar. Când se
― Pentru ce?
pilea, o bătea pe nevastă-sa
cu o plăcere respingătoare, Redrick nu răspunse şi
zgomotos, ca să ştie toţi. se îndrepta spre uşa
Şi-a tot bătut-o până când, garajului unde începu să
într-o zi, n-a mai avut pe descuie lacătul.
cine. Administratorul se apropie
până ajunse lângă el, în
Redrick întoarse Land
62
spate. aprinse lumina şi închise

― V-am întrebat pentru poarta. Scoase sacul din
ce-aţi pus leagănul. Cine v-a rezervorul de benzină fals, îl
rugat? puse într-un coş vechi, iar
― Fetiţa, îi răspunse deasupra aşternu năvodul,
Redrick liniştit, deschizând încă umed, cu frunze şi
poarta. ierburi încâlcite în el. Peste
năvod puse peştele pe care
― Nu vorbeam de fetiţă,
Barbridge îl cumpărase cu o
ridică vocea administratorul.
seară înainte dintr-o
Fetiţa e o altă problemă.
prăvălie de la periferie.
V-am întrebat cine v-a dat
Cercetă încă o dată maşina
voie? Cine v-a permis să vă
din toate părţile, aşa cum
faceţi de cap în părculeţ?
obişnuia. În dreapta ei, pe o
Redrick se întoarse spre apărătoare de roată, se lipise
el şi, un timp, stătu un muc de ţigară strivit.
nemişcat privindu-l drept la Redrick îl luă. Ţigara era
rădăcina nasului, albă şi suedeză. Se gândi puţin şi-o
brăzdată de vinişoare puse în cutia de chibrituri,
roşietice. Administratorul se unde mai erau trei mucuri.
dădu un pas înapoi şi zise,
Pe scară nu se întâlni cu
cu un ton mai jos:
nimeni. Se opri lângă uşă,
― Nici balconul nu l-aţi care se deschise înainte ca
vopsit. De câte ori eu ... el să scoată cheia. Intră
― Degeaba te străduieşti. într-o parte, ţinând coşul
Tot nu plec de aici. greu sub braţ, simţind
Se întoarse în maşină şi căldura şi mirosurile
porni motorul. Puse mâinile cunoscute, ale casei sale.
pe volan şi îl strânse Guta i se agăţă de gât şi se
puternic, observând, în lipi cu faţa de pieptul său,
treacăt, cum i s-au albit totul în tăcere. Simţea chiar
încheieturile degetelor. prin combinezon şi prin
Atunci scoase capul pe geam cămaşa groasă, călduroasă,
şi, fără nici o reţinere, îi cum i se zbătea nebuneşte
strigă: inima. O lăsă în pace.
― Şi dacă totuşi va trebui Aşteptă răbdător până când
să plec, atunci roagă-te lui Guta îşi reveni, deşi simţea,
Dumnezeu, ticălosule! în clipele acelea, cât era de
Băgă maşina în garaj, obosit şi lipsit de puteri.
― Ei, hai, zise ea cu voce
63
joasă şi puţin răguşită. Redrick se sculă şi,

Se desprinse de el, mergând desculţ, se întoarse
aprinse lumina în hol şi, în hol, luă coşul şi îl duse în
fără să se uite, se duse la cămară. Pe urmă, băgă
bucătărie. capul în dormitor.
― Acum e gata cafeaua, Maimuţica dormea liniştită,
se auzi de-acolo. pătura căzuse pe podea, iar
cămăşuţă i se ridicase: un
― Am adus peşte, zise
animal micuţ, ce răsufla
plin de viaţă, voios, deşi cam
agitat. Nu rezistă tentaţiei
forţat. Prăjeşte-l pe tot. Mi-e
şi-o mângâie pe spafele
o foame de mă ia cu leşin.
acoperit de o blăniţă caldă,
Când se înapoie cu faţa aurie. Şi pentru a nu ştiu
ascunsă în părul despletit, câtă oară, se miră cât de
el puse coşul jos, o ajută să lungă şi mătăsoasă era
scoată plasa cu peşti şi, blana.
împreună, o duseră la
Simţea o dorinţă
bucătărie şi puseră peştele
nestăvilită s-o ia în braţe,
în chiuveta.
dar îi era frică să n-o
― Du-te şi spală-te, trezească şi, pe lângă asta,
spuse ea. Până te speli, totul era murdar ca dracu', plin
o să fie gata. de Zonă şi de moarte. Se
― Ce face Maimuţica? întoarse în bucătărie, se
întrebă, stând jos şi aşeză la masă şi zise:
scoţându-şi cizmele. ― Pune-mi o ceşcuţa de
― Nu i-a tăcut gura toată cafea şi pe urmă o să mă
seara. Abia am reuşit s-o duc să mă spăl.
culc. Tot timpul: unde-i tata, Pe masă era presa de
unde-i tata? Arată-i dacă seară. "Ziarul Marmontului",
poţi. revista "Atletul", "Playboy"-ul
Se mişca prin bucătărie, ― se strânsese deja un vraf
îndemânatică, robustă şi de reviste. Într-o copertă
bine făcută. Apa fierbea deja groasă, stăteau „Expunerile
în cratiţa de pe aragaz iar Institutului Internaţional de
solzii zburau în toate părţile Cultură Extraterestră”,
de sub cuţit. Uleiul sfârâia numărul 56. Redrick luă
în tigaia cea mare şi cana cu cafea aburindă şi
începuse să miroasă trase spre el "Expunerile".
îmbietor a cafea proaspătă. Mâzgăleli, tot felul de semne
64
ciudate, desene tehnice ... Şi din nou Guta ezită un

În fotografii, lucruri pic, înainte de a răspunde;
cunoscute, văzute în ― Ca de obicei.
perspectivă din diferite ― Bine, nu-mi mai
poziţii. Descoperi încă un povesti.
articol postmortem al lui
― Eh! exclamă ea, dând
Kirill: "Despre capacitatea
din mână cu dispreţ. Astă-
neobişnuită a capcanelor
noapte, a bătut la uşă
magnetice de tipul 77-B".
baborniţa aia de jos. Ochii
Numele "Panov" era încadrat
erau uite-aşa şi avea spume
într-un chenar negru, iar
la gură: "Ce tăiem în baie la
jos, cu litere mici, scria:
mijlocul nopţii?" ...
"Doctorul Kirill A. Panov.
U.R.S.S. Dispărut tragic în ― E clar, zise Redrick
timpul experimentelor din printre dinţi. Auzi, poate că-i
aprilie 19..". Redrick aruncă mai bine să plecăm de-aici.
revista şi luă o gură Cumpărăm o casă la
de cafea, bineînţeles marginea oraşului unde nu
frigându-se. Apoi întrebă: locuieşte nimeni. O casă
de-alea, părăsite.
― A fost careva?
― Şi Maimuţica?
― Cremă-de-ghete,
răspunse Guta, ezitând ― O, Doamne! Oare nu
puţin. Stătea lângă aragaz şi facem noi totul ca să-i fie cât
se uita la el. Era beat mort mai bine?
şi atunci l-am dat afară. Guta dădu din cap.
― Şi Maimuţica ce-a ― Îi plac copiii. Şi ei o
făuct? iubesc. Nu sunt ei de vină
― Bineînţeles că n-a vrut că ...
să-l lase şi a început să ― Da. Bineînţeles că nu
plângă. I-am spus însă că sunt ei de vină.
nenea Cremă-de-ghete nu se ― Păi, ce să-ţi mai spun?
simte bine şi ea, înţelegând, A sunat unu' care nu s-a
a întrebat: "Nenea Cremă- prezentat. I-am spus că eşti
de-ghete iar a tras la la pescuit.
măsea?". Redrick puse cana pe
Redrick surâse şi din nou masă şi se ridică.
luă o gură de cafea. Pe ― Bine. Mă duc totuşi să
urmă, întrebă: mă spăl. Mai am încă o
― Vecinii ce mai zic? groază de treburi.
65
Se încuie în baie, aruncă timp. Mai stai puţin!

îmbrăcămintea într-un ca- O prinse de mână şi
zan de rufe, iar boxul, încercă s-o pună pe
piuliţele, ţigările şi alte genunchi, dar ea se feri uşor
mărunţişuri le puse pe o şi se aşeză alături.
policioară. Se învârti mult ― Va să zică îţi neglijezi
timp sub duş, sub o apă bărbatul, zise Redrick,
fierbinte, care parcă era îndopându-se din nou. Deci
clocotită. Oftând şi gemând, mă dispreţuieşti.
îşi frecă corpul cu o mănuşă
― Ce fel de bărbat oi fi
din burete aspru până când
acuma, nu ştiu! Un sac gol,
pielea deveni roşie. Pe urmă
nu bărbat. Stai să te umplu
închise apa, se aşeză pe
mai întâi.
marginea băii şi îşi aprinse o
ţigară. Apa huruia prin ― Şi dacă? ... Mai sunt
ţevi ... Guta făcea zgomot cu minuni pe lumea asta.
vasele în bucătărie, de unde ― Lasă, că n-am văzut
venea miros de peşte prăjit. minuni d-astea de la tine.
Pe urmă, Guta bătu la uşă Poate vrei să bei ceva?
şi îi aduse lenjerie curată. Redrick se juca absent cu
― Hai mai repede. Se furculiţa.
răceşte peştele. ― Nu. Cred că nu. (Se
Îşi reveni complet şi uită la ceas şi se ridică.)
începu din nou să comande. O să plec acum, aşa
Zâmbind, Redrick se că pregăteşte-mi costumul
îmbrăcă şi se întoarse la cel mai bun. Ştii tu:
bucătărie numai în chiloţi şi categoria extra. O cămăşuţă,
maieu. cravată ...
― Uite-acum pot să şi Se îndreptă spre cămară,
mănânc, zise, aşezându-se lipăind cu picioarele goale şi
pe scaun. curate pe pardoseala
― Boarfele le-ai pus în răcoroasă. Intră şi se încuie.
cazan? Îşi puse şorţul de cauciuc,
mănuşile de cauciuc lungi
― Îhî, răspunse cu gura
până la cot, şi începu să
plină. Bun peştele.
scoată pe masă tot ce era în
― Ai pus apă peste ele? sac. Două "biberoane", o
― Nu ... Sunt vinovat, sir. cutie cu "ace de siguranţă",
Promit că nu mai fac, sir. nouă "baterii", trei "brăţări"
Da' mai lasă-le, că ai destul şi încă un cerc, tot ca o
66
"brăţară", dar dintr-un înţepe, îl puse între degetul

metal alb şi uşor, având un mare şi arătător. Pe urmă,
diametru mai mare cu vreo stinse lumina şi mai aşteptă
treizeci de milimetri. puţin ca să se obişnuiască
Şaisprezece bucăţi de "stropi cu întunericul. Acul "tăcea".
negri" în pachetul de Îl puse la o parte, pipăi altul
polietilenă. Doi "bureţi" cât şi îl prinse intre degete.
pumnul, foarte bine Nimic. Apăsă mai tare, ris-
păstraţi. Trei "bâze". Un când să se înţepe, şi acul
borcan cu "lut sifonat" ... În începu să "vorbească".
sac mai rămăsese un Izbucniră jerbe slab
container de porţelan greu, roşietice, ce străbăteau
bine împachetat în vată de rapid acul şi care se răriră
sticlă, dar Redrick nu puse dintr-o dată, schimbându-se
mâna pe el. Scoase ţigările în verde. Câteva secunde,
şi îşi aprinse una, Redrick admiră acest joc
uitându-se la toată marfa de straniu de artificii, care, aşa
pe masă. cum aflase din "Expuneri",
Pe urmă trase un sertar, trebuia să însemne ceva.
scoase o foaie de hârtie, un Poate ceva foarte important.
ciot de creion şi o Pe urmă, punându-i separat
numărătoare cu bile. Ţinând pe primul, luă altul ...
ţigara în colţul gurii şi În total au fost şaptezeci
clipind din ochi din cauza şi trei de "ace de siguranţă",
fumului, scria cifră după din care "vorbeau"
cifră, înşirându-le pe trei douăsprezece. De altfel, şi
coloane. Făcu totalul celelalte trebuiau să
primelor două coloane. "vorbească", dar pentru asta
Sumele erau destul de forţa degetelor nu era
impunătoare. Stinse mucul suficientă. Era nevoie de o
de ţigară în scrumieră, maşină specială, mare cât
deschise cu precauţie cutia masa. Redrick aprinse din
şi răsturnă "acele de nou lumina şi adăugă încă
siguranţă" pe hârtie. În două cifre la cele scrise. Şi
lumina electrică, acele numai după aceea se hotărî.
păreau albăstrui şi numai Băgă mâinile în sac şi,
câteodată aruncau jerbe de ţinându-şi respiraţia, scoase
culoare spectrală: roşu, gal- şi puse pe masă un pachet
ben, verde. Luă unul dintre moale. Îl privi un timp,
ele şi, cu grijă, ca să nu se îngândurat, frecându-şi
67
bărbia cu dosul palmei. Pe el. Îl călca, îl trăgea de păr şi

urmă, luă creionul îl învârti îi înşira noutăţile:
între degetele înmănuşate şi ― Vecinul Willi a rupt
iar îl aruncă. Scoase o ţigară piciorul păpuşii, la etajul
şi, privind mereu pachetul, o trei a apărut un pisoi alb cu
fumă toată. ochii roşii, probabil că nu a
― Ce dracu', zise tare. fost cuminte şi s-a dus în
Luă pachetul cu hotărâre şi Zonă. Seara am mâncat griş
îl băgă înapoi în sac. Şi cu cu lapte şi cu dulceaţă,
asta, gata! Ajunge! nenea Cremă-de-ghete iar a
Răsturnă imediat "acele" tras la măsea, s-a
înapoi în cutie şi se ridică. îmbolnăvit şi a plâns. Da' de
Era timpul să plece. ce peştele nu se îneacă în
Probabil că i-ar fi prins bine apă? De ce mama n-a
o jumătate de oră de somn dormit noaptea? De ce sunt
ca să-şi limpezească cinci degete, mâinile numai
gândurile, dar, pe de altă două şi nasul singur?
parte, mult mai folositor era Redrick îmbrăţişă încet o
să ajungă la întâlnire mai vietate caldă, care se urca
devreme şi să vadă cum şi pe el şi îl privea cu ochii
ce. Aruncă mănuşile, atârnă mari, negri şi lipsiţi de albul
şorţul şi, fără să stingă pupilelor. Se lipise de faţa
lumina, ieşi din cămară. lui cu obrăjorul moale,
Costumul era deja pus pe acoperit de un pufuşor
pat şi Redrick începu să se auriu. Redrick repeta
îmbrace. Tocmai îşi făcea întruna.
nodul la cravată în faţa ― Maimuţico ... Ah!
oglinzii, când în spate Maimuţico!
scârţâi uşor parchetul şi Deodată sună telefonul
auzi o răsuflare precipitată. chiar lângă urechea lui.
Luă imediat o mină serioasă, Întinse mîna şi ridică
ca să nu pufnească în râs. receptorul.
― Bau! se auzi lângă el o ― Da.
voce subţire şi cineva îl În receptor tăcere.
prinse de picior.
― Alo? Alo?
― Ah! ţipă Redrick,
Nimeni nu răspunse. Pe
leşinând pe pat.
urmă, se auzi un zgomot ca
Maimuţica, râzând şi şi cum la celălalt capăt al
chicotind, se urcă imediat pe firului s-ar fi închis
68
telefonul. Apoi se auzi du-se între ei.

tonul. Redrick se ridică, o Trebui să se aplece şi mai
lăsă pe Maimuţică jos, deja mult. Guta se uită la el
n-o mai asculta, îşi puse nemişcată.
pantalonii şi haina. ― Fleacuri, spuse el. Nu
Maimuţica vorbea fără te-ngrijora. O să te sun.
întrerupere, în timp ce el
Pe scară, cu un etaj mai
zâmbea absent, astfel că, în
jos, Redrick văzu un individ
scurtă vreme, auzi: "Tata
corpolent, într-o pijama
şi-a muşcat limba şi a
vărgată. Cotrobăia la yala
înghiţit-o". Pe urmă, îl lăsă
uşii sale. Din adâncurile
în pace.
întunecoase ale
Se întoarse în cămară, apartamentului său,
puse într-o servietă tot ce răzbătea un miros de
era pe masă, fugi în baie acreală caldă. Redrick se
după box, din nou se opri şi îl salută:
întoarse în cămară, luă
― Bună-ziua.
servieta într-o mână şi coşul
cu sacul în cealaltă, ieşi şi Grăsanul se uită cu
încuie meticulos uşa teamă la el, peste umăru-i
cămării, după care strigă la puternic şi mormăi ceva.
Guta: "Am plecat!". ― Soţia dumneavoastră a
― Când te întorci? fost la noi azi-noapte, spuse
întrebă Guta, ieşind din Redrick. Zicea că tăiem
bucătărie. Se pieptănase ceva. E o neînţelegere.
deja, se fardase şi nu mai ― Nu-mi pasă, bombăni
avea pe ea halatul, ci o omul în pijama.
rochie de casă, care-i plăcea ― Nevastă-mea a spălat
lui cel mai mult, de-un rufe aseară, continuă Re-
albastru strălucitor şi cu drick. Dacă v-a deranjat, vă
decolteul larg. rugăm să ne scuzaţi.
― Te voi suna. ― Da' eu n-am zis nimic.
Se uită la ea, se apropie Vă rog ...
şi, aplecându-se, o sărută pe ― Atunci mă bucur foarte
decolteu. mult.
― Hai, du-te o dată, a zis Coborî, iar când ajunse
încet Guta. în garaj, puse coşul
― Da' eu? Şi pe mine? împreună cu sacul într-un
ciripi Maimuţica, strecurân- colţ, îl acoperi cu o bancă
69
veche şi după ce se mai mai era nimeni. Ospătăriţa,

uită o dată peste tot ieşi în o femeie în vârstă, o
stradă. necunoscută, stătea
Nu era mult de mers: deoparte şi, din când în
două cartiere până la piaţă, când, căsca, ducându-şi
apoi printr-un parc şi încă mâna delicat la buzele
un cartier până la rujate. Era nouă fără
Bulevardul Central. În douăzeci.
faţa Metropolului strălucea, Redrick observă că din
ca-ntotdeauna, un şir hotel iese Richard Nunan,
multicolor de maşini, iar care-şi punea din mers
"boys" în scurte de culoarea pălăria moale. Cobora
zmeurei cărau geamantane. sprinten pe scară, micuţ,
Nişte tipi solizi, ce păreau a rotofei şi roz, iar pe faţă i se
fi străini, se strânseseră în citea bunăstarea. Era
grupuleţe de câte doi sau proaspăt, plin de viaţă şi
trei, discutau şi fumau părea cunvins că nu-l
stând pe scara de marmură. aşteptau nici un fel de
Redrick se hotărî să nu intre neplăceri. Ferindu-şi faţa cu
acolo deocamdată. Se aşeză palma, se uită la Nunan
sub o umbrelă în faţa unei cum se aşază la volan,
cafenele mici de vizavi, preocupat şi grijuliu, cum
comandă o cafea şi îşi mută ceva de pe scaunul din
aprinse o ţigară. La doi paşi faţă în spate, cum se
de el stăteau la o măsuţă apleacă şi-şi aranjează
trei inşi din poliţia oglinda retrovizoare. Pe
internaţională, îmbrăcaţi în urmă, Peugeotul scoase un
civil. Erau grăbiţi şi mâncau norişor de fum albăstrui,
în tăcere cârnaţi prăjiţi "à la claxonă un african îmbrăcat
Marmont". Între timp în burnus şi ieşi voios pe
băuseră bere neagră din stradă. Judecând după
halbe înalte, de sticlă. toate, Nunan mergea la
Alături, la vreo zece paşi, un Institut şi asta însemna că
sergent mânca posomorât va trebui să ocolească
cartofi prăjiţi. Casca fântâna şi să treacă pe lângă
albastră zăcea răsturnată pe cafenea. Era prea târziu ca
jos; alături, stătea atârnată să se mai ridice şi să plece.
de spătarul scaunului cen- Atunci, Redrick îşi ascunse
tura cu tocul pistolului. În faţa în palmă şi se aplecă
afară de ei, la cafenea nu deasupra ceştii. Inutil însă.
70
Peugeotul claxona puternic, N-are decât să se aleagă

scrâşni din roţi şi se auzi praful de automatizarea lor.
vocea însufleţită a lui (Deodată, se uită în jur.)
Nunan. Pardon, poate aştepţi pe
― Hei, Schuhart! Red! cineva? Nu te deranjez?
Înjurând în gând, ― Noo ... spuse Redrick
Redrick îşi săltă capul. indolent. Am avut puţin
Nunan se îndrepta spre el, timp liber şi m-am gândit să
strălucind de amabilitate şi beau măcar o cafea ...
întinzând mâna din mers. ― N-am să te reţin prea
― Ce faci aici, aşa de mult, zise Dick, şi se uită la
devreme? întrebă el, apropi- ceas. Ascultă, Red. Lasă
indu-se. Mulţumesc, mărunţişurile tale şi întoar-
mămico, îi aruncă el ce-te la Institut. Doar ştii că
ospătăriţei. N-am nevoie de te primesc în orice moment.
nimic. Şi din nou spre Dacă vrei, poţi să lucrezi iar
Redrick: Nu te-am mai văzut cu un rus. A venit unu' de
de-o sută de ani! Pe unde curând.
te-ai mai ascuns? Cu ce te Redrick dădu din cap.
mai ocupi? ― Nu. Încă nu s-a născut
― Eh ... şi tu, zise, fără un al doilea Kirill. Şi, de
plăcere, Redrick. Cu mărun- altfel, n-am ce face în
ţişuri. Institutul vostru. La voi e
Se uită cum Nunan, numai automatică, acum în
atent, dar hotărât, se aşeză Zonă merg numai roboţi, şi
alături pe un scaun şi dădu premiile, după cum înţeleg,
la o parte, cu mânuţele lui tot ei le primesc, iar salariul
pufoase, paharul cu de laborant nu-mi ajunge
şerveţele şi farfuria pe care nici pentru ţigări.
fuseseră sandviciurile. ― Lasă, că totul se poate
Asculta cum Nunan aranja, îi replică Nunan.
pălăvrăgea prietenos. ― Da' mie nu-mi place
― Te-ai cam ofilit. Ce, nu când s-aranjează ceva
dormi destul? Ştii, şi eu pentru mine. De când mă
m-am cam încurcat în ştiu, m-am aranjat singur
ultimul timp cu noua şi-am să mă descurc mai
automatizare, dar de departe tot singur.
dormit ... nu, frăţioare. ― Ai devenit mândru, zise
Somnul e de bază la mine. Nunan dezaprobator.
71
― Nu sunt mândru Rechinii.

deloc. Însă nu-mi place să Nunan parcă abia acum
socotesc fiecare bănuţ, asta îl înţelese şi râse.
e. ― Nu. Nu pentru
― Poate că ai dreptate, specialitatea ta principală.
zise Nunan cam absent. Se ― Da' pentru care?
uită indiferent la servieta lui
Nunan se uită din nou la
Redrick şi urmări cu dege-
ceas.
tele o monogramă de argint
cu litere slavone. Aşa e, ― Uite ce e, zise
omul are nevoie de cât mai ridicându-se. Vino astăzi în
mulţi bani încât să nu se "Borj", pe la prânz, în jur de
mai gândească la ei ... Kirill două. O să discutăm mai
ţi-a făcut-o cadou? întrebă pe-ndelete.
el, arătând spre servietă. ― La două nu cred c-am
― Am moştenit-o ... În să reuşesc.
ultima vreme nu prea te-am ― Atunci seara, pe la vreo
văzut în "Borj". şase. De acord?
― Poate pe tine nu te mai ― Să vedem, zise Redrick,
vede omul, protestă Nunan. şi se uită şi el la ceas. Era
Mănânc acolo aproape în nouă fără cinci.
fiecare zi. Aici, în "Metropol", Nunan îi făcu cu mâna şi
pentru fiecare chifteluţă îţi se "rostogoli" spre Peugeotul
ia şi pielea ... Ascultă, zise său. Redrick îl conduse cu
dintr-o dată. Cum stai cu privirea, chemă ospătăriţa şi
banii acum? îi ceru un pachet de "Lucky
― Ce, vrei să Strike", îl plăti şi, luând ser-
te-mprumut? întrebă vieta, traversă strada fără
Redrick. grabă, spre hotel. Soarele
― Nu, invers. deja încălzea destul de tare
şi strada se umpluse de
― Să mă împrumuţi, va
zăpuşeală umedă. Redrick
să zică ...
simţi sub pleoape o
― Am ceva de lucru. usturime. Strânse din ochi
― O, Doamne exclamă cu putere, amintindu-şi cu
Redrick. Şi tu? necaz că nu reuşise să
― Da' cine mai are? doarmă nici măcar o oră
întrebă imediat Nunan. înainte de o afacere atât de
― Sunt mulţi ca tine. importantă. Şi atunci se
72
întâmplă. "Metropolului". Inima i se

Aşa ceva nu-l mai zbătea nebuneşte. Puse
încercase niciodată în afara servieta pe asfalt, desfăcu
Zonei. Chiar şi-n Zonă rapid pachetul de ţigări şi îşi
numai de două, trei ori. aprinse una. Trăgea tare din
Parcă picase, dintr-o dată în ea, odihnindu-se ca după o
altă lume. Milioane de bătaie. Un policeman se opri
mirosuri se prăbuşiră peste alături şi îl întrebă grijuliu:
el: aspre, dulci, metalice, ― Pot să vă ajut, mister?
moi, periculoase, alarmante, ― N-nu, scoase din el
uriaşe cât casa, micuţe ca Redrick, tuşind. E
nişte fire de praf, grosolane zăpuşeală.
ca nişte bolovani, fine şi ― Poate vreţi să vă
complicate ca mecanismul conduc?
unui ceas. Aerul deveni tare
Redrick se aplecă şi
şi în el apărură suprafeţe,
ridică servieta.
muchii, colţuri. Parcă totul
s-ar fi umplut cu imense bile ― Gata. Totul e-n regulă,
zgrunţuroase, cu piramide prietene. Mulţumesc.
alunecoase, cristale Se îndreptă repede spre
gigantice şi colţuroase şi intrare, urcă treptele şi intră
prin astea trebuia să meargă în hol. Aici era răcoare,
ca-ntr-un vis, ca printr-o întunecos, mohorât, cu
prăvălie întunecoasă, plină ecouri largi. Ar fi trebuit să
cu mobilă veche şi se-arunce într-unul din
monstruoasă ... Dură numai fotoliile imense de piele, ca
o clipă. Deschise ochii şi să-şi tragă sufletul, dar
totul dispăru. Nu fusese altă şi-aşa întârziase. Reuşi
lume ― însă aceeaşi lume numai să termine ţigara,
cunoscută parcă s-ar fi uitându-se în jur cu ochii
întors spre el cu o faţă întredeschişi, cercetând
neştiută, se arătase pentru o lumea care forfotea în holul
clipă şi din nou se închise imens. Ciolănosu' era deja
ermetic înainte ca el să aici şi răsfoia cam nervos
înţeleagă ceva ... nişte reviste. Redrick aruncă
Îl curentă un claxonat mucul într-o scrumieră şi
puternic, nervos şi, intră în lift.
dezmeticindu-se, Redrick Împreună cu el, se
mări pasul, pe urmă fugi şi buluciră un grăsun cu suflu
se opri abia lângă peretele astmatic, o damă puternic
73
parfumată, cu un băieţel ce doldora cu bani, a dame

mânca nervos ciocolată, şi o scumpe cu cinci sute de
bătrână imensă, cam prost monezi pentru o noapte şi a
"bărbierită". Pe Redrick îl portţigarete4 din aur masiv.
înghesuiră într-un colţ. Toate aceste nimicuri, mu-
Închise ochii ca să nu vadă cegaiuri respingătoare, se
faţa băieţelului, căruia îi înmulţiseră datorită Zonei,
curgea pe bărbie salivă supseseră, dar înfulecaseră
amestecată cu ciocolată. Nu de la ea, îmbuibându-se
vroia s-o vadă pe mămica neîncetat. Zonei însă nu-i
lui, cu pieptul plat, pe care păsa de nimic şi mai ales o
atârna un colier din "stropi durea-n cot dacă ăştia se
negri" mari, montaţi în vor sătura până-n gât sau
argint. Îi era silă de ochii nu. Nu se sinchisea dacă tot
bulbucaţi şi sclerozaţi ai ce era în ea va ajunge afară
grăsanului şi de negii şi se va răspândi în toată
înspăimântători de pe faţa lumea., Redrick, fără să
buhăită a bătrânei. Umflatul bată, deschise uşa cu
încercă să aprindă o ţigară, numărul 874.
dar imediat baborniţa îl Răguşitu' stătea pe o
puse la punct şi continuă masă lângă geam şi învârtea
s-o facă până la etajul cinci, un trabuc. Era în pijama,
unde se prăvăli afară. avea părul rar şi umed, dar
Imediat, umflatu' îşi aprinse pieptănat cu grijă, iar faţa
ţigara cu o bucurie umflată, nesănătoasă, era
nedisimulată, de parcă bine bărbierită.
acum şi-ar fi câştigat ― Aha, exclamă, fără
libertăţile sale civile. Începu să ridice privirea.
însă să tuşească, să hârâie, Punctualitatea este politeţea
să se înece, scoţându-şi regilor. Bună ziua, băieţelul
buzele ca o cămilă şi meu.
înghiontindu-l pe Redrick ...
Termină de tăiat
Redrick ieşi din lift la trabucul, îl luă cu ambele
etajul opt şi păşi pe covorul mâini şi, ducându-l la
moale, întins de-a lungul mustaţă, îşi plimbă nasul
coridorului luminat intim de de-a lungul lui înainte şi
becuri mascate. Mirosea a înapoi.
tutun scump, a parfum
parizian, a piele naturală şi
4 PORTŢIGARÉT, portţigarete, s.n. 1. Tabacheră. 2. Tub mic de chihlimbar, de lemn, de
lucioasă de portmoneie celuloid etc. în care se fixează ţigara pentru a fi fumată. (Ban. şi Transilv.) sipcă. (Fumează
cu ~.) – Din fr. porte-cigarettes.
74
― Dar unde-i bunul şi ― Ţi-am spus bună ziua.

bătrânul Barbridge? Iar tu ce faci?
continuă Răguşitu', Răguşitu' râse, iar
ridicându-şi privirea. Avea Ciolănosu' zise nervos:
ochii limpezi şi albaştri, ― Bună ziua, bună
îngereşti. ziua ... Se opri ca să-l
Redrick îşi puse servieta sfredelească pe Redrick cu o
pe canapea, se aşeză şi îşi privire plină de reproş şi se
scoase ţigările. aruncă alături pe canapea.
― Barbridge nu vine. Nu e bine ce faci, îi zise.
― Bunul şi bătrânul Înţelegi? Nu e voie!
Barbridge, zise Răguşitu', ― Atunci să fixaţi
luând trabucul cu două întâlnirea unde n-am
degete şi ducându-l cu grijă cunoscuţi, îi reproşă
la gură. Bătrânul Barbridge Redrick.
nu stă prea bine cu nervii. ― Băieţelul are dreptate,
Se uită în continuare la remarcă Răguşitu'. E gre-
Redrick cu ochii limpezi şi şeala noastră ... Deci cine
albaştri, fără să clipească. era tipu'?
De altfel nu clipea niciodată. ― Richard Nunan.
Uşa se întredeschise şi în Reprezintă nişte firme care
cameră se strecură aduc utilaje pentru Institut.
Ciolănosu'. Locuieşte aici la hotel.
― Cine a fost individul cu ― Vezi cât e de simplu,
care ai vorbit? întrebă din spuse Răguşitu', uitându-se
prag. la Ciolănosu'. Apoi luă o
― Bună ziua, îi răspunse brichetă formidabilă,
Redrick. reprezentând statuia
Ciolănosu' îşi înfipse Libertăţii, o privi cu îndoială
mâinile în buzunare, se şi o puse înapoi.
apropie, păşind larg cu ― Da' Barbridge unde e?
picioarele lui imense, întrebă Ciolănosu' deja pri-
răşchirate, şi se opri în faţa etenos.
lui Redrick. ― S-a dat la fund, îl
― Ţi-am mai spus de o informă Redrick.
sută de ori, îl mustră el. Nici Cei doi schimbară repede
un contact înainte de priviri între ei.
întâlnire. Iar tu ce faci? ― Odihnească-se în pace,
75
spuse Răguşitu' atent. într-o parte, cu unghia.

Sau ... poate e arestat? Ciolănosu' era în spate şi se
Un timp Redrick tăcu, uita la listă peste umărul
trăgând încet din ţigară. Pe Răgusitului.
urmă, aruncă mucul pe jos ― Ăsta-i preţul.
şi zise: ― Văd, zise Răguşitu'.
― Nu vă temeţi. E "curat". Hai, arată-ne, arată-ne!
Zace-n spital. ― Banii, ripostă Redrick.
― Şi asta numeşti ― Ce fel de "inel"? întrebă
"curat"? sări Ciolănosu' Ciolănosu', neîncrezător,
nervos şi se duse spre geam. înfigând degetu-n listă peste
Care spital? umărul Răgusitului.
― Nu-i purta de grijă. E Redrick tăcea. Ţinea
acolo unde trebuie. Hai la servieta deschisă pe
treabă, că mi-e somn. genunchi şi se uita nemişcat
― La care spital? întrebă în ochii de-un albastru
iritat Ciolănosu'. îngeresc. Răguşitu' zâmbi, în
― Stai că-ţi zic acum. Ne sfârşit.
punem o dată pe treabă sau ― Oare de ce te iubesc
nu? aşa de mult, băieţelul meu?
― Ne punem, ne punem, gânguri el. Şi se mai zice că
băieţelul meu. nu există dragoste la prima
Cu o uşurinţă vedere! (Oftă teatral.) Phill,
neaşteptată, Răguşitu' sări prietene, cum se zice pe-aici,
jos, împinse repede măsuţa cântăreşte-i "varza",
spre Redrick şi, dintr-o răsfoieşte-i verzişorii ... Şi
singură mişcare, mătură tot dă-mi o dată chibritul! Vezi
ce era pe ea, aruncând pe doar ... Scutură trabucul pe
covor un vraf de reviste şi care încă îl mai ţinea între
ziare. Se aşeză vizavi, degete.
punându-şi mâinile păroase Phill Ciolănosu' mormăi
pe genunchi. ceva neînţeles, îi aruncă cu-
― Aştept propuneri. tia cu chibrituri şi intră în
camera de alături,
Redrick deschise
deschizând o uşă mascată
servieta, scoase lista cu
de nişte draperii. Se auzeau
preţuri şi o puse pe măsuţă
cam nedesluşit discuţii
în faţa Răguşitului. Acesta
nervoase, parcă ceva despre
se uită şi împinse hârtia
o mâţă-n sac, şi în rest
76
numai mormăieli Răguşitu' ridică privirea şi îl

neinteligibile. Răguşitu' îşi întrebă.
aprinse, în sfârşit, trabucul ― Şi cu principalul cum
şi începu să se uite fix la rămâne?
Redrick, cu un zâmbet ― Nicicum, răspunse
absent aşternut pe buzele Redrick. Tăcu un timp şi
subţiri şi palide. Redrick îşi adăugă: deocamdată.
rezemă bărbia de servietă,
― Îmi place acest
se uită, la rândul lui, drept
"deocamdată", spuse duios
în ochii albaştri şi încercă să
Răguşitu'. Ţie nu, Phill?
nu clipească, deşi pleoapele
îi ardeau ca focul, iar ochii îi ― Le cam încurci, măi
lăcrimau. Pe urmă, Schuhart, zise scârbit Phill
Ciolănosu' se înapoie, Ciolănosu'. Şi de ce le
aruncă pe măsuţă două încurci, nu ştiu.
pachete sigilate de bancnote ― Asta-i specialitatea
şi, bosumflându-se, se aşeză mea. Afacerile dubioase. Şi e
alături de Redrick. Acesta se o specialitate grea.
întinse alene după bani. ― Bine, zise Răguşitu'.
Răguşitu' îl opri cu un gest, Unde-i aparatul de fotogra-
rupse sigiliile de la fiecare fiat?
pachet, le mototoli şi le băgă ― Drace, mormăi
în buzunarul pijamalei. Redrick, frecându-şi obrazul
― Acum, te rog, zise el. şi simţind cum începe să
Redrick luă banii şi, fără roşească. Sunt vinovat. Am
să-i numere, îi băgă în bu- uitat complet de el.
zunarele hainei. Pe urmă, ― Acolo? Răguşitu' făcu o
începu să scoată marfa. O mişcare nedefinită cu ţigara.
făcea încet, dându-le ― Nu-mi aduc aminte.
posibilitatea să vadă fiecare Probabil că acolo. Redrick
lucru şi să verifice după închise ochii şi se lăsă pe
listă. În cameră era linişte şi spate. Nu, nu-mi aduc
numai Răguşitu' sufla greu. aminte deloc.
De după draperii se auzea ― Păcat, zise Răguşitu'.
un zgomot slab de parcă Dar măcar ai văzut chestia
cineva ar fi amestecat cu o aia?
linguriţă într-un pahar.
― Nu. Tocmai, asta e.
Când Redrick închise N-am ajuns până la
servieta şi o încuie,
77
caupere5. Barbridge s-a sculă şi dispăru după

bălăcit într-o "piftie" şi a draperii. Imediat au început
trebuit să ne întoarcem să murmure nişte voci.
imediat. Fiţi sigur că dacă o Redrick scoase o ţigară, o
vedeam n-o uitam. aprinse şi, ridicând de jos o
― Ascultă, Hugh, şopti revistă, începu s-o
dintr-o dată speriat răsfoiască absent. În revistă
Ciolănosu'. Ce-i asta? erau o mulţime de muieri cu
Stătea încordat şi se fundu' tare, dar nu ştia de
vedea cum în jurul degetului ce, acum îi era silă să le
arătător de la mâna dreaptă vadă. Aruncă revista şi se
se învârtea singur "inelul" uită prin cameră, căutând
acela metalic, alb. ceva de băut. Pe urmă,
Ciolănosu' holba ochii la el. scoase din buzunar un
teanc de bani şi îi numără.
― Nu se mai opreşte!
Totul era în regulă, dar ca
aproape că ţipă Ciolănosu',
să nu adoarmă îl controlă şi
mutându-şi privirea de la
pe celălalt. Şi-n timp ce-l
inel la Răguşitu' şi înapoi.
punea în buzunar, se
― Cum adică nu se mai înapoie şi Răguşitu'.
opreşte? întrebă precaut Ră-
― Ai noroc, băieţelul
guşitu' şi se retrase un pic.
meu, îl anunţă pe Redrick,
― L-am pus pe deget şi aşezându-se în faţa lui. Ştii
l-am învârtit o dată, aşa, pur ce-i un perpetuum mobile6?
şi simplu ... Şi de un minut
― Nu. N-am învăţat
întreg nu se mai opreşte.
despre aşa ceva.
Ciolănosu' se sculă brusc
― Nici nu e nevoie, spuse
şi ţinând degetul în faţă fugi
Răguşitu', scoţând încă un
după draperii. Inelul,
pachet de bancnote. Iată
iradiind argintiu, se învârtea
preţul primului exemplar,
în faţa lui ca o elice.
rosti el desigilându-l. Pentru
― Ce ne-ai adus? întrebă fiecare "inel" în plus o să
Răguşitu'. primeşti câte două
― Dracu ştie. Nici n-am asemenea pachete. O să ţii
crezut că ... Dacă ştiam v-aş minte, băieţelul meu? Câte
fi jupuit mai tare. două. Cu o condiţie însă. În
Răguşitu' se uită un
moment la el, pe urmă se 6 PERPÉTUUM MÓBILE subst. 1. Sistem mecanic, termic, electric etc. imaginar, care ar fi
capabil să funcţioneze neîncetat, efectuând lucru mecanic sau producând energie, fără să
primească energie din exterior sau consumând numai din energia termică a unui singur
corp, fără a se afla în contact şi cu un alt corp mai rece decât primul. 2. Denumire dată
5CÁUPER, caupere, s.n. Instalaţie pentru preîncălzirea aerului din furnale prin arderea unor piese muzicale instrumentale de virtuozitate cu ritm rapid, alcătuite din note scurte şi
gazelor combustibile rezultate ca produs secundar la elaborarea fontei. [Pr.: cau-] – Din de valoare egală, a căror succesiune repetată lasă impresia unei mişcări continue. – Loc.
engl. cauper. lat.
78
afară de noi doi, nimeni n-o în ceafă privirea

să afle nimic, niciodată. pătrunzătoare a ochilor de
Ne-am înţeles? un albastru îngeresc. Nu
Redrick băgă banii în mai aşteptă liftul şi coborî
buzunar şi se ridică. opt etaje pe jos.
― Am plecat. Când şi Ieşind din "Metropol", luă
unde, data viitoare? un taxi şi se duse la capătul
Răguşitu' se ridică şi el. celălalt al oraşului. Şoferul
era un necunoscut, proaspăt
― O să te sun. Aştepţi la
angajat, un individ cu faţa
telefon în fiecare vineri, între
plină de coşuri şi cu nasul
nouă şi nouă-jumătate,
mare. Era unul dintre cei
dimineaţa. O să primeşti sa-
care năvăleau în Marmont,
lutări din partea lui Phill şi
mai ales în ultimii ani, care
Hugh şi o să ţi se fixeze o
căutau aventuri zdrobitoare
întâlnire.
ce puteau să le aducă
Redrick dădu din cap şi bogăţii şi nestemate, faima
se duse spre uşă. Răguşitu' mondială.
îl conduse, punându-i mîna
Aşa cum năvăleau, aşa şi
pe umăr.
rămâneau: şoferi de taxi,
― Aş fi vrut să chelneri, muncitori în
mă-nţelegi, continuă el. construcţii, gorile de
Până acum, totul a fost bine, restaurant, nişte hrăpăreţi
foarte frumos ş.a.m.d., iar chinuiţi de dorinţe
"inelul" este chiar minunat. nedefinite, nemulţumiţi de
Înainte de toate însă, avem tot ce aveau, profund
nevoie de două lucruri: dezamăgiţi şi convinşi că au
fotografiile şi containerul fost păcăliţi. Jumătate din ei
plin. Adu-ne aparatul de se chinuiau o lună-două,
fotografiat, dar cu filmul apoi se întorceau acasă,
făcut, şi containerul de por- blestemând şi povestind
ţelan plin şi n-o să mai decepţiile lor aproape
trebuiască să mergi în Zonă tuturora. Îi numărai pe
niciodată. degete pe cei care ajungeau
Redrick îşi scutură stalkeri, dar aceştia mureau
umărul, aruncând mâna de foarte repede, nemaiavând
pe el, deschise uşa şi ieşi. timp să înţeleagă ceva. Unii
Mergea din nou pe covorul reuşeau să intre la Institut,
moale, fără să se întoarcă cei mai răsăriţi şi citiţi
măcar şi simţea tot timpul putând să ocupe postul de
79
preparator. Restul, îşi Se cotrobăi prin

petreceau serile în bombe, buzunare, nu găsi mărunţiş
se băteau din cauza şi trebui să schimbe o
neînţelegerilor în concepţii, bancnotă nouă. Pe urmă,
din cauza fetelor sau, pur şi aşteptă la poartă până plecă
simplu, din beţie. Organizau taxiul. Vila lui Sterviatnik
din când în când manifestări nu era urâtă. Două etaje,
cerând cine ştie ce, tot felul alături un pavilion de sticlă
de demonstraţii de protest, pentru partidele de biliard.
de greve ― stând pe jos, O grădină îngrijită, o seră şi
în picioare sau chiar un chioşc alb, ascuns
culcându-se. Pur şi simplu, printre meri. Totul era
exasperaseră poliţia îngrădit de un gard din fier
oraşului, prefectura şi pe forjat, vopsit în verde
localnici. Însă, după un deschis. Redrick sună de
timp, se linişteau, se câteva ori şi poarta se
potoleau şi vroiau să ştie tot deschise încet, scârţâind.
mai puţin de ce se află aici. Păşi încet, fără grabă, pe o
Şoferul mirosea a alee presărată cu pietriş fin,
băutură, ochii îi erau de-a lungul căreia se aflau
înroşiţi ca ai unui iepure şi tufe de trandafiri. La
era foarte agitat. Începu intrarea în vilă, îl aştepta
imediat să-i povestească lui deja pe scară Popândăul,
Redrick cum azi-dimineaţă a gârbovit, negru-roşcat,
apărut pe strada lor un mort arzând de nerăbdare să fie
din cimitir. A venit la vechea folositor. Se răsuci într-o
lui casă, care fusese parte, pipăi cu un picior
părăsită de mulţi ani. treapta de jos, tremurând
Plecaseră toţi de-acolo: vă- tot, se propti în el şi începu
duva bătrânului şi fata, cu să tragă şi al doilea picior, în
soţul şi nepoţii. Vecinii spu- timp ce dădea mereu cu
neau că individul murise mâna sănătoasă spre
acum vreo treizeci de ani, Redrick: Acum, acum ...
încă înainte de Vizită, şi ― Hei, Roşcovane, se auzi
acum, poftim! A apărut. A din grădină vocea unei
tot umblat pe lângă casă şi femei.
apoi a început să ... Redrick întoarse capul şi
― Stop, zise Redrick. zări prin frunziş, alături de
Opreşte aici. acoperişul alb şi dantelat al
chioşcului, nişte umeri goi,
80
bronzaţi, o gură de-un roşu de asta, avea ochii ca de

aprins şi o mână care îi smarald, ce sclipeau tainic,
făcea semne. o gură mare, umedă, cu
Îl salută pe Popândău cu dinţii albi şi strălucitori,
o mişcare scurtă din cap, se părul pana-corbului. Tot
întoarse din drum şi se corpul îi lucea în soare:
îndreptă spre chioşc, direct umeri, pântece, coapse, doar
prin tufele de trandafiri, cu o mică umbră între sânii
călcând pe iarba verde, aproape goi. Stătea şi o
mătăsoasă. privea sincer, deschis, fără
Într-o poieniţă era nici o reţinere, iar ea se uita
aruncată o saltea imensă, la el de jos, zâmbind
roşie, pe care stătea lungită înţelegătoare. Pe urmă, duse
Dina Barbridge. Avea un paharul la gură şi înghiţi de
pahar în mână şi purta un câteva ori:
costum de baie aproape ― Vrei? întrebă ea,
invizibil. Alături de saltea, lingându-şi buzele şi,
stătea aruncată o carte cu aşteptând atât cât trebuia ca
coperte fistichii, iar în dublul înţeles să ajungă la
umbra unui tufiş era pusă o el, îi întinse paharul.
frapieră strălucitoare, din Redrick întoarse capul,
care răsărea gâtul subţire şi căutând, un loc unde să
lung al unei sticle. stea. Găsi un şezlong în
― Hai noroc, umbră, se aruncă în el şi îşi
Roşcovanule, zise Dina întinse picioarele.
Barbridge, salutându-l cu ― Barbridge e-n spital. Îi
paharul. Dar unde-i papa? taie picioarele.
Iar a dat de bucluc? Tot zâmbind, se uita la el
Redrick se apropie şi, numai cu un ochi, celălalt
ţinând la spate servieta, o fiind acoperit de cascada de
privi de sus. Da. Sterviatnik păr negru ce i se revărsa pe
ceruse într-adevăr în Zonă umăr. Zâmbetul îi îngheţă
nişte copii de minune. Dina însă imediat ― un rânjet de
era robustă, avea pielea ca zahăr pe faţa bronzată. Pe
de atlaz, fără nici un cusur, urmă clătină paharul
fără o cută măcar. O sută absentă, parcă ascultând
cincizeci de livre de carne clinchetul gheţii ce se lovea
delicioasă: trupul unei tinere de pereţi şi întrebă:
de douăzeci de ani. În plus ― Amândouă picioarele?
81
― Da. Amândouă. Poate într-o parte ca să nu-i ude

de la genunchi, dar s-ar pantalonii. Nu-i plăcea
putea şi mai de sus. whiskyul scump, dar acum
Ea puse paharul jos şi îşi era bun şi ăsta. Vru să bea
dădu părul la o parte. Nu chiar din sticlă, dar îl opriră
mai zâmbea. nişte sunete de protest din
― Păcat. Şi, va să zică spate. Întoarse capul şi văzu
tu... că, în poieniţă, intră grăbit
Popândău', clătinându-se pe
Numai Dinei Barbridge
picioarele strâmbe. Ţinea în
i-ar fi putut povesti cum se
faţă, cu ambele mâini, un
întâmplase totul. Probabil că
pahar înalt cu o băutură
ar fi putut chiar să-i spună
transparentă. Se chinuia
cum se întorsese la maşină,
mult, transpiraţia îi curgea
ţinând boxul în pumn, cum
pe faţa neagră-roşcată şi
îl implorase Barbridge şi îi
ochii însângeraţi aproape îi
promisese Globul de Aur. Şi
ieşiseră din orbite. Văzând
n-o făcuse pentru el, ci
că Redrick se uită la el,
pentru copii, pentru ea şi
întinse paharul cu disperare
pentru Archie. Dar nu-i
şi parcă mugi sau scânci,
spuse. Băgă mâna în
deschizând larg gura ştirbă.
buzunar, scoase un pachet
de bancnote şi, fără să ― Aştept, aştept, zise
spună un cuvânt, îl aruncă Redrick şi băgă sticla înapoi
pe salteaua roşie, direct la în frapieră.
picioarele lungi şi goale ale Popândău' ajunse în
Dinei. Banii se desfăcură sfârşit, îi dădu paharul lui
într-un evantai larg, din care Redrick şi, cu o familiaritate
Dina luă câţiva. Absentă, timidă, îl bătu uşor pe umăr
începu să se uite lung la ei, cu mâna sa paralizată.
de parcă ar fi văzut pentru ― Mulţumesc, Dickson,
prima dată aşa ceva. spuse serios Redrick. Exact
― Deci ăsta-i ultimul ce-mi lipsea acum.
salariu, zise ea. Ca-ntotdeauna eşti la
Redrick se întinse de la înălţime, Dickson.
şezlong până la frapieră şi, Şi, în timp ce Popândău'
scoţând sticla, se uită la dădea din cap bucuros şi se
etichetă. De pe sticla neagră bătea cu mâna sănătoasă pe
se prelingeau picături de picior, Redrick ridică solemn
apă şi atunci Redrick o ţinu paharul spre el, îl salută şi
82
bău jumătate dintr-o înghi- aşa-i? Dobitocule! După

ţitură. Pe urmă, se uită la mutra ta pistruiată văd că
Dina. ţi-a promis. Aşteaptă, că-ţi
― Vrei, întrebă, dă el hartă. Iartă, Doamne,
arătîndu-i paharul. sufletul tâmpit al
Nu-i răspunse. roşcovanului Redrick
Împăturea o bancnotă pe Prostu' ...
jumătate, apoi încă o dată şi Atunci Redrick se ridică,
încă o dată. fără grabă, şi îi trase o
― Lasă, că n-o să mori, îi palmă cu putere. Tăcu
zise. Papa are ... brusc, căzând ca secerată pe
iarbă şi îşi îngropă faţa în
Ea îl întrerupse.
palme:
― Va să zică, l-ai scos.
― Imbecilule ...
L-ai cărat în spinare ca
Roşcovane ... mormăia
prostu' prin toată Zona ...
neinteligibil. Să pierzi un
Papă-lapte ce eşti! Ai scăpat
aşa prilej ... Aşa un prilej ...
aşa un prilej ...
Redrick, privind-o,
Redrick, uitând de pahar,
termină de băut din pahar şi
o privea perplex. Ea se ridică
fără să se întoarcă i-l pasă
şi se apropie, călcând banii
Popândăului. Nu mai avea
împrăştiaţi. Se opri în faţa
ce să discute aici.
lui, înfigându-şi pumnişorii
Într-adevăr, Zona îi dăduse
strânşi în şoldurile
lui Sterviatnik nişte copii
alunecoase, unduitoare,
excepţionali, iubitori şi
acoperindu-i tot universul
respectuoşi. Ieşi pe stradă şi
cu corpul ei minunat ce
reuşind să prindă un taxi, îi
mirosea a parfum şi a
spuse şoferului să-l ducă la
transpiraţie dulce.
"Borj".
― Uite-aşa ar face cu voi
Trebuia să termine cât
în jurul degetului, idioţilor
mai repede toate treburile şi
... Uite-aşa ... pe oasele
apoi să doarmă în neştire.
voastre, capete seci.
Pica de somn, în faţa ochilor
Aşteaptă, aşteaptă mult şi
totul plutea, iar, până la
bine. Chiar şi-n beţe o să
urmă, cedând, aţipi şi se
umble pe tărtăcuţele
lăsă cu tot corpul pe
voastre. O să vă arate încă
servietă. Se trezi numai
ce înseamnă mila şi
atunci când şoferul îl
dragostea de frate! ţipa
scutură de umăr.
Dina. Harta şi capcanele,
83
― Am ajuns, mister. ceva neprietenos.

― Unde suntem? întrebă ― Dă-mi bere, zise
buimac. Doar ţi-am spus să Redrick şi căscă.
mă duci la bancă. Ernest trânti pe tejghea o
― Nu, mister. Aţi vrut să halbă goală, scoase din fri-
mergeţi la "Borj"! Uite şi gider o sticlă, o deschise şi
"Borjul". răsturnă conţinutul în
― Bine, bine, cedă hajbă. Redrick, căscând şi
Redrick. Oi fi visat ceva. acoperindu-şi gura cu
Plăti şi coborî cu greu, palma, începu deodată să se
abia târându-şi picioarele uite fix la mâna lui Ernest.
amorţite. Asfaltul se Tremura. Gâtul sticlei se
încălzise deja şi se făcuse ciocni de câteva ori de
foarte cald. Redrick simţea halbă, în timp ce Redrick îşi
că transpirase tot, gura îi ridică privirea mirată spre
era cleioasă şi parcă puţea, faţa lui Ernest. Pleoapele lui
ochii îi lăcrimau. Înainte de grele păreau complet
a intra, se uită în jur. Strada coborâte, gura mică i se
era pustie la ora asta, ca de schimonosise, iar obrajii
obicei. Prăvăliile de peste graşi îi atârnau. Negrul cu
drum nu se deschiseseră mătura râcâia sub taburet,
încă şi chiar "Borjul" era pe lângă picioarele lui
practic închis acum. Dar Redrick, tipii din colţ se
Ernest era la post. Ştergea certau cu răutate şi patimă
paharele, uitându-se pentru nişte curse de cai.
mohorât la trei tipi ce Negrul care căra lăzile îl
stăteau la un pahar de vin, îmbrânci cu fundu' pe
la o măsuţă din colţ. Pe Ernest aşa de tare încât
celelalte măsuţe, stăteau acesta era gata-gata să se
aruncate scaunele întoarse, prăbuşească. "Coloratul"
iar un negru pe care nu-l mormăi nişte scuze, iar
cunoştea, în sacou alb, Ernest întrebă cu o voce
ştergea pe jos. Un alt negru sugrumată.
se încovoia sub greutatea ― Ai adus?
unor lăzi cu bere pe care le ― Ce s-aduc?
căra în spatele tejghelei. Redrick se uită peste
Redrick veni la tejghea, puse umăr şi văzu cum unul
pe ea servieta şi salută: dintre tipi se ridică molcom
"Bună ziua!". Ernest mormăi de la masă şi se îndreptă
84
spre ieşire. Se opri în uşă şi ochi. Acesta din urmă îl

îşi aprinse o ţigară. pipăi cu palmele sale uriaşe
― Hai să vorbim, îl peste tot corpul. Se opri,
îndemnă Ernest. lângă buzunarul drept,
Negrul cu mătura se scoase boxul şi îl împinse
oprise între Redrick şi uşă. încet spre căpitan. Redrick
Doar Cremă-de-ghete se se apropie de masă şi puse
putea compara cu un negru servieta pe ea.
aşa de barosan, numai că ― Putoare! Ce-ai făcut,
acesta din urmă era de două putoare? îl întrebă perplex
ori mai lat. pe Ernest.
― Hai să mergem, zise Acesta mişcă din
Redrick şi luă servieta. Som- sprâncene, abătut, şi dădu
nul îi dispăruse şi ochii din umeri. Totul era clar. În
parcă i se mai limpeziră. uşă, stăteau deja amândoi
Se duse după tejghea, negrii şi rânjeau. Nu mai era
strecurându-se pe lângă altă uşă, geamurile erau
negrul cu lăzile de bere, care închise şi, colac peste
se lovise probabil la mână pupăză, ferestrele aveau
pentru că îşi sugea degetul. gratii groase şi solide.
Se uita la Redrick pe sub Căpitanul Quarterblood,
sprâncene. Şi ăsta era un cu faţa schimonosită de dez-
negru vânjos, cu nasul rupt gust, scotoci în servietă cu
şi cu urechile tocate. Ernest ambele mâini şi aşeză pe
intră în camera din spate şi masă două "biberoane"
Redrick îl urmă, pentru că micuţe, nouă "baterii",
acum toţi trei tipii stăteau la şaisprezece "stropi negri" de
ieşire, iar negrul cu mătura diferite mărimi în pachetul
se postase în faţa uşii de polietilenă, doi "bureţi" în
depozitului din camera, din excelentă stare şi un borcan
spate. Ernest se dădu la o cu "lut sifonat".
parte şi, cocoşându-se, se ― În buzunare mai ai
aşeză pe un scaun de lângă ceva? întrebă încet căpitanul
perete. De la o masă, se Quarterblood. Hai, scoate!
sculă căpitanul ― Târâtură, scrâşni
Quarterblood, galben şi Redrick. Scârnăvie.
suferind, iar de undeva din Bagă mâna la piept şi
stânga apăru un tip solid de azvârli pe masă pachetul de
la ONU, cu casca trasă pe bancnote. Acestea se
85
răspândiră în toate părţile. de murdărie. Se răsuci

― Hait. Mai ai? într-o parte ca să-i vină mai
― Ia-i, ia-i, urlă Redrick, uşor. Striga încontinuu
smulgând din buzunar al înjurături murdare, toate pe
doilea teanc şi aruncându-l care şi le amintea, şi dacă
pe jos. Haleşte-i şi să-ţi nu mai ştia le inventa pe loc.
stea-n gât! Când sosi momentul, tăcu,
se agăţă de inel şi
― Mda, foarte interesant,
opintindu-se îl trase în sus
spuse calm căpitanul Quar-
cu toată puterea. Nici nu se
terblood. Acum ridică-i şi
trânti bine capacul de
dă-mi-i.
podea, că Redrick deja
― Dumnezeu să ţi-i dea, sărise cu capul înainte, în
îi răspunse Redrick pu- pivniţa de vinuri, în
nându-şi mâinile la spate. întunericul umed şi rece.
Să ţi-i strângă slugoii tăi.
Căzu în mâini,
Şi-n definitiv, ridică-i singur.
rostogolindu-se, sări apoi în
― Adună banii, stalker, picioare şi se năpusti
insistă Quarterblood, fără să înainte, deşi nu vedea nimic,
ridice glasul. Îşi propti bizuindu-se doar pe amintiri
pumnii în masă şi se aplecă şi noroc. Gonea prin
uşor înainte. trecerea îngustă dintre
Au tăcut câteva secunde, stivele de lăzi, smulgându-le
privindu-se drept în ochi, şi dărâmându-le în fugă, au-
apoi Redrick, mormăind o zind cum se prăbuşeau cu
înjurătură, se lăsă pe vine şi zgomot şi se îngrămădeau în
începu să strângă în scârbă urma lui. Aluneca mereu,
banii. Negrii din spatele lui fugind pe trepte nevăzute
chicoteau, iar tipul de la până când se aruncă cu tot
ONU îi aprobă pufnind pe corpul în uşa acoperită cu
nas. tablă ruginită. Aceasta sări
― Nu mai pufni, bă, că-ţi din balamale cu un scrâşnet
zboară mucii, îi strigă Red- sinistru şi se pomeni în
rick. garajul lui Ernest. Tremura
Se târa deja în genunchi, tot şi respira greu, avea
culegea fiecare hârtiuţă, ochii înecaţi în pete roşii,
apropiindu-se tot mai mult sângerii, iar inima se zbătea
de inelul din cupru înnegrit, greu, cu bătăi bolnăvicioase,
ce stătea culcat într-o stându-i parcă în gât şi
scobitură din parchet, plină înăbuşindu-l. Nu se opri
86
însă nici o secundă, ci se buzunar. În copilărie, se

repezi imediat într-un colţ jucase şi hoinărise prin
îndepărtat, unde zăcea un toate aceste curţi, subsoluri,
munte de vechituri. Îl spălătorii părăsite şi
dărâmă cu mâinile zdrelite depozite de cărbune. Avea
şi scoase la iveală o spărtură aici cunoscuţi şi chiar
în peretele garajului, acolo prieteni, iar în alte
unde erau smulse câteva împrejurări ar fi putut să se
scânduri. Se culcă pe burtă ascundă şi să stea chiar o
şi se târî prin gaură, auzind săptămână întreagă. Dar nu
cum se rupe ceva din haina pentru asta "a evadat cu
lui, dar deja nu-l mai neruşinare de sub arest,
interesa nimic. Era în curtea câştigând dintr-o dată
strâmtă ca un şanţ, plină cu douăsprezece luni în plus".
lăzi de gunoaie. Se aruncă A avut mare noroc. Pe
printre ele, îşi dădu jos strada 7 se desfăşura,
haina care se rupsese şi îşi urlând şi ridicând praful, o
aruncă cravata. Apoi se demonstraţie a unei asociaţii
cercetă în grabă să vadă oarecare ― vreo două sute
cum arată, îşi scutură de oameni la fel de ciufuliţi
pantalonii şi sări în picioare. şi neîngrijiţi ca şi el, ba
Străbătu în goană curtea şi chiar şi mai rău, de parcă
se aruncă într-un tunel toţi s-ar fi strecurat abia
strâmt şi urât mirositor care acum prin spărturile din
dădea într-o curte vecină. Îşi garduri şi ar fi răsturnat
încorda auzul în timp ce lăzile de gunoi, şi, în plus, ar
fugea, dar sirenele încă nu fi petrecut înainte o noapte
se auzeau şi atunci începu zbuciumată într-un depozit
să fugă şi mai repede, de cărbune. Răsări de sub
speriind băieţii care se un gard, se aruncă în
fereau din calea lui. Se mulţime şi, dând din coate,
strecura printre rufele călcând în picioare, primind
întinse, se târa prin pumni după ceafă şi
spărturile gardurilor nerămânând nici el dator, o
putrezite, vrând să iasă cât străbătu pieziş, până ajunse
mai repede din acest cartier, de partea cealaltă a străzii.
până când căpitanul Acolo se strecură din nou pe
Quarterblood nu-l va sub un gard exact în
încercui. Cunoştea momentul în care, în faţă, se
împrejurimile ca pe propriul auzi vuietul binecunoscut şi
87
detestabil al patrulelor care repede, dar calm şi

îi obligă pe demonstranţi să îndemânatic de parcă lucra
se oprească şi să se strângă în Zonă.
ca o armonică. Dar acum Intră fără zgomot în
ajunsese în alt cartier şi garajul său, printr-o intrare
căpitanul Quarterblood nu secretă; dădu la o parte
putea şti în care anume. bancheta şi băgă mâna în
Redrick ieşi spre garajul coş. Scoase cu grijă
său în dreptul depozitului de pachetul din sac şi îl
aparate radio-TV, însă strecură la piept. Pe urmă,
trebui să aştepte un timp luă dintr-un cui o haină
până când muncitorii veche şi roasă, îşi îndesă pe
terminară de încărcat un cap o şapcă jegoasă şi
camion cu televizoare aflate unsuroasă pe care o găsi
în cutii mari de carton. Se într-un colţ. Printre
cuibări în tufişurile crăpăturile din poarta
pipernicite de liliac, în faţa garajului se strecurau în
peretelui înalt şi lipsit de semiîntunericul din garaj
ferestre al casei vecine, îşi raze subţiri de lumină pline
trase sufletul puţin şi fumă de praf strălucitor. În curte,
o ţigară. Trăgea din ea cu copiii ţipau veseli şi cu
sete, stând pe vine şi reze- patimă şi tocmai vroia să
mându-se cu spatele de plece când recunoscu
tencuiala aspră a dintr-o dată vocea fetiţei
brandmauerului. Din când sale. Atunci se apropie de
în când, ducea mâna la cea mai mare crăpătură şi,
obraz ca să-şi potolească un timp, se uită cum
tresăritul nervos, în timp ce Maimuţica se agită ţinând în
se gândea, se gândea şi iar fiecare mână câte un balon
se gândea. Când auzi şi cum alerga în jurul leagă-
claxonul camionului cu nului nou. Trei baborniţe,
muncitori care tocmai se vecinele lui, croşetau stând
târa după un gard, Redrick pe bancă şi, uitându-se din
începu să râdă şi spuse când în când la Maimuţica,
încet în urma camionului: strângeau din buze cu
"Mulţumesc, mă băieţi, că răutate şi comentau de zor,
m-aţi oprit, prostul de mine, cotoroanţele naibii, iar copiii
şi că mi-aţi dat timp de ... nimic. Se jucau cu ea ca
gândire". Şi din acest şi cum totul ar fi fost în
moment începu să se mişte regulă. Nu degeaba le făcuse
88
un tobogan de lemn, o din nou simţi cum i s-a

căsuţă pentru păpuşi şi strâns şi a început să-i
leagănul ... Ba chiar şi zvâcnească obrazul.
banca asta pe care se ― Măi, Schuhart,
răstigniseră cotoroanţele, tot murmură fără să-şi audă
el o făcuse. "Ei bine, lasă", vocea. Ce faci, canalie? Cu
murmură şi se îndepărtă de chestia asta or să ne
crăpătură, privi pentru sugrume pe toţi ... Îşi apăsă
ultima oară garajul şi ieşi cu putere obrazul ce
prin intrarea secretă. tresărea violent, zadarnic
La marginea de sud-vest însă. Ticăloşilor, zise tare,
a oraşului, lângă o benzină- gândindu-se la muncitorii
rie părăsită, la capătul care încărcaseră camionul
Străzii Minerilor, se afla o cu televizoare. Dacă nu
cabină telefonică. Numai mi-aţi fi stat în cale, o
Dumnezeu ştie cine o mai aruncam înapoi în Zonă şi
folosea acum, pentru că în nici dracu n-o mai vedea.
jur erau numai case Se uită în jur cu tristeţe.
părăsite. Mai departe, spre Deasupra asfaltului crăpat
sud, se întindea până la tremura aerul fierbinte,
orizont terenul viran al fostei geamurile caselor părăsite îl
gropi de gunoi a oraşului. priveau parcă neprietenos,
Redrick se aşeză în umbra iar pe terenul viran alergau
cabinei, direct pe pământ, şi drăcuşori de praf. Era
strecură mâna în groapa de singur. "Prostii, zise cu
sub ea. Simţi mânerul hotărâre. La urma-urmei
pistolului prin hârtia fiecare pentru el, doar
prăfuită şi unsuroasă. Cutia Dumnezeu e pentru toţi".
de zinc cu cartuşe era tot la Grăbindu-se ca să nu se
locul ei, la fel şi săculeţul cu răzgândească din nou, puse
"brăţări" şi portofelul vechi, containerul în şapcă, pe
cu documente false. care o înfăşură apoi în haina
Ascunzătoarea rămăsese de piele. Pe urmă se ridică
nedescoperită. Pe urmă îşi în genunchi, se sprijini cu
dădu jos haina de piele şi tot corpul de cabină şi o
şapca şi băgă mâna la piept. aplecă puţin. Aşeză bine
Stătu un minut întreg pachetul gros în groapă, în
cântărind în palmă capsula care mai rămăsese mult loc
de porţelan ce conţinea o liber. Lăsă cabina încet la
moarte sigură, inevitabilă, şi
89
loc, o zgâlţâi cu ambele ― Vă ascult, zise

mâini, şi se ridică Răguşitu'.
scuturându-şi palmele. ― Schuhart la telefon.
― Şi cu asta, basta. Şi Ascultă-mă atent şi nu mă
fără discuţii. întrerupe.
Intră apoi în căldura ― Schuhart? se miră
apăsătoare a cabinei, băgă o foarte natural Răguşitu'.
monedă în aparat şi formă Care Schuhart?.
un număr. ― Nu mă întrerupe, ţi-am
― Guta, spuse el. Te rog, mai zis. M-au prins, însă am
nu te-ngrijora. Iarăşi m-au reuşit să fug. Acum mă duc
prins. Auzi cum suspină şi să mă predau. Primesc vreo
atunci se grăbi să-i zică: doi ani jumătate sau trei şi
Sunt fleacuri. Vreo şase-opt soţia o să rămână fără bani.
luni acolo ... şi cu vizite ... Să aveţi grijă să nu sufere
Trecem noi şi prin asta, iar de nimic. Înţeles? Te mai
fără bani n-o să rămâi. Îţi întreb o dată: ai înţeles? ...
trimit eu ... (Ea tot tăcea.) Nu departe de locul unde
Mâine or să te cheme la ne-am întâlnit prima dată
poliţie şi acolo o să ne este o cabină telefonică. E
vedem. S-o aduci şi pe singura pe-acolo, aşa că n-o
Maimuţica. să greşeşti. Porţelanul ăla
― N-o să fie percheziţie? stă sub ea. Dacă-l vreţi, îl
întrebă cu glas stins. luaţi. Nu-l vreţi, nu-l luaţi.
― N-are decât să fie. Dar soţia mea să nu ducă
Acasă totul e curat. Lasă, că lipsă de nimic. O să mai
totul o să fie bine. Ţine lucrăm împreună şi dacă
coada sus ... Te-ai măritat mă-ntorc şi aflu că ai
cu un stalker, aşa că nu mai trişat ... Nu te sfătuiesc. E
plânge. Deci ne vedem clar?
mâine ... Şi ţine minte. Nu ― Am înţeles totul.
te-am sunat. Te-am pupat. Mulţumesc. După o pauză,
Aruncă receptorul şi Răguşitu' întrebă: Poate vrei
câteva secunde strânse din un avocat?
ochi cu toate puterile, ― Nu. Toţi banii îi dai
scrâşnind din dinţi de-i soţiei. Salut!
ţiuiră urechile. Introduse Puse receptorul jos, se
altă monedă şi formă din uită în jur, ieşi din cabină,
nou un număr. îşi vârâ mâinile adânc. În
90
buzunarele pantalonilor şi încuiate, bătute în scânduri.

plecă, fără grabă, în sus, pe
Strada Minerilor, printre
casele pustii şi cu uşile
91
CAPITOLUL III
RICHARD H. NUNAN, 51 DE ANI, REPREZENTANTUL
FURNIZORULUI DE ECHIPAMENT ELECTRONIC PE
LÎNGĂ FILIALA INSTITUTULUI INTERNAŢIONAL DE
CULTURĂ EXTRATERESTRĂ DIN MARMONT
RICHARD H. NUNAN cuvânt.

stătea la masă în cabinetul ― Şi ce-am spus?
său şi desena plictisit ― N-are importanţă, rosti
drăcuşori într-un enorm Nunan. Indiferent ce-ai
blocnotes pentru spus, totul se va lua în
însemnările de afaceri. considerare.
Zâmbea înţelegător, dulceag, Valentin (doctorul
şi aproba clătinând capul, Valentin Pilmann, laureat al
fără să-l asculte însă pe vizi- Premiului Nobel ş.a.m.d.),
tator. Pur şi simplu aştepta micuţ, elegant, îmbrăcat cu
să sune telefonul, în timp ce gust, stătea în faţa lui,
oaspetele, doctorul Pilmann, într-un fotoliu adânc. Purta
îl certa alene. Sau numai îşi o scurtă de piele fără nici o
închipuia că-l ceartă. Sau pată, o cămaşă de-ţi lua
poate chiar voia să creadă ochii, cravata clasică uni,
că este certat. pantofi sclipitori, iar pe
― Am să ţin cont de toate pantalonii uşor ridicaţi nu
astea, Valentin, spuse, în se observa nici o cută. Ochii
sfârşit, Nunan, isprăvind de se ascundeau în spatele
desenat al zecilea drăcuşor unor ochelari negri, uriaşi,
pentru a rotunji socoteala. pe buzele palide şi fine se
Închizând blocnotesul, aşternuse un zâmbet
continuă: E într-adevăr caustic, răutăcios, iar
revoltător ... deasupra frunţii late şi joase
Valentin, întinse mâna răsărea părul negru şi ţepos
fină şi scutură cu distincţie de parcă avea un arici pe
ţigara într-o scrumieră. cap.
― Şi de ce anume o să ţii ― Am impresia că
cont? se interesă el. primeşti degeaba salariul
― De tot ... De tot ce-ai acela fantastic, spuse el.
spus, răspunse vesel Şi-n afară de asta cred că
Nunan, lăsându-se pe spate eşti şi sabotor, Dick.
în fotoliu. Până la ultimul ― Ssst, şuieră Nunan.
92
Pentru Dumnezeu, nu aşa mucul stins în scrumieră, îşi

de tare. luă rămas-bun, ducându-şi
― Într-adevăr, continuă două degete la tâmplă, şi
Valentin. Te urmăresc de ieşi drept, micuţ, dar bine
mult timp şi, după părerea făcut.
mea, nu lucrezi deloc ... ― Mister Nunan? răsună
― Un moment, îl în receptor vocea cunoscută
întrerupse Nunan, şi ridică şi tărăgănată.
un deget grăsuţ, trandafiriu. ― Vă ascult.
Cum adică nu lucrez? Oare ― Greu vă mai prinde
a rămas vreo singură omul la locul de muncă,
reclamaţie nerezolvată? mister Nunan.
― Nu ştiu, spuse ― A venit o nouă tranşă
Valentin, şi scutură din de ...
nou scrumul. Primim ― Da, am aflat deja.
când echipament bun, Mister Nunan, am sosit nu
când echipament prost. de mult, am nenumărate
E-adevărat că pe cel bun îl întrebări şi aş vrea să
căpătăm mai des, dar ce discutăm neapărat între
amestec ai în toată treaba patru ochi. Am în vedere
asta, nu ştiu. ultimul contract "Mitsubishi
― Dar dacă nu eram eu, Densi". Chestie juridică.
îi replică Nunan, pe cel bun ― La ordinele
l-aţi fi primit din an în Paşti. dumneavoastră.
În afară de asta, voi, sa-
― Atunci, dacă n-aveţi
vanţii, paradiţi tot timpul
nimic împotrivă, peste vreo
instalaţiile, pe urmă faceţi
jumătate de oră în biroul
reclamaţii şi atunci ... cine
filialei noastre. Vă convine?
vă protejează? Uite, de
exemplu ... ― Perfect. Peste treizeci
de minute.
Brusc, Nunan uită de
Valentin, pentru că sună Richard Nunan puse
telefonul. Smulse receptorul receptorul in furcă, se sculă,
şi auzi: îşi frecă bucuros mâinile
durdulii şi porni să se
― Mister Nunan? întrebă
plimbe prin cabinet. Chiar
secretara. Din nou e domnul
începu să fredoneze un
Lemhen.
oarecare şlagăr la modă,
― Fă-mi legătura. până când se încurcă, cântă
Valentin se ridică şi puse
93
fals şi se opri râzând mărunt, de-a lungul şirului

înţelegător. Pe urmă, îşi luă de maşini, până la Peugeotul
pălăria, îşi puse pe mână său, se aruncă înăuntru şi,
impermeabilul şi ieşi în smulgându-şi balonzaidul, îl
anticameră. aruncă pe locurile din spate.
― Baby, îi spuse Scoase din buzunarul lateral
secretarei. Trebuie s-o al hainei un fel de beţişor
zbughesc după nişte clienţi. negru, rotund: AV-ul, pe
Rămâi să comanzi care îl introduse în
garnizoana sau, cum se zice, acumulator, împingându-l
să aperi cetatea, iar când cu degetul mare până când
mă voi întoarce îţi voi aduce se auzi: clic! Pe urmă,
o ciocolăţică drept răsplată. Richard se instală mai
Secretara se îmbujoră. confortabil la volan,
Nunan îi trimise o bezea şi foindu-se ca o cloşcă, şi
se "rostogoli"' pe coridoarele apăsă pe pedală. Peugeotul
Institutului. Unii încercară se urni fără zgomot până în
să-l prindă de poalele mijlocul străzii şi demară
hainei, dar se strecură puternic spre ieşirea din
printre ei, răspunzând cu prezonă.
glume. Îi rugă să rămână pe Ploaia izbucni brusc, ca
poziţii fără el, le recomandă şi cum din înaltul cerului
să-şi cruţe rinichii şi să nu s-ar fi răsturnat un bazin
se agite. Şi-n sfârşit, îl uriaş cu apă. Pavajul deveni
abandonară, nemaiputând alunecos şi maşina derapa
să-l prindă. Ţâşni din clădire la toate virajele. Nunan
fluturând pe sub nasul porni ştergătoarele şi
portarului legitimaţia în- micşoră viteza. "Deci s-a
chisă, aşa cum obişnuia de primit raportul, gândea el.
altfel. Acum o să ne ridice în slăvi.
Deasupra oraşului Ce să mai vorbim, eu sunt
atârnau nori negri, doar pentru. De ce să nu
să-ntinzi mâna şi să-i apuci, recunosc, îmi place când
era zăpuşeală şi primele sunt lăudat. Mai ales când o
picături cădeau şovăitoare, face domnul Lemhen. Ce
desenând steluţe negre pe lucru ciudat, totuşi! De ce
asfalt. Aruncând ne place atât de mult când
ipermeabilul pe cap şi pe suntem lăudaţi? Că doar nu
umeri, Nunan o luă la trap strângi bani din asta. Poate
glorie? Ce fel de glorie putem
94
să avem nu ştiu. Am fost cavaleri ai ştiinţei, iar

plin de glorie, iar acum ştiu periferiile se golesc ... Cei
numai trei despre mine. Hai care au ieşit din mormânt
să zicem, patru, dacă-l nu mai au unde să se
număr şi pe Balleys. Hazlie întoarcă".
vietate mai e omul! Probabil ― Drumurile spre
că iubim laudele aşa cum locuinţele proprii sunt
sunt. La fel cum primesc barate. De aceea, cei ieşiţi
copiii îngheţata. Un complex din morminte sunt trişti şi
ca toate celelalte, asta-i. supăraţi, spuse cu voce tare.
Numai că laudele "Ah, oare cum o să se
deconectează celelalte com- termine toate astea? Acum
plexe şi nu e bine. Cum o să zece ani, ştiam precis cum
mai cresc în ochii proprii? ... trebuie să se sfârşească
Parcă nu ştiu şi singur cine totul. Cordoane de netrecut.
sunt. Bătrânul grăsan Un pustiu larg de cincizeci
Richard H. Nunan! Da' ce de kilometri care să
naiba o fi H? Fir-ar să fie! Şi înconjoare Zona. Savanţi,
nici măcar n-am pe cine să soldaţi şi nimeni altcineva.
întreb ... Doar n-o să-l O plagă groaznică pe corpul
întreb pe domnul Lemhen ... planetei mele, blocată
A, mi-am amintit! Herbert. pentru totdeauna ... Şi ce
Richard Herbert Nunan. Of, chestie! Parcă toţi credeau
că tare mai toarnă" ... asta, nu numai eu. Câte
Viră spre Bulevardul cuvântări s-au ţinut, câte
Central şi gândi: "Cât de proiecte de legi sau mai
mult s-a extins orăşelul făcut ... iar acum nici măcar
în ultimii ani ... Ce de nu ne mai amintim cum a
zgârie-nori au mai răsărit şi ajuns această hotărâre de
au crescut ... Uite încă unul oţel o ciulama. Pe de o parte,
acolo, cum răsare. Abia l-au nu se poate să nu
început ... Da' la noi ce-o să recunoaştem, iar pe de alta
fie? ... A, sigur că da, să nu fim de acord. Totul a
Luna-complex: cel mai bun început, pare-mi-se, atunci
jazz din lume, bordeluri, când au scos din Zonă
totul pentru garnizoana primele AV-uri. «Bateriile» ...
noastră eroică, pentru tu- Da. Cred că de-aici a
riştii noştri neînfricaţi, în început totul. Mai ales când
special pentru cei mai în s-a descoperit că se
vârstă. Totul pentru distinşii înmulţesc. Pe atunci, plaga
95
nu era chiar atât de e moda prin oraş: zi şi

groaznică şi chiar nu putea noaple, încontinuu. Am
fi numită plagă. Mai degrabă crescut un tineret puternic,
o comoară ... Iar acum rezistent şi tenace în
nimeni nu mai ştie ce e intenţiile sale" ...
asta ... Plagă, comoară, Nunan opri maşina în
ispitele iadului, cutia faţa clădirii cu aspect
Pandorei, dracu', diavolul ... comun, ba chiar
Însă toţi profită cum pot. neaspectuos, ce-şi afişa o
Douăzeci de ani s-au tot firmă ştearsă: "Oficiul juridic
scremut, au tocat miliarde, Corsh & Simak". Scoase şi
dar furtul organizat, ascunse în buzunar "ba-
planificat, tot n-au fost în teria", îşi aruncă pe cap
stare să-l pună la punct. impermeabilul, înşfăcă
Fiecare îşi aranjează pălăria şi o rupse la fugă cât
businessul său mic, în timp îl ţineau picioarele spre
ce savanţii frunte-lată intrare. Fugi pe lângă un
continuă să vorbească cu portar cu nasu-n ziar, pe o
grandoare, cu o străluci- scară acoperită cu un covor
toare prestanţă: "Pe de o tocit şi tropăi pe coridorul
parte, nu putem să nu recu- întunecat al etajului doi. Un
noaştem, iar pe de alta să coridor plin de mirosuri
nu fim de acord, pentru că specifice, a căror proveni-
obiectul cutare fiind iradiat enţă degeaba se chinuise
cu raze Roentgen sub un de-atâtea ori să o descopere.
unghi de 18° elimină Deschise larg uşa de la
cvasitermoelectroni sub un capătul coridorului şi intră
unghi de 22° ... La dracu'! Şi în anticameră.
aşa n-am să mai apuc să În locul secretarei, văzu
trăiesc să văd sfârşitul". un tânăr puternic, bronzat,
Maşina trecu pe lângă pe care nu-l cunoştea. Era
vila lui Sterviatnik fără costum, iar mânecile
Barbridge. Toate geamurile cămăşii erau suflecate.
erau încă luminate, probabil Cotrobăia în "maţele" unei
din cauza ploii torenţiale. La maşini electronice
etajul doi, în camerele Dinei, complicate, aşezată pe
se vedea cum se mişcă măsuţă, în locul maşinii de
perechi în dans. "Ori au scris. Richard Nunan îşi
luat-o de dimineaţă, ori n-au atârnă impermeabilul şi pă-
reuşit să termine de ieri. Aşa lăria de un cui, îşi aranjă cu
96
amândouă mâinile fotoliu.

rămăşiţele de păr de după ― Mulţumesc, nu fumez.
urechi şi se uită întrebător Domnul Lemhen clătină
la tânăr, care clătină din din cap, luând o asemenea
cap. Atunci, Nunan deschise mină de parcă i s-ar fi
uşa de la cabinet. confirmat cele mai urâte
Domnul Lemhen se ridică presupuneri, îşi împreună în
greoi dintr-un fotoliu uriaş dreptul ochilor vârfurile
de piele, ce era aşezat lângă degetelor de la mâini şi, un
fereastra acoperită de o dra- timp, se uită foarte atent la
perie şi îi veni în figura pe care o alcătuise.
întâmpinare. Faţa lui ― Consider că n-o să
dreptunghiulară era discutăm acum problemele
scofâlcită şi asta putea, juridice ale firmei
foarte bine să-nsemne ori un "Mitsubishi Densi".
zâmbet prietenos, ori o
Era evident o glumă.
tristeţe provocată de timpul
Richard Nunan îi răspunse
urât, ori poate o abţinere
imediat cu un zâmbet bine
dificilă de a strănuta.
studiat.
― În sfârşit şi dumneata,
― Cum doriţi.
zise el tărăgănat. Intră şi
fă-te comod. Era al dracului de
neplăcut să stea pe masă,
Nunan căută un loc unde
picioarele nu-i ajungeau
să se facă comod, dar nu
până la podea şi-l durea
găsi nimic altceva în afară
fundul.
de un scaun tare, cu
spătarul drept, pitit după ― Cu regret trebuie să-ţi
masă. Atunci se aşeză pe comunic că raportul dumi-
colţul mesei. Dispoziţia lui tale a produs, acolo sus, o
veselă începuse să dispară şi impresie extraordinară,
nici el nu înţelegea de ce. foarte favorabilă.
Însă realiză dintr-o dată că ― Hm ... mormăi Nunan.
n-o să fie lăudat. Mai "Începe", se gândi.
degrabă, invers. "Ziua ― Eşti chiar propus
Mâniei", filozofă şi se pregăti pentru o decoraţie, continuă
pentru mai rău. domnul Lemhen, deşi le-am
― Poţi să fumezi, îi sugerat că poate ar fi bine
propuse domnul Lemhen, să mai aştepte. Şi bine am
aşezându-se din nou în făcut. (Îşi desprinse privirea
97
de pe figura celor zece ― Duşmanul s-a retras,

degete şi se încruntă la nu-i aşa?
Nunan.) Mă vei întreba, ― Dacă insistaţi tocmai
probabil, de ce dau dovadă pentru expresia asta ... Aşa
de prudenţă exagerată? e.
― Probabil aveţi un ― Nu-i aşa! Duşmanul nu
motiv, spuse, plictisit, se retrage niciodată. Ştiu
Nunan. sigur asta. Grăbindu-te cu
― Da, am. Ce reiese din acest raport victorios, ai de-
raportul tău, Richard? Gru- monstrat de fapt lipsă de
pul "Metropol" lichidat. experienţă. Tocmai de aceea
Datorită eforturilor tale. am propus să se mai aştepte
Grupul "Florile verzi" a fost cu decoraţiile alea.
prins în flagrant delict în "Să le ia naiba de
totalitate. Superbă decoraţii, gândea Nunan,
lucrătură. Şi tot a ta. clătinând piciorul şi
Grupările "Evantaiul", uitându-se ursuz la vârful
"Quasimodo", "Muzicanţii pantofului. Bune de agăţat
ambulanţi" ş.a.m.d., nu-mi prin pod. S-a găsit
mai amintesc cum le moralistul, educatorul! Ştiu
cheamă pe toate, de şi fără tine cu cine am de-a
asemenea autolichidate face. N-am nevoie de morală,
înţelegând că azi-mâine vor îmi cunosc duşmanii. Spune
fi prinse. De fapt, toate simplu şl clar: unde, cum şi
astea, aşa au şi fost, toate ce-am scăpat din vedere? ...
informaţiile încrucişate s-au Ce-or mai fi făcut netrebnicii
confirmat. Câmpul de luptă ăştia? Unde, cum şi cel fel
s-a curăţat şi a rămas de fisuri or fi găsit? ... Şi
numai pentru tine, Richard. fără introduceri pompoase,
Concurenţii au rupt-o la nu se putea? Nu sunt un
fugă în dezordine şi cu mari mucos jegos. Am trecut de
pierderi. Am redat bine cincizeci de ani şi nu
situaţia? stau aici pentru decoraţiile
― În orice caz, zise tale" ...
Nunan cu precauţie, în ― Ce-ai auzit despre
ultimile trei luni, scurgerea Globul de Aur? întrebă
materialelor din Zonă prin dintr-o dată domnul
Marmont s-a oprit ... Din Lemjien.
câte ştiu ... adăugă el. "Doamne! se enervă
98
Nunan. Ce mai caută şi a propus pentru acest

Globul de Aur pe aici? La aparat orice sumă care
dracu' cu stilul tău de-a încape pe foaia cecului.
vorbi" ... ― Asta-i tot? întrebă
― Globul de Aur este o domnul Lemhen.
legendă. O maşinărie mitolo- ― Tot.
gică ce s-ar găsi în Zonă şi Începu să studieze
ar avea forma şi înfăţişarea demonstrativ camera, o
unui glob de aur. încăpere plictisitoare în care
Îndeplineşte dorinţele nu aveai la ce să te uiţi.
omeneşti.
― Bine, zise domnul
― Orice? Lemhen. Dar despre "ochiul
― Conform textelor racului"?
canonice ale legendelor, ― Al cui?
orice. Există totuşi şi nişte
― Al racului. Rac, ştii
variante ...
doar ... Domnul Lemhen
― Aşa, aşa. Dar ce-ai ciopârţi aerul cu două
auzit de "lampa morţii"? degete ... Ăla cu cleşti.
― Acum opt ani, începu ― Aud pentru prima
obosit şi plictisit Nunan, un oară.
stalker cu numele de
― Dar ce ştii despre
Stephan Norman, poreclit
"şerveţelele fulminante"?
Ochelaristu', a scos din
Zonă un obiect care se Nunan coborî de pe masă
asemăna, după câte ştiu, cu şi se propti în faţa lui Lem-
un sistem radiant ce hen, înfundându-şi mâinile
acţionează mortal asupra în buzunare.
organismelor terestre. Acest ― Nu ştiu nimic. Dar
Ochelarist a vrut să-l vândă dumneavoastră?
Institutului. Nu s-au înţeles ― Din păcate, nici eu nu
însă la preţ şi atunci a luat ştiu. Nici despre "ochiul ra-
aparatul şi a plecat înapoi în cului" şi nici despre
Zonă, de unde nu s-a mai "şerveţelele fulminante". Şi
întors. Unde se află acest totuşi ele există.
aparat, nu se mai ştie. La ― În zona mea? întrebă
Institut, şi-acum îşi mai Nunan.
smulg părul din cap. ― Stai jos, stai jos, te rog,
Binecunoscutul dumnea- zise domnul Lemhen, flu-
voastră Hugh din "Metropol" turând mâna: Conversaţia
99
noastră abia începe. Ia loc. "funcţionează". A fost în

Nunan ocoli masa şi se legătură cu grupul
aşeză pe scaunul tare cu "Quasimodo", iar acum
spătar înalt. "Unde naiba vinde marfă Institutului prin
vrea să ajungă? se gândea mine. Deocamdată îl ţin
cu febrilitate. Ce-o mai fi şi în libertate. Apoi, cândva,
cu noutăţile astea? Probabil cineva îl va momi.
că au încurcat-o prin alte E-adevărat că, în ultimul
Zone şi-acum îşi bate joc de timp, bea mult şi mi-e teamă
mine, animalul. Niciodată că n-o mai duce.
nu m-a suferit tartorul ăsta ― Contracte cu
bătrân. N-a putut să uite Barbridge?
epigrama aia ..." ― "Se-nvârte" pe lângă
― Să continuăm deci Dina. Nu are însă succes.
micul nostru examen, ― Foarte bine, foarte
anunţă Lemhen. Se lăsă pe bine, aprobă domnul
spătarul fotoliului şi, Lemhen. Dar ce se mai aude
uitându-se în tavan, întrebă: de Schuhart Roşcatu'?
Ce mai face bătrânul ― Acum o lună a ieşit din
Barbridge? închisoare. N-are nevoie de
― Barbridge? Sterviatnik bani. A încercat să
Barbridge este în atenţia părăsească oraşul, dar el ...
noastră. Schilod, n-are Nunan amuţi. Pe scurt, are
nevoie de bani. A terminat-o neplăceri în familie. Nu-i
cu Zona. Are patru baruri, o mai arde de Zonă.
casă veselă, organizează ― Asta-i tot?
picnicuri pentru ofiţerii
― Da.
garnizoanei şi pentru turişti.
Fata, Dina, duce o viaţă de ― Cam puţin. Cum o mai
petreceri. Băiatul, Arthur, duce Carter Norocosu'?
abia a terminat facultatea de ― De mulţi ani nu mai e
drept. stalker. Vinde maşini uzate
Domnul Lemhen aproba şi are un atelier pentru
din cap, vădit satisfăcut: adaptarea maşinilor la
alimentarea cu "bateriile
― E clar, foarte bine, îl
AV". Are patru copii, soţia
lăudă. Dar ce mai face
i-a murit acum un an, mai e
Kreon Maltezu'?
şi soacra.
― Unul dintre puţinii
Lemhen clătină iar din
stalkeri care mai
100
cap. stalkerii. Bătrânii s-au dus,

― Pe cine am mai uitat tinerii nu ştiu să facă nimic,
din cei bătrâni? întrebă, bi- iar prestigiul meseriei nu
nevoitor. mai e acelaşi cum era odată.
― Aţi uitat de Jonathan Vine tehnica, au apărut
Milles, poreclit Cactus. stalkerii-roboţi.
Acum e în spital. Moare de ― Da, da, am auzit ceva
cancer. Ah! Şi l-aţi mai uitat şi despre asta. Dar aceşti
pe Cremă-de-ghete. roboţi nu acoperă
― Da, da? Cremă-de- cheltuielile de energie
ghete ... consumată. Sau greşesc?
― Cremă-de-ghete nu s-a ― Este o chestiune de
schimbat. Are un grup de timp. În curând, încep să re-
trei oameni şi stau cupereze.
săptămâni întregi în Zonă. ― Cât de curând?
Tot ce găsesc distrug pe loc. ― Peste vreo cinci-şase
Iar societatea lui "Îngerii ani ...
răzbunării" s-a destrămat. ― Apropo, ştii că şi
― De ce? concurenţii au început să
― Dacă mai ţineţi minte, folosească stalkerii-roboţi?
se ocupau de cumpărarea ― În Zona mea? întrebă
mărfii, iar Cremă-de-ghete o Nunan, devenind dintr-o
ducea înapoi în Zonă. "Ce-i dată atent.
al diavolului să rămână al ― Şi în a dumitale! Au
diavolului". Acum nu mai baza la Reksopolis. Aduc
are ce să cumpere şi-n afară instalaţiile cu elicopterele
de asta noul director al prin munţi în Canionul Şar-
filialei a pus poliţia pe pelui, la Lacul Negru, la
urmele lor. baza munţilor Bolder-Pinck.
― Înţeleg. Iar cei tineri? ― Păi, asta-i la periferie,
― Ce-i cu tinerii? ... Vin spuse Nunan neîncrezător.
şi pleacă. Sunt vreo cinci- Acolo-i pustiu. Ce naiba pot
şase oameni cu oarecare găsi acolo?
experienţă, dar, în ultimul ― Puţin. Foarte puţin.
timp, neavând cui să vîndă Dar găsesc. De altfel, ţi-am
marfa, au renunţat. Încet- spus numai ca să ştii. Asta
încet, i-am dresat. Consider, de fapt nu te priveşte ... Să
şefule, că în Zona mea rezumăm, în Marmont,
practic am terminat cu
101
aproape că n-au mai rămas două luni, numai din ceea

stalkeri profesionişti. Cei ce ştim ― reţine! ―
care au rămas nu mai au adversarii noştri au primit
legătură cu Zona. Tineretul mai mult de şase mii de
e pierdut şi se află în bucăţi de materiale din
procesul de îmblânzire. diferite părţi ale Zonei. Se
Concurenţii sunt înfrânţi, opri lângă seif, îl mângâie pe
aruncaţi, zac pe undeva şi una din laturi şi se întoarse
îşi ling rănile. Marfa nu mai brusc spre Nunan. Să nu-ţi
este, iar când apare n-o ia faci iluzii că totul merge ca
nimeni. Scurgerea ilegală a pe roate! ţipă el. Amprentele
materialelor din Zona sunt ale lui Barbridge!
Marmontului s-a oprit deja Amprentele Maltezului!
de trei luni. Aşa e? Amprentele lui Ben-Gullevy
Nunan tăcea. "Acum, se Năsosu', despre care nici
gândea el, mă va zdrobi. Dar n-ai considerat necesar
unde am greşit? Şi simt că să-mi aminteşti. Amprentele
necazul e mare de tot ... Hai, lui Geresch Fonfăitu' şi ale
zi o dată, morcov bătrân! lui Tzmâga Piticu'. Deci aşa
Nu-mi mai măcina sufletul!" îmblânziţi tineretul vostru?
― Nu aud răspunsul, zise "Brăţări!", "ace", "titireze
Lemhen, ducându-şi palma albe"! Şi, mai mult decât
pâlnie la urechea plină de atât, tot felul de "ochiul ...
riduri şi păr. racului" sau mai ştiu eu
cum i-o zice, dracu să-l ia de
― Gata şefule, se decise
rac, tot felul de "cornete7
Nunan. Ajunge! M-aţi fiert,
cântătoare" şi "şerveţele
m-aţi fript, acum puneţi-mă
fulminante", naiba să le ia
şi la masă.
pe toate.
Domnul Lemhen mormăi
Se opri brusc, se întoarse
nedecis:
în fotoliu, îşi împreună iar
― Nici măcar n-ai ce degetele şi întrebă
să-mi spui, se posomorî el, respectuos, parcă împăcat
pe neaşteptate. Stai aici şi cu soarta:
dai din urechi în faţa
― Ce părere ai despre
şefului. Dar mie cum mi-a
fost când, alaltăieri ... (Se 7 CORNÉT1, cornete, s.n. 1. Bucată de hârtie răsucită în formă de con, în care se
împachetează diferite mărfuri. ♦ Conţinutul unui astfel de ambalaj. 2. (În sintagma) Cornet
opri brusc, se ridică şi se acustic = instrument acustic în formă de pâlnie, care intensifică vibraţiile sonore şi de care
se servesc persoanele cu auzul slab; pavilion (4). 3. Instrument muzical de suflat, din
alamă, asemănător cu trompeta, dar de dimensiuni mai mici decât aceasta şi cu un
îndreptă spre seif) ... Ce s-o registru mai înalt. 4. (În sintagma) Cornet nazal = fiecare dintre cele şase lame osoase în
formă de cornet1 (1), situate pe pereţii laterali ai celor două nări. 5. Produs de patiserie
asemănător cu vafela de napolitană sau de tort, în formă de con (retezat), în care se pune
mai lungim. În ultimele îngheţată, frişcă, cremă etc. – Din fr. cornet.
CORNÉT2, corneţi, s.m. (Înv.) Ofiţer inferior de cavalerie; stegar de cavalerie; portdrapel. –
Din rus. kornet.
102
asta, Richard? ochii îi erau inexpresivi, goi,

Nunan îşi scoase batista cu privirile pierdute.
şi începu să-şi şteargă gâtul Richard îşi puse pălăria
şi ceafa. pe cap cum se nimeri, îşi
― N-am nici o părere, aruncă impermeabilul pe
recunoscu el cinstit. Iertare, braţ şi ieşi afară. "Nu mi s-a
boss, în prezent, eu, în mai întâmplat aşa ceva, se
general ... Uff! Lăsaţi-mă să gândea el, complet derutat.
respir ... Barbridge! Da' Ca să vezi ... Ben Gullevy
Barbridge n-are nici o Năsosu'! Piciu' ... Nu, toate
legătură cu Zona! Îi cunosc astea ... nu-s chiar aşa ...
fiecare pas! Îşi aranjează Of, animalule, vită oloagă ...
chefurile şi picnicurile pe Sterviatnik ... Cum m-ai dus
malul lacurilor, greblează de nas ... Ca atunci în
bani cu ghiotura, şi pur şi Singapore ... ăsta, cum îi
simplu, nu mai are nevoie ... zice ... Cu mutra de masă şi
Iertaţi-mă, bineînţeles că cu ceafa de perete ...".
spun prostii, dar vă asigur Se sui în automobil şi, un
că nu l-am scăpat din ochi timp, fără să mai înţeleagă
pe Barbridge de când a ieşit nimic, căută absent cheia de
din spital ... contact. De pe pălărie îi pi-
― Nu te mai reţin, îi cura apă pe genunchi şi
replică Lemhen, îţi dau un atunci o scoase şi, fără să se
termen de o săptămână. mai uite, o aruncă în spate.
Să-mi aduci dovezi despre Parbrizul era înecat în ploaie
felul în care materialele din şi Richard Nunan avea
Zona ta ajung în mâinile lui impresia, nici el nu ştia de
Barbridge ... Barbridge ... şi ce, că tocmai din cauza ei
restul. La revedere. nu poate să înţeleagă ce să
Nunan se ridică, salută facă mai departe.
stingherit profilul domnului Dezmeticindu-se, îşi trase
Lemhen şi, continuând să-şi un pumn în chelie. Se
şteargă cu batista gâtul calmase dintr-o dată. Îşi
transpirat, ieşi în aminti că nu avea cheia de
anticameră. Tânărul bronzat contact la el şi nici nu va
fuma şi se uita gânditor în putea s-o aibă vreodată
măruntaiele electronice ale pentru că o înlocuise cu
unei maşini. Se uită în AV-ul: acumulatorul veşnic.
treacăt spre Nunan, dar Trebuia să-l scoată din
buzunar, fir'ar al dracului,
103
şi să-l pună în orificiul de ca un câine ud pe malul

recepţie. Şi abia atunci va apei, Richard Nunan intră în
putea s-o şteargă de aici, cât holul luminos. Mirosea a
mai departe de casa asta tutun, parfum şi şampanie
blestemată, de unde îl trezită. Bătrânul Bennie,
privea, asta mai mult ea încă fără livrea, stătea după
sigur, gulia aia bătrână ... tejghea în diagonală faţă de
Mâna lui Nunan care intrare şi înfuleca ceva,
ţinea AV-ul se opri la ţinând o furculiţă în mână,
jumătatea drumului. "Aşa. în faţa lui, aşternându-şi
Bine că măcar ştiu cu cine printre paharele goale
să încep. Cu el trebuie să bustul enorm, se înălţa
încep ... Oho! ... Şi să vezi Madame, care se uita
cum am s-o fac. Nimeni, gânditoare la el cum
niciodată, n-a mai început mănâncă. În hol, încă nu se
astfel, aşa cum o voi face eu făcuse curat după ziua de
cu el ... Şi cu ce plăcere!" ieri. Când intră Nunan,
Porni ştergătoarele şi puse Madame îşi întoarse brusc
în mişcare maşina de-a faţa lată şi parcă zugrăvită,
lungul bulevardului. Nu se întâi nervoasă, dar afişând
vedea aproape nimic în faţă, imediat un zâmbet
dar începu, încetul cu înce- profesional.
tul, să se liniştească. "Nu-i ― Oho-ho! grohăi ea.
nimic. Fie ca la Singapore. Oare e chiar domnul Nunan
La urma-urmei, totul s-a în persoană? I s-a făcut dor
terminat cu bine acolo.. Ei şi de fetiţe?
ce? Am dat şi eu o dată cu Bennie continua să
mutra de masă. Putea să se mănânce. Era surd ca un
termine şi mai rău: să nu fie butuc,
cu mutra şi să nu mă lovesc ― Salut, bătrânico! zise
de masă. Dacă dădeam de Nunan. E nevoie de fetiţe
ceva plin de cuie? ... În când am în faţă o femeie
sfârşit, să nu divagăm ... Pe adevărată?
unde naiba mai e şi castelul
Bennie îl observă în
meu? Nu se vede nici pe
sfârşit. O mască groaznică,
dracu’ ... Aha! Uite-l!".
plină de cicatrici albastre şi
Timpul era oribil, dar roşii se schimonosi într-un
localul "Cinci minute" era zâmbet binevoitor,
luminat puternic, ca la
― Bună ziua, stăpâne,
"Metropol". Scuturându-se
104
hârâi el. Aţi intrat să vă cercetă în tăcere pe acest

uscaţi? nemernic, ascultându-l cum
Nunan îi zâmbi şi îl bolboroseşte ceva despre
salută cu mâna. Nu-i plăcea nenorocita de ploaie şi
să vorbească cu Bennie despre reumatism. Pe urmă,
pentru că trebuia să urle tot spuse:
timpul. ― Încuie uşa, puişorule!
― Unde-i administratorul Legănându-se pe
meu, băieţi? picioroangele lui deformate
― La el, răspunse pe platfus, Ciolanu' fugi spre
Madame. Mâine trebuie să uşă, întoarse cheia în
plătească impozitele. broască şi se înapoie la
― Of! Impozitele astea ... masă. Se înălţa ca un munte
Madame, vă rog s-o pregătiţi păros în faţa lui Nunan şi se
pe favorita mea ... Mă-ntorc uita direct în gura lui cu
repede. devotament. Nunan tot îl
mai cerceta cu ochii mijiţi.
Păşind pe covorul gros,
Îşi aminti brusc, nu ştia el
sintetic, străbătu coridorul
de ce, că numele real al lui
şi coti spre o intrare
Ciolanu'-Kanascha este
ascunsă. Fără să bată,
Rafael. Porecla "Ciolanu"' se
deschise uşa capitonată cu
datora pumnilor enormi,
piele.
osoşi, de culoare roşu-
Kanascha-Ciolanu' stătea vineţie, complet lipsiţi de
semeţ la o masă impună- păr, ce răsăreau din blana
toare, cercetându-şi într-o deasă care-i acoperea
oglindă o bubă de pe nas, şi mâinile ca din nişte
nici capul nu-l durea că manşete. Numele de
mâine trebuie să plătească Kanascha şi-l pusese singur,
impozitele. Pe masa complet fiind convins că era un
goală din faţa lui se găseau nume de tradiţie al
o cutie cu alifie, precum împăraţilor mongoli. Rafael.
şi un pahar cu un "Ei bine, Rafael, începem?"
lichid transparent. Ciolanu'-
― Ce mai faci? întrebă
Kanascha ridică ochii
Nunan, duios.
injectaţi şi, văzându-l pe
Nunan, tresări, scăpând ― Totul e OK boss,
oglinda. Fără nici un răspunse grăbit Rafael
cuvânt, Nunan se aşeză în "Ciolanu"'.
fotoliul de vizavi şi un timp îl ― Ai aranjat scandalul
105
acela cu poliţia? aplecă să-şi pipăie locul

― Am dat o sută lovit, dar imediat se ridică în
cincizeci. Toţi sunt poziţie de drepţi. Atunci
mulţumiţi. Nunan sări de parcă l-ar fi
― Ai dat o sută cincizeci înţepat cineva în fund, îl
de la tine. Vina este a ta, prinse pe "Ciolan" de gulerul
puiule. Trebuia să ai grijă. cămăşii şi începu să dea cu
picioarele, bulbucându-şi
Ciolanu' luă o mină
ochii. Ciolanu' oftând,
nefericită şi îşi aruncă în
gemând şi întorcând capul
lături palmele enorme, în
ca un cal speriat, se retrase
semn de supunere.
mereu, până când se
― Parchetul din hol prăbuşi pe canapea.
trebuie schimbat, zise
― Lucrezi la doi stăpâni,
Nunan.
puişorule, scrâşni Nunan,
― Se face. uitându-se direct în ochii lui
Nunan tăcu şi îşi ţuguie albi de frică şi de groază.
buzele. Sterviatnik se scaldă-n
― Marfă? şopti ei. marfă, iar mie-mi arăţi
― Cam puţină. mărgeluţe-n hârtiuţe? (Îşi
― Arată-mi. făcu vânt şi îl lovi în plină
figură, de parcă ar fi urmărit
Ciolanu' se repezi la seif,
să-i spargă buba de pe nas.)
scoase de-acolo un pachet şi
O să putrezeşti în
îl puse pe masă în faţa lui
închisoare! O să te-ndopi
Nunan, dezvelindu-i.
numai cu bălegar ... O să-ţi
Richard, îl răvăşi cu un
pară rău că te-ai născut pe
singur deget: "stropi negri"
lumea asta ... Şi din nou, cu
şi o "brăţară" pe care o
avânt, cu pumnul peste
cercetă pe toate feţele, după
bubă. De unde are
care o puse la loc.
Barbridge marfă? De ce lui îi
― Asta-i tot? aduce şi ţie nu? Cine îi
― Păi, dacă nu aduc, se aduce? De ce nu ştiu nimic?
plânse Ciolanu'. Pentru cine lucrezi?
― Nu aduc, repetă Ciolanu' închidea şi
Nunan. deschidea gura fără să
Îl sfredeli cu privirea şi îl scoată un sunet. Nunan îl
lovi brusc în gambă lăsă, se întoarse în fotoliu şi
puternic, cu vârful îşi aruncă picioarele pe
bocancului. Ciolanu' icni, se masă.
106
― Ei?! Se părea că Ciolanu' nu ştia,

Ciolanu' îşi trase sângele într-adevăr, nimic, mai ales
pe nas, se smiorcăi şi îngăi- că nu avea de câştigat dacă
mă: minţea. De la Sterviatnik nu
― Zău, boss ... De ce? Ce prea câştigai.
fel de marfă are Sterviatnik? ― Afacerea cu picnicuri
N-are nici un fel de marfă. este o treabă bănoasă?
Astăzi, nimeni nu mai are ― Picnicuri? Nu prea. Nu
marfă ... poţi să aduni cu lopata ...
― Mă contrazici? întrebă, Dar acum în oraş nici nu
ameninţător, Nunan, cobo- prea au mai rămas afaceri
rându-şi picioarele de pe bănoase.
birou. ― Unde se organizează
― Nu, boss. Nu ... Zău! se picnicurile?
grăbi Ciolanu'. Să-mi sară ― Unde se organizează?
ochii! Cum o să vă Păi, în diferite locuri. Lângă
contrazic? Nici gând ... Muntele Alb, la Izvoarele
― Las' că te zbor eu Calde, lângă Lacurile
de-aici, se posomorî Nunan, Curcubeului.
Nu ştii să lucrezi. Din ăştia ― Şi clientelă?
ca tine culeg zece cu un pol. ― Clientelă? Ciolanu' îşi
Am nevoie de un afacerist pipăi din nou buba, se uită
adevărat. la degete şi zise cu
― Staţi un pic, boss, zise sinceritate: Dacă
Ciolanu' supus, mânjindu-şi dumneavoastră, boss, vreţi
mutra cu sânge. De ce aşa, să vă apucaţi singur de
dintr-o dată? Haideţi să ne această afacere, eu nu vă
înţelegem. (Îşi pipăi grijuliu sfătuiesc. Contra lui
buba cu vârful degetelor.) Sterviatnik n-o să rezistaţi.
Spuneţi că Barbridge are ― De ce nu?
multă marfă. Nu ştiu. ― Sterviatnik are
Bineînţeles, vă cer iertare, clientelă. Căştile bleu, unu.
dar cineva v-a minţit. Astăzi (Ciolanu' începu să-şi
nimeni nu mai are marfă. În îndoaie degetele.) Ofiţerii din
Zonă merg numai mucoşii şi comandament, doi. Turiştii
nu se mai întorc. Nu, boss. de la "Metropol", de la
Cineva v-a înşirat verzi şi "Crinul Alb" şi de la
uscate. "Extratereştri", trei. Pe
Nunan îl urmărea pieziş. urmă, are deja reclamă.
107
Până şi localnicii merg la el. asta ... Eh, acolo, ce pică ...
Zău, boss, nu merită să te ― Şi cât durează totul?
iei de el. ― Păi, de la caz la caz. De
― Localnicii ... Şi ei merg obicei, trei zile, dar se
la el? întâmplă să fie şi toată
― În general, tineretul. săptămâna.
― Şi ce face acolo, la ― Şi cât costă această
picnicuri? distracţie? întrebă Nunan,
― Ce se face acolo? deja gândindu-se la altceva.
Mergem în autocare, nu? Iar Ciolanu' răspunse ceva,
acolo sunt deja cortuleţe, un Nunan însă nu-l mai auzi.
bufeţel, nişte melodiuţe ... Şi "Uite, aici e fisura, se
fiecare se distrează cum gândea el. Câteva zile ...
vrea. Ofiţerii mai mult cu Câteva nopţi ... În condiţiile
fetiţele, turiştii se bulucesc astea este imposibil să-l
să privească Zona ... Dacă urmăreşti pe Barbridge.
e lângă Izvoarele Calde, Chiar dacă ţii cu tot
de-acolo până la Zonă nu dinadinsul s-o faci ... Şi
mai e decât o palmă de loc, totuşi, nu e clar. Doar e fără
chiar dincolo de Canionul picioare. Şi acolo mai e şi
Sulfului. Sterviatnik a Canionul. E ceva putred aici
aruncat acolo nişte oase de ..."
cal, iar ei stau şi cască ochii ― Care dintre localnici
prin binocluri ... merge permanent?
― Dar localnicii? ― Dintre localnici? Doar
― Localnicii? Asta, v-am spus, mai mult tine-
bineînţeles, nu prezintă retul. Gullevy, Gudgba ...
interes pentru ei ... Păi, Tzappfa Puişorul ... Ăăă.
fiecare se distrează cum Tzmâga şi Maltezu' mai vin.
poate. O companie călduţă. Ei
― Şi Barbridge? numesc afacerea asta
― Păi, ce-i cu Barbridge? "şcoala duminicală". Aşa
Cum e cu toţi, aşa-i cu discută între ei: "Ce ziceţi,
Barbridge. spun ei, vizităm «şcoala
duminicală?»". Se câştigă
― Şi tu?
binişor, îndeosebi cu
― Şi eu ce? La fel şi cu "baborniţele". Vine o
mine. Mă uit şi eu, ca să nu oarecare bătrânica din
le necăjesc pe fetiţe, şi cu Europa ...
108
― "Şcoala duminicală", auzea, reflexele deja nu-i

repetă îngândurat Nunan. mai erau ca-nainte şi nu
O idee stranie îi trecu mai făcea faţă ...
dintr-o dată prin cap: Era deja ora şase, i se
şcoală. Se ridică. făcuse foame, iar în minte îl
― Ei bine, zise. Lasă-i în sfredelea şi se tot învârtea
plata Domnului, cu picnicul un gânduleţ neaşteptat, care
lor cu tot. Asta nu-i de noi nu mai avea legătură cu
... Dar, ia aminte, nimic, dar, în acelaşi timp,
Sterviatnik are marfă şi asta explica multe. De altfel, se
deja este treaba noastră, mai lămurise câte ceva.
puişorule. Pur şi simplu nu Dispăruse din această
putem lăsa totul aşa. Caută, afacere aura de misticism
măi Ciolane, caută. Altfel care deranja şi înspăimânta
zbori de aici, puiuţule. De şi nu rămăsese decât ciuda
unde ia marfă, cine i-o pe sine însuşi că nu se
aduce, clarifici totul şi gândise mai înainte la
îmi aduci cu douăzeci la această posibilitate. Nu ăsta
sută mai mult decât el. era însă principalul.
S-a-nţeles? Important era gânduleţul
― Am înţeles, boss. aceia care i se tot învârtea în
Ciolanu' stătea deja şi el în cap şi îl rodea, nedându-i
picioare, cu mâinile lipite de pace ...
corp, iar pe mutra murdară i Luându-şi rămas-bun de
se citea devotamentul. la Madame şi strângându-i
― Hai, mişcă-te o dată! mâna lui Benny, Nunan se
Frământă-ţi creierii, vită, iz- repezi direct la "Borj". "Tot
bucni Nunan, apoi ieşi. necazul este că nu observăm
cum trec anii, se gândea el.
În hol, lângă tejghea, îşi
Scuipi pe anii ăştia şi nu
bău aperitivul alene, discută
observi cum se schimbă
cu Madame despre
totul, încă din copilărie ne
decăderea moravurilor şi
învaţă că totul se
lăsă de înţeles că în viitorul
transformă. Am văzut asta
apropiat intenţionează
de mai multe ori, dar, în
extinderea "instituţiei".
acelaşi timp, suntem
Coborând vocea, mai mult
complet incapabili să
pentru a-şi da importanţă,
«prindem» acel moment când
se sfătui cu privire la Benny:
se produce transformarea.
îmbătrânise, nici nu mai
Sau o căutăm acolo unde nu
109
trebuie. Aşa au apărut şi n-ar fi fost Vizita, ar fi fost

stalkerii noi, dotaţi cu altceva ..."
cibernetică. Stalkerul vechi În "Borj" era lumină
era un om ursuz, murdar, multă şi mirosea foarte
care, cu o tenacitate îmbietor. Se schimbase şi el
animalică, se târa pe burtă, ― nici beţie, nici veselie.
milimetru cu milimetru, prin Cremă-de-ghete nu mai
Zonă, câştigându-şi suma. venea pe-aici, îi era scârbă;
Stalkerul nou ― un fante cu Redrick Schuhart îşi băgase
cravată, inginer ― stă şi el nasul pistruiat, se
undeva la vreun kilometru strâmbase şi plecase, Ernest
de Zonă, cu ţigara înfiptă tot mai era în închisoare, iar
între buze, cu un pahar de toate treburile le rezolva
coktail înviorător lângă cot, bătrânica lui. Ce mai, se
stă şi se uită la ecranele din ajunsese: clientelă solidă şi
faţa lui. Gentleman cu permanentă ― tot Institutul
salariu. De altfel, o imagine vine aici la masă, ba chiar şi
foarte logică. În aşa hal de ofiţerii superiori ― separeuri
logică încât restul intime, se găteşte gustos, nu
posibilităţilor dispar din e scump, berea e
minte. Deşi mai sunt şi întotdeauna proaspătă. "Bu-
altele. «Şcoala duminicală», nul şi vechiul nostru birt".
de exemplu. Într-unul din separeuri,
Şi deodată, netam- Nunan îl zări pe Valentin
nesam8, simte disperarea. Pilmann. Laureatul stătea
Totul era în zadar. Totul era cu o ceşcuţă de cafea în faţă
fără rost. "Doamne, nu mai şi citea o revistă îndoită pe
putem face nimic! Nici de jumătate. Nunan se apropie.
ţinut, nici de oprit. Nici o ― Îmi permiţi să-ţi fiu
forţă nu va fi destul de vecin? întrebă el.
puternică să ţină în vas
Valentin ridică spre el
acest ferment îngrozitor, se
lentilele fumurii.
gândea înspăimântat. Şi nu
pentru că lucrăm prost. Şi ― Hm? mormăi. Te rog!
nici pentru că sunt mai ― Imediat. Numai să mă
şmecheri şi mai şireţi decât spăl pe mâini, zise Nunan,
noi. Pur şi simplu, aşa e aducându-şi aminte de
lumea. Aşa e omul. Dacă bubă.
Aici era bine cunoscut.
8 NITÁM-NISÁM adv. (Pop. şi fam.) Pe neaşteptate, deodată (şi în mod nepotrivit); nici
una, nici alta; pe nepusă masă; tam-nisam. [Var.: netám-nesám, (rar) netám-nisám adv.] Când se întoarse şi se aşeză
– Din bg. ni tam, ni sam „nici aici, nici acolo“; „nicăieri“.
110
vizavi de Valentin, pe masă putem scoate ceva de

erau deja un mic "grătărel", asemenea natură încât viaţa
cu un "şirasco" aburind, pe planetă să devină, pur şi
precum şi o halbă cu bere, simplu, imposibilă. Asta ne
nici prea rece, nici prea va fi ghinionul. Totuşi cred
caldă, aşa cum îi plăcea. că eşti de acord că acest
Valentin puse revista ghinion a ameninţat
deoparte şi gustă cafeaua. omenirea dintotdeauna.
― Ascultă, Valentin, zise (Vântură cu palma fumul de
Nunan, în timp ce tăia o ţigară şi surâse.) Cum să-ţi
bucăţică de carne. Ce părere spun, m-am dezobişnuit de
ai? Cum se vor termina mult să mă gândesc la ome-
toate astea? nire în totalitate. Omenirea
― Despre ce e vorba? este un sistem prea
staţionar, pe care nu-l
― Vizita, Zonele,
clinteşti cu nimic.
stalkerii, complexele
militaro-industriale. În ― Aşa consideri? întrebă,
general, toată grămada decepţionat, Nunan. Poate.
asta ... Cum se poate O fi şi-aşa.
termina? ― Spune-mi cinstit,
Valentin se uită lung la el Richard, zise Valentin,
prin lentilele negre, oarbe. amuzându-se evident.
Pe urmă îşi aprinse o ţigară Pentru dumneata, ca om de
şi zise: afaceri, ce s-a schimbat în
urma Vizitei? Ai aflat că în
― Pentru cine? Dacă se
Univers există cel puţin încă
poate concret.
o raţiune pe lângă cea
― Să zicem pentru omenească? Şi ce-i cu asta?
omenire în general.
― Ei, cum să-ţi spun?
― Depinde, dacă o să mormăi Nunan. Deja îi
avem sau nu noroc, zise Va- părea rău că pornise această
lentin. Până în prezent, ştim conversaţie; aici n-avea ce
că pentru omenire Vizita n-a să mai vorbească. Ce s-a
avut urmări prea deosebite. schimbat pentru mine? Uite.
Pentru omenire totul va De exemplu, de mai mulţi
trece fără să lase urme. ani simt o oarecare lipsă de
Bineînţeles că sunt şi confort. E foarte bine că au
excepţii, pentru că, scoţând venit şi că imediat au şi
castanele din acest foc cum plecat. Dar dacă vin iar şi li
se nimereşte, noi, în fond,
111
se năzare să rămână? nimic.

Pentru mine, omul de ― Cred că grăşeşti.
afaceri, asta nu mai e o Newton era un clarvăzător.
întrebare în vânt. "Cine sunt ― Da? Ei bine,
ei? Cum trăiesc? Ce le Dumnezeu să-l ierte! Dar
trebuie?". În funcţie de cum interpretezi totuşi
varianta iniţială, sunt nevoit Vizita? Chiar dacă ţi se pare
să mă gândesc cum să neserios ...
schimb datele afacerii.
― Bine. Am să-ţi spun.
Trebuie să fiu pregătit. Dacă
Numai că trebuie să te
rămân de prisos în sistemul
previn, Richard, că
lor? (Se înviorase.) Dar dacă
întrebarea ta este de
toţi vom rămâne de prisos?
competenţa pseudoştiinţei
Ascultă, Valentin, există
numită xenologie. Xenologia
măcar un răspuns la aceste
este o amestecătură
întrebări: "Cine sunt ei?, "Ce
artificială ştiinţifico-
le trebuie?", "Se întorc sau
fantastică cu logică formală.
nu?".
Baza metodei ei este un
― Răspunsuri există, procedeu defectuos:
zâmbi Valentin. Sunt chiar impunerea raţiunii
prea multe. Poţi să-l alegi pe extraterestre psihologiei
care vrei. omeneşti.
― Dar care e părerea ta? ― De ce defectuos?
― Vorbind sincer, nu întrebă Nunan.
mi-am permis niciodată să ― Pentru că şi biologii, la
mă gândesc serios la asta. timpul lor, au păţit-o când
Pentru mine, Vizita este în au încercat să transpună
primul rând o întâmplare psihologia omului la
unică, care ne dă animale. Animale terestre,
posibilitatea să sărim dintr-o reţine asta.
dată câteva trepte în
― Dă-mi voie, interveni
procesul cunoaşterii. Ceva
Nunan. Asta-i cu totul
asemănător călătoriei în
altceva. Doar vorbim
viitorul tehnologiei. Sau ca
despre psihologia fiinţelor
şi cum în laboratorul lui
raţionale ...
Isaac Newton ar fi apărut un
generator cuantic ― Da. Şi totul ar fi foarte
contemporan ... bine, dacă am şti ce în-
seamnă raţiunea.
― Newton n-ar fi înţeles
― Chiar nu ştim? se miră
112
Nunan. pentru că ne-am dezvăţat să

― Închipuieşte-ţi că nu. mai greşim, cu alte cuvinte,
De obicei, totul porneşte de nu vom mai încerca diferite
la o foarte plată definiţie: variante neprevăzute în
"Raţiunea este proprietatea programele rigide.
omului care deosebeşte ― Bine, dar din tot ce-ai
activitatea lui de activitatea spus rezultă ceva ...
animalelor". Ştii, un fel de înjositor.
încercare de a detaşa ― Mă rog. Atunci, încă o
stăpânul de câinele care definiţie foarte înălţătoare şi
înţelege totul, dar nu poate distinsă: "Raţiunea este
vorbi. De altfel, din această capacitatea de a folosi forţele
definiţie plată izvorăsc altele lumii înconjurătoare fără
mai ingenioase. Ele se distrugerea acestei lumi".
bazează pe observaţii amare Nunan se schimonosi şi
despre susmenţionata clătină din cap
activitate a omului. De dezaprobator.
exemplu: "Raţiunea este
― Nu. E prea de tot ...
capacitatea fiinţei vii de a nu
Dar cum rămâne cu omul,
se comporta iraţional şi
care, spre deosebire de
anormal".
animale, este o fiinţă cu o
― Da. Asta-i despre noi, necesitate nemărginită de a
concluzionă Nunan. cunoaşte tot mai mult? Am
― Din păcate. Sau să citit undeva despre asta.
zicem definiţia-ipoteză. ― Şi eu. Dar toată
Raţiunea este un instinct nenorocirea este că omul, în
complex care încă nu s-a orice caz omul de rând,
format. Se are în vedere că depăşeşte uşor această
activitatea instinctivă este necesitate de a cunoaşte.
întotdeauna raţională şi După mine, asemenea
firească. Vor trece un milion necesităţi nici nu există.
de ani, instinctul se va Poate doar necesitatea de a
forma treptat şi vom înceta înţelege, iar pentru asta nici
să mai facem greşeli, care nu e nevoie de cunoştinţe.
probabil sunt proprietatea Ipoteza despre Dumnezeu,
inalienabilă a raţiunii. Şi de exemplu, dă o posibilitate
atunci, dacă în Univers se inegalabilă de a înţelege ab-
va schimba ceva şi vom solut totul, fără a cunoaşte
muri, o să dispărem fericiţi nimic ... Dă-i omului un
113
sistem simplificat al lumii poate şi maimuţa, remarcă

şi poţi să-i explici orice pe Valentin.
baza acestui model. O ― Nu, stai un pic,
asemenea concepţie nu protestă Nunan. Nu ştia de
necesită nici un fel de ce, dar se simţea păcălit.
cunoştinţe. Câteva formule Dar dacă nici tu nu cunoşti
învăţate, plus aşa-numita lucruri aşa de simple ... în
intuiţie, aşa-numita sfârşit, dă-o-ncolo de
îndemânare practică, raţiune. Dar în privinţa
precum şi bunul-simţ. Vizitei? Totuşi, ce părere ai
― Stai un pic. (Nunan de Vizită?
termină berea şi trânti halba ― Mă rog, zise Valentin.
pe masă.) Nu te abate. Hai Imaginează-ţi un picnic ...
s-o luăm aşa. Omul s-a Nunan tresări.
întâlnit cu o fiinţă
― Cum ai spus?
extraterestră. Cum o să afle
ei, unul despre altul, că ― Un picnic.
amândoi sunt fiinţe Închipuieşte-ţi o pădure, un
raţionale? drum, o poieniţă. De pe
drum vine o maşină şi se
― Habar n-am, îi
opreşte în poieniţă. Din
răspunse Valentin, vesel.
maşină ies tineri; apar
Tot ce am citit în privinţa
sticle, coşuri cu mâncare,
asta nimereşte într-un cerc
fete, tranzistori, foto şi
vicios. Dacă sunt capabili de
cineaparate. Se face un foc,
a stabili contactul,
se pun corturile, se dă
înseamnă că sunt raţionali.
drumul la muzică, iar
Şi invers. Dacă sunt
dimineaţa o întind.
raţionali, sunt capabili de a
Animalele, păsările,
stabili contactul. Şi, în
insectele, care toată noaptea
general, dacă o fiinţă
au privit cu groază la tot ce
extraterestră are onoarea de
s-a petrecut, ies din
a fi înzestrată cu psihologie
adăposturile lor. Şi ce văd?
umană, înseamnă că este o
Pe iarbă s-a scurs ulei de
fiinţă raţională. Uite-aşa.
motor, benzină vărsată, bujii
― Hai, că-mi place! şi filtre de ulei aruncate
exclamă Nunan. Şi eu am ici-colo. Peste tot zac cârpe,
crezut că la tine toate sunt becuri arse, cineva a uitat o
puse pe rafturi, în ordine ... cheie. De pe apărătoarele de
― Să pună pe rafturi protecţie ale roţilor s-a scurs
114
murdăria, care s-a lipit de dispreţ faţă de om? De ce

prin cine ştie ce mlaştini ... vreţi tot timpul să-i
Şi, bineînţeles, urme de foc, înjosiţi? ...
cotoare de mere, hârtii de la ― Stai un pic.
bomboane, cutii de Ascultă-mă. "O să mă
conserve, sticle goale, o întrebaţi de ce este măreţ
batistă, poate vreun briceag, omul? cită el. Pentru că a
ziare vechi şi rupte, eventual creat o a doua natură?
şi nişte monezi, flori veştejite Pentru că a descătuşat
din alte poieniţe ... puteri aproape cosmice?
― Am înţeles, zise Nunan. Pentru că într-un timp
Un picnic la marginea extrem de scurt a stăpânit
drumului. planeta şi şi-a făcut o
― Exact, Un picnic la fereastră spre Univers? Nu!
marginea unui oarecare Este măreţ pentru că a
drum cosmic. Şi mă mai rezistat şi are intenţia să
întrebi dacă se vor întoarce reziste şi mai departe".
sau nu? Se aşternu tăcerea.
― Dă-mi o ţigară. Nu ştiu Nunan era îngândurat.
cum, dar parcă îmi ima- ― Se prea poate ... ezită
ginam altfel. el. Bineînţeles, că din
― E dreptul tău. punctul ăsta de vedere ...
― Deci nici măcar nu ― Nu trebuie să te superi,
ne-au observat? zise Valentin binevoitor.
― De ce să nu ne Picnicul este doar ipoteza
observe? mea. Şi nu este practic o
ipoteză, ci doar aşa, o
― Adică, nu ne-au dat
imagine ... Aşa-zişii xenologi
nici cea mai mică atenţie ...
serioşi încearcă să emită
― Ştii, eu în locul tău nici nişte versiuni mult mai
nu m-aş supăra, îl sfătui solide şi mai plăcute pentru
Valentin. amorul propriu al omenirii.
Nunan trase din ţigară, De exemplu, că nu a fost
începu să tuşească şi o nici o Vizită, ea urmând să
aruncă. aibă loc mai târziu. O
― Tot un drac, se oarecare raţiune superioară
încăpăţână el. Nu se ne-a aruncat pe Pământ
poate ... Naiba să vă ia de nişte containere cu
savanţi! De unde aveţi atâta eşantioanele culturii sale
115
materiale. Se aşteaptă ca zice ... ursuleţ. Se

noi să studiem aceste cutremură pământul, nu
eşantioane pentru a face alta ... Dar s-ar putea să fie
saltul tehnologic necesar şi-un ursuleţ ... Bere vrei?
trimiterii semnalului de Rozalia! Hei, bătrânico!
răspuns. Iar asta va Două beri la domnii
însemna că suntem pregătiţi xenologi ... Şi totuşi e foarte
pentru un contact real. Ei, plăcută discuţia noastră, îi
ce zici? zise lui Valentin. Ca un fel
― Ei, aşa-i mult mai bine, de spălare a creierelor.
zise Nunan. Văd că printre Parcă mi-aş fi pus sare
savanţi mai sunt şi oameni amară sub ţeastă. Uite-aşa,
cinstiţi. munceşti şi iar munceşti,
― Dacă mai vrei încă dar pentru ce, de ce, ce-o să
una ... Vizita a avut loc se întâmple, ce va fi, cu ce
într-adevăr, dar ea nu s-a se-mpacă inima ...
terminat. Practic ne aflăm Veni şi berea. Nunan
încă în starea de contact, sorbi, privind pe deasupra
numai că nu bănuim asta. berii cum Valentin, cu o
Extratereştrii s-au cuibărit expresie de îndoială şi
în Zone şi ne studiază dezgust, îşi cercetează
meticulos, în acelaşi timp halba.
pregătindu-ne pentru ― Ce, nu-ţi place?
"minunile cumplite ale întrebă, lingându-şi buzele.
viitorului". ― Păi, eu nu prea beau,
― Aşa am zis şi eu, se zise Valentin.
bucură Nunan. Aşa cel ― Chiar aşa? se miră
puţin se explică zgomotele Nunan.
misterioase ce se produc în ― Şi ce-i cu asta? Trebuie
ruinele uzinei. Apropo, să existe în lumea asta
picnicul tău nu explică măcar un singur om care să
hărmălaia de-acolo. nu bea. (Şi împinse halba
― Păi, de ce nu-l explică? hotărât). Dacă-i aşa, mai
îl contrazise Valentin. Poate bine comandă-mi un coniac.
că una din fete a uitat în ― Rozalia! urlă imediat
poieniţă vreun ursuleţ Nunan, complet înveselit.
mecanic ...
Când veni şi coniacul,
― Hai, lasă-te de-astea, zise:
protestă Nunan. N-am ce
― Şi totuşi nu se poate
116
aşa. Nu mă refer doar la confirmă, fără chef,

picnicul tău. Chiar dacă Valentin.
acceptăm versiunea că ― Deştepţii ăia au pus
Vizita este un preludiu la un containerul de porţelan ce
contact, tot nu e bine. Am conţinea "piftia" într-o
înţeles: "brăţări", "biberoane" cameră perfect izolată ...
... Dar "piftia vrăjitorului" adică aşa au crezut, că
pentru ce? Dar "chelia izolarea este totală ... dar,
ţânţarului"? Sau "puful" ăla când au deschis containerul
respingător ... cu un manipulator, "piftia"
― Scuză-mă, îl întrerupse s-a revărsat, a trecut prin
Valentin, luând o felioară de metal şi plastic ca apa prin
lămâie. Nu prea înţeleg sugativă, a ieşit afară şi tot
terminologia asta. Iartă-mă, ce-a atins s-a transformat
ce "chelie"? de asemenea în "piftie". Au
Nunan râse. pierit treizeci şi cinci de
― Ăsta e folclorul, explică oameni, au fost mai mult de
el. Jargonul de lucru al o sută de mutilaţi, iar în
stalkerilor. "Chelia laborator n-a mai rămas
ţânţarului" este zona nimic întreg. Trebuie să fi
gravitaţiei uriaşe. fost pe-acolo măcar o
singură dată. Era o
― A! Concentratorii
construcţie minunată! Dar
gravitaţionali. Deci gravitaţia
acum "piftia" s-a scurs la
direcţionată. Aş fi discutat
etajele inferioare şi în
despre asta cu cea mai
subsoluri ... Iată preludiul
mare, plăcere, dar n-o să
contactului.
înţelegi nimic.
Valentin se strâmbă.
― De ce să nu înţeleg
nimic? Sunt totuşi inginer. ― Da. Ştiu toate astea.
Totuşi eşti de acord,
― Pentru că nici eu nu
Richard, că extratereştrii
înţeleg. Am un sistem de
n-au nici un amestec. De
ecuaţii, dar habar n-am cum
unde să ştie ei despre
să-l explic. Iar "piftia vră-
existenţa complexelor
jitorului" este probabil gazul
industrial-militare?
coloidal?
― Ar fi trebuit să ştie,
― El este. Ai auzit
zise Nunan sfătos.
probabil de catastrofa din
laboratoarele Kerrygan. ― Şi ţi-ar fi răspuns:
"Trebuia să distrugeţi de
― Am auzit câte ceva,
117
mult aceste complexe obţinut deja?

industrial-militare". ― Poate o să ţi se pară
― Adevărat, aprobă amuzant, dar cam puţin. Noi
Nunan. Dar dacă sunt atât am descoperit destule
de puternici, n-ar fi fost mai minuni. Uneori am învăţat
bine să se ocupe ei de asta? să le folosim pentru
― Adică propui amestecul necesităţile noastre. Chiar
în treburile interne ale ne-am obişnuit cu ele ...
omenirii? Maimuţa apasă pe un buton
― Hm! Bineînţeles că aşa roşu, primeşte o banană,
putem ajunge departe. Dar, apasă pe un buton alb,
hai mai bine să revenim de primeşte o portocală, dar
unde am plecat. Cum se vor cum să capete bananele şi
termina toate astea? Uite, de portocalele fără butoane, nu
pildă, voi savanţii. Nu spe- ştie. Şi ce legătură au
raţi să primiţi din Zonă ceva butoanele cu bananele şi
fundamental, care să fie portocalele, ea, de
într-adevăr capabil să asemenea, nu înţelegea. Să
răstoarne ştiinţa, tehnologia luăm de exemplu "bateriile"
şi modul de viaţă? AV. Am învăţat să le folosim.
Am descoperit chiar
Valentin goli paharul şi
condiţiile în care se
dădu din umeri.
înmulţesc prin divizare, dar
― N-ai nimerit adresa, nici până acum n-am reuşit
Richard. Mie nu-mi place să să fabricăm măcar una. Nu
visez la cai verzi pe pereţi. le înţelegeam structura şi,
Când e vorba despre lucruri judecând după toate, nici
atât de serioase, prefer n-o s-o cunoaştem prea
scepticismul prudent. Dacă curând ... Mai este un
avem în vedere ceea ce am aspect. Obiectele cărora
obţinut deja, înaintea le-am găsit utilitatea. Le
noastră se desfăşoară un folosim, deşi e aproape sigur
spectru întreg de posibilităţi, că nu procedăm la fel ca
dar nu putem spune nimic extratereştrii. Sunt absolut
sigur. sigur că în majoritatea
― Rozalia! încă un rând cazurilor batem cuie cu
de coniac, strigă Nunan. microscoape ... Şi totuşi
Bine. Atunci hai s-o luăm folosim AV-uri, "brăţări"
din alt punct de vedere. care stimulează procesele
După părerea ta, ce aţi vitale ... deferite tipuri de
118
mase cvasi-biologice care magnetice de diferite tipuri.

au revoluţionat medicina ... Ştim ce este o capcană mag-
Să numim această grupă de netică. Kirill Panov ne-a
lucruri obiecte utile. Putem lăsat o demonstraţie foarte
să spunem că, într-o elegantă. Dar nu înţelegem
oarecare măsură, omenirea care este sursa acestui
a fost copleşită de ele, deşi câmp magnetic puternic,
niciodată nu trebuie să cauza stabilităţii lui
uităm că în lumea noastră extreme ... nu înţelegem
euclidiană orice băţ are nimic. Putem doar să
două capete. lansăm ipoteze fantastice
― Îngrăşămintele referitoare la asemenea
chimice! se băgă Nunan. proprietăţi spaţiale pe care
Valentin sorbi un pic din înainte nici nu le-am bănuit.
pahar şi aprobă, dând din Sau K-23 ... Cum numiţi voi
cap. biluţele acelea negre,
frumoase, care sunt folosite
― Chiar aşa. Ne-am făcut
ca bijuterii?
de râs cu îngrăşămintele
astea chimice. Sau folosirea ― "Stropi negri".
AV-urilor în industria mi- ― Aşa, aşa. "Stropi
litară ... Dar nu mă refer negri" ... Frumoasă
numai la asta. Consecinţele denumire. Dar, ai auzit
folosirii fiecărui obiect util probabil de proprietăţile lor.
sunt mai mult sau mai Dacă trecem o rază de
puţin cercetate şi explicate. lumină printr-o asemenea
Acum e treaba tehnologiei. biluţă, atunci lumina iese
Poate peste vreo cincizeci de din ea cu întârziere şi
ani vom învăţa să ne această întârziere depinde
fabricăm singuri sigiliile de greutatea biluţei, de
regale şi atunci vom putea mărimea ei şi de încă nişte
să spargem nuci pe parametri. Frecvenţa luminii
săturate. Mai complicat este ieşite este întotdeauna mai
cu o altă grupă de obiecte, mică decât cea a luminii
tocmai pentru că nu le intrate ... Ce-nseamnă asta?
găsim nici o întrebuinţare. De ce? ... Există o idee
Calităţile lor sunt complet nebunească, conform căreia
inexplicabile în cadrul aceşti "stropi negri" sunt
imaginaţiei noastre actuale. regiuni gigantice spaţiale cu
De exemplu, capcanele alte proprietăţi decât cele ale
spaţiului nostru şi care au
119
luat asemenea formă com- Dick-Vagabondu’, fantomele

pactă sub influenţa vesele, maşina dorinţelor ...
spaţiului nostru ... (Valentin ― O clipă, o clipă, se
scoase o ţigară şi o aprinse.) precipită Nunan. Ce mai e şi
Pe scurt vorbind, obiectele asta?
acestei grupe sunt cu Valentin râse.
desăvârşire inutilizabile
― Vezi ... Şi noi avem
pentru practica omenească,
jargonul nostru de lucru.
deşi din punct de vedere pur
„Dick-Vagabondul” este acel
ştiinţific au o importanţă
ursuleţ mecanic ipotetic
fundamentală. Ele sunt
care-şi face de cap prin
răspunsuri căzute din cer la
ruinele uzinei, iar "fantomele
întrebări pe care nici măcar
vesele" sunt nişte turbioane
nu ştim să le punem. Sus-
periculoase care se formează
menţionatul sir Isaac poate
în câteva regiuni ale Zonei.
că n-ar fi înţeles laserul,
dar, în orice caz, ar fi înţeles ― E prima dată când aud
că aşa ceva este posibil şi de aşa ceva, zise Nunan, dar
asta poate că ar fi influenţat "maşina dorinţelor", înţeleg
foarte puternic concepţia lui că este acel faimos Glob de
ştiinţifică. Nu mai intru în Aur ... Dumneata crezi în
amănunte, dar existenţa Globul de Aur, domnule
unor asemenea obiecte, ca savant?
"inelul alb", "capcanele Valentin se îndreptă şi
magnetice", K-23, a eliminat strânse din umeri.
dintr-o dată un câmp întreg ― Eu admit că undeva în
de teorii înfloritoare şi a Zonă există ceva rotund şi
trezit la viaţă idei complet auriu. Admit că acel ceva
noi. Şi mai există şi o a treia captează biocurenţii noştri
grupă ... şi poate să îndeplinească
― Da, se grăbi Nunan. dorinţele simple, să
"Piftia vrăjitorului" şi potolească foamea, setea ...
altele ... Un biotronist contemporan
― Nu, nu. Toate astea nu se mai miră de asemenea
trebuie să le punem ori în chestii ... dar nu-i vorba de
prima, ori în a doua grupă. asta ... Înţelegi, Richard, că
Am în vedere obiectele des- scormonim prin Zonă de
pre care ştim numai din două decenii, dar nu ştim
auzite şi pe care niciodată nici a mia parte din tot ce
nu le-am ţinut în mână. conţine ea. Şi ce să mai
120
vorbim de influenţa Zonei sprâncenele i se ridicaseră

asupra omului ... Apropo, va pe deasupra lentilelor negre,
trebui să mai introducem în încreţindu-i fruntea ca o
clasificarea noastră încă un armonică.
grup: al patrulea. Dar nu de ― Rozalia! urlă deodată.
obiecte, ci de influenţe. Încă un coniac! Dublu!
Acest grup este cercetat ― Îmi plac cei care nu
revoltător de prost, deşi beau, zise cu respect
faptele s-au adunat, după Nunan.
părerea mea, mai mult decât
― Nu te-abate, îl mustră
suficient. Ştii, Richard, eu
Valentin sever. Ascultă ce-ţi
sunt fizician, şi deci sceptic.
povestesc. Este foarte
Dar şi pe mine mă trec fiorii
straniu. Luă paharul şi,
câteodată când mă gândesc
dintr-o sorbitura, îl goli pe
la toate astea.
jumătate, după care
― "Cadavrele vii", continuă. Nu ştim ce s-a
murmură Nunan. întâmplat cu săracii
― Da' de unde. marmontieni în momentul
"Cadavrele vii" sunt o Vizitei. Dar unul dintre ei a
enigmă, dar numai atât. vrut să se mute. Un
Cum să-ţi spun ... toate oarecare, un locuitor
astea sunt imaginabile ... obişnuit. Frizer. Fiul
Dar când în jurul omului se frizerului sau nepotul
întâmplă, dintr-o dată, tam- frizerului. Să zicem că se
nesam, fenomene extrafizice mută în Detroit. Deschide o
şi extrabiologice ... frizerie şi începe un coşmar
― Ah! Aveţi în vedere de neînchipuit. Mai mult de
emigranţii ... nouăzeci la sută dintre
― Exact. Statistica clienţii lui mor în cursul
matematică, ştii foarte bine, anului: în catastrofe rutiere,
este o ştiinţă foarte exactă, cad de la ferestre, sunt tăiaţi
deşi utilizează de gangsteri şi golani, se
probabilităţile. Şi-n afară de îneacă în locuri puţin
asta, este o ştiinţă elocventă, adânci. Mai mult decât atât.
foarte concretă ... Numărul catastrofelor
Valentin se ameţise naturale în Detroit şi în
puţin, începuse să împrejurimile lui creşte.
vorbească mai tare, obrajii i Izbucnesc incendii de două
se înroşiseră, iar ori mai des, din cauza
121
scurtcircuitelor electrice. judecata sănătoasă?

Creşte de trei ori numărul Valentin înşfacă paharul şi îl
accidentelor de maşină. goli dintr-o suflare.
Creşte de două ori Richard Nunan se
mortalitatea în cazul scărpină după ureche.
epidemiilor de gripă. Mai ― Mda, făcu el. În
mult decât atât. Creşte şi general, am auzit de
numărul catastrofelor chestiile astea, dar, vorbind
naturale din Detroit şi din cinstit, întotdeauna am
împrejurimile lui. Apar de crezut că totul este puţin
undeva taifune, turbioane, cam exagerat. Într-adevăr,
care în locurile acestea n-au din punct de vedere al
mai existat încă de prin ştiinţei noastre pozitiviste şi
1700 şi nu se mai ştie cât. puternice ...
Se rup tăriile cerului şi lacul
― Sau hai să amintim de
Michigan sau lacul Erie, mă
influenţa Zonei prin apariţia
rog, pe unde-o fi Detroit,
mutaţiilor genetice, îl
iese din matcă ... Şi numai
întrerupse Valentin. Îşi dădu
de-astea ... Şi asemenea
jos ochelarii şi îl fixă pe
cataclisme se produc în
Nunan cu ochii săi negri,
orice oraş şi-n orice loc în
miopi. Toţi oamenii care au
care se mută emigrantul din
un contact îndelungat cu
regiunea Vizitei, iar numărul
Zona suportă transformări,
acestor cataclisme este
atât fenotipice cât şi
direct proporţional cu
genotipice. Ştii ce fel de copii
numărul emigranţilor care
au stalkerii? Ştii ce se
s-au mutat în acel loc. Dar
întâmplă chiar cu ei înşişi?
asemenea influenţe apar
De ce? Unde este factorul
numai la acei emigranţi care
mutant? În Zonă nu există
au suportat momentul
nici un fel de radiaţii.
Vizitei. Cei care s-au născut
Structurile chimice, a
după Vizită nu au nici o
aerului şi a solului, în Zonă,
influenţă asupra statisticii
deşi au specificul lor, nu
accidentelor. Trăieşti aici de
prezintă pericol de mutaţii
zece ani, dar ai venit după
genetice. Atunci ce să fac în
Vizită şi poţi să te muţi fără
aceste condiţii? Să încep să
nici un pericol, chiar şi-n
cred în vrăjitorii? În far-
Vatican. Cum se explică
mece?
toate astea? Cine greşeşte
aici? Statistica? Sau ― Eu, bineînţeles, te
122
compătimesc, zise Nunan. putem imagina ceva mai

Dar, sincer vorbind, aceste înfiorător decât fantoma sau
cadavre care au înviat mă vârcolacul. Dar încălcarea
zgârie pe creier mult mai principiului cauzalităţii este
tare decât toate datele un lucru mult mai grav
statistice. Cu atât mai mult decât hoarde întregi de
cu cât datele statistice nu fantome .... sau de monştri
le-am văzut niciodată, iar de ca Rubenstein? ... sau
cadavre m-am săturat Wallenstein? ...
până-n gât ... ― Frankenstein.
Valentin dădu din mână, ― Da, desigur,
zeflemist. Frankenstein ... Madame
― Ah! Cadavrele Shelley. Soţia poetului. Sau
voastre ... Ştii ce, Richard? fata lui. Râse. Aceste
Nu ţi-e ruşine? În primul cadavre au o proprietate
rând nu sunt cadavre, sunt curioasă: vitalitatea
nişte mulaje ... Nişte autonomă. De exemplu, poţi
momâi ... Sau, dacă-ţi place, să-i tai un picior şi piciorul o
poţi să le numeşti să meargă în continuare ...
bioroboţi ... Ciborgi ... adică n-o să meargă,
înţelegi? Pentru a avea o bineînţeles ... da' în general
informaţie completă despre o să trăiască separat.
pământeni, raţiunea ex- ― Piciorul mumiei, şopti
traterestră a creat roboţii- Nunan, uitându-se la ceas.
androizi executând Ar cam fi timpul s-o ştergem
construcţia lor după acasă, Valentin. Nu? Iar eu
schelete. Îţi place explicaţia oricum mai am încă o treabă
asta? ... Te asigur că din importantă ...
punct de vedere al ― Hai să mergem, zise
principiilor fundamentale, Valentin, încercând în zadar
aceste "cadavre vii" sunt la să-şi nimerească faţa în
fel de minunate ca şi acu- ochelari. Pfuu, m-ai cam
mulatorii veşnici. AV-urile îmbătat, Richard ... (Luă
vin, pur şi simplu, în con- ochelarii cu amândouă
tradicţie cu primul principiu mâinile şi, grijuliu, îi puse
al termodinamicii, iar ca- unde trebuia.) Ai maşină?
davrele vii cu cel de-al
― Da. Vă conduc.
doilea. Asta-i diferenţa. În
fond, suntem cu toţii nişte Au plătit şi s-au
oameni ai peşterii: nu ne îndreptat spre ieşire.
123
Valentin se ţinea mai drept Toate astea, Nunan le

decât de obicei şi tot timpul, auzi deja în timp ce fugea pe
luându-şi avânt, îşi ducea scări. "Şi lor le e frică, se
degetul spre tâmplă, gândea, urcându-se în Peu-
salutând laboranţii geot. Vă e frică? Şi vouă vă e
cunoscuţi, care cu mirare şi frică, «frunţi-late»? ... Lasă
curiozitate priveau "steaua" că aşa şi trebuie să fie.
fizicii mondiale. Lângă ieşire, Trebuie să vă fie frică mai
încercând să-l salute pe por- mult decât nouă tuturora
tarul care rânjea cu gura luaţi la un loc. Dar noi, pur
până la urechi, Valentin îşi şi simplu, nu ştim nimic. Ei
lovi ochelarii şi toţi trei au barem înţeleg că nu înţeleg
sărit să-i prindă. nimic. Se uită în această
― Pfuu, Richard, mormăi prăpastie fără fund şi ştiu că
Valentin, urcându-se în trebuie neapărat să coboare
Peugeot. M-ai îmbătat ... cu acolo, inima li se zbate gata
ne-ru-şi-na-re. La dracu' ... să sară din piept, dar
Nu se poate aşa ... Nu-i trebuie să coboare. Iar
frumos. Mâine am o principalul nu este cum s-o
experienţă. Ştii, e un lucru facă şi ce vor găsi acolo, jos.
curios ... Totul este cum să iasă de-
Şi a început să acolo ... Iar noi păcătoşii, ne
povestească despre uităm, că să zic aşa, în altă
experimentul de mâine, dar parte ... Dar, ia stai! Poate
întrerupându-se, tot timpul, că aşa şi trebuie? Să lăsăm
alternând cu bancuri şi totul să meargă de la sine şi
repetând: "M-ai îmbătat ... vom trăi oricum. Bine a mai
Ce mama dracului ... Nu ... zis cine-a zis: «Cea mai
Aşa nu ..." eroică faptă a omenirii este
că ea există şi are de gând
Nunan îl conduse până
să reziste şi mai departe ...»
în orăşelul cercetătorilor şi îl
Şi, totuşi, dracu să vă ia, se
predă soţiei, care se înfurie
adresă el extratereştrilor.
amuzată. Valentin însă îşi
N-aţi putut să vă faceţi
văzu de-ale lui:
picnicul în altă parte? Pe
― Oo ... Oooaspeţi? ... Lună, de exemplu. Sau pe
Cine? ... A, profesorul Boyd? Marte ... Şi voi sunteţi o
Îmi pare bine! Acum noi cu gaşcă la fel de indiferentă ca
el ... Richard! Unde eşti, toţi ceilalţi, chiar dacă aţi
Richard? ... învăţat să coagulaţi spaţiul.
124
Ce să spun, şi-au găsit să asta, îşi zise el, hai să nu ne

facă picnic. Picnic ..." comparăm cu aceste făpturi
"Mai bine m-aş gândi jalnice care au fugit precum
cum să-mi aranjaz gândacii opăriţi cu apă".
picnicurile mele, reflecta el, Intră în bloc şi urcă încet
în timp ce conducea încet scările nemăturate de mult.
Peugeotul pe străzile ude, În jur se aşternuse o linişte
intens luminate. Cum să le mormântală, multe uşi ale
învârtesc pe toate astea cât apartamentelor erau
mai abil? Bineînţeles că pe întredeschise sau chiar date
principiul minimei acţiuni. de perete, iar din holurile
Ca-n mecanică. La ce dracu' întunecoase te izbea mirosul
mai am diploma de inginer, stătut de praf şi mucegai. Se
dacă nu sunt în stare să opri în faţa uşii
inventez ceva ca să pot apartamentului lui Redrick,
strânge cu uşa hiena aia îşi aranjă părul, respiră
şontoroagă?" adânc şi apăsă butonul
Opri maşina în faţa soneriei. După o vreme,
clădirii unde locuia Redrick scârţâi uşor parchetul, se
Schuhart şi zăbovi un pic la auziră zgomote la yală şi uşa
volan, făcându-şi un plan se deschise încet.
cum să înceapă discuţia. Pe În prag stătea Maimuţica,
urmă, scoase AV-ul, ieşi din fiica lui Redrick Schuhart.
maşină şi abia atunci Afară, pe hol, întunericul se
observă că blocul pare destrămă şi, în prima
pustiu. Aproape toate secundă, Richard Nunan
geamurile erau "oarbe", în zări, în lumina puternică,
părculeţ nu era nimeni şi doar o siluetă întunecată şi
chiar becurile erau stinse. imediat se gândi că-n
Asta îi aminti de ce va vedea ultimele luni fetiţa crescuse
acum şi simţi cum îi destul de mult. Dar pe
îngheaţă spinarea. Chiar îi urmă, când ea se retrase în
trecu prin cap că poate ar fi interiorul holului şi îi văzu
o soluţie să-l cheme pe faţa, imediat i se puse un
Redrick la telefon şi să nod în gât.
discute cu el în maşină sau ― Bună ziua, Maria, îi
într-o berărie oarecare, zise, străduindu-se să
liniştită. Dar alungă repede vorbească cât mai duios. Ce
acest gând. Erau o mulţime mai faci, Maimuţico?
de motive. "Şi-n afară de
125
Nu-i răspunse. Tăcută, la abajur cădea pe faţa lui

se retrase complet, fără zgo- lată, întunecată, parcă
mot, spre uşa de la cioplită dintr-un lemn vechi,
sufragerie, uitându-se la el luminându-i gura căzută şi
încruntată. Probabil că nu-l ochii nemişcaţi, lipsiţi de
recunoscuse. La drept viaţă ...
vorbind, nici el n-o mai ― Dacă vrei, trecem în
recunoştea. "Zona, se gândi. bucătărie, zise repede Guta.
Ce porcărie ..." Pregătesc cina şi-ntre timp o
― Cine-i acolo? întrebă să vorbim.
Guta, scoţând capul din bu- ― Sigur, că da, se învioră
cătărie. Dumnezeule, Dick! Nunan. De când nu ne-am
Pe unde te-ai ascuns până mai văzut ...
acum? Ştii, Redrick s-a Trecură în bucătărie,
întors. Guta deschise imediat
Se grăbi spre el, frigiderul, iar Nunan se
ştergându-şi mâinile cu un aşeză lângă masă şi privi în
prosop, care-i atârna pe jur. Ca-n totdeauna, aici
umăr. Era tot atât de totul era curat, totul
frumoasă, energică şi strălucea, iar deasupra
puternică, numai că ceva se cratiţelor se ridica aburul.
schimbase: ori era trasă la Aragazul era nou, semiauto-
faţă, ori ochii îi erau febrili. mat, şi asta însemna că în
O pupă pe obraz şi, casă erau bani.
dându-i impermeabilul şi ― Şi el cum e? întrebă
pălăria, îi zise: Nunan.
― Am auzit, am auzit ... ― Tot aşa. A slăbit în
dar tot n-am avut timp să închisoare, dar acum şi-a
trec. E acasă? mai revenit.
― Acasă, răspunse Guta. ― Roşcovan?
E unul acolo cu el ... În cu- ― Şi încă cum!
rând o să plece, pentru că
― Rău?
stă de mult. Intră, Dick.
― Şi încă cum! Răutatea
Făcu câţiva paşi
asta o s-o ducă şi-n groapă.
străbătând holul şi se opri
în uşa sufrageriei. Bătrânul Guta puse în faţa lui un
stătea la masă singur, pahar de "Bloody Mary", un
nemişcat şi puţin adus strat transparent de vodcă
într-o parte. Lumina roză de ce părea suspendat
126
deasupra sucului de roşii. alături de Nunan. Se uită în

― Nu-i prea mult? îl jos. Nunan scoase grăbit
întrebă ea. bricheta şi îi aprinse ţigara.
― Tocmai bine. Nunan Şi din nou, pentru a doua
trase aer în piept, închise oară în viaţă, observă cum îi
ochii şi bău încet acest tremurau degetele la fel ca
cocktail. Se simţea bine. Îşi atunci, când Redrick fusese
aduse aminte că, pentru închis, iar Nunan venise la
prima dată în această zi, ea să-i dea bani. La început
băuse ceva mai substanţial. rămăsese fără nici un ban şi
nici un ticălos din bloc nu o
― Asta-i altceva, zise.
împrumutase. Pe urmă
Acum se mai poate trăi.
apăruseră şi banii, şi,
― La tine totul e bine? judecând după toate, erau
întrebă Guta. De ce n-ai mai destui. Nunan îşi dăduse
venit de atâta timp? seama cam de unde provin,
― Treburi blestemate, se dar continuă să vină,
plânse Nunan, în fiecare aducându-i Maimuţichii
săptămână aveam de gând dulciuri şi jucării şi stând
să vin sau măcar să vă dau seri întregi cu Guta la cafea,
un telefon, dar, mai întâi, a făcând împreună planuri
trebuit să dau o fugă până pentru viitorul lui Redrick.
la Rocksopolis, pe urmă am După ce ascultă tot ce
avut un scandal, după. povestea ea, mai mergea şi
aceea am auzit: "S-a întors pe la vecini, încercând să
Redrick", dar m-am gândit vorbească cu ei şi să le
că n-are rost să vă explice situaţia, după care,
deranjez ... În general, m-am pierzându-şi răbdarea,
cam încurcat cu treburi, ameninţa: "O să se întoarcă
Guta. Câteodată, mă întreb Roşcovanul şi o să vă rupă
pentru ce ne zbatem atâta? el oasele". Însă nu rezolva
Ca să câştigăm bani? Dar nimic.
pentru ce dracu' ne trebuie ― Ce-ţi mai face
banii, dacă nu facem altceva prietena? întrebă Guta.
decât să ne agităm?
― Care?
Guta făcu zgomot
― Cea cu care ai venit
ridicând capacele de la
atunci. Blonda aia ...
crătiţi, apoi luă de pe o
policioară un pachet de ― Păi, ce era prietena
ţigări şi se aşeză la masă mea? Era stenografa. S-a
127
măritat şi şi-a dat demisia. Institut ...

― Trebuie să te-nsori, ― Deja nu mai înţelege
Dick, îl sfătui Guta. Vrei aproape nimic, şopti Guta,
să-ţi găsesc o fată? şi el amuţi brusc, luă
Nunan vru să răspundă paharul cu ambele mâini şi
ca de obicei: "O să crească începu să-l învârtă între
Maimuţica ..." Dar se opri la degete fără rost.
timp. Acum asta suna cu to- ― Nu ne întrebi cum
tul altfel. stăm, continuă ea, şi foarte
― Stenografă îmi trebuie, bine faci. Doar eşti prietenul
nu nevastă, mormăi el. La- nostru vechi, Dick, şi
să-l pe diavolul tău roşcovan n-avem ce să-ţi ascundem.
şi vino la mine ca steno- De altfel, nici nu se poate.
grafă. Doar ai fost o ― Aţi fost la doctor?
stenografă minunată. întrebă Nunan, fără să ridice
Bătrânul Harris chiar privirea.
şi-acum îşi mai aduce ― Da. Nici unul nu poate
aminte ... face nimic, iar unul dintre ei
Pe neauzite, intră a spus ...
Maimuţica, privi cratiţele şi Guta tăcu.
se uită la Richard, pe urmă Tăcu şi el. Nu avea ce să
se apropie de maică-sa şi se mai spună şi nici n-ar fi vrut
lipi de ea, întorcându-şi faţa. să se gândească la asta, dar
― Hei, Maimuţico, zise îl înfioră un gând sinistru:
Richard Nunan, vesel, vrei o "Este o invazie. Nu este
ciocolată? un picnic la marginea dru-
Băgă mâna în buzunar, mului şi nici o chemare de
scoase un automobil de contact. Este o invazie. Nu ne
ciocolată, protejat de un pot schimba, dar vor pătrunde
înveliş transparent, şi îl în corpurile copiilor noştri,
întinse fetiţei. Ea nu se transformându-i după chipul
mişcă. Guta luă ciocolata şi asemănarea lor". Brusc i se
şi-o puse pe masă. Dintr-o făcu frig, dar îşi aminti că
dată, i se albiră buzele ... citise ceva asemănător
― Da, Guta, zise la fel de într-un pocket-book cu
vesel Nunan. Ştii, vreau să coperte stridente, lucioase,
mă mut. M-am săturat să şi la gândul ăsta parcă se
stau mereu la hotel. În pri- mai linişti. Poţi născoci tot
mul rând e prea departe de ce-ţi trece prin cap, dar în
128
realitate nu e niciodată aşa Nunan se aşteptă ca ea

cum născoceşti. să izbucnească în plâns, dar
― Iar unul dintre ei a se înşelă. Guta deschise
spus că deja nu mai este frigiderul, scoase vodca,
om, continuă Guta. sucul şi luă de pe poliţă al
― Prostii, zise Nunan cu doilea pahar.
voce joasă. Mergeţi la un ― Totuşi, nu te pierde cu
specialist adevărat. De firea, o încurajă Nunan.
exemplu, la James Nimic nu există pe lume
Cutterfield. Vreţi să vorbesc care să nu se repare. Şi să
cu el? Vă aranjez eu mă crezi, Guta, am legături
intrarea ... foarte mari ... Şi am să fac
― La Măcelar? râse ea tot ce-mi va sta în putinţă ...
nervos. Nu-i nevoie, Dick. Acum chiar credea tot ce
Mulţumesc. Chiar el a zis vorbea, începuseră deja să-i
asta. Probabil că asta ne e treacă prin minte nume de
soarta. persoane, legături, oraşe şi i
Când Nunan îndrăzni se părea că mai auzise
să-şi ridice din nou privirea, undeva ceva asemănător
Maimuţica deja plecase, iar acestor cazuri. Şi parcă
Guta stătea nemişcată, cu acolo totul se terminase cu
gura întredeschisă şi bine şi trebuia doar să-şi
privirile în gol; ţigara pe care mai aducă aminte unde se
o ţinea între degete se întâmplase şi cine făcea
transformase într-un beţişor tratamentul. Îşi aminti
lung şi strâmb de scrum brusc pentru ce venise aici,
cenuşiu. Atunci împinse îşi aminti de domnul
paharul spre ea şi zise: Lemhen şi de ce se împriete-
nise cu Guta şi refuză să se
― Mai fă-mi unul, baby ...
mai gândească la ceva. Îşi
Şi pentru tine unul. Şi să
alungă toate gândurile
bem.
despre aranjamentele lui, se
Scrumul căzu, ea căută aşeză mai comod, se
un loc unde să arunce destinse şi începu să aştepte
mucul, apoi îl azvârli în băutura.
chiuvetă.
În acest timp, din hol se
― Pentru ce? întrebă ea. auziră nişte paşi târşiţi,
Nu înţeleg. Ce-am făcut noi? nişte bocănituri, precum şi
Totuşi nu suntem cei mai vocea fonfăită,
răi din oraşul ăsta.
129
dezgustătoare, mai ales Redrick, privindu-l cu ochii

acum, a lui Sterviatnik verzi, vioi, pe Nunan. Ohh!
Barbridge. "Hei, Da' te-ai cam umflat, măi
Roşcovanule! Pe la muierea grăsanule! Îţi îngroşi ceafa
ta se vede treaba că a trecut prin baruri. Ehe! Da' văd că
unul, măi papă-lapte. Să fi petreceţi aici, nu glumă!
fost în locul tău n-aş fi lăsat Guta, bătrânico, fă-mi şi mie
aşa ..." unul, că doar trebuie să vă
Şi vocea lui Redrick: "Mai ajung din urmă ...
bine ai grijă de proteze, ― Dar nici n-am început
Sterviatnik. Muşcă-ţi limba. încă. Am vrut doar. Pot să
Uşa-i acolo şi ai grijă să nu scap eu de tine?
uiţi să pleci, iar pentru mine Redrick râse strident şi
a venit timpul să mai şi trânti un pumn în umărul
mănânc". lui Nunan.
Iar Barbridge: "Ptiu, ― Vedem noi acum, cine
drace! Nici să glumesc n-am pe cine ajunge şi care pe
voie!" care întrece! Io, frate, doi ani
Şi Redrick: "Între noi nu am postit. Ca să te ajung
mai e loc de glume. Şi cu din urmă, ar trebui să beau
asta, basta. Hai şterge-o. Şi o cisternă ... Hai să mergem,
fă-o mai repede!". să mergem. Ce stăm aici în
Se auzi pocnetul yalei, bucătărie? Hai, Guta, adu
vocile se estompară, cina ...
probabil că amândoi ieşiseră Se "cufundă" în frigider şi
pe scară. Barbridge şopti apăru din nou, ţinând în
ceva şi Redrick răspunse: fiecare mână câte două
"Gata, gata. Doar ne-am sticle cu diferite etichete.
înţeles!" Din nou ― O să chefuim, în
bolboroseala lui Barbridge şi cinstea celui mai bun
vocea tăioasă a lui Redrick: prieten, Richard Nunan,
"Am zis gata!" Se trânti uşa, care nu-şi lasă prietenii la
răsunară paşi repezi în hol necaz! Deşi nu are nici un
şi-n pragul bucătăriei apăru câştig din asta. Ce păcat că
Redrick Schuhart. Nunan se nu-l avem şi pe Cremă-de-
ridică în întâmpinare, şi ghete ...
atunci îşi strânseră mâinile ― Dă-i un telefon,
tare, bărbăteşte. propuse Nunan.
― Am ştiut că tu eşti, zise Redrick Roşcatu' clătină
130
din cap. fără grabă. Bătrânul, stând

― Acolo unde este încă în aceeaşi poziţie, privea
nu i-au pus telefon. Hai să peretele. Nu reacţionă deloc
mergem, să mergem. când Nunan îi întinse
Intră primul în sufragerie paharul. Iar Nunan se
şi trânti sticlele pe masă. obişnuise deja cu noua
situaţie. Era un joc sinistru
― O să chefuim, tăticule!
şi jalnic, dirijat de Redrick,
se adresă bătrânului ne-
şi intrase în acest joc aşa
mişcat. Asta e Richard
cum toată viaţa intrase în
Nunan, prietenul nostru
jocurile altora ... şi sinistre,
Dick, ăsta este tăticul meu,
şi jalnice, şi ruşinoase, şi
Schuhart senior ...
sălbatice, şi chiar mai
Richard Nunan se periculoase decât acestea.
încordă, se ghemui ca un Redrick, ridicându-şi
arici, căscă, gura până la paharul, rosti: "Ce ziceţi, îi
urechi şi, fluturând cu dăm drumu'?", iar Nunan,
palma prin aer, spuse: complet natural, se uită
― Încântat, domnule întrebător la bătrân. Red
Schuhart. Ce mai faceţi? ... ciocni însă nerăbdător
Noi ne cunoaştem, Red, îl paharul lui Nunan: "Hai mai
informă el pe Schuhart repede. Hai să-i dăm drumul
junior, care cotrobăia prin odată. Nu-i purta de grijă,
bar. Ne-am văzut o dată, că nu scapă ocazia ..."
e-adevărat numai în Atunci Nunan, tot atât de
treacăt ... natural, dădu din cap şi
― Stai jos, îi zise Redrick, băură.
arătându-i un scaun aflat Redrick gemu şi, în timp
lângă bătrân. Dacă vrei să-i ce ochii îi luceau, începu să
vorbeşti, s-o faci mai vorbească pe un ton puţin
tare: n-aude nici pe dracu'. nenatural şi febril:
Puse paharele, deschise ― Gata, prietene! Nu mă
repede sticlele şi îl îndemnă mai vede închisoarea. Dacă
pe Nunan: ai şti, dragul meu, cât de
― Toarnă. Nu prea mult, bine e acasă ... Bani am şi
lu' tăticu numai un mi-am pus în plan o
piculeţ acolo, pe fundul vilişoară frumuşică, cu
paharului ... grădină. N-o să fie mai rău
Nunan începu să toarne decât la Sterviatnik ... Tu nu
ştii, dar am vrut să plec, şi
131
încă din închisoare mă business-urile tale.

hotărâsem: "Pentru ce, mă Nunan holbă ochii, duse
gândeam să mai stau în degetul la buze şi făcu din
orăşelul ăsta? Să se aleagă cap spre bucătărie.
praful, mă gândeam, de ― Hai, lasă că ştie toată
toate astea!" Şi când lumea, zise Redrick. Banii
mă-ntorc de-acolo, poftim! n-au miros. Acum am
Nu mai avem voie să înţeles asta perfect ... Dar că
plecăm! Păi, ce, am devenit ţi l-ai luat ca administrator
ciumaţi în ăştia doi ani? pe Ciolanu' ... m-a durut
Vorbea şi vorbea, iar burta de atâta râs! Înţelegi?
Nunan aproba dând din cap, Ai dat drumul la ţap în
sorbea din whisky, strecura grădina cu varză ... Păi ăla-i
înjurături de compasiune şi psihopat, îl cunosc încă din
întrebări retorice, iar pe copilărie!
urmă începu să-l întrebe În acest moment,
despre vilă: ce fel de vilă, bătrânul, cu o mişcare
unde, ce preţ? Şi de aici au rigidă ca a unei păpuşi
început să se certe. Nunan imense, îşi ridică încet mâna
demonstra că vila este de pe genunchi şi o izbi de
scumpă şi că se află într-un masă, cu un sunet sec,
loc nepotrivit, îşi scoase alături de paharul lui. Mâna
carneţelul, începu să-l era întunecată, cu reflexele
răsfoiască şi să citească albăstrui, cu degetele
adresele vilelor părăsite care încovoiate, asemănătoare
puteau fi vândute pe un preţ ghearelor de găină. Redrick
de nimic; reparaţia o să tăcu şi se uită la el. Nunan
coste o nimica toată dacă observă cu uimire cum pe
mai depui şi o cerere pentru faţa lui Redrick tresări ceva
plecarea din oraş, iar dacă şi fizionomia pistruiată şi
autorităţile refuză, poţi să prădalnică luă expresia unei
mai ceri şi despăgubiri. dragoste adevărate şi a unei
― Văd că te ocupi deja şi tandreţi sincere.
de bunuri imobiliare, zise ― Bea tăticule, bea, zise
Redrick. duios Redrick. Ai voie un
― Păi, mă cam ocup de pic. Să fii sănătos ... Nu-i
toate câte un pic, răspunse nimic, îi spuse lui Nunan cu
Nunan, şi îi făcu cu ochiul. jumătate de glas şi îi făcu cu
― Ştiu, ştiu. Am auzit de ochiul conspirativ. Nu scapă
132
el păhărelul ăsta, fii două, iar pe urmă, fără să-l

liniştit ... prevină, explodase ca o
Privindu-l, Nunan îşi bombă cu hidrogen.
aduse aminte cum a fost cu Laborantul care povestise
laboranţii de la Boyd atunci toate astea nici nu-şi mai
când au venit aici după aducea aminte cum ieşise
acest cadavru. Erau doi, din apartament. Diavolul
amândoi băieţi puternici, roşcovan îi aruncase pe
sportivi, plus un doctor de la scări pe toţi şi nici unuia
spitalul orăşenesc cu doi nu-i dăduse voie să plece pe
sanitari: oameni, zdraveni şi propriile picioare. Toţi, după
brutali, obişnuiţi să care cum spunea laborantul, au
targa şi să liniştească zburat din uşa blocului,
nebunii violenţi. Mai târziu, precum ghiulelele din tun.
unul din laboranţi a povestit Doi au rămas în stradă
cum acest "Roşcovan" mai leşinaţi, iar pe restul îi
întâi parcă n-a înţeles fugărise Redrick pe străzi,
despre ce este vorba, le-a prin vreo patru cartiere, apoi
dat drumul în apartament, se întorsese la maşina lor şi
i-a lăsat să-l examineze pe le spărsese toate geamurile.
taică-su şi probabil că, Şoferul nici nu mai era
până la urmă, l-ar fi luat acolo, dispăruse în direcţia
pe bătrân, Redrick opusă ...
închipuindu-şi că o să-l ― Aici, într-un bar, mi-au
ducă la spital pentru un preparat un cocktail nou,
tratament profilactic. Dar spuse Redrick, turnându-şi
aceşti sanitari tâmpiţi, care whisky. Se numeşte "piftia
în cursul discuţiilor au stat vrăjitorului". Am să ţi-l fac
în hol şi s-au uitat după pe urmă, după ce vom
Guta cum spală în mânca. Frăţioare, asta-i o
bucătărie, când au fost băutură mortală pe
chemaţi, l-au înşfăcat pe stomacul gol. Numai de la o
bătrân ca pe-un butuc, l-au doză îţi amorţesc şi
smucit şi l-au scăpat pe jos. picioarele, şi mâinile. Vrei,
Redrick turbase de mânie şi, nu vrei, dar astăzi te-mbăt.
colac peste pupăză, boul de Şi pe tine, şi pe mine. O să
doctor începuse să-i explice ne-aducem aminte de
amănunţit ce, unde şi vremurile de altădată. De
pentru ce. Redrick îl cele vechi şi bune, de "Borj".
ascultase un minut sau Săracu' Ernie, şi-acum mai
133
e acolo, ştii? Băut, îşi şterse încovoiate şi, dintr-o dată,

buzele cu dosul palmei şi degetele se desfăcură şi iar
întrebă nepăsător: se încleştară prinzând
― Şi ce mai e pe-acolo, paharul.
prin Institut? N-au apucat ― Uite-aşa treaba o să
încă să studieze «piftia meargă mai repede, explică
vrăjitorului»? Ştii, am cam Redrick. Guta! ţipă el. Mult
rămas puţin în urmă cu ne mai ţii înfometaţi? ...
ştiinţa ... Pentru tine se străduieşte, îi
Nunan înţelese imediat explică lui Nunan.
de ce Redrick începuse Pregăteşte salata ta
discuţia pe tema asta. preferată de moluşte. A
Gesticulă şi zise: făcut rost de ele mai demult,
― Vai de mine, prietene! am văzut eu ... Dar, în
Ştii ce s-a-ntâmplat cu general, cum mai merg tre-
această "piftie"? Ai auzit burile la voi în Institut? Aţi
cumva de laboratoarele găsit ceva nou? Se zice că la
Kerrygan? ... Ei, un fel de voi lucrează acum întruna
prăvălioară particulară ... automatele, dar obţin cam
deci aşa ... Şi-au făcut rost puţin.
de o porţie din "piftie" şi ... Nunan începu să
A povestit despre povestească de treburile din
catastrofă, despre scandal, Institut, şi, în timp ce
că nici până acum nu i-au vorbea, lângă masă, alături
găsit pe cei care au adus de bătrân, apăru pe neauzite
"piftia" şi că nu s-au găsit Maimuţica, stătu puţin,
explicaţii. Redrick asculta punându-şi pe masă
parcă neatent: dădea din lăbuţele păroase, şi dintr-o
cap, ţâţâia aprobator sau dată, printr-o mişcare
dezaprobator, iar pe urmă complet copilărească, se lipi
turnă cu hotărâre whisky în de cadavru şi îşi puse capul
pahare. pe umărul lui. Nunan,
continuând să
― Aşa le trebuie.
pălăvrăgească, se gândea,
Paraziţii! Să crape ...
uitându-se la aceste două
Băură. Redrick se uită la plăsmuiri groaznice ale
"tăticu" şi din nou tresări Zonei: "Dumnezeule, ce mai
ceva pe faţa lui, întinse poate fi? Ce trebuie să mai
mâna şi mută paharul mai facem ca omenirea să
aproape de degetele înţeleagă în sfârşit? Oare
134
numai astea două nu sunt sănătatea.

de-ajuns?" Ştia că este ― Da, ştiu asta, zise
puţin. Ştia că miliarde şi Nunan şi goli paharul.
miliarde nu ştiu nimic şi nici Intră Guta, îi ordonă lui
nu vor să ştie, iar dacă vor Redrick să aşeze farfuriile şi
afla se vor văita vreo zece puse pe masă un platou
minute şi iar se vor întoarce mare de argint cu salata
la ale lor. "Mă îmbăt, se preferată a lui Nunan. Şi
înfurie. La dracu' şi cu aici, bătrânul, de parcă
Barbridge, dă-l dracului şi cineva l-ar fi trezit şi l-ar fi
pe Lemhen ... familia asta tras de nişte sforicele, ridică
blestemată de Dumnezeu, la paharul dintr-o mişcare spre
dracu' şi cu ea. Mă îmbăt". gura care se deschise.
― Ce te holbezi aşa la ei? ― Măi băieţi, se bucură
întrebă Redrick încet. Nu-i Redrick, acum o să tragem
purta de grijă, asta nu-i un chef pe cinste.
dăunează. Ba chiar invers.
Se zice că din el izvorăşte
135
CAPITOLUL IV
REDRICK SCHUHART, 31 DE ANI
PESTE NOAPTE, valea se terasamentului, te trăsnea

răcise, iar în zori se făcuse duhoarea de mortăciune. În
frig de-a binelea. Mergeau pe jur nu se vedea absolut
terasament păşind pe tra- nimic decât ceaţa, dar
versele putrezite, între şinele Redrick ştia că, în
ruginite, şi Redrick se uita împrejurimi, se întinde o
cum lucesc picăturile de zonă aluvionară cu mult
ceaţă condensată pe scurta pietriş şi că după această
de piele a lui Arthur câmpie se află munţii
Barbridge. Băiatul păşea ascunşi în pâclă. Mai ştia că
uşor, vesel, de parcă nu ar fi atunci când va apărea
avut în spate o noapte soarele şi ceaţa se va
chinuitoare, derulată într-o înrouri, va trebui să vadă
tensiune stânjenitoare. Şi undeva, la stânga, rămă-
acum îi mai tremura fiecare şiţele unui elicopter distrus,
fibră a corpului, după două iar în faţă un şir de
ore sinistre de aţipeală vagonete. Şi abia atunci se
extenuantă petrecute pe putea spune că treaba
creasta umedă a dealului începea cu adevărat.
pleşuv, lipiţi unul de altul, Redrick strecură palma
spate în spate, pentru a-şi între spate şi rucsac şi, fără
păstra căldura şi aşteptând să se oprească, îl ridică
"şuvoiul verzişoarei" să oco- astfel încât marginea
lească dealul şi să dispară în balonului cu heliu să nu-i
râpă. taie spatele. "E greu
De fiecare parte a afurisitul, cum o să mă
terasamentului se aşternea târăsc cu el? Un kilometru
o ceaţă deasă. Din când în şi jumătate, pe puţin ... Lasă
când se revărsa peste şine în stalker, nu te mai văicări.
şuvoaie grele, cenuşii, Ştiai pentru ce mergi. La
obligându-i, în aceste locuri, sfârşitul drumului, or să te
să umble scufundaţi până la aştepte oricum cinci sute de
genunchi în drojdia mii de monezi, aşa că poţi să
şerpuitoare. Mirosea a mai şi transpiri. Cinci sute
rugină umedă, iar dintr-o de mii ... O bucăţică grasă,
mlaştină, aflată în dreapta ce zici? Să fiu al naibii dacă
136
îi las mai ieftin de cinci moartă. E toată doar o

sute de mii. Şi dracu' să mă minciună, nu şi femeie".
ia dacă o să-i dau lui Parcă şi-acum îşi amintea
Sterviatnik mai mult de de nasturii de la
treizeci, iar mucosului bluza mamei, aurii;
ăstuia ... Mucosului nimic ... semitransparenţi, de
Dacă măcar jumătate din chihlimbar, care parcă te
ce-a zis tartorul ăla bătrân îmbiau să-i bagi în gură şi
este adevărat, atunci să-i sugi, aşteptând să simţi
mucosului ... nimic". o dulceaţă neobişnuită. Şi îi
Privi din nou spatele lui lua în gură, îi sugea şi, de
Arthur şi, un timp, se uită fiecare dată, era profund
cu ochii mijiţi cum mergea dezamăgit însă mereu uita
uşor, păşind peste două tra- această deziluzie, adică nu o
verse deodată. Arthur avea uita, dar, pur şi simplu, re-
umerii laţi, şoldurile înguste, fuza s-o creadă.
iar părul lung şi negru ca "Dar poate că mi l-a
pana-corbului, la fel ca al trimis papahen, se gândi el
soră-si, se clătina în ritmul la Arthur. Ia uite ce armă
paşilor. "Singur m-a rugat, are în buzunarul de la
se gândea Red morocănos. spate ... Nu, nu cred.
Singur. Şi de ce m-o fi rugat Sterviatnik doar mă ştie.
cu disperare? Tremura tot, Sterviatnik ştie că nu e de
lacrimi în ochi: «Luaţi-mă, glumit cu mine. Şi ştie cum
mister Schuhart! Mi-au sunt în Zonă. Nu, toate
propus-o diferiţi oameni, dar astea-s fleacuri. Nu este nici
aş fi vrut numai cu primul care m-a rugat, nici
dumneavoastră. Nici unul primul care a vărsat
nu-i bun de nimic! Tata, lacrimi. Alţii se târau şi-n
eh ..." Dar acum el nu mai genunchi ... Iar armele ...
poate»". Redrick întrerupse Toţi le poartă când merg
cu un efort de voinţă pentru prima dată. Prima şi
această amintire. Îi era ultima ... oare ultima? ...
scârbă să se mai gândească Ehe, e ultima dată, măi
la sora lui Arthur. "Pur şi băieţel! Ai văzut ce-a ieşit
simplu e de neconceput: aşa din Sterviatnik? Ultima
o femeie superbă ai iubi-o o dată. Da, papahen. Să fi
viaţă-ntreagă, dar în ştiut ce trăsnaie i-a trecut
realitate nu poţi iubi o prin cap băiatului tău, l-ai fi
asemenea nulitate, o păpuşă trosnit cu cârjele până
137
rămânea lat. Băiatul tău, Arthur îl ajută să-şi

rodul Zonei ..." Şi, dintr-o scoată rucsacul, apoi se
dată, simţi că în faţă este aşeză alături, pe şina
ceva, nu prea departe, la ruginită. Redrick desfăcu
vreo treizeci-patruzeci de unul din buzunarele
metri. rucsacului, scoase un
― Stai, îi zise lui Arthur. pachet cu mâncare şi ter-
Băiatul împietri. Avea mosul cu cafea; în timp ce
reflexe bune: rămăsese ca o Arthur desfăcea pacheţelul
statuie, cu piciorul ridicat, şi punea sandviciurile pe
iar apoi, încet şi cu pre- rucsac, scoase de la piept
cauţie, şi-l puse pe pământ. bidonaşul, deşurubă
Redrick se opri alături de el. căpăcelul şi, închizând ochii,
Linia de cale ferată cobora trase câteva înghiţituri,
aici şi se pierdea complet în savurându-le.
ceaţă, iar acolo, în pâclă, era ― Vrei şi tu? îi oferi,
ceva. Ceva mare şi nemişcat. ştergând cu palma gâtul
Nu era periculos. Redrick bidonaşului. Pentru curaj ...
trase precaut aerul prin Arthur refuză, îmbufnat.
nări. Da, nu era periculos. ― Pentru curaj n-am
― Dă-i drumul înainte, nevoie, mister Schuhart. Mai
zise, şi aşteptă ca Arthur să bine o cafea, dacă-mi daţi
facă un pas, apoi îl urmă. voie. Aici e foarte umed, nu-i
Cu coada ochiului, vedea fa- aşa?
ţa lui Arthur, profilul lui ― Umed, acceptă
perfect, pielea curată a obra- Redrick. (Strecură bidonaşul
zului şi buzele strânse cu la loc, alese un sandvici şi
înverşunare sub începu să mestece.) Când
mustăcioara subţire. ceaţa se va destrăma, o să
Se scufundară în ceaţă, vezi că pe aici, primprejur,
întâi până la brâu, apoi sunt doar mlaştini. Cândva,
până la gât, iar după câteva prin locurile astea au fost
secunde se zări în faţă ţânţari, ceva de groază.
silueta deformată a Tăcu brusc şi turnă
vagonetului. cafea. Era fierbinte,
― Gata, hotărî Redrick, şi vâscoasă, dulce şi era mai
începu să-şi dea jos rucsa- plăcut s-o bei acum în loc de
cul. Stai jos, unde eşti alcool. Aroma ei îl purta cu
acum. Odihnă şi fumat. gândul acasă. La Guta. Şi
138
nu pur şi simplu la Guta, ci ajung la ideea asta ... În

la Guta în capoţel, primul rând, tata. Înainte,
somnoroasă, păstrând încă bombănea tot timpul despre
o cută de la pernă pe obraz. acest Glob de Aur, dar în
"M-am băgat ca musca-n ultima vreme încetase s-o
lapte. Cinci sute de mii ... Ce mai facă, şi-n plus de asta
naiba mi-or fi trebuind banii venea mereu pe la
ăştia? Ce, vreau să-mi dumneavoastră. Dar ştiu că
cumpăr un bar? Banii sunt nu sunteţi prieten cu el,
necesari ca să nu te chiar dacă îndruga vrute şi
gândeşti la ei. Asta, cam aşa nevrute ... În al doilea rând,
e. Aici a zis bine Dick, dar, în ultimul timp, era aşa ...
în ultimul timp, nu prea cam ciudat. (Arthur râse din
m-am gândit la ei. La ce nou şi îşi scutură capul
naiba mi-or fi trebuind banii amintindu-şi ceva.) Dar am
ăştia? Casă am, grădină am, înţeles totul, în sfârşit, când
şomer nu, ajung în Marmont aţi încercat împreună acest
... Totuşi, m-a urnit dirijabil mic pe maidan ...
Sterviatnik. M-a învârtit ca (Dădu cu palma în rucsac,
pe un tinerel ..." unde era rulat strâns
― Mister Schuhart, zise, învelişul balonului.) La
pe neaşteptate, Arthur, ui- drept-vorbind, v-am urmărit
tându-se într-o parte. atunci, şi când am văzut că
Dumneavoastră credeţi cu ridicaţi sacul cu pietre şi-l
adevărat că această chestie purtaţi deasupra
îndeplineşte dorinţele? pământului, totul mi s-a
limpezit. După părerea mea,
― Prostii, zise Redrick
în Zonă, în afară de Globul
neatent şi se opri imediat, ţi-
de Aur, nu a mai rămas
nând în mână păhărelul
nimic greu. Muşcă din
care-l ducea la gură. Da' de
sandvici şi zise îngândurat,
unde ştii tu pentru care
cu gura plină: Numai că nu
chestie mergem?
înţeleg cum o să-l agăţaţi,
Arthur râse jenat, îşi pentru că, probabil, este
trecu mâna prin părul negru neted ...
ca pana-corbului, se
Redrick îl privi în tot
scărpină şi zise.
acest timp pe deasupra pă-
― Uite aşa ... Mi-am dat hărelului, gândind cât de
seama ... Nici nu mai ştiu ce diferiţi sunt ei. Tatăl şi fiul.
anume m-a determinat să N-au nimic comun. Nici faţa,
139
nici vocea, nici sufletul. înapoi ...

Sterviatnik are vocea ― Ce? se dezmetici
libidinoasă, răguşită, Redrick.
ticăloasă. Doar atunci când ― Am întrebat dacă pot
povestea despre asta vorbea să fumez, mister Schuhart.
frumos şi nu se putea să
― Da ... fumează,
nu-l asculţi. "Roşcovanule,
fumează ... Şi eu am să
zicea atunci, aplecându-se
fumez ...
deasupra mesei. Numai noi
doi am mai rămas, iar Bău restul de cafea,
pentru amândoi avem doar scoase o ţigară şi,
două picioare. Şi ambele ale răsucind-o, privi ceaţa care
tale ... Asta este poate cel se rărea. "Psihopat, se
mai valoros lucru existent în gândi. Dement. Vrea
Zonă! Cui îi rămâne, dacă picioare ... lindina!".
nu ţie, hmm? Acestor Din discuţiile acelea îi
simandicoşi cu maşinile lor rămăsese în suflet o senzaţie
la scară? Doar eu l-am găsit. neplăcută care nu se
Eu! Câţi de-ai noştri n-au dizolvase în timp, se tot
pierit pe drum? Dar eu l-am strângea şi iar se strângea.
găsit! Şi l-am păstrat pentru Nu pricepea ce-ar fi putut să
mine! Şi poate că nici acum fie asta, dar îl deranja, de
nu l-aş fi dat nimănui, dar, parcă s-ar fi molipsit cu ceva
vezi bine, nu mai am mâinile de la Sterviatnik, dar nu cu
aşa de lungi. Şi-n afară de o porcărie, ci, invers, cu o
tine, n-a mai rămas nimeni. forţă. Oare cu o putere? ...
Pe câţi ţângăi nu i-am Nu, nu cu putere. Da' atunci
învăţat? O şcoală întreagă cu ce? "În sfârşit, dă-le
am deschis pentru ei. Dar ei dracu'! Dar hai să zicem
nu pot. Au alt sânge ... Ei şi-aşa. Să presupunem că
bine, nu mă crezi. Nu mă n-aş fi intrat încă în Zonă.
crezi, şi nici nu trebuie. Că eram gata să plec, că
Pentru tine, banii. Mie-mi mi-am făcut chiar şi
dai cât vrei şi sunt sigur că rucsacul, dar s-a întâmplat
n-o să rămân nemulţumit ... ceva ... De exemplu, că
Iar eu voi avea din nou m-au înhăţat. Ar fi fost rău?
picioare. Picioarele să mi le ... Bineînţeles că da. Păi de
iau înapoi, mă-nţelegi? Doar ce? Aş fi pierdut cumva
Zona mi le-a luat şi poate că banii? ... Da de unde. Nu-i
tot Zona o să mi le dea vorba de bani ... Pentru că
140
acest obiect va cădea în Tresări. Un geamăt

mâna «broaştelor râioase» prelung şi jalnic se porni
sau a lui Răguşitu' şi brusc din ceaţă. Redrick sări
Ciolănosu'? ... Ei, asta da. E în sus ca ars şi tot aşa făcu
ceva. Mi-ar fi fost şi mie şi Arthur. Dar se aşternuse
necaz ... Dar ce-am cu toate deja liniştea; se auzea
astea? În fond tot lor le numai foşnetul pietrişului
pică". mărunt care curgea de pe
― Brrr! ... (Arthur se terasament, de sub
scutură.) Te pătrunde până picioarele lor.
la oase. Mister Schuhart, ― Probabil că s-au aşezat
poate îmi daţi acum şi mie o rocile, şopti cu greutate
gură. Arthur. Vagonetele cu rocă
Redrick scoase bidonasul ... stau de mult ...
în tăcere şi i-l întinse. "Dar Redrick privea drept în
n-am fost de acord chiar de faţă şi nu vedea nimic. Îşi
la început. De douăzeci de aduse aminte. Asta fusese
ori l-am trimis pe Sterviatnik într-o noapte. Se trezise ca
undeva, iar a douăzeci şi dintr-un coşmar din cauza
una oară am acceptat. Mă aceluiaşi sunet lung şi trist.
cuprinsese parcă o Numai că ăsta nu mai era
moleşeală, iar ultima un coşmar. Maimuţica ţipa
discuţie a fost scurtă şi stând în patul ei de lângă
concisă: «Hai noroc, geam, iar din celălalt capăt
Roşcovane. Ţi-am promis o al casei îi răspundea tăticu
hartă. Poate te uiţi totuşi pe cam la fel, tot aşa de lung şi
ea!» Şi m-am uitat în ochii scârţâitor, numai că un pic
lui, erau ca doi furunculi, mai gâlgâitor. Şi aşa, s-au
galbeni, cu punctişorul tot chemat reciproc în
negru la mijloc, şi i-am zis: întuneric, o sută de ani şi
«Dă-mi-o». Şi gata. Mi-aduc încă o sută de ani. Guta se
aminte că eram beat atunci, trezise şi ea şi-l apucase pe
o săptămână întreagă Redrick de mână. Simţea
băusem, şi-n suflet nu mai umărul ei acoperit brusc de
era nimic ... Ei, drace, tot o sudoare rece şi aşa au stat
una e! Am mers şi am tot toţi aceşti o sută de ani şi
mers. De ce tărăgănez încă o sută de ani
lucrurile? Ce, mi-o fi ascultând, iar când
frică? ..." Maimuţica tăcu şi se culcă,
el mai aşteptă un pic, pe
141
urmă se sculă, coborî la foarte nouă îl umplea încet.

bucătărie şi bău cu sete o Îşi dădea seama că de fapt
jumătate de sticlă de coniac. nu este deloc nouă, că îi
Şi din noaptea aceea începu rodea ficaţii mai de mult,
să bea ... dar ca numai acum
― Roca, zise Arthur. începuse să înţeleagă şi să-i
Ştiţi ... ea cu timpul se fie clar totul. Şi ceea ce
lasă ... De la umezeală şi din părea înainte o prostie, o
alte motive ... halucinaţie nebunească a
Redrick se uită la faţa lui boşorogului ieşit din minţi,
palidă şi din nou se aşeză. se transformase într-o unică
Ţigara dintre degetele lui speranţă, într-un singur
căzuse pe undeva şi atunci sens al vieţii, pentru că
îşi aprinse alta nouă. Arthur numai acum îi era clar: sin-
mai zăbovi în picioare, gurul lucru care-i rămăsese
uitându-se în toate părţile pe lumea asta, singurul pen-
cu teamă, pe urmă se aşeză tru care trăise în ultimele
şi el şi râse încet: luni era speranţa într-o
minune. Iar el, prostul şi
― Eu ştiu, mi-a povestit
tâmpitul, respingea această
cineva, că în Zonă s-ar
speranţă, o călca în picioare,
putea să mai locuiască
îşi bătea joc de ea şi o îneca
cineva. Nişte oameni,
în băutură, pentru că aşa
acolo ... Nu, nu extratereştri.
fusese obişnuit. Pentru că
Chiar oameni. De parcă
niciodată în viaţă, chiar şi-n
Vizita i-ar fi prins aici şi i-ar
copilărie, nu contase pe
fi transformat în mutanţi ...
nimeni în afară de el însuşi
S-au adaptat la noile
şi pentru că încă de-atunci
condiţii. Aţi auzit ceva
această încredere în el
despre asta, mister
însuşi nu se exprimase
Schuhart?
decât în cantitatea de
― Da, zise Redrick. "verzişori" pe care avea
Numai că nu aici. Undeva în norocul s-o smulgă, s-o
munţi, la nord-vest. Nişte tragă cu dinţii din haosul
ciobani. indiferenţei care-l înconjura.
"Cu ce m-oi fi molipsit de Aşa a fost dintotdeauna şi
la el? Cu nebunia lui, de- aşa ar fi rămas şi mai
sigur. Deci, iată de ce sunt departe, dacă n-ar fi nimerit
aici. Iată ce caut pe-aici ..." într-un asemenea impas din
O senzaţie stranie şi care nu-l mai puteau scoate
142
nici "verzişorii". Un impas amuzată cum Arthur se

în care încrederea în tine în- încruntă, mustăceşte, ridică
suţi era o absurditate ... Şi ochii şi apoi îşi lăsă privirea
acum această speranţă, care în jos.
deja nu mai era o speranţă, ― Bineînţeles, picioarele
ci o credinţă în minune îl lui tata ... rosti, în sfârşit,
umplea până-n creştetul Arthur. Ca să fie bine totul
capului şi se mira cum acasă.
putuse trăi până acum ― Minţi, minţi, îl
într-o asemenea beznă întrerupse cu blândeţe.
nemărginită, fără o rază de Bagă de seamă, frăţioare.
lumină ... Globul de Aur îndeplineşte
Râse şi-l lovi pe Arthur în numai dorinţele ascunse.
umăr ... Numai acelea pentru care ai
― Ei! Cum e, stalker? Te fi în stare să-ţi bagi gâtu-n
sfâşie? Ţi-e frică? ... Odih- ştreang dacă nu s-ar
neşte-te, frăţioare. Nu te îndeplini.
ruşina. Zona! Arthur Barbridge roşi,
Arthur se uită la el mirat, ridică din nou privirea spre
zâmbind şovăielnic, iar Redrick şi iar şi-o lăsă în
Redrick făcu între timp un jos, înroşindu-se ca para
cocoloş din hârtia focului, aproape să-i dea
unsuroasă de la sandviciuri, lacrimile.
îl aruncă sub vagonet şi Redrick zâmbi şi spuse
se culcă pe-un cot, duios:
sprijinindu-se de rucsac. ― Totul e clar, dar
― Bine, zise el. asta nu e treaba mea.
Presupunem că acest Glob Păstrează-ţi secretul ... Şi,
de Aur, într-adevăr ... Ce dintr-o dată, îşi aminti de
ţi-ai fi dorit? pistol şi se gândi că, până
― Deci totuşi credeţi? mai are timp, trebuie să ţină
― N-are importanţă ... seamă de toate, pe cât
cred sau nu cred. Tu posibil. Ce ai în buzunarul
răspunde-mi la întrebare. de la spate? întrebă nepă-
Şi, brusc, deveni curios sător.
ce poate cere Globului de ― Un pistol, mormăi
Aur un astfel de băiat, încă Arthur, şi se muşcă de buză.
un papă-lapte, "liceanul" de ― Pentru ce?
ieri. Se uita cu o curiozitate ― Ca să trag! răspunse
143
Arthur provocator. ziuă!

― Hai, termină! se răsti Ceaţa se topea văzând cu
Redrick şi se apropie. ochii. Pe terasament dispă-
Dă-mi-l! În Zonă n-ai în cine ruse, iar jos şi în depărtare
să tragi! Haide! negura lăptoasă se aşternea
Arthur încercă să zică şi se dizolva, prin ea
ceva, dar tăcu, duse mâna la întrezărindu-se crestele
spate, scoase Coltul militar ovale şi păroase ale
şi, ţinându-l de ţeavă, i-l în- dealurilor. Între dealuri, pe
tinse. Redrick înşfăcă ici, pe colo, apărea suprafaţa
pistolul de mânerul cu încreţită a mlaştinii oţetite,
striaţii, îl aruncă în sus, îl acoperită de răchitiş rar şi
prinse şi întrebă: prăpădit, la orizont, după
― Ai o batistă? Dă-mi-o dealuri, piscurile munţilor
ca să-l înfăşor ... se încălziseră, cu o lumină
galben-deschisă, iar cerul de
Luă de la Arthur batista,
deasupra lor era senin şi
curată şi mirosind a apă de
albastru. Arthur privi înapoi
colonie, înfăşură pistolul şi
peste umăr şi scoase un
puse pachetul pe o bârnă.
ţipăt de exaltare. Redrick se
― Deocamdată, lasă-l să uită şi el înapoi. La răsărit,
stea aici, explică el. Dacă munţii păreau negri, iar
vrea Cel de Sus, ne deasupra lor pâlpâia şi
întoarcem tot pe aici şi îl sclipea binecunoscuta
luăm. Poate că într-adevăr o lumină de smarald. Zorii
să trebuiască să ne apărăm verzi ai Zonei ... Redrick,
de patrulă ... Deşi, frăţioare, desfăcându-şi cureaua,
ca să tragi în patrulă ... spuse:
Arthur clătină din cap. ― Nu vrei să te uşurezi?
― Nu de asta l-am luat, Vezi că p-ormă n-o să ai nici
spuse înciudat. Acolo e unde şi nici timp ...
numai un singur cartuş. Se duse după vagonet, se
Dacă se va întâmpla ceva, ca aşeză pe vine, pe
atunci, cu tata ... terasament, şi, gemând,
― Ia uită-te la el, se miră privea cât de repede se
Redrick, privindu-l fix. Să topeşte lumina verde
n-ai grijă de asta. Dacă se inundată de o boare roz, în
întâmplă ceva, cum a fost cu timp ce, după un vârf, o
taică-tu, am să pot să te mai feliuţă de soare se chinuia
car ... Uite că s-a crăpat de
144
să strălucească. Şi dintr-o afla un pom ars, înnegrit.

dată dealurile aşternură Dealul trebuia ocolit prin
umbre liliachii, totul deveni dreapta, printr-o vâlcea
contrastant, reliefat, se aflată între acest deal şi un
vedea ca-n palmă, şi chiar în altul, care şi el era vizibil,
faţa lui, la vreo două sute de complet pleşuv, ros de
metri, Redrick zări surpături, din care se
elicopterul. Pesemne că scurseseră pietre brune pe
nimerise în plin centrul unei tot povârnişul.
"chelii a ţânţarului" şi tot Toate reperele
fuselajul lui era turtit, corespundeau, dar Redrick
semănând cu o clătită nu se simţea satisfăcut.
uriaşă de fier. Numai coada Instinctul lui de stalker
rămăsese intactă: era numai încercat refuza categoric
un pic îndoită şi atârna ideea absurdă şi nenaturală
deasupra luminişului dintre de a duce o potecă printre
dealuri ca un cârlig enorm şi două dealuri apropiate. "În
negru. Elicea de echilibrare sfârşit. Las' că mai vedem
rămăsese şi ea intactă, iar noi. O să ne lămurim mai
când adia vântul se învârtea bine la faţa locului". Până la
cu un scârţâit sinistru. vâlcea, poteca trecea prin
"Chelia" probabil fusese mlaştină, pe un loc deschis
extrem de puternică, din şi neted, ce părea
moment ce elicopterul nu nepericulos de aici.
apucase nici măcar să ardă. Privindu-l însă mai atent,
Pe fierul turtit se vedea clar Redrick distinse, printre
emblema roşie-albastră a muşuroaiele uscate, o pată
forţelor aeriene militare de culoare gri-închis. Se uită
regale, semn pe care Redrick pe hartă. Acolo era desenată
nici nu mai ţinea minte de o cruciuliţă şi, cu litere
câţi ani nu-l mai văzuse. De strâmbe, era scris "Fantele".
fapt, uitase chiar cum mai Linia roşie punctată a
arăta. potecii era puţin mai la
Terminându-şi treaba, dreapta cruciuliţei. Porecla
Redrick se întoarse la parcă îi era cunoscută, dar
rucsac, scoase harta şi o cine fusese "Fantele" ăsta,
întinse pe roca topită din cum arăta şi când trecuse
vagonet. Cariera nu se vedea pe-aici, Redrick nu-şi mai
de aici, era mascată de un putea aminti. În schimb, îşi
deal, pe creasta căruia se aminti de sala plină de fum
145
a "Borjului", de mutrele apropiere, care tot mai

feroce ale beţivilor, de labele rânjea" ... Redrick zâmbi şi
lor imense şi roşii care se gândi: "Poate ăla era
strângeau paharele, de «Fantele»?"
hohotele ca de tunet ― Se poate printre coline,
izbucnite din boturile căs- domnule Schuhart? îl în-
cate, cu dinţii gălbejiţi. O trebă Arthur încet, la
turmă formidabilă de titani ureche. Stătea alături şi se
şi giganţi adunaţi la adăpat uita şi el pe hartă.
― una din cele mai clare ― Vedem noi acolo, zise
amintiri ale copilăriei: prima Redrick.
vizită la "Borj". "Ce-am adus
Pe hartă mai erau încă
atunci? Mi se pare că un
două cruciuliţe. Una pe
»biberon«. Sosit direct din
coasta dealului cu pomul
Zonă, ud leoarcă, înfometat
ars, iar cealaltă pe o
şi complet buimăcit, am
suprafaţă a dealului vecin.
năvălit în «bombă» cu sacul
Canişu' şi Ochelaristu'.
pe umăr, am trântit marfa
Poteca trecea pe undeva mai
pe tejghea în faţa lui Ernest
jos printre cruciuliţe.
şi m-am uitat de jur-
împrejur rânjind ― Vedem noi acolo,
ameninţător. Am suportat repetă, împăturind harta şi
bombardamentul glumelor băgând-o în buzunar.
batjocoritoare, am aşteptat Îl privi pe Arthur şi îi
până când Ernest, pe atunci ordonă:
tânăr şi întotdeauna cu ― Ajută-mă să-mi pun
papion, mi-a numărat nişte rucsacul pe spate ...
verzişori ... adică nu, pe Procedăm ca mai înainte,
atunci încă nu erau zise scuturând rucsacul şi
verzişori, erau pătrăţele aranjându-şi curelele mai
regale, cu o gagică severă comod. Ai să mergi înainte,
într-un balon şi cu o ca să te văd în fiecare clipă.
coroniţă pe cap ... am Nu priveşti înapoi şi-ţi
aşteptat, am ascuns banii în destupi urechile. Ordinul
buzunar şi, pe neaşteptate, meu e lege. Bagă de seamă
chiar pentru mine, am că o să ne târâm mult timp,
înşfăcat de pe tejghea o aşa că să nu-ţi fie frică de
halbă grea de bere, şi noroi, iar dacă-ţi ordon:
luându-mi avânt, am mutra-n noroi ... fără
proiectat-o într-un rât din discuţii ... Încheie-ţi scurta.
146
Eşti gata? viaţă am fost de acord să fac

― Sunt gata, şopti o treabă ca asta. Dar poate
Arthur. Era foarte nervos, că o să iasă bine. Totuşi, pe
iar roşeaţa din obraji îi mine nu mă cheamă
dispăruse ca şi cum nu Sterviatnik, poate născocim
fusese niciodată. ceva ..."
― Uite şi prima direcţie. ― Stop, îi ordonă lui
(Redrick indică cu mâna co- Arthur.
lina apropiată, la o sută de Băiatul se opri, stând în
paşi de terasament.) E clar? apa ruginită până la glezne,
Dă-i drumu'! şi până cobori Redrick,
Arthur înghiţi în sec şi, mlaştina îl trăsese deja până
păşind peste şină, începu să la genunchi.
coboare terasamentul. ― Vezi piatra? întrebă
Pietrişul se rostogolea cu Redrick. Uite-acolo, sub co-
zgomot sub paşii lui. lină. Hai spre ea!
― Mai uşor, mai uşor, îl Arthur porni înainte.
temperă Redrick. Redrick îl lăsă vreo zece paşi
Începu să coboare după şi porni pe urmele lui.
el cu precauţii, menţinând Mlaştina împuţită clefăia
echilibrul rucsacului, sub picioare. Era o mlaştină
extrem de greu, numai din moartă: nu erau nici
muşchii picioarelor. Cu musculiţe, nici broaşte şi
coada ochiului, îl urmărea chiar răchitişul se ofilise şi
tot timpul pe Arthur. "Îi e putrezise. Redrick, ca de
cam frică. Foarte bine că îi e obicei, privea în jur, dar
frică. Probabil că simte. deocamdată totul părea li-
Dacă are instinctul lui niştit. Colina se apropia
taică-su, atunci ar trebui să încet, ascunzând soarele
simtă ... Dacă ai şti care era încă la orizont, şi
Sterviatnik că de data asta care, pe urmă, acoperi toată
am să te ascult: «Şi uite aici, zarea. Lângă piatră, Redrick
Roşcatule, singur n-ai să privi înapoi spre terasament.
poţi trece. Vrei nu vrei, dar o Terasamentul era scăldat în
să trebuiască să iei pe soare, acolo zăcea şi trenul
cineva cu tine. Pot să-ţi dau cu zece vagonete. O parte
pe unul dintre elevii mei, de dintre ele căzuseră de pe
care să nu-mi pară rău». şine şi stăteau răsturnate.
M-ai convins. Prima dată în Terasamentul de dedesubt
147
era îngropat sub roca mult pe aici, tocmai d'aia s-a

roşcată ce căzuse din învechit. Şi asta-i prost.
vagonete, iar mai departe, Bineînţeles că e mai uşor să
spre carieră, la nord de tren, mergi pe uscat, dar era mai
cerul de deasupra şinelor bine dacă aici ar fi fost
tremura şi se revărsa, iar mlaştină ... Ia uită-te la el
din când în când izbucneau cum merge. Parcă-i pe
acolo curcubee mici. Redrick Bulevardul Central".
se uită la această vibrare, Arthur se înviorase
scuipă şi întoarse capul. probabil şi mergea acum cu
― Mai departe, zise, şi paşi întregi. O mână şi-o
Arthur îşi întoarse spre el strecurase în buzunar, iar
faţa încordată. Vezi cârpele cealaltă o legăna vesel, de
alea? Nu, nu acolo ... Uită-te parcă era la plimbare.
mai la dreapta ... Atunci Redrick se scormoni
― Da, şopti Arthur. prin buzunar, alese o piuliţă
― Deci aşa. Astea le-a de vreo douăzeci de grame
purtat cândva un oarecare şi, ochindu-l, îl lovi în cap.
"Fante". Demult. Nu a Piuliţa îl nimeri pe Arthur
ascultat de oamenii mai direct în ceafă. Băiatul
mari şi acum stă acolo, scheună, îşi prinse capul în
special ca să arate mâini şi, încovoindu-se, se
oamenilor deştepţi drumul. prăbuşi pe iarba uscată. Re-
Ocoleşte-l cu două degete drick se opri deasupra lui.
spre dreapta. Le-ai luat? ― Aici aşa se întâmplă,
Ţi-ai fixat punctul? dragă Archie, îi zise
Aproximativ pe-acolo pe povăţuitor. Aici nu e
unde răchitişul este mai bulevard. Şi nici n-ai ieşit cu
des ... Hai, mişcă-te! mine la plimbare.
Acum, mergeau paralel Arthur înghiţi cu noduri
cu terasamentul. Cu fiecare şi dădu din cap.
pas, apa de sub picioare se ― E clar? întrebă
micşora, şi-n curând Redrick.
striveau muşuroaiele uscate Arthur înghiţi cu noduri
şi elastice. "Pe hartă, peste şi dădu din cap.
tot în această porţiune, sunt ― Foarte bine. Iar altă
numai mlaştini, se gândi dată îţi mai trântesc şi una
Redrick. S-a învechit harta. în dinţi. Dacă o să mai
Barbridge n-a mai trecut de rămâi viu. Hai, mişcă!
148
"Cred că din băiat putea terasament, se instalase

să iasă un stalker ... Şi, pro- "chelia ţânţarului", poate
babil, l-ar fi chemat chiar se deplasa pe
«Chipeşul». «Chipeşul terasament, că doar nu
Archie». Am mai avut noi un degeaba se răsturnau
Chipeş pe care-l chema vagoneţii.
Dickson, iar acum toţi îl Arthur stătea nemişcat.
strigă «Hârciogul». Singurul Nici măcar nu întoarse
stalker care a căzut în capul.
«maşina de tocat» şi care a ― Fă-o mai la dreapta.
scăpat. A avut noroc. Ca- Aşa.
raghiosul de el şi acum mai
"Mda. Ar fi ieşit un
crede că Barbridge l-a scos
stalker bun ... Măi,
din «maşina» aia. Pe dracu'!
Schuhart. Ţi-o fi milă de el?
L-a scos din Zonă, asta e
Asta-ţi mai lipsea. Da' de
adevărat ... Şi uite-aşa a
tine a avut cineva milă? ...
făcut Barbridge o faptă
De altfel, da. A fost cineva.
eroică ... Numai să fi
Lui Kirill i-a fost milă de
încercat să nu-l scoată! Încă
mine. Şi lui Dick Nunan îi e
de pe atunci, se cam
milă de mine. Poate nu atât
plictisiseră toţi de găinăriile
milă de mine cât poate se
lui şi băieţii i-o spuseseră în
lipeşte de Guta, da' poate că
faţă: «Mai bine să nu te
îi e şi milă. La oamenii
întorci singur». Şi chiar
cinstiţi, una n-o împiedică
atunci Barbridge a primit şi
pe cealaltă ... Numai eu nu
porecla de Sterviatnik. Până
am pe nimeni de care să pot
atunci purtase porecla
avea milă. Şi va trebui să
«Gloaba»".
aleg sau ... sau ..." Şi pentru
Redrick simţi dintr-o prima dată îşi imagină cu
dată pe obrazul stâng o clarviziune aceasta alegere:
deplasare aproape sau Archie, sau Maimuţica.
imperceptibilă de aer şi, Dar aici n-ai ce să alegi.
imediat, fără să se mai Totul e foarte clar ... "Numai
gândească, strigă: dacă minunea este posibilă",
― Opreşte-te! zise o voce înlăuntrul lui şi
Întinse apoi mâna în el înnăbuşi această voce
partea stângă. Curentul de interioară cu groază şi
aer era mai puternic acolo. răutate.
Undeva, între ei şi Au trecut pe lângă
149
grămada de cârpe cenuşii. aruncă la pământ urlând:

Din "Fante" nu mai "Culcat!"
rămăsese nimic şi doar Căzu cu faţa în iarbă,
puţin mai departe, în iarba care-i sări în obraz ca un
ofilită, zăcea un băţ lung, praf, şi scrâşni din dinţi cu
complet ruginit: căutătorul răutate, că nu avusese
de mine. Pe atunci, mulţi noroc. Stătea culcat,
foloseau "căutătoarele de nemişcat, sperând că poate
mine", trăgeau speranţă în totuşi trece, deşi înţelegea
ajutorul lor ca în Dumnezeu, că nimeriseră în capcană.
iar pe urmă, după ce au Căldura se înteţise, îi
pierit doi stalkeri la rând, la învăluia tot corpul ca un
interval de câteva zile, cearceaf opărit, iar ochii îi
omorâţi de descărcările erau plini de sudoare.
subterane, s-a terminat şi Într-un târziu, ţipă la
cu ele ... "Da' cine naiba era Arthur: "Nu te mişca.
Fantele ăsta? L-o fi adus Rabdă!" Şi începu să rabde
Sterviatnik sau a venit şi el. Ar fi răbdat şi totul ar
singur pe-aici? Şi ce-i atrage fi fost în regulă, doar ar fi
pe toţi cariera asta? De ce transpirat, dar Arthur nu
n-am auzit nimic despre mai rezistă. Ori nu auzise
asta? ... Drace, ce mai arde! strigătul lui, ori se speriase
Şi asta-i încă de dimineaţă. prea tare, ori îl dogorise mai
Ce-o să fie mai pe urmă! ..." tare decât pe el, în orice caz
Arthur, care mergea în nu mai reuşi să se
faţa lui la vreo cinci paşi de- controleze şi, cu un muget,
părtare, îşi ridică mâna şi îşi fugi încovoiat, ca un apucat,
şterse transpiraţia de pe acolo unde îl gonea
frunte. Redrick se uită la instinctul lui absurd, înapoi,
soare. Era încă jos. Şi, exact într-acolo unde nu
dintr-o dată, realiză că iarba trebuia în nici un caz să
uscată de sub picioare nu fugă. Redrick abia avu timp
mai foşneşte ca mai-nainte, să se ridice puţin şi să-l
parcă scârţâie precum prindă de picior cu
amidonul, şi nu mai este amândouă mâinile. Arthur
ţepoasă şi aspră ca-nainte, se prăbuşi la pământ ca un
ci moale şi tremurătoare, butuc, ridicând un nor de
mărunţindu-se sub cizme ca cenuşă, ţipă isteric cu o voce
zdrenţele de cenuşă. Văzu neobişnuit de ascuţită, şi,
clar urmele lui Arthur şi se lovindu-l pe Redrick cu
150
celălalt picior direct în faţă, că trebuie s-o şteargă cât

începu să se zbată şi să se mai repede din acest cuptor
zvârcolească ca un apucat. diavolesc, până când acesta
Dar stalkerul, pierzându-şi nu se lasă din nou peste ei.
raţiunea din cauza durerii, Se ridică de pe Arthur, care
se târâ peste el, lipindu-şi zăcea complet nemişcat, îi
faţa arsă de scurta lui de prinse ambele picioare sub
piele, vrând să-l strivească, braţ şi, ajutându-se de
să-l bage în pământ cu mâna liberă, se târâ înainte,
amândouă mâinile. Îl ţinea nedezlipindu-şi privirea de
de părul lung, ţintuindu-i margine, dincolo de care
capul care se zbătea, îl lovea iarba era din nou moartă,
nebuneşte cu şpiţul şi cu uscată, ţepoasă, totuşi
genunchii peste picioare, adevărată, şi ea i se părea
peste spate, peste fund. acum un lăcaş al vieţii.
Auzea ca prin ceaţă Cenuşa îi scârţâia printre
geamătul şi mugetul de sub dinţi, peste faţa arsă treceau
el, precum şi propriul său resturi de arşiţă, iar
urlet răguşit: "Culcat, sudoarea îi curgea direct în
culcat, te omor ...", iar de ochi, pentru că, probabil, nu
sus cădea ceva peste ei de mai avea nici gene, nici
parcă s-ar fi revărsat nişte sprâncene. Îl trăgea pe
munţi de cărbuni înroşiţi, Arthur după el şi acesta,
îmbrăcămintea îi ardea, parcă dinadins, se agăţa de
deja, şi îi trosnea pielea toate cu scurta lui
de pe picioare şi din blestemată. Spatele opărit îl
părţi, băşicându-se şi ardea, iar rucsacul îi lovea
crăpându-se. Strivindu-şi la fiecare mişcare ceafa arsă.
fruntea de cenuşa fumurie, Redrick se gândi cu groază
strivea convulsiv sub piept că poate a pierdut direcţia
capul acestui mucos din cauza durerii şi zăpuşelii
blestemat, până când nu şi că acum n-o să mai
mai rezistă şi urlă din toate răzbească. De frică, începu
puterile ... sa se târască mai repede,
Nu-şi mai amintea când ajutându-se de cotul liber şi
s-a terminat totul. A înţeles de genunchi, scoţând prin
că putea să respire din nou, gâtlejul uscat cele mai
că aerul devenise din nou scârboase înjurături care îi
aer şi nu aburul încins care treceau prin cap, iar pe
îi ardea gâtlejul, a priceput urmă, cu o bucurie nebună,
151
îşi aminti că la piept are un gâlgâie, să se mişte, îşi trase

bidonaş aproape plin, mâinile de sub el şi ridică
prietenul lui drag. Numai capul. Ochii îi erau holbaţi,
de-ar putea să răzbată. înghiţea aerul cu sete, tuşea
"Încă puţin, hai Red, hai mă şi scuipa. Apoi privirea îi re-
Roşcatule, uite aşa, încă veni la normal şi-atunci se
puţin". uită la Redrick.
Pe urmă, zăcu mult timp, ― Pfffuu ... Îşi scutură el
cu faţa şi mâinile în apa rece capul, stropind în jur cu apă
şi ruginită, inspirând din murdară. Ce-a fost asta,
când în când, cu desfătare, domnule Schuhart?
răcoarea aerului putred. Ar ― Moartea, rosti cam
fi stat aşa un secol, dar îşi nedesluşit Redrick şi începu
impuse să se ridice şi, stând să tuşească. Îşi pipăi faţa. Îl
în genunchi, aruncă durea cumplit. Nasul i se
rucsacul. Se apropie în umflase, dar sprâncenele şi
patru labe de Arthur, care genele, curios, erau la
tot mai zăcea nemişcat la locurile lor. Şi pielea de pe
vreo treizeci de paşi de mâini era intactă, numai că
mlaştină, şi îl răsturnă pe se înroşise: probabil că nici
spate. Mda, fusese frumos bucile nu-i arseseră până la
băiatul. Acum mutrişoara os ... Se pipăi. Nu, e clar că
lui drăguţă părea o mască nu e până la os, chiar şi
neagră-cenuşie de sânge pantalonii rămăseseră
coagulat amestecat cu întregi. Doar că arătau de
cenuşă şi câteva secunde parcă ar fi fost opăriţi ...
Redrick privi cu o curiozitate Arthur îşi atingea şi el
stupidă dârele lungi de pe faţa, pipăind-o încet, cu de-
această mască: urmele de la getele. Acum, când această
pietre şi muşuroaie. Apoi se mască terifiantă dispăruse,
ridică în picioare, îl luă pe spălată de apă, fizionomia
Arthur de subţiori şi îl târâ lui era, contrar aşteptărilor,
spre apă.. Arthur respira aproape normală. Câteva
greu, hârâia, şi, din când în zgârâieturi, o leziune pe
când, gemea. Redrick îl frunte, buza de jos tăiată,
azvârli cu faţa în balta cea iar restul ... restul era în
mai mare şi plonjă şi el regulă.
alături, retrăind cu plăcere
― Niciodată n-am auzit
mângâierile ude şi reci ca
de aşa ceva, spuse Arthur şi
gheaţa. Arthur începu să
152
privi înapoi. buzunarele de sus arseseră,

Redrick se uită şi el. Pe o sticluţele cu medicamente
iarbă cenuşie ca scrumul plesniseră de căldură, iar de
rămăseseră multe urme şi la pata rămasă mirosea
se miră cât de scurt fusese insuportabil a medicină.
acel drum cumplit şi Redrick ridică rămăşiţele
nesfârşit pe care se târâseră care ţineau loc de clape şi
pentru a-şi salva viaţa. Nu începu să scoată cioburile
erau mai mult de douăzeci, de sticlă şi bucăţile de
treizeci de metri în total, de plastic. Şi-n acel moment,
la un cap la altul. Pe "chelia" Arthur îi spuse:
asta arsă se târâse într-un ― Vă mulţumesc,
zig-zag sălbatic, orbit de domnule Schuhart, că m-aţi
frică, ca un gândac pe o scos.
tigaie fierbinte. Dar asta nu Redrick tăcu. "La dracu
era nimic; bine că se târâse, mulţumesc! Am şi nevoie să
în general, pe-acolo pe unde te salvez".
trebuia. Putea foarte bine să ― Eu sunt vinovat,
nimerească în "chelia continuă Arthur. Că doar
ţânţarului", puţin mai la auzisem când mi-aţi ordonat
stânga, sau putea chiar să să stau culcat. M-am speriat
se întoarcă ... "Nu, nu pu- însă foarte tare, iar când
team, se îndârji. Un mucos a început să dogorească,
oarecare putea, dar eu nu mi-am pierdut complet
sunt mucos. Şi dacă n-ar fi capul. Ştiţi, mi-e tare
fost tâmpitul ăsta, nu s-ar fi frică de durere, domnule
întâmplat nimic, mi-aş fi Schuhart ...
opărit un pic bucile ... Şi
― Hai, ridică-te, spuse
ăsta ar fi fost tot necazul ..."
Redrick fără să se întoarcă.
Se uită la Arthur cum se Asta e încă floare la
spăla, pufnind şi gemând ureche ... Hai odată, ce mai
când îşi atingea locurile stai?
dureroase. Redrick se ridică,
Sâsâind de durere, îşi
schimonosindu-se când
puse rucsacul în spate,
îmbrăcămintea devenită
aranjându-şi curelele. Avea
scorţoasă, din cauza arşiţei,
senzaţia că pielea se
îi atingea pielea. Ieşi la loc
scorojise în locurile arse şi
uscat şi se aplecă deasupra
se încreţise în riduri
rucsacului. Şi el o păţise cu
dureroase. "Îi e frică de
vârf şi îndesat. Clapele de la
153
durere ... Mânca-te-ar un ostatic pentru

ciuma cu durerea ta cu Maimuţica. N-am scos un
tot ..." Se uită în jur. "Nu-i om, ci dragorul9 meu.
nimic. N-am pierdut poteca. Căutătorul meu de mine. Un
Şi-acum deluşoarele astea. şperaclu. Însă acolo, pe
Mârşave deluşoare. Stau ca locul ăla fierbinte, nu m-am
nişte coarne de drac ... Şi gândit la asta. Îl trăgeam ca
mai e şi vâlceaua asta dintre pe-o rudă şi nici prin cap
ele ..." Adulmecă aerul ... nu-mi trecea să-l las, deşi
"Of, vâlceluţă mârşăvioară! uitasem de toate: şi de
Tocmai tu eşti cea mai mare şperaclu, şi de Maimuţica ...
mârşăvie" ... Deci înseamnă că sunt
― Vezi vâlceaua dintre într-adevăr un băiat bun?
dealuri? îl întrebă pe Arthur. Aşa îmi zice şi Guta. Kirill
― O văd. mi-a sugerat-o şi el, iar
Richard numai despre asta
― Direct spre ea. Marş!
bombăne tot timpul ... Ce
Arthur se şterse cu dosul să spun, au şi găsit
palmei la nas şi porni îna- bunătatea ... ia mai lasă
inte, pleoscăind prin bălţi. toate astea. Aici nu e loc
Şchiopăta şi nu mai era tot pentru bunătate, întâi te
atât de drept şi chipeş ca gândeşti şi apoi dai din
mai înainte. Zona îl mâini şi din picioare. Să fie
încovoiase şi pe el, prima şi ultima dată, e clar?
obligându-l să meargă mai Om bun, hm ...Trebuie să-l
încet şi cu mai multă păstrez pentru «maşina de
prudenţă. "Şi iată cum am tocat carne», se gândi el rece
mai scos pe încă unul, se şi clar. Aici poţi să treci prin
gândi Redrick. Oare al toate, în afară de această
câtelea este? Al cincilea? Al maşină".
şaselea? Şi-acum mă întreb:
― Stai, îi zise lui Arthur,
De ce? Ce, mi-e rudă? Ce,
răspund de el? Ia ascultă, Vâlceaua era în faţa lor şi
bă, Roşcatule, de ce totuşi Arthur stătea, privind pier-
l-ai târât? Puteai s-o dut spre Redrick. Vâlceaua
mierleşti din cauza lui ... Şi era acoperită de un noroi
cred că acum, cu capul verde, purulent, care lucea
limpede, ştiu. E foarte bine
9 DRAGÓR, (1) dragori, s.m., (2) dragoare, s.n. 1. S.m. Muncitor care manevrează
că l-am scos, pentru că fără comenzile unei drage (1). 2. S.n. Navă de luptă special amenajată pentru îndepărtarea
minelor marine. – Din fr. dragueur.
el n-am să mă descurc. Este DRÁGĂ ~ge f. 1) Navă utilată cu instalaţii speciale pentru săparea sub apă, în vederea
curăţării sau adâncirii fundului unei ape. 2) Instalaţie plutitoare, destinată exploatării
zăcămintelor aluvionare (de aur, wolfram, diamante etc.). 3) Dispozitiv special pentru
înlăturarea minelor (de pe o cale navigabilă). [fr. drague]
154
unsuros în soare, iar Mocirla era caldă,

deasupra se unduia un abur lipicioasă şi respingătoare.
uşor, ce se închega între Întâi au mers drept,
dealuri, încât la treizeci de scufundându-se până la
paşi nu se mai vedea nimic. brâu, iar sub picioare, spre
Şi putoarea. Nu era clar ce norocul lor, era piatră şi
putrezea acolo, în borhotul destul de neted. Şi-n cu-
ei, dar Redrick avea rând, Redrick auzi
impresia că o sută de mii de binecunoscutul zumzet din
ouă stricate, sparte şi amândouă părţile. Pe dealul
aruncate peste o sută de mii din stânga, inundat de
de capete de peşti şi pisici soare, nu se vedea nimic,
moarte nu ar fi putut să dar pe povârnişul din
duhnească ca aici. "O să dreapta jucau în penumbră
cam miroasă pe-acolo, flăcări liliachii-deschise.
Roşcatule, aşa că tu ... Vezi ― Apleacă-te, îi comandă
să nu intri în derivă". printre dinţi, şi se aplecă şi
Arthur gemu şi se dădu el. Mai jos, tâmpitule!
înapoi. Atunci Redrick îşi Arthur se aplecă speriat,
alungă toropeala, scoase şi-n aceeaşi secundă un ful-
repede din buzunar un ger, însoţit instantaneu de
pachet de vată îmbibată cu un bubuit, sparse văzduhul.
deodorant, îşi puse în nări Deasupra capetelor lor se
două tampoane şi îi întinse scutură într-un dans
şi lui Arthur. dement un fulger ramificat,
― Mulţumesc, domnule abia vizibil pe fondul
Schuhart ... abia şopti cerului. Arthur se ghemui,
Arthur. Nu putem cumva să scufundându-se până la
trecem pe undeva pe sus? ... umeri. Redrick, simţind cum
Redrick îl înşfăcă de păr i se astupă urechile din
şi îi întoarse capul înspre cauza tunetului, întoarse
grămada de cârpe ce se capul şi zări în umbră cum o
zărea într-o surpătură de pată de un roşu deschis se
piatră. destrăma repede în pietrişul
― Ăla e Ochelaristu', iar fărâmiţat. Imediat izbucni şi
pe dealul din stânga, de aici al doilea fulger.
nu se vede, zace Canişu'. Tot ― Înainte! Înainte! urlă,
o grămadă de cârpe. Ai în- fără să se audă.
ţeles? Înainte. Acum se târau pe vine,
155
mişcându-se ca două gâşte Redrick. Doar nu e prima

şi scoţând afară numai dată. Toată viaţa aşa a fost
capetele. La fiecare la mine: în noroi, iar
străfulgerare, Redrick vedea deasupra capului fulgere, şi
cum părul lung al lui Arthur niciodată n-a fost altfel ...
se ridică în sus, simţind Dar de unde mizeria asta?
imediat după aceea cum o Câtă mizerie ... Îţi pierzi
mie de ace îi înţeapă pielea minţile, nu alta. Câtă
feţei. "Înainte", repeta el din mizerie într-un singur loc,
inerţie. Deja nu mai auzea de parcă s-au strâns aici
njmic. O dată, Arthur se toate porcăriile din lume ...
întoarse spre el, arătându-şi Mucozitatea asta este
profilul, şi observă cum îl Sterviatnik, se gândi cu
privea cu ochii holbaţi de furie. Pe aici a trecut
groază; îi mai zări buzele Sterviatnik şi de la el a
albe care tremurau şi rămas ... Ochelaristu' a
obrazul transpirat, murdărit căzut în dreapta. Canişu' în
de verdele borhotului. Pe stânga, şi totul pentru ca
urmă, fulgerele se Sterviatnik să treacă printre
transformară în trăsnete şi ei şi să lase după el toată
fură nevoiţi să se scufunde această mizerie. Aşa-ţi
cu totul. Mucozitatea verde trebuie, Roşcatule! Cine
îi încleia gura, era imposibil calcă pe urmele lui
de respirat. Prinzând aerul Sterviatnik întotdeauna o
cu gura, Redrick îşi smulse să-nghită rahat. Ce, n-ai
din nas tampoanele şi ştiut asta şi înainte? Peste
dintr-o dată simţi că tot e-aşa. Sunt prea mulţi ca
putoarea dispăruse. Aerul Sterviatnik şi de aceea n-a
era plin de un miros mai rămas nici un loc curat.
proaspăt şi pătrunzător de Totul s-a împuţit ... Nunan e
ozon, iar aburul din jur se un prost: «Tu, Roşcovanule,
îngroşase sau poate că i se strici tot echilibrul, strici
înceţoşaseră ochii şi deja nu ordinea şi nu suporţi nici o
se mai vedeau dealuri nici în organizare: nici pe cele
stânga, nici în dreapta, nu bune, nici pe cele rele. Din
se mai observa nimic, doar cauza celor ca tine n-o să fie
capul lui Arthur mânjit de niciodată raiul pe pămînt ...»
drojdia verde şi aburul Da' ce te pricepi tu la toate
galben care şerpuia în jur. astea, grăsanule? Când am
"Trec, trec, se gândea văzut vreodată o ordine
156
bună? Da' când m-ai văzut cufundându-se cu totul,

pe mine într-o ordine bună? dând din mâini şi din
Toată viaţa am văzut cum picioare cu toate puterile.
mor Kirillii, Ochelariştii, iar Trosnetul unui fulger îi
cei ca Sterviatnik se târăsc sfâşie din nou auzul. "Tot
printre cadavrele lor, pe sufletul am să-l scot din
cadavrele lor, ca nişte voi". Şi-n treacăt, se gândi:
viermi, şi murdăresc, "Oare la cine mă refer? ...
murdăresc, murdăresc ..." Nu ştiu. Da' cineva trebuie
Alunecă pe o piatră, se să mi-o plătească şi-mi va
scufundă, ieşi, văzu din nou plăti pentru asta! Staţi un
alături faţa schimonosită cu pic, numai să ajung la Glob,
ochii holbaţi şi deodată, în- că eu nu sunt Sterviatnik ...
gheţă: i se păru că pierduse O să mi-o plătiţi aşa cum
direcţia. Dar nu, nu se trebuie şi aşa cum vreau
rătăcise. Înţelese imediat eu ..."
că trebuie să meargă Când au ieşit la loc
uite-acolo, unde iese din uscat, pietrişul se încălzise
noroi o piatră. Înţelesese deja de la soare. Erau
asta, deşi în afară de piatră complet asurziţi, întorşi pe
nu se mai vedea decât pâcla dos, clătinându-se şi
galbenă. agăţându-se unul de altul ca
― Stai! ţipă el. Ţine-te să nu se prăbuşească.
mai la dreapta! Mai la Redrick văzu o furgonetă
dreapta pietrei. jupuită, fără roţi, şi, ca prin
Din nou nu-şi auzi vocea ceaţă, îşi aminti că aici, la
şi atunci îl ajunse pe Arthur, umbra ei, te poţi odihni. Se
îl prinse de umăr şi începu târâră în umbră. Arthur se
să-i arate cu mâna: "Ţine-te întinse pe spate şi începu,
mai la dreapta pietrei şi cu degetele lipsite de vlagă,
mergi cu capul în jos". "O să să-şi descheie scurta; în
mi-o plătiţi voi, se gândi". timp ce Redrick se lipi cu
Lângă piatră, Arthur se scu- rucsacul de furgonetă, îşi
fundă şi imediat un trăsnet şterse puţin palmele de
lovi, cu un pocnet asurzitor, pietriş şi băgă mâna la
creştetul pietrei negre piept.
făcând să zboare în toate ― Şi mie, zise Arthur. Şi
părţile aşchii încinse. "O să mie, mister Schuhart.
mi-o plătiţi" repetă el, Redrick se miră cât de
157
puternică este vocea ochiul în spatele meu şi mă

băieţandrului, înghiţi o duceaţi de nas. Mă trăgeaţi,
gură, închise ochii şi simţi mă întindeaţi, mă târaţi de
cum lichidul fierbinte şi nas prin închisori, prin
purificator se scurge prin «bombe» ... Ajunge!"
gâtlej şi se întinde peste tot Desfăcu curelele
pieptul. Înghiţi încă o dată şi rucsacului şi luă din mâinile
îi întinse bidonaşul lui lui Arthur bidonaşul.
Arthur. "Gata, se gândi, ― Niciodată n-aş fi
lipsit de puteri. Am scăpat. crezut, zise Arthur cu o
Am trecut şi d-asta. Gata, nedumerire blândă în glas,
acum văd deja cecul cu nici n-aş fi putut să-mi
suma în litere. Ce, credeţi că închipui ... Ştiam,
am uitat? Nu! Eu ţin minte bineînţeles, moarte, foc ...
totul. Credeţi că o să vă Dar ca să existe aşa ceva! ...
mulţumesc că m-aţi lăsat Cum vom răzbate la
viu şi că nu m-aţi înecat? întoarcere?
Ciu-ciu şi nu mulţumesc.
Redrick nu-l asculta. Tot
V-a venit sfârşitul, e clar?
ce spunea acest omuleţ nu
N-am să las nimic aşa.
mai avea acum nici o
Acum eu hotărăsc. Eu,
importanţă. Nici înainte nu
Redrick Schuhart, în
avusese, dar atunci era
deplinătatea facultăţilor
totuşi un om. Acuma însă ...
mintale, voi hotărî tot şi
Un şperaclu vorbitor. Lasă-l
pentru toţi. Iar voi, broaşte
să vorbească.
râioase, sterviatnici,
extratereştri, ciolănoşi, ― Ar fi fost bine să ne
quarterblazi, paraziţi, spălăm ... (Arthur privi în
verzişori, răguşiţi, cei cu jur cu teamă.) Măcar faţa
uniforme, simandicoşi, cei să mi-o fi limpezit.
cu serviete şi cu «binefaceri», Redrick se uită la el
patroni, cei cu AV-uri, cu absent. Îi observa părul
motoare veşnice, cu «chelia năclăit şi lipicios, ca de
ţânţarului», cu discursuri, pâslă, faţa mânjită de
cu diferite promisiuni ― mucozitatea acum uscată,
ajunge! M-aţi dus destul de cu urme de degete, şi-n
nas! Şi eu, prostu', mă general corpul, acoperit de o
lăudam că aşa vreau, că aşa crustă de noroi crăpată, şi
o să fac, iar voi, târâturilor, nu simţi nici milă, nici
aprobându-mă, vă făceaţi cu iritare, nimic. Un şperaclu
158
vorbitor. Îşi întoarse capul, lipise de corp, de pielea

în faţă se întindea un spaţiu arsă, şi acum se rupea ceva
plictisitor, ca un şantier dureros acolo, se dezlipea ca
părăsit, acoperit de pietriş, o faşă uscată de o rană.
de praf alb, plin de soarele Arthur se ridică şi oftă şi el,
orbitor, un alb insuportabil, în timp ce se uita la Redrick,
fierbinte şi mort. Capătul cu suferinţă. Se vedea clar
îndepărtat al carierei se că ar fi vrut să se plângă,
vedea deja de aici, era tot de dar n-avea curaj. Mormăi
un alb orbitor şi de la numai, cu o voce înăbuşită:
distanţă părea complet ― Pot să mai iau o gură,
neted şi abrupt, iar capătul domnule Schuhart?
apropiat era marcat de Redrick piti la piept
sfărâmături de piatră. bidonaşul care-l ţinea în
Coborârea în carieră începea mână şi zise:
acolo unde se detaşa, ca o
― Vezi roşu ăla printre
pată roşie printre, pietre,
pietre?
cabina excavatorului. Acesta
era singurul marcaj. Trebuia ― Îl văd, zise Arthur, şi
să meargă direct spre el, oftă spasmodic.
bizuindu-se doar pe noroc. ― Direct spre el.
Arthur se ridică pe Arthur se întinse
neaşteptate, băgă mâna sub gemând, îşi îndreptă umerii
furgonetă şi scoase de-acolo şi se schimonosi, uitându-se
o cutie de conserve ruginită. în jur.
― Ia uitaţi-vă, domnule ― Să mă spăl un pic ...
Schuhart ... zise el, S-a lipit totul.
înviorându-se. Asta, Redrick îl aşteptă în
probabil, a lăsat-o tata ... Şi tăcere. Arthur se uită la el
mai sunt acolo. fără speranţă, se întoarse şi
Redrick nu-i răspunse. începu să meargă, dar se
"Ce nechibzuinţă! se gândi opri imediat.
indiferent. Mai bine nu ţi-ai ― Rucsacul ... V-aţi uitat
fi adus aminte de tata. rucsacul, domnule
Acum era mai bine dacă Schuhart.
tăceai din gură. Dar, de ― Marş înainte, îi ordonă
altfel, e totuna ..." Se ridică Redrick.
şi oftă de durere, pentru că Nu mai avea răbdare nici
toată îmbrăcămintea se să explice, nici să mintă şi
159
de fapt nu mai avea nici un în baie, auzea cum de-acolo,

rost. Şi-aşa o să meargă, de sub duş, pufăia îndelung
n-are încotro. Şi Arthur şi plescăia sub apă, cum
porni, târându-şi picioarele, trântea nişte ligheane,
adus din spate, încercând bolborosea ceva pe-acolo, iar
să-şi dezlipească de pe faţă pe urmă cum urla de se
mizeria scorţoasă, se făcuse cutremura casa: "Maria ... ai
mic, slab şi amărât, ca un adormit?" Trebuia să stea
pisoi ud fără stăpân. pitit până când se spăla şi
Redrick porni în urma lui şi, se aşeza la masa pe care
cum ieşi din umbră, soarele mama punea o sticlă, o
îl pocni, orbindu-l. Îşi puse farfurie adâncă, plină cu
palma streaşină şi regretă că supa groasă, şi un borcan
nu-şi luase ochelarii negri. de ketchup, să aştepte până
Fiecare pas ridica un norişor când termina supa, râgâia şi
de praf alb, praful se începea carnea cu fasole, şi
aşternea pe bocanci şi abia atunci putea să iasă la
putea, dar parcă mai lumină, să se aşeze pe
degrabă Arthur duhnea, iar genunchii lui şi să-l întrebe
ca să meargă în urma lui era pe care maistru sau pe care
imposibil. Dintr-o dată inginer l-a mai înecat în acid
înţelese însă că el pute cel sulfuric.
mai tare. Mirosul era infect, În jur, totul era încins
dar cunoscut. Aşa mirosea până la alb şi îi era greaţă
în oraş atunci când vântul de arşiţa uscată şi aspră, de
de nord aducea pe străzi duhoare, de oboseală; îl
fumul de la uzină. Şi tatăl ustura pielea arsă, care
său tot aşa duhnea când se crăpase pe la încheieturi, şi i
întorcea acasă, imens, se părea că prin ceaţa
sumbru, cu ochii roşii ca de fierbinte care îi învăluia
nebun. Şi Redrick se grăbea creierul ea ţipa ca să audă şi
să se ascundă într-un colţ, el, cerându-i apă, linişte şi
de unde se uita cu groază răcoare. Amintiri aproape
cum taică-su îşi smulgea de uitate se îngrămădeau în
pe el hainele de lucru şi le creierul lui umflat, se
arunca în mâinile mamei, răsturnau între ele, se
cum trăgea de pe labele acopereau şi se amestecau,
uriaşe bocancii stâlciţi, cum împletindu-se cu lumea
îi împingea sub cuier şi, albă, încinsă, care dansa în
numai în şosete, lipăia până faţa ochilor întredeschişi, şi
160
toate erau amare, toate mai păstra memoria lui, şi

emanau milă covârşitoare deja i se părea că până
sau ură. Încerca să intervină acum nu fusese nimic bun,
în haosul ăsta, ci numai mutre, mutre,
străduindu-se să scoată din mutre ...
trecut un miraj dulce, şi Şi-n tot timpul ăsta
sentimente de tandreţe şi rămânea stalker, fără să se
prospeţime reliefau din gândească, fără să simtă,
adâncurile memoriei faţa fără chiar să ţină minte, şi
tânără şi veselă a Gutei, vedea parcă cu cerebelul că,
încă fată, când era dorită şi uite, acolo în stânga, la o
neprihănită, şi ea apărea în distanţă nepericuloasă,
faţa ochilor, dar imediat se deasupra mormanului de
acoperea de rugină, se scânduri vechi, stă "fantoma
deforma, curgea şi se veselă" ― liniştită, fără vlagă
transforma într-o ― şi dă-o dracului, iar din
mutrişoară ursuză, acope- dreapta adie un vânt
rită de blăniţa lungă şi nedesluşit, ca după câţiva
aspră a Maimuţicăi. Încerca paşi să apară "chelia
să-şi aducă aminte de Kirill, ţânţarului", netedă ca
pentru el un om sfânt, de oglinda şi cu multe cozi ca o
mişcările lui repezi şi agile, stea de mare, încă departe,
de râsul lui şi de vocea şi nu mi-e frică, iar în
care-i promitea locuri şi centrul ei o pasăre turtită ca
timpuri minunate, o umbră, ceva foarte rar,
nemaivăzute, iar Kirill pentru că păsările nu zboară
apărea şi el. Pe urmă licărea deasupra Zonei; iar acolo,
în soare păienjenişul alături de potecă, două
argintiu şi iată că Kirill deja "biberoane" aruncate de
dispăruse şi pe Redrick îl Sterviatnik, probabil la
pironesc ochii îngereşti şi întoarcere, când frica a
ficşi ai lui Hugh Răguşitu', învins lăcomia. Vedea toate
după care mâna lui mare şi astea şi reţinea totul, iar
albă cântăreşte în palmă când Arthur, încovoiat,
containerul de porţelan ... În greşea direcţia măcar cu un
conştiinţa lui se pas, gura lui Redrick se
învălmăşeau forţe în- deschidea singură şi un
tunecate, care îi coborau urlet răguşit şi ameninţător
bariera voinţei şi îi stingeau îi ieşea din gâtlej. "O
puţina bunătate pe care o maşină, se gândea. Aţi făcut
161
din mine o maşină ..." şurub al acestei lumi

Pietrişul de la marginea infecte ...
carierei se apropia şi deja Arthur se apropie de
putea să desluşească marginea râpei din faţa
desenele ciudate ale ruginei carierei, se opri şi rămase
pe acoperişul roşu ai cabinei pironit locului, privind în jos
excavatorului. şi-n depărtare, întinzându-şi
"Eşti un prost, Barbridge. gâtul lung. Redrick se
Şmecher, dar prost. Cum ai apropie şi se opri alături. Nu
putut să ai încredere în se uita acolo unde privea
mine, ai? De când mă ştii Arthur. Lângă picioare, din
tu? Ar fi trebuit să mă adâncurile carierei, pleca
cunoşti mai bine decât eu drumul bătătorit cu mulţi
însumi. Ai îmbătrânit, asta ani în urmă de şenilele şi
este. Te-ai prostit. E şi roţile tractoarelor grele. La
normal. Poate fiindcă ai avut dreapta lui se ridica un
de-a face numai cu proşti perete abrupt, alb şi crăpat
..." Şi atunci îşi imagină cum de căldură, iar în stânga era
s-a desfigurat Sterviatnik şes, unde, printre pietre şi
când a aflat că Arthur, grămezi de piatră spartă,
frumosul Archie, sânge din stătea aplecat excavatorul.
sângele lui ... a plecat în Cupa lui părea sleită de
Zonă cu Roşcatu', după puteri, prăbuşită la capătul
picioarele lui Sterviatnik, a drumului. Şi aşa cum era de
plecat nu cu un mucos aşteptat, nimic nu se mai
inutil, ci cu fiul lui, viaţa vedea pe drum, dar lângă
lui, mândria lui. Şi cupă, pe o pantă aspră şi
imaginându-şi toate astea, colţuroasă, atârnau ţurţurii
Redrick începu să râdă în răsuciţi şi negri ce semănau
hohote, iar când Arthur îşi cu nişte lumânări metalice,
întoarse speriat capul dădu groase, forjate. În praf se ve-
din mână continuând să deau o mulţime de pete, de
râdă: "Marş, marş!". Şi iar parcă acolo se vărsase nişte
au început să i se târască bitum. Asta-i tot ce mai
prin minte, ca pe un ecran, rămăsese de la ei şi nici nu
mutre, mutre, mutre ... puteai să spui câţi au fost.
Trebuie să schimbe totul. Poate că fiecare pată este un
Nu o viaţă, nu două, nu un om, o dorinţă a lui
destin sau două destine. Sterviatnik. Ia uite,
Trebuie schimbat fiecare Sterviatnik scăpase cu bine,
162
viu şi nevătămat din complet neted, şi lucea mat

subsolul blocului 7. De a- în soare. Zăcea aruncat
colo Sterviatnik scosese cu lângă peretele îndepărtat al
uşurinţă din Zonă carierei, stând comod
"magnetul fluid". Iar printre mormanele de rocă
ţurţurul acela era comoara presată şi chiar de aici se
de Dina Barbridge pe care vedea cât este de mare şi cât
toţi o doreau, care nu de greu apasă locul unde se
semăna nici cu tata, nici cu afla.
mama. Iar pata aceea era Nu avea nimic
Arthur Barbridge, frumosul dezamăgitor sau îndoielnic
şi mândrul Archie, care nu în el, dar nici nu avea nimic
semăna cu părinţii. ce-ar fi putut să-i dea o
― Am ajuns, hârâi speranţă.
încordat Arthur. Mister Nu se ştie de ce, dar îi
Schuhart, am ajuns totuşi, trecu prin cap ideea că
nu-i aşa? Globul este gol pe dinăuntru
Râdea bucuros, se şi că ar trebui să fie foarte
aşezase pe vine şi cu fierbinte, încins de soare.
amândoi pumnii începuse să Era clar că nu emitea o
lovească pământul cu toată lumină proprie, că nu se
puterea. Părul năclăit şi putea ridica în aer să
întărit ca o crustă pe danseze, aşa cum se vorbea
creştetul capului tremura şi în legende. Zăcea acolo unde
flutura caraghios în toate căzuse. Poate că scăpase
părţile, aruncând bucăţi de dintr-un oarecare buzunar
noroi uscat. Şi numai atunci imens şi se rostogolise,
Redrick îşi ridică privirea şi rătăcindu-se în timpul unui
privi Globul. Încet. Cu joc de giganţi. Nu era aşezat
teamă. Cu frica ascunsă că aici. Fusese aruncat şi el, la
n-o să arate aşa cum îşi fel cum erau azvârlite toate
imaginase. Că o să-l astea: "brăţări", "biberoane",
pătrundă îndoiala şi Globul "baterii", şi alte gunoaie
se va prăbuşi de pe cerul rămase de la Vizită. Dar, în
unde abia se căţărase, acelaşi timp, avea ceva şi, cu
înghiţind astfel toate cât se uita mai mult la el,
scârnăviile. Redrick îşi dădea seama cât
Nu era de aur, ci mai este de plăcut să-l priveşti,
degrabă din cupru roşcat, cum te îndeamnă să te
apropii de el, să vrei să-l
163
atingi, să-l mângâi. Din nou Redrick privea tăcut în urma

îi trecu prin cap o trăsnaie, lui. Stătea impasibil şi rece,
că ar fi foarte odihnitor să te ştiind ce-o să se întâmple
aşezi lângă el sau, şi mai acum, simţind însă că nu se
bine, să te sprijini cu spatele va putea uita. Totuşi, până
de el, să-ţi dai capul pe când totul era posibil, va
spate şi, închizând ochii, să privi fără să simtă ceva
te gândeşti, să dai drumul la deosebit, poate doar
amintiri şi poate chiar să înlăuntrul lui, undeva în
moţăi un pic ... adâncime, unde începuse să
Arthur sări în picioare, îşi se neliniştească un oarecare
desfăcu toate fermoarele de viermişor, ce pornise să se
la scurtă, o smulse şi o răsucească cu căpşorul lui
azvârli la picioare, ridicând ţepos.
un nor de praf alb. Ţipa Băiatul tot mai cobora în
ceva, strâmbându-se şi sărituri, pe povârnişul
dând din mâini, pe urmă le abrupt, bătând un step
duse la spate şi dansă dement, iar praful alb îi
făcând cu picioarele figuri sărea de sub tălpi în timp ce
complicate. Sărind, porni în ţipa ceva cu toată puterea,
jos pe povârniş. Nu se mai foarte vesel, răsunător, dar
uita la Redrick, uitase de el. foarte solemn, ca un cântec
Uitase de toate, mergea să-şi sau, mai bine-spus, ca o
îndeplinească dorinţele, litanie. Redrick se gândi că,
dorinţele mărunte şi pentru prima dată în
ascunse ale unui licean care existenţa carierei, acest
roşeşte, ale unui băieţandru drum era străbătut în atmo-
care nu văzuse în viaţa lui sferă de sărbătoare. La
nici un fel de bani, în afară început nu ascultase ce urlă
de cei "de buzunar", ale unui acest şperaclu vorbitor, dar
mucos pe care îl snopeau în pe urmă parcă se aprinse
bătaie dacă mirosea măcar ceva în el şi auzi: "Fericirea
un pic a alcool atunci când pentru toţi! ... Pe gratis! ...
se întorcea acasă şi din care Fericire din belşug! ... Veniţi
voiau să crească un avocat aici cu toţii! ... Ne ajunge la
celebru, iar, în perspectivă, toţi! ... Nimeni n-o să plece
un ministru şi, cine ştie supărat! ... Pe gratis! ...
cum, înţelegeţi voi ... Fericire! Pe gratis! ..."
preşedinte. Mijindu-şi ochii Şi, dintr-o dată, amuţi,
înroşiţi de lumina orbitoare, de parcă o mână imensă i-ar
164
fi băgat un căluş în gură. gândească ar fi însemnat să

Redrick văzu cum vidul se eschiveze, să trişeze, să
transparent, care se furişase păcălească, să mintă. Şi aici
în umbra cupei toate astea nu mai merg ...
excavatorului, îl prinse, îl "În sfârşit ... Ce să zic? ...
aruncă în aer încet şi cu Maimuţica, tata ... Să plă-
putere îl răsuci, aşa cum tească pentru toate, să le
femeile storc rufele. Redrick iasă târâturilor sufletul, să
mai avu timp să vadă cum se sature şi ei de rahat aşa
unul din bocancii prăfuiţi a cum am înghiţit şi eu ... Nu,
fost smuls de pe piciorul lui nu aşa Roşcatule! Adică
Arthur şi proiectat în sus, aşa, bineînţeles ... Dar
undeva deasupra carierei. ce-nseamnă toate astea?
Atunci îşi întoarse capul şi Ce-mi trebuie mie? Astea-s
se aşeză. În cap se făcuse înjurături, nu gânduri".
gol şi amorţise. În jur era Îngheţă, presimţind ceva
linişte şi mai ales în spatele groaznic, şi, trecând peste
lui, acolo pe drum. Atunci mulţimea diferitelor gânduri,
îşi aduse aminte de bidonaş, îşi porunci cu răutate: "Ia
dar fără plăcere, ca de-un ascultă, măi, mutră roşcată.
medicament pentru care a N-ai să pleci de-aici până
venit vremea să-l ia. n-o să te gândeşti la ceva
Deşurubă căpăcelul, începu concret. O să pieri aici cu
să bea cu înghiţituri mici şi, acest globuleţ, ai să
pentru prima dată în viaţă, putrezeşti, ai să te prăjeşti,
ar fi vrut ca în bidonaş să dar n-ai să pleci ..."
nu fi fost alcool, ci pur şi „Doamne, unde-mi sunt
simplu apă rece ... cuvintele, unde-mi sunt
Trecu un timp, şi-n cap gândurile?” Şi cu avânt îşi
apărură nişte gânduri cât de trosni una peste faţă. „În
cât coerente. "Asta-i tot. toată viaţa mea n-am avut
Drumul e liber. Chiar acum nici un gând! Aşteaptă-mă!
aş putea să merg, dar mai Doar Kirill mi-a vorbit ceva,
bine să mai aştept un pic. aşa ... Kirill!” Cotrobăia
«Maşina de tocat» e capabilă febril prin amintiri, îi
de orice scamatorie. Tot tre- apăreau nişte cuvinte
buie să mai reflectez puţin. cunoscute şi semi-
Numai că asta nu-i o treabă cunoscute, dar nimic nu se
obişnuită pentru mine, închega, pentru că de la Ki-
ăsta-i tot necazul". Ca să se rill nu rămăseseră cuvinte,
165
ci numai nişte imagini lucru, să nu mai fiu stalker.

neclare, bune sau foarte Dar cum să nu mai fiu
bune, dar complet stalker când am de hrănit o
neverosimile ..." familie? Să mă duc la
"Ce ticăloşie. Ticăloşie ... slujbă? Da' nu vreau să
Până şi aici m-aţi învârtit, muncesc pentru nimeni.
m-aţi lăsat fără limbă, Mi-e silă de munca voastră.
târâturilor ... Golan ... Aşa Puteţi oare să înţelegeţi
cum am fost un golan, aşa asta? Dacă omul munceşte,
am şi îmbătrânit: tot un o va face întotdeauna pentru
golan. Şi asta nu trebuie să cineva. Este un sclav şi
fie. Auzi? O dată pentru nimic altceva, iar eu
totdeauna, să-ţi fie interzis întotdeauna am vrut să fiu
pe viitor! Omul se naşte ca singur, ca să-i înfrunt pe
să gândească (iată-l şi pe toţi, cu apatia şi plictiseala
Kirill, în sfârşit) ... Numai eu lor ..."
nu cred în asta. Nici înainte Bău restul de coniac şi,
n-am crezut şi nici acum nu cu toată puterea, trânti, de
sunt convins. Iar pentru ce pământ bidonaşul gol, care,
se naşte omul nu ştiu. S-a lucind în soare, se rostogoli
născut şi s-a născut. Se pe undeva şi Redrick uită
hrăneşte fiecare cum poate. imediat de el. Acum stătea
Lasă să fim cu toţii sănătoşi, acoperindu-şi ochii cu
iar ei lasă să crape ... Adică mâinile şi încerca să nu
cine suntem noi şi cine sunt înţeleagă, nici să vorbească,
ei? Nu mai înţeleg nimic. dar măcar să vadă ceva,
Mie îmi este bine, lui cam cum ar trebui să fie,
Barbridge îi este rău, lui însă din nou zări numai
Barbridge îi e bine, lui mutre, mutre şi iar mutre ...
Ochelaristu' îi e rău, lui Verzişori, sticle, grămezi de
Răguşitu' îi e bine, e rău cârpe care au fost cândva
pentru toţi. Numai el, oameni, coloane de cifre ...
tâmpitul crede că poate să Ştia că tot ce vedea trebuia
se strecoare la timp. să dispară şi ar fi vrut să le
Doamne, ce ciulama! Toată şteargă, dar i se păru că
viaţa m-am războit cu căpi- dacă toate astea vor
tanul Quarterblood, iar el dispărea, atunci nu va mai
toată viaţa a fost în război rămâne nimic ― doar
cu, Răguşitu' şi de la mine, pământul neted şi gol. De
idiotul, vroia un singur neputinţă şi disperare, ar fi
166
vrut din nou să se sprijine Repeta întruna, cu

şi să-şi dea capul pe spate, disperare, ca o rugăciune:
dar se ridică, îşi scutură "Sunt un animal. Vezi bine
pantalonii de praf şi începu că sunt un animal. N-am
să coboare în carieră. cuvinte, nu m-a învăţat
Soarele dogorea, iar în faţa nimeni să folosesc cuvintele,
ochilor pluteau pete roşii, nu ştiu să gândesc.
aerul tremura şi în această Aceste târâturi nu mi-au
vibrare Globul părea că dat posibilitatea să învăţ
dansează pe loc, ca o şi să gândesc. Dar
geamandură pe valuri. dacă eşti într-adevăr atât
Redrick trecu pe lângă de puternic, de atotştiutor
cupă şi, superstiţios, şi atotînţelegător ...
îşi ridică picioarele mai Descurcă-te singur! Uită-te
sus, ferindu-se să nu în sufletul meu, ştiu că
atingă petele negre, acolo găseşti ce-ţi trebuie.
scufundându-se apoi în Trebuie să fie ceva! Doar nu
pământul prăfos, se târî prin mi-am vândut nimănui
toată cariera de-a sufletul, niciodată! Este al
curmezişul, spre Globul care meu, este omenesc! Nu se
dansa şi-i făcea cu ochiul. poate să vreau răul! ... Şi
Era transpirat tot, se blestemat să fie tot, că nimic
sufocase de căldură, în nu pot să-ţi mai spun în
acelaşi timp trecându-l fiori afară de aceste cuvinte
de gheaţă, tremura ca după copilăreşti: «Fericire pentru
o beţie, iar printre dinţi îi toţi, pe gratis, şi hai să nu
scârţâia praful cretos şi plece nimeni supărat!»".
searbăd. Şi deja nici nu mai
încerca să gândească.
167
Arkadij Natanovitch Strugatsky si

Boris Natanovitch Strugatsky
168
STRUGATSKY BROTHERS
Arkady Natanovich Strugatsky and Boris Natanovich Strugatsky are probably
the most famous Russian SF authors. They became the spiritual leaders of
Russian science fiction literature in the 60-s, and to this day, their influence
remains immense.
Entire generations were brought up on their books, and the authors managed to
impress their ideas and principles on millions and millions of people. The
number of their fans in Russia is really impossible to count, and even abroad,
their works have found way to the hearts of the readers. The key to their
success is, in their own words, that they write "about adventures of the spirit,
and not about adventures of the body."
Any Strugatskys' work is very different from an ordinary SF book in that it is not
"pure science fiction." Strugatskys always write about people and their
problems, and not about spaceships, technology or other things that the
ordinary SF literature is full of. There are so many layers of ideas and thoughts
in their works that you have to read them several times if you want to really
grasp all that authors packed in. Their books stir up the desire to understand
other people.
"Thinking is not entertainment but an obligation!"

This is the Strugatskys' main slogan, and I totally agree with it.
Alexandr Usov
169

Strugatki-Picnic La Marginea Drumului PDF

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Strugatki-Picnic La Marginea Drumului PDF

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Picnic la marginea drumului

CAPITOLUL III ........................................92

Arkadij Natanovitch Strugatsky si

Picnic la marginea drumului

Arkadi şi Boris Strugaţki

― PROBABIL, prima ţin minte cum îl cheamă. Ui-

Închipuiţi-vă că rotiţi un dumneavoastră natal v-a

dintre invulnerabilii ― Însăşi Vizita reprezintă

ani consultantul Comisiei ― Sunt pierderi continue

STĂM ÎN DEPOZIT. Când însă, "biberoanele" astea au

convingându-te, în sfârşit, glorie şi de laude, şi chiar

limbă. Pentru un "biberon" gol,

― De ce să fim trei? omu' că ştie şi înţelege totul

― Nu-ţi sunt Roşcovan maşina de scris, scriptologie

― Te-ai apucat din nou s-o fi ivit şi zvonul ăsta?

că e urmărit, doar dacă nu răzgândit?

vinovat? Desigur, eu. Dar numai la gândul ăsta şi,

Cred că mă descurc. N-ar fi Privind-o, pare a fi

"ochelariştii" ăştia! Au cercetării garajului. Există

prin fotografiere. Se zăreau vedere, nimic deosebit; un

Zonă. Aşa e obiceiul aici, să nu te prăpădeşti, şi dacă te

regulă: tot ce spun trebuie metri. La marcajul 27 ne

tăiaţi cu coasa. Într-adevăr, ăsta, împreună cu ceilalţi,

însă şi-au cam dat "arama cotim? Îi fac semn cu mâna:

de om. Îţi curge întruna luat pe Tender de umăr,

maşini vechi. numărul 17 pe ea. Kirill se

mergi direct pe asfalt arătat lui Kirill şi i-am spus:

la ei, dar de cum izbutesc ― ― Ai văzut? şoptesc.

să-ntinzi mâna, vreo două- de piuliţă şi abia atunci s-a

nu a mai reuşit să se deasupra canistrelor, şi nu

întâmplă. Chiar dacă arde vrăjitorului" scotea limbi

vrut să strig: stai, vede nimic pe spinare. Îl

Zonă, de-acolo te scoate întrebat ce s-a întâmplat cu

pe jos (las' că-l ridică ei) şi ore ... Şi totuşi, dacă ne

două râpe, de nu mai putea l-aş fi trimis undeva pe

numai dârele de respect".

păşiţa". N-am mai avut coridor, ca nişte cai, zău

reflectoare şi automate noştinţă veche. Era galben

― Dar ce căutai lângă căpitanul a ajuns deja la

direct la "Borj". ― Mai bine freacă acolo.

Ernie ne dă numai patru ― Ba da. Dar

voi, marmontienii. Staţi este o "gaură" spre viitor.

― Da, e adevărat ... mărunţiş, dăm tonomatul la

place de tine, măi ce?

voie să scoţi nimic din ea, nu? mă-ntreabă Dick,

― Dar când a avut plăcut. Vine unul din ei spre

astea. Doar e un lucru de buştean, iar mâinile i-au

n-aş vrea ca o frumoasă să-i lăsăm diavolului ce-i al

― Atunci, poate o ţigară? ― Hai să bem, zice. Şi,

Tot barul este împăienjenit, întreabă prietenul Ernie.

s-a limpezit totul în creier, Ernest. Bineînţeles că o să

picioruşele ei drăgălaşe, cu privirile. Pe strada asta am

zic, da' de ce mă goneşti? ― Şi cum o să fie acum,

REDRICK SCHUHART şi observa cum din maşină

un obelisc de marmură. Se o licărire slabă a

― Ascultă-mă, Redrick tăcea. Vroia să

Hm? Bob Gorilla a mierlit-o. ― Trebuie să mă scoţi.

pleca. Reflectoarele tuarul ...

mai văzut niciodată? neomenească, de parcă ar fi

începu să-l tragă mergând uită împrejur: un păianjen

câteva ore. În jurul locului ― Da’ ce-au copitele

puse într-un sac imperme- ― Da.

suspina şi-şi sufla nasul. cu şoseaua de vest, opri ma-