Arkadi & Boris Strugatki - Calauza PDF

Arkadi şi Boris Strugaţki
Picnic la marginea drumului

(Călăuza)
CUPRINS
INTERVIUL...............................................2
CAPITOLUL I............................................6
CAPITOLUL II.........................................50
CAPITOLUL III........................................92
CAPITOLUL IV......................................136
Arkadij Natanovitch Strugatsky si

Boris Natanovitch Strugatsky...............168
Picnic la marginea drumului

(Călăuza)
Motto:
"Trebuie să faci binele din rău, pentru că
nu ai altceva din care să-l faci".
R. P. WARREN
„Picnic la marginea drumului” Arkadi şi Boris Strugaţki
INTERVIUL
DIN INTERVIUL LUAT DOCTORULUI VALENTIN PILMANN DE CĂTRE

CORESPONDENTUL SPECIAL AL POSTULUI DE RADIO MARMONT CU
PRILEJUL DECERNĂRII ULTIMULUI PREMIU NOBEL PENTRU FIZICĂ
PE ANUL 19...
descoperirea radiantului de către
― PROBABIL, prima un şcolar, publicarea pentru prima
dumneavoastră descoperire mai oară a coordonatelor lui de către un
importantă, doctor Pilmann, student şi denumirea radiantului,
trebuie considerată a fi "radiantul cine ştie de ce, cu numele meu.
Pilmann" ... ― Da. Cu unele descoperiri se
― Cred că nu. "Radiantul întâmplă câteodată lucruri
Pilmann'' nu este nici prima, nici surprinzătoare. N-aţi putea să
cea mai serioasă, şi, în fond, nici explicaţi ascultătorilor noştri,
nu-i o descoperire. Şi nu chiar a doctore Pilmann ...
mea. ― Ascultă, concetăţene,
― Probabil că glumiţi, doctore. "Radiantul Pilmann" este o chestie
"Radiantul extrem de simplă.
Pilmann'' este o noţiune cunoscută Închipuiţi-vă că rotiţi un glob
de către fiecare şcolar. uriaş şi începeţi să trageţi în el cu
― Nu mă surprinde. De altfel, un revolver. Urmele de pe glob
"radiantul Pilmann" a fost merg într-o direcţie oarecare, uşor
descoperit pentru prima dată de curbată. Esenţa a ceea ce
către un şcolar. Spre marele meu dumneavoastră numiţi prima mea
regret, nu mai ţin minte cum îl descoperire este un lucru foarte
cheamă. Uitaţi-vă în "Istoria simplu. Toate cele şase Zone de
vizitelor" de Stetson, unde toate Vizitare sunt astfel dispuse pe
acestea sunt prezentate mai bine: suprafaţa planetei noastre de
2
parcă s-ar fi tras în Pământ şase Foundland ― asta mai treacă-

focuri dintr-un revolver situat meargă ― dar
undeva pe linia Pământ-Deneb. Marmont!
Deneb este steaua "Alfa" din ― În cele din urmă, totuşi, aţi
Constelaţia "Lebăda", iar punctul crezut.
de pe bolta cerească de unde, ca ― În cele din urmă, da!
să zicem aşa, ― Şi apoi?
s-a tras, se numeşte
― Mi-a venit deodată ideea că
"radiantul Pilmann".
Marmont, cu cele cinci Zone de
― Vă mulţumesc, doctore. Dragi Vizitare rămase ... de altfel,
ascultători, în sfârşit, ni s-a scuzaţi-mă, atunci erau într-adevăr
explicat clar ce este "radiantul numai patru, pentru că toate zonele
Pilmann". Apropo, alaltăieri s-au stăteau pe aceeaşi curbă. Am
împlinit exact treisprezece ani de la socotit coordonatele şi le-am trimis
ziua Vizitei. Doctore Pilmann, la "Nature".
puteţi să ne spuneţi câteva cuvinte
― Şi nu v-a emoţionat câtuşi de
în legătură cu aceasta?
puţin soarta oraşului natal?
― Ce anume vă interesează?
― Vedeţi, în acea vreme credeam
Având în vedere că n-am fost
deja în Vizite, dar nu puteam fi
atunci în
convins în nici un fel să iau în
Marmont ...
considerare corespondenţele pline
― Cu atât mai mult este de panică despre cartierele arse, cu
interesant de ştiut ce aţi crezut monştri ce mâncau îndeosebi
când oraşul dumneavoastră natal bătrâni şi copii, despre luptele
v-a arătat obiectele incursiunii sângeroase dintre
supercivilizaţiei extraterestre. invulnerabilii vizitatori şi, în cel mai
― Vorbind cinstit, mai întâi de înalt grad, vulnerabilele, dar
toate am crezut că e o gogomănie. invariabil eroicele, unităţi regale de
Era greu de imaginat că în micul tancuri.
nostru Marmont s-ar fi putut ― Aţi avut dreptate. Deci vă mai
întâmpla cine ştie ce. Gobi, New amintiţi că, atunci , confratele
3
nostru, corespondentul, le-a cam sunt vizitatorii. Nu contează de

umflat ... Totuşi, să ne întoarcem la unde şi de ce au venit, din ce cauză
ştiinţă. Descoperirea "radiantului au stat aşa de puţin şi unde au
Pilmann" a fost prima, dar probabil plecat după aceea. Important este
nu şi ultima dintre contribuţiile faptul că acum oamenii ştiu cu
dumneavoastră la cunoştinţele certitudine un lucru: nu suntem
despre singuri în Univers. Mă tem însă că
Vizită ... Institutul de Cultură Extraterestră
― Prima şi ultima. nu va reuşi niciodată să facă o
― Dar, fără îndoială, în tot acest descoperire mai deosebită.
timp aţi urmărit cu atenţie ― Este extrem de interesant,
funcţionarea cercetărilor doctore Pilmann, dar eu m-am
internaţionale în Zona Vizitei ... referit în fond la descoperirile de
― Mda ... Din când în când am ordin tehnologic. Descoperiri care
răsfoit să poată folosi ştiinţei şi tehnicii
"Expunerea". pământene. De fapt, o serie de
― Aveţi în vedere "Expunerea savanţi celebri consideră că ceea ce
Institutului Internaţional de s-a găsit în Zona Vizitei poate
Cultură Extraterestră"? contribui la schimbarea întregului
curs al istoriei noastre.
― Da.
― Poate, dar eu nu sunt socotit
― Şi care este, după părerea
printre adepţii acestui punct de
dumneavoastră, cea mai
vedere. Nu sunt un specialist în
importantă descoperire din toţi
ceea ce priveşte descoperirile
aceşti treisprezece ani?
concrete.
― Însăşi Vizita.
― Totuşi, sunteţi de doi ani
― Scuzaţi-mă, n-am ... consultantul Comisiei ONU pentru
― Însăşi Vizita reprezintă cea mai problema Vizitei
importantă descoperire, nu numai ...
din toţi aceşti treisprezece ani, dar ― Da. Numai că nu am nici o
şi din întreaga existenţă umană. Nu legătură cu studiul culturii
este chiar aşa de important cine extraterestre. La COPROVI,
4
împreună cu colegii mei, reprezint organizare. Ne ocupăm de

opinia ştiinţifică internaţională rezultatele acestor pierderi.
atunci când e vorba despre ― Mulţumesc. Dar pe
controlul îndeplinirii Hotărârii ONU dumneavoastră, ca savant, nu vă
în ceea ce priveşte atrage studierea minunilor
internaţionalizarea Zonei de extraterestre?
Vizitare. În concluzie, urmărim ca ― Cum să vă spun ... Se prea
ciudăţeniile extraterestre luate din poate.
Zonă să fie puse numai la dispoziţia ― Deci putem spera că
Institutului Internaţional. marmontienii îl vor vedea, într-o
― Poate şi altcineva să intre în minunată zi, pe faimosul lor
posesia acestor ciudăţenii? concetăţean pe străzile oraşului
― Da. natal.
― Vă referiţi, probabil, la stalkeri? ― Nu este exclus.
― Nu ştiu ce sunt aceştia.
― Aşa se numesc la noi, în
Marmont, tinerii temerari care îşi
asumă riscul pătrunderii în Zonă
pe cont propriu şi fură de acolo tot
ce reuşesc să găsească.
― Înţeleg. Nu, asta nu e de
competenţa noastră.
― Ce-ar mai fi! De asta se ocupă
poliţia. Dar era interesant de ştiut
cu ce vă ocupaţi în mod direct,
doctore Pilmann.
― Sunt pierderi continue de
materiale din Zonă, care ajung în
mâinile unor persoane lipsite de
responsabilitate şi spirit de
5
CAPITOLUL I
REDRICK SCHUHART, 23 DE ANI, CELIBATAR,

LABORANT AL FILIALEI INSTITUTULUI INTERNAŢIONAL
DE CULTURĂ EXTRATERESTRĂ DIN MARMONT
STĂM ÎN DEPOZIT. Când vine ori nu mi-am rupt spinarea

seara, nu ne rămâne altceva mai cărându-le şi, totuşi, după cum
bun de făcut decât să aruncăm observ, nu pot să nu mă minunez
salopetele de pe noi şi s-o ştergem de fiecare dată. Sunt de fapt două
până la birtul "Borj" ca să ne mai discuri de cupru de mărimea unor
dregem cu o picătură două de tărie. farfurioare groase de 5 mm, având
Acum stau, pur şi simplu, şi sprijin distanţa între ele de 400 mm. Între
pereţii. Abia aştept să fumez ― doar discuri nu se află nimic. Absolut
rezist de mai bine de două ore. El nimic.
tot mai răscoleşte lucrurile: a Pustiu. Poţi să-ţi treci şi mâna
umplut deja un seif, l-a încuiat şi printre ele, ba chiar şi capul, dacă
sigilat, iar acum dă gata un altul; ia nu cumva ţi-ai pierdut minţile
de pe transportor "biberoanele", mirându-te; pustiu şi iară pustiu,
cercetându-le cu grijă pe toate doar aer. Desigur, între ele o fi
feţele (printre altele trebuie spus că existând ceva, vreo forţă, acolo,
nu-i aşa uşor, fiecare cântărind în dacă stau să mă gândesc. Oricum,
jur de şase kilograme şi jumătate), nimeni n-a reuşit până acum nici
apoi le aşază delicat pe un raft. să le apropie, nici să le depărteze.
Se luptă cu aceste biberoane de Deh, cititorule, e cam greu să
atâta timp şi, probabil, fără nici un explici asemenea chestii cuiva care
folos pentru omenire. În locul lui, nu le-a văzut; e greu tocmai prin
le-aş fi dat dracului de mult şi-aş fi simplitatea lor, mai ales atunci când
făcut orice altă muncă pentru ţi se arată şi poţi să le cercetezi
aceeaşi bani. Dacă stau să mă convingându-te, în sfârşit, despre ce
gândesc însă, "biberoanele" astea este vorba. E ca şi cum ai încerca să
au într-adevăr ceva bizar. De câte descrii în mod ştiinţific şi cu detalii
6
bogate, să zicem, o cană sau, mulţumire. Dar, după cum înţeleg,

Doamne-fereşte, un păhărel: dai din mai e până acolo. Deocamdată n-a
mâini neştiind ce să explici descoperit nimic, deşi, în ultima
amănunţit şi nu-ţi rămâne altceva perioadă, s-a zbătut foarte mult.
de făcut decât să te răcoreşti Singurul rezultat a fost acela că a
înjurând sănătos. prins o paloare nesănătoasă,
În sfârşit, să presupunem că aţi cenuşie, a devenit tăcut, iar ochii
înţeles despre ce este vorba şi chiar au început să-i lăcrimeze mai des,
dacă ar mai fi ceva neclar, nu aveţi ca la un câine bolnav (coadă-ntre
decât să luaţi "Expunerile" picioare, urechi blegite).
Institutului. Acolo, la fiecare Ia să fi încăput pe mâna mea
reeditare, sunt şi fotografii ale oricine altcineva decât Kirill. L-aş fi
acestor bidoane. dus prin toate barurile de noapte şi
În general, Kirill s-a chinuit cu bordelurile din regiune (că doar le
aceste cunosc mai bine decât pe mine
"biberoane" mai bine de un an. Am însumi) şi-ntr-o săptămână
lucrat cu el de la bun-început, scoteam din el un om nou (urechi
numai că nici până acum nu prea ciulite, coadă sus). Dar pentru Kirill
înţeleg bine ce vrea de la ele. La medicamentul ăsta nu e valabil, aşa
drept-vorbind, însă, nici nu încerc că nici măcar nu merită să te
să aflu. Mai întâi să înceapă el să oboseşti propunându-i-l. Are altă
înţeleagă, să se descurce singur, şi fire.
atunci am să încep poate şi eu să-l Deci stau în depozit şi mă uit la
ascult. Până una-alta, mi-e clar un el cum încă mai munceşte, deşi i se
singur lucru: are neapărată nevoie închid ochii de oboseală, când,
de câteva biberoane, pe care să le deodată, mi s-a făcut milă de el, nici
meşterească, să le decapeze cu eu nu ştiu de ce. Atunci mă decid.
acizi, să le turtească la presă şi să Culmea este că încă nu mă
le topească în cuptor. Şi abia atunci hotărâsem să vorbesc, dar parcă m-
totul i se va părea clar, va fi plin de a tras cineva de limbă.
glorie şi de laude, şi chiar ştiinţa ― Ascultă, Kirill!
mondială se va cutremura de
7
Ţinea ultimul "biberon" în Pentru un "biberon" gol, Ernest

echilibru, într-o asemenea poziţie dădea patru sute de monezi, bani-
încât aveai impresia că vrea să intre gheaţă, iar pentru unul plin, ca un
în el cu totul. fiu de căţea ce sunt, i-aş fi băut
― Ascultă, Kirill! Dacă ai fi avut până şi sângele lui spurcat. Dar, mă
un biberon plin? credeţi, nu mă credeţi, când i-am
― Un "biberon" plin? repetă şi făcut acea propunere lui Kirill nu m-
îşi arcui sprâncenele, de parcă i- am gândit la bani, ci am făcut-o
aş fi spus nişte bazaconii. numai pentru că l-am văzut cum
s-a înviorat şi s-a încordat ca o
― Ei da! i-am spus. Capcana ta
strună, de puteai să cânţi pe el.
hidromagnetică, cum îi zice ...
Acum nu reuşeam să-l mai
obiectul 77-B. Doar că mai are
acolo, în interior, o umplutură cu domolesc. În drum spre laborator
sărea câte patru trepte o dată, de nu
reflexe albăstrui.
mai avea omu' timp să fumeze. În
Observ că începe să înţeleagă. Îşi
general îi cam spusesem totul: şi
ridică ochii spre mine şi-i mijeşte,
cum e, şi unde se află, şi care e
încercând să-şi ascundă sclipirile
drumul cel mai bun pe care poţi să
de inteligenţă şi luciditate, aşa cum
te furişezi până la el. Scoate imediat
îi plăcea să se exprime uneori ...
harta, găseşte garajul, pe care-l
― Stai! spune. Plin? Tot ca ăsta, arată cu degetul, se uită la mine şi
doar că-i plin? ... E clar. A înţeles totul despre
― Păi, da. mine, de parcă ar fi fost ceva de
― Unde? neînţeles în asta!
Kirill al meu tresare: "Urechi ― Ia uită-te la el! zice şi chiar
ciulite, coadă sus". zâmbeşte. Eh, ce să-i faci, trebuie să
― Hai să fumăm! plecăm. Hai chiar mâine-dimineaţă.
Aruncă vioi "biberonul" în seif, La nouă voi cere permisul şi galoşul,
trânteşte uşa, o încuie cu trei iar la zece plecăm. Ce zici?
rotaţii şi jumătate ale unui ― Mergem. Şi cine va fi al treilea?
minuscul disc şi pornim înapoi spre ― De ce să fim trei?
laborator.
8
― A, nu! Ce, crezi că organizăm închipuie omu' că ştie şi înţelege

un picnic cu domnişoare? Dar dacă totul despre Zonă, adică nu-i mai
ţi se întâmplă ceva? Aici e Zona. lipseşte decât
Trebuie să fie ordine. înmormântarea. Poftim, n-are
Zâmbeşte uşor, dând din umeri decât să moară.
resemnat. Numai că ... fără mine.
― Cum vrei tu. Oricum le vezi mai ― Bine, spune Kirill. Dar Tender?
bine. Tender. Ăsta e al doilea laborant
Ce-ar fi să nu le văd! Sigur că a al său. Om obişnuit, liniştit.
fost mărinimos, n-am ce zice, s-a ― Cam în vârstă, spun.
străduit pentru mine: un al treilea Şi are şi copii.
e de prisos. Mai bine să plecăm ― Lasă, c-a mai fost în Zonă.
numai noi doi. N-o să ne afle nici ― Fie şi-aşa. Să rămână Tender.
vântul, nici pământul. A rămas să studieze harta, iar eu
Dar eu ştiam că cei de la Institut am pornit în galop, direct spre
nu mergeau în Zonă doar câte doi. "Borj", pentru că voiam să halesc
Exista următoarea regulă: doi ceva, iar gâtlejul mi se uscase.
făceau treaba şi un al treilea privea, În sfârşit, s-o lăsăm baltă. Deci
iar când era întrebat, povestea apar eu
totul. dimineaţă la nouă, ca-
― Personal, l-aş fi luat pe Austin, ntotdeauna, şi prezint permisul
continuă Kirill. Dar tu, bineînţeles, la intrarea de serviciu, unde stă
nu-l vrei. Sau nu ai nimic o prăjină de sergent pe care îl
împotrivă? mardisem anul trecut, pentru că,
― Ba da. Numai Austin nu. Pe beat fiind, se agăţase de Guta.
Austin ai să-l iei altă dată. ― Hai noroc! îmi spune. Bă,
Austin nu-i băiat rău, e laş şi Roşcovane, te caută în tot Institutul
curajos într-o proporţie normală, ...
dar, după mine, e marcat deja de Îl întrerup imediat, cavalereşte.
cele prin care a trecut. Lui Kirill nu
pot să-i explic, dar eu aşa le văd: îşi
9
― Nu-ţi sunt Roşcovan şi nu te- şi ciocăneşte ceva la maşina de

nghesui să-mi fii prieten, huidumă scris, scriptologie de-a lui.
suedeză! Într-un colţ, un sergenţel,
― Doamne Dumnezeule, unul nou, pe care nu-l cunosc,
Roşcovane! exclamă mirat. Dar cotrobăie într-un dulap de fier. La
toată lumea îţi spune aşa. noi în institut, sergenţei de-ăştia
Înainte de a merge în Zonă sunt tot aşa corpolenţi şi rumeni în
întotdeauna cam nervos, iar pe obraji sunt mai mulţi decât o
deasupra, acum, mai sunt şi treaz, divizie. Hm! Sânge-n lapte, oricum
aşa că l-am apucat de harnaşament nu au voie în Zonă, iar de
şi i-am aruncat în faţă câteva vorbe, problemele lumii îi doare-n cot.
care îi reaminteau în mod detaliat ― Bună ziua, spun. M-aţi
de arborele său genealogic şi de chemat?
persoana sa. El a scuipat alături şi, Willy se uită la mine ca la un loc
înapoindu-mi permisul, mi-a spus pustiu, dă la o parte maşina de
cu un glas de-ţi pătrundea frigul în scris, îmi pune în faţă o mapă
oase: voluminoasă şi începe s-o
― Redrick Schuhart! răsfoiască.
Trebuie să vă prezentaţi de urgenţă ― Redrick Schuhart?
la căpitanul ― În persoană, răspund, şi îmi
Hertzog. vine să pufnesc în râs. Un râs
― Eh! Aşa mai merge, îi zic. nervos.
Încerc să par vesel, dar cad pe ― De cât timp lucrezi la Institut?
gânduri: "Asta ce-o mai fi? Ce naiba ― De doi ani, merg pe-al treilea.
mai vrea de la mine Hertzog în
― Componenţa familiei? ― Sunt
timpul serviciului? Dar, hai să mă
singur. Orfan.
duc să-mi arăt şi mutra". Cabinetul
Se întoarce spre sergenţelul său
lui se află la etajul trei, un cabinet
şi-i ordonă sever:
excelent, dar cu gratii la ferestre.
Poţi să juri că te afli la poliţie. Willy ― Sergent Lummer, mergi la
stă în fotoliul său, pufăie din lulea arhivă şi adu-mi dosarul cu
numărul 150.
10
Willy închide mapa şi mă unde s-o fi ivit şi zvonul ăsta?

întreabă sumbru: Dacă-i din Institut, atunci totul nu-
― Te-ai apucat din nou de "cele i decât o minciună. Aici nimeni nu
vechi"? poate şti ceva despre mine. Iar dacă
― Care "cele vechi? e de la poliţie, ce-ar mai putea şti în
― Ştii şi singur care, iar am primit afară de vechile mele afaceri? M-o fi
reclamaţii. turnat
Sterviatnik, o canalie, care nu
"Aşa va să zică", gândesc.
merită decât să fie înecat. Numai că
― Dar de unde le-aţi primit?
acum nici Sterviatnik nu ştie nimic
Încruntându-se, se ridică şi despre mine". M-am gândit ce m-am
scutură nervos pipa în scrumieră. gândit, dar n-am descoperit nimic şi
― Nu te priveşte. Te sfătuiesc în m-am hotărât s-o las baltă. Ultima
numele unei vechi prietenii; oară am fost în Zonă acum trei luni,
renunţă la afacerea asta pentru noaptea, şi aproape toată marfa "a
totdeauna sau zbori imediat din făcut aripi".
Institut ... Şi definitiv. Mă-nţelegi? Nu m-au prins asupra faptului, iar
Dacă te prind şi a doua oară, nu acum numai dracu' poate să mă mai
mai scapi doar cu şase luni. ia!
― Înţeleg, îi spun. Asta înţeleg. Dar, tocmai când coboram
Mă priveşte din nou cu ochi scările, mi-a trăznit o idee. M-am
inexpresivi, pufăind din luleaua întors în vestiar, m-am aşezat pe-o
goală şi frunzărind dosarul. Asta bancă şi am început din nou să
însemna că sergentul Lummer se fumez. Reieşea că astăzi nu mai
întorsese cu dosarul numărul 150. aveam voie să mă duc în Zonă. Nici
― Mulţumesc, Schuhart, spuse mâine şi nici poimâine. Deci, eram
căpitanul Willy Hertzog, poreclit şi din nou luat în colimator de
Mistreţul. Asta-i tot ce-am vrut să curcanii ăia râioşi. Nu m-au uitat,
lămuresc. Eşti liber. iar dacă m-au uitat, cineva a avut
Aşa că am plecat spre vestiar, grijă să le reamintească. Oricum nu
mi-am tras salopeta pe mine, mi- mai are importanţă cine a făcut-o.
am aprins o ţigară, gândind: "De Nici un stalker nu s-ar apropia de
11
Zonă, nici măcar pe departe, când pocker douăzeci de monede. Joacă

ştie că e urmărit, doar dacă nu tare
cumva a înnebunit. Nunan ăsta.
Deocamdată, aveam nevoie de cel ― Stai. Ce-ţi veni? Te-ai răzgândit?
mai întunecat colţişor unde să mă ― Nu am voie, îi răspund printre
pot ascunde. Auzi la ei: Zonă! Păi, dinţi. Nu am voie, mă-nţelegi? Chiar
n-am mai fost acolo cu legitimaţia acum m-a chemat la el Hertzog.
de nu ştiu câte luni. Ce v-o fi Se întristează şi ochii îi
căşunat pe un biet laborant lăcrimează din nou ca unui pudel
cinstit?". bolnav. Tuşeşte spasmodic, aprinde
M-am gândit la toate astea şi o altă ţigară de la chiştocul vechi şi
parcă m-am simţit mai uşurat că spune încet:
astăzi nu trebuia să mă duc în ― Poţi să-mi povesteşti, Red. N-
Zonă. Am să-ncerc să-i comunic am să scot o vorbă.
toate astea lui Kirill, cât mai delicat.
― Las-o baltă. Nu despre tine e
I-am spus-o însă direct:
vorba.
― Nu mai merg în Zonă.
― Deocamdată nu i-am spus
Aveţi ceva dispoziţii?
nimic lui Tender. De permis i-am
Bineînţeles că la-nceput se făcut rost, dar ce-i mai important,
holbează la mine. Apoi, parcă dacă merge sau nu merge, nu l-
începe să-nţeleagă. Mă ia de cot şi am întrebat.
mă conduce până la el în cabinet,
Tac şi fumez. Hm! Să râzi şi să
mă aşază pe scaunul lui, iar el se
plângi, nu mai poate omu' să
cocoaţă alături, pe pervazul
înţeleagă nimic.
ferestrei. Tăcem şi fumăm. Apoi,
mă întreabă cu grijă: ― Ce ţi-a spus Hertzog?
― S-a întâmplat ceva, Red? ― A, nimic deosebit. M-a turnat
careva, asta-i tot.
Ce pot să-i spun?
Se uită la mine cam ciudat, sare
― Nu, nu s-a întâmplat nimic.
de pe pervaz şi începe un du-te-vino
Ieri, ce chestie, am pierdut la
în propriul cabinet. El aleargă, eu
stau, scot fum şi-mi ţin gura
12
ferecată. Îmi pare rău de el şi pus momeala şi astăzi arunc

totodată mi-e necaz cât de tâmpit s- undiţa, adică măresc preţul.
au potrivit lucrurile. Cum s-ar Îmi amorţise deja limba numai la
spune, s-a vindecat omul de gândul ăsta şi, colac peste pupăză,
melancolie. Dar cine-i vinovat? se mai şi uita drept la mine, fără
Desigur, eu. Dar deodată încetează să clipească. Dar am văzut în ochii
să mai alerge, se opreşte chiar lângă lui doar înţelegere, nedesluşind
mine şi, uitându-se undeva într-o încă dispreţul.
parte, mă întreabă stingherit: Aşa că am început să explic
― Ascultă, Red. Şi cam cât ar liniştit:
putea să coste un biberon plin? ― La garaj nu s-a dus
La început nu l-am înţeles. Întâi deocamdată nimeni, niciodată, cu
m-am gândit că şi-a propus să-l permisul. Acolo nu există încă un
cumpere cine ştie de unde, numai traseu marcat, asta o ştii şi tu. Deci
că de unde să-l iei. Nu exista decât când o să ne întoarcem, Tender al
unul, iar pentru ăsta nu-i ajungeau tău va începe să se fălească cum ne-
banii: de unde să-i aibă el, un am repezit direct spre garaj, cum
specialist internaţional, şi încă am luat tot ce ne trebuia, şi cum ne-
unul rus? Pe urmă însă m-a am şi întors imediat, de parcă am fi
fulgerat o idee: da' ce crede el, mers până la vreun depozit
mârşavul, că din cauza verzişorilor oarecare. Fiecăruia o să-i fie atunci
amân toată afacerea? Ah, porc de clar ce ştiam înainte de plecare şi de
câine, drept cine mă iei? Am ce ne duceam acolo. Şi care dintre
deschis gura să-i amintesc de toţi noi trei a turnat. Fără comentarii.
dumnezeii familiei, dar mi-am Acum înţelegi de ce-mi miroase
muşcat limba şi m-am abţinut. ceva?
Pentru că, într-adevăr, drept cine Îmi termin discursul, ne uităm
mă lua? Drept un stalker? Stalker unul la altul drept în ochi şi tăcem.
şi sunt, adică unul care are nevoie Apoi, pe neaşteptate, pocneşte
de cât mai mulţi verzişori şi care din palme şi, frecându-le cu
toată viaţa se târguieşte numai însufleţire, îmi spune:
pentru ei. Cum s-ar zice, ieri am
13
― Ei, ce să-i faci, dacă nu se Îşi ridică fruntea şi se uită pe

poate, nu se poate. Eu te-nţeleg, fereastră. Mă uit şi eu. Dincolo de
Red, şi nu pot să te condamn. Merg geamul gros şi plumburiu de la
şi singur. fereastra noastră se observa,
Cred că mă descurc. N-ar fi prima la o aruncătură de băţ, Zona-
dată ... măicuţă văzută ca-n palmă de la
Aşterne harta pe pervaz, se etajul nouă.
propteşte în mâini şi se apleacă Privind-o, pare a fi pământ ca
deasupra ei; parcă i se adună în orice pământ. Soarele răsare
ochi toată dârzenia. deasupra ei ca-n orice altă parte a
Îl aud mormăind: Pământului şi parcă nimic nu s-a
― O sută douăzeci de metri ... schimbat în toţi aceşti treisprezece
chiar o sută douăzeci şi doi ... Şi ani. Tata, Dumnezeu să-l ierte, s-ar
ce mai este acolo în garaj ... Nu, fi uitat şi n-ar îi observat nimic
nu-l iau pe Tender. Ce zici Red, deosebit, poate doar ar fi întrebat:
crezi că, într-adevar, nu merită să- "Da' fabrica aia de ce nu fumegă, e
l iau pe Tender? Totuşi, are doi grevă sau ce? ..."
copii. Conuri din rocă galbenă, caupere
― Nu te vor lăsa să mergi singur. strălucind în soare, şine, iar pe şine
o locomotivă mică cu platformă. Ce
― Ba mă vor lăsa,
mai, peisaj industrial în toată
mormăie el. Nu-mi plac însă
regula! Numai oamenii lipsesc. Nici
autocamioanele alea. După
vii, nici morţi. Uite că se vede şi
treisprezece ani de la
garaju': un maţ lung şi cenuşiu, cu
deschiderea cerului tot mai stau
poarta desfăcută, iar pe o platformă
acolo şi sunt ca noi. La douăzeci de
de asfalt stau autocamioanele. Nu
paşi ― cisterne ruginite şi găurite
s-a întâmplat nimic cu ele de
ca nişte site, iar lângă ele
treisprezece ani. Însă, Doamne
autocamioane nou-nouţe, ca pe
fereşte, să te strecori între două
banda de montaj. Ah! Ce ţi-e şi cu
maşini, mai bine le ocoleşti ... Acolo
Zona asta!
e o crăpătură în asfalt, doar dacă
14
între timp n-au mai crescut niscaiva ― Laborant Schuhart, ţin să

mărăcini. subliniez că am fost informat, în
O sută douăzeci şi doi de metri? mod oficial, din surse autorizate,
De unde i-o fi numărat? A, probabil despre posibilitatea de a aduce o
că-i socoteşte de la ultimul marcaj. contribuţie însemnată la
Corect. De acolo nu poate să fie mai dezvoltarea ştiinţei în urma
mult. Mda, totuşi au progresat cercetării garajului. Există chiar şi
"ochelariştii" ăştia! Au agăţat deja o propunere în acest sens. Premiu
marcaje până la dealul de acolo, şi garantat.
încă ce marcaje! Uite şi şănţuleţul ― Da' de unde au mai apărut şi
unde s-a "îngropat" Slizniak, la sursele astea oficiale? întreb şi
numai doi metri de drumul lor. Şi afişez un zâmbet de om cretin.
doar îi spusese Ciolănosu': "Ţine-te, ― Sunt surse confidenţiale. Dar
tâmpitule, cât mai departe de şanţ, ţie pot să-ţi spun. (Deodată,
altfel nu mai rămâne nimic pentru încetează să mai zâmbească şi se
înmormântare". Şi, ca şi cum ar fi încruntă.) Să zicem ...
ştiut că aşa o să se întâmple, chiar de la doctorul Douglas.
nimic n-a mai rămas. Uite ― aşa e ― Aha, de la doctorul Douglas.
cu Zona asta: te-ai întors cu ceva de Care Douglas?
acolo ― minune; te-ai întors viu ― Sam Douglas, spune sec. A
― succes; te-ai ales cu un glonţ de dispărut anul trecut.
patrulă ― noroc; iar restu' ― aşa-i
Am simţit că mă trec nişte
viaţa.
furnicături pe piele. Fir-ai tu să fii!
Mă uit la Kirill şi observ că mă Cine pomeneşte de asemenea
priveşte cam pieziş. I se schimbase lucruri înainte de plecarea în Zonă?
atât de mult expresia feţei, încât, în Poţi să tai lemne pe capul
acel moment, m-am răzgândit. "Ce "ochelariştilor" ăstora ― nimic nu
mă interesează? Ia mai dă-i mişcă acolo. Am înfipt mucul de
dracului! La urma-urmei, ce-o să- ţigară în scrumieră şi-am zis:
mi facă?"
Putea să nu-mi spună nimic, dar
tot îmi zice:
15
― Bine, lasă. Unde-i Tender al a dat costumele speciale. Eh, ăsta-

tău? Trebuie să-l mai aşteptăm i într-adevăr un lucru folositor.
mult? Dacă l-ai fi vopsit din roşu în orice
Într-un cuvânt, n-am lungit altă culoare mai convenabilă, orice
vorba pe tema asta. Kirill a sunat la stalker te-ar fi "garnisit" cu cinci
PPC şi a obţinut "galoşu'-zburător", sute de monede pentru un
iar eu am luat harta şi m-am asemenea costum, fără măcar să
uitat ce-au mâzgălit ăia pe-acolo. clipească. M-am jurat de mult să
Foarte bine desenat, ca la carte. mă "învârtesc" cumva şi să
Totul văzut de sus şi mult mărit prin şterpelesc unul. La prima vedere,
fotografiere. Se zăreau chiar şi nimic deosebit; un costum
tăieturile de pe anvelopele aruncate subacvatic, parcă ― cască de
lângă poarta garajului. Harta asta scafandru, cu un geam mare în
ar putea fi pentru noi fratele faţă. De fapt, nu chiar subacvatic,
stalkerului ... şi, totuşi, naiba s-o mai degrabă ca al piloţilor de pe
ia; noaptea când nu-ţi vezi nici avioanele cu reacţie, sau şi mai
propriile mâini nu e bună de nimic. bine, ca al cosmonauţilor. Uşor,
Îşi face apariţia, roşu la faţă şi comod, nu te strânge nicăieri, iar la
gâfâind, Tender. Fata îi era bolnavă arşiţă nici măcar nu transpiri. Cu
şi fugise până la doctor. Se scuză un astfel de costum poţi să stai şi-
pentru întârziere, numai că şi noi n foc, şi-n gaze, nimic nu se
i-am făcut un cadou: va merge în strecoară. Se spune că nici glonţul
Zonă. La început uitase chiar să nu-l pătrunde. Bineînţeles că şi
mai gâfâie, săracu'. "Cum adică în focul, şi chiar vreo iperită, şi glonţul
Zonă? întreabă. De ce eu?" Totuşi, sunt pământeşti, omeneşti. În
auzind de premiul dublu şi de Zonă, însă, nu există nimic din
faptul că Redrick Schuhart merge toate astea şi deci nu trebuia să te
şi el, îşi revine şi începe să respire temi de ele. În general, ce să mai
din nou. vorbim, poţi să mori cu costum
Am coborât în "budoar". Kirill a special cu tot, fără nici o greutate.
şters-o după legitimaţii, pe care le- E-adevărat că fără costum ar fi
am arătat apoi sergentului care ne- murit poate şi mai mulţi. De
16
exemplu, costumul ăsta te salvează Zonă, cu atât o să fii mai aproape

sută la sută în "puful arzător" sau de cer.
în cazul unui scuipat de "varza ― Ce? întreabă el.
dracului" ... În sfârşit. ― Roagă-te, ţip. Stalkerii ajung în
Ne-am îmbrăcat costumele rai fără să stea la rând.
speciale, iar eu am mutat piuliţele Surâse deodată şi mă bătu cu
dintr-un săculeţ în buzunarul de la palma pe spate: adică, nu te teme,
pantaloni. Apoi am traversat curtea cu mine nu te prăpădeşti, şi dacă te
Institutului şi ne-am îndreptat spre prăpădeşti, atunci murim o singură
ieşirea în Zonă. Aşa e obiceiul aici, dată, vezi bine. Pe legea mea, hazliu
să se vadă totul: adică, uite cum se băiat.
duc eroii ştiinţei să-şi dea viaţa pe Dăm legitimaţiile ultimului
altar în numele omenirii, ştiinţei şi sergent, dar, în mod excepţional, de
al Sfântului Duh, amin! Şi într- data asta, în locul lui e un
adevăr, s-au aşezat la toate locotenent pe care-l cunosc (tatăl lui
geamurile până la etajul vinde grilaje pentru morminte în
cincisprezece; mai lipsea o Recksopol); "galoşu'-zburător" e
orchestră şi batiste fluturânde. deja aici, băieţii din PPC având grijă
― Măreşte pasul, îi spun lui să-l pună la intrare. Toţi sunt aici:
Tender. Suge-ţi burta, slăbănogule. şi salvarea, şi pompierii, şi salvatorii
Omenirea recunoscătoare nu te va noştri neînfricaţi ― o grămadă de
uita. pierde-vară îmbuibaţi şi elicopterul
A privit spre mine şi observ că lor. Să nu-i văd în faţa ochilor.
nu-i arde de glumă. Are dreptate. Ne urcăm în "galoş". Kirill se
Ce glume sunt astea? Dar când aşază la conducere şi îmi spune:
mergi în Zonă, ştii una din două: ori ― Hai, Red, comandă!
plângi, ori glumeşti, iar eu de când
Deschid fermoarul, fără să mă
sunt n-am plâns. Mă uit la Kirill. Se
grăbesc, şi scot de la piept
stăpânea bine, numai buzele i se
bidonaşul. Trag un gât zdravăn,
mişcau, de parcă s-ar fi rugat.
înşurubez capacul şi-mi strecor
― Te rogi? îl întreb. Roagă-te, înapoi la piept bidonaşul. Nu pot
roagă-te. Cu cât eşti mai departe în
17
altfel. De fiecare dată când merg în pace. Apropo, ştii să conduci

Zonă, fără asta nu pot. Se uită "galoşu"?
amândoi la mine şi aşteaptă. ― Ştie, spuse Kirill. Conduce
― Aşa. Vouă nu vă dau. Mergem bine.
pentru prima dată împreună şi nu ― Dacă-i bine, bine să fie.
ştiu ce efect are asupra voastră Atunci, cu Dumnezeu şi gata de
alcoolul. luptă. Uşor înainte, după marcaje,
Vom avea următoarea înălţimea trei metri. La marcajul 27
regulă: tot ce spun trebuie ne oprim.
îndeplinit imediat şi fără Kirill a ridicat "galoşu" la trei
comentarii. Cum începe vreunu' să metri şi a pornit încet înainte, iar eu
pună întrebări sau zăboveşte, îl am întors capul pe furiş şi am suflat
ating pe unde s-o nimeri, iar scuzele uşor peste umărul stâng. Mă uit:
mi le cer de pe-acum. Uite, de neînfricaţii salvatori
exemplu, îţi ordon domnule Tender s-au urcat în elicopterul lor,
să stai în mâini şi să mergi, iar pompierii s-au sculat în picioare în
dumneata, domnule Tender, va semn de respect, locotenentul de la
trebui, în acel moment, să-ţi ridici intrare ne-a salutat, iar deasupra
fundul tău gras şi să îndeplineşti tot tuturor o pancardă uriaşă şi-a afişat
ce ţi se cere. Nu execuţi, nu-ţi mai urarea deja decolorată: "Bine aţi
vezi fata bolnavă. E clar? Numai că venit, domnilor vizitatori!" Tender
o să am eu grijă s-o vezi din nou. era cât p-aci să facă cu mâna, dar
― Principalul e să nu uiţi să m-am uitat la el în aşa fel încât
comanzi, Red, rosteşte printre dinţi ideea asta i-a zburat din cap cât ai
Tender, în timp ce e tot roşu, deja clipi. Las' că-ţi arăt eu rămas bun.
transpirat, şi buzele-i freamătă. În dreapta noastră rămâne
Merg chiar şi-n dinţi, nu numai în Institutul, în stânga ― cartierul
mâini. Nu-s începător. Am mai fost Ciumat, iar noi mergem din marcaj
de două ori. în marcaj, drept pe mijlocul străzii.
― De două ori astea ale matale să Eh, demult nu mai călcase nimeni
le ascunzi în buzunar, îi spun, iar pe strada asta. Asfaltul a crăpat tot,
de comandat n-am să uit, fii pe iarba a răsărit din crăpături, numai
18
că asta era încă iarba noastră Era un pisălog şi-un ghinionist; a

omenească. Pe trotuarul din partea doua nevastă îl părăsise înainte de
stângă, crescuseră deja spini negri, Vizita propriu-zisă, iar fata lui a
iar pe spinii ăştia se vedea clar cum avut cataractă la ochi şi, după câte-
şi-a însemnat Zona limitele: mi amintesc, o tachinam până-i
mărăcinii negri de lângă bordură dădeau lacrimile. Când a început
parcă au fost tăiaţi cu coasa. Într- panica, a fugit din cartierul ăsta,
adevăr, vizitatorii ăştia au fost cu împreună cu ceilalţi, doar cu ce
toţii nişte băieţi cumsecade. Nici avea pe el. Au alergat într-un suflet
chiar "puful arzător" nu iese din până la pod ― cu totul şase
Zonă, deşi s-ar părea că vântul îl kilometri. Pe urmă a fost mult timp
poate plimba în toate părţile. bolnav de ciumă. I s-a cojit pielea şi
Casele din cartierul Ciumat sunt i-au căzut unghiile. Aproape toţi
cojite, moarte, deşi geamurile de la din cartierul ăsta s-au
ferestre sunt aproape peste tot îmbolnăvit şi de aceea cartierul se
întregi, atâta doar că sunt murdare numeşte Ciumat. În celelalte trei
şi de-aceea parcă sunt oarbe, iar cartiere oamenii au orbit. Tocmai de
noaptea, când te strecori pe alături, aceea cartierele se numesc Primul
se vede foarte bine cum înăuntru Orb, Al doilea Orb ... N-au orbit de
luceşte ceva de parcă ar arde spirt, tot, ci numai aşa, de parcă aveau
cu limbi din acelea albăstrui. Este orbul găinilor. Printre altele, se
"piftia vrăjitorului" ce răsuflă din spune că ar fi orbit nu datorită
pivniţă. În general, oricum l-ai vreunei explozii oarecare, cu toate
privi, cartierul e ca orice cartier, că o explozie tot a fost, ci datorită
casa ca orice casă, care bineînţeles unei bubuituri foarte puternice. A
necesită nişte mici reparaţii, în început să tune atât de tare, încât
general nimic deosebit, doar că nu au orbit pe loc. Doctorii au spus că
se văd oamenii. Uite, de exemplu, în aşa ceva nu e posibil, "încercaţi să
această casă de cărămidă a trăit vă aduceţi bine aminte". O ţineau
profesorul nostru de literatură, însă una şi bună că au orbit din
poreclit Virgulă. cauza unui tunet puternic. Şi
19
culmea! Nimeni, în afară de ei, n-a ajungând până aproape de pământ,

auzit tunetul. pe care a crescut deja o claie mică
Da ... Parcă nu s-ar fi întâmplat ...
nimic aici. Uite cum stă, întreg, Şi uite aşa, uşurel, încetinel, am
chioşcul ăla de sticlă. Sau plutit până la capătul străzii,
căruciorul de copil din poartă ― are aproape de cotitură.
chiar lenjerie în el, care parcă ar fi Kirill se uită la mine: cotim? Îi fac
şi-acum curată. Antenele însă şi-au semn cu mâna: cât mai încet.
cam dat "arama pe faţă" ― pe ele a Întoarce "galoşu'" nostru şi plecăm
crescut un fel de păr sub formă de cu viteză minimă deasupra
claie, lăţos. "Ochelariştii" noştri au ultimelor mărturii ale pământului
prins de mult pică pe antene: sunt omenesc. Trotuarul se apropie,
foarte interesaţi, după cum v-aţi dat suntem la câţiva paşi de el şi, iată,
seama, să cerceteze ce e cu claia umbra "galoşului" cade deja pe
aceea ― nu mai găseşti nicăieri aşa spini ... Gata. Zona. Simt un fior.
ceva, decât în cartierul Ciumat şi De fiecare dată mă trece acelaşi fior
numai pe antene, iar principalul e şi nici până azi nu ştiu ce este: sau
tocmai aici, de fapt alături, chiar Zona mă întâmpină astfel, sau
sub geamuri. Anul trecut le-a venit nervii stalkerului o iau razna. Şi tot
o idee: au coborât cu elicopterul o de fiecare dată îmi spun: la
ancoră fixată de un cablu de oţel, ca întoarcere, voi întreba dacă şi
să agaţe una dintre clăi. Tocmai celorlalţi li se întâmplă acelaşi
trăgeau, când, pe neaşteptate ... lucru, dar întotdeauna uit.
fşşş! Ne uităm, şi, ce să vezi? Pe S-o lăsăm baltă. Ne târâm
antene fum, pe ancoră fum, şi chiar încetişor deasupra fostelor grădini,
cablul începuse să fumege, dar nu motorul de sub picioare toarce
fumega pur şi simplu, ci cu un rotund, liniştit. Ce-i pasă, lui cine-i
şuierat răutăcios, veninos, deranjează? Şi deodată Tender al
asemănător şarpelui cu clopoţei. meu nu mai rezistă. N-ajungem bine
Pilotul a înţeles ce se întâmplă, a la primul marcaj, că se-apucă să
aruncat cablul şi a şters-o imediat. trăncănească. Aşa cum se-ntâmplă
Iată şi cablul acela, atârnat, mai întotdeauna. Începătorii au
20
obiceiul să trăncănească în Zonă: le Nu, nu mai poate să se oprească.

clănţăne dinţii, inima se întrece pe Acum ne povesteşte despre
sine, îşi pierd minţile, le e ruşine şi întăritura costumului făcută din
nu se pot stăpâni. După mine, este păr de cal. Ei, atunci, scuză-mă. ―
ca şi cum ai avea un guturai, care Stai, îi spun lui Kirill.
nu depinde de om. Îţi curge întruna A frânat imediat. Are reacţii
nasul şi nu se mai opreşte. bune. Bravo! L-am luat pe Tender
Şi despre câte nu trăncănesc! Ba de umăr,
sunt încântaţi de peisaj, ba se l-am întors spre mine şi, luându-mi
referă în general la cu totul altă avânt, i-am trăsnit o palmă. S-a
problemă. Aşa şi cu Tender acum. lovit, săracu', cu nasul în geam, a
Flecăreşte despre noul său costum închis ochii şi a tăcut. Şi cum a
şi nu se mai poate opri: cât a dat pe amuţit am şi auzit: trr ... trr ... trr ...
el, ce lână fină, cum i-a schimbat Kirill se uită la mine cu dinţii
croitorul nasturii. încleştaţi. Îi fac semn cu mâna ―
― Mai taci, îi spun. stai, pentru Dumnezeu, stai, nu te
Se uită la mine trist, plescăie şi mai mişca. Doar şi el a auzit
... din nou: câtă mătase a folosit trosnetele alea, însă, ca toţi
pentru căptuşeală ... începătorii, a vrut să acţioneze, aşa
Sub noi apăruse deja terenul dintr-o dată, să facă orice.
argilos, unde fusese cândva groapa ― Mers înapoi? şopteşte.
de gunoi a oraşului. Simt că pe aici Am dat din cap cu înverşunare şi
suflă vântuleţul. Numai că până i-am băgat pumnul în faţa căştii,
acum nu fusese nici un vântuleţ, doar o tăcea. Şi deodată am uitat de
dar s-a pornit dintr-o dată chiar toate. Pe deasupra grămezii de
acum şi drăcuşorii de praf au gunoi vechi, peste sticlele sparte şi
început să alerge deja. Parcă aud diferite boarfe, a apărut un fel de
ceva. vibrare, de tremur, ca şi aerul
― Taci sau te omor, îi spun lui fierbinte de după-amiază
Tender. deasupra acoperişurilor de tablă. A
trecut peste o moviliţă şi a mers, a
mers, tăindu-ne calea şi s-a oprit
21
aproape de marcaj. A stat deasupra căldură, iar deasupra garajului

drumului cam o jumătate de ceaţă.
secundă ― sau poate numai atât mi Totul pare normal, marcajele
s-a părut ― şi s-a târât mai departe trec unele după altele. Tender tace,
peste câmp, dincolo de tufe, de Kirill tace ― începătorii se
gardul putrezit, până acolo, obişnuiesc. Nu-i nimic, băieţi, şi-n
deasupra cimitirului de maşini Zonă poţi să respiri, dacă te pricepi
vechi. ... Uite şi marcajul 27 ― o bară de
Ia te uită şi la fier şi o sferă roşie cu numărul 17
"ochelariştii" ăştia! Unde s-au pe ea. Kirill se uită la mine, eu dau
gândit să marcheze drumul, într-o afirmativ din cap şi "galoşu" nostru
văgăună! Dar nici cu mine nu mi-e se opreşte.
ruşine. Unde mi-au fost ochii când Până aici a fost cum a fost, să vezi
admiram harta lor? de-acum înainte. Pentru noi, lucrul
― Hai, uşor înainte, îi spun lui cel mai important este acum calmul
Kirril. desăvârşit. N-avem unde să ne
― Dar ce-a fost asta? grăbim, nu e vânt, vizibilitatea e
― Păi de unde vrei să ştiu? A fost bună, totul e ca-n palmă ... Uite şi
şi nu mai este, slavă Domnului. şanţul unde s-a "îngropat" Slizniak
Hai, închide pliscu' ... te rog. ― se vede ceva împestriţat acolo,
Acum nu mai eşti om, înţelegi? poate or fi boarfele lui. A fost un tip
Acum eşti o maşină, levierul meu. parşiv, lacom, prost, murdar,
Şi imediat mi-am dat seama că odihnească-se în pace! Numai cei ca
m-a apucat şi pe mine "guturaiul el pot avea aranjamente cu
vorbirii". Sterviatnik. Acest
Sterviatnik Barbridge simte de la o
― Gata, spun. Nici o vorbă în
poştă oamenii ca Slizniak şi îi
plus.
foloseşte ... În general, Zona nu
Vântuleţul parcă se mai
întreabă: eşti rău, eşti bun, şi
domolise şi nu se mai auzea. nimic
tocmai de aceea îţi mulţumim
înfricoşător, doar motorul torcea
Slizniak că ai fost un prostănac;
liniştit, adormitor. Împrejur, soare,
nimeni nu-ţi mai ştie numele
22
adevărat, în schimb le-ai arătat problema să-ţi mai rămână ceva

oamenilor deştepţi unde n-au oase, nici măcar un loc umed nu
voie să calce ... Aşa. mai găseşti. Vezi tu, arde de
Cel mai bine ar fi, bineînţeles, să nerăbdare: hai să sărim ... În
ajungem până la asfalt. Asfaltul e general, e clar cum o să ajungem
neted, se vede clar totul şi chiar o până la moviliţă, iar acolo ne vom
crăpătură în el se cunoaşte. Însă opri şi vom vedea. Am băgat mâna
nu-mi plac muşuroaiele alea. Dacă în buzunar şi am scos un pumn de
mergi direct pe asfalt nimereşti piuliţe. I le-am arătat lui Kirill şi i-
chiar între ele. Stau, zâmbind parcă am spus:
satisfăcute, abia te aşteaptă. Nu, n- ― Îl mai ţii minte pe Tom Degeţel?
am să mă duc între voi. A doua Ai învăţat la şcoală? Acum totul va
regulă a stalkerului: şi-n stânga, şi- fi invers. Uită-te! Şi am aruncat
n dreapta, totul trebuie să fie curat prima piuliţă. N-am aruncat-o
până la o sută de paşi. Dar uite că departe, ci cum s-a nimerit. La vreo
se poate trece peste moviliţa din zece metri. Piuliţa s-a dus normal.
stânga ... E adevărat că nu ştiu ce Ai văzut?
este dincolo de ea. Pe hartă nu e ― Ei?
însemnat nimic, dar cine mai crede ― Nu "ei", am întrebat dacă ai
în hărţi? văzut.
― Ascultă, Red, îmi şopteşte ― Am văzut.
Kirill. Hai să sărim, ce zici?
― Acum, cu cea mai mică viteză,
Douăzeci de metri în sus, coborâm
duci "galoşu"' până la piuliţă. Te
imediat şi am şi ajuns lângă garaj,
opreşti la doi paşi de ea. Ai înţeles?
nu?
― Am înţeles. Cauţi
― Taci, măi prostule, îi spun. Nu
concentratorul de gravitaţie?
mă deranja şi taci.
― Ce caut, aia trebuie. Stai să mai
Auzi la el: în sus. Dar dacă acolo,
arunc una. Urmăreşte-o, vezi unde
la douăzeci de metri, te pocneşte?
cade şi să nu-ţi dezlipeşti privirea de
Nici măcar oasele nu le mai culegi.
pe ea.
Dacă apare pe-aici, pe undeva,
"chelia ţânţarului", nu se mai pune
23
Am aruncat încă o piuliţă. Şi, luând a cincea piuliţă, am

Bineînţeles că s-a dus tot normal şi aruncat-o mai sus şi mai departe.
s-a oprit lângă prima. Uite şi "chelia ţânţarului". Piuliţa
― Haide, spun. şi-a luat zborul normal, în
"Galoşu'" porneşte. Faţa i se mai continuare parcă s-a dus, de
luminează şi pare liniştit: se vede că asemenea, normal, dar când a
a înţeles. De fapt, toţi "ochelariştii" ajuns la jumătatea drumului şi-a
ăştia sunt la fel. Pentru ei important schimbat direcţia, de parcă cineva
este să găsească denumirea. Până ar fi smucit-o într-o parte, însă atât
când nu reuşesc, ţi-e milă să te uiţi de tare, încât a intrat în lut şi a
la ei, dar de cum izbutesc ― de dispărut de sub ochii noştri. ― Ai
exemplu, concentratorul de văzut? şoptesc.
gravitaţie ― totul parcă devine mai ― Numai în filme, spune, şi se
clar şi dintr-o dată viaţa li se pare întinde aşa de tare în faţă de ziceai
mai uşoară. că acum-acum o să cadă din "galoş".
Am trecut de prima piuliţă, de a Mai aruncă una, ce zici?
doua, de a treia. Tender oftează, stă Să râzi şi să plângi. Una. Dar oare
picior peste picior, îşi schimbă îţi ajunge aici numai una? Eh,
poziţia şi cască de-i trosnesc fălcile, ştiinţă! ... În sfârşit. Am aruncat
parc-ar scânci un câine. încă opt piuliţe până am încercuit
Lâncezeşte, săracu'. Nu-i nimic, o "chelia". La drept-vorbind, ar fi
să-i folosească. Astăzi o să ajuns şi şapte, dar una am aruncat-
slăbească pe puţin cinci kilograme, o special pentru el, exact în centru
mai mult decât cu oricare dietă ... ― lasă-l să se minuneze de
Am aruncat şi a patra piuliţă. Parcă concentratorul lui. Piuliţa a intrat în
nu prea s-a dus. Nu pot să-mi argilă ca un trăsnet, de parcă n-ar fi
explic ce s-a întâmplat, dar simţind căzut o simplă bucăţică de fier, ci o
că ceva nu e în regulă, imediat l-am greutate de aproape o sută de
prins de mână pe Kirill. kilograme. A căzut ca trăsnită şi a
― Stai. Nici un pas înainte ... lăsat numai o gaură mică în lut.
Kirill aproape că a chiuit de plăcere.
24
― Hai, lasă, spun. Ne-am jucat un simţit că-mi transpiră şi ochii, şi

pic, şi gata. Aici să te uiţi. Am să deja ştiam că n-am să arunc piuliţa
arunc una de trecere şi să n-o scapi tocmai acolo. În stânga ... poftim,
din ochi. chiar şi două. Chiar dacă drumul
Ce s-o mai lungim. Am ocolit este mai lung şi văd un fel de
"chelia" şi ne-am ridicat deasupra pietricele nu prea plăcute, totuşi m-
moviliţei. Moviliţa asta ... N-am mai am decis să arunc piuliţa într-
văzut-o până acum. Ca să vezi ... acolo, numai drept înainte nu,
Deci ne-am oprit deasupra moviliţei, pentru nimic în lume. Şi am azvârlit
iar de aici până la asfalt doar să- piuliţa în stânga. Kirill n-a spus
ntinzi mâna, vreo două- nimic, a întors "galoşu", s-a
zeci de metri, acolo. Locul era apropiat de piuliţă şi abia atunci s-
curat, se vedea fiecare fir de iarbă, a uitat la mine. Probabil că nu
fiecare crăpătură. Păi, ce-ar mai arătam prea bine, pentru că şi-a
trebui? Să arunc piuliţa şi cu întors repede privirea.
Dumnezeu înainte! ― Nu-i nimic, îi spun. Drumul
Nu pot s-o arunc. ocolit ne duce mai repede.
Eu însumi nu înţeleg ce se Am aruncat ultima piuliţă pe
petrece cu mine, dar nu m-am asfalt.
hotărât s-o arunc. Mai departe treaba a mers mai
― Ce ai? spuse Kirill. Ce mai simplu. Am găsit şi crăpătură mea.
aşteptăm? Era curată, draga de ea, nu
― Ai răbdare. Şi mai taci, pentru crescuse nimic urât pe-acolo şi nici
numele lui Dumnezeu! culoarea nu i se schimbase. Mă uit
"Acum mă gândesc, am să arunc la ea şi mă bucur. Ne-a condus până
piuliţa, o să pornim liniştiţi, totul o la poarta garajului mai bine decât
să meargă ca pe roate, de n-o să orice marcaj.
freamăte nici un fir de iarbă, iar I-am ordonat lui Kirill să coboare
într-o jumătate de minut vom până la un metru şi jumătate, m-am
ajunge la asfalt". Dar dintr-o dată culcat pe burtă şi am început să mă
m-au trecut toate sudorile, de-am uit prin poarta deschisă. La început,
fiind obişnuit cu soarele, totul era
25
negru şi n-am văzut nimic. Apoi, Nu-mi place această anvelopă.

ochii mi s-au deprins cu întunericul Ceva nu e-n regulă cu umbra ei.
şi am observat că până acum nu se Soarele ne bate în spate, iar umbra
schimbase nimic în garaj. Camionul vine spre noi. Dar lasă, până la ea
de-acolo stătea şi acum neatins, mai avem, e încă departe. În
fără nici o gaură, nici o pată măcar. general, totul e bine, se poate lucra.
Pe platforma de ciment şi de jur- Numai că ce străluceşte acolo ca
împrejur totul rămăsese ca la argintul, sau mi se pare? Acum aş
început ― probabil că în groapă s-a fi fumat, m-aş fi aşezat în linişte şi
adunat prea puţină "piftie", iar m-aş fi gândit. De ce străluceşte
aceasta nu a mai reuşit să se deasupra canistrelor, şi nu alături?
reverse. Nici măcar o dată. Cu toate ... De ce anvelopa aruncă o
acestea, un singur lucru nu mi-a asemenea umbră? ... Sterviatnik
plăcut. Acolo unde sunt canistrele Barbridge ne-a povestit ceva despre
străluceşte ceva ca argintul. Mai umbre: ceva neobişnuit, dar nu
înainte nu era. În sfârşit, să periculos ... Cu umbrele astea se pot
strălucească cum o străluci, doar n- întâmpla multe, totuşi, ce naiba
am să mă întorc acum din cauza străluceşte acolo ca argintul? Parcă
asta. Doar nu străluceşte cine ştie ar fi un păienjeniş în pădure. Ce fel
ce, ci numai puţintel, foarte slab şi de păianjen o fi împletit-o? Of,
încetişor, ba chiar cu blândeţe ... M- niciodată n-am văzut păianjeni sau
am ridicat şi m-am uitat în toate gândaci în Zonă. Şi, colac peste
părţile. Autocamioanele de pe pupăză, "biberonul" nostru se află
platformă par într-adevăr noi, ba chiar la doi paşi de canistre. Trebuia
mai mult decât atât: de când am fost să-l iau atunci şi n-aş fi avut nici o
aici ultima dată parcă sunt şi mai grijă acum. Dar, fiind plin, era prea
noi. În schimb, cisterna aceea a greu. De ridicat puteam să-l ridic,
ruginit complet, săraca, şi cred că în dar ca să-l car cu spinarea, noaptea,
curând o să se dezmembreze în patru labe ... Cine n-a cărat
complet. Uite şi anvelopa trecută şi vreodată un "biberon", lasă să-
pe hartă ce zace răsturnată în faţa ncerce: este ca şi cum ai căra
garajului. şaisprezece kilograme de apă fără
26
găleţi. "Deci mergem, nu? Păi, sigur ― Să mergi după mine, numai pe
că trebuie să mergem ... O duşcă urmele pe care le las, cam la doi
era bună acum" ... M-am întors paşi în spate. Mă priveşti drept şi
spre Tender şi i-am zis: nu caşti gura în jur.
― Acum am să merg împreună cu Şi-am pornit. M-am oprit în prag
Kirill în garaj. Rămâi pe loc, pe post şi m-am uitat în jur. Totuşi este
de şofer. Nu te apropii de tabloul de mult mai uşor să lucrezi ziua.
comandă fără ordinul meu, Acum o săptămână eram culcat
indiferent ce se întâmplă. Chiar exact aici, pe acelaşi prag. Întuneric
dacă arde pământul sub tine. Dacă ca-ntr-o călimară.
te sperii şi faci vreo boacănă, te Din groapă, "piftia vrăjitorului"
găsesc şi pe lumea ailaltă. scotea limbi albăstrui, ca flacăra
Clătină din cap cu un aer serios: spirtului. Ce păcat, că nu
nu mă sperii, adică. Nasul îi luminează, ba chiar pare mai
seamănă cu o prună, că doar îl întuneric din cauza lor. Şi-acum, ce
pocnisem zdravăn ... Am lăsat încet să mai zic! Ochii s-au obişnuit cu
la pământ cablurile de avarie, m- semiîntunericul, totul este ca-n
am uitat încă o dată la strălucirile palmă. Se vede praful chiar şi-n cele
din garaj, i-am făcut semn lui Kirill mai întunecoase colţuri. Şi, într-
şi am început să cobor. Am ajuns adevăr, firişoare de argint
pe asfalt şi aştept până coboară şi strălucesc acolo şi se întind de la
el pe alt cablu. canistre spre tavan. Seamănă foarte
― Nu te grăbi, îi spun. Nu ridica mult cu un păienjeniş. Poate că ar fi
praful. trebuit să-l ţin pe Kirill lângă mine.
Stăm pe asfalt, "galoşu'" se Să aştept până se obişnuiesc ochii
clătină, cablurile de sub picioare cu semiîntunericul şi să-i atrag
alunecă. Tender îşi scoate căpăţâna atenţia asupra păienjenişului, ba
peste balustradă, se uită la noi, iar chiar să i-l arăt cu degetul, să-l bag
în ochi i se citeşte disperarea. cu nasu' acolo. Dar m-am deprins
Trebuia să mergem. Îi spun lui să lucrez singur, ochii mi s-au
Kirill: obişnuit repede şi am uitat pur şi
simplu de Kirill.
27
Am păşit înăuntru şi m-am dacă-l tragem şi tot e greu. Am ieşit

dus direct spre canistre. M-am la soare şi ne-am oprit lângă
aşezat pe vine lângă "biberon"; "galoş". Tender şi-a întins labele
păienjenişul parcă nu s-ar fi lipit de spre noi.
el. Îl prind de un capăt şi îi zic lui ― Hai! zice Kirill. Unu, doi ...
Kirill: ― Nu, spun. Stai. Pune-l jos mai
― Pune mâna şi nu-l scăpa, că e întâi.
greu ... Îl punem.
Când am ridicat privirea, mi s-a ― Întoarce-te cu spatele!
oprit respiraţia. Aş fi vrut să strig: Se întoarse fără să spună un
stai, opreşte-te! ― dar n-am putut cuvânt. Mă uit, dar nu se vede nimic
să rostesc nici un cuvânt. Nici n-am pe spinare. Îl răsucesc pe toate
avut timp. Totul s-a petrecut prea părţile ― nimic. Atunci mă-ntorc şi
repede. mă uit la canistre, în garaj. Nici
Kirill păşeşte peste "biberon", se acolo n-a mai rămas nimic.
întoarce cu spatele spre canistre şi ― Ascultă, îi zic lui Kirill, în timp
intră în păienjeniş cu toată ce nu-mi dezlipesc privirea de pe
spinarea. Închid ochii. Totul moare canistre. Ai văzut păienjenişul?
în mine, nu mai aud nimic, în afară
― Ce păienjeniş? Unde?
de zgomotul ruperii păienjenişului.
― Lasă, zic. Poate avem noroc. Şi-
Parcă s-ar fi rupt un păienjeniş
n sinea mea gândesc: "Încă nu se
obişnuit, cu un scârţâit slab, uscat,
ştie dacă o s-avem".
însă un pic mai tare. Stau pe vine,
cu ochii închişi; nu-mi simt nici ― Hai, îi spun, ia-l!
mâinile, nici picioarele, iar Kirill îmi Îl ridicăm în "galoş" şi-l punem în
zice: picioare, ca să nu se rostogolească.
― Ce-i cu tine? îl luăm? Mă uit cum stă, drăgălaşul de el,
nou-nouţ, curăţel. Cuprul sclipeşte
― Îl luăm.
în soare, iar umplutura albastră
Am ridicat biberonul şi ne-am
dintre discurile de cupru se
dus spre ieşire într-o parte, pieziş.
unduieşte ca o ceaţă. Se vede acum
Of, ce greu e, prostu'! Chiar în doi
că nu e un simplu "biberon", ci mai
28
degrabă un vas, un fel de borcan de concentratorul de gravitaţie, cu alte

sticlă plin cu un sirop de culoare cuvinte, despre
albastră. "chelia ţânţarului".
L-am admirat noi cât l-am Le-am tăiat însă elanul; e
admirat, ne-am urcat, în "galoş" şi, adevărat că nu dintr-o dată. Le-am
fără să stăm prea mult pe gânduri, povestit liniştit câţi proşti au fost
am pornit, înapoi. care au murit la întoarcere. "Tăceţi,
Fericiţi sunt savanţii ăştia. În le spun. Mai bine uitaţi-vă în toate
primul rând, lucrează ziua, în al părţile, altfel o s-o păţiţi ca Lindon
doilea rând, e greu doar să intri în Bondocu'". Spusele mele au avut
Zonă, de-acolo te scoate "galoşu"'. efect. Nici măcar nu m-au mai
Are un cursograf care îl duce pe întrebat ce s-a întâmplat cu Lindon
acelaşi drum pe unde a venit. Bondocu'.
Plutim înapoi şi repetăm toate Plutim în linişte, iar eu mă
manevrele. Ne mai oprim, din când gândesc la un singur lucru: cum voi
în când, mai stăm puţin, şi apoi începe să deşurubez căpăcelul. Îmi
trecem pe deasupra tuturor imaginez deja cum voi trage prima
piuliţelor. Dacă vrei, poţi să le şi duşcă, deşi în faţa ochilor îmi
aduni şi să le pui în sac. Bineînţeles străluceşte din când în când un
că începătorilor mei li s-a ridicat păienjeniş.
moralul. Îşi sucesc capetele în Pe scurt, am ieşit din Zonă şi ne-
dreapta şi-n stânga, frica le-a am băgat cu "galoş" cu tot în
dispărut; le-a rămas doar "păduchelniţă" sau, cum se spune
curiozitatea şi bucuria că totul s-a ştiinţific, în hangarul sanitar. Ne-au
terminat cu bine. S-au pornit să spălat în trei ape fierbinţi şi trei
trăncănească. Tender a început leşii, ne-au radiat cu o porcărie nu
chiar să gesticuleze, să ameninţe că ştiu de care şi ne-au tăvălit în tot
imediat cum vom ajunge afară va felul de prafuri. Apoi iar ne-au
mânca ceva şi hop! înapoi în Zonă spălat şi ne-au uscat, după care ne-
ca să marcheze drumul până la au zis:
garaj. Kirill m-a luat de mânecă şi ― Hai, băieţi! Daţi-i drumul.
a început să-mi explice despre Sunteţi liberi.
29
Tender şi Kirill cară "biberonul". acum şi să iei plicu', ba mai mult

Tot poporul s-a bulucit să vadă, de decât atât, poate mi-l aduc ei chiar
n-ai loc să mai ieşi. Şi ce curios! aici, sub duş.
Toată lumea se uită, scoate strigăte Am început încet-încet să mă
de salut, de admiraţie, dar nu s-a dezbrac. Mi-am scos ceasul de la
găsit nici un curajos care să-i ajute mână şi când m-am uitat ce credeţi
pe oamenii ăştia obosiţi. Dar la mine c-am văzut, domnii mei? Stătusem
nu se uită nimeni. De altfel, acum în Zonă peste cinci ore. Cinci ore!
nu mă mai interesează nimic. M-am înfiorat. Da, domnii mei, în
Mi-am scos costumul special, l- Zonă nu există timp. Cinci ore ... Şi
am aruncat direct pe jos (las' că-l totuşi, dacă ne gândim, ce-
ridică ei) şi am plecat la duş. M-am nseamnă cinci ore pentru un
închis în cabină. Am scos stalker? E caraghios, să tot râzi.
bidonaşul, am deşurubat căpăcelul, Dar douăsprezece ore nu vreţi?
şi m-am prins de el ca o lipitoare. Doar două zile şi două nopţi, vă
Stau pe băncuţă şi simt în genunchi place? Într-o noapte n-am mai avut
un gol, în cap e gol, în suflet e gol şi timp să mă-ntorc şi am stat o zi
înghit tăria ca pe apă. Trăiesc. M-a întreagă în Zonă, cu nasu-n
lăsat Zona. M-a lăsat scorpia. pământ. Deja nici nu te mai rogi lui
Otrava. Trăiesc. Începătorii nu pot Dumnezeu şi parcă începi să
să înţeleagă asta. Şi îmi curg aiurezi, de nu mai ştii: eşti viu sau
lacrimile pe obraji, o fi de la tărie mort ... iar a doua noapte, după ce
sau de la altceva, nu ştiu. Am supt ţi-ai terminat treaba, te apropii cu
tot ce era în bidonaş. Sunt ud, marfa de frontieră. Dincolo de ea te
bidonaşul e uscat. Bineînţeles că aşteaptă patrulele înarmate cu
doar o singură înghiţitură nu mi-a mitraliere ― "broaştele râioase" ―,
ajuns. Dar asta se rezolvă. Acum care te urăsc din adâncul fiinţei lor
totul se poate rezolva. Trăiesc. Am şi nu le face deloc plăcere să te
aprins o ţigară şi stau. Simt că încep aresteze. De altfel, le e frică de tine
să-mi revin. Mi-am adus aminte de ca de moarte pentru că eşti
premiu. La noi în Institut asta se contaminat. Vor să te omoare şi au
rezolvă prompt: poţi să merg chiar toate atuurile în mână (du-te după
30
aia şi spune-le că te-au omorât ― Ţine, de la omenirea

ilegal!). Iar asta înseamnă din nou recunoscătoare.
cu mutra-n pământ şi rugăciuni de ― Mă doare-n cot de omenirea ta.
la răsărit până la apus. Marfa stă Cât e aici?
alături şi nici nu ştii: zace pur şi ― În mod excepţional şi pentru o
simplu sau te omoară încetul cu comportare eroică, în condiţii
încetul. Cam aşa a fost şi cu Isaac periculoase ― două salarii.
Ciolănosu', care s-a rătăcit într-o Da. Aşa se mai poate trăi. Dacă
noapte, iar o dată cu răsăritul a cei din Institut mi-ar fi dat câte
văzut că stă între două râpe, de nu două salarii pentru fiecare
mai putea să meargă nici la stânga, "biberon", de mult l-aş fi trimis
nici la dreapta. Două ore au tras în undeva pe Ernest.
el, dar nu l-au nimerit. Două ore s-
― Ei, cum e? Eşti mulţumit? mă
a prefăcut că e mort, până când,
întrebă Kirill, cu gura până la
slavă Domnului, l-au crezut şi, în
urechi, radiind de bucurie.
sfârşit, au plecat. L-am văzut după
aceea şi mai să nu-l recunosc. ― Oarecum. Dar tu?
Parcă nu mai era om ... Mi-am şters Nu spune nimic. Mă ia pe după
lacrimile şi-am dat drumu' la apă. gât şi mă îmbrăţişează, trăgându-
M-am spălat îndelung, cu apă mă spre pieptul lui transpirat. Mă
fierbinte, cu apă rece şi iar cu strânge puternic, apoi mă
fierbinte, până ce am terminat îndepărtează şi se ascunde în
bucata de săpun, şi, m-am plictisit. cabina de alături.
Opresc duşul şi deodată aud nişte ― Hei! strig la el. Ce face Tender
bătăi în uşă. Kirill ţipă vesel: al tău? Zace-n pat?
― Hei, măi stalker. Ieşi de-acolo! ― Da' de unde! Pe Tender l-au
Miroase a verzişori! înconjurat corespondenţii şi dacă l-
Verzişori ... Asta-i bine. Deschid ai vedea câtă importanţă îşi dă ... Le
uşa şi-l văd pe Kirill numai în explică aşa de competent!
chiloţi, vesel, fără pic de ― Cum zici că le explică?
melancolie. Îmi întinde plicu'. ― Competent.
31
― Bine, sir. Altă dată am să iau şi ― Oh, Red! Nu ştiu.

dicţionaru' cu mine, sir. Sufletul tău simplu nici nu poate
Dar parcă mă curentează ceva. să înţeleagă ce chestie am adus noi
― Stai puţin, Kirill, ia vino-ncoa'. de-acolo.
― Păi, sunt deja gol. ― Da' tu înţelegi?
― Lasă, nu-i nimic, doar nu-s ― Nu. Ăsta-i adevărul. Dar acum
babă! e clar la ce au folosit "biberoanele"
Kirill iese, îl iau de umeri şi-l astea. Dacă una dintre ideile mele
întorc cu spatele la mine. Nu, mi s- se potriveşte ... scriu un articol şi
a părut. Spinarea e curată. Se văd ţi-l dedic: "Lui Redrick Schuhart,
numai dârele de transpiraţie stalker de onoare, cu mulţumire şi
uscată. respect".
Îi dau un şut, intru în cabina ― Şi-atunci mă bagă la zdup
mea şi mă încui. Nervii, naiba să-i pentru vreo doi ani.
ia. Acolo mi s-a părut, aici mi ― În schimb, intri în ştiinţă.
se pare ... Chestiei aceleia o să-i zic "borcanul
La dracu' cu tot! Da' las' că azi Schuhart". Ce zici, sună bine?
mă-mbăt criţă. Ce l-aş mai jupui Cât timp am trăncănit, m-am
pe Richard! Să vezi cum joacă, îmbrăcat, am băgat bidonaşul gol în
puşlamaua. Nu-l baţi cu nici o buzunar şi am plecat, numărând
carte. Am încercat şi să trişez, şi să verzişorii.
descânt cărţile pe sub masă, şi ― Rămâi cu bine, suflet complicat
altele. ...
― Kirill! strig. Vii azi la "Borj"? Nu răspunde. Apa curge cu
― Nu la "Borj", ci la "Borş". De zgomot mare. Mă uit pe coridor şi-l
câte ori să-ţi repet? zăresc pe domnul Tender în
― Ia mai lasă-mă! Scrie "Borj"? persoană, roşu şi umflat ca un
Ce mai vrei? Nu te mai amesteca la curcan. În jurul lui e multă lume:
noi cu ordinile tale. Deci, vii sau colegii şi corespondenţii de presă.
nu? "Ah, ce l-aş mai jupui pe Văd chiar şi-o pereche de şoferi,
Richard" ...
32
naiba ştie cum s-or fi rătăcit pe- ― Mulţumesc. Ce părere aveţi

acolo despre turboplatforme?
(pesemne că abia au mâncat, ― Minunată, zic şi încerc să fug
pentru că se în W.C.
scobesc de zor în dinţi). Tender ― Ce credeţi despre ţelul Vizitei?
bolboroseşte întruna: "Tehnica ― Întrebaţi savanţii, răspund şi
aceasta pe care o avem la dispoziţie ... ţuşti, după uşă, de unde le spun:
dă garanţia succesului şi securităţii "Vi-l recomand foarte insistent pe
în proporţie de aproape sută la sută domnul Tender. Întrebaţi-l de ce
..." Tocmai acum mă observă şi are nasul ca sfecla. Este foarte
imediat păleşte. Zâmbeşte totuşi şi- modest şi nu vorbeşte despre asta,
mi face semn cu mâna. deşi a fost cea mai captivantă
"Ei, mă gândesc, cred c-ar aventură a noastră".
trebui să-mi iau tălpăşiţa". N-am Cum au mai galopat pe coridor, ca
mai avut timp. Se aud deja nişte cai, zău aşa! Am aşteptat un
tropăituri în spatele meu. minut. Linişte. Am scos capu':
― Domnule Schuhart! Domnule nimeni ... Am plecat fluierând, am
Schuhart! Două cuvinte despre coborât la poartă, i-am arătat
garaj! prăjinei legitimaţia şi-am văzut că
― N-am ce comenta, le răspund şi mă salută. Deci, sunt eroul zilei.
încep să fug. ― Pe loc repaus, sergent! Sunt
Pe dracu', parcă poţi scăpa de ei: mulţumit de dumneata, sergent.
unu' cu un microfon din dreapta, A rânjit de parcă i-aş fi spus cine
celălalt cu aparatul de fotografiat ştie ce chestie. Dumnezeu ştie cu ce
din stânga. l-oi fi măgulit.
― Aţi văzut ceva neobişnuit în ― Bă, Roşcovane, bravo! Mă
garaj? Numai două cuvinte! mândresc cu asemenea cunoştinţă.
― N-am ce comenta, le spun şi ― Ce zici, îi spun, o să cam ai ce
încerc să mă aşez cu ceafa în povesti fetiţelor tale suedeze.
obiectiv. Un garaj ca toate garajele ― Mai e vorbă?
...
Nu, nu-i băiat rău.
33
Totuşi, vorbind cinstit, nu-mi Dar asta nu mă priveşte, merg

plac oamenii aşa de înalţi şi rumeni înainte şi pescuiesc din pachet o
în obraji. Fetele sunt moarte după ţigară. Mă ajunge cineva din spate
ei şi de ce oare? mă-ntreb. şi mă
Doar nu e totul să fii înalt ... Şi cum trage de mânecă. Iau mâna asta de
merg pe stradă, mă gândesc: unde-i pe mine şi,
secretul? întorcându-mă numai pe
Soarele străluceşte, iar in jur jumătate, îl întreb foarte politicos:
totul e pustiu. Trec de locul de ― Ce dracu’ te agăţi de mine,
parcare şi văd mai încolo un cordon mister?
de pază: două maşini de patrulă ce ― Stai, măi stalker. Doar două
stau în toată splendoarea lor, late, întrebări.
galbene, cu reflectoare şi Ridic privirea şi-l văd pe
automate (v-aţi zbârlit, "broaşte căpitanul Quarterblood, cunoştinţă
râioase"!), iar pe lângă astea, veche. Era galben la faţă şi parcă se
bineînţeles, căştile. Au ocupat toată uscase de tot.
strada, de n-ai loc să treci. Merg, şi- ― A! Să trăieşti, căpitane! Ce vă
n timp ce mă apropii las ochii în jos: mai face ficatu'?
"Mai bine să nu-i privesc". Mai ales
― Hai, stalker, lasă vorbăria, zice
ziua, pentru că sunt acolo vreo
supărat, şi mă străpunge cu
două-trei persoane pe care mi-e
privirea. Mai bine spune-mi, de ce
frică să nu le recunosc. Dacă
nu te opreşti când te strigă cineva?
reuşesc asta, iese cu scandal mare.
Şi deja au apărut două căşti
Pe legea mea, au avut noroc când
albastre în spatele lui, cu labele pe
m-a convins
tocul pistolului. Ochii nu li se văd.
Kirill să vin la Institut.
În schimb li se observă mestecatul
Le-am căutat atunci pe canaliile
fălcilor. De unde mai adună şi
astea, şi dacă le găseam le băteam
specimenele astea? Cred că îi culege
în cuie fără ca măcar să clipesc ...
pentru reproducere, pentru
Intru prin mulţime cu umăru-
perpetuarea speciei. De obicei, ziua
nainte şi, tocmai când trecusem de
nu mi-e frică de patrule, dar
toţi, aud deodată: "Măi stalker!"
34
"broaştele râioase" mă pot trebuie să iasă ceva bun din tine.

percheziţiona oricând şi asta nu-mi Nici nu-mi închipuiam că aşa un
convine în momentul de faţă. băiat ...
― Oare pe mine m-aţi strigat, Şi dă-i, şi dă-i. "Eh, mă gândeam,
căpitane? Parcă era vorba de-un am mai vindecat încă un
stalker ... melancolic, o pacoste pe capul
― Şi tu, bineînţeles, nu mai eşti meu". Dar, bineînţeles, îl ascult şi-
stalker. mi las ochii în jos, ruşinat. Aprob
― Cum datorită dumneavoastră cu sfială, mai dau şi din mâini, ba
am făcut pârnaie, nu mă mai ocup chiar scormonesc pământul cu
de-aşa ceva. Am jurat. Îţi picioru'. Gorilele căpitanului au
mulţumesc, căpitane, că mi-ai ascultat cât au ascultat şi pe urmă,
deschis ochii. Dacă nu erai matale scârbindu-se, au plecat unde-i mai
... vesel, iar căpitanul a ajuns deja la
― Dar ce căutai lângă Zonă? perspective: învăţătura, cică, e
lumină, ignoranţa e beznă ... lui
― Cum adică ce? Doar lucrez
Dumnezeu, vezi bine, îi place
acolo. De doi ani.
munca cinstită ... Cu alte cuvinte,
Şi ca să pun capăt acestei
vorbea despre lucrurile acelea
convorbiri neplăcute, scot
nedigerabile cu care popa ne
legitimaţia şi i-o arăt căpitanului
asasina în fiecare duminică la
Quarterblood. Acesta ia "cărticica"
închisoare. Şi vreau să beau, şi nu
şi se uită la fiecare pagină. Miroase
mai am răbdare! Da' lasă, măi Red,
pur şi simplu fiecare ştampilă, mai
frăţioare, c-o să rezişti. Trebuie să
că nu le linge. Îmi dă legitimaţia
suporţi! N-o să mai poată continua
înapoi, bucuros, ochii îi strălucesc
în ritmul ăsta, şi uite că deja a
şi pare că se îmbujorează.
început să sufle mai greu ... Şi, spre
― Iartă-mă, Schuhart. Nu m-am bucuria mea, una dintre maşinile
aşteptat. Văd că sfaturile mele nu patrulei începe să claxoneze.
s-au dus în vânt, şi asta-i foarte Căpitanul
bine. Vrei să mă crezi sau nu, dar
încă de atunci mi-am dat seama că
35
Quarterblood întoarce capul, oftând ― Bună Ernie, zic. Nu-l mai

cu necaz, şi îmi întinde mâna cu chinui atâta, că-i faci gaură!
regret: Se uită la mine prin pahar,
― Am fost bucuros să te cunosc, mormăie ceva, parcă din burtă, şi,
măi Schuhart, om cinstit. Cu mare fără o vorbă, îmi pune tărie cam de
plăcere aş bea un păhărel cu tine în patru degete. Mă urc pe taburet,
cinstea acestei cunoştinţe. E înghit, închid ochii, scutur capul şi
adevărat că doctorii mi-au interzis iar trag o duşcă. Frigiderul
tăria. Cu toate astea, o bere tot aş zumzăie, iar din tonomat se aud
bea. Dar vezi tu ... datoria! 0 să ne scârţâituri slabe. Ernest suflă în
mai întâlnim. paharul următor. Ce bine e! Totul
"Ferească Dumnezeu!", mă s-a liniştit. Termin băutura şi pun
gândesc. Dar îi strâng mâna, mă- paharu' pe tejghea. Ernest îmi pune
nroşesc şi iar scormonesc imediat încă patru degete de
pământul. Fac totul aşa cum vrea. licoare.
Pe urmă pleacă, în sfârşit, iar eu o ― Ei, cum e? E mai bine acum?
zbughesc ca din puşcă direct la mormăie. Te-ai dezgheţat, măi
"Borj". stalker?
La "Borj" nu e nimeni la ora asta. ― Mai bine freacă acolo. Ştii doar
Ernest stă după tejghea, freacă că unul tot aşa a frecat şi-a frecat,
paharele şi le studiază la lumină. E până când a venit şi duhul rău. Însă
surprinzător totuşi: oricând ai veni, pe urmă a trăit ca un paşă.
întotdeauna barmanii şterg ― Şi cine era ăla? întreabă Ernie,
paharele, de parcă de asta depinde neîncrezător.
salvarea sufletelor lor. Uite-aşa ar ― A fost pe-aici un barman. Mai
putea să stea chiar şi-o zi întreagă: înaintea ta.
ia paharul, mijeşte ochii, îl studiază ― Şi ce-i cu asta?
atent la lumină, suflă şi hai!
― Nimic. De ce crezi că a fost
Freacă, freacă, freacă ... Se uită din
Vizita? A frecat şi iar a frecat ... Cine
nou, de data asta prin fundul
crezi că ne-a vizitat?
paharului, şi dă-i, şi dă-i ...
36
― Mare palavragiu mai eşti! îmi cincisprezece douăzeci la sută ― nu

spune Ernie, şi prin asta înţeleg că mai mult. Dar dacă-l prind, are
mă aprobă. asiguraţi zece ani de muncă silnică
Se duce la bucătărie şi se ... Şi aici gândurile mele cuvioase
întoarce cu o farfurie. Îmi aduce sunt întrerupte de apariţia unui tip
cârnaţi prăjiţi. Pune farfuria în faţa politicos. Nici nu auzisem când a
mea, îmi întinde ketchup-ul şi iar ia intrat. Apare lângă cotul meu drept
paharu'-n primire. Ernest îşi şi întreabă:
cunoaşte meseria. Are ochiul versat: ― Îmi daţi voie?
imediat vede când vine stalkerul din ― Vă rog ... Care-i
Zonă şi ştie că e rost de marfă. Şi necazu'?
mai ştie Ernie ceva: ce-i trebuie Micuţ, slăbuţ, cu năsucu'
stalkerului după ce a venit din ascuţit şi cu papion la gât. Mutra
Zonă. Omul nostru, binefăcătorul mi-e cunoscută. L-am mai văzut
Ernie! undeva, dar unde anume nu mai
Termin cârnaţii, aprind ţigara şi ştiu. S-a urcat alături pe taburet
încep să socotesc cât câştigă Ernie şi îi zice lui Ernest:
de la "fraţii" noştri. Nu cunosc ― Burbon, te rog. Şi
preţurile în Europa, dar am auzit imediat spre mine: "Iertaţi-mă,
că, de exemplu, "biberonul" ar dar am impresia că vă cunosc. Nu
merge spre două mii şi jumătate, iar cumva lucraţi la Institutul
Ernie ne dă numai patru sute. Internaţional?"
Bateriile costă acolo aproape o sută ― Ba da. Dar
şi noi nu primim mai mult de dumneavoastră?
douăzeci. Probabil că restul tot cam
Scoate vioi dintr-un buzunărel o
aşa este. E adevărat că transportul
carte de vizită şi-o pune în faţa mea.
mărfii în Europa costă bani. Dă-i lu'
Citesc: "Aloise MacNaught, agent la
unu, dă-i lu' altu' ― şeful
Biroul Emigrări". Bineînţeles că îl
transporturilor doar de la ei
cunosc. Se leagă de oameni ca să
mănâncă ... În general, dacă stau să
plece din oraşul nostru. Cineva
mă gândesc mai bine, Ernie nu
doreşte foarte mult ca toţi locuitorii
câştigă prea mult. Vreo
37
oraşului să plece. Şi-aşa au rămas este o organizaţie de binefacere! Nu

în Marmont numai jumătate. Vor să avem nici un profit. Dorim, pur şi
cureţe complet locul, împing cartea simplu, ca oamenii să părăsească
de vizită cu vârful unghiei şi îi zic: locul ăsta diavolesc. Le dăm
― Nu, mulţumesc. Nu mă posibilitatea să trăiască o viaţă
interesează. Vreau să mor în patrie. adevărată. Noi le oferim banii şi le
― De ce? întreabă vioi. Iertaţi-mi asigurăm loc de muncă. Iar
indiscreţia, dar ce vă leagă de aceste tinerilor, ca dumneavoastră, le
locuri? creăm condiţii ca să înveţe ... Nu,
zău că nu înţeleg!
Îi răspund direct:
― Da' ce? Nimeni nu vrea să
― Păi, cum ce mă leagă?
plece?
Amintirile dulci ale copilăriei. Prima
sărutare în parcul oraşului, ― Ei nu, nu chiar nimeni ... Unii
măicuţa şi tăticuţu'. Prima beţie, vor, mai ales familiştii, dar tineretul
chiar în acest bar, şi dragostea şi bătrânii ... Ce aveţi în oraşul
inimii mele, poliţia ... (Scot din ăsta? O văgăună, în fundul
buzunar o batistă murdară şi-o pun provinciei.
la ochi.) Nu, îi zic. Pentru nimic în Şi atunci îi zic:
lume ... ― Domnule Aloise MacNaught!
Se uită la mine, ia un pic de Aveţi dreptate ... Ducem o viaţă
burbon şi spune gânditor: grea. Orăşelul nostru e o văgăună.
― Nu pot să vă înţeleg pe voi, Întotdeauna a fost o "gaură". Numai
marmontienii. Staţi pe-un vulcan. că acum este o "gaură" spre viitor.
În fiecare moment poate să se Prin această gaură vom aduce în
extindă o epidemie, sau poate ceva lumea dumitale parşivă asemenea
mai rău. Îi înţeleg pe bătrâni. Le lucruri, încât totul o să se schimbe.
vine greu să plece din locurile Viaţa o să fie alta, mai bună, şi
natale. Dar dumneavoastră ... Câţi fiecare va avea tot ce-i trebuie. Uite
ani aveţi? Probabil că nu mai mult aşa-i cu "gaura" asta! Pe aici curg
de douăzeci şi doi douăzeci şi trei. informaţiile, iar când o să le
Vreau să înţelegeţi că biroul nostru cunoaştem bine, o să-i facem pe toţi
bogaţi şi or să zboare spre stele. Şi
38
vor ajunge unde doresc. Aşa-i la noi ― Lasă, că peste tot e la fel, iar în
în văgăuna asta ... Antarctica mai e şi frig.
Aici m-am oprit pentru că am E curios faptul că ceea ce
observat cum Ernie căsca ochii la spuneam credeam din toată inima.
mine şi parcă m-am ruşinat. În Şi-n momentele astea, Zona
general, nu suport să repet cuvinte noastră blestemată îmi devine mai
străine, chiar dacă sunt de acord cu dragă de o sută de ori. Şi încă nu
ele şi-mi plac. Mai ales că le scot ca m-am pilit.
din topor. Când vorbeşte Kirill, îl ― Dar dumneata ce zici? îl
asculţi cu gura căscată, dar când întreabă Nas-Ascuţit pe Ernest.
m-apuc să vorbesc şi eu despre ― Eu am de lucru, zice, Ernie cu
acelaşi lucru, parcă nu mai iese la greutate. Sunt un mucos, un
fel. Poate fiindcă Kirill nu a pus pierde-vară. Toţi banii i-am băgat
niciodată "marfa" sub tejgheaua lui în afacerea asta. La mine vine şi
Ernest. În sfârşit ... comandantul ... Generalul. De ce să
Ernie se dezmeticeşte repede şi plec de-aici?
îmi toarnă mai mult de şase-degete, Domnul Aloise
adică: "Vino-ţi în fire, măi băiete. MacNaught începe să exemplifice
Ce-i cu tine astăzi?", iar domnul cu cifre, dar nu-l mai ascultăm.
MacNaught, cu nasul lui ascuţit, Tragem bine din pahar şi, scoţând
gustă din burbon. din buzunar un pumn de mărunţiş,
― Da, e adevărat ... Baterii dăm tonomatul la maximum. E
veşnice, "panaceul albastru" ... Dar acolo un cântec. "Să nu te-ntorci,
dumneavoastră credeţi că aşa o să dacă nu eşti sigur". După ce mă-
fie într-adevăr? ntorc din Zonă mă influenţează în
― Nu-i treaba matale ce cred cu bine ...
adevărat. Asta am spus-o pentru Tonomatul urlă şi zdrăngăneşte. Îmi
oraş. Cât despre mine, hai să-ţi zic: iau paharu şi plec într-un colţ să
"Ce n-am văzut la voi în Europa?" discut socoteli mai vechi c-un amic,
― Dar de ce neapărat în Europa? "pirat cu cârlig de fier". Timpul
zboară ca pasărea ... Tocmai îmi
beam şi ultimul bănuţ, când intră
39
Richard Nunan şi Cremă-deghete. împotriva lui. Vouă, copii ai

Bună pereche. Cremă-de-ghete, un omenirii, care vă jucaţi cu jucăriile
uriaş negru ca cizma de ofiţer, cu Satanei, vouă, celor ispitiţi de
părul creţ, mâini până la genunchi, bogăţiile Satanei, vă spun: orbilor!
iar Dick ― micuţ, rotofei şi roz, Dezmeticiţi-vă până nu e prea
aproape că luceşte. târziu şi călcaţi în picioare jucăriile
― Hei! ţipă Dick când mă vede. diavolului! (Aici tace de parcă ar fi
Uite-l şi pe Red! Vino la noi, Red! uitat ce urmează.) Da' nu-mi dă
― Aşa e, urlă Cremă-deghete. În nimeni să beau? continuă el, cu
tot oraşul nu sunt decât doi oameni voce schimbată. Da' unde mă aflu?
adevăraţi. Red şi cu mine! Restul ... Ştii, măi Roşcovane, că iar m-au
sunt blestemaţi, sunt copiii azvârlit din serviciu? "Eşti agitator
Satanei. Red! Şi tu eşti sluga roşu", mi-au zis. Le explic: "Veniţi-
Satanei, dar totuşi eşti om ... vă în fire, sunteţi orbi şi veţi cădea
Mă apropii de ei cu paharu-n în prăpastie, iar în căderea voastră
mână. Cremă-deghete mă ia de o să trageţi după voi alţi orbi".
scurtă, mă aşază la masă şi zice: Încep să râdă. Atunci mă duc la şef
şi îi trag un pumn în mutră, după
― Stai, măi Roşcovane! Stai jos,
care plec. Acum o să mă bage la
slugă a Satanei. Îmi place de
zdup. Şi pentru ce?
tine, măi
Roşcatule. Hai să plângem Dick se apropie şi pune pe masă
păcatele omeneşti cu lacrimi o sticlă.
amare. ― Azi plătesc eu, îi strig lui
― Să plângem, îi zic. Ernest.
Să-nghiţim lacrimile păcatului. Dick se uită cam ciudat la mine.
― Şi va veni ziua ... anunţă ― Totul e legal, zic. Bem premiul
Cremă-de-ghete. Deja calul palid e- meu.
nfrânat, iar călăreţul pune piciorul ― Aţi fost în Zonă? întreabă Dick.
în scară. Degeaba se vor ruga cei Aţi adus ceva?
care s-au vândut Satanei pentru că ― Un "biberon" plin şi pantalonii
se vor salva numai cei care au fost la fel. Pui în pahare sau nu?
40
― Mama lui de "biberon", ― Dar ce-i ăsta, "biberonul" plin?

scrâşneşte amarnic Cremăde-ghete. mă întreabă Dick. Pe ăla simplu îl
Pentru orice ştiu, dar pe cel plin ... Aud pentru
"biberon" să-ţi rişti viaţa? Ai rămas prima dată.
viu, dar ai adus în lume încă I-am explicat. A dat din cap şi a
un lucru diavolesc. Şi cum poţi să plescăit.
ştii, Roşcovane, câte nenorociri şi ― Mda, foarte interesant. Asta-i
păcate ... ceva nou. Cu cine ai fost? ... Cu
― Vezi să nu te usuci, măi Kirill? Cu rusu' ăla?
Cremă-de-ghete, i-o plasez sever. ― Da. Cu Kirill şi Tender. Ştii
Mai bea şi fii vesel că m-am întors care ... laborantul nostru.
viu. Sănătate, măi băieţi! ― Probabil că te-ai cam chinuit cu
A fost grozav pentru sănătate. ei ...
Cremă-de-ghete s-a descleiat ― Ba deloc. Băieţii s-au ţinut
complet. Stă şi plânge şi îi curge din foarte bine. Mai ales Kirill. Ce mai,
ochi ca de la robinet. N-are nimic, îl stalker înnăscut. Dac-ar avea mai
cunosc eu. Asta-i numai o etapă, multă experienţă şi nu s-ar grăbi
atunci când plânge şi copilăreşte, aş merge în Zonă cu el
propovăduieşte că Zona este ispita în fiecare zi.
diavolului, că nu ai voie să scoţi
― Şi-n fiecare noapte, nu? mă-
nimic din ea, iar ce s-a scos să se ntreabă Dick, râzând prosteşte, ca
arunce înapoi; vom trăi ca şi cum unul pilit.
Zona n-ar exista. Să-i dăm
― Auzi? Lasă asta. Când glumim,
diavolului ce-i al diavolului.
glumim.
Dar îl iubesc pe Cremăde-ghete
― Ştiu. Când glumim, glumim, iar
şi în general îmi plac oamenii
pentru asta poţi să iei şi una peste
aiuriţi. Când are bani, cumpără
bot. Consideră că-ţi datorez două
marfă de la oricine fără să se
labe ...
târguiască. Cât i se cere, atâta dă.
― Hmm ... Cui? Ce două labe? se
Pe urmă, noaptea, cară înapoi în
Zonă toată marfa şi o îngroapă. trezeşte, Cremă-deghete. Care eşti
bă, pe-aici?
Doamne, ce mai plânge!
41
L-am apucat de mâini şi abia l- cu un salariu, iar la băutură am

am aşezat la loc. Dick i-a strecurat să mă duc numai de premieri.
în gură o ţigară şi i-a aprins-o. L-am Şi, stând aşa, mă cuprinde o
liniştit, între timp s-a mai strâns tristeţe groaznică. Fiecare bănuţ
ceva lume. La tejghea nu mai e loc, va trebui să-l socotesc: asta pot
multe mese s-au şi ocupat. Ernest a să-mi permit, asta nu pot. Pentru
chemat şi fetele, care aleargă de fiecare cârpă a Gutei va trebui să
colo-colo: unii vor bere, alţii cocktail am răbdare şi să pun ban peste
sau tărie curată. Mă uit şi observ că ban ... la bar să nu merg, mai bine
în ultimul timp au apărut în oraş să mă duc la film ... Totul este
mulţi necunoscuţi, majoritatea cenuşiu, mohorât. Fiecare zi va fi
mucoşi, purtând fulare pestriţe la fel, fiecare seară, fiecare
până la pământ. I-am zis asta şi noapte.
lui Dick, care m-a aprobat: Stau aşa, gândindu-mă, până
― Păi, cum crezi? Doar începe să când Dick îmi mormăie la ureche:
se construiască masiv. Institutul ― Ieri, la hotel, am intrat în bar
ridică trei clădiri noi, iar Zona vor s- ca să-mi beau păhăruţu' înainte
o împrejmuiască cu un zid, de la de culcare şi-am văzut nişte nou-
cimitir până la ferma veche. S-au veniţi. De la prima vedere nu mi-
dus vremurile bune pentru stalker. au plăcut. Vine unul din ei spre
― Dar când a avut stalkerul mine, se aşază şi începe să mă ia
vremuri bune? Mă gândesc: Ia pe departe. Şi-mi dă de-nţeles că
uită-te ce noutăţi! Înseamnă că mă cunoaşte, ştie cine sunt şi
de-acum înainte nu voi mai putea unde lucrez. Ar plăti gras
"ciupi" nimic. Poate că-i mai bine anumite servicii ...
aşa, tentaţii mai puţine. Am să ― A, copoi d-ăia, zic. (Nu prea mi-
merg în Zonă ziua, ca un domn. a trezit interesul. Doar văzusem
Banii nu vor mai fi aceiaşi, dar, în destui copoi.) Lasă că despre
schimb, va fi mai multă siguranţă serviciile astea am auzit câte-n lună
("galoşu"', costumul special, una- şi-n stele.
alta), patrula nu te mai
deranjează. De trăit o să trăiesc şi
42
― Nu, dragul meu. Nu sunt copoi. ― Stai puţin, zic. Cine zici că a
Ascultă-mă cu atenţie, îl interesa fost? "Piftia" este interzisă pentru
câte ceva din Zonă, şi mai ales cercetare chiar şi-n Institut ...
lucruri serioase. N-avea nevoie de ― E adevărat, zice Dick fără
baterii, "bâza", "stropii negri" sau de grabă, tot uitându-se la mine.
alte bijuterii. Nu mi-a spus direct ce Cercetarea ei reprezintă un pericol
vrea, ci numai mi-a sugerat. potenţial pentru omenire. Acum ai
― Şi ce vrea? înţeles cine a fost?
― "Piftia vrăjitorului", după Eu tot nu înţelegeam nimic.
cum am înţeles. ― Păi, cine să fie? Poate,
Se uită la mine cam ciudat. vizitatorii?
― Oho? Îi trebuie "piftia Râde, mă bate pe mână şi zice:
vrăjitorului"? Dar de "lampa morţii", ― Hai mai bine să bem, suflet bun
întâmplător, n-are nevoie? şi simplu ce eşti!
― Şi eu l-am întrebat la fel. ― Hai, zic eu, dar deja m-am
― Şi? enervat. V-aţi găsit sufletul simplu,
― Închipuieşte-ţi că-i deştepţilor! Bă, Cremă-de-ghete!
trebuie. Ajunge cu dormitu'! Hai să bem.
― Da? Atunci lasă-l să-şi facă Nici o şansă. Şi-a pus mutra
singur rost de toate astea. Doar e un neagră pe masa de aceeaşi culoare
lucru de nimic. Subsolurile sunt şi-a adormit buştean, iar mâinile i-
pline de "piftia vrăjitorului". Iei au ajuns până la podea. Am băut
găleata şi o scoţi. Însă cu Dick şi fără Cremăde-ghete.
înmormântarea să şi-o plătească ― Aşa e. Oi fi un suflet simplu sau
singur. complicat, dar despre tipu' ăsta m-
Dick tace, se uită la mine aş duce şi aş vorbi acolo unde
încruntat şi nici măcar nu trebuie. Nici eu nu prea ador poliţia,
zâmbeşte. Ce-o fi însemnând asta? dar zău că m-aş duce şi l-aş
Vrea să mă angajeze, sau ce? Şi reclama.
dintr-o dată înţeleg.
43
― Îhî. Şi-acolo la poliţie or să te- ― Drace! zice Dick cu răutate.

ntrebe: "Dar de ce tipu’ ăsta a venit Probabil, iar o reclamaţie. Ăştia mă
tocmai la tine?" Ce zici? găsesc oriunde. Scuză-mă, Red.
Am dat din cap. Se ridică şi merge la telefon, iar
― Mi-e totuna. Măi, porc gras, în eu rămân cu sticla şi cu Cremă-de-
oraşul ăsta eşti de-abia de trei ani ghete ca şi inexistent acum. Ce
şi-n Zonă n-ai fost niciodată. "Piftia să-i faci! Va trebui să mă lupt
vrăjitorului" ai văzut-o numai în singur cu sticla. Dracu' s-o ia de
filme. Dar dacă ai fi văzut-o în Zonă! Nicăieri nu scapi de ea. Unde
realitate, şi mai ales ce face când mergi, cu cine vorbeşti ― Zona,
prinde un om, ai fi făcut pe tine. Zona, Zona ... Ce frumos vorbeşte
Dragul meu, e un coşmar. Iar din Kirill. E băiat bun, nimeni nu
Zonă n-ai voie s-o scoţi ... Ştii şi tu spune că e prost, ba, din contră,
că stalkerii sunt oameni duri ... Vor toţi zic că e deştept. Despre viaţă,
cât mai multă "varză". Cu afacerea însă, nu ştie nici pe dracu'. Nu-şi
asta, însă, nici Slizniak din groapă poate imagina câtă mârşăvie este
n-ar fi de acord. Nici măcar pe lângă Zonă. Poftim! Cineva are
Sterviatnik Barbridge ... nevoie de "piftia vrăjitorului" ... O fi
Mi-e frică doar să mă gândesc Cremăde-ghete beţivan şi nebun
pentru ce şi cui îi trebuie "piftia". religios, dar câteodată te gândeşti
― Da. Totul e aşa cum zici, însă dacă nu are cumva dreptate: oare
înţelege şi tu că n-aş vrea ca o nu-i mai bine să-i lăsăm diavolului
frumoasă dimineaţă să mă găsească ce-i al diavolului?
în pat, sinucis. Nu sunt stalker, dar Pe locul lui Dick se aşază un
şi eu sunt un om dur, un mucos cu fular pestriţ.
businessman. Nu ştiu dacă mă- ― Domnu' Schuhart? întreabă.
nţelegi, dar îmi place să trăiesc. ― Ce e?
Aşa m-am obişnuit. ― Mă cheamă Kreon.
Ernest strigă de după tejghea. Sunt din Malta.
― Domnule Nunan! La telefon! ― Şi cum mai e pe la voi, în
Malta?
44
― Nu e rău, dar vreau altceva. M- Schuhart ...

a trimis Ernest. ― Aşa e, aşa e, şi-mi torn din nou
"Aşa, gândesc. Deci de patru degete.
Ernest e totuşi o canalie. N-are Şi trebuie să spun că în cap mi se
nici un pic de milă. Uită-te la porneşte un zgomot surd, iar în corp
băieţelul ăsta măsliniu, curăţel şi mi se întinde o moleşeală
frumuşel. Probabil că nu s-a plăcută: m-a lăsat Zona.
bărbierit niciodată şi nici măcar n-a ― Acu' sunt beat, îi zic, şi
sărutat vreo fată. Lui Ernest îi e petrec, după cum vezi. Am fost în
totuna. Important e să trimită cât Zonă, m-am întors viu şi cu
mai mulţi în Zonă. Unul din trei bani. Nu se-ntâmplă prea
dacă se întoarce cu des să te-ntorci viu, iar cu bani
marfă şi tot scoate rar de tot. Aşa că hai să lăsăm
«varza» ..." vorbele mari ...
― Şi cum o mai duce bătrânul Se ridică şi îşi cere scuze. Văd
Ernest? întreb, după o scurtă că se-ntoarce Dick. Stă lângă
tăcere. scaun şi după faţa lui văd că s-a
Se întoarce spre tejghea şi zice: întâmplat ceva.
― După părerea mea, n-o duce ― Ei? îl întreb. Iar ţi s-au înecat
rău. Aş face schimb cu el. corăbiile?
― Eu n-aş face. Vrei să bei? ― Iar.
― Mulţumesc, nu beau. Se aşază, îşi toarnă, îmi pune
― Atunci, poate o ţigară? şi mie şi văd
― Mă scuzaţi, dar nici fumător nu că nu sunt de vină reclamaţiile.
sunt. Reclamaţiile nu-l deranjează,
― Prietene, atunci pentru ce-ţi sunt lucruri de nimic.
trebuie bani? ― Hai să bem, zice. Şi, fără să mai
Se îmbujorează, îşi ia un aer aştepte, înghite toată porţia şi
serios şi-mi zice şoptit: imediat îşi pune alta. Ştii, zice, Kirill
― Poate mă priveşte numai pe Panov a murit.
mine, domnule
45
Fiind beat, nu l-am înţeles mijlocul barului stă maltezul, cu

la început. A murit cineva şi cu asta, faţa mirată, copilărească, şi nu mai
basta. înţelege nimic.
― Eh! Atunci să bem pentru ― Măi băieţaş, îi zic duios. De
sufletul lui ... câţi bani ai nevoie? O mie îţi ajung?
Holbează ochii la mine şi atunci Ia-i, ia-i. (Îi arunc banii şi încep să
simt cum înăuntru parcă se rupe ţip.) Du-te la Ernest şi spune-i că-i
totul. Ţin minte că m-am ridicat, o canalie. Nu-ţi fie frică. Spune-i
m-am sprijinit de masă şi m-am laşului ăluia! Spune-i şi şterge-o la
uitat la el. gară. Cumpără-ţi bilet pentru
― Kirill? Malta. Nu mai întârzia nici o clipă.
Şi-n faţa mea apare păienjenişul Nu mai ştiu ce-am strigat. Îmi
de argint şi iar aud cum se rupe cu amintesc că stăteam în faţa
un zgomot slab. Iar prin zgomotul tejghelei, Ernest îmi punea în faţă o
ăsta sinistru vocea lui Dick ajunge băutură răcoritoare şi mă întreba:
la mine ca din camera cealaltă. ― Astăzi parcă ai bani?
― Infarct. L-au găsit gol, sub duş. ― Da. Am.
Nimeni nu înţelege nimic. Întreabă ― Poate îmi dai datoria? Mâine
de tine, dar le-am spus că eşti în trebuie să plătesc impozitul.
regulă ... Şi-n momentul acela am văzut că
― Da' ce să nu înţeleagă? Zona ... ţineam în pumn o grămăjoară de
― Stai, îmi zice Dick. Stai jos şi bani. M-am uitat la "varză" şi-am
bea. bolborosit:
― Zona, repet, şi nu pot să mă ― Ia uită-te. Nu i-a luat Kreon
mai opresc: Zona ... Zona ... Maltezu'! Va să zică e mândru ...
Nu mai văd nimic în jur decât ― Ce-i cu tine? mă întreabă
păienjeniş argintiu. prietenul Ernie. Te-ai cam
Tot barul este împăienjenit, iar îmbătat.
oamenii se mişcă de colo colo. ― Nu. Sunt în regulă, proaspăt ca
Păienjenişul se rupe cu un zgomot de sub duş.
slab atunci când este atins. În
46
― Du-te acasă, zice prietenul pentru o răutate de gheaţă. "Aşa

Ernie. Ai băut cam mult. care va să zică? gândesc. Atunci să
― Kirill a murit. vă pregătesc o seară plăcută ... Las'
― Care Kirill? Chelosu'? că vă arăt eu ce-nseamnă un
― Ba tu eşti chelos! Dintr-o mie stalker".
ca tine nu scot un singur Kirill. Eşti Am scos din buzunarul pentru
negustor, mă, putoare! Negustorul ceas o "bâză" nounouţă,
morţii. Ne-ai cumpărat pe toţi ... nefolosită, am strâns-o între
Vrei să fac praf toată prăvălia asta? degete de două ori, am deschis uşa
Am ridicat mâna, dar m-au de la sală şi am strecurat "bâza" în
prins şi m-au tras nu ştiu unde. Nu scuipătoare. Am deschis apoi
mai înţelegeam nimic şi nici nu fereastra şi, hop, afară. Aş fi vrut
vroiam asta. Urlam, loveam cu să văd cum o să fie, dar nu suport
picioarele şi cu pumnii. "bâza". Îmi curge sânge din nas
Când mi-am revenit, stăteam în WC, din cauza ei.
ud, cu faţa lovită. Mă uit în oglindă Am străbătut curtea în fugă,
şi nu mă recunosc. Şi, colac peste auzind cum începe să lucreze
pupăză, ceea ce nu mi s-a întâmplat "bâza" din plin. Pe urmă începu să
niciodată, îmi zvâcneşte obrazul. urle careva în "bombă", dar în aşa
Din sală se aude zgomot mare: se hal încât, deşi departe, tot am
sparge sticlărie, iar ţipetele fetelor simţit cum mi se sfâşie urechile.
nu reuşesc să acopere urletul lui Mi-am închipuit cam cum s-a
Cremăde-ghete: tulburat toată lumea acolo. Unii
― Pocăiţi-vă, paraziţilor! Unde-i au căzut în melancolie, alţii au
Roşcatu'? Unde l-aţi ascuns, fir-aţi devenit violenţi, iar pe alţii i-a
ai dracului?! cuprins frica, de nu mai ştiu pe
unde să se ascundă. Groaznic
Se aude sirena poliţiei. Şi de cum
lucru, "bâza" asta. O să mai treacă
am auzit-o, parcă mi s-a limpezit
ceva timp până când o să se
totul în creier, ca-ntr-un cristal. Ţin
strângă din nou lume în "bomba"
minte totul, ştiu totul, înţeleg totul.
lui Ernest. Bineînţeles că o să
Şi-n suflet nu mai am loc decât
ghicească cine a făcut asta, însă
47
nu-mi pasă. Gata! Nu mai există gura la ea. Dar ea merge drept
stalkerul Red! Mi-ajunge. Nu mai înainte, nu se uită la nimeni, şi
vreau să caut moartea împreună înţeleg imediat, nu ştiu de ce, că mă
cu alţi proşti pe pare trebuie să-i caută pe mine.
învăţ meserie. A greşit, Kirill, ― Bună, Guta! Unde te duci?
prietenul meu drag. Iartă-mă, dar Se uită la mine şi într-o secundă
nu ai dreptate. Cremă-de-ghete observă totul: mutra mea bătută,
are. Oamenii nu au ce căuta aici. geaca udă şi pumnii zgâriaţi.
Zona nu are nimic bun în ea. Nu-mi spuse nimic de asta, ci doar
Sar gardul şi mă duc acasă. Îmi atât:
muşc buzele, vreau să plâng şi nu ― Bună, Red! Pe tine te caut.
pot. Ce-o să facem, Kirill? Cum am ― Ştiu, zic. Hai la mine.
să trăiesc fără tine? Mi-ai arătat
Tace, întoarce capul şi se uită
viitorul, lumea nouă, o lume
într-o parte. Ah, ce trăsături are,
schimbată ... şi acum ce-o să fie? O
ce gât mândru! Pe urmă zice:
să plângă cineva după tine, acolo, în
Rusia îndepărtată, iar eu nici măcar ― Nu ştiu, Red. Poate n-o să mai
nu mai pot să plâng şi numai eu vrei să te întâlneşti cu mine.
sunt de vină! Cum am putut, Mi se strânge inima: ce-o mai fi
animalul de mine, să-l duc în garaj, asta? Dar îi spun liniştit:
când ochii nu i se obişnuiseră cu ― Nu prea înţeleg, Guta. Astăzi
întunericul? Şi cum mi-am adus am băut puţin şi poate de-aia nu
aminte de toate astea, mi s-a oprit înţeleg ... De ce să nu vreau să mă
ceva în gât şi mi-a venit să urlu ca mai întâlnesc cu tine?
lupii. Probabil că am făcut-o pentru O iau de braţ şi mergem, fără
că oamenii au început să fugă din grabă, la mine acasă. Toţi cei care
calea mea în toate părţile. Când m- căscaseră ochii la ea până acum îşi
am liniştit, observ că apare Guta. întorc privirile. Pe strada asta am
Îmi vine în întâmpinare frumoasa stat toată viaţa, iar pe Red
mea fetiţă, cu picioruşele ei Roşcovanul îl cunosc toţi prea
drăgălaşe, cu fustiţa deasupra bine. Şi pe cel care nu mă cunoaşte
genunchilor şi toată lumea cască îl fac eu să mă cunoască repede.
48
― Mama zice să fac chiuretaj, dar om. Chiar fără tine, numai că la
eu nu vreau, zice Guta. mine să nu mai vii. Să nu-mi calci
Am făcut câţiva paşi până ce am pragul ...
înţeles, iar Guta a continuat: ― Guta, zic, fetiţa mea! Stai puţin
― Nu vreau nici un chiuretaj. ... şi nu mai pot, mă apucă un râs
Vreau un copil de la tine, iar tu faci nervos, ca de idiot ...
cum vrei. Nu te ţin. Poţi să te duci
oriunde vezi cu ochii.
O ascult, dar se enervează şi tot Rândunica mea, zic, da' de ce mă
ascultând-o îmi pierd minţile. Nu goneşti?
mai pot să înţeleg nimic, iar în cap ― Şi cum o să fie acum, Şi
mi se învârteşte o prostie: râd ca ultimul prost, Red? zice ea
unul pleacă, altul vine. printre lacrimi.
― Mama îmi spune: "Vai de mine, Iar ea se opreşte din mers.
un copil de stalker! Vrei să naşti un Ce-o să fie cu noi?
monstru? E un pungaş, n-o să aveţi Îşi pune capul pe pieptul meu
familie niciodată! Azi e liber, mâine şi plânge.
e în închisoare". Însă mie mi-e tot
una şi sunt gata să fac orice. Pot şi
singură: să nasc, să-l cresc, să-l fac
49
CAPITOLUL II
REDRICK SCHUHART, 28 DE ANI, CĂSĂTORIT,

FĂRĂ OCUPAŢIE STABILĂ
RedrickSchuhart stătea după o Uneori, Redrick auzea voci

piatră de mormânt şi, ţinând într-o înfundate şi observa cum din
parte o ramură de scoruş, se uita maşină zbura câte un muc de
spre drum. Luminile reflectoarelor ţigară, care, izbindu-se de şosea,
de pe maşinile de patrulare se arunca mici jerbe de scântei
prelingeau prin cimitir şi, din când roşcate. Afară totul mustea de apă,
în când, îl orbeau, obligându-l în pentru că plouase nu de mult, şi
acele momente să-şi mijească ochii Redrick, deşi purta o canadiană
şi să-şi ţină respiraţia. groasă, simţea cum îl pătrunde
Trecuseră deja două ore, iar pe frigul şi umezeala.
drum nici o schimbare. Lăsă din mână ramura şi,
Maşina stătea tot acolo, întorcând capul, ascultă atent.
duduind, cu motorul mergând în Undeva, la dreapta, nu prea aproape,
gol. Dârele luminoase cădeau dar nici prea departe, tot aici în
peste mormintele părăsite, peste cimitir, mai era cineva. Se auzea cum
crucile ruginite şi aplecate, este răscolit pământul şi cum
nimereau monumentele ruinate şi foşnesc frunzele, iar după câteva
năpădite de tufişurile de scoruş, clipe ceva greu şi tare căzu cu un
apoi lunecau de-a lungul coamei zgomot înăbuşit.
zidului, sus, la trei metri, oprindu- Redrick începu să se târască încet
se, în cele din urmă, puţin mai la înapoi, fără să-şi întoarcă măcar
stânga, unde se termina zidul. capul, lipindu-se de iarba udă.
Patrulele se temeau de Deasupra capului lunecau
Zonă. Nici măcar nu ieşiseră din neîntrerupt luminile proiectoarelor.
maşină. Chiar şi aici lângă cimitir Redrick încremeni, urmărind
le era frică să tragă cu mitraliera. mişcarea lor tăcută şi parcă, între
50
din cauza transpiraţiei, apoi potrivi când un geamăt, tuşind încetişor,

gâtul bidonaşului între buzele chinuitor. Redrick se aşeză lângă el
bătrânului. Deşi era întuneric, şi deşurubă căpăcelul bidonaşului.
Redrick desluşi, la o licărire slabă a Strecură cu grijă mâna sub capul
reflectoarelor, ochii larg deschişi şi lui Barbridge, simţind cu toată
sticloşi ai lui Barbridge, barba palma chelia fierbinte şi parcă
aspră şi neagră ce-i acoperea cruci, lipicioasă obrajii. A înghiţit de
pe un mormânt, stătea nemişcat un câteva ori cu lăcomie, apoi s-a
om îmbrăcat în negru. Stătea fără grăbit neliniştit să pipăie sacul cu
să se ascundă, sprijinindu-se cu "marfă".
spatele de un obelisc de marmură. ― Te-ai întors ... Bun băiat ...
Se întoarse spre Redrick cu faţa lui Roşcatule ... Nu l-ai lăsat pe bătrân
albă şi parcă avea în loc de ochi ... să crape ... zise el cu respiraţia
două scobituri întunecate. tăiată.
Adevărul este că Redrick nu văzuse Redrick îşi dădu şi el capul pe
şi nici nu putea să observe toate spate, trăgând o înghiţitură
aceste amănunte într-o fracţiune de zdravănă.
secundă, dar îşi închipui că aşa ar ― Stau "broştele râioase". Ca nişte
trebui să arate. Se târâ din nou lipitori.
câţiva paşi, pipăi bidonaşul de la
― Asta ... nu degeaba, spuse
piept, după care îl scoase. Un timp,
Barbridge sacadat, ca dintr-o
stătu culcat strângând lângă obraz
suflare. A ciripit careva şi acum ne
metalul călduţ, apoi se târâ mai
aşteaptă.
departe, continuând să ţină
― Se poate. Să-ţi mai dau un gât?
bidonaşul în mână, fără să se mai
uite sau să asculte împrejur. ― Nu. Deocamdată ajunge. Să nu
mă laşi singur. Dacă nu mă
În gardul cimitirului era o gaură
şi lângă ea, pe un balonzaid părăseşti, nu mor. Şi-atunci n-o să-
ţi pară rău. Nu-i aşa, Roşcatule, că
plumbuit, stătea lungit Barbridge.
Continua să stea pe spate şi trăgea nu mă laşi?
cu ambele mâini de gulerul Redrick nu răspunse. Se uită în
puloverului. Scăpa din când în direcţia şoselei, la străfulgerările
51
albăstrui ale reflectoarelor. Obeliscul ― Mai bine taci, îl sfătui Redrick.

de marmură se vedea de aici, dar nu Te oboseşti degeaba.
era clar dacă individul stătea tot ― Nu-i nimic. Mă scoţi tu. Doar
acolo sau dispăruse. am mers împreună de atâtea ori.
― Ascultă-mă, Cum o să mă laşi tocmai acum? Te
Roşcovane. Nu trăncănesc ca să n- ştiu încă de când erai mic. Până şi
adorm. N-o să-ţi pară rău. Ştii de ce pe taică-tu îl cunoşteam.
bătrânul Barbridge trăieşte şi Redrick tăcea. Vroia să fumeze şi
acum? Hm? Bob Gorilla a mierlit-o. scoase o ţigară, deşertă tutunul din
Faraonul Bunker a dispărut. Ca şi ea în palmă şi începu să-l prizeze1.
cum n-a fost. Ce stalker era! Nu-l ajută însă.
Slizniak la fel a dispărut. Norman ― Trebuie să mă scoţi. Din cauza
Ochelaristul, Kallogen, Pete ta m-am "ars". Numai tu n-ai vrut să-
Bubosu'. Toţi. Numai eu am rămas. l luăm pe Maltez.
De ce? Asta ştii?
Maltezul dorise foarte mult să
― Pentru că ai fost întotdeauna o meargă cu ei. Toată seara le cântase
canalie, îi răspunse Redrick fără să- în strună, le propusese o sumă mare
şi dezlipească privirea de pe şosea. de bani, ba chiar se jurase că va face
Un Sterviatnik. rost de costume speciale. Barbridge
― Canalie ... Mda, asta-i adevărat. stătea lângă Maltez şi, punându-şi
Altfel nici nu se poate. Doar toţi au drept paravan palma grea şi
fost aşa. Faraonul, Slizniak. Dar am noduroasă, îi făcuse complice cu
rămas numai eu. Ştii de ce? ochiu' lui Redrick: adică, n-or să
― Ştiu, răspunse Redrick, mai piardă nimic dacă o să fie de acord.
mult ca să scape de el. Poate tocmai din cauza asta spusese
― Minţi. Nu ştii. Ai auzit de Globul Redrick nu.
de Aur? ― Pentru că eşti zgârcit, zise
― Am auzit. Redrick. Nu e vina mea. Şi mai bine
― Crezi că-s poveşti? taci.
1
PRIZÁ1, prizez, vb. I. Tranz. A trage, a aspira un praf, o substanţă pe nas (de exemplu tutun). – Din fr. priser.
52
Un timp, Barbridge nu făcu buni, iar eu trăiesc ... Nici măcar nu

altceva decât să geamă încetişor. poţi să-ţi închipui pe unde am fost.
Trase din nou cu degetele de guler, Şi totuşi trăiesc. (Îşi linse buzele.)
apoi îşi dădu capul pe spate. L-am rugat un singur lucru: să
― Ia toată marfa, numai să nu mă trăiesc ... şi sănătate ... şi pentru
laşi aici. copii.
Redrick îşi privi ceasul. Până la ― Ia mai închide pliscu'. Ce, eşti
răsărit mai era puţin, iar patrula tot muiere? Dacă pot, te scot. Mi-e
nu pleca. Reflectoarele continuau să milă de Dina ta ― o s-ajungă să
lumineze tufişurile, iar undeva, pe facă trotuarul ...
acolo, foarte aproape de patrulă, ― Dina ... hârâi Barbridge. Fetiţa
stătea ascuns Land Roverul. Puteau mea, frumoasa lu' tăticu ... Sunt
să-l descopere în orice clipă. răsfăţaţi 2 , Roşcovane. Nu ştiu ce-i
― Globul de Aur, spuse ăla un refuz şi asta o să-i piardă ...
Barbridge. Eu l-am găsit. Pe urmă Arthur, Archie al meu. Tu îl ştii,
au fost numai minciuni despre el. Roşcovane. Unde ai mai văzut
Chiar şi eu minţeam: adică poate asemenea băiat?
îndeplini orice dorinţă. Nu chiar ― Ţi-am mai spus că dacă pot, te
orice. Dacă ar fi fost aşa, nu mai scot.
eram aici. Aş fi trăit în Europa. M- ― Nu, se încăpăţână Barbridge.
aş fi scăldat în bani. Trebuie să mă scoţi orice ar fi ...
Redrick se uită la el, în jos. În Globul de Aur. Dacă vrei, îţi spun
lumina bleu, tremurătoare, a unde e.
reflectoarelor, faţa lui Barbridge ― Ei, hai spune.
părea a unui cadavru. Doar ochii Barbridge gemu şi se răsuci din
sticloşi şi bulbucaţi se holbau ficşi nou.
la el. ― Picioarele mele. (Hârâi.) Pipăie-
― N-am primit tinereţea veşnică, le şi zi-mi cum sunt.
bolborosea el. Bani ― nici pe dracu.
Sănătate însă am avut. Copiii sunt
2
RĂSFĂŢÁT, -Ă, răsfăţaţi, -te, adj. 1. Dezmierdat, alintat în mod exagerat; capricios, cu toane; (depr.) răzgâiat. ♦ (Rar)
Graţios, cochet. 2. Care huzureşte, îmbuibat. – V. răsfăţa. RĂZGÂIÁT, -Ă, răzgâiaţi, -te, adj. Exagerat de alintat; prost
crescut; răsfăţat. ♦ Fig. (Rar) Desfătat, satisfăcut. [Pr.: -gâ-iat. – Var.: Râzgâiát, -ă adj.] – V. răzgâia.
53
Redrick întinse mâna şi îi pipăi Redrick observă cum acesta se

picioarele de la genunchi în jos. loveşte de o cruce mare, se dă
― Oasele, şuieră înapoi, din nou se izbeşte de o cruce
Barbridge. Oasele mai sunt? şi abia după aceea le ocoleşte. Se
― Sunt, sunt, minţi ducea totuşi înainte, întinzând în
Redrick. Nu te mai foi atâta. faţă mâinile lungi, cu degetele
În realitate, se simţea numai răşchirate. Apoi dispăru dintr-o
rotula, iar până la talpă, piciorul dată, ca şi cum l-ar fi înghiţit
parcă era de cauciuc. Puteai să-l legi pământul. După câteva secunde,
şi să-i faci noduri. apăru din nou, mai la dreapta şi un
pic mai departe, înaintând cu o
― Minţi. De ce minţi? Crezi că nu
încăpăţânare neomenească, de
ştiu, că n-am mai văzut niciodată?
parcă ar fi fost un mecanism întors
― Genunchii sunt întregi.
şi care abia pornise.
― Minţi probabil, zise Barbridge
La un moment dat, reflectoarele se
cu tristeţe. Lasă, nu-i nimic. Să mă
stinseră. Ambreiajul scrâşni,
scoţi de aici, şi-o să-ţi dau totul:
motorul începu să huruie sălbatic,
Globul de Aur. Am să-ţi desenez o
iar printre tufişuri licăriră
hartă, am să-ţi arăt toate capcanele.
intermitent luminile de semnalizare,
Îţi spun totul ...
cele roşii şi albastre. Maşina patrulei
Continuă să vorbească, să se urni din loc, demară nebuneşte şi
promită câte-n lună şi-n stele, dar ţâşni ca din puşcă spre oraş,
Redrick nu-l mai asculta deja. Se dispărând după zid. Redrick înghiţi
uita în direcţia şoselei. Luminile spasmodic şi îşi trase fermoarul de la
reflectoarelor nu mai fugeau pe canadiană.
tufişuri. Se opriră brusc,
― Or fi plecat? îngăimă Barbridge
încrucişându-se pe acel obelisc de
înfrigurat. Hai, mă Roşcatule, hai
marmură, şi în ceaţa lor intens
mai repede! Se răsuci, începu să
albastră, Redrick văzu clar un
pipăie în jurul său şi luând sacul cu
individ îmbrăcat în negru ce se târa
marfă încercă să se ridice. Hai, ce
printre cruci. Silueta neagră se
mai stai?
îndrepta direct spre reflectoare.
54
Redrick tot se mai uita în direcţia Când ieşiră pe şosea era încă
şoselei. Era întuneric şi nu se vedea întuneric, dar nu mai era mult până
nimic. Pe undeva, pe-acolo, însă, era la răsărit. În pădurice, de partea
ăla care mergea ca o păpuşă cealaltă a şoselei, păsările începură
mecanică. Călca prost, cădea, să ciripească somnoroase şi încă
lovindu-se de cruci, şi se-ncurca nehotărâte. Pe deasupra caselor
printre tufişuri. negre şi a felinarelor galbene, rare,
― Bine! Hai să mergem! din cartierele îndepărtate,
Îl ridică pe Barbridge. Bătrânul îl întunericul nopţii începu a căpăta o
prinse cu mâna stângă de gât, ca- nuanţă de violet închis. Bătea un
ntr-un cleşte. Neavând puterea să se vântuleţ umed şi rece, care te făcea
mai ridice, Redrick începu să-l tragă să te scuturi înfrigurat. Redrick îl
mergând lăsă pe Barbridge la marginea
în patru labe. Îl trecu prin gaura drumului şi se uită împrejur: un
din gard, apucându-se cu mâinile păianjen mare şi negru tocmai
de iarba udă. fugea peste drum. Red găsi repede
― Haide odată! hârâia Barbridge. Land Roverul, aruncă de pe
N-avea grijă că ţin eu marfa, iar caroserie ramurile care îl mascau,
de scăpat ... Hai! se aşeză la volan şi, încet, fără să
aprindă luminile, ieşi pe asfalt.
Poteca era cunoscută şi pe iarba
Barbridge stătea pe jos, cu o mână
udă se aluneca foarte uşor.
ţinând sacul cu marfă, iar cu
Ramurile de scoruş îl loveau în
cealaltă pipăindu-şi picioarele.
plină faţă, iar bătrânul ăsta gras era
atât de greu încât jurai că-i mort. ― Repede, şuieră el. Hai mai
Sacul cu marfă se agăţa tot timpul repede! Genunchii ... încă îi mai am
de câte ceva şi se lovea, ... măcar genunchii să-i salvez.
zdrăngănind, şi-n plus le era frică Redrick îl ridică şi, scrâşnind din
să nu se întâlnească cu ala, care dinţi de încordare, îl aruncă în Land
poate mai umbla pe-aici, prin Rover. Barbridge se prăbuşi pe
beznă. scaunul din spate şi icni. Sacul însă
nu-l scăpă din mână. Redrick ridică
de la pământ impermeabilul
55
plumbuit şi îl aruncă deasupra lui Redrick trase ultimul fum şi

Barbridge. Acesta în zgârcenia lui, stinse mucul în cutia de chibrituri.
izbutise nu numai să care toată ― Hai, Sterviatnik, nu mai fă
marfa, dar nici măcar balonzaidul curent. Nu se poate direct prin oraş.
greu nu-l lăsase în Zonă. Sunt trei posturi şi măcar la unul tot
Redrick scoase lanterna şi, ne opresc.
mergând când înainte, când înapoi, ― Şi ce dacă?
căuta urme la marginea drumului. ― O să-ţi vadă copitele şi atunci s-
Nu găsi nimic. Ieşind pe şosea, Land a terminat cu noi.
Roverul trecu peste iarba deasă şi ― Da’ ce-au copitele mele? Am fost
înaltă, care trebuia să se ridice la loc să prindem peşte cu dinamita şi mi-
după câteva ore. În jurul locului am rupt picioarele. Asta-i tot.
unde stătuse maşina patrulei,
― Şi dacă le pipăie careva.
zăceau grămezi de mucuri. Redrick
îşi aminti că de mult vroia să fumeze. ― Le pipăie pe dracu' ... Am să
Îşi scoase liniştit ţigara şi-o aprinse, urlu în aşa hal c-or să uite să mai
pipăie.
deşi chiar acum ar fi vrut să sară în
maşină şi să gonească, să gonească, Dar Redrick se hotărâse deja.
să gonească cât mai departe de-aici. Ridică scaunul spre volan şi, în
Dar nu avea încă voie s-o şteargă. lumina lanternei, deschise un capac
Totul trebuia făcut încet şi calculat. mascat. ― Punem marfa aici.
― Ce-i cu tine? se auzi din maşină Rezervorul de benzină, de sub
vocea plângăreaţă a lui Barbridge. scaun era fals. Redrick luă sacul şi îl
Apă n-ai vărsat, năvodul e uscat. Ce băgă înăuntru, auzind cum sună şi
mai stai? Haide, ascunde o dată se rostogoleşte ceva.
marfa aia! ― N-am voie să risc, mormăi. Nu
― Taci. Nu mă mai deranja, spuse am dreptul.
Redrick şi mai trase un fum. O să Aranjă la loc capacul, aruncă
cotim spre marginea sudică. deasupra nişte cârpe şi un pic de
― Cum adică spre margine? Ce-ai gunoi şi puse scaunul la loc.
înnebunit? Îmi paradeşti genunchii, Barbridge icnea, ofta, insista pe un
scârbă! Genunchii mei! ton plângăreţ ca să meargă totul mai
56
repede şi iar începu să promită aplecându-se doar deasupra

Globul de Aur, în timp ce se foia volanului.
mereu pe scaun, uitându-se cu grijă Individul mergea chiar pe mijlocul
în întunericul care se dilua şoselei, cum, de altfel, făceau toţi
continuu. Redrick însă nu-i mai ceilalţi.
dădea atenţie. Tăie sacul de plastic Se-ndrepta spre oraş.
plin cu apă şi peşti, vărsă apa Redrick îl ocoli, virând spre stânga
deasupra năvodului aruncat pe şi îl depăşi, apăsând mai tare pe
platforma din spate, iar peştele care accelerator.
se zbătea îl puse într-un sac ― Maică precistă! bolborosi în
imperme- spate Barbridge.
abil. Sacul de plastic îl împături şi îl Roşcatule, l-ai văzut?
puse în buzunarul canadienei. ― Da.
Acum totul era în regulă: pescarii se ― Doamne-Dumnezeule. Numai
întorceau fără să fi avut prea mare asta ne lipsea, mormăi Barbridge, şi
noroc. Se aşeză la volan şi porni deodată începu să se roage cu glas
maşina. tare.
Până la cotitură, au mers fără să ― Închide gura! ţipă
aprindă luminile. La stânga se Redrick.
întindea zidul solid, înalt de trei
Cotitura trebuia să fie pe undeva
metri, care înconjura Zona, iar în
pe aici şi Redrick micşoră viteza,
dreapta erau tufişurile şi păduricea,
cercetând linia căsuţelor şi a
nu prea rară, în care răsăreau din
gardurilor strâmbe care se întindeau
când în când vilişoare părăsite, cu
pe partea dreaptă.
feresterele bătute în scânduri şi cu
Căsuţa veche a transformatorului ...
pereţii cojiţi. Redrick distingea
Stâlpul de telegraf cu rezemătoare ...
foarte bine toate astea, obişnuindu-
Un poduleţ putrezit peste un şanţ.
se cu întunericul ce se destrăma. De
Redrick viră brusc. Maşina sări peste
altfel, ştia ce va urma şi, de aceea,
un dâmb, scuturându-se puternic.
când înaintea lor apăru silueta
― Pe unde dracu' o iei? urlă,
încovoiată ce înainta ritmic, nici
nebuneşte, Barbridge.
măcar nu micşoră viteza,
57
Redrick se întoarse pentru o acest timp au văzut o singură casă

secundă şi-l lovi brusc, pe moş drept locuită, cu o fereastră luminată şi
în faţă, simţind cu dosul palmei perdeluţele trase. În curte, pe sfori,
obrazul ţepos. Barbridge icni şi tăcu. atârnau rufele ude de ploaie. Un
Maşina se scutura şi roţile alunecau câine uriaş, care aproape se îneca
în noroiul proaspăt. Redrick aprinse de ură, ţâşni dintr-o parte şi un
farurile. În lumina albă şi săltăreaţă timp fugi după maşină, în rafalele de
ce dansa deasupra drumului vechi noroi, care zburau de pe roţi.
se vedea iarba abundentă, acoperită Redrick trecu încet pe un poduleţ
de băltoace imense, răsăreau garduri vechi şi strâmb şi, când văzu în faţă
putrezite şi dărâmate. Barbridge se intersecţia cu şoseaua de vest, opri
plângea, suspina şi-şi sufla nasul. maşina şi stinse motorul. Pe urmă,
Nu mai promitea nimic, se jelea şi ieşi din maşină băgând înfrigurat
ameninţa, dar nu prea tare şi cam mâinile în buzunarele ude ale
nedesluşit. combinezonului şi merse înainte,
Redrick auzea numai cuvinte fără a se mai uita la Barbridge. Se
separate. Ceva despre picioare, crăpase de ziuă. În jur, totul era ud,
despre genunchi, despre frumosul liniştit, somnoros. Ajunse până la
Archie ... Pe urmă, amuţi. şosea şi scoase capul cu grijă dintr-
Drumul se întindea de-a lungul un tufiş. Postul de poliţie se vedea
marginii de vest a oraşului. Cândva, foarte bine de aici: o căsuţă mică pe
aici fuseseră vile, grădini, livezi şi roţi, trei gemuleţe luminate, iar
reşedinţele de vară ale bogătanilor maşina patrulei stătea pustie la
din oraş şi ale celor din conducerea marginea drumului. Un timp,
uzinei. Locuri vesele, verzi, lacuri Redrick stătu şi se uită. La post nu
micuţe, maluri cu nisip curat, era nici o mişcare; probabil că cei
pădurici luminoase de mesteacăn, din patrulă îngheţaseră şi obosiseră
bălţi unde creşteau crapii. în cursul nopţii, iar acum se
Mirosurile urâte şi norii de fum de la încălzeau în căsuţă şi moţăiau cu
uzină nu ajungeau până aici şi nici ţigările lipite de buza de jos.
canalizarea oraşului, de altfel. Acum "Broaşte râioase", murmură
însă locurile erau părăsite şi în tot Redrick. Pipăi în buzunar boxul,
58
băgând degetele prin orificii, strânse indicatoarele, mărind apoi treptat

în pumn metalul rece şi viteza, până când a ţâşnit spre oraş
ghemuindu-se înfrigurat, fără a-şi prin marginea de vest. Era şase
scoate miinile din buzunar, plecă dimineaţa, străzile erau pustii, iar
înapoi. Land Roverul stătea aplecat asfaltul ud şi negru. Semafoarele
într-o parte printre tufişuri. Locul automate, singuratice şi
era părăsit, lăsat în paragină şi deocamdată inutile, clipeau la
probabil că nimeni nu mai trecuse intersecţii. Au trecut pe lângă o
pe-aici de vreo zece ani. Când brutărie cu geamuri înalte, puternic
Redrick veni spre maşină, Barbridge luminate şi Redrick simţi un val de
se ridică un pic şi se uită atent la el, miros cald şi foarte ispititor.
deschizând gura. Acum arăta şi mai ― Vreau să halesc, spuse Redrick
bătrân ca de obicei, plin de riduri, şi se întinse, împingându-se cu
chelos, faţa neîngrijită, plină de păr mâinile în volan, încercând astfel să-
ţepos, dinţii putreziţi ... Un timp se şi destindă muşchii obosiţi de atâta
uitară tăcuţi unul la altul şi, dintr-o încordare.
dată, Barbridge mormăi. ― Ce? sări, speriat,
― Îţi dau harta ... Toate Barbridge.
capcanele, toate ... Ai să-l găseşti ― Vreau să halesc ... Unde să te
singur şi n-o să-ţi pară rău. duc? Acasă, sau direct la Măcelar?
Redrick îl ascultă nemişcat, ― La Măcelar, la Măcelar. Hai mai
desfăcu degetele, lăsând să alunece repede! începu să mormăie grăbit
boxul în buzunar şi spuse: Barbridge, aplecându-se în faţă.
― Bine. Treaba ta e să stai leşinat. Redrick simţea în ceafă răsuflarea lui
Ai înţeles? Să gemi şi să nu-i laşi să fierbinte. Direct la el! Mi-e dator încă
te pipăie. şapte sute de monezi. Hai, goneşte,
Se aşeză la volan, porni motorul goneşte o dată! Ce te târâi ca
şi puse maşina în mişcare. păduchii pe umezeală? Şi începu să
Totul a fost în regulă. Nimeni n-a înjure obosit, lipsit de putere, dar cu
ieşit din căsuţă atunci când Land răutate, cu vorbe murdare, negre,
Roverul a trecut încet, respectând stropind cu salivă şi înecându-se în
crize de tuse.
59
Redrick nu-i mai răspundea. Nu În baie începu să curgă apa, se

avea nici timp, nici putere pentru a auzeau pufăituri şi plescăituri, apoi
linişti un Sterviatnik dezlănţuit. căzu ceva care se rostogoli pe jos, pe
Trebuia să termine cât mai repede cu faianţă. Redrick se aşeză obosit în
toate astea. Măcar o oră, chiar o fotoliu, scoase o ţigară şi o aprinse
jumătate de oră să doarmă uitându-se în jur. "Da, despre hol n-
înainte de întâlnirea de la am ce zice". Măcelaru' nu se zgârcea
Metropol. Coti pe strada 16, străbătu la bani. A fost un chirurg cu mare
două cartiere şi opri maşina în faţa experienţă şi foarte la modă, steaua
unei vile gri cu două etaje. . medicinii din oraş, ba chiar din stat.
Îi deschise însuşi Măcelaru', Bineînţeles că nu din cauza banilor
probabil că tocmai atunci se sculase făcea afaceri cu stalkerii. Îşi avea şi
şi voia să facă baie. Era îmbrăcat el partea lui din Zonă: plata în
într-un halat impunător, cu ciucuri natură, cu diferite mărfuri pe care le
de aur, iar într-o mână ţinea folosea în medicina lui; plata în
paharul cu proteza dentară. Părul îi acumulare de noi cunoştinţe,
era răvăşit, iar sub ochii tulburi îi studiind, pe Stalkerii mutilaţi de
atârnau săculeţi vineţii. Zonă, boli necunoscute până acum,
― A! exclamă el. Roşcatu'. Şe mai monstruozităţi şi defecte ale
jici? organismului uman, plata pentru
― Pune-ţi dinţii şi hai să intrăm. faima primului doctor de pe planetă,
specialist în bolile extraterestre ale
― Îhî, aprobă Măcelaru', şi îl
omului. Dar şi banii îi lua tot cu
invită în hol printr-o mişcare a
plăcere.
capului. Se deplasă apoi cu
o repeziciune uimitoare, ― Ce-au picioarele? întrebă el,
apărând din baie cu un prosop uriaş
târşâind papucii persani, şi dispăru
pe umăr. Cu marginea prosopului îşi
în baie.
ştergea atent degetele, lungi,
― Cine? strigă el de acolo.
nervoase.
― Barbridge. ― Ce-i cu
― S-a bălăcit în "piftie".
el?
Măcelaru' fluieră de uimire.
― Picioarele.
60
― Deci s-a terminat, cu Barbridge. implora să-i salveze măcar

Păcat. Era un stalker faimos. genunchii. Când au ajuns la clinică,
― Nu-i nimic, zise Redrick, Măcelaru' înjură, negăsind asistenţii
tolănindu-se în fotoliu. Îi faci nişte la intrare. Sări din maşina care nici
proteze. O să zburde3 prin Zonă şi nu se oprise încă şi dispăru în
cu proteze. clinică. Redrick aprinse ţigara din
― Mda, mormăi nou, iar Barbridge zise dintr-o dată,
Măcelaru'. Faţa lui luase o mină clar şi răspicat, de parcă s-ar fi
preocupată. Stai puţin să mă- liniştit de tot:
mbrac. ― Ai vrut să mă omori. Şi-am să
Până s-a îmbrăcat, până a sunat ţin minte asta.
undeva, probabil la clinica lui ca să ― Şi totuşi nu te-am omorât, zise
pregătească totul pentru operaţie, Redrick, indiferent.
Redrick stătu nemişcat în fotoliu şi ― Da. Nu m-ai omorât. Bardridge
fuma. Numai o singură dată se tăcu un timp, după care zise: Nici
clinti, când scoase bidonaşul. Bău asta n-am să uit.
cu înghiţituri mici pentru că ― Să nu uiţi, să nu uiţi, spuse
rămăsese numai un pic, pe fund. Redrick. Bineînţeles că tu m-ai fi
Încerca să nu se gândească la nimic. omorât. Se întoarse şi se uită la
Pur şi simplu aştepta. Barbridge. Moşu' se schimonosea,
Pe urmă, ieşiră împreună la mişcând tăcut buzele uscate. Pur şi
maşină. Redrick se aşeză la volan, simplu m-ai fi lăsat ... M-ai fi
iar alături se trânti Măcelaru', care părăsit în Zonă şi ... nu te-am
imediat se întoarse şi începu să văzut, nu te-am auzit. Ca şi cu
pipăie peste spătar picioarele lui Ochelaristu'.
Barbridge. Acesta, gârbovit, mai ― Ochelaristu' a murit singur,
liniştit acum, bolborosea ceva protestă mâhnit Barbridge. N-am
smiorcăindu-se. Probabil că se jura nici o vină. S-a blocat singur.
că-l îngroapă în aur. Îşi amintea din
nou de copii, de nevasta moartă şi îl
3
ZBURDÁ, zburd, vb. I. Intranz. A sălta, a alerga sprinten încoace şi încolo; a se zbengui, a se zbânţui, a se juca cu
voioşie; a se ţine de nebunii, a se arăta lipsit de seriozitate. ◊ Expr. A-i zburda (cuiva) inima = a fi foarte vesel; a avea
chef de petreceri. – Et. nec.
61
― Eşti un nemernic, spuse bătea pe nevastă-sa cu o plăcere

Redrick, rece, întorcând capul cu respingătoare, zgomotos, ca să
dispreţ. Un Sterviatnik. ştie toţi. Şi-a tot bătut-o până
Pe uşă năvăliră asistenţii când, într-o zi, n-a mai avut pe cine.
adormiţi, răvăşiţi de somn, Redrick întoarse Land Roverul şi,
îndreptându-se în fugă spre maşină ignorând semafoarele, începu să
şi desfăcând targa. gonească spre casă, claxonând
Redrick, trăgând din ţigară, puternic pietonii rari şi tăind
privea îndemânarea cu care îl colţurile pentru a scurta drumul.
scoteau pe Barbridge, cum l-au pus Se opri în faţa garajului şi, când
apoi pe targă şi cum l-au dus spre ieşi din maşină, îl văzu pe
intrare. Barbridge stătea nemişcat administrator. Acesta venea spre el
cu mâinile pe piept şi se uita la cer. din direcţia părculeţului şi, ca
Tălpile lui imense, mâncate sălbatic întotdeauna, era prost dispus. Faţa
de "piftie", erau răsucite groaznic. A şifonată cu ochii umflaţi, exprima un
fost ultimul dintre stalkerii vechi, dezgust profund, de parcă n-ar fi
din rândul acelora care au început mers pe pământ, ci pe bălegar moale.
să vâneze bogăţiile extraterestre, ― Bună-dimineaţa, îl salută
imediat după Vizită. Atunci Zona Redrick, politicos.
nu se numea încă Zonă, nu erau Administratorul se opri la doi
nici institutele, nici zidul, nici paşi şi îi arătă cu degetul mare
forţele poliţiste ONU. Oraşul era peste umăr:
paralizat de groază şi lumea ― A cui e chestia aia? bâigui el.
întreagă chicotea auzind de noile
Se vedea că erau primele cuvinte
minciuni gazetăreşti. Redrick avea
pe care le rostea astăzi.
pe atunci zece ani, iar Barbridge era
― Despre ce e vorba?
un bărbat puternic şi agil. Îi plăcea
să bea pe socoteala altora, să se ― Leagănul ăla ...
bată şi să înghesuie în colţ câte-o Dumneata l-ai pus?
fată căscată. Copiii lui nu-l ― Eu.
interesau deloc. Era un ticălos ― Pentru ce?
mărunt, ordinar. Când se pilea, o
62
Redrick nu răspunse şi se scoase capul pe geam şi, fără nici o

îndrepta spre uşa garajului unde reţinere, îi strigă:
începu să descuie lacătul. ― Şi dacă totuşi va trebui să plec,
Administratorul se apropie până atunci roagă-te lui Dumnezeu,
ajunse lângă el, în spate. ticălosule!
― V-am întrebat pentru ce-aţi Băgă maşina în garaj, aprinse
pus leagănul. Cine v-a rugat? lumina şi închise poarta. Scoase
― Fetiţa, îi răspunse Redrick sacul din rezervorul de benzină
liniştit, deschizând poarta. fals, îl puse într-un coş vechi, iar
― Nu vorbeam de fetiţă, ridică deasupra aşternu năvodul, încă
vocea administratorul. Fetiţa e o umed, cu frunze şi ierburi încâlcite
altă problemă. V-am întrebat cine în el. Peste năvod puse peştele pe
v-a dat voie? Cine v-a permis să vă care Barbridge îl cumpărase cu o
faceţi de cap în părculeţ? seară înainte dintr-o prăvălie de la
Redrick se întoarse spre el şi, periferie. Cercetă încă o dată
maşina din toate părţile, aşa cum
un timp, stătu nemişcat
obişnuia. În dreapta ei, pe o
privindu-l drept la rădăcina nasului,
apărătoare de roată, se lipise un
albă şi brăzdată de vinişoare
muc de ţigară strivit. Redrick îl
roşietice. Administratorul se dădu
luă. Ţigara era suedeză. Se gândi
un pas înapoi şi zise, cu un ton mai
puţin şi-o puse în cutia de
jos:
chibrituri, unde mai erau trei
― Nici balconul nu l-aţi vopsit. De mucuri.
câte ori eu ...
Pe scară nu se întâlni cu nimeni.
― Degeaba te străduieşti. Tot nu Se opri lângă uşă, care se deschise
plec de aici. înainte ca el să scoată cheia. Intră
Se întoarse în maşină şi porni într-o parte, ţinând coşul greu sub
motorul. Puse mâinile pe volan şi îl braţ, simţind căldura şi mirosurile
strânse puternic, observând, în cunoscute, ale casei sale. Guta i se
treacăt, cum i s-au albit agăţă de gât şi se lipi cu faţa de
încheieturile degetelor. Atunci pieptul său, totul în tăcere. Simţea
chiar prin combinezon şi prin
63
cămaşa groasă, călduroasă, cum i se Se mişca prin bucătărie,

zbătea nebuneşte inima. O lăsă în îndemânatică, robustă şi bine
pace. Aşteptă răbdător până când făcută. Apa fierbea deja în cratiţa de
Guta îşi reveni, deşi simţea, în clipele pe aragaz iar solzii zburau în toate
acelea, cât era de obosit şi lipsit de părţile de sub cuţit. Uleiul sfârâia în
puteri. tigaia cea mare şi începuse să
― Ei, hai, zise ea cu voce joasă şi miroasă îmbietor a cafea proaspătă.
puţin răguşită. Redrick se sculă şi, mergând
Se desprinse de el, aprinse desculţ, se întoarse în hol, luă coşul
lumina în hol şi, fără să se uite, se şi îl duse în cămară. Pe urmă, băgă
duse la bucătărie. capul în dormitor.
― Acum e gata cafeaua, se auzi de- Maimuţica dormea liniştită, pătura
acolo. căzuse pe podea, iar cămăşuţă i se
― Am adus peşte, zise plin de ridicase: un animal micuţ, ce răsufla
viaţă, voios, deşi cam forţat. agitat. Nu rezistă tentaţiei şi-o
Prăjeşte-l pe tot. Mi-e o foame de mă mângâie pe spafele acoperit de o
ia cu leşin. blăniţă caldă, aurie. Şi pentru a nu
ştiu câtă oară, se miră cât de lungă
Când se înapoie cu faţa ascunsă
şi mătăsoasă era blana.
în părul despletit, el puse coşul jos,
o ajută să scoată plasa cu peşti şi, Simţea o dorinţă nestăvilită s-o ia
împreună, o duseră la bucătărie şi în braţe, dar îi era frică să n-o
puseră peştele în chiuveta. trezească şi, pe lângă asta, era
murdar ca dracu', plin de Zonă şi de
― Du-te şi spală-te, spuse ea.
moarte. Se întoarse în bucătărie, se
Până te speli, totul o să fie gata.
aşeză la masă şi zise:
― Ce face Maimuţica? întrebă,
― Pune-mi o ceşcuţa de cafea şi pe
stând jos şi scoţându-şi cizmele.
urmă o să mă duc să mă spăl.
― Nu i-a tăcut gura toată seara.
Pe masă era presa de seară.
Abia am reuşit s-o culc. Tot timpul:
"Ziarul Marmontului", revista
unde-i tata, unde-i tata? Arată-i
"Atletul", "Playboy"-ul ― se
dacă poţi.
strânsese deja un vraf de reviste.
Într-o copertă groasă, stăteau
64
„Expunerile Institutului întrebat: "Nenea Cremăde-ghete iar

Internaţional de Cultură a tras la măsea?".
Extraterestră”, numărul 56. Redrick surâse şi din nou luă o
Redrick luă cana cu cafea aburindă gură de cafea. Pe urmă, întrebă:
şi trase spre el "Expunerile". ― Vecinii ce mai zic?
Mâzgăleli, tot felul de semne Şi din nou Guta ezită un pic,
ciudate, desene tehnice ... În înainte de a răspunde; ― Ca de
fotografii, lucruri cunoscute, văzute obicei.
în perspectivă din diferite poziţii.
― Bine, nu-mi mai povesti.
Descoperi încă un articol
postmortem al lui Kirill: "Despre ― Eh! exclamă ea, dând din mână
capacitatea neobişnuită a cu dispreţ. Astănoapte, a bătut la
capcanelor magnetice de tipul 77- uşă baborniţa aia de jos. Ochii erau
B". Numele "Panov" era încadrat uite-aşa şi avea spume la gură: "Ce
într-un chenar negru, iar jos, cu tăiem în baie la mijlocul nopţii?" ...
litere mici, scria: "Doctorul Kirill A. ― E clar, zise Redrick printre dinţi.
Panov. U.R.S.S. Dispărut tragic în Auzi, poate că-i mai bine să plecăm
timpul experimentelor din aprilie de-aici.
19..". Redrick aruncă revista şi Cumpărăm o casă la marginea
luă o gură oraşului unde nu locuieşte nimeni.
de cafea, bineînţeles frigându-se. O casă de-alea, părăsite.
Apoi întrebă: ― Şi Maimuţica?
― A fost careva? ― O, Doamne! Oare nu facem noi
― Cremă-de-ghete, răspunse totul ca să-i fie cât mai bine?
Guta, ezitând puţin. Stătea lângă Guta dădu din cap.
aragaz şi se uita la el. Era beat mort ― Îi plac copiii. Şi ei o iubesc. Nu
şi atunci l-am dat afară. sunt ei de vină că ...
― Şi Maimuţica ce-a făuct? ― Da. Bineînţeles că nu sunt ei de
― Bineînţeles că n-a vrut să-l lase vină.
şi a început să plângă. I-am spus ― Păi, ce să-ţi mai spun? A sunat
însă că nenea Cremă-de-ghete nu unu' care nu s-a prezentat. I-am
se simte bine şi ea, înţelegând, a spus că eşti la pescuit.
65
Redrick puse cana pe masă şi se ― Îhî, răspunse cu gura plină. Bun

ridică. peştele.
― Bine. Mă duc totuşi să mă spăl. ― Ai pus apă peste ele?
Mai am încă o groază de treburi. ― Nu ... Sunt vinovat, sir. Promit
Se încuie în baie, aruncă că nu mai fac, sir.
îmbrăcămintea într-un cazan de Da' mai lasă-le, că ai destul timp.
rufe, iar boxul, piuliţele, ţigările şi Mai stai puţin!
alte mărunţişuri le puse pe o O prinse de mână şi încercă s-o
policioară. Se învârti mult timp sub pună pe genunchi, dar ea se feri uşor
duş, sub o apă fierbinte, care parcă şi se aşeză alături.
era clocotită. Oftând şi gemând, îşi ― Va să zică îţi neglijezi bărbatul,
frecă corpul cu o mănuşă din zise Redrick, îndopându-se din nou.
burete aspru până când pielea Deci mă dispreţuieşti.
deveni roşie. Pe urmă închise apa, ― Ce fel de bărbat oi fi acuma, nu
se aşeză pe marginea băii şi îşi ştiu! Un sac gol, nu bărbat. Stai să te
aprinse o ţigară. Apa huruia prin umplu mai întâi.
ţevi ... Guta făcea zgomot cu vasele
― Şi dacă? ... Mai sunt minuni pe
în bucătărie, de unde venea miros
lumea asta.
de peşte prăjit. Pe urmă, Guta bătu
la uşă şi îi aduse lenjerie curată. ― Lasă, că n-am văzut minuni d-
astea de la tine. Poate vrei să bei
― Hai mai repede. Se răceşte
ceva?
peştele.
Redrick se juca absent cu
Îşi reveni complet şi începu din
furculiţa.
nou să comande.
― Nu. Cred că nu. (Se uită la ceas
Zâmbind, Redrick se îmbrăcă şi se
şi se ridică.)
întoarse la bucătărie numai în
O să plec acum, aşa că
chiloţi şi maieu.
pregăteşte-mi costumul cel mai bun.
― Uite-acum pot să şi mănânc,
Ştii tu: categoria extra. O cămăşuţă,
zise, aşezându-se pe scaun.
cravată ...
― Boarfele le-ai pus în cazan?
Se îndreptă spre cămară, lipăind
cu picioarele goale şi curate pe
66
pardoseala răcoroasă. Intră şi se precauţie cutia şi răsturnă "acele de

încuie. Îşi puse şorţul de cauciuc, siguranţă" pe hârtie. În lumina
mănuşile de cauciuc lungi până la electrică, acele păreau albăstrui şi
cot, şi începu să scoată pe masă tot numai câteodată aruncau jerbe de
ce era în sac. Două "biberoane", o culoare spectrală: roşu, galben,
cutie cu "ace de siguranţă", nouă verde. Luă unul dintre ele şi, cu
"baterii", trei "brăţări" şi încă un grijă, ca să nu se înţepe, îl puse
cerc, tot ca o "brăţară", dar dintr-un între degetul mare şi arătător. Pe
metal alb şi uşor, având un urmă, stinse lumina şi mai aşteptă
diametru mai mare cu vreo treizeci puţin ca să se obişnuiască cu
de milimetri. întunericul. Acul "tăcea". Îl puse la
Şaisprezece bucăţi de "stropi negri" o parte, pipăi altul şi îl prinse intre
în pachetul de polietilenă. Doi degete. Nimic. Apăsă mai tare,
"bureţi" cât pumnul, foarte bine riscând să se înţepe, şi acul începu
păstraţi. Trei "bâze". Un borcan cu să "vorbească". Izbucniră jerbe slab
"lut sifonat" ... În sac mai rămăsese roşietice, ce străbăteau rapid acul şi
un container de porţelan greu, bine care se răriră dintr-o dată,
împachetat în vată de sticlă, dar schimbându-se în verde. Câteva
Redrick nu puse mâna pe el. Scoase secunde, Redrick admiră acest joc
ţigările şi îşi aprinse una, straniu de artificii, care, aşa cum
uitându-se la toată marfa de pe aflase din "Expuneri", trebuia să
masă. însemne ceva. Poate ceva foarte
Pe urmă trase un sertar, scoase o important. Pe urmă, punându-i
foaie de hârtie, un ciot de creion şi separat pe primul, luă altul ...
o numărătoare cu bile. Ţinând În total au fost şaptezeci şi trei de
ţigara în colţul gurii şi clipind din "ace de siguranţă", din care
ochi din cauza fumului, scria cifră "vorbeau" douăsprezece. De altfel, şi
după cifră, înşirându-le pe trei celelalte trebuiau să
coloane. Făcu totalul primelor două "vorbească", dar pentru asta forţa
coloane. Sumele erau destul de degetelor nu era suficientă. Era
impunătoare. Stinse mucul de nevoie de o maşină specială, mare
ţigară în scrumieră, deschise cu cât masa. Redrick aprinse din nou
67
lumina şi adăugă încă două cifre la uşor parchetul şi auzi o răsuflare

cele scrise. Şi numai după aceea se precipitată. Luă imediat o mină
hotărî. serioasă, ca să nu pufnească în râs.
Băgă mâinile în sac şi, ţinându- ― Bau! se auzi lângă el o voce
şi respiraţia, scoase şi puse pe subţire şi cineva îl prinse de picior.
masă un pachet moale. Îl privi un ― Ah! ţipă Redrick, leşinând pe
timp, îngândurat, frecându-şi pat.
bărbia cu dosul palmei. Pe urmă, Maimuţica, râzând şi chicotind, se
luă creionul îl învârti între degetele urcă imediat pe el. Îl călca, îl trăgea
înmănuşate şi iar îl aruncă. Scoase de păr şi îi înşira noutăţile:
o ţigară şi, privind mereu pachetul, ― Vecinul Willi a rupt piciorul
o fumă toată. păpuşii, la etajul trei a apărut un
― Ce dracu', zise tare. Luă pisoi alb cu ochii roşii, probabil că
pachetul cu hotărâre şi îl băgă nu a fost cuminte şi s-a dus în Zonă.
înapoi în sac. Şi cu asta, gata! Seara am mâncat griş cu lapte şi cu
Ajunge! dulceaţă, nenea Cremă-de-ghete iar
Răsturnă imediat "acele" înapoi a tras la măsea, s-a îmbolnăvit şi a
în cutie şi se ridică. plâns. Da' de ce peştele nu se îneacă
Era timpul să plece. în apă? De ce mama n-a dormit
Probabil că i-ar fi prins bine o noaptea? De ce sunt cinci degete,
jumătate de oră de somn ca să-şi mâinile numai două şi nasul singur?
limpezească gândurile, dar, pe de Redrick îmbrăţişă încet o vietate
altă parte, mult mai folositor era să caldă, care se urca pe el şi îl privea
ajungă la întâlnire mai devreme şi cu ochii mari, negri şi lipsiţi de albul
să vadă cum şi ce. Aruncă pupilelor. Se lipise de faţa lui cu
mănuşile, atârnă şorţul şi, fără să obrăjorul moale, acoperit de un
stingă lumina, ieşi din cămară. pufuşor auriu. Redrick repeta
Costumul era deja pus pe pat şi întruna.
Redrick începu să se îmbrace. ― Maimuţico ... Ah!
Tocmai îşi făcea nodul la cravată în Maimuţico!
faţa oglinzii, când în spate scârţâi
68
Deodată sună telefonul chiar albastru strălucitor şi cu decolteul

lângă urechea lui. Întinse mîna şi larg.
ridică receptorul. ― Te voi suna.
― Da. Se uită la ea, se apropie şi,
În receptor tăcere. aplecându-se, o sărută pe decolteu.
― Alo? Alo? ― Hai, du-te o dată, a zis încet
Nimeni nu răspunse. Pe urmă, se Guta.
auzi un zgomot ca şi cum la celălalt ― Da' eu? Şi pe mine? ciripi
capăt al firului s-ar fi închis Maimuţica, strecurându-se între ei.
telefonul. Apoi se auzi tonul. Trebui să se aplece şi mai mult.
Redrick se ridică, o lăsă pe Guta se uită la el nemişcată.
Maimuţică jos, deja n-o mai ― Fleacuri, spuse el. Nu
asculta, îşi puse pantalonii şi haina. te-ngrijora. O să te sun.
Maimuţica vorbea fără întrerupere, Pe scară, cu un etaj mai jos,
în timp ce el zâmbea absent, astfel Redrick văzu un individ corpolent,
că, în scurtă vreme, auzi: "Tata şi- într-o pijama vărgată. Cotrobăia la
a muşcat limba şi a înghiţit-o". Pe
yala uşii sale. Din adâncurile
urmă, îl lăsă în pace.
întunecoase ale apartamentului
Se întoarse în cămară, puse într- său, răzbătea un miros de acreală
o servietă tot ce era pe masă, fugi caldă. Redrick se opri şi îl salută:
în baie după box, din nou se
― Bună-ziua.
întoarse în cămară, luă servieta
Grăsanul se uită cu teamă la el,
într-o mână şi coşul cu sacul în
peste umăru-i puternic şi mormăi
cealaltă, ieşi şi încuie meticulos
ceva.
uşa cămării, după care strigă la
Guta: "Am plecat!". ― Soţia dumneavoastră a fost la
noi azi-noapte, spuse Redrick.
― Când te întorci? întrebă Guta,
Zicea că tăiem ceva. E o
ieşind din bucătărie. Se pieptănase
neînţelegere.
deja, se fardase şi nu mai avea pe
ea halatul, ci o rochie de casă, care- ― Nu-mi pasă, bombăni omul în
i plăcea lui cel mai mult, de-un pijama.
69
― Nevastă-mea a spălat rufe "à la Marmont". Între timp băuseră

aseară, continuă Redrick. Dacă v-a bere neagră din halbe înalte, de
deranjat, vă rugăm să ne scuzaţi. sticlă. Alături, la vreo zece paşi, un
― Da' eu n-am zis nimic. Vă rog sergent mânca posomorât cartofi
... prăjiţi. Casca albastră zăcea
― Atunci mă bucur foarte mult. răsturnată pe jos; alături, stătea
Coborî, iar când ajunse în garaj, atârnată de spătarul scaunului
puse coşul împreună cu sacul într- centura cu tocul pistolului. În afară
un colţ, îl acoperi cu o bancă veche de ei, la cafenea nu mai era nimeni.
şi după ce se mai uită o dată peste Ospătăriţa, o femeie în vârstă, o
tot ieşi în stradă. necunoscută, stătea deoparte şi,
din când în când, căsca, ducându-
Nu era mult de mers: două
şi mâna delicat la buzele rujate.
cartiere până la piaţă, apoi printr-
Era nouă fără douăzeci.
un parc şi încă un cartier până la
Redrick observă că din hotel iese
Bulevardul Central. În faţa
Richard Nunan, care-şi punea din
Metropolului strălucea, ca-
mers pălăria moale. Cobora sprinten
ntotdeauna, un şir multicolor de
pe scară, micuţ, rotofei şi roz, iar pe
maşini, iar "boys" în scurte de
faţă i se citea bunăstarea. Era
culoarea zmeurei cărau
proaspăt, plin de viaţă şi părea
geamantane. Nişte tipi solizi, ce
cunvins că nu-l aşteptau nici un fel
păreau a fi străini, se strânseseră
de neplăceri. Ferindu-şi faţa cu
în grupuleţe de câte doi sau trei,
palma, se uită la Nunan cum se
discutau şi fumau stând pe scara
aşază la volan, preocupat şi grijuliu,
de marmură. Redrick se hotărî să
cum mută ceva de pe scaunul din
nu intre acolo deocamdată. Se
faţă în spate, cum se apleacă şi-şi
aşeză sub o umbrelă în faţa unei
aranjează oglinda retrovizoare. Pe
cafenele mici de vizavi, comandă o
urmă, Peugeotul scoase un norişor
cafea şi îşi aprinse o ţigară. La doi
de fum albăstrui, claxonă un african
paşi de el stăteau la o măsuţă trei
îmbrăcat în burnus şi ieşi voios pe
inşi din poliţia internaţională,
stradă. Judecând după toate, Nunan
îmbrăcaţi în civil. Erau grăbiţi şi
mergea la Institut şi asta însemna că
mâncau în tăcere cârnaţi prăjiţi
70
va trebui să ocolească fântâna şi să sandviciurile. Asculta cum Nunan

treacă pe lângă cafenea. Era prea pălăvrăgea prietenos.
târziu ca să se mai ridice şi să plece. ― Te-ai cam ofilit. Ce, nu dormi
Atunci, Redrick îşi ascunse faţa în destul? Ştii, şi eu m-am cam
palmă şi se aplecă deasupra ceştii. încurcat în ultimul timp cu noua
Inutil însă. automatizare, dar de dormit ... nu,
Peugeotul claxona puternic, frăţioare. Somnul e de bază la mine.
scrâşni din roţi şi se auzi vocea N-are decât să se aleagă praful de
însufleţită a lui Nunan. automatizarea lor. (Deodată, se uită
― Hei, Schuhart! Red! în jur.) Pardon, poate aştepţi pe
Înjurând în gând, cineva? Nu te deranjez?
Redrick îşi săltă capul. Nunan se ― Noo ... spuse Redrick indolent.
îndrepta spre el, strălucind de Am avut puţin timp liber şi m-am
amabilitate şi întinzând mâna din gândit să beau măcar o cafea ...
mers. ― N-am să te reţin prea mult, zise
― Ce faci aici, aşa de devreme? Dick, şi se uită la ceas. Ascultă, Red.
întrebă el, apropiindu-se. Lasă mărunţişurile tale şi întoarce-te
Mulţumesc, mămico, îi aruncă el la Institut. Doar ştii că te primesc în
ospătăriţei. N-am nevoie de nimic. orice moment. Dacă vrei, poţi să
Şi din nou spre Redrick: Nu te-am lucrezi iar cu un rus. A venit unu' de
mai văzut de-o sută de ani! Pe curând.
unde te-ai mai ascuns? Cu ce te Redrick dădu din cap.
mai ocupi? ― Nu. Încă nu s-a născut un al
― Eh ... şi tu, zise, fără plăcere, doilea Kirill. Şi, de altfel, n-am ce
Redrick. Cu mărunţişuri. face în Institutul vostru. La voi e
Se uită cum Nunan, atent, dar numai automatică, acum în Zonă
hotărât, se aşeză alături pe un merg numai roboţi, şi premiile, după
scaun şi dădu la o parte, cu cum înţeleg, tot ei le primesc, iar
mânuţele lui pufoase, paharul cu salariul de laborant nu-mi ajunge
şerveţele şi farfuria pe care fuseseră nici pentru ţigări.
71
― Lasă, că totul se poate aranja, zise dintr-o dată. Cum stai cu

îi replică Nunan. banii acum?
― Da' mie nu-mi place când s- ― Ce,vrei să te-mprumut? întrebă
aranjează ceva pentru mine. Redrick.
Decând mă ştiu, m-am aranjat ― Nu, invers.
singur şi-am să mă descurc mai ― Să mă împrumuţi, va să zică ...
departe tot singur. ― Am ceva de lucru.
― Ai devenit mândru, zise ― O, Doamne exclamă
Nunan dezaprobator. Redrick. Şi tu?
― Nu sunt mândru deloc. Însă ― Da' cine mai are? întrebă
nu-mi place să socotesc fiecare imediat Nunan.
bănuţ, asta
― Sunt mulţi ca tine. Rechinii.
e.
Nunan parcă abia acum îl înţelese
― Poate că ai dreptate, zise
şi râse.
Nunan cam absent. Se uită
― Nu. Nu pentru specialitatea ta
indiferent la servieta lui Redrick şi
urmări cu degetele o monogramă principală.
de argint cu litere slavone. Aşa e, ― Da' pentru care?
omul are nevoie de cât mai mulţi Nunan se uită din nou la ceas.
bani încât să nu se mai gândească ― Uite ce e, zise ridicându-se. Vino
la ei ... Kirill ţi-a făcut-o cadou? astăzi în "Borj", pe la prânz, în jur de
întrebă el, arătând spre servietă. două. O să discutăm mai pe-ndelete.
― Am moştenit-o ... În ultima ―La două nu cred c-am să
vreme nu prea te-am văzut în reuşesc.
"Borj". ― Atunci seara, pe la vreo şase. De
― Poate pe tine nu te mai vede acord?
omul, protestă Nunan. Mănânc ― Să vedem, zise Redrick, şi se
acolo aproape în fiecare zi. Aici, în uită şi el la ceas. Era nouă fără cinci.
"Metropol", pentru fiecare Nunan îi făcu cu mâna şi se
chifteluţă îţi ia şi pielea ... Ascultă, "rostogoli" spre Peugeotul său.
72
Redrick îl conduse cu privirea, Dură numai o clipă. Deschise ochii

chemă ospătăriţa şi îi ceru un şi totul dispăru. Nu fusese altă
pachet de "Lucky Strike", îl plăti şi, lume ― însă aceeaşi lume
luând servieta, traversă strada fără cunoscută parcă s-ar fi întors spre
grabă, spre hotel. Soarele deja el cu o faţă neştiută, se arătase
încălzea destul de tare şi strada se pentru o clipă şi din nou se închise
umpluse de zăpuşeală umedă. ermetic înainte ca el să înţeleagă
Redrick simţi sub pleoape o ceva ...
usturime. Strânse din ochi cu Îl curentă un claxonat puternic,
putere, amintindu-şi cu necaz că nervos şi, dezmeticindu-se, Redrick
nu reuşise să doarmă nici măcar o mări pasul, pe urmă fugi şi se opri
oră înainte de o afacere atât de abia lângă peretele "Metropolului".
importantă. Şi atunci se întâmplă. Inima i se zbătea nebuneşte. Puse
Aşa ceva nu-l mai încercase servieta pe asfalt, desfăcu rapid
niciodată în afara Zonei. Chiar şi-n pachetul de ţigări şi îşi aprinse una.
Zonă numai de două, trei ori. Parcă Trăgea tare din ea, odihnindu-se ca
picase, dintr-o dată în altă lume. după o bătaie. Un policeman se opri
Milioane de mirosuri se prăbuşiră alături şi îl întrebă grijuliu:
peste el: aspre, dulci, metalice, moi, ― Pot să vă ajut, mister?
periculoase, alarmante, uriaşe cât ― N-nu, scoase din el Redrick,
casa, micuţe ca nişte fire de praf, tuşind. E zăpuşeală.
grosolane ca nişte bolovani, fine şi ― Poate vreţi să vă conduc?
complicate ca mecanismul unui
Redrick se aplecă şi ridică
ceas. Aerul deveni tare şi în el
servieta.
apărură suprafeţe, muchii, colţuri.
Parcă totul s-ar fi umplut cu imense ― Gata. Totul e-n regulă, prietene.
Mulţumesc.
bile zgrunţuroase, cu piramide
alunecoase, cristale gigantice şi Se îndreptă repede spre intrare,
colţuroase şi prin astea trebuia să urcă treptele şi intră în hol. Aici era
meargă ca-ntr-un vis, ca printr-o răcoare, întunecos, mohorât, cu
prăvălie întunecoasă, plină cu ecouri largi. Ar fi trebuit să se-
mobilă veche şi monstruoasă ... arunce într-unul din fotoliile
73
imense de piele, ca să-şi tragă Imediat, umflatu' îşi aprinse ţigara

sufletul, dar şi-aşa întârziase. cu o bucurie nedisimulată, de parcă
Reuşi numai să termine ţigara, acum şi-ar fi câştigat libertăţile sale
uitându-se în jur cu ochii civile. Începu însă să tuşească, să
întredeschişi, cercetând lumea care hârâie, să se înece, scoţându-şi
forfotea în holul imens. Ciolănosu' buzele ca o cămilă şi înghiontindu-l
era deja aici şi răsfoia cam nervos pe Redrick ...
nişte reviste. Redrick aruncă mucul Redrick ieşi din lift la etajul opt şi
într-o scrumieră şi intră în lift. păşi pe covorul moale, întins de-a
Împreună cu el, se buluciră un lungul coridorului luminat intim de
grăsun cu suflu astmatic, o damă becuri mascate. Mirosea a tutun
puternic parfumată, cu un băieţel scump, a parfum parizian, a piele
ce mânca nervos ciocolată, şi o naturală şi lucioasă de portmoneie
bătrână imensă, cam prost doldora cu bani, a dame scumpe cu
"bărbierită". Pe Redrick îl cinci sute de monezi pentru o
înghesuiră într-un colţ. Închise noapte şi a portţigarete 4 din aur
ochii ca să nu vadă faţa băieţelului, masiv. Toate aceste nimicuri,
căruia îi curgea pe bărbie salivă mucegaiuri respingătoare, se
amestecată cu ciocolată. Nu vroia s- înmulţiseră datorită Zonei,
o vadă pe mămica lui, cu pieptul supseseră, dar înfulecaseră de la
plat, pe care atârna un colier din ea, îmbuibându-se neîncetat. Zonei
"stropi negri" mari, montaţi în însă nu-i păsa de nimic şi mai ales
argint. Îi era silă de ochii bulbucaţi o durea-n cot dacă ăştia se vor
şi sclerozaţi ai grăsanului şi de negii sătura până-n gât sau nu. Nu se
înspăimântători de pe faţa buhăită sinchisea dacă tot ce era în ea va
a bătrânei. Umflatul încercă să ajunge afară şi se va răspândi în
aprindă o ţigară, dar imediat toată lumea., Redrick, fără să bată,
baborniţa îl puse la punct şi deschise uşa cu numărul 874.
continuă s-o facă până la etajul Răguşitu' stătea pe o masă
cinci, unde se prăvăli afară. lângă geam şi învârtea un trabuc.
4
PORTŢIGARÉT, portţigarete, s.n. 1. Tabacheră. 2. Tub mic de chihlimbar, de lemn, de celuloid etc. în care se fixează
ţigara pentru a fi fumată. (Ban. şi Transilv.) sipcă. (Fumează cu ~.) – Din fr. porte-cigarettes.
74
Era în pijama, avea părul rar şi ― Cine a fost individul cu care ai

umed, dar pieptănat cu grijă, iar vorbit? întrebă din prag.
faţa umflată, nesănătoasă, era ― Bună ziua, îi răspunse Redrick.
bine bărbierită. Ciolănosu' îşi înfipse mâinile în
― Aha, exclamă, fără să buzunare, se apropie, păşind larg cu
ridice privirea. picioarele lui imense, răşchirate, şi
Punctualitatea este politeţea se opri în faţa lui Redrick.
regilor. Bună ziua, băieţelul meu. ― Ţi-am mai spus de o sută de ori,
Termină de tăiat trabucul, îl luă îl mustră el. Nici un contact înainte
cu ambele mâini şi, ducându-l la de întâlnire. Iar tu ce faci?
mustaţă, îşi plimbă nasul de-a ― Ţi-am spus bună ziua. Iar tu ce
lungul lui înainte şi înapoi. faci?
― Dar unde-i bunul şi bătrânul Răguşitu' râse, iar
Barbridge? continuă Răguşitu', Ciolănosu' zise nervos:
ridicându-şi privirea. Avea ochii ― Bună ziua, bună ziua ... Se
limpezi şi albaştri, îngereşti. opri ca să-l sfredelească pe Redrick
Redrick îşi puse servieta pe cu o privire plină de reproş şi se
canapea, se aşeză şi îşi scoase aruncă alături pe canapea. Nu e
ţigările. bine ce faci, îi zise. Înţelegi? Nu e
― Barbridge nu vine. voie!
― Bunul şi bătrânul Barbridge, ― Atunci să fixaţi întâlnirea unde
zise Răguşitu', luând trabucul cu n-am cunoscuţi, îi reproşă
două degete şi ducându-l cu grijă Redrick.
la gură. Bătrânul Barbridge nu stă ― Băieţelul are dreptate, remarcă
prea bine cu nervii. Răguşitu'. E greşeala noastră ... Deci
Se uită în continuare la Redrick cine era tipu'?
cu ochii limpezi şi albaştri, fără să ― Richard Nunan.
clipească. De altfel nu clipea Reprezintă nişte firme care aduc
niciodată. Uşa se întredeschise şi utilaje pentru Institut. Locuieşte aici
în cameră se strecură Ciolănosu'. la hotel.
75
― Vezi cât e de simplu, spuse ― Ne punem, ne punem, băieţelul

Răguşitu', uitându-se la meu.
Ciolănosu'. Apoi luă o brichetă Cu o uşurinţă neaşteptată,
formidabilă, reprezentând statuia Răguşitu' sări jos, împinse repede
Libertăţii, o privi cu îndoială şi o măsuţa spre Redrick şi, dintr-o
puse înapoi. singură mişcare, mătură tot ce era
― Da' Barbridge unde e? întrebă pe ea, aruncând pe covor un vraf de
Ciolănosu' deja prietenos. reviste şi ziare. Se aşeză
― S-a dat la fund, îl informă vizavi, punându-şi mâinile păroase
Redrick. pe genunchi.
Cei doi schimbară repede priviri ― Aştept propuneri.
între ei. Redrick deschise servieta, scoase
― Odihnească-se în pace, spuse lista cu preţuri şi o puse pe măsuţă
Răguşitu' atent. Sau ... poate e în faţa Răguşitului. Acesta se uită şi
arestat? împinse hârtia într-o parte, cu
Un timp Redrick tăcu, trăgând unghia. Ciolănosu' era în spate şi se
încet din ţigară. Pe urmă, aruncă uita la listă peste umărul
mucul pe jos şi zise: Răgusitului.
― Nu vă temeţi. E "curat". Zace-n ― Ăsta-i preţul.
spital. ― Văd, zise Răguşitu'. Hai, arată-
― Şi asta numeşti "curat"? sări ne, arată-ne!
Ciolănosu' nervos şi se duse spre ― Banii, ripostă Redrick.
geam. Care spital? ― Ce fel de "inel"? întrebă
― Nu-i purta de grijă. E acolo Ciolănosu', neîncrezător, înfigând
unde trebuie. Hai la treabă, că mi-e degetu-n listă peste umărul
somn. Răgusitului.
― La care spital? întrebă iritat Redrick tăcea. Ţinea servieta
Ciolănosu'. deschisă pe genunchi şi se uita
― Stai că-ţi zic acum. Ne punem nemişcat în ochii de-un albastru
o dată pe treabă sau nu? îngeresc. Răguşitu' zâmbi, în sfârşit.
76
― Oare de ce te iubesc aşa de gest, rupse sigiliile de la fiecare

mult, băieţelul meu? gânguri el. Şi se pachet, le mototoli şi le băgă în
mai zice că nu există dragoste la buzunarul pijamalei.
prima vedere! (Oftă teatral.) Phill, ― Acum, te rog, zise el.
prietene, cum se zice pe-aici, Redrick luă banii şi, fără să-i
cântăreşte-i "varza", răsfoieşte-i numere, îi băgă în buzunarele
verzişorii ... Şi dă-mi o dată chibritul! hainei. Pe urmă, începu să scoată
Vezi doar ... Scutură trabucul pe marfa. O făcea încet, dându-le
care încă îl mai ţinea între degete. posibilitatea să vadă fiecare lucru
Phill Ciolănosu' mormăi ceva şi să verifice după listă. În cameră
neînţeles, îi aruncă cutia cu era linişte şi numai Răguşitu'
chibrituri şi intră în camera de sufla greu. De după draperii se
alături, deschizând o uşă mascată auzea un zgomot slab de parcă
de nişte draperii. Se auzeau cam cineva ar fi amestecat cu o
nedesluşit discuţii nervoase, parcă linguriţă într-un pahar.
ceva despre o mâţă-n sac, şi în rest Când Redrick închise servieta şi
numai mormăieli neinteligibile. o încuie, Răguşitu' ridică privirea
Răguşitu' îşi aprinse, în sfârşit, şi îl întrebă.
trabucul şi începu să se uite fix la ― Şi cu principalul cum
Redrick, cu un zâmbet absent rămâne?
aşternut pe buzele subţiri şi palide.
― Nicicum, răspunse
Redrick îşi rezemă bărbia de
Redrick. Tăcu un timp şi adăugă:
servietă, se uită, la rândul lui,
deocamdată.
drept în ochii albaştri şi încercă să
nu clipească, deşi pleoapele îi ― Îmi place acest
ardeau ca focul, iar ochii îi "deocamdată", spuse duios
lăcrimau. Pe urmă, Ciolănosu' se Răguşitu'. Ţie nu, Phill?
înapoie, aruncă pe măsuţă două ― Le cam încurci, măi Schuhart,
pachete sigilate de bancnote şi, zise scârbit Phill Ciolănosu'. Şi de
bosumflându-se, se aşeză alături ce le încurci, nu ştiu.
de Redrick. Acesta se întinse alene ―Asta-i specialitatea mea. Afacerile
după bani. Răguşitu' îl opri cu un dubioase. Şi e o specialitate grea.
77
―Bine, zise Răguşitu'. Unde-i privirea de la inel la Răguşitu' şi

aparatul de fotografiat? înapoi.
― Drace, mormăi Redrick, ― Cum adică nu se mai opreşte?
frecându-şi obrazul şi simţind cum întrebă precaut Răguşitu' şi se
începe să roşească. Sunt vinovat. retrase un pic.
Am uitat complet de el. ― L-am pus pe deget şi l-am
― Acolo? Răguşitu' făcu o învârtit o dată, aşa, pur şi simplu ...
mişcare nedefinită cu ţigara. Şi de un minut întreg nu se mai
― Nu-mi aduc aminte. Probabil opreşte.
că acolo. Redrick închise ochii şi se Ciolănosu' se sculă brusc şi
lăsă pe spate. Nu, nu-mi aduc ţinând degetul în faţă fugi după
aminte deloc. draperii. Inelul, iradiind argintiu, se
― Păcat, zise Răguşitu'. Dar învârtea în faţa lui ca o elice.
măcar ai văzut chestia aia? ― Ce ne-ai adus? întrebă
― Nu. Tocmai, asta e. Răguşitu'.
N-am ajuns până la ― Dracu ştie. Nici n-am crezut că
caupere 5 . Barbridge s-a bălăcit ... Dacă ştiam v-aş fi jupuit mai
într-o "piftie" şi a trebuit să ne tare.
întoarcem imediat. Fiţi sigur că Răguşitu' se uită un moment la
dacă o vedeam n-o uitam. el, pe urmă se sculă şi dispăru după
― Ascultă, Hugh, şopti dintr-o draperii. Imediat au început să
dată speriat murmure nişte voci. Redrick scoase
Ciolănosu'. Ce-i asta? o ţigară, o aprinse şi, ridicând de jos
Stătea încordat şi se vedea cum o revistă, începu s-o răsfoiască
în jurul degetului arătător de la absent. În revistă erau o mulţime de
mâna dreaptă se învârtea singur muieri cu fundu' tare, dar nu ştia
"inelul" acela metalic, alb. de ce, acum îi era silă să le vadă.
Ciolănosu' holba ochii la el. Aruncă revista şi se uită prin
― Nu se mai opreşte! aproape că cameră, căutând ceva de băut. Pe
ţipă Ciolănosu', mutându-şi urmă, scoase din buzunar un teanc
5
CÁUPER, caupere, s.n. Instalaţie pentru preîncălzirea aerului din furnale prin arderea gazelor combustibile
rezultate ca produs secundar la elaborarea fontei. [Pr.: cau-] – Din engl. cauper.
78
de bani şi îi numără. Totul era în jumătate, dimineaţa. O să primeşti

regulă, dar ca să nu adoarmă îl salutări din partea lui Phill şi Hugh
controlă şi pe celălalt. Şi-n timp ce- şi o să ţi se fixeze o întâlnire.
l punea în buzunar, se înapoie şi Redrick dădu din cap şi se duse
Răguşitu'. spre uşă. Răguşitu' îl conduse,
― Ai noroc, băieţelul meu, îl punându-i mîna pe umăr.
anunţă pe Redrick, aşezându-se în ― Aş fi vrut să mă-
faţa lui. Ştii ce-i un perpetuum nţelegi, continuă el. Până acum,
mobile6? totul a fost bine, foarte frumos
― Nu. N-am învăţat despre aşa ş.a.m.d., iar "inelul" este chiar
ceva. minunat. Înainte de toate însă,
― Nici nu e nevoie, spuse avem nevoie de două lucruri:
Răguşitu', scoţând încă un pachet fotografiile şi containerul plin. Adu-
de bancnote. Iată preţul primului ne aparatul de fotografiat, dar cu
exemplar, rosti el desigilându-l. filmul făcut, şi containerul de
Pentru fiecare "inel" în plus o să porţelan plin şi n-o să mai
primeşti câte două asemenea trebuiască să mergi în Zonă
pachete. O să ţii minte, băieţelul niciodată.
meu? Câte două. Cu o condiţie însă. Redrick îşi scutură umărul,
În afară de noi doi, nimeni n-o să aruncând mâna de pe el, deschise
afle nimic, niciodată. Ne-am uşa şi ieşi. Mergea din nou pe
înţeles? covorul moale, fără să se întoarcă
Redrick băgă banii în buzunar şi măcar şi simţea tot timpul în ceafă
se ridică. privirea pătrunzătoare a ochilor de
― Am plecat. Când şi unde, data un albastru îngeresc. Nu mai
viitoare? aşteptă liftul şi coborî opt etaje pe
jos.
Răguşitu' se ridică şi el.
Ieşind din "Metropol", luă un taxi
― O să te sun. Aştepţi la telefon
şi se duse la capătul celălalt al
în fiecare vineri, între nouă şi nouă-
oraşului. Şoferul era un necunoscut,
6
PERPÉTUUM MÓBILE subst. 1. Sistem mecanic, termic, electric etc. imaginar, care ar fi capabil să funcţioneze Denumire dată unor piese muzicale instrumentale de virtuozitate cu ritm rapid, alcătuite din note scurte şi de valoare
neîncetat, efectuând lucru mecanic sau producând energie, fără să primească energie din exterior sau consumând egală, a căror succesiune repetată lasă impresia unei mişcări continue. – Loc. lat.
numai din energia termică a unui singur corp, fără a se afla în contact şi cu un alt corp mai rece decât primul. 2.
79
proaspăt angajat, un individ cu faţa Pur şi simplu, exasperaseră poliţia

plină de coşuri şi cu nasul mare. Era oraşului, prefectura şi pe localnici.
unul dintre cei care năvăleau în Însă, după un timp, se linişteau, se
Marmont, mai ales în ultimii ani, potoleau şi vroiau să ştie tot mai
care căutau aventuri zdrobitoare ce puţin de ce se află aici.
puteau să le aducă bogăţii şi Şoferul mirosea a băutură, ochii îi
nestemate, faima mondială. erau înroşiţi ca ai unui iepure şi era
Aşa cum năvăleau, aşa şi foarte agitat. Începu imediat să-i
rămâneau: şoferi de taxi, chelneri, povestească lui Redrick cum azi-
muncitori în construcţii, gorile de dimineaţă a apărut pe strada lor un
restaurant, nişte hrăpăreţi chinuiţi mort din cimitir. A venit la vechea lui
de dorinţe nedefinite, nemulţumiţi casă, care fusese părăsită de mulţi
de tot ce aveau, profund dezamăgiţi ani.
şi convinşi că au fost păcăliţi. Plecaseră toţi de-acolo: văduva
Jumătate din ei se chinuiau o lună- bătrânului şi fata, cu soţul şi
două, apoi se întorceau acasă, nepoţii. Vecinii spuneau că individul
blestemând şi povestind decepţiile murise acum vreo treizeci de ani,
lor aproape tuturora. Îi numărai pe încă înainte de Vizită, şi acum,
degete pe cei care ajungeau stalkeri, poftim! A apărut. A tot umblat pe
dar aceştia mureau foarte repede, lângă casă şi apoi a început să ...
nemaiavând timp să înţeleagă ceva. ― Stop, zise Redrick.
Unii reuşeau să intre la Institut, cei Opreşte aici.
mai răsăriţi şi citiţi putând să ocupe Se cotrobăi prin buzunare, nu găsi
postul de preparator. Restul, îşi mărunţiş şi trebui să schimbe o
petreceau serile în bombe, se băteau bancnotă nouă. Pe urmă, aşteptă la
din cauza neînţelegerilor în poartă până plecă taxiul. Vila lui
concepţii, din cauza fetelor sau, pur Sterviatnik nu era urâtă. Două etaje,
şi simplu, din beţie. Organizau din alături un pavilion de sticlă pentru
când în când manifestări cerând cine partidele de biliard. O grădină
ştie ce, tot felul de demonstraţii de îngrijită, o seră şi un chioşc alb,
protest, de greve ― stând pe jos, ascuns printre meri. Totul era
în picioare sau chiar culcându-se. îngrădit de un gard din fier forjat,
80
vopsit în verde deschis. Redrick sună saltea, stătea aruncată o carte cu

de câteva ori şi poarta se deschise coperte fistichii, iar în umbra unui
încet, scârţâind. Păşi încet, fără tufiş era pusă o frapieră
grabă, pe o alee presărată cu pietriş strălucitoare, din care răsărea gâtul
fin, de-a lungul căreia se aflau tufe subţire şi lung al unei sticle.
de trandafiri. La intrarea în vilă, îl ― Hai noroc,
aştepta deja pe scară Popândăul, Roşcovanule, zise Dina Barbridge,
gârbovit, negru-roşcat, arzând de salutându-l cu paharul. Dar unde-i
nerăbdare să fie folositor. Se răsuci papa? Iar a dat de bucluc?
într-o parte, pipăi cu un picior Redrick se apropie şi, ţinând la
treapta de jos, tremurând tot, se spate servieta, o privi de sus. Da.
propti în el şi începu să tragă şi al Sterviatnik ceruse într-adevăr în
doilea picior, în timp ce dădea mereu Zonă nişte copii de minune. Dina
cu mâna sănătoasă spre era robustă, avea pielea ca de atlaz,
Redrick: Acum, acum ... fără nici un cusur, fără o cută
― Hei, Roşcovane, se auzi din măcar. O sută cincizeci de livre de
grădină vocea unei femei. carne delicioasă: trupul unei tinere
Redrick întoarse capul şi zări prin de douăzeci de ani. În plus de asta,
frunziş, alături de acoperişul alb şi avea ochii ca de smarald, ce sclipeau
dantelat al chioşcului, nişte umeri tainic, o gură mare, umedă, cu dinţii
goi, bronzaţi, o gură de-un roşu albi şi strălucitori, părul pana-
aprins şi o mână care îi făcea semne. corbului. Tot corpul îi lucea în soare:
Îl salută pe Popândău cu o umeri, pântece, coapse, doar cu o
mişcare scurtă din cap, se întoarse mică umbră între sânii aproape goi.
din drum şi se îndreptă spre chioşc, Stătea şi o privea sincer, deschis,
direct prin tufele de trandafiri, fără nici o reţinere, iar ea se uita la
călcând pe iarba verde, mătăsoasă. el de jos, zâmbind înţelegătoare. Pe
Într-o poieniţă era aruncată o urmă, duse paharul la gură şi
saltea imensă, roşie, pe care stătea înghiţi de câteva ori:
lungită Dina Barbridge. Avea un ― Vrei? întrebă ea, lingându-şi
pahar în mână şi purta un costum buzele şi, aşteptând atât cât trebuia
de baie aproape invizibil. Alături de
81
ca dublul înţeles să ajungă la el, îi pentru ea şi pentru Archie. Dar nu-

întinse paharul. i spuse. Băgă mâna în buzunar,
Redrick întoarse capul, căutând, scoase un pachet de bancnote şi,
un loc unde să stea. Găsi un şezlong fără să spună un cuvânt, îl aruncă
în umbră, se aruncă în el şi îşi pe salteaua roşie, direct la
întinse picioarele. picioarele lungi şi goale ale Dinei.
― Barbridge e-n spital. Îi taie Banii se desfăcură într-un evantai
picioarele. larg, din care Dina luă câţiva.
Tot zâmbind, se uita la el numai Absentă, începu să se uite lung la
cu un ochi, celălalt fiind acoperit de ei, de parcă ar fi văzut pentru prima
cascada de păr negru ce i se revărsa dată aşa ceva.
pe umăr. Zâmbetul îi îngheţă însă ― Deci ăsta-i ultimul salariu, zise
imediat ― un rânjet de zahăr pe faţa ea.
bronzată. Pe urmă clătină paharul Redrick se întinse de la şezlong
absentă, parcă ascultând clinchetul până la frapieră şi, scoţând sticla,
gheţii ce se lovea de pereţi şi întrebă: se uită la etichetă. De pe sticla
― Amândouă picioarele? neagră se prelingeau picături de
― Da. Amândouă. Poate de la apă şi atunci Redrick o ţinu într-o
genunchi, dar s-ar putea şi mai de parte ca să nu-i ude pantalonii. Nu-
sus. i plăcea whiskyul scump, dar acum
era bun şi ăsta. Vru să bea chiar din
Ea puse paharul jos şi îşi dădu
sticlă, dar îl opriră nişte sunete de
părul la o parte. Nu mai zâmbea.
protest din spate. Întoarse capul şi
― Păcat. Şi, va să zică tu... văzu că, în poieniţă, intră grăbit
Numai Dinei Barbridge i-ar fi Popândău', clătinându-se pe
putut povesti cum se întâmplase picioarele strâmbe. Ţinea în faţă, cu
totul. Probabil că ar fi putut chiar ambele mâini, un pahar înalt cu o
să-i spună cum se întorsese la băutură transparentă. Se chinuia
maşină, ţinând boxul în pumn, cum mult, transpiraţia îi curgea pe faţa
îl implorase Barbridge şi îi neagră-roşcată şi ochii însângeraţi
promisese Globul de Aur. Şi n-o aproape îi ieşiseră din orbite.
făcuse pentru el, ci pentru copii, Văzând că Redrick se uită la el,
82
întinse paharul cu disperare şi Redrick, uitând de pahar, o

parcă mugi sau scânci, deschizând privea perplex. Ea se ridică şi se
larg gura ştirbă. apropie, călcând banii împrăştiaţi.
― Aştept, aştept, zise Redrick şi Se opri în faţa lui, înfigându-şi
băgă sticla înapoi în frapieră. pumnişorii strânşi în şoldurile
Popândău' ajunse în sfârşit, îi alunecoase, unduitoare,
dădu paharul lui Redrick şi, cu o acoperindu-i tot universul cu
familiaritate timidă, îl bătu uşor pe corpul ei minunat ce mirosea a
umăr cu mâna sa paralizată. parfum şi a transpiraţie dulce.
― Mulţumesc, Dickson, spuse ― Uite-aşa ar face cu voi în jurul
serios Redrick. Exact ce-mi lipsea degetului, idioţilor ... Uite-aşa ... pe
acum. Ca-ntotdeauna eşti la oasele voastre, capete seci.
înălţime, Dickson. Aşteaptă, aşteaptă mult şi bine.
Şi, în timp ce Popândău' dădea din Chiar şi-n beţe o să umble pe
cap bucuros şi se bătea cu mâna tărtăcuţele voastre. O să vă arate
sănătoasă pe picior, Redrick ridică încă ce înseamnă mila şi dragostea
solemn paharul spre el, îl salută şi de frate! ţipa Dina. Harta şi
bău jumătate dintr-o înghi- capcanele, aşa-i? Dobitocule!
ţitură. Pe urmă, se uită la Dina. După mutra ta pistruiată văd că ţi-
a promis. Aşteaptă, că-ţi dă el
― Vrei, întrebă, arătîndu-i
hartă. Iartă, Doamne, sufletul
paharul.
tâmpit al
Nu-i răspunse. roşcovanului Redrick
Împăturea o bancnotă pe jumătate,
Prostu' ...
apoi încă o dată şi încă o dată.
Atunci Redrick se ridică, fără
― Lasă, că n-o să mori, îi zise.
grabă, şi îi trase o palmă cu putere.
Papa are ...
Tăcu brusc, căzând ca secerată pe
Ea îl întrerupse. iarbă şi îşi îngropă faţa în palme:
― Va să zică, l-ai scos. L-ai ― Imbecilule ... Roşcovane
cărat în spinare ca prostu' prin ... mormăia neinteligibil. Să pierzi
toată Zona ... Papă-lapte ce eşti! Ai un aşa prilej ... Aşa un prilej ...
scăpat aşa un prilej ...
83
Redrick, privind-o, termină de Înainte de a intra, se uită în jur.

băut din pahar şi fără să se întoarcă Strada era pustie la ora asta, ca de
i-l pasă Popândăului. Nu mai avea ce obicei. Prăvăliile de peste drum nu
să discute aici. Într-adevăr, se deschiseseră încă şi chiar "Borjul"
Zona îi dăduse lui Sterviatnik nişte era practic închis acum. Dar Ernest
copii excepţionali, iubitori şi era la post. Ştergea paharele,
respectuoşi. Ieşi pe stradă şi reuşind uitându-se mohorât la trei tipi ce
să prindă un taxi, îi spuse şoferului stăteau la un pahar de vin, la o
să-l ducă la "Borj". măsuţă din colţ. Pe celelalte măsuţe,
Trebuia să termine cât mai stăteau aruncate scaunele întoarse,
repede toate treburile şi apoi să iar un negru pe care nu-l cunoştea,
doarmă în neştire. Pica de somn, în în sacou alb, ştergea pe jos. Un alt
faţa ochilor totul plutea, iar, până la negru se încovoia sub greutatea
urmă, cedând, aţipi şi se lăsă cu unor lăzi cu bere pe care le căra în
tot corpul pe servietă. Se trezi spatele tejghelei. Redrick veni la
numai atunci când şoferul tejghea, puse pe ea servieta şi
îl scutură de umăr. salută: "Bună ziua!". Ernest mormăi
― Am ajuns, mister. ceva neprietenos.
― Unde suntem? întrebă buimac. ― Dă-mi bere, zise
Doar ţi-am spus să mă duci la Redrick şi căscă.
bancă. Ernest trânti pe tejghea o halbă
― Nu, mister. Aţi vrut să mergeţi goală, scoase din frigider o sticlă, o
la "Borj"! Uite şi "Borjul". deschise şi răsturnă conţinutul în
hajbă. Redrick, căscând şi
― Bine, bine, cedă
acoperindu-şi gura cu palma, începu
Redrick. Oi fi visat ceva.
deodată să se uite fix la mâna lui
Plăti şi coborî cu greu, abia
Ernest. Tremura. Gâtul sticlei se
târându-şi picioarele amorţite.
ciocni de câteva ori de halbă, în timp
Asfaltul se încălzise deja şi se făcuse
ce Redrick îşi ridică privirea mirată
foarte cald. Redrick simţea că
spre faţa lui Ernest. Pleoapele lui
transpirase tot, gura îi era cleioasă
grele păreau complet coborâte, gura
şi parcă puţea, ochii îi lăcrimau.
mică i se schimonosise, iar obrajii
84
graşi îi atârnau. Negrul cu mătura Se uita la Redrick pe sub sprâncene.

râcâia sub taburet, pe lângă Şi ăsta era un negru vânjos, cu
picioarele lui Redrick, tipii din colţ se nasul rupt şi cu urechile tocate.
certau cu răutate şi patimă pentru Ernest intră în camera din spate şi
nişte curse de cai. Negrul care căra Redrick îl urmă, pentru că acum toţi
lăzile îl îmbrânci cu fundu' pe Ernest trei tipii stăteau la ieşire, iar negrul
aşa de tare încât acesta era gata-gata cu mătura se postase în faţa uşii
să se prăbuşească. "Coloratul" depozitului din camera, din spate.
mormăi nişte scuze, iar Ernest Ernest se dădu la o parte şi,
întrebă cu o voce sugrumată. cocoşându-se, se aşeză pe un scaun
― Ai adus? de lângă perete. De la o masă, se
― Ce s-aduc? sculă căpitanul
Redrick se uită peste umăr şi văzu Quarterblood, galben şi suferind, iar
cum unul dintre tipi se ridică de undeva din stânga apăru un tip
molcom de la masă şi se îndreptă solid de la ONU, cu casca trasă pe
spre ieşire. Se opri în uşă şi ochi. Acesta din urmă îl pipăi cu
îşi aprinse o ţigară. palmele sale uriaşe peste tot corpul.
Se opri, lângă buzunarul drept,
― Hai să vorbim, îl îndemnă
scoase boxul şi îl împinse încet spre
Ernest.
căpitan. Redrick se apropie de masă
Negrul cu mătura se oprise între
şi puse servieta pe ea.
Redrick şi uşă. Doar Cremă-de-
― Putoare! Ce-ai făcut, putoare? îl
ghete se putea compara cu un negru
întrebă perplex pe Ernest.
aşa de barosan, numai că acesta din
urmă era de două ori mai lat. Acesta mişcă din sprâncene,
abătut, şi dădu din umeri. Totul era
― Hai să mergem, zise Redrick şi
clar. În uşă, stăteau deja amândoi
luă servieta. Somnul îi dispăruse şi
negrii şi rânjeau. Nu mai era altă
ochii parcă i se mai limpeziră.
uşă, geamurile erau închise şi, colac
Se duse după tejghea,
peste pupăză, ferestrele aveau gratii
strecurându-se pe lângă negrul cu
groase şi solide.
lăzile de bere, care se lovise probabil
Căpitanul Quarterblood, cu faţa
la mână pentru că îşi sugea degetul.
schimonosită de dezgust, scotoci în
85
servietă cu ambele mâini şi aşeză pe Au tăcut câteva secunde,

masă două "biberoane" micuţe, nouă privindu-se drept în ochi, apoi
"baterii", şaisprezece "stropi negri" de Redrick, mormăind o înjurătură, se
diferite mărimi în pachetul de lăsă pe vine şi începu să strângă în
polietilenă, doi "bureţi" în excelentă scârbă banii. Negrii din spatele lui
stare şi un borcan cu "lut sifonat". chicoteau, iar tipul de la ONU îi
― În buzunare mai ai ceva? aprobă pufnind pe nas.
întrebă încet căpitanul ― Nu mai pufni, bă, că-ţi zboară
Quarterblood. Hai, scoate! mucii, îi strigă Redrick.
― Târâtură, scrâşni Se târa deja în genunchi, culegea
Redrick. Scârnăvie. fiecare hârtiuţă, apropiindu-se tot
Bagă mâna la piept şi azvârli pe mai mult de inelul din cupru
masă pachetul de bancnote. Acestea înnegrit, ce stătea culcat într-o
se răspândiră în toate părţile. scobitură din parchet, plină de
― Hait. Mai ai? murdărie. Se răsuci într-o parte ca
― Ia-i, ia-i, urlă Redrick, să-i vină mai uşor. Striga
smulgând din buzunar al doilea încontinuu înjurături murdare,
teanc şi aruncându-l pe jos. toate pe care şi le amintea, şi dacă
Haleşte-i şi să-ţi stea-n gât! nu mai ştia le inventa pe loc. Când
sosi momentul, tăcu, se agăţă de
― Mda, foarte interesant, spuse
inel şi opintindu-se îl trase în sus
calm căpitanul Quarterblood. Acum
cu toată puterea. Nici nu se trânti
ridică-i şi dă-mi-i.
bine capacul de podea, că Redrick
― Dumnezeu să ţi-i dea, îi
deja sărise cu capul înainte, în
răspunse Redrick punându-şi
pivniţa de vinuri, în întunericul
mâinile la spate. Să ţi-i strângă
umed şi rece.
slugoii tăi. Şi-n definitiv, ridică-i
Căzu în mâini, rostogolindu-se,
singur.
sări apoi în picioare şi se năpusti
― Adună banii, stalker, insistă
înainte, deşi nu vedea nimic,
Quarterblood, fără să ridice glasul.
bizuindu-se doar pe amintiri şi
Îşi propti pumnii în masă şi se
noroc. Gonea prin trecerea îngustă
aplecă uşor înainte.
dintre stivele de lăzi, smulgându-le şi
86
dărâmându-le în fugă, auzind cum curte vecină. Îşi încorda auzul în

se prăbuşeau cu zgomot şi se timp ce fugea, dar sirenele încă nu se
îngrămădeau în urma lui. Aluneca auzeau şi atunci începu să fugă şi
mereu, fugind pe trepte nevăzute mai repede, speriind băieţii care se
până când se aruncă cu tot corpul în fereau din calea lui. Se strecura
uşa acoperită cu tablă ruginită. printre rufele întinse, se târa prin
Aceasta sări din balamale cu un spărturile gardurilor putrezite, vrând
scrâşnet sinistru şi se pomeni în să iasă cât mai repede din acest
garajul lui Ernest. Tremura tot şi cartier, până când căpitanul
respira greu, avea ochii înecaţi în Quarterblood nu-l va încercui.
pete roşii, sângerii, iar inima se Cunoştea împrejurimile ca pe
zbătea greu, cu bătăi bolnăvicioase, propriul buzunar. În copilărie, se
stându-i parcă în gât şi înăbuşindu- jucase şi hoinărise prin toate aceste
l. Nu se opri însă nici o secundă, ci curţi, subsoluri, spălătorii părăsite şi
se repezi imediat într-un colţ depozite de cărbune. Avea aici
îndepărtat, unde zăcea un munte de cunoscuţi şi chiar prieteni, iar în alte
vechituri. Îl dărâmă cu mâinile împrejurări ar fi putut să se ascundă
zdrelite şi scoase la iveală o spărtură şi să stea chiar o săptămână
în peretele garajului, acolo unde întreagă. Dar nu pentru asta "a
erau smulse câteva scânduri. Se evadat cu neruşinare de sub arest,
culcă pe burtă şi se târî prin gaură, câştigând dintr-o dată douăsprezece
auzind cum se rupe ceva din haina luni în plus".
lui, dar deja nu-l mai interesa nimic. A avut mare noroc. Pe strada 7 se
Era în curtea strâmtă ca un şanţ, desfăşura, urlând şi ridicând praful,
plină cu lăzi de gunoaie. Se aruncă o demonstraţie a unei asociaţii
printre ele, îşi dădu jos haina care se oarecare ― vreo două sute de oameni
rupsese şi îşi aruncă cravata. Apoi se la fel de ciufuliţi şi neîngrijiţi ca şi el,
cercetă în grabă să vadă cum arată, ba chiar şi mai rău, de parcă toţi s-
îşi scutură pantalonii şi sări în ar fi strecurat abia acum prin
picioare. Străbătu în goană curtea şi spărturile din garduri şi ar fi
se aruncă într-un tunel strâmt şi răsturnat lăzile de gunoi, şi, în plus,
urât mirositor care dădea într-o ar fi petrecut înainte o noapte
87
zbuciumată într-un depozit de ce se gândea, se gândea şi iar se

cărbune. Răsări de sub un gard, se gândea. Când auzi claxonul
aruncă în mulţime şi, dând din camionului cu muncitori care
coate, călcând în picioare, primind tocmai se târa după un gard,
pumni după ceafă şi nerămânând Redrick începu să râdă şi spuse
nici el dator, o străbătu pieziş, până încet în urma camionului:
ajunse de partea cealaltă a străzii. "Mulţumesc, mă băieţi, că m-aţi
Acolo se strecură din nou pe sub un oprit, prostul de mine, şi că mi-aţi
gard exact în momentul în care, în dat timp de gândire". Şi din acest
faţă, se auzi vuietul binecunoscut şi moment începu să se mişte repede,
detestabil al patrulelor care îi obligă dar calm şi îndemânatic de parcă
pe demonstranţi să se oprească şi să lucra în Zonă.
se strângă ca o armonică. Dar acum Intră fără zgomot în garajul său,
ajunsese în alt cartier şi căpitanul printr-o intrare secretă; dădu la o
Quarterblood nu putea şti în care parte bancheta şi băgă mâna în coş.
anume. Scoase cu grijă pachetul din sac şi îl
Redrick ieşi spre garajul său în strecură la piept. Pe urmă, luă dintr-
dreptul depozitului de aparate un cui o haină veche şi roasă, îşi
radio-TV, însă trebui să aştepte un îndesă pe cap o şapcă jegoasă şi
timp până când muncitorii unsuroasă pe care o găsi într-un
terminară de încărcat un camion cu colţ. Printre crăpăturile din poarta
televizoare aflate în cutii mari de garajului se strecurau în
carton. Se cuibări în tufişurile semiîntunericul din garaj raze
pipernicite de liliac, în faţa peretelui subţiri de lumină pline de praf
înalt şi lipsit de ferestre al casei strălucitor. În curte, copiii ţipau
vecine, îşi trase sufletul puţin şi veseli şi cu patimă şi tocmai vroia să
fumă o ţigară. Trăgea din ea cu sete, plece când recunoscu dintr-o dată
stând pe vine şi rezemându-se cu vocea fetiţei sale. Atunci se apropie
spatele de tencuiala aspră a de cea mai mare crăpătură şi, un
brandmauerului. Din când în când, timp, se uită cum
ducea mâna la obraz ca să-şi Maimuţica se agită ţinând în fiecare
potolească tresăritul nervos, în timp mână câte un balon şi cum alerga în
88
jurul leagănului nou. Trei baborniţe, Ascunzătoarea rămăsese

vecinele lui, croşetau stând pe bancă nedescoperită. Pe urmă îşi dădu jos
şi, uitându-se din când în când la haina de piele şi şapca şi băgă mâna
Maimuţica, strângeau din buze cu la piept. Stătu un minut întreg
răutate şi comentau de zor, cântărind în palmă capsula de
cotoroanţele naibii, iar copiii ... porţelan ce conţinea o moarte
nimic. Se jucau cu ea ca şi cum totul sigură, inevitabilă, şi din nou simţi
ar fi fost în regulă. Nu degeaba le cum i s-a strâns şi a început să-i
făcuse un tobogan de lemn, o căsuţă zvâcnească obrazul.
pentru păpuşi şi leagănul ... Ba chiar ― Măi, Schuhart, murmură fără
şi banca asta pe care se răstigniseră să-şi audă vocea. Ce faci, canalie?
cotoroanţele, tot el o făcuse. "Ei bine, Cu chestia asta or să ne sugrume pe
lasă", murmură şi se îndepărtă de toţi ... Îşi apăsă cu putere obrazul ce
crăpătură, privi pentru ultima oară tresărea violent, zadarnic însă.
garajul şi ieşi prin intrarea secretă. Ticăloşilor, zise tare, gândindu-se la
La marginea de sud-vest a muncitorii care încărcaseră
oraşului, lângă o benzinărie camionul cu televizoare. Dacă nu
părăsită, la capătul Străzii mi-aţi fi stat în cale, o aruncam
Minerilor, se afla o cabină telefonică. înapoi în Zonă şi nici dracu n-o mai
Numai Dumnezeu ştie cine o mai vedea.
folosea acum, pentru că în jur erau Se uită în jur cu tristeţe. Deasupra
numai case părăsite. Mai departe, asfaltului crăpat tremura aerul
spre sud, se întindea până la orizont fierbinte, geamurile caselor părăsite
terenul viran al fostei gropi de gunoi îl priveau parcă neprietenos, iar pe
a oraşului. Redrick se aşeză în terenul viran alergau drăcuşori de
umbra cabinei, direct pe pământ, şi praf. Era singur. "Prostii, zise cu
strecură mâna în groapa de sub ea. hotărâre. La urma-urmei fiecare
Simţi mânerul pistolului prin hârtia pentru el, doar Dumnezeu e pentru
prăfuită şi unsuroasă. Cutia de zinc toţi".
cu cartuşe era tot la locul ei, la fel şi Grăbindu-se ca să nu se
săculeţul cu "brăţări" şi portofelul răzgândească din nou, puse
vechi, cu documente false. containerul în şapcă, pe care o
89
înfăşură apoi în haina de piele. Pe minte. Nu te-am sunat. Te-am

urmă se ridică în genunchi, se pupat.
sprijini cu tot corpul de cabină şi o Aruncă receptorul şi câteva
aplecă puţin. Aşeză bine pachetul secunde strânse din ochi cu toate
gros în groapă, în care mai rămăsese puterile, scrâşnind din dinţi de-i
mult loc liber. Lăsă cabina încet la ţiuiră urechile. Introduse altă
loc, o zgâlţâi cu ambele mâini, şi se monedă şi formă din nou un număr.
ridică scuturându-şi palmele. ― Vă ascult, zise
― Şi cu asta, basta. Şi fără Răguşitu'.
discuţii. ― Schuhart la telefon. Ascultă-mă
Intră apoi în căldura apăsătoare a atent şi nu mă întrerupe.
cabinei, băgă o monedă în aparat şi ― Schuhart? se miră foarte
formă un număr. natural Răguşitu'. Care Schuhart?.
― Guta, spuse el. Te rog, nu te- ― Nu mă întrerupe, ţi-am mai zis.
ngrijora. Iarăşi m-au prins. Auzi M-au prins, însă am reuşit să fug.
cum suspină şi atunci se grăbi să-i Acum mă duc să mă predau. Primesc
zică: Sunt fleacuri. Vreo şase-opt vreo doi ani jumătate sau trei şi soţia
luni acolo ... şi cu vizite ... Trecem o să rămână fără bani. Să aveţi grijă
noi şi prin asta, iar fără bani n-o să să nu sufere de nimic. Înţeles? Te
rămâi. Îţi trimit eu ... (Ea tot tăcea.) mai întreb o dată: ai înţeles? ... Nu
Mâine or să te cheme la poliţie şi departe de locul unde ne-am întâlnit
acolo o să ne vedem. S-o aduci şi pe prima dată este o cabină telefonică.
Maimuţica. E singura pe-acolo, aşa că n-o să
― N-o să fie percheziţie? întrebă cu greşeşti. Porţelanul ăla stă sub ea.
glas stins. Dacă-l vreţi, îl luaţi. Nu-l vreţi, nu-l
― N-are decât să fie. Acasă totul e luaţi. Dar soţia mea să nu ducă lipsă
curat. Lasă, că totul o să fie bine. de nimic. O să mai lucrăm împreună
Ţine coada sus ... Te-ai măritat cu şi dacă mă-ntorc şi aflu că ai trişat
un stalker, aşa că nu mai plânge. ... Nu te sfătuiesc. E clar?
Deci ne vedem mâine ... Şi ţine
90
― Am înţeles totul. Mulţumesc. Puse receptorul jos, se uită în jur,

După o pauză, Răguşitu' întrebă: ieşi din cabină, îşi vârâ mâinile
Poate vrei un avocat? adânc. În
― Nu. Toţi banii îi dai soţiei. Salut!
buzunarele pantalonilor şi încuiate, bătute în scânduri.
plecă, fără grabă, în sus, pe Strada
Minerilor, printre casele pustii şi cu
uşile
91
CAPITOLUL III
RICHARD H. NUNAN, 51 DE ANI, REPREZENTANTUL

FURNIZORULUI DE ECHIPAMENT ELECTRONIC PE
LÎNGĂ FILIALA INSTITUTULUI INTERNAŢIONAL DE
CULTURĂ EXTRATERESTRĂ DIN MARMONT
RICHARD H. NUNAN stătea la ― De tot ... De tot ce-ai spus,

masă în cabinetul său şi desena răspunse vesel
plictisit drăcuşori într-un enorm Nunan, lăsându-se pe spate în
blocnotes pentru însemnările de fotoliu. Până la ultimul cuvânt.
afaceri. Zâmbea înţelegător, ― Şi ce-am spus?
dulceag, şi aproba clătinând capul, ― N-are importanţă, rosti Nunan.
fără să-l asculte însă pe vizitator. Indiferent ce-ai spus, totul se va lua
Pur şi simplu aştepta să sune în considerare.
telefonul, în timp ce oaspetele, Valentin (doctorul
doctorul Pilmann, îl certa alene. Valentin Pilmann, laureat al
Sau numai îşi închipuia că-l ceartă. Premiului Nobel ş.a.m.d.), micuţ,
Sau poate chiar voia să creadă că elegant, îmbrăcat cu gust, stătea în
este certat. faţa lui, într-un fotoliu adânc.
― Am să ţin cont de toate astea, Purta o scurtă de piele fără nici o
Valentin, spuse, în sfârşit, Nunan, pată, o cămaşă de-ţi lua ochii,
isprăvind de desenat al zecilea cravata clasică uni, pantofi
drăcuşor pentru a rotunji sclipitori, iar pe pantalonii uşor
socoteala. Închizând blocnotesul, ridicaţi nu se observa nici o cută.
continuă: E într-adevăr revoltător. Ochii se ascundeau în spatele unor
Valentin, întinse mâna fină şi ochelari negri, uriaşi, pe buzele
scutură cu distincţie ţigara într-o palide şi fine se aşternuse un
scrumieră. zâmbet caustic, răutăcios, iar
― Şi de ce anume o să ţii cont? se deasupra frunţii late şi joase
interesă el. răsărea părul negru şi ţepos de
parcă avea un arici pe cap.
92
― Am impresia că primeşti Brusc, Nunan uită de Valentin,

degeaba salariul acela fantastic, pentru că sună telefonul. Smulse
spuse el. Şi-n afară de asta cred că receptorul şi auzi:
eşti şi sabotor, Dick. ― Mister Nunan? întrebă
― Ssst, şuieră Nunan. secretara. Din nou e domnul
Pentru Dumnezeu, nu aşa de tare. Lemhen.
― Într-adevăr, continuă ― Fă-mi legătura.
Valentin. Te urmăresc de mult Valentin se ridică şi puse mucul
timp şi, după părerea mea, nu stins în scrumieră, îşi luă rămas-
lucrezi deloc ... bun, ducându-şi două degete la
― Un moment, îl întrerupse tâmplă, şi ieşi drept, micuţ, dar
Nunan, şi ridică un deget grăsuţ, bine făcut.
trandafiriu. Cum adică nu lucrez? ― Mister Nunan? răsună în
Oare a rămas vreo singură receptor vocea cunoscută şi
reclamaţie nerezolvată? tărăgănată.
― Nu ştiu, spuse ― Vă ascult.
Valentin, şi scutură din nou ― Greu vă mai prinde omul la
scrumul. Primim când locul de muncă, mister Nunan.
echipament bun, când ― A venit o nouă tranşă de ...
echipament prost. E-adevărat că
― Da, am aflat deja. Mister
pe cel bun îl căpătăm mai des, dar
Nunan, am sosit nu de mult, am
ce amestec ai în toată treaba asta,
nenumărate întrebări şi aş vrea să
nu ştiu.
discutăm neapărat între patru ochi.
― Dar dacă nu eram eu, îi Am în vedere ultimul contract
replică Nunan, pe cel bun l-aţi fi "Mitsubishi Densi". Chestie juridică.
primit din an în Paşti. În afară de
― La ordinele dumneavoastră.
asta, voi, savanţii, paradiţi tot
― Atunci, dacă n-aveţi nimic
timpul instalaţiile, pe urmă faceţi
împotrivă, peste vreo jumătate de
reclamaţii şi atunci ... cine vă
oră în biroul filialei noastre. Vă
protejează? Uite, de exemplu ...
convine?
93
― Perfect. Peste treizeci de Deasupra oraşului atârnau nori

minute. negri, doar să-ntinzi mâna şi să-i
Richard Nunan puse receptorul apuci, era zăpuşeală şi primele
in furcă, se sculă, îşi frecă bucuros picături cădeau şovăitoare,
mâinile durdulii şi porni să se desenând steluţe negre pe asfalt.
plimbe prin cabinet. Chiar începu Aruncând ipermeabilul pe cap şi pe
să fredoneze un oarecare şlagăr la umeri, Nunan o luă la trap mărunt,
modă, până când se încurcă, cântă de-a lungul şirului de maşini, până
fals şi se opri râzând înţelegător. Pe la Peugeotul său, se aruncă
urmă, îşi luă pălăria, îşi puse pe înăuntru şi, smulgându-şi
mână impermeabilul şi ieşi în balonzaidul, îl aruncă pe locurile
anticameră. din spate. Scoase din buzunarul
― Baby, îi spuse secretarei. lateral al hainei un fel de beţişor
Trebuie s-o zbughesc după nişte negru, rotund: AV-ul, pe care îl
clienţi. introduse în acumulator,
Rămâi să comanzi garnizoana sau, împingându-l cu degetul mare până
cum se zice, să aperi cetatea, iar când se auzi: clic! Pe urmă, Richard
când mă voi întoarce îţi voi aduce o se instală mai confortabil la volan,
ciocolăţică drept răsplată. foindu-se ca o cloşcă, şi apăsă pe
Secretara se îmbujoră. Nunan îi pedală. Peugeotul se urni fără
trimise o bezea şi se "rostogoli"' pe zgomot până în mijlocul străzii şi
coridoarele Institutului. Unii demară puternic spre ieşirea din
încercară să-l prindă de poalele prezonă.
hainei, dar se strecură printre ei, Ploaia izbucni brusc, ca şi cum
răspunzând cu glume. Îi rugă să din înaltul cerului s-ar fi răsturnat
rămână pe poziţii fără el, le un bazin uriaş cu apă. Pavajul
recomandă să-şi cruţe rinichii şi să deveni alunecos şi maşina derapa la
nu se agite. Şi-n sfârşit, îl toate virajele. Nunan porni
abandonară, nemaiputând să-l ştergătoarele şi micşoră viteza.
prindă. Ţâşni din clădire fluturând "Deci s-a primit raportul, gândea el.
pe sub nasul portarului legitimaţia Acum o să ne ridice în slăvi. Ce să
închisă, aşa cum obişnuia de altfel. mai vorbim, eu sunt pentru. De ce
94
să nu recunosc, îmi place când sunt cum răsare. Abia l-au început ...
lăudat. Mai ales când o face domnul Da' la noi ce-o să fie? ... A, sigur
Lemhen. Ce lucru ciudat, totuşi! De că da, Luna-complex: cel mai bun
ce ne place atât de mult când jazz din lume, bordeluri, totul
suntem lăudaţi? Că doar nu strângi pentru garnizoana noastră eroică,
bani din asta. Poate glorie? Ce fel de pentru turiştii noştri neînfricaţi, în
glorie putem să avem nu ştiu. Am special pentru cei mai în vârstă.
fost plin de glorie, iar acum ştiu Totul pentru distinşii cavaleri ai
numai trei despre mine. Hai să ştiinţei, iar periferiile se golesc ...
zicem, patru, dacă-l număr şi pe Cei care au ieşit din mormânt nu
Balleys. Hazlie vietate mai e omul! mai au unde să se întoarcă".
Probabil că iubim laudele aşa cum ― Drumurile spre locuinţele
sunt. La fel cum primesc copiii proprii sunt barate. De aceea, cei
îngheţata. Un complex ca toate ieşiţi din morminte sunt trişti şi
celelalte, asta-i. supăraţi, spuse cu voce tare.
Numai că laudele "Ah, oare cum o să se termine
deconectează celelalte complexe şi toate astea? Acum zece ani, ştiam
nu e bine. Cum o să mai cresc în precis cum trebuie să se sfârşească
ochii proprii? ... Parcă nu ştiu şi totul. Cordoane de netrecut. Un
singur cine sunt. Bătrânul grăsan pustiu larg de cincizeci de kilometri
Richard H. Nunan! Da' ce naiba o care să înconjoare Zona. Savanţi,
fi H? Fir-ar să fie! Şi nici măcar n- soldaţi şi nimeni altcineva. O plagă
am pe cine să întreb ... Doar n-o groaznică pe corpul planetei mele,
să-l întreb pe domnul Lemhen ... A, blocată pentru totdeauna ... Şi ce
mi-am amintit! Herbert. Richard chestie! Parcă toţi credeau asta, nu
Herbert Nunan. Of, că tare mai numai eu. Câte cuvântări s-au
toarnă" ... ţinut, câte proiecte de legi sau mai
Viră spre Bulevardul Central şi făcut ... iar acum nici măcar nu ne
gândi: "Cât de mult s-a extins mai amintim cum a ajuns această
orăşelul în ultimii ani ... Ce de hotărâre de oţel o ciulama. Pe de o
zgârie-nori au mai răsărit şi au parte, nu se poate să nu
crescut ... Uite încă unul acolo, recunoaştem, iar pe de alta să nu
95
fim de acord. Totul a început, pare- Barbridge. Toate geamurile erau

mi-se, atunci când au scos din Zonă încă luminate, probabil din cauza
primele AV-uri. «Bateriile» ... ploii torenţiale. La etajul doi, în
Da. Cred că de-aici a început totul. camerele Dinei, se vedea cum se
Mai ales când s-a descoperit că se mişcă perechi în dans. "Ori au
înmulţesc. Pe atunci, plaga nu era luat-o de dimineaţă, ori n-au reuşit
chiar atât de groaznică şi chiar nu să termine de ieri. Aşa e moda prin
putea fi numită plagă. Mai degrabă oraş: zi şi noaple, încontinuu. Am
o comoară ... Iar acum nimeni nu crescut un tineret puternic,
mai ştie ce e asta ... Plagă, rezistent şi tenace în intenţiile sale"
comoară, ispitele iadului, cutia ...
Pandorei, dracu', diavolul ... Însă Nunan opri maşina în faţa clădirii
toţi profită cum pot. Douăzeci de ani cu aspect comun, ba chiar
s-au tot scremut, au tocat miliarde, neaspectuos, ce-şi afişa o firmă
dar furtul organizat, planificat, tot ştearsă: "Oficiul juridic Corsh &
n-au fost în stare să-l pună la Simak". Scoase şi ascunse în
punct. Fiecare îşi aranjează buzunar "bateria", îşi aruncă pe cap
businessul său mic, în timp ce impermeabilul, înşfăcă pălăria şi o
savanţii frunte-lată continuă să rupse la fugă cât îl ţineau picioarele
vorbească cu grandoare, cu o spre intrare. Fugi pe lângă un portar
strălucitoare prestanţă: "Pe de o cu nasu-n ziar, pe o scară acoperită
parte, nu putem să nu cu un covor tocit şi tropăi pe
recunoaştem, iar pe de alta să nu coridorul întunecat al etajului doi.
fim de acord, pentru că obiectul Un coridor plin de mirosuri
cutare fiind iradiat cu raze Roentgen specifice, a căror provenienţă
sub un unghi de 18° elimină degeaba se chinuise de-atâtea ori
cvasitermoelectroni sub un unghi să o descopere. Deschise larg uşa de
de 22° ... La dracu'! Şi aşa n-am să la capătul coridorului şi intră în
mai apuc să trăiesc să văd anticameră.
sfârşitul". În locul secretarei, văzu un tânăr
Maşina trecu pe lângă vila lui puternic, bronzat, pe care nu-l
Sterviatnik cunoştea. Era fără costum, iar
96
mânecile cămăşii erau suflecate. fie lăudat. Mai degrabă, invers.

Cotrobăia în "maţele" unei maşini "Ziua Mâniei", filozofă şi se pregăti
electronice complicate, aşezată pe pentru mai rău.
măsuţă, în locul maşinii de scris. ― Poţi să fumezi, îi propuse
Richard Nunan îşi atârnă domnul Lemhen, aşezându-se din
impermeabilul şi pălăria de un cui, nou în fotoliu.
îşi aranjă cu amândouă mâinile ― Mulţumesc, nu fumez.
rămăşiţele de păr de după urechi şi Domnul Lemhen clătină din cap,
se uită întrebător la tânăr, care luând o asemenea mină de parcă i
clătină din cap. Atunci, Nunan s-ar fi confirmat cele mai urâte
deschise uşa de la cabinet. presupuneri, îşi împreună în
Domnul Lemhen se ridică greoi dreptul ochilor vârfurile degetelor de
dintr-un fotoliu uriaş de piele, ce la mâini şi, un timp, se uită foarte
era aşezat lângă fereastra atent la figura pe care o alcătuise.
acoperită de o draperie şi îi veni în ― Consider că n-o să discutăm
întâmpinare. Faţa lui acum problemele juridice ale firmei
dreptunghiulară era scofâlcită şi "Mitsubishi Densi".
asta putea, foarte bine să-nsemne
Era evident o glumă. Richard
ori un zâmbet prietenos, ori o
Nunan îi răspunse imediat cu un
tristeţe provocată de timpul urât,
zâmbet bine studiat.
ori poate o abţinere dificilă de a
― Cum doriţi.
strănuta.
Era al dracului de neplăcut să
― În sfârşit şi dumneata, zise el
stea pe masă, picioarele nu-i
tărăgănat. Intră şi fă-te comod.
ajungeau până la podea şi-l durea
Nunan căută un loc unde să se
fundul.
facă comod, dar nu găsi nimic
― Cu regret trebuie să-ţi comunic
altceva în afară de un scaun tare,
că raportul dumitale a produs, acolo
cu spătarul drept, pitit după masă.
Atunci se aşeză pe colţul mesei. sus, o impresie extraordinară, foarte
favorabilă.
Dispoziţia lui veselă începuse să
dispară şi nici el nu înţelegea de ce. ― Hm ... mormăi Nunan.
Însă realiză dintr-o dată că n-o să "Începe", se gândi.
97
― Eşti chiar propus pentru o scurgerea materialelor din Zonă

decoraţie, continuă domnul prin Marmont s-a oprit ... Din câte
Lemhen, deşi le-am sugerat că ştiu ... adăugă el.
poate ar fi bine să mai aştepte. Şi ― Duşmanul s-a retras, nu-i aşa?
bine am făcut. (Îşi desprinse ― Dacă insistaţi tocmai pentru
privirea de pe figura celor zece expresia asta ... Aşa
degete şi se încruntă la Nunan.) Mă e.
vei întreba, probabil, de ce dau ― Nu-i aşa! Duşmanul nu se
dovadă de prudenţă exagerată? retrage niciodată. Ştiu sigur asta.
― Probabil aveţi un motiv, spuse, Grăbindu-te cu acest raport
plictisit, Nunan. victorios, ai demonstrat de fapt lipsă
― Da, am. Ce reiese din raportul de experienţă. Tocmai de aceea am
tău, Richard? Grupul "Metropol" propus să se mai aştepte cu
lichidat. Datorită eforturilor tale. decoraţiile alea.
Grupul "Florile verzi" a fost prins în "Să le ia naiba de decoraţii,
flagrant delict în totalitate. Superbă gândea Nunan, clătinând piciorul şi
lucrătură. Şi tot a ta. Grupările uitându-se ursuz la vârful
"Evantaiul", "Quasimodo", pantofului. Bune de agăţat prin
"Muzicanţii ambulanţi" ş.a.m.d., pod. S-a găsit moralistul,
nu-mi mai amintesc cum le cheamă educatorul! Ştiu şi fără tine cu cine
pe toate, de asemenea autolichidate am de-a face. N-am nevoie de
înţelegând că azi-mâine vor fi morală, îmi cunosc duşmanii.
prinse. De fapt, toate astea, aşa au Spune simplu şl clar: unde, cum şi
şi fost, toate informaţiile ce-am scăpat din vedere? ... Ce-or
încrucişate s-au confirmat. Câmpul mai fi făcut netrebnicii ăştia? Unde,
de luptă s-a curăţat şi a rămas cum şi cel fel de fisuri or fi găsit? ...
numai pentru tine, Richard. Şi fără introduceri pompoase, nu se
Concurenţii au rupt-o la fugă în putea? Nu sunt un mucos jegos. Am
dezordine şi cu mari pierderi. Am trecut de cincizeci de ani şi nu
redat bine situaţia? stau aici pentru decoraţiile tale" ...
― În orice caz, zise Nunan cu
precauţie, în ultimile trei luni,
98
― Ce-ai auzit despre Globul de aparat, nu se mai ştie. La Institut,

Aur? întrebă dintr-o dată domnul şi-acum îşi mai smulg părul din
Lemjien. cap. Binecunoscutul
"Doamne! se enervă Nunan. dumneavoastră Hugh din
Ce mai caută şi Globul de Aur pe "Metropol" a propus pentru
aici? La dracu' cu stilul tău de-a acest aparat orice sumă
vorbi" ... care încape pe foaia cecului.
― Globul de Aur este o legendă. ― Asta-i tot? întrebă domnul
O maşinărie mitologică ce s-ar găsi Lemhen.
în Zonă şi ar avea forma şi ― Tot.
înfăţişarea unui glob de aur. Începu să studieze demonstrativ
Îndeplineşte dorinţele omeneşti. camera, o încăpere plictisitoare în
― Orice? care nu aveai la ce să te uiţi.
― Conform textelor canonice ale ― Bine, zise domnul Lemhen. Dar
legendelor, orice. Există totuşi şi despre "ochiul racului"?
nişte variante ... ― Al cui?
― Aşa, aşa. Dar ce-ai auzit de ― Al racului. Rac, ştii doar ...
"lampa morţii"? Domnul Lemhen ciopârţi aerul
― Acum opt ani, începu obosit şi cu două degete ... Ăla cu cleşti.
plictisit Nunan, un stalker cu ― Aud pentru prima oară.
numele de Stephan Norman, ― Dar ce ştii despre
poreclit Ochelaristu', a scos din "şerveţelele fulminante"?
Zonă un obiect care se asemăna,
Nunan coborî de pe masă şi se
după câte ştiu, cu un sistem
propti în faţa lui Lemhen,
radiant ce acţionează mortal
înfundându-şi mâinile în buzunare.
asupra organismelor terestre. Acest
― Nu ştiu nimic. Dar
Ochelarist a vrut să-l vândă
dumneavoastră?
Institutului. Nu s-au înţeles însă la
preţ şi atunci a luat aparatul şi a ― Din păcate, nici eu nu ştiu. Nici
plecat înapoi în Zonă, de unde nu despre "ochiul racului" şi nici
s-a mai întors. Unde se află acest despre "şerveţelele fulminante". Şi
totuşi ele există.
99
― În zona mea? întrebă Nunan. Domnul Lemhen aproba din cap,

― Stai jos, stai jos, te rog, zise vădit satisfăcut:
domnul Lemhen, fluturând mâna: ― E clar, foarte bine, îl lăudă.
Conversaţia noastră abia începe. Ia Dar ce mai face Kreon Maltezu'?
loc. ― Unul dintre puţinii stalkeri care
Nunan ocoli masa şi se aşeză pe mai "funcţionează". A fost în
scaunul tare cu spătar înalt. "Unde legătură cu grupul "Quasimodo",
naiba vrea să ajungă? se gândea cu iar acum vinde marfă Institutului
febrilitate. Ce-o mai fi şi cu prin mine. Deocamdată îl ţin în
noutăţile astea? Probabil că au libertate. Apoi, cândva, cineva îl
încurcat-o prin alte Zone şi-acum va momi. E-adevărat că, în
îşi bate joc de mine, animalul. ultimul timp, bea mult şi mi-e
Niciodată nu m-a suferit tartorul teamă că n-o mai duce.
ăsta bătrân. N-a putut să uite ― Contracte cu
epigrama aia ..." Barbridge?
― Să continuăm deci micul ― "Se-nvârte" pe lângă Dina. Nu
nostru examen, anunţă Lemhen. Se are însă succes.
lăsă pe spătarul fotoliului şi, ― Foarte bine, foarte bine,
uitându-se în tavan, întrebă: Ce aprobă domnul Lemhen. Dar ce
mai face bătrânul se mai aude de Schuhart Roşcatu'?
Barbridge? ― Acum o lună a ieşit din
― Barbridge? Sterviatnik închisoare. N-are nevoie de bani.
Barbridge este în atenţia noastră. A încercat să părăsească oraşul,
Schilod, n-are nevoie de bani. A dar el ... Nunan amuţi. Pe scurt,
terminat-o cu Zona. Are patru are neplăceri în familie. Nu-i mai
baruri, o casă veselă, organizează arde de Zonă.
picnicuri pentru ofiţerii garnizoanei
― Asta-i tot?
şi pentru turişti. Fata, Dina, duce o
― Da.
viaţă de petreceri. Băiatul, Arthur,
abia a terminat facultatea de drept. ― Cam puţin. Cum o mai duce
Carter Norocosu'?
100
― De mulţi ani nu mai e stalker. ― Ce-i cu tinerii? ... Vin şi pleacă.

Vinde maşini uzate şi are un atelier Sunt vreo cincişase oameni cu
pentru adaptarea maşinilor la oarecare experienţă, dar, în ultimul
alimentarea cu "bateriile AV". Are timp, neavând cui să vîndă marfa,
patru copii, soţia i-a murit acum au renunţat. Încetîncet, i-am
un an, mai e şi soacra. dresat. Consider, şefule, că în Zona
Lemhen clătină iar din mea practic am terminat cu
cap. stalkerii. Bătrânii s-au dus, tinerii
― Pe cine am mai uitat din cei nu ştiu să facă nimic, iar prestigiul
bătrâni? întrebă, binevoitor. meseriei nu mai e acelaşi cum era
odată. Vine tehnica, au apărut
― Aţi uitat de Jonathan Milles,
stalkerii-roboţi.
poreclit Cactus. Acum e în spital.
Moare de cancer. Ah! Şi l-aţi mai ― Da, da, am auzit ceva şi despre
uitat pe Cremă-de-ghete. asta. Dar aceşti roboţi nu acoperă
cheltuielile de energie consumată.
― Da, da? Cremă-deghete ...
Sau greşesc?
― Cremă-de-ghete nu s-a
― Este o chestiune de timp. În
schimbat. Are un grup de trei
curând, încep să recupereze.
oameni şi stau săptămâni întregi în
Zonă. Tot ce găsesc distrug pe loc. ― Cât de curând?
Iar societatea lui "Îngerii ― Peste vreo cinci-şase ani ...
răzbunării" s-a destrămat. ― Apropo, ştii că şi concurenţii au
― De ce? început să folosească stalkerii-
― Dacă mai ţineţi minte, se roboţi?
ocupau de cumpărarea mărfii, iar ― În Zona mea? întrebă Nunan,
Cremă-de-ghete o ducea înapoi în devenind dintr-o dată atent.
Zonă. "Ce-i al diavolului să rămână ― Şi în a dumitale! Au baza la
al diavolului". Acum nu mai are ce Reksopolis. Aduc instalaţiile cu
să cumpere şi-n afară de asta noul elicopterele prin munţi în Canionul
director al filialei a pus poliţia pe Şarpelui, la Lacul Negru, la baza
urmele lor. munţilor Bolder-Pinck.
― Înţeleg. Iar cei tineri?
101
― Păi, asta-i la periferie, spuse Domnul Lemhen mormăi

Nunan neîncrezător. Acolo-i pustiu. nedecis:
Ce naiba pot găsi acolo? ― Nici măcar n-ai ce să-mi
― Puţin. Foarte puţin. Dar spui, se posomorî el, pe
găsesc. De altfel, ţi-am spus numai neaşteptate. Stai aici şi dai din
ca să ştii. Asta de fapt nu te priveşte urechi în faţa şefului. Dar mie cum
... Să rezumăm, în Marmont, mi-a fost când, alaltăieri ... (Se opri
aproape că n-au mai rămas stalkeri brusc, se ridică şi se îndreptă spre
profesionişti. Cei care au rămas nu seif) ... Ce s-o mai lungim. În
mai au legătură cu Zona. Tineretul ultimele două luni, numai din ceea
e pierdut şi se află în procesul de ce ştim ― reţine! ― adversarii noştri
îmblânzire. Concurenţii sunt au primit mai mult de şase mii de
înfrânţi, aruncaţi, zac pe undeva şi bucăţi de materiale din diferite
îşi ling rănile. Marfa nu mai este, iar părţi ale Zonei. Se opri lângă seif, îl
când apare n-o ia nimeni. Scurgerea mângâie pe una din laturi şi se
ilegală a materialelor din Zona întoarse brusc spre Nunan. Să nu-
Marmontului s-a oprit deja de trei ţi faci iluzii că totul merge ca pe
luni. Aşa e? roate! ţipă el. Amprentele sunt ale
Nunan tăcea. "Acum, se gândea lui Barbridge! Amprentele
el, mă va zdrobi. Dar unde am Maltezului! Amprentele lui Ben-
greşit? Şi simt că necazul e mare de Gullevy Năsosu', despre care nici
tot ... Hai, zi o dată, morcov bătrân! n-ai considerat necesar să-mi
Nu-mi mai măcina sufletul!" aminteşti. Amprentele lui Geresch
― Nu aud răspunsul, zise Fonfăitu' şi ale lui Tzmâga Piticu'.
Lemhen, ducându-şi palma pâlnie Deci aşa îmblânziţi tineretul
la urechea plină de riduri şi păr. vostru? "Brăţări!", "ace", "titireze
― Gata şefule, se decise Nunan. albe"! Şi, mai mult decât atât, tot
Ajunge! M-aţi fiert, m-aţi fript, felul de "ochiul ... racului" sau mai
acum puneţi-mă şi la masă. ştiu eu cum i-o zice, dracu să-l ia
de rac, tot felul de "cornete 7
7
CORNÉT1, cornete, s.n. 1. Bucată de hârtie răsucită în formă de con, în care se împachetează diferite mărfuri. ♦ (În sintagma) Cornet nazal = fiecare dintre cele şase lame osoase în formă de cornet1 (1), situate pe pereţii laterali
Conţinutul unui astfel de ambalaj. 2. (În sintagma) Cornet acustic = instrument acustic în formă de pâlnie, care ai celor două nări. 5. Produs de patiserie asemănător cu vafela de napolitană sau de tort, în formă de con (retezat),
intensifică vibraţiile sonore şi de care se servesc persoanele cu auzul slab; pavilion (4). 3. Instrument muzical de în care se pune îngheţată, frişcă, cremă etc. – Din fr. cornet.
suflat, din alamă, asemănător cu trompeta, dar de dimensiuni mai mici decât aceasta şi cu un registru mai înalt. 4. CORNÉT2, corneţi, s.m. (Înv.) Ofiţer inferior de cavalerie; stegar de cavalerie; portdrapel. – Din rus. kornet.
102
cântătoare" şi "şerveţele Nunan se ridică, salută

fulminante", naiba să le ia pe toate. stingherit profilul domnului
Se opri brusc, se întoarse în Lemhen şi, continuând să-şi
fotoliu, îşi împreună iar degetele şi şteargă cu batista gâtul transpirat,
întrebă respectuos, parcă împăcat ieşi în anticameră. Tânărul bronzat
cu soarta: fuma şi se uita gânditor în
― Ce părere ai despre asta, măruntaiele electronice ale unei
Richard? maşini. Se uită în treacăt spre
Nunan îşi scoase batista şi Nunan, dar ochii îi erau
începu să-şi şteargă gâtul şi ceafa. inexpresivi, goi, cu privirile
pierdute.
― N-am nici o părere, recunoscu
el cinstit. Iertare, boss, în prezent, Richard îşi puse pălăria pe cap
eu, în general ... Uff! Lăsaţi-mă să cum se nimeri, îşi aruncă
respir ... Barbridge! Da' Barbridge impermeabilul pe braţ şi ieşi afară.
n-are nici o legătură cu Zona! Îi "Nu mi s-a mai întâmplat aşa ceva,
cunosc fiecare pas! Îşi aranjează se gândea el, complet derutat. Ca să
chefurile şi picnicurile pe malul vezi ... Ben Gullevy Năsosu'! Piciu'
lacurilor, greblează bani cu ... Nu, toate astea ... nu-s chiar aşa
ghiotura, şi pur şi simplu, nu mai ... Of, animalule, vită oloagă ...
are nevoie ... Iertaţi-mă, Sterviatnik ... Cum m-ai dus de nas
bineînţeles că spun prostii, dar vă ... Ca atunci în Singapore ... ăsta,
asigur că nu l-am scăpat din ochi cum îi zice ... Cu mutra de masă şi
pe Barbridge de când a ieşit din cu ceafa de perete ...".
spital ... Se sui în automobil şi, un timp,
― Nu te mai reţin, îi replică fără să mai înţeleagă nimic, căută
Lemhen, îţi dau un termen de o absent cheia de contact. De pe
săptămână. Să-mi aduci dovezi pălărie îi picura apă pe genunchi şi
despre felul în care materialele din atunci o scoase şi, fără să se mai
Zona ta ajung în mâinile lui uite, o aruncă în spate. Parbrizul
Barbridge ... Barbridge ... şi restul. era înecat în ploaie şi Richard
La revedere. Nunan avea impresia, nici el nu ştia
de ce, că tocmai din cauza ei nu
103
poate să înţeleagă ce să facă mai masă. Putea să se termine şi mai

departe. rău: să nu fie cu mutra şi să nu mă
Dezmeticindu-se, îşi trase un pumn lovesc de masă. Dacă dădeam de
în chelie. Se calmase dintr-o dată. ceva plin de cuie? ... În sfârşit, să
Îşi aminti că nu avea cheia de nu divagăm ... Pe unde naiba mai e
contact la el şi nici nu va putea s-o şi castelul meu? Nu se vede nici pe
aibă vreodată pentru că o dracu’ ... Aha! Uite-l!".
înlocuise cu AV-ul: acumulatorul Timpul era oribil, dar localul
veşnic. Trebuia să-l scoată din "Cinci minute" era luminat
buzunar, fir'ar al dracului, şi să-l puternic, ca la "Metropol".
pună în orificiul de recepţie. Şi abia Scuturându-se ca un câine ud pe
atunci va putea s-o şteargă de aici, malul apei, Richard Nunan intră în
cât mai departe de casa asta holul luminos. Mirosea a tutun,
blestemată, de unde îl privea, asta parfum şi şampanie trezită.
mai mult ea sigur, gulia aia bătrână Bătrânul Bennie, încă fără livrea,
... stătea după tejghea în diagonală
Mâna lui Nunan care ţinea AV-ul faţă de intrare şi înfuleca ceva,
se opri la jumătatea drumului. ţinând o furculiţă în mână, în faţa
"Aşa. Bine că măcar ştiu cu cine să lui, aşternându-şi printre paharele
încep. Cu el trebuie să încep ... goale bustul enorm, se înălţa
Oho! ... Şi să vezi cum am s-o fac. Madame, care se uita gânditoare la
Nimeni, niciodată, n-a mai început el cum mănâncă. În hol, încă nu se
astfel, aşa cum o voi face eu cu el ... făcuse curat după ziua de ieri.
Şi cu ce plăcere!" Porni Când intră Nunan, Madame îşi
ştergătoarele şi puse în mişcare întoarse brusc faţa lată şi parcă
maşina de-a lungul bulevardului. zugrăvită, întâi nervoasă, dar
Nu se vedea aproape nimic în faţă, afişând imediat un zâmbet
dar începu, încetul cu încetul, să se profesional.
liniştească. "Nu-i nimic. Fie ca la ― Oho-ho! grohăi ea. Oare e chiar
Singapore. La urma-urmei, totul s- domnul Nunan în persoană? I s-a
a terminat cu bine acolo.. Ei şi ce? făcut dor de fetiţe?
Am dat şi eu o dată cu mutra de
104
Bennie continua să mănânce. de pe nas, şi nici capul nu-l durea

Era surd ca un butuc, că mâine trebuie să plătească
― Salut, bătrânico! zise Nunan. E impozitele. Pe masa complet goală
nevoie de fetiţe când am în faţă o din faţa lui se găseau o cutie cu
femeie adevărată? alifie, precum şi un pahar cu
Bennie îl observă în sfârşit. O un
mască groaznică, plină de cicatrici lichid transparent. Ciolanu'-
albastre şi roşii se schimonosi într- Kanascha ridică ochii
un zâmbet binevoitor, injectaţi şi, văzându-l pe Nunan,
― Bună ziua, stăpâne, hârâi el. Aţi tresări, scăpând oglinda. Fără
intrat să vă nici un cuvânt, Nunan se aşeză în
uscaţi? fotoliul de vizavi şi un timp îl
Nunan îi zâmbi şi îl salută cu cercetă în tăcere pe acest
mâna. Nu-i plăcea să vorbească cu nemernic, ascultându-l cum
Bennie pentru că trebuia să urle bolboroseşte ceva despre
tot timpul. nenorocita de ploaie şi despre
reumatism. Pe urmă, spuse:
― Unde-i administratorul meu,
băieţi? ― Încuie uşa, puişorule!
― La el, răspunse Legănându-se pe picioroangele
Madame. Mâine trebuie să lui deformate pe platfus, Ciolanu'
plătească impozitele. fugi spre uşă, întoarse cheia în
broască şi se înapoie la masă. Se
― Of! Impozitele astea ...
înălţa ca un munte păros în faţa lui
Madame, vă rog s-o pregătiţi pe
Nunan şi se uita direct în gura lui
favorita mea ... Mă-ntorc repede.
cu devotament. Nunan tot îl mai
Păşind pe covorul gros, sintetic,
cerceta cu ochii mijiţi. Îşi aminti
străbătu coridorul şi coti spre o
brusc, nu ştia el de ce, că numele
intrare ascunsă. Fără să bată,
real al lui Ciolanu'-Kanascha este
deschise uşa capitonată cu piele.
Rafael. Porecla "Ciolanu"' se datora
Kanascha-Ciolanu' stătea semeţ pumnilor enormi, osoşi, de culoare
la o masă impunătoare, roşuvineţie, complet lipsiţi de păr,
cercetându-şi într-o oglindă o bubă ce răsăreau din blana deasă care-i
105
acoperea mâinile ca din nişte Ciolanu' se repezi la seif, scoase

manşete. Numele de de-acolo un pachet şi îl puse pe
Kanascha şi-l pusese singur, fiind masă în faţa lui
convins că era un nume de tradiţie Nunan, dezvelindu-i. Richard, îl
al împăraţilor mongoli. Rafael. răvăşi cu un singur deget: "stropi
"Ei bine, Rafael, începem?" negri" şi o "brăţară" pe care o
― Ce mai faci? întrebă Nunan, cercetă pe toate feţele, după care o
duios. puse la loc.
― Totul e OK boss, răspunse ― Asta-i tot?
grăbit Rafael ― Păi, dacă nu aduc, se plânse
"Ciolanu"'. Ciolanu'.
― Ai aranjat scandalul acela cu ― Nu aduc, repetă
poliţia? Nunan.
― Am dat o sută cincizeci. Toţi Îl sfredeli cu privirea şi îl lovi
sunt mulţumiţi. brusc în gambă puternic, cu vârful
― Ai dat o sută cincizeci de la bocancului. Ciolanu' icni, se aplecă
tine. Vina este a ta, puiule. Trebuia să-şi pipăie locul lovit, dar imediat
să ai grijă. se ridică în poziţie de drepţi. Atunci
Ciolanu' luă o mină nefericită şi Nunan sări de parcă l-ar fi înţepat
îşi aruncă în lături palmele enorme, cineva în fund, îl prinse pe "Ciolan"
în semn de supunere. de gulerul cămăşii şi începu să dea
― Parchetul din hol trebuie cu picioarele, bulbucându-şi ochii.
schimbat, zise Nunan. Ciolanu' oftând, gemând şi
întorcând capul ca un cal speriat,
― Se face.
se retrase mereu, până când se
Nunan tăcu şi îşi ţuguie buzele.
prăbuşi pe canapea.
― Marfă? şopti ei.
― Lucrezi la doi stăpâni,
― Cam puţină. puişorule, scrâşni Nunan, uitându-
― Arată-mi. se direct în ochii lui albi de frică şi
de groază. Sterviatnik se scaldă-n
marfă, iar mie-mi arăţi mărgeluţe-n
106
hârtiuţe? (Îşi făcu vânt şi îl lovi în cu un pol. Am nevoie de un

plină figură, de parcă ar fi urmărit afacerist adevărat.
să-i spargă buba de pe nas.) ― Staţi un pic, boss, zise
O să putrezeşti în închisoare! O să Ciolanu' supus, mânjindu-şi
te-ndopi numai cu bălegar ... O să- mutra cu sânge. De ce aşa, dintr-o
ţi pară rău că te-ai născut pe lumea dată? Haideţi să ne înţelegem. (Îşi
asta ... Şi din nou, cu avânt, cu pipăi grijuliu buba cu vârful
pumnul peste bubă. De unde are degetelor.) Spuneţi că Barbridge
Barbridge marfă? De ce lui îi aduce are multă marfă. Nu ştiu.
şi ţie nu? Cine îi aduce? De ce nu Bineînţeles, vă cer iertare, dar
ştiu nimic? Pentru cine lucrezi? cineva v-a minţit. Astăzi nimeni nu
Ciolanu' închidea şi deschidea mai are marfă. În Zonă merg
gura fără să scoată un sunet. numai mucoşii şi nu se mai întorc.
Nunan îl lăsă, se întoarse în fotoliu Nu, boss. Cineva v-a înşirat verzi şi
şi îşi aruncă picioarele pe masă. uscate.
― Ei?! Nunan îl urmărea pieziş.
Ciolanu' îşi trase sângele pe nas, Se părea că Ciolanu' nu ştia, într-
se smiorcăi şi îngăimă: adevăr, nimic, mai ales că nu avea
― Zău, boss ... De ce? Ce fel de de câştigat dacă minţea. De la
marfă are Sterviatnik? N-are nici Sterviatnik nu prea câştigai.
un fel de marfă. Astăzi, nimeni nu ― Afacerea cu picnicuri este o
mai are marfă ... treabă bănoasă?
― Mă contrazici? întrebă, ― Picnicuri? Nu prea. Nu poţi să
ameninţător, Nunan, coborându-şi aduni cu lopata ... Dar acum în oraş
picioarele de pe birou. nici nu prea au mai rămas afaceri
― Nu, boss. Nu ... Zău! se grăbi bănoase.
Ciolanu'. Să-mi sară ochii! Cum ― Unde se organizează
o să vă contrazic? Nici gând ... picnicurile?
― Las' că te zbor eu de-aici, ― Unde se organizează? Păi, în
se posomorî Nunan, Nu ştii să diferite locuri. Lângă Muntele Alb, la
lucrezi. Din ăştia ca tine culeg zece Izvoarele Calde, lângă Lacurile
107
Curcubeului. loc, chiar dincolo de Canionul

― Şi clientelă? Sulfului. Sterviatnik a
― Clientelă? Ciolanu' îşi pipăi din aruncat acolo nişte oase de cal, iar
nou buba, se uită la degete şi zise ei stau şi cască ochii prin binocluri
cu sinceritate: Dacă ...
dumneavoastră, boss, vreţi să vă ― Dar localnicii?
apucaţi singur de această afacere, ― Localnicii? Asta, bineînţeles,
eu nu vă sfătuiesc. Contra lui nu prezintă interes pentru ei ...
Sterviatnik n-o să rezistaţi. Păi, fiecare se distrează cum poate.
― De ce nu? ― Şi Barbridge?
― Sterviatnik are clientelă. ― Păi, ce-i cu Barbridge? Cum e
Căştile bleu, unu. (Ciolanu' începu cu toţi, aşa-i cu Barbridge.
să-şi îndoaie degetele.) Ofiţerii din ― Şi tu?
comandament, doi. Turiştii de la ― Şi eu ce? La fel şi cu mine. Mă
"Metropol", de la "Crinul Alb" şi de uit şi eu, ca să nu le necăjesc pe
la "Extratereştri", trei. Pe urmă, are fetiţe, şi cu asta ... Eh, acolo, ce
deja reclamă. pică ... ― Şi cât durează totul?
Până şi localnicii merg la el. Zău, ― Păi, de la caz la caz. De obicei,
boss, nu merită să te iei de el. trei zile, dar se întâmplă să fie şi
― Localnicii ... Şi ei merg la el? toată săptămâna.
― În general, tineretul. ― Şi cât costă această distracţie?
― Şi ce face acolo, la picnicuri? întrebă Nunan, deja gândindu-se la
― Ce se face acolo? altceva.
Mergem în autocare, nu? Iar acolo Ciolanu' răspunse ceva, Nunan
sunt deja cortuleţe, un bufeţel, însă nu-l mai auzi. "Uite, aici e
nişte melodiuţe ... Şi fiecare se fisura, se gândea el. Câteva zile ...
distrează cum vrea. Ofiţerii mai Câteva nopţi ... În condiţiile astea
mult cu fetiţele, turiştii se bulucesc este imposibil să-l urmăreşti pe
să privească Zona ... Dacă e lângă Barbridge. Chiar dacă ţii cu tot
Izvoarele Calde, de-acolo până la dinadinsul s-o faci ... Şi totuşi, nu e
Zonă nu mai e decât o palmă de
108
clar. Doar e fără picioare. Şi acolo totul şi îmi aduci cu douăzeci la

mai e şi Canionul. E ceva putred aici sută mai mult decât el. S-a-
..." nţeles?
― Care dintre localnici merge ― Am înţeles, boss.
permanent? Ciolanu' stătea deja şi el în
― Dintre localnici? Doar v-am picioare, cu mâinile lipite de corp,
spus, mai mult tineretul. Gullevy, iar pe mutra murdară i se citea
Gudgba ... Tzappfa Puişorul ... Ăăă. devotamentul.
Tzmâga şi Maltezu' mai vin. O ― Hai, mişcă-te o dată!
companie călduţă. Ei numesc Frământă-ţi creierii, vită, izbucni
afacerea asta "şcoala duminicală". Nunan, apoi ieşi.
Aşa discută între ei: "Ce ziceţi, spun În hol, lângă tejghea, îşi bău
ei, vizităm «şcoala duminicală?»". Se aperitivul alene, discută cu
câştigă binişor, îndeosebi cu Madame despre decăderea
"baborniţele". Vine o oarecare moravurilor şi lăsă de înţeles că în
bătrânica din viitorul apropiat intenţionează
Europa ... extinderea "instituţiei". Coborând
― "Şcoala duminicală", repetă vocea, mai mult pentru a-şi da
îngândurat Nunan. importanţă, se sfătui cu privire la
O idee stranie îi trecu dintr-o Benny: îmbătrânise, nici nu mai
dată prin cap: şcoală. Se ridică. auzea, reflexele deja nu-i mai erau
― Ei bine, zise. Lasă-i în plata ca-nainte şi nu mai făcea faţă ...
Domnului, cu picnicul lor cu tot. Era deja ora şase, i se făcuse
Asta nu-i de noi foame, iar în minte îl sfredelea şi se
... Dar, ia aminte, tot învârtea un gânduleţ neaşteptat,
Sterviatnik are marfă şi asta deja care nu mai avea legătură cu nimic,
este treaba noastră, puişorule. Pur dar, în acelaşi timp, explica multe.
şi simplu nu putem lăsa totul aşa. De altfel, se mai lămurise câte ceva.
Caută, măi Ciolane, caută. Altfel Dispăruse din această afacere aura
zbori de aici, puiuţule. De unde ia de misticism care deranja şi
marfă, cine i-o aduce, clarifici înspăimânta şi nu rămăsese decât
ciuda pe sine însuşi că nu se
109
gândise mai înainte la această înviorător lângă cot, stă şi se uită la

posibilitate. Nu ăsta era însă ecranele din faţa lui. Gentleman cu
principalul. Important era salariu. De altfel, o imagine foarte
gânduleţul aceia care i se tot logică. În aşa hal de logică încât
învârtea în cap şi îl rodea, nedându- restul posibilităţilor dispar din
i pace ... minte. Deşi mai sunt şi altele.
Luându-şi rămas-bun de la «Şcoala duminicală», de exemplu.
Madame şi strângându-i mâna lui Şi deodată, netamnesam8, simte
Benny, Nunan se repezi direct la disperarea. Totul era în zadar.
"Borj". "Tot necazul este că nu Totul era fără rost. "Doamne, nu
observăm cum trec anii, se gândea mai putem face nimic! Nici de ţinut,
el. Scuipi pe anii ăştia şi nu observi nici de oprit. Nici o forţă nu va fi
cum se schimbă totul, încă din destul de puternică să ţină în vas
copilărie ne învaţă că totul se acest ferment îngrozitor, se gândea
transformă. Am văzut asta de mai înspăimântat. Şi nu pentru că
multe ori, dar, în acelaşi timp, lucrăm prost. Şi nici pentru că sunt
suntem complet incapabili să mai şmecheri şi mai şireţi decât
«prindem» acel moment când se noi. Pur şi simplu, aşa e lumea.
produce transformarea. Sau o Aşa e omul. Dacă n-ar fi fost
căutăm acolo unde nu trebuie. Aşa Vizita, ar fi fost altceva ..."
au apărut şi stalkerii noi, dotaţi cu În "Borj" era lumină multă şi
cibernetică. Stalkerul vechi era un mirosea foarte îmbietor. Se
om ursuz, murdar, care, cu o schimbase şi el ― nici beţie, nici
tenacitate animalică, se târa pe veselie. Cremă-de-ghete nu mai
burtă, milimetru cu milimetru, prin venea pe-aici, îi era scârbă; Redrick
Zonă, câştigându-şi suma. Schuhart îşi băgase şi el nasul
Stalkerul nou ― un fante cu cravată, pistruiat, se strâmbase şi plecase,
inginer ― stă undeva la vreun Ernest tot mai era în închisoare, iar
kilometru de Zonă, cu ţigara înfiptă toate treburile le rezolva bătrânica
între buze, cu un pahar de coktail lui. Ce mai, se ajunsese: clientelă
8
NITÁM-NISÁM adv. (Pop. şi fam.) Pe neaşteptate, deodată (şi în mod nepotrivit); nici una, nici alta; pe nepusă
masă; tam-nisam. [Var.: netám-nesám, (rar) netám-nisám adv.] – Din bg. ni tam, ni sam „nici aici, nici acolo“;
„nicăieri“.
110
solidă şi permanentă ― tot Institutul ― Despre ce e vorba?

vine aici la masă, ba chiar şi ofiţerii ― Vizita, Zonele, stalkerii,
superiori ― separeuri intime, se complexele militaro-industriale. În
găteşte gustos, nu e scump, berea e general, toată grămada asta ...
întotdeauna proaspătă. "Bunul şi Cum se poate termina?
vechiul nostru birt". Valentin se uită lung la el prin
Într-unul din separeuri, Nunan îl lentilele negre, oarbe. Pe urmă îşi
zări pe Valentin Pilmann. Laureatul aprinse o ţigară şi zise:
stătea cu o ceşcuţă de cafea în faţă ― Pentru cine? Dacă se poate
şi citea o revistă îndoită pe concret.
jumătate. Nunan se apropie. ― Să zicem pentru omenire în
― Îmi permiţi să-ţi fiu vecin? general.
întrebă el. ― Depinde, dacă o să avem sau
Valentin ridică spre el lentilele nu noroc, zise Valentin. Până în
fumurii. prezent, ştim că pentru omenire
― Hm? mormăi. Te rog! Vizita n-a avut urmări prea
― Imediat. Numai să mă spăl pe deosebite. Pentru omenire totul va
mâini, zise Nunan, aducându-şi trece fără să lase urme. Bineînţeles
aminte de bubă. că sunt şi excepţii, pentru că,
Aici era bine cunoscut. Când se scoţând castanele din acest foc
întoarse şi se aşeză vizavi de cum se nimereşte, noi, în fond,
Valentin, pe masă erau deja un mic putem scoate ceva de asemenea
"grătărel", cu un "şirasco" aburind, natură încât viaţa pe planetă să
precum şi o halbă cu bere, nici prea devină, pur şi simplu, imposibilă.
rece, nici prea caldă, aşa cum îi Asta ne va fi ghinionul. Totuşi cred
plăcea. Valentin puse revista că eşti de acord că acest ghinion a
deoparte şi gustă cafeaua. ameninţat omenirea dintotdeauna.
― Ascultă, Valentin, zise Nunan, (Vântură cu palma fumul de ţigară
în timp ce tăia o bucăţică de carne. şi surâse.) Cum să-ţi spun, m-am
Ce părere ai? Cum se vor termina dezobişnuit de mult să mă gândesc
toate astea? la omenire în totalitate. Omenirea
111
este un sistem prea staţionar, pe la aceste întrebări: "Cine sunt ei?,

care nu-l clinteşti cu nimic. "Ce le trebuie?", "Se întorc sau
― Aşa consideri? întrebă, nu?".
decepţionat, Nunan. Poate. ― Răspunsuri există, zâmbi
O fi şi-aşa. Valentin. Sunt chiar prea multe.
― Spune-mi cinstit, Richard, zise Poţi să-l alegi pe care vrei.
Valentin, amuzându-se evident. ― Dar care e părerea ta?
Pentru dumneata, ca om de afaceri, ― Vorbind sincer, nu mi-am
ce s-a schimbat în urma Vizitei? Ai permis niciodată să mă gândesc
aflat că în Univers există cel puţin serios la asta. Pentru mine, Vizita
încă o raţiune pe lângă cea este în primul rând o întâmplare
omenească? Şi ce-i cu asta? unică, care ne dă posibilitatea să
― Ei, cum să-ţi spun? mormăi sărim dintr-o dată câteva trepte în
Nunan. Deja îi părea rău că pornise procesul cunoaşterii. Ceva
această conversaţie; aici n-avea ce asemănător călătoriei în viitorul
să mai vorbească. Ce s-a schimbat tehnologiei. Sau ca şi cum în
pentru mine? Uite. De exemplu, de laboratorul lui Isaac Newton ar fi
mai mulţi ani simt o oarecare lipsă apărut un generator cuantic
de confort. E foarte bine că au venit contemporan ...
şi că imediat au şi plecat. Dar dacă ― Newton n-ar fi înţeles nimic.
vin iar şi li se năzare să rămână? ― Cred că grăşeşti.
Pentru mine, omul de afaceri, asta Newton era un clarvăzător.
nu mai e o întrebare în vânt. "Cine ― Da? Ei bine,
sunt ei? Cum trăiesc? Ce le Dumnezeu să-l ierte! Dar cum
trebuie?". În funcţie de varianta interpretezi totuşi Vizita? Chiar
iniţială, sunt nevoit să mă gândesc dacă ţi se pare neserios ...
cum să schimb datele afacerii.
― Bine. Am să-ţi spun. Numai că
Trebuie să fiu pregătit. Dacă
trebuie să te previn, Richard,
rămân de prisos în sistemul lor?
că întrebarea ta este de
(Se înviorase.) Dar dacă toţi vom
competenţa pseudoştiinţei numită
rămâne de prisos? Ascultă,
xenologie. Xenologia este o
Valentin, există măcar un răspuns
112
amestecătură artificială bazează pe observaţii amare despre

ştiinţificofantastică cu logică susmenţionata activitate a omului.
formală. Baza metodei ei este un De exemplu: "Raţiunea este
procedeu defectuos: impunerea capacitatea fiinţei vii de a nu se
raţiunii extraterestre psihologiei comporta iraţional şi anormal".
omeneşti. ― Da. Asta-i despre noi,
― De ce defectuos? întrebă concluzionă Nunan.
Nunan. ― Din păcate. Sau să zicem
― Pentru că şi biologii, la timpul definiţia-ipoteză. Raţiunea este un
lor, au păţit-o când au încercat să instinct complex care încă nu s-a
transpună psihologia omului la format. Se are în vedere că
animale. Animale terestre, reţine activitatea instinctivă este
asta. întotdeauna raţională şi firească.
― Dă-mi voie, interveni Nunan. Vor trece un milion de ani,
Asta-i cu totul altceva. Doar instinctul se va forma treptat şi
vorbim despre psihologia fiinţelor vom înceta să mai facem greşeli,
raţionale ... care probabil sunt proprietatea
― Da. Şi totul ar fi foarte bine, inalienabilă a raţiunii. Şi atunci,
dacă am şti ce înseamnă raţiunea. dacă în Univers se va schimba ceva
şi vom muri, o să dispărem fericiţi
― Chiar nu ştim? se miră Nunan.
pentru că ne-am dezvăţat să mai
― Închipuieşte-ţi că nu. De
greşim, cu alte cuvinte, nu vom mai
obicei, totul porneşte de la o foarte
încerca diferite variante
plată definiţie: "Raţiunea este
neprevăzute în programele rigide.
proprietatea omului care
― Bine, dar din tot ce-ai spus
deosebeşte activitatea lui de
rezultă ceva ... înjositor.
activitatea animalelor". Ştii, un fel
de încercare de a detaşa stăpânul ― Mă rog. Atunci, încă o definiţie
de câinele care înţelege totul, dar foarte înălţătoare şi distinsă:
nu poate vorbi. De altfel, din "Raţiunea este capacitatea de a
această definiţie plată izvorăsc folosi forţele lumii înconjurătoare
altele mai ingenioase. Ele se fără distrugerea acestei lumi".
113
Nunan se schimonosi şi clătină unul despre altul, că amândoi

din cap dezaprobator. sunt fiinţe raţionale?
― Nu. E prea de tot ... Dar cum ― Habar n-am, îi răspunse
rămâne cu omul, care, spre Valentin, vesel. Tot ce am citit în
deosebire de animale, este o fiinţă privinţa asta nimereşte într-un
cu o necesitate nemărginită de a cerc vicios. Dacă sunt capabili de
cunoaşte tot mai mult? Am citit a stabili contactul, înseamnă că
undeva despre asta. sunt raţionali.
― Şi eu. Dar toată nenorocirea Şi invers. Dacă sunt raţionali,
este că omul, în orice caz omul de sunt capabili de a stabili
rând, depăşeşte uşor această contactul. Şi, în general, dacă o
necesitate de a cunoaşte. După fiinţă extraterestră are onoarea de
mine, asemenea necesităţi nici nu a fi înzestrată cu psihologie
există. Poate doar necesitatea de a umană, înseamnă că este o fiinţă
înţelege, iar pentru asta nici nu e raţională. Uite-aşa.
nevoie de cunoştinţe. Ipoteza despre ― Hai, că-mi place! exclamă
Dumnezeu, de exemplu, dă o Nunan. Şi eu am crezut că la tine
posibilitate inegalabilă de a înţelege toate sunt puse pe rafturi, în
absolut totul, fără a cunoaşte nimic ordine ...
... Dă-i omului un sistem simplificat ― Să pună pe rafturi poate şi
al lumii şi poţi să-i explici orice pe maimuţa, remarcă Valentin.
baza acestui model. O asemenea ― Nu, stai un pic, protestă
concepţie nu necesită nici un fel Nunan. Nu ştia de ce, dar se simţea
de cunoştinţe. Câteva formule păcălit. Dar dacă nici tu nu cunoşti
învăţate, plus aşa-numita intuiţie, lucruri aşa de simple ... în sfârşit,
aşa-numita îndemânare practică, dă-o-ncolo de raţiune. Dar în
precum şi bunul-simţ. privinţa Vizitei? Totuşi, ce părere ai
― Stai un pic. (Nunan termină de Vizită?
berea şi trânti halba pe masă.) Nu ― Mă rog, zise Valentin.
te abate. Hai s-o luăm aşa. Omul Imaginează-ţi un picnic ...
s-a întâlnit cu o fiinţă Nunan tresări.
extraterestră. Cum o să afle ei,
114
― Cum ai spus? mai întrebi dacă se vor întoarce

― Un picnic. sau nu?
Închipuieşte-ţi o pădure, un drum, ― Dă-mi o ţigară. Nu ştiu cum,
o poieniţă. De pe drum vine o dar parcă îmi imaginam altfel.
maşină şi se opreşte în poieniţă. Din ― E dreptul tău.
maşină ies tineri; apar sticle, coşuri ― Deci nici măcar nu ne-au
cu mâncare, fete, tranzistori, foto şi observat?
cineaparate. Se face un foc, se pun ― De ce să nu ne observe?
corturile, se dă drumul la muzică,
― Adică, nu ne-au dat nici cea
iar dimineaţa o întind. Animalele,
mai mică atenţie ...
păsările, insectele, care toată
noaptea au privit cu groază la tot ce ― Ştii, eu în locul tău nici nu m-
s-a petrecut, ies din adăposturile aş supăra, îl sfătui Valentin.
lor. Şi ce văd? Pe iarbă s-a scurs ulei Nunan trase din ţigară, începu
de motor, benzină vărsată, bujii şi să tuşească şi o aruncă.
filtre de ulei aruncate ici-colo. ― Tot un drac, se încăpăţână el.
Peste tot zac cârpe, becuri arse, Nu se poate ... Naiba să vă ia de
cineva a uitat o cheie. De pe savanţi! De unde aveţi atâta
apărătoarele de protecţie ale roţilor dispreţ faţă de om? De ce vreţi tot
s-a scurs murdăria, care s-a lipit de timpul să-i înjosiţi? ...
prin cine ştie ce mlaştini ... Şi, ― Stai un pic. Ascultă-mă. "O
bineînţeles, urme de foc, cotoare de să mă întrebaţi de ce este măreţ
mere, hârtii de la bomboane, omul? cită el. Pentru că a creat o a
cutii de conserve, sticle goale, o doua natură? Pentru că a
batistă, poate vreun briceag, ziare descătuşat puteri aproape cosmice?
vechi şi rupte, eventual şi nişte Pentru că într-un timp extrem de
monezi, flori veştejite din alte scurt a stăpânit planeta şi şi-a făcut
poieniţe ... o fereastră spre Univers? Nu! Este
― Am înţeles, zise Nunan. Un măreţ pentru că a rezistat şi are
picnic la marginea drumului. intenţia să reziste şi mai departe".
― Exact, Un picnic la marginea Se aşternu tăcerea. Nunan era
unui oarecare drum cosmic. Şi mă îngândurat.
115
― Se prea poate ... ezită el. timp pregătindu-ne pentru

Bineînţeles, că din punctul ăsta de "minunile cumplite ale viitorului".
vedere ... ― Aşa am zis şi eu, se bucură
― Nu trebuie să te superi, zise Nunan. Aşa cel puţin se explică
Valentin binevoitor. Picnicul este zgomotele misterioase ce se produc
doar ipoteza mea. Şi nu este practic în ruinele uzinei. Apropo, picnicul
o ipoteză, ci doar aşa, o imagine ... tău nu explică hărmălaia de-acolo.
Aşa-zişii xenologi serioşi încearcă să ― Păi, de ce nu-l explică? îl
emită nişte versiuni mult mai solide contrazise Valentin. Poate că una
şi mai plăcute pentru amorul din fete a uitat în poieniţă vreun
propriu al omenirii. De exemplu, că ursuleţ mecanic ...
nu a fost nici o Vizită, ea urmând să ― Hai, lasă-te de-astea, protestă
aibă loc mai târziu. O oarecare Nunan. N-am ce zice ... ursuleţ. Se
raţiune superioară ne-a aruncat pe cutremură pământul, nu alta ... Dar
Pământ nişte containere cu s-ar putea să fie şi-un ursuleţ ...
eşantioanele culturii sale materiale. Bere vrei? Rozalia! Hei, bătrânico!
Se aşteaptă ca noi să studiem aceste Două beri la domnii xenologi ... Şi
eşantioane pentru a face saltul totuşi e foarte plăcută discuţia
tehnologic necesar trimiterii noastră, îi zise lui Valentin. Ca un
semnalului de răspuns. Iar asta va fel de spălare a creierelor. Parcă mi-
însemna că suntem pregătiţi pentru aş fi pus sare amară sub ţeastă.
un contact real. Ei, ce zici? Uite-aşa, munceşti şi iar munceşti,
― Ei, aşa-i mult mai bine, zise dar pentru ce, de ce, ce-o să se
Nunan. Văd că printre savanţi mai întâmple, ce va fi, cu ce se-mpacă
sunt şi oameni cinstiţi. inima ...
― Dacă mai vrei încă una ... Veni şi berea. Nunan sorbi,
Vizita a avut loc într-adevăr, dar privind pe deasupra berii cum
ea nu s-a terminat. Practic ne Valentin, cu o expresie de îndoială
aflăm încă în starea de contact, şi dezgust, îşi cercetează halba.
numai că nu bănuim asta. ― Ce, nu-ţi place? întrebă,
Extratereştrii s-au cuibărit în Zone lingându-şi buzele.
şi ne studiază meticulos, în acelaşi
116
― Păi, eu nu prea beau, zise ― A! Concentratorii

Valentin. gravitaţionali. Deci gravitaţia
― Chiar aşa? se miră Nunan. direcţionată. Aş fi discutat despre
― Şi ce-i cu asta? Trebuie să asta cu cea mai mare, plăcere, dar
existe în lumea asta măcar un n-o să înţelegi nimic.
singur om care să nu bea. (Şi ― De ce să nu înţeleg nimic? Sunt
împinse halba hotărât). Dacă-i aşa, totuşi inginer.
mai bine comandă-mi un coniac. ― Pentru că nici eu nu înţeleg.
― Rozalia! urlă imediat Nunan, Am un sistem de ecuaţii, dar habar
complet înveselit. n-am cum să-l explic. Iar "piftia
Când veni şi coniacul, zise: vrăjitorului" este probabil gazul
― Şi totuşi nu se poate aşa. Nu mă coloidal?
refer doar la picnicul tău. Chiar ― El este. Ai auzit probabil de
dacă acceptăm versiunea că catastrofa din laboratoarele
Vizita este un preludiu la un Kerrygan.
contact, tot nu e bine. Am înţeles: ― Am auzit câte ceva, confirmă,
"brăţări", "biberoane" ... Dar "piftia fără chef,
vrăjitorului" pentru ce? Dar "chelia Valentin.
ţânţarului"? Sau "puful" ăla ― Deştepţii ăia au pus
respingător ... containerul de porţelan ce conţinea
― Scuză-mă, îl întrerupse "piftia" într-o cameră perfect izolată
Valentin, luând o felioară de ... adică aşa au crezut, că izolarea
lămâie. Nu prea înţeleg este totală ... dar, când au deschis
terminologia asta. Iartă-mă, ce containerul cu un manipulator,
"chelie"? "piftia" s-a revărsat, a trecut prin
Nunan râse. metal şi plastic ca apa prin
― Ăsta e folclorul, explică el. sugativă, a ieşit afară şi tot ce-a
Jargonul de lucru al stalkerilor. atins s-a transformat de asemenea
"Chelia ţânţarului" este zona în "piftie". Au pierit treizeci şi cinci
gravitaţiei uriaşe. de oameni, au fost mai mult de o
sută de mutilaţi, iar în laborator n-
117
a mai rămas nimic întreg. Trebuie răstoarne ştiinţa, tehnologia şi

să fi fost pe-acolo măcar o singură modul de viaţă?
dată. Era o construcţie minunată! Valentin goli paharul şi dădu din
Dar acum "piftia" s-a scurs la etajele umeri.
inferioare şi în subsoluri ... Iată ― N-ai nimerit adresa, Richard.
preludiul contactului. Mie nu-mi place să visez la cai verzi
Valentin se strâmbă. pe pereţi. Când e vorba despre
― Da. Ştiu toate astea. Totuşi eşti lucruri atât de serioase, prefer
de acord, scepticismul prudent. Dacă avem
Richard, că extratereştrii n-au nici în vedere ceea ce am obţinut deja,
un amestec. De unde să ştie ei înaintea noastră se desfăşoară un
despre existenţa complexelor spectru întreg de posibilităţi, dar
industrial-militare? nu putem spune nimic sigur.
― Ar fi trebuit să ştie, zise Nunan ― Rozalia! încă un rând de
sfătos. coniac, strigă Nunan. Bine. Atunci
― Şi ţi-ar fi răspuns: "Trebuia să hai s-o luăm din alt punct de
distrugeţi de mult aceste vedere. După părerea ta, ce aţi
complexe industrial-militare". obţinut deja?
― Adevărat, aprobă Nunan. Dar ― Poate o să ţi se pară amuzant,
dacă sunt atât de puternici, n-ar fi dar cam puţin. Noi am descoperit
fost mai bine să se ocupe ei de asta? destule minuni. Uneori am învăţat
― Adică propui amestecul în să le folosim pentru necesităţile
treburile interne ale omenirii? noastre. Chiar ne-am obişnuit cu
― Hm! Bineînţeles că aşa putem ele ... Maimuţa apasă pe un buton
ajunge departe. Dar, hai mai bine roşu, primeşte o banană, apasă pe
să revenim de unde am plecat. Cum un buton alb, primeşte o portocală,
se vor termina toate astea? Uite, de dar cum să capete bananele şi
pildă, voi savanţii. Nu speraţi să portocalele fără butoane, nu ştie. Şi
primiţi din Zonă ceva fundamental, ce legătură au butoanele cu
care să fie într-adevăr capabil să bananele şi portocalele, ea, de
asemenea, nu înţelegea. Să luăm de
118
exemplu "bateriile" AV. Am învăţat Sau folosirea AV-urilor în industria

să le folosim. militară ... Dar nu mă refer numai
Am descoperit chiar condiţiile în la asta. Consecinţele folosirii
care se înmulţesc prin divizare, dar fiecărui obiect util sunt mai mult
nici până acum n-am reuşit să sau mai puţin cercetate şi
fabricăm măcar una. Nu le explicate. Acum e treaba
înţelegeam structura şi, judecând tehnologiei. Poate peste vreo
după toate, nici n-o s-o cunoaştem cincizeci de ani vom învăţa să ne
prea curând ... Mai este un aspect. fabricăm singuri sigiliile regale şi
Obiectele cărora le-am găsit atunci vom putea să spargem nuci
utilitatea. Le folosim, deşi e aproape pe săturate. Mai complicat este cu
sigur că nu procedăm la fel ca o altă grupă de obiecte, tocmai
extratereştrii. Sunt absolut sigur că pentru că nu le găsim nici o
în majoritatea cazurilor batem cuie întrebuinţare. Calităţile lor sunt
cu microscoape ... Şi totuşi folosim complet inexplicabile în cadrul
AV-uri, "brăţări" care stimulează imaginaţiei noastre actuale. De
procesele vitale ... deferite tipuri de exemplu, capcanele magnetice de
mase cvasi-biologice care au diferite tipuri. Ştim ce este o
revoluţionat medicina ... Să numim capcană magnetică. Kirill Panov ne-
această grupă de lucruri obiecte a lăsat o demonstraţie foarte
utile. Putem să spunem că, într-o elegantă. Dar nu înţelegem care
oarecare măsură, omenirea a fost este sursa acestui câmp magnetic
copleşită de ele, deşi niciodată nu puternic, cauza stabilităţii lui
trebuie să uităm că în lumea extreme ... nu înţelegem nimic.
noastră euclidiană orice băţ are Putem doar să lansăm ipoteze
două capete. fantastice referitoare la asemenea
― Îngrăşămintele chimice! se proprietăţi spaţiale pe care înainte
băgă Nunan. nici nu le-am bănuit. Sau K-23 ...
Valentin sorbi un pic din pahar Cum numiţi voi biluţele acelea
şi aprobă, dând din cap. negre, frumoase, care sunt folosite
― Chiar aşa. Ne-am făcut de râs ca bijuterii?
cu îngrăşămintele astea chimice. ― "Stropi negri".
119
― Aşa, aşa. "Stropi negri" ... concepţia lui ştiinţifică. Nu mai

Frumoasă denumire. Dar, ai auzit intru în amănunte, dar existenţa
probabil de proprietăţile lor. unor asemenea obiecte, ca "inelul
Dacă trecem o rază de lumină alb", "capcanele magnetice", K-23, a
printr-o asemenea biluţă, atunci eliminat dintr-o dată un câmp
lumina iese din ea cu întârziere şi întreg de teorii înfloritoare şi a trezit
această întârziere depinde de la viaţă idei complet noi. Şi mai
greutatea biluţei, de mărimea ei şi există şi o a treia grupă ...
de încă nişte parametri. Frecvenţa ― Da, se grăbi Nunan. "Piftia
luminii ieşite este întotdeauna mai vrăjitorului" şi altele ...
mică decât cea a luminii intrate ... ― Nu, nu. Toate astea trebuie să
Ce-nseamnă asta? De ce? ... Există le punem ori în prima, ori în a doua
o idee nebunească, conform căreia grupă. Am în vedere obiectele
aceşti "stropi negri" sunt regiuni despre care ştim numai din auzite
gigantice spaţiale cu alte proprietăţi şi pe care niciodată nu le-am ţinut
decât cele ale spaţiului nostru şi în mână.
care au luat asemenea formă Dick-Vagabondu’, fantomele vesele,
compactă sub influenţa spaţiului maşina dorinţelor ...
nostru ... (Valentin scoase o ţigară
― O clipă, o clipă, se precipită
şi o aprinse.) Pe scurt vorbind,
Nunan. Ce mai e şi asta?
obiectele acestei grupe sunt cu
desăvârşire inutilizabile pentru Valentin râse.
practica omenească, deşi din punct ― Vezi ... Şi noi avem jargonul
de vedere pur ştiinţific au o nostru de lucru. „Dick-Vagabondul”
importanţă fundamentală. Ele sunt este acel ursuleţ mecanic ipotetic
răspunsuri căzute din cer la care-şi face de cap prin ruinele
întrebări pe care nici măcar nu ştim uzinei, iar "fantomele vesele" sunt
să le punem. Susmenţionatul sir nişte turbioane periculoase care se
Isaac poate că n-ar fi înţeles laserul, formează în câteva regiuni ale
dar, în orice caz, ar fi înţeles că aşa Zonei.
ceva este posibil şi asta poate că ar ― E prima dată când aud de aşa
fi influenţat foarte puternic ceva, zise Nunan, dar "maşina
120
dorinţelor", înţeleg că este acel ― Da' de unde. "Cadavrele vii"

faimos Glob de Aur ... Dumneata sunt o enigmă, dar numai atât.
crezi în Globul de Aur, domnule Cum să-ţi spun ... toate astea sunt
savant? imaginabile ... Dar când în jurul
Valentin se îndreptă şi strânse omului se întâmplă, dintr-o dată,
din umeri. tamnesam, fenomene extrafizice şi
― Eu admit că undeva în Zonă extrabiologice ...
există ceva rotund şi auriu. Admit ― Ah! Aveţi în vedere emigranţii ...
că acel ceva captează biocurenţii ― Exact. Statistica matematică,
noştri şi poate să îndeplinească ştii foarte bine, este o ştiinţă foarte
dorinţele simple, să potolească exactă, deşi utilizează
foamea, setea ... Un biotronist probabilităţile. Şi-n afară de asta,
contemporan nu se mai miră de este o ştiinţă elocventă, foarte
asemenea chestii ... dar nu-i vorba concretă ...
de asta ... Înţelegi, Richard, că Valentin se ameţise puţin,
scormonim prin Zonă de două începuse să vorbească mai tare,
decenii, dar nu ştim nici a mia parte obrajii i se înroşiseră, iar
din tot ce conţine ea. Şi ce să mai sprâncenele i se ridicaseră pe
vorbim de influenţa Zonei asupra deasupra lentilelor negre,
omului ... Apropo, va trebui să mai încreţindu-i fruntea ca o armonică.
introducem în clasificarea noastră ― Rozalia! urlă deodată. Încă un
încă un grup: al patrulea. Dar nu de coniac! Dublu!
obiecte, ci de influenţe. Acest grup ― Îmi plac cei care nu beau, zise
este cercetat revoltător de prost, cu respect Nunan.
deşi faptele s-au adunat, după
― Nu te-abate, îl mustră Valentin
părerea mea, mai mult decât
sever. Ascultă ce-ţi povestesc. Este
suficient. Ştii, Richard, eu sunt
foarte straniu. Luă paharul şi,
fizician, şi deci sceptic. Dar şi pe
dintr-o sorbitura, îl goli pe
mine mă trec fiorii câteodată când
jumătate, după care continuă. Nu
mă gândesc la toate astea.
ştim ce s-a întâmplat cu săracii
― "Cadavrele vii", murmură marmontieni în momentul
Nunan.
121
Vizitei. Dar unul dintre ei a vrut să emigrantul din regiunea Vizitei, iar
se mute. Un oarecare, un locuitor numărul acestor cataclisme este
obişnuit. Frizer. Fiul frizerului sau direct proporţional cu numărul
nepotul frizerului. Să zicem că se emigranţilor care s-au mutat în acel
mută în Detroit. Deschide o frizerie loc. Dar asemenea influenţe apar
şi începe un coşmar de neînchipuit. numai la acei emigranţi care au
Mai mult de nouăzeci la sută dintre suportat momentul
clienţii lui mor în cursul anului: în Vizitei. Cei care s-au născut după
catastrofe rutiere, cad de la ferestre, Vizită nu au nici o influenţă asupra
sunt tăiaţi de gangsteri şi golani, se statisticii accidentelor. Trăieşti aici
îneacă în locuri puţin adânci. Mai de zece ani, dar ai venit după Vizită
mult decât atât. Numărul şi poţi să te muţi fără nici un
catastrofelor naturale în Detroit şi pericol, chiar şi-n Vatican. Cum se
în împrejurimile lui creşte. explică toate astea? Cine greşeşte
Izbucnesc incendii de două ori mai aici? Statistica? Sau judecata
des, din cauza scurtcircuitelor sănătoasă? Valentin înşfacă
electrice. Creşte de trei ori numărul paharul şi îl goli dintr-o suflare.
accidentelor de maşină. Creşte de Richard Nunan se scărpină după
două ori mortalitatea în cazul ureche.
epidemiilor de gripă. Mai mult decât ― Mda, făcu el. În general, am
atât. Creşte şi numărul auzit de chestiile astea, dar, vorbind
catastrofelor naturale din Detroit şi cinstit, întotdeauna am crezut că
din împrejurimile lui. Apar de totul este puţin cam exagerat. Într-
undeva taifune, turbioane, care în adevăr, din punct de vedere al
locurile acestea n-au mai existat ştiinţei noastre pozitiviste şi
încă de prin 1700 şi nu se mai ştie puternice ...
cât. Se rup tăriile cerului şi lacul ― Sau hai să amintim de
Michigan sau lacul Erie, mă rog, pe influenţa Zonei prin apariţia
unde-o fi Detroit, iese din matcă ... mutaţiilor genetice, îl întrerupse
Şi numai de-astea ... Şi asemenea Valentin. Îşi dădu jos ochelarii şi îl
cataclisme se produc în orice oraş fixă pe Nunan cu ochii săi negri,
şi-n orice loc în care se mută miopi. Toţi oamenii care au un
122
contact îndelungat cu Zona suportă pământeni, raţiunea extraterestră

transformări, atât fenotipice cât şi a creat roboţiiandroizi executând
genotipice. Ştii ce fel de copii au construcţia lor după schelete. Îţi
stalkerii? Ştii ce se întâmplă chiar place explicaţia asta? ... Te asigur
cu ei înşişi? De ce? Unde este că din punct de vedere al
factorul mutant? În Zonă nu există principiilor fundamentale, aceste
nici un fel de radiaţii. Structurile "cadavre vii" sunt la fel de
chimice, a aerului şi a solului, în minunate ca şi acumulatorii
Zonă, deşi au specificul lor, nu veşnici. AV-urile vin, pur şi
prezintă pericol de mutaţii genetice. simplu, în contradicţie cu primul
Atunci ce să fac în aceste condiţii? principiu al termodinamicii, iar
Să încep să cred în vrăjitorii? În cadavrele vii cu cel de-al doilea.
farmece? Asta-i diferenţa. În fond, suntem
― Eu, bineînţeles, te compătimesc, cu toţii nişte oameni ai peşterii: nu
zise Nunan. Dar, sincer vorbind, ne putem imagina ceva mai
aceste cadavre care au înviat mă înfiorător decât fantoma sau
zgârie pe creier mult mai tare decât vârcolacul. Dar încălcarea
toate datele statistice. Cu atât mai principiului cauzalităţii este un
mult cu cât datele statistice nu lucru mult mai grav decât hoarde
le-am văzut niciodată, iar de întregi de fantome .... sau de
cadavre m-am săturat până-n gât monştri ca Rubenstein? ... sau
... Wallenstein? ...
Valentin dădu din mână, ― Frankenstein.
zeflemist. ― Da, desigur,
― Ah! Cadavrele voastre ... Ştii Frankenstein ... Madame Shelley.
ce, Richard? Nu ţi-e ruşine? În Soţia poetului. Sau fata lui. Râse.
primul rând nu sunt cadavre, sunt Aceste cadavre au o proprietate
nişte mulaje ... Nişte momâi ... curioasă: vitalitatea autonomă. De
Sau, dacă-ţi place, poţi să le exemplu, poţi să-i tai un picior şi
numeşti bioroboţi ... Ciborgi ... piciorul o să meargă în continuare
înţelegi? Pentru a avea o ... adică n-o să meargă, bineînţeles
informaţie completă despre
123
... da' în general o să trăiască i frumos. Mâine am o experienţă.

separat. Ştii, e un lucru curios ...
― Piciorul mumiei, şopti Nunan, Şi a început să povestească
uitându-se la ceas. Ar cam fi timpul despre experimentul de mâine, dar
s-o ştergem acasă, Valentin. Nu? Iar întrerupându-se, tot timpul,
eu oricum mai am încă o treabă alternând cu bancuri şi repetând:
importantă ... "M-ai îmbătat ... Ce mama dracului
― Hai să mergem, zise Valentin, ... Nu ... Aşa nu ..."
încercând în zadar să-şi nimerească Nunan îl conduse până în
faţa în ochelari. Pfuu, m-ai cam orăşelul cercetătorilor şi îl predă
îmbătat, Richard ... (Luă ochelarii soţiei, care se înfurie amuzată.
cu amândouă mâinile şi, grijuliu, îi Valentin însă îşi văzu de-ale lui:
puse unde trebuia.) Ai maşină? ― Oo ... Oooaspeţi? ... Cine? ...
― Da. Vă conduc. A, profesorul Boyd? Îmi pare bine!
Au plătit şi s-au îndreptat spre Acum noi cu el ... Richard! Unde
ieşire. eşti, Richard? ...
Valentin se ţinea mai drept decât Toate astea, Nunan le auzi deja în
de obicei şi tot timpul, luându-şi timp ce fugea pe scări. "Şi lor le e
avânt, îşi ducea frică, se gândea, urcându-se în
degetul spre tâmplă, salutând Peugeot. Vă e frică? Şi vouă vă e
laboranţii cunoscuţi, care cu frică, «frunţi-late»? ... Lasă că aşa şi
mirare şi curiozitate priveau trebuie să fie. Trebuie să vă fie frică
"steaua" fizicii mondiale. Lângă mai mult decât nouă tuturora luaţi
ieşire, încercând să-l salute pe la un loc. Dar noi, pur şi simplu, nu
portarul care rânjea cu gura până ştim nimic. Ei barem înţeleg că nu
la urechi, Valentin îşi lovi ochelarii înţeleg nimic. Se uită în această
şi toţi trei au sărit să-i prindă. prăpastie fără fund şi ştiu că trebuie
― Pfuu, Richard, mormăi neapărat să coboare acolo, inima li
Valentin, urcându-se în Peugeot. se zbate gata să sară din piept, dar
M-ai îmbătat ... cu ne-ru-şi-na-re. trebuie să coboare. Iar principalul
La dracu' ... Nu se poate aşa ... Nu- nu este cum s-o facă şi ce vor găsi
acolo, jos. Totul este cum să iasă
124
deacolo ... Iar noi păcătoşii, ne cum să înceapă discuţia. Pe urmă,

uităm, că să zic aşa, în altă parte ... scoase AV-ul, ieşi din maşină şi
Dar, ia stai! Poate că aşa şi trebuie? abia atunci observă că blocul pare
Să lăsăm totul să meargă de la sine pustiu. Aproape toate geamurile
şi vom trăi oricum. Bine a mai zis erau "oarbe", în părculeţ nu era
cine-a zis: «Cea mai eroică faptă a nimeni şi chiar becurile erau stinse.
omenirii este că ea există şi are de Asta îi aminti de ce va vedea acum
gând să reziste şi mai departe ...» Şi, şi simţi cum îi îngheaţă spinarea.
totuşi, dracu să vă ia, se adresă el Chiar îi trecu prin cap că poate ar fi
extratereştrilor. N-aţi putut să vă o soluţie să-l cheme pe Redrick la
faceţi picnicul în altă parte? Pe telefon şi să discute cu el în maşină
Lună, de exemplu. Sau pe Marte ... sau într-o berărie oarecare,
Şi voi sunteţi o gaşcă la fel de liniştită. Dar alungă repede acest
indiferentă ca toţi ceilalţi, chiar gând. Erau o mulţime de motive.
dacă aţi învăţat să coagulaţi spaţiul. "Şi-n afară de asta, îşi zise el, hai să
Ce să spun, şi-au găsit să facă nu ne comparăm cu aceste făpturi
picnic. Picnic ..." jalnice care au fugit precum
"Mai bine m-aş gândi cum să-mi gândacii opăriţi cu apă".
aranjaz picnicurile mele, reflecta el, Intră în bloc şi urcă încet scările
în timp ce conducea încet nemăturate de mult. În jur se
Peugeotul pe străzile ude, intens aşternuse o linişte mormântală,
luminate. Cum să le învârtesc pe multe uşi ale apartamentelor erau
toate astea cât mai abil? întredeschise sau chiar date de
Bineînţeles că pe principiul perete, iar din holurile întunecoase
minimei acţiuni. Ca-n mecanică. La te izbea mirosul stătut de praf şi
ce dracu' mai am diploma de mucegai. Se opri în faţa uşii
inginer, dacă nu sunt în stare să apartamentului lui Redrick, îşi
inventez ceva ca să pot strânge cu aranjă părul, respiră adânc şi apăsă
uşa hiena aia şontoroagă?" butonul soneriei. După o vreme,
Opri maşina în faţa clădirii unde scârţâi uşor parchetul, se auziră
locuia Redrick Schuhart şi zăbovi zgomote la yală şi uşa se deschise
un pic la volan, făcându-şi un plan încet.
125
În prag stătea Maimuţica, fiica lui O pupă pe obraz şi, dându-i

Redrick Schuhart. Afară, pe hol, impermeabilul şi pălăria, îi zise:
întunericul se destrămă şi, în prima ― Am auzit, am auzit ... dar tot
secundă, Richard Nunan zări, în n-am avut timp să trec. E acasă?
lumina puternică, doar o siluetă ― Acasă, răspunse Guta. E unul
întunecată şi imediat se gândi că-n acolo cu el ... În curând o să plece,
ultimele luni fetiţa crescuse destul pentru că stă de mult. Intră, Dick.
de mult. Dar pe urmă, când ea se Făcu câţiva paşi străbătând
retrase în interiorul holului şi îi holul şi se opri în uşa sufrageriei.
văzu faţa, imediat i se puse un nod Bătrânul stătea la masă singur,
în gât. nemişcat şi puţin adus într-o
― Bună ziua, Maria, îi zise, parte. Lumina roză de la abajur
străduindu-se să vorbească cât mai cădea pe faţa lui lată, întunecată,
duios. Ce mai faci, Maimuţico? parcă cioplită dintr-un lemn vechi,
Nu-i răspunse. Tăcută, se luminându-i gura căzută şi ochii
retrase complet, fără zgomot, spre nemişcaţi, lipsiţi de viaţă ...
uşa de la sufragerie, uitându-se la ― Dacă vrei, trecem în bucătărie,
el încruntată. Probabil că nu-l zise repede Guta. Pregătesc cina şi-
recunoscuse. La drept vorbind, ntre timp o să vorbim.
nici el n-o mai recunoştea. "Zona, ― Sigur, că da, se învioră Nunan.
se gândi. Ce porcărie ..." De când nu ne-am mai văzut ...
― Cine-i acolo? întrebă Guta, Trecură în bucătărie, Guta
scoţând capul din bucătărie. deschise imediat frigiderul, iar
Dumnezeule, Dick! Pe unde te-ai
Nunan se aşeză lângă masă şi privi
ascuns până acum? Ştii, Redrick
în jur. Ca-n totdeauna, aici totul
s-a întors.
era curat, totul strălucea, iar
Se grăbi spre el, ştergându-şi deasupra cratiţelor se ridica
mâinile cu un prosop, care-i atârna aburul. Aragazul era nou,
pe umăr. Era tot atât de frumoasă, semiautomat, şi asta însemna că în
energică şi puternică, numai că casă erau bani.
ceva se schimbase: ori era trasă la
― Şi el cum e? întrebă Nunan.
faţă, ori ochii îi erau febrili.
126
― Tot aşa. A slăbit în închisoare, că n-are rost să vă deranjez ...

dar acum şi-a mai revenit. În general, m-am cam încurcat cu
― Roşcovan? treburi, Guta. Câteodată, mă
― Şi încă cum! întreb pentru ce ne zbatem atâta?
― Rău? Ca să câştigăm bani? Dar pentru
ce dracu' ne trebuie banii, dacă nu
― Şi încă cum! Răutatea asta o s-
facem altceva decât să ne agităm?
o ducă şi-n groapă.
Guta făcu zgomot ridicând
Guta puse în faţa lui un pahar de
capacele de la crătiţi, apoi luă de
"Bloody Mary", un strat transparent
pe o policioară un pachet de ţigări
de vodcă ce părea suspendat
şi se aşeză la masă alături de
deasupra sucului de roşii.
Nunan. Se uită în jos. Nunan
― Nu-i prea mult? îl întrebă ea.
scoase grăbit bricheta şi îi aprinse
― Tocmai bine. Nunan trase aer ţigara. Şi din nou, pentru a doua
în piept, închise ochii şi bău încet oară în viaţă, observă cum îi
acest cocktail. Se simţea bine. Îşi tremurau degetele la fel ca atunci,
aduse aminte că, pentru prima când Redrick fusese închis, iar
dată în această zi, băuse ceva mai Nunan venise la ea să-i dea bani.
substanţial. La început rămăsese fără nici un
― Asta-i altceva, zise. Acum se ban şi nici un ticălos din bloc nu o
mai poate trăi. împrumutase. Pe urmă apăruseră
― La tine totul e bine? întrebă şi banii, şi, judecând după toate,
Guta. De ce n-ai mai venit de atâta erau destui. Nunan îşi dăduse
timp? seama cam de unde provin, dar
― Treburi blestemate, se plânse continuă să vină, aducându-i
Nunan, în fiecare săptămână Maimuţichii dulciuri şi jucării şi
aveam de gând să vin sau măcar să stând seri întregi cu Guta la cafea,
vă dau un telefon, dar, mai întâi, a făcând împreună planuri pentru
trebuit să dau o fugă până la viitorul lui Redrick. După ce
Rocksopolis, pe urmă am avut un ascultă tot ce povestea ea, mai
scandal, după. aceea am auzit: "S- mergea şi pe la vecini, încercând să
a întors Redrick", dar m-am gândit vorbească cu ei şi să le explice
127
situaţia, după care, pierzându-şi ― Hei, Maimuţico, zise Richard

răbdarea, ameninţa: "O să se Nunan, vesel, vrei o ciocolată?
întoarcă Roşcovanul şi o să vă rupă Băgă mâna în buzunar, scoase
el oasele". Însă nu rezolva nimic. un automobil de ciocolată,
― Ce-ţi mai face prietena? întrebă protejat de un înveliş transparent,
Guta. şi îl întinse fetiţei. Ea nu se mişcă.
― Care? Guta luă ciocolata şi-o puse pe
― Cea cu care ai venit atunci. masă. Dintr-o dată, i se albiră
Blonda aia ... buzele ...
― Păi, ce era prietena mea? Era ― Da, Guta, zise la fel de vesel
stenografa. S-a măritat şi şi-a dat Nunan. Ştii, vreau să mă mut. M-
demisia. am săturat să stau mereu la hotel.
― Trebuie să te-nsori, Dick, îl În primul rând e prea departe de
sfătui Guta. Vrei să-ţi găsesc o Institut ...
fată? ― Deja nu mai înţelege aproape
Nunan vru să răspundă ca de nimic, şopti Guta, şi el amuţi brusc,
obicei: "O să crească Maimuţica luă paharul cu ambele mâini şi
..." Dar se opri la timp. Acum asta începu să-l învârtă între degete fără
suna cu totul altfel. rost.
― Stenografă îmi trebuie, nu ― Nu ne întrebi cum stăm,
nevastă, mormăi el. Lasă-l pe continuă ea, şi foarte bine faci. Doar
diavolul tău roşcovan şi vino la eşti prietenul nostru vechi, Dick,
mine ca stenografă. Doar ai fost o şi n-avem ce să-ţi ascundem. De
stenografă minunată. altfel, nici nu se poate.
Bătrânul Harris chiar şi-acum ― Aţi fost la doctor? întrebă
îşi mai aduce aminte ... Nunan, fără să ridice privirea.
Pe neauzite, intră ― Da. Nici unul nu poate face
Maimuţica, privi cratiţele şi se uită nimic, iar unul dintre ei a spus ...
la Richard, pe urmă se apropie de Guta tăcu.
maică-sa şi se lipi de ea, Tăcu şi el. Nu avea ce să mai
întorcându-şi faţa. spună şi nici n-ar fi vrut să se
128
gândească la asta, dar îl înfioră un întredeschisă şi privirile în gol;

gând sinistru: "Este o invazie. Nu ţigara pe care o ţinea între degete
este un picnic la marginea drumului şi se transformase într-un beţişor
nici o chemare de contact. Este o lung şi strâmb de scrum cenuşiu.
invazie. Nu ne pot schimba, dar vor Atunci împinse paharul spre ea şi
pătrunde în corpurile copiilor noştri, zise:
transformându-i după chipul şi ― Mai fă-mi unul, baby ... Şi
asemănarea lor". Brusc i se făcu frig, pentru tine unul. Şi să bem.
dar îşi aminti că citise ceva Scrumul căzu, ea căută un loc
asemănător într-un pocket-book cu unde să arunce mucul, apoi îl
coperte stridente, lucioase, şi la azvârli în chiuvetă.
gândul ăsta parcă se mai linişti. Poţi ― Pentru ce? întrebă ea. Nu
născoci tot ce-ţi trece prin cap, dar înţeleg. Ce-am făcut noi? Totuşi nu
în realitate nu e niciodată aşa suntem cei mai răi din oraşul ăsta.
cum născoceşti. Nunan se aşteptă ca ea să
― Iar unul dintre ei a spus că izbucnească în plâns, dar se înşelă.
deja nu mai este om, continuă Guta deschise frigiderul, scoase
Guta. vodca, sucul şi luă de pe poliţă al
― Prostii, zise Nunan cu voce doilea pahar.
joasă. Mergeţi la un specialist ― Totuşi, nu te pierde cu firea, o
adevărat. De exemplu, la James încurajă Nunan. Nimic nu există pe
Cutterfield. Vreţi să vorbesc cu el? lume care să nu se repare. Şi să mă
Vă aranjez eu intrarea ... crezi, Guta, am legături foarte mari
― La Măcelar? râse ea nervos. ... Şi am să fac tot ce-mi va sta în
Nu-i nevoie, Dick. Mulţumesc. putinţă ...
Chiar el a zis asta. Probabil că asta Acum chiar credea tot ce vorbea,
ne e soarta. începuseră deja să-i treacă prin
Când Nunan îndrăzni să-şi minte nume de persoane, legături,
ridice din nou privirea, Maimuţica oraşe şi i se părea că mai auzise
deja plecase, iar Guta stătea undeva ceva asemănător acestor
nemişcată, cu gura cazuri. Şi parcă acolo totul se
129
terminase cu bine şi trebuia doar Şi Redrick: "Între noi nu mai e loc

să-şi mai aducă aminte unde se de glume. Şi cu asta, basta. Hai
întâmplase şi cine făcea şterge-o. Şi fă-o mai repede!".
tratamentul. Îşi aminti brusc Se auzi pocnetul yalei, vocile se
pentru ce venise aici, îşi aminti de estompară, probabil că amândoi
domnul ieşiseră pe scară. Barbridge şopti
Lemhen şi de ce se împrietenise cu ceva şi Redrick răspunse: "Gata,
Guta şi refuză să se mai gândească gata. Doar ne-am înţeles!" Din nou
la ceva. Îşi alungă toate gândurile bolboroseala lui Barbridge şi vocea
despre aranjamentele lui, se aşeză tăioasă a lui Redrick: "Am zis gata!"
mai comod, se destinse şi începu să Se trânti uşa, răsunară paşi repezi
aştepte băutura. în hol şi-n pragul bucătăriei apăru
În acest timp, din hol se auziră Redrick Schuhart. Nunan se ridică
nişte paşi târşiţi, nişte bocănituri, în întâmpinare, şi atunci îşi
precum şi vocea fonfăită, strânseră mâinile tare, bărbăteşte.
dezgustătoare, mai ales acum, a lui ― Am ştiut că tu eşti, zise Redrick,
Sterviatnik privindu-l cu ochii verzi, vioi, pe
Barbridge. "Hei, Nunan. Ohh! Da' te-ai cam umflat,
Roşcovanule! Pe la muierea ta se măi grăsanule! Îţi îngroşi ceafa
vede treaba că a trecut unul, măi prin baruri. Ehe! Da' văd că
papă-lapte. Să fi fost în locul tău n- petreceţi aici, nu glumă! Guta,
aş fi lăsat aşa ..." bătrânico, fă-mi şi mie unul, că
Şi vocea lui Redrick: "Mai bine ai doar trebuie să vă ajung din urmă
grijă de proteze, Sterviatnik. ...
Muşcă-ţi limba. Uşa-i acolo şi ai ― Dar nici n-am început încă. Am
grijă să nu uiţi să pleci, iar pentru vrut doar. Pot să scap eu de tine?
mine a venit timpul să mai şi Redrick râse strident şi trânti un
mănânc". pumn în umărul lui Nunan.
Iar Barbridge: "Ptiu, drace! Nici ― Vedem noi acum, cine pe cine
să glumesc n-am voie!" ajunge şi care pe care întrece! Io,
frate, doi ani am postit. Ca să te
ajung din urmă, ar trebui să beau o
130
cisternă ... Hai să mergem, să Schuhart. Ce mai faceţi? ... Noi ne

mergem. Ce stăm aici în bucătărie? cunoaştem, Red, îl informă el pe
Hai, Guta, adu cina ... Schuhart junior, care cotrobăia
Se "cufundă" în frigider şi apăru prin
din nou, ţinând în fiecare mână câte bar. Ne-am văzut o dată, e-
două sticle cu diferite etichete. adevărat numai în treacăt ...
― O să chefuim, în cinstea celui ― Stai jos, îi zise Redrick,
mai bun prieten, Richard Nunan, arătându-i un scaun aflat lângă
care nu-şi lasă prietenii la necaz! bătrân. Dacă vrei să-i vorbeşti, s-
Deşi nu are nici un câştig din asta. o faci mai tare: n-aude nici pe
Ce păcat că nu-l avem şi pe Cremă- dracu'.
deghete ... Puse paharele, deschise repede
― Dă-i un telefon, propuse sticlele şi îl îndemnă pe Nunan:
Nunan. ― Toarnă. Nu prea mult, lu'
Redrick Roşcatu' clătină din cap. tăticu numai un piculeţ acolo,
― Acolo unde este încă nu i-au pe fundul paharului ...
pus telefon. Hai să mergem, să Nunan începu să toarne fără
mergem. grabă. Bătrânul, stând în aceeaşi
Intră primul în sufragerie şi trânti poziţie, privea peretele. Nu
sticlele pe masă. reacţionă deloc când Nunan îi
întinse paharul. Iar Nunan se
― O să chefuim, tăticule! se
obişnuise deja cu noua situaţie.
adresă bătrânului nemişcat. Asta e
Era un joc sinistru şi jalnic,
Richard Nunan, prietenul nostru
dirijat de Redrick, şi intrase în
Dick, ăsta este tăticul meu,
acest joc aşa cum toată viaţa
Schuhart senior ...
intrase în jocurile altora ... şi
Richard Nunan se încordă, se sinistre, şi jalnice, şi ruşinoase, şi
ghemui ca un arici, căscă, gura sălbatice, şi chiar mai periculoase
până la urechi şi, fluturând cu decât acestea. Redrick, ridicându-
palma prin aer, spuse: şi paharul, rosti: "Ce ziceţi, îi dăm
― Încântat, domnule drumu'?", iar Nunan, complet
natural, se uită întrebător la
131
bătrân. Red ciocni însă preţ? Şi de aici au început să se

nerăbdător paharul lui Nunan: certe. Nunan demonstra că vila
"Hai mai repede. Hai să-i dăm este scumpă şi că se află într-un
drumul odată. Nu-i purta de grijă, loc nepotrivit, îşi scoase
că nu scapă ocazia ..." Atunci carneţelul, începu să-l răsfoiască
Nunan, tot atât de natural, dădu şi să citească adresele vilelor
din cap şi băură. părăsite care puteau fi vândute pe
Redrick gemu şi, în timp ce ochii un preţ de nimic; reparaţia o să
îi luceau, începu să vorbească pe un coste o nimica toată dacă mai
ton puţin nenatural şi febril: depui şi o cerere pentru plecarea
― Gata, prietene! Nu mă mai vede din oraş, iar dacă autorităţile
închisoarea. Dacă ai şti, dragul refuză, poţi să mai ceri şi
meu, cât de bine e acasă ... Bani am despăgubiri.
şi mi-am pus în plan o vilişoară ― Văd că te ocupi deja şi de
frumuşică, cu grădină. N-o să fie bunuri imobiliare, zise Redrick.
mai rău decât la Sterviatnik ... Tu ― Păi, mă cam ocup de toate
nu ştii, dar am vrut să plec, şi încă câte un pic, răspunse Nunan, şi îi
din închisoare mă hotărâsem: făcu cu ochiul.
"Pentru ce, mă gândeam să mai ― Ştiu, ştiu. Am auzit de
stau în orăşelul ăsta? Să se aleagă business-urile tale.
praful, mă gândeam, de Nunan holbă ochii, duse degetul
toate astea!" Şi când mă-ntorc la buze şi făcu din cap spre
de-acolo, poftim! bucătărie.
Nu mai avem voie să plecăm! Păi,
― Hai, lasă că ştie toată lumea,
ce, am devenit ciumaţi în ăştia doi
zise Redrick. Banii
ani?
n-au miros. Acum am înţeles asta
Vorbea şi vorbea, iar Nunan perfect ... Dar că ţi l-ai luat ca
aproba dând din cap, sorbea din administrator pe Ciolanu' ... m-a
whisky, strecura înjurături de durut burta de atâta râs! Înţelegi? Ai
compasiune şi întrebări retorice, dat drumul la ţap în grădina cu
iar pe urmă începu să-l întrebe
despre vilă: ce fel de vilă, unde, ce
132
varză ... Păi ăla-i psihopat, îl cunosc laboranţi a povestit cum acest
încă din copilărie! "Roşcovan" mai întâi parcă n-a
În acest moment, bătrânul, cu o înţeles despre ce este vorba, le-a
mişcare rigidă ca a unei păpuşi dat drumul în apartament, i-a
imense, îşi ridică încet mâna de pe lăsat să-l examineze pe taică-su şi
genunchi şi o izbi de masă, cu un probabil că, până la urmă, l-ar fi
sunet sec, alături de paharul lui. luat
Mâna era întunecată, cu reflexele pe bătrân, Redrick închipuindu-şi
albăstrui, cu degetele încovoiate, că o să-l ducă la spital pentru un
asemănătoare ghearelor de găină. tratament profilactic. Dar aceşti
Redrick tăcu şi se uită la el. Nunan sanitari tâmpiţi, care în cursul
observă cu uimire cum pe faţa lui discuţiilor au stat în hol şi s-au
Redrick tresări ceva şi fizionomia uitat după
pistruiată şi prădalnică luă expresia Guta cum spală în bucătărie, când
unei dragoste adevărate şi a unei au fost chemaţi, l-au înşfăcat pe
tandreţi sincere. bătrân ca pe-un butuc, l-au smucit
― Bea tăticule, bea, zise duios şi l-au scăpat pe jos. Redrick
Redrick. Ai voie un pic. Să fii turbase de mânie şi, colac peste
sănătos ... Nu-i nimic, îi spuse lui pupăză, boul de doctor începuse
Nunan cu jumătate de glas şi îi făcu să-i explice amănunţit ce, unde şi
cu ochiul conspirativ. Nu scapă el pentru ce. Redrick îl ascultase un
păhărelul ăsta, fii liniştit ... minut sau două, iar pe urmă, fără
Privindu-l, Nunan îşi aduse să-l prevină, explodase ca o bombă
aminte cum a fost cu laboranţii de cu hidrogen.
la Boyd atunci când au venit aici Laborantul care povestise toate
după acest cadavru. Erau doi, astea nici nu-şi mai aducea aminte
amândoi băieţi puternici, sportivi, cum ieşise din apartament. Diavolul
plus un doctor de la spitalul roşcovan îi aruncase pe scări pe toţi
orăşenesc cu doi sanitari: oameni, şi nici unuia nu-i dăduse voie să
zdraveni şi brutali, obişnuiţi să plece pe propriile picioare. Toţi,
care targa şi să liniştească nebunii după cum spunea laborantul, au
violenţi. Mai târziu, unul din zburat din uşa blocului, precum
133
ghiulelele din tun. Doi au rămas în ― Vai de mine, prietene! Ştii ce s-

stradă leşinaţi, iar pe restul îi a-ntâmplat cu această "piftie"? Ai
fugărise Redrick pe străzi, prin vreo auzit cumva de laboratoarele
patru cartiere, apoi se întorsese la Kerrygan? ... Ei, un fel de
maşina lor şi le spărsese toate prăvălioară particulară ... deci aşa
geamurile. Şoferul nici nu mai era ... Şi-au făcut rost de o porţie din
acolo, dispăruse în direcţia opusă ... "piftie" şi ...
― Aici, într-un bar, mi-au A povestit despre catastrofă,
preparat un cocktail nou, spuse despre scandal, că nici până acum
Redrick, turnându-şi whisky. Se nu i-au găsit pe cei care au adus
numeşte "piftia vrăjitorului". Am să "piftia" şi că nu s-au găsit explicaţii.
ţi-l fac pe urmă, după ce vom Redrick asculta parcă neatent:
mânca. Frăţioare, asta-i o băutură dădea din cap, ţâţâia aprobator sau
mortală pe stomacul gol. Numai de dezaprobator, iar pe urmă turnă cu
la o doză îţi amorţesc şi picioarele, hotărâre whisky în pahare.
şi mâinile. Vrei, nu vrei, dar astăzi ― Aşa le trebuie.
te-mbăt. Şi pe tine, şi pe mine. O să Paraziţii! Să crape ...
ne-aducem aminte de vremurile de Băură. Redrick se uită la "tăticu"
altădată. De cele vechi şi bune, de şi din nou tresări ceva pe faţa lui,
"Borj". Săracu' Ernie, şi-acum mai e întinse mâna şi mută paharul mai
acolo, ştii? Băut, îşi şterse buzele cu aproape de degetele încovoiate şi,
dosul palmei şi întrebă nepăsător: dintr-o dată, degetele se desfăcură
― Şi ce mai e pe-acolo, prin şi iar se încleştară prinzând
Institut? N-au apucat încă să paharul.
studieze «piftia vrăjitorului»? Ştii, ― Uite-aşa treaba o să meargă
am cam rămas puţin în urmă cu mai repede, explică Redrick. Guta!
ştiinţa ... ţipă el. Mult ne mai ţii înfometaţi? ...
Nunan înţelese imediat de ce Pentru tine se străduieşte, îi explică
Redrick începuse discuţia pe tema lui Nunan. Pregăteşte salata ta
asta. preferată de moluşte. A făcut rost de
Gesticulă şi zise: ele mai demult, am văzut eu ... Dar,
în general, cum mai merg treburile
134
la voi în Institut? Aţi găsit ceva nou? asta nu-i dăunează. Ba chiar
Se zice că la voi lucrează acum invers. Se zice că din el izvorăşte
întruna automatele, dar obţin cam sănătatea.
puţin. ― Da, ştiu asta, zise Nunan şi goli
Nunan începu să povestească de paharul.
treburile din Institut, şi, în timp ce Intră Guta, îi ordonă lui Redrick
vorbea, lângă masă, alături de să aşeze farfuriile şi puse pe masă
bătrân, apăru pe neauzite un platou mare de argint cu salata
Maimuţica, stătu puţin, punându-şi preferată a lui Nunan. Şi aici,
pe masă lăbuţele păroase, şi dintr-o bătrânul, de parcă cineva l-ar fi
dată, printr-o mişcare complet trezit şi l-ar fi tras de nişte sforicele,
copilărească, se lipi de cadavru şi îşi ridică paharul dintr-o mişcare spre
puse capul pe umărul lui. Nunan, gura care se deschise.
continuând să pălăvrăgească, se ― Măi băieţi, se bucură Redrick,
gândea, uitându-se la aceste două acum o să tragem un chef pe cinste.
plăsmuiri groaznice ale Zonei:
"Dumnezeule, ce mai poate fi? Ce
trebuie să mai facem ca omenirea să
înţeleagă în sfârşit? Oare numai
astea două nu sunt de-ajuns?" Ştia
că este puţin. Ştia că miliarde şi
miliarde nu ştiu nimic şi nici nu vor
să ştie, iar dacă vor afla se vor văita
vreo zece minute şi iar se vor
întoarce la ale lor. "Mă îmbăt, se
înfurie. La dracu' şi cu Barbridge,
dă-l dracului şi pe Lemhen ...
familia asta blestemată de
Dumnezeu, la dracu' şi cu ea. Mă
îmbăt".
― Ce te holbezi aşa la ei? întrebă
Redrick încet. Nu-i purta de grijă,
135
CAPITOLUL IV
REDRICK SCHUHART, 31 DE ANI
PESTE NOAPTE, valea se răcise, aflată în dreapta terasamentului, te

iar în zori se făcuse frig de-a trăsnea duhoarea de mortăciune.
binelea. Mergeau pe terasament În jur nu se vedea absolut nimic
păşind pe traversele putrezite, între decât ceaţa, dar Redrick ştia că, în
şinele ruginite, şi Redrick se uita împrejurimi, se întinde o zonă
cum lucesc picăturile de ceaţă aluvionară cu mult pietriş şi că
condensată pe scurta de piele a lui după această câmpie se află munţii
Arthur Barbridge. Băiatul păşea ascunşi în pâclă. Mai ştia că atunci
uşor, vesel, de parcă nu ar fi avut când va apărea soarele şi ceaţa se
în spate o noapte chinuitoare, va înrouri, va trebui să vadă
derulată într-o tensiune undeva, la stânga, rămăşiţele unui
stânjenitoare. Şi acum îi mai elicopter distrus, iar în faţă un şir
tremura fiecare fibră a corpului, de vagonete. Şi abia atunci se putea
după două ore sinistre de aţipeală spune că treaba începea cu
extenuantă petrecute pe creasta adevărat.
umedă a dealului pleşuv, lipiţi unul Redrick strecură palma între
de altul, spate în spate, pentru a-şi spate şi rucsac şi, fără să se
păstra căldura şi aşteptând oprească, îl ridică astfel încât
"şuvoiul verzişoarei" să ocolească marginea balonului cu heliu să nu-
dealul şi să dispară în râpă. i taie spatele. "E greu afurisitul,
De fiecare parte a cum o să mă târăsc cu el? Un
terasamentului se aşternea o ceaţă kilometru şi jumătate, pe puţin ...
deasă. Din când în când se revărsa Lasă stalker, nu te mai văicări. Ştiai
peste şine în şuvoaie grele, cenuşii, pentru ce mergi. La sfârşitul
obligându-i, în aceste locuri, să drumului, or să te aştepte oricum
umble scufundaţi până la genunchi cinci sute de mii de monezi, aşa că
în drojdia şerpuitoare. Mirosea a poţi să mai şi transpiri. Cinci sute
rugină umedă, iar dintr-o mlaştină, de mii ... O bucăţică grasă, ce zici?
136
Să fiu al naibii dacă îi las mai ieftin doar o minciună, nu şi femeie".

de cinci sute de mii. Şi dracu' să mă Parcă şi-acum îşi amintea de
ia dacă o să-i dau lui Sterviatnik nasturii de la
mai mult de treizeci, iar mucosului bluza mamei, aurii;
ăstuia ... Mucosului nimic ... Dacă semitransparenţi, de chihlimbar,
măcar jumătate din ce-a zis tartorul care parcă te îmbiau să-i bagi în
ăla bătrân este adevărat, atunci gură şi să-i sugi, aşteptând să simţi
mucosului ... nimic". o dulceaţă neobişnuită. Şi îi lua în
Privi din nou spatele lui Arthur gură, îi sugea şi, de fiecare dată, era
şi, un timp, se uită cu ochii mijiţi profund dezamăgit însă mereu uita
cum mergea uşor, păşind peste această deziluzie, adică nu o uita,
două traverse deodată. Arthur avea dar, pur şi simplu, refuza s-o
umerii laţi, şoldurile înguste, iar creadă.
părul lung şi negru ca pana- "Dar poate că mi l-a trimis
corbului, la fel ca al soră-si, se papahen, se gândi el la Arthur. Ia
clătina în ritmul paşilor. "Singur m- uite ce armă are în buzunarul de
a rugat, se gândea Red morocănos. la spate ... Nu, nu cred. Sterviatnik
Singur. Şi de ce m-o fi rugat cu doar mă ştie. Sterviatnik ştie că nu
disperare? Tremura tot, lacrimi în e de glumit cu mine. Şi ştie cum
ochi: «Luaţi-mă, mister Schuhart! sunt în Zonă. Nu, toate astea-s
Mi-au propus-o diferiţi oameni, dar fleacuri. Nu este nici primul care m-
aş fi vrut numai cu dumneavoastră. a rugat, nici primul care a vărsat
Nici unul nu-i bun de nimic! Tata, lacrimi. Alţii se târau şi-n genunchi
eh ..." Dar acum el nu mai poate»". ... Iar armele ... Toţi le poartă când
Redrick întrerupse cu un efort de merg pentru prima dată. Prima şi
voinţă această amintire. Îi era ultima ... oare ultima? ... Ehe, e
scârbă să se mai gândească la sora ultima dată, măi băieţel! Ai văzut ce-
lui Arthur. "Pur şi simplu e de a ieşit din Sterviatnik? Ultima dată.
neconceput: aşa o femeie superbă Da, papahen. Să fi ştiut ce trăsnaie
ai iubi-o o viaţă-ntreagă, dar în i-a trecut prin cap băiatului tău, l-
realitate nu poţi iubi o asemenea ai fi trosnit cu cârjele până rămânea
nulitate, o păpuşă moartă. E toată lat. Băiatul tău, rodul Zonei ..." Şi,
137
dintr-o dată, simţi că în faţă este şina ruginită. Redrick desfăcu unul
ceva, nu prea departe, la vreo din buzunarele rucsacului, scoase
treizeci-patruzeci de metri. un pachet cu mâncare şi termosul
― Stai, îi zise lui Arthur. cu cafea; în timp ce Arthur desfăcea
Băiatul împietri. Avea reflexe pacheţelul şi punea sandviciurile pe
bune: rămăsese ca o statuie, cu rucsac, scoase de la piept
piciorul ridicat, iar apoi, încet şi cu bidonaşul, deşurubă căpăcelul şi,
precauţie, şi-l puse pe pământ. închizând ochii, trase câteva
Redrick se opri alături de el. Linia înghiţituri, savurându-le.
de cale ferată cobora aici şi se ― Vrei şi tu? îi oferi, ştergând cu
pierdea complet în ceaţă, iar acolo, palma gâtul bidonaşului. Pentru
în pâclă, era ceva. Ceva mare şi curaj ... Arthur refuză, îmbufnat.
nemişcat. Nu era periculos. Redrick ― Pentru curaj n-am nevoie,
trase precaut aerul prin nări. Da, mister Schuhart. Mai bine o cafea,
nu era periculos. dacă-mi daţi voie. Aici e foarte
― Dă-i drumul înainte, zise, şi umed, nu-i aşa?
aşteptă ca Arthur să facă un pas, ― Umed, acceptă
apoi îl urmă. Cu coada ochiului, Redrick. (Strecură bidonaşul la loc,
vedea faţa lui Arthur, profilul lui alese un sandvici şi începu să
perfect, pielea curată a obrazului şi mestece.) Când ceaţa se va
buzele strânse cu înverşunare sub destrăma, o să vezi că pe aici,
mustăcioara subţire. primprejur, sunt doar mlaştini.
Se scufundară în ceaţă, întâi Cândva, prin locurile astea au fost
până la brâu, apoi până la gât, iar ţânţari, ceva de groază.
după câteva secunde se zări în faţă Tăcu brusc şi turnă cafea. Era
silueta deformată a vagonetului. fierbinte, vâscoasă, dulce şi era mai
― Gata, hotărî Redrick, şi începu plăcut s-o bei acum în loc de alcool.
să-şi dea jos rucsacul. Stai jos, Aroma ei îl purta cu gândul acasă.
unde eşti acum. Odihnă şi fumat. La Guta. Şi nu pur şi simplu la
Arthur îl ajută să-şi scoată Guta, ci la Guta în capoţel,
rucsacul, apoi se aşeză alături, pe somnoroasă, păstrând încă o cută
de la pernă pe obraz.
138
"M-am băgat ca musca-n lapte. Glob de Aur, dar în ultima vreme

Cinci sute de mii ... Ce naiba mi-or încetase s-o mai facă, şi-n plus de
fi trebuind banii ăştia? Ce, vreau asta venea mereu pe la
să-mi cumpăr un bar? Banii sunt dumneavoastră. Dar ştiu că nu
necesari ca să nu te gândeşti la ei. sunteţi prieten cu el, chiar dacă
Asta, cam aşa e. Aici a zis bine îndruga vrute şi nevrute ... În al
Dick, dar, în ultimul timp, nu doilea rând, în ultimul timp, era
prea m-am gândit la ei. La ce aşa ... cam ciudat. (Arthur râse din
naiba mi-or fi trebuind banii ăştia? nou şi îşi scutură capul
Casă am, grădină am, şomer nu, amintindu-şi ceva.) Dar am înţeles
ajung în Marmont ... Totuşi, m-a totul, în sfârşit, când aţi încercat
urnit împreună acest dirijabil mic pe
Sterviatnik. M-a învârtit ca pe un maidan ... (Dădu cu palma în
tinerel ..." rucsac, unde era rulat strâns
― Mister Schuhart, zise, pe învelişul balonului.) La drept-
neaşteptate, Arthur, uitându-se vorbind, v-am urmărit atunci, şi
într-o parte. Dumneavoastră când am văzut că ridicaţi sacul cu
credeţi cu adevărat că această pietre şi-l purtaţi deasupra
chestie îndeplineşte dorinţele? pământului, totul mi s-a limpezit.
― Prostii, zise Redrick neatent şi După părerea mea, în Zonă, în
se opri imediat, ţinând în mână afară de Globul de Aur, nu a mai
păhărelul care-l ducea la gură. Da' rămas nimic greu. Muşcă din
de unde ştii tu pentru care chestie sandvici şi zise îngândurat, cu
mergem? gura plină: Numai că nu înţeleg
Arthur râse jenat, îşi trecu mâna cum o să-l agăţaţi, pentru că,
prin părul negru ca pana-corbului, probabil, este neted ...
se scărpină şi zise. Redrick îl privi în tot acest timp
― Uite aşa ... Mi-am dat seama pe deasupra păhărelului, gândind
... Nici nu mai ştiu ce anume m-a cât de diferiţi sunt ei. Tatăl şi fiul.
determinat să ajung la ideea asta N-au nimic comun. Nici faţa, nici
... În primul rând, tata. Înainte, vocea, nici sufletul. Sterviatnik are
bombănea tot timpul despre acest vocea libidinoasă, răguşită,
139
ticăloasă. Doar atunci când Redrick.

povestea despre asta vorbea frumos ― Am întrebat dacă pot să fumez,
şi nu se putea să nu-l asculţi. mister Schuhart.
"Roşcovanule, zicea atunci, ― Da ... fumează, fumează ... Şi
aplecându-se deasupra mesei. eu am să fumez ...
Numai noi doi am mai rămas, iar Bău restul de cafea, scoase o
pentru amândoi avem doar două ţigară şi, răsucind-o, privi ceaţa
picioare. Şi ambele ale tale ... Asta care se rărea. "Psihopat, se gândi.
este poate cel mai valoros lucru Dement. Vrea picioare ... lindina!".
existent în Zonă! Cui îi rămâne,
Din discuţiile acelea îi rămăsese
dacă nu ţie, hmm? Acestor
în suflet o senzaţie neplăcută care
simandicoşi cu maşinile lor la
nu se dizolvase în timp, se tot
scară? Doar eu l-am găsit. Eu! Câţi
strângea şi iar se strângea. Nu
de-ai noştri n-au pierit pe drum?
pricepea ce-ar fi putut să fie asta,
Dar eu l-am găsit! Şi l-am păstrat
dar îl deranja, de parcă s-ar fi
pentru mine! Şi poate că nici acum
molipsit cu ceva de la Sterviatnik,
nu l-aş fi dat nimănui, dar, vezi
dar nu cu o porcărie, ci, invers, cu o
bine, nu mai am mâinile aşa de
forţă. Oare cu o putere? ... Nu, nu
lungi. Şi-n afară de tine, n-a mai
cu putere. Da' atunci cu ce? "În
rămas nimeni. Pe câţi ţângăi nu i-
sfârşit, dă-le dracu'! Dar hai să
am învăţat? O şcoală întreagă am
zicem şi-aşa. Să presupunem că n-
deschis pentru ei. Dar ei nu pot. Au
aş fi intrat încă în Zonă. Că eram
alt sânge ... Ei bine, nu mă crezi. Nu
gata să plec, că
mă crezi, şi nici nu trebuie. Pentru
mi-am făcut chiar şi rucsacul, dar
tine, banii. Mie-mi dai cât vrei şi
s-a întâmplat ceva ... De exemplu,
sunt sigur că n-o să rămân
că m-au înhăţat. Ar fi fost rău? ...
nemulţumit ... Iar eu voi avea din
Bineînţeles că da. Păi de ce? Aş fi
nou picioare. Picioarele să mi le iau
pierdut cumva banii? ... Da de
înapoi, mă-nţelegi? Doar Zona mi le-
unde. Nu-i vorba de bani ... Pentru
a luat şi poate că tot Zona o să mi le
că acest obiect va cădea în mâna
dea înapoi ...
«broaştelor râioase» sau a lui
― Ce? se dezmetici Răguşitu' şi
140
Ciolănosu'? ... Ei, asta da. E ceva. făcu şi Arthur. Dar se aşternuse
Mi-ar fi fost şi mie necaz ... Dar ce- deja liniştea; se auzea numai
am cu toate astea? În fond tot lor foşnetul pietrişului mărunt care
le pică". curgea de pe terasament, de sub
― Brrr! ... (Arthur se scutură.) Te picioarele lor.
pătrunde până la oase. Mister ― Probabil că s-au aşezat rocile,
Schuhart, poate îmi daţi acum şi şopti cu greutate Arthur. Vagonetele
mie o gură. cu rocă ... stau de mult ...
Redrick scoase bidonasul în Redrick privea drept în faţă şi nu
tăcere şi i-l întinse. "Dar n-am fost vedea nimic. Îşi aduse aminte. Asta
de acord chiar de la început. De fusese într-o noapte. Se trezise ca
douăzeci de ori l-am trimis pe dintr-un coşmar din cauza aceluiaşi
Sterviatnik undeva, iar a douăzeci sunet lung şi trist. Numai că ăsta
şi una oară am acceptat. Mă nu mai era un coşmar. Maimuţica
cuprinsese parcă o moleşeală, iar ţipa stând în patul ei de lângă geam,
ultima discuţie a fost scurtă şi iar din celălalt capăt al casei îi
concisă: «Hai noroc, Roşcovane. Ţi- răspundea tăticu cam la fel, tot aşa
am promis o hartă. Poate te uiţi de lung şi scârţâitor, numai că un
totuşi pe ea!» Şi m-am uitat în ochii pic mai gâlgâitor. Şi aşa, s-au tot
lui, erau ca doi furunculi, galbeni, chemat reciproc în întuneric, o sută
cu punctişorul negru la mijloc, şi i- de ani şi încă o sută de ani. Guta se
am zis: «Dă-mi-o». Şi gata. Mi-aduc trezise şi ea şi-l apucase pe Redrick
aminte că eram beat atunci, o de mână. Simţea umărul ei acoperit
săptămână întreagă băusem, şi-n brusc de o sudoare rece şi aşa au
suflet nu mai era nimic ... Ei, stat toţi aceşti o sută de ani şi încă
drace, tot una e! Am mers şi am tot o sută de ani ascultând, iar când
mers. De ce tărăgănez Maimuţica tăcu şi se culcă, el mai
lucrurile? Ce, mi-o fi aşteptă un pic, pe urmă se sculă,
frică? ..." coborî la bucătărie şi bău cu sete o
Tresări. Un geamăt prelung şi jumătate de sticlă de coniac. Şi din
jalnic se porni brusc din ceaţă. noaptea aceea începu să bea ...
Redrick sări în sus ca ars şi tot aşa
141
― Roca, zise Arthur. Ştiţi ... ea nouă, că îi rodea ficaţii mai de

cu timpul se lasă ... De la mult, dar ca numai acum
umezeală şi din alte motive ... începuse să înţeleagă şi să-i fie
Redrick se uită la faţa lui palidă clar totul. Şi ceea ce părea
şi din nou se aşeză. Ţigara dintre înainte o prostie, o halucinaţie
degetele lui căzuse pe undeva şi nebunească a boşorogului ieşit
atunci îşi aprinse alta nouă. din minţi, se transformase într-
Arthur mai zăbovi în picioare, o unică speranţă, într-un
uitându-se în toate părţile cu singur sens al vieţii, pentru că
teamă, pe urmă se aşeză şi el şi numai acum îi era clar:
râse încet: singurul lucru care-i rămăsese
pe lumea asta, singurul pentru
― Eu ştiu, mi-a povestit cineva,
care trăise în ultimele luni era
că în Zonă s-ar putea să mai
speranţa într-o minune. Iar el,
locuiască cineva. Nişte oameni,
prostul şi tâmpitul, respingea
acolo ... Nu, nu extratereştri.
această speranţă, o călca în
Chiar oameni. De parcă Vizita i-ar
picioare, îşi bătea joc de ea şi o
fi prins aici şi i-ar fi transformat în
îneca în băutură, pentru că
mutanţi ...
aşa fusese obişnuit. Pentru că
S-au adaptat la noile condiţii. Aţi
niciodată în viaţă, chiar şi-n
auzit ceva despre asta, mister
copilărie, nu contase pe nimeni
Schuhart?
în afară de el însuşi şi pentru
― Da, zise Redrick. că încă de-atunci această
Numai că nu aici. Undeva în încredere în el însuşi nu se
munţi, la nord-vest. Nişte ciobani. exprimase decât în cantitatea
"Cu ce m-oi fi molipsit de la el? de "verzişori" pe care avea
Cu nebunia lui, desigur. Deci, iată norocul s-o smulgă, s-o tragă
de ce sunt aici. Iată ce caut pe-aici cu dinţii din haosul indiferenţei
..." care-l înconjura. Aşa a fost
O senzaţie stranie şi foarte dintotdeauna şi aşa ar fi rămas
nouă îl umplea încet. Îşi dădea şi mai departe, dacă n-ar fi
seama că de fapt nu este deloc nimerit într-un asemenea
142
impas din care nu-l mai Şi, brusc, deveni curios ce poate
puteau scoate nici "verzişorii". cere Globului de Aur un astfel de
Un impas băiat, încă un papă-lapte,
în care încrederea în tine însuţi era "liceanul" de ieri. Se uita cu o
o absurditate ... Şi acum această curiozitate amuzată cum Arthur se
speranţă, care deja nu mai era o încruntă, mustăceşte, ridică ochii
speranţă, ci o credinţă în minune îl şi apoi îşi lăsă privirea în jos.
umplea până-n creştetul capului şi ― Bineînţeles, picioarele lui tata
se mira cum putuse trăi până ... rosti, în sfârşit, Arthur. Ca să fie
acum într-o asemenea beznă bine totul acasă.
nemărginită, fără o rază de lumină ― Minţi, minţi, îl întrerupse cu
... blândeţe. Bagă de seamă, frăţioare.
Râse şi-l lovi pe Arthur în umăr Globul de Aur îndeplineşte numai
... dorinţele ascunse. Numai acelea
― Ei! Cum e, stalker? Te sfâşie? pentru care ai fi în stare să-ţi bagi
Ţi-e frică? ... Odihneşte-te, gâtu-n ştreang dacă nu s-ar
frăţioare. Nu te ruşina. Zona! îndeplini.
Arthur se uită la el mirat, Arthur Barbridge roşi, ridică din
zâmbind şovăielnic, iar Redrick nou privirea spre Redrick şi iar şi-o
făcu între timp un cocoloş din lăsă în jos, înroşindu-se ca para
hârtia unsuroasă de la sandviciuri, focului, aproape să-i dea lacrimile.
îl aruncă sub vagonet şi se culcă Redrick zâmbi şi spuse duios:
pe-un cot, sprijinindu-se de ― Totul e clar, dar asta nu e
rucsac. treaba mea.
― Bine, zise el. Păstrează-ţi secretul ... Şi, dintr-o
Presupunem că acest Glob de Aur, dată, îşi aminti de pistol şi se gândi
într-adevăr ... Ce ţi-ai fi dorit? că, până mai are timp, trebuie să
― Deci totuşi credeţi? ţină seamă de toate, pe cât posibil.
― N-are importanţă ... cred sau Ce ai în buzunarul de la spate?
nu cred. Tu răspunde-mi la întrebă nepăsător.
întrebare.
143
― Un pistol, mormăi Arthur, şi se ― Ia uită-te la el, se miră

muşcă de buză. ― Pentru ce? Redrick, privindu-l fix. Să n-ai
― Ca să trag! răspunse Arthur grijă de asta. Dacă se întâmplă
provocator. ceva, cum a fost cu taică-tu, am să
― Hai, termină! se răsti Redrick pot să te mai car ... Uite că s-a
şi se apropie. Dă-mi-l! În Zonă crăpat de ziuă!
n-ai în cine să tragi! Haide! Ceaţa se topea văzând cu ochii.
Arthur încercă să zică ceva, dar Pe terasament dispăruse, iar jos şi
tăcu, duse mâna la spate, scoase în depărtare negura lăptoasă se
Coltul militar şi, ţinându-l de aşternea şi se dizolva, prin ea
ţeavă, i-l întinse. Redrick înşfăcă întrezărindu-se crestele ovale şi
pistolul de mânerul cu striaţii, îl păroase ale dealurilor. Între dealuri,
aruncă în sus, îl prinse şi întrebă: pe ici, pe colo, apărea suprafaţa
― Ai o batistă? Dă-mi-o ca să-l încreţită a mlaştinii oţetite,
înfăşor ... acoperită de răchitiş rar şi prăpădit,
la orizont, după dealuri, piscurile
Luă de la Arthur batista, curată
munţilor se încălziseră, cu o lumină
şi mirosind a apă de colonie,
galben-deschisă, iar cerul de
înfăşură pistolul şi puse pachetul
deasupra lor era senin şi albastru.
pe o bârnă.
Arthur privi înapoi peste umăr şi
― Deocamdată, lasă-l să stea
scoase un ţipăt de exaltare. Redrick
aici, explică el. Dacă vrea Cel de
se uită şi el înapoi. La răsărit,
Sus, ne întoarcem tot pe aici şi îl
munţii păreau negri, iar deasupra
luăm. Poate că într-adevăr o să
lor pâlpâia şi sclipea binecunoscuta
trebuiască să ne apărăm de
lumină de smarald. Zorii verzi ai
patrulă ... Deşi, frăţioare, ca să
Zonei ... Redrick, desfăcându-şi
tragi în patrulă ...
cureaua, spuse:
Arthur clătină din cap.
― Nu vrei să te uşurezi? Vezi că
― Nu de asta l-am luat, spuse p-ormă n-o să ai nici unde şi nici
înciudat. Acolo e numai un singur timp ...
cartuş. Dacă se va întâmpla ceva,
Se duse după vagonet, se aşeză
ca atunci, cu tata ...
pe vine, pe terasament, şi, gemând,
144
privea cât de repede se topeşte vagonet. Cariera nu se vedea de

lumina verde inundată de o boare aici, era mascată de un deal, pe
roz, în timp ce, după un vârf, o creasta căruia se afla un pom ars,
feliuţă de soare se chinuia să înnegrit. Dealul trebuia ocolit prin
strălucească. Şi dintr-o dată dreapta, printr-o vâlcea aflată între
dealurile aşternură umbre liliachii, acest deal şi un altul, care şi el era
totul deveni contrastant, reliefat, se vizibil, complet pleşuv, ros de
vedea ca-n palmă, şi chiar în faţa surpături, din care se scurseseră
lui, la vreo două sute de metri, pietre brune pe tot povârnişul.
Redrick zări elicopterul. Pesemne că Toate reperele corespundeau, dar
nimerise în plin centrul unei "chelii Redrick nu se simţea satisfăcut.
a ţânţarului" şi tot fuselajul lui era Instinctul lui de stalker încercat
turtit, semănând cu o clătită uriaşă refuza categoric ideea absurdă şi
de fier. Numai coada rămăsese nenaturală de a duce o potecă
intactă: era numai un pic îndoită şi printre două dealuri apropiate. "În
atârna deasupra luminişului dintre sfârşit. Las' că mai vedem noi. O să
dealuri ca un cârlig enorm şi negru. ne lămurim mai bine la faţa locului".
Elicea de echilibrare rămăsese şi ea Până la vâlcea, poteca trecea prin
intactă, iar când adia vântul se mlaştină, pe un loc deschis şi neted,
învârtea cu un scârţâit sinistru. ce părea nepericulos de aici.
"Chelia" probabil fusese extrem de Privindu-l însă mai atent, Redrick
puternică, din moment ce distinse, printre muşuroaiele
elicopterul nu apucase nici măcar uscate, o pată de culoare gri-închis.
să ardă. Pe fierul turtit se vedea clar Se uită pe hartă. Acolo era desenată
emblema roşie-albastră a forţelor o cruciuliţă şi, cu litere strâmbe, era
aeriene militare regale, semn pe scris "Fantele". Linia roşie punctată
care Redrick nici nu mai ţinea minte a potecii era puţin mai la dreapta
de câţi ani nu-l mai văzuse. De fapt, cruciuliţei. Porecla parcă îi era
uitase chiar cum mai arăta. cunoscută, dar cine fusese "Fantele"
Terminându-şi treaba, Redrick ăsta, cum arăta şi când trecuse pe-
se întoarse la rucsac, scoase harta aici, Redrick nu-şi mai putea
şi o întinse pe roca topită din aminti. În schimb, îşi aminti de sala
145
plină de fum a "Borjului", de apropiere, care tot mai rânjea" ...

mutrele feroce ale beţivilor, de labele Redrick zâmbi şi se gândi: "Poate
lor imense şi roşii care strângeau ăla era
paharele, de hohotele ca de tunet «Fantele»?"
izbucnite din boturile căscate, cu ― Se poate printre coline,
dinţii gălbejiţi. O turmă formidabilă domnule Schuhart? îl întrebă
de titani şi giganţi adunaţi la Arthur încet, la ureche. Stătea
adăpat ― una din cele mai clare alături şi se uita şi el pe hartă.
amintiri ale copilăriei: prima vizită ― Vedem noi acolo, zise Redrick.
la "Borj". "Ce-am adus atunci? Mi Pe hartă mai erau încă două
se pare că un »biberon«. Sosit direct cruciuliţe. Una pe coasta dealului
din Zonă, ud leoarcă, înfometat şi cu pomul ars, iar cealaltă pe o
complet buimăcit, am năvălit în suprafaţă a dealului vecin. Canişu'
«bombă» cu sacul pe umăr, am şi Ochelaristu'. Poteca trecea pe
trântit marfa pe tejghea în faţa lui undeva mai jos printre cruciuliţe.
Ernest
― Vedem noi acolo, repetă,
şi m-am uitat de jurîmprejur
împăturind harta şi băgând-o în
rânjind ameninţător. Am suportat
buzunar.
bombardamentul glumelor
Îl privi pe Arthur şi îi ordonă:
batjocoritoare, am aşteptat până
când Ernest, pe atunci tânăr şi ― Ajută-mă să-mi pun rucsacul
întotdeauna cu papion, mi-a pe spate ... Procedăm ca mai
numărat nişte verzişori ... adică nu, înainte, zise scuturând rucsacul şi
pe atunci încă nu erau verzişori, aranjându-şi curelele mai comod. Ai
erau pătrăţele regale, cu o gagică să mergi înainte, ca să te văd în
severă într-un balon şi cu o fiecare clipă. Nu priveşti înapoi şi-ţi
coroniţă pe cap ... am aşteptat, am destupi urechile. Ordinul meu e
ascuns banii în buzunar şi, pe lege. Bagă de seamă că o să ne
neaşteptate, chiar pentru mine, am târâm mult timp, aşa că să nu-ţi fie
înşfăcat de pe tejghea o halbă grea frică de noroi, iar dacă-ţi ordon:
de bere, şi luându-mi avânt, am mutra-n noroi ... fără discuţii ...
proiectat-o într-un rât din Încheie-ţi scurta.
146
Eşti gata? Prima dată în viaţă am fost de

― Sunt gata, şopti acord să fac o treabă ca asta. Dar
Arthur. Era foarte nervos, iar poate că o să iasă bine. Totuşi, pe
roşeaţa din obraji îi dispăruse ca şi mine nu mă cheamă
cum nu fusese niciodată. Sterviatnik, poate născocim ceva ..."
― Uite şi prima direcţie. (Redrick ― Stop, îi ordonă lui Arthur.
indică cu mâna colina apropiată, la Băiatul se opri, stând în apa
o sută de paşi de terasament.) E ruginită până la glezne, şi până
clar? Dă-i drumu'! cobori Redrick, mlaştina îl trăsese
Arthur înghiţi în sec şi, păşind deja până la genunchi.
peste şină, începu să coboare ― Vezi piatra? întrebă Redrick.
terasamentul. Pietrişul se Uite-acolo, sub colină. Hai spre ea!
rostogolea cu zgomot sub paşii lui. Arthur porni înainte. Redrick îl
― Mai uşor, mai uşor, îl temperă lăsă vreo zece paşi şi porni pe
Redrick. urmele lui. Mlaştina împuţită clefăia
Începu să coboare după el cu sub picioare. Era o mlaştină
precauţii, menţinând echilibrul moartă: nu erau nici musculiţe, nici
rucsacului, extrem de greu, numai broaşte şi chiar răchitişul se ofilise
din muşchii picioarelor. Cu coada şi putrezise. Redrick, ca de obicei,
ochiului, îl urmărea tot timpul pe privea în jur, dar deocamdată totul
Arthur. "Îi e cam frică. Foarte bine părea liniştit. Colina se apropia
că îi e frică. Probabil că simte. Dacă încet, ascunzând soarele care era
are instinctul lui taică-su, atunci încă la orizont, şi care, pe urmă,
ar trebui să simtă ... Dacă ai şti acoperi toată zarea. Lângă piatră,
Sterviatnik că de data asta am să Redrick privi înapoi spre
te ascult: «Şi uite aici, Roşcatule, terasament. Terasamentul era
singur n-ai să poţi trece. Vrei nu scăldat în soare, acolo zăcea şi
vrei, dar o să trebuiască să iei pe trenul cu zece vagonete. O parte
cineva cu tine. Pot să-ţi dau pe dintre ele căzuseră de pe şine şi
unul dintre elevii mei, de care să stăteau răsturnate. Terasamentul
nu-mi pară rău». M-ai convins. de dedesubt era îngropat sub roca
roşcată ce căzuse din vagonete, iar
147
mai departe, spre carieră, la nord de pe uscat, dar era mai bine dacă aici
tren, cerul de deasupra şinelor ar fi fost mlaştină ... Ia uită-te la el
tremura şi se revărsa, iar din când cum merge. Parcă-i pe
în când izbucneau acolo curcubee Bulevardul Central".
mici. Redrick se uită la această Arthur se înviorase probabil şi
vibrare, scuipă şi întoarse capul. mergea acum cu paşi întregi. O
― Mai departe, zise, şi Arthur îşi mână şi-o strecurase în buzunar,
întoarse spre el faţa încordată. Vezi iar cealaltă o legăna vesel, de parcă
cârpele alea? Nu, nu acolo ... Uită- era la plimbare. Atunci Redrick se
te mai la dreapta ... scormoni prin buzunar, alese o
― Da, şopti Arthur. piuliţă de vreo douăzeci de grame şi,
― Deci aşa. Astea le-a purtat ochindu-l, îl lovi în cap. Piuliţa îl
cândva un oarecare "Fante". nimeri pe Arthur direct în ceafă.
Demult. Nu a ascultat de oamenii Băiatul scheună, îşi prinse capul în
mai mari şi acum stă acolo, special mâini şi, încovoindu-se, se prăbuşi
ca să arate oamenilor deştepţi pe iarba uscată. Redrick se opri
drumul. Ocoleşte-l cu două degete deasupra lui.
spre dreapta. Le-ai luat? ― Aici aşa se întâmplă, dragă
Ţi-ai fixat punctul? Aproximativ Archie, îi zise povăţuitor. Aici nu e
pe-acolo pe unde răchitişul este bulevard. Şi nici n-ai ieşit cu mine
mai des ... Hai, mişcă-te! la plimbare.
Acum, mergeau paralel cu Arthur înghiţi cu noduri şi dădu
terasamentul. Cu fiecare pas, apa din cap.
de sub picioare se micşora, şi-n ― E clar? întrebă
curând striveau muşuroaiele Redrick.
uscate şi elastice. "Pe hartă, peste Arthur înghiţi cu noduri şi dădu
tot în această porţiune, sunt din cap.
numai mlaştini, se gândi Redrick. ― Foarte bine. Iar altă dată îţi mai
S-a învechit harta. Barbridge n-a trântesc şi una în dinţi. Dacă o să
mai trecut de mult pe aici, tocmai mai rămâi viu. Hai, mişcă!
d'aia s-a învechit. Şi asta-i prost.
Bineînţeles că e mai uşor să mergi
148
"Cred că din băiat putea să iasă ţânţarului", poate chiar se deplasa

un stalker ... Şi, probabil, l-ar fi pe terasament, că doar nu degeaba
chemat «Chipeşul». «Chipeşul se răsturnau vagoneţii.
Archie». Am mai avut noi un Chipeş Arthur stătea nemişcat. Nici
pe care-l chema Dickson, iar acum măcar nu întoarse capul.
toţi îl strigă «Hârciogul». Singurul ― Fă-o mai la dreapta. Aşa.
stalker care a căzut în «maşina de "Mda. Ar fi ieşit un stalker bun ...
tocat» şi care a scăpat. A avut Măi,
noroc. Caraghiosul de el şi acum Schuhart. Ţi-o fi milă de el? Asta-ţi
mai crede că Barbridge l-a scos din mai lipsea. Da' de tine a avut cineva
«maşina» aia. Pe dracu'! L-a scos milă? ... De altfel, da. A fost cineva.
din Zonă, asta e adevărat ... Şi uite- Lui Kirill i-a fost milă de mine. Şi lui
aşa a făcut Barbridge o faptă eroică Dick Nunan îi e milă de mine. Poate
... Numai să fi încercat să nu-l nu atât milă de mine cât poate se
scoată! Încă de pe atunci, se cam lipeşte de Guta, da' poate că îi e şi
plictisiseră toţi de găinăriile lui şi milă. La oamenii cinstiţi, una n-o
băieţii i-o spuseseră în faţă: «Mai împiedică pe cealaltă ... Numai eu
bine să nu te întorci singur». Şi nu am pe nimeni de care să pot avea
chiar atunci Barbridge a primit şi milă. Şi va trebui să aleg sau ... sau
porecla de Sterviatnik. Până atunci ..." Şi pentru prima dată îşi imagină
purtase porecla cu clarviziune aceasta alegere: sau
«Gloaba»". Archie, sau Maimuţica. Dar aici n-ai
Redrick simţi dintr-o dată pe ce să alegi. Totul e foarte clar ...
obrazul stâng o deplasare aproape "Numai dacă minunea este
imperceptibilă de aer şi, imediat, posibilă", zise o voce înlăuntrul lui
fără să se mai gândească, strigă: şi el înnăbuşi această voce
― Opreşte-te! interioară cu groază şi răutate.
Întinse apoi mâna în partea Au trecut pe lângă grămada
stângă. Curentul de aer era mai de cârpe cenuşii.
puternic acolo. Din "Fante" nu mai rămăsese
Undeva, între ei şi nimic şi doar puţin mai departe, în
terasament, se instalase "chelia iarba ofilită, zăcea un băţ lung,
149
complet ruginit: căutătorul de Căzu cu faţa în iarbă, care-i sări

mine. Pe atunci, mulţi foloseau în obraz ca un praf, şi scrâşni din
"căutătoarele de mine", trăgeau dinţi cu răutate, că nu avusese
speranţă în ajutorul lor ca în noroc. Stătea culcat, nemişcat,
Dumnezeu, iar pe urmă, după ce sperând că poate totuşi trece, deşi
au pierit doi stalkeri la rând, la înţelegea că nimeriseră în capcană.
interval de câteva zile, omorâţi de Căldura se înteţise, îi învăluia tot
descărcările subterane, s-a corpul ca un cearceaf opărit, iar
terminat şi cu ele ... "Da' cine naiba ochii îi erau plini de sudoare. Într-
era Fantele ăsta? L-o fi adus un târziu, ţipă la Arthur: "Nu te
Sterviatnik sau a venit singur pe- mişca. Rabdă!" Şi începu să rabde şi
aici? Şi ce-i atrage pe toţi cariera el. Ar fi răbdat şi totul ar fi fost în
asta? De ce n-am auzit nimic regulă, doar ar fi transpirat, dar
despre asta? ... Drace, ce mai arde! Arthur nu mai rezistă. Ori nu auzise
Şi asta-i încă de dimineaţă. strigătul lui, ori se speriase prea
Ce-o să fie mai pe urmă! ..." tare, ori îl dogorise mai tare decât pe
Arthur, care mergea în faţa lui la el, în orice caz nu mai reuşi să se
vreo cinci paşi depărtare, îşi ridică controleze şi, cu un muget, fugi
mâna şi îşi şterse transpiraţia de încovoiat, ca un apucat, acolo unde
pe frunte. Redrick se uită la soare. îl gonea instinctul lui absurd,
Era încă jos. Şi, dintr-o dată, înapoi, exact într-acolo unde nu
realiză că iarba uscată de sub trebuia în nici un caz să fugă.
picioare nu mai foşneşte ca mai- Redrick abia avu timp să se ridice
nainte, parcă scârţâie precum puţin şi să-l prindă de picior cu
amidonul, şi nu mai este ţepoasă şi amândouă mâinile. Arthur se
aspră ca-nainte, ci moale şi prăbuşi la pământ ca un butuc,
tremurătoare, mărunţindu-se sub ridicând un nor de cenuşă, ţipă
cizme ca zdrenţele de cenuşă. Văzu isteric cu o voce neobişnuit de
clar urmele lui Arthur şi se aruncă ascuţită, şi, lovindu-l pe Redrick cu
la pământ urlând: celălalt picior direct în faţă, începu
"Culcat!" să se zbată şi să se zvârcolească ca
un apucat. Dar stalkerul,
150
pierzându-şi raţiunea din cauza pe Arthur, care zăcea complet

durerii, se târâ peste el, lipindu-şi nemişcat, îi prinse ambele picioare
faţa arsă de scurta lui de piele, sub braţ şi, ajutându-se de mâna
vrând să-l strivească, să-l bage în liberă, se târâ înainte,
pământ cu amândouă mâinile. Îl nedezlipindu-şi privirea de
ţinea de părul lung, ţintuindu-i margine, dincolo de care iarba era
capul care se zbătea, îl lovea din nou moartă, uscată, ţepoasă,
nebuneşte cu şpiţul şi cu genunchii totuşi adevărată, şi ea i se părea
peste picioare, peste spate, peste acum un lăcaş al vieţii.
fund. Auzea ca prin ceaţă geamătul Cenuşa îi scârţâia printre dinţi,
şi mugetul de sub el, precum şi peste faţa arsă treceau resturi de
propriul său urlet răguşit: "Culcat, arşiţă, iar sudoarea îi curgea direct
culcat, te omor ...", iar de sus cădea în ochi, pentru că, probabil, nu mai
ceva peste ei de parcă s-ar fi avea nici gene, nici sprâncene. Îl
revărsat nişte munţi de cărbuni trăgea pe Arthur după el şi acesta,
înroşiţi, îmbrăcămintea îi ardea, parcă dinadins, se agăţa de toate cu
deja, şi îi trosnea pielea de pe scurta lui blestemată. Spatele opărit
picioare şi din părţi, băşicându-se îl ardea, iar rucsacul îi lovea la
şi crăpându-se. Strivindu-şi fruntea fiecare mişcare ceafa arsă. Redrick
de cenuşa fumurie, strivea se gândi cu groază că poate a
convulsiv sub piept capul acestui pierdut direcţia din cauza durerii şi
mucos blestemat, până când nu mai zăpuşelii şi că acum n-o să mai
rezistă şi urlă din toate puterile ... răzbească. De frică, începu sa se
Nu-şi mai amintea când s-a târască mai repede, ajutându-se de
terminat totul. A înţeles că putea cotul liber şi de genunchi, scoţând
să respire din nou, că aerul prin gâtlejul uscat cele mai
devenise din nou aer şi nu aburul scârboase înjurături care îi treceau
încins care îi ardea gâtlejul, a prin cap, iar pe urmă, cu o bucurie
priceput că trebuie s-o şteargă cât nebună, îşi aminti că la piept are un
mai repede din acest cuptor bidonaş aproape plin, prietenul lui
diavolesc, până când acesta nu se drag. Numai de-ar putea să răzbată.
lasă din nou peste ei. Se ridică de
151
"Încă puţin, hai Red, hai mă scuipa. Apoi privirea îi reveni la

Roşcatule, uite aşa, încă puţin". normal şi-atunci se uită la Redrick.
Pe urmă, zăcu mult timp, cu faţa ― Pfffuu ... Îşi scutură el capul,
şi mâinile în apa rece şi ruginită, stropind în jur cu apă murdară. Ce-
inspirând din când în când, cu a fost asta, domnule Schuhart?
desfătare, răcoarea aerului putred. ― Moartea, rosti cam nedesluşit
Ar fi stat aşa un secol, dar îşi Redrick şi începu să tuşească. Îşi
impuse să se ridice şi, stând în pipăi faţa. Îl durea cumplit. Nasul i
genunchi, aruncă rucsacul. Se se umflase, dar sprâncenele şi
apropie în patru labe de Arthur, genele, curios, erau la locurile lor. Şi
care tot mai zăcea nemişcat la vreo pielea de pe mâini era intactă,
treizeci de paşi de mlaştină, şi îl numai că se înroşise: probabil că
răsturnă pe spate. Mda, fusese nici bucile nu-i arseseră până la os
frumos băiatul. Acum mutrişoara ... Se pipăi. Nu, e clar că nu e până
lui drăguţă părea o mască neagră- la os, chiar şi pantalonii rămăseseră
cenuşie de sânge coagulat întregi. Doar că arătau de parcă ar
amestecat cu cenuşă şi câteva fi fost opăriţi ...
secunde Redrick privi cu o Arthur îşi atingea şi el faţa,
curiozitate stupidă dârele lungi de pipăind-o încet, cu degetele. Acum,
pe această mască: urmele de la când această mască terifiantă
pietre şi muşuroaie. Apoi se ridică dispăruse, spălată de apă,
în picioare, îl luă pe Arthur de fizionomia lui era, contrar
subţiori şi îl târâ spre apă.. Arthur aşteptărilor, aproape normală.
respira greu, hârâia, şi, din când în Câteva zgârâieturi, o leziune pe
când, gemea. Redrick îl azvârli cu frunte, buza de jos tăiată, iar restul
faţa în balta cea mai mare şi plonjă ... restul era în regulă.
şi el alături, retrăind cu plăcere ― Niciodată n-am auzit de aşa
mângâierile ude şi reci ca gheaţa. ceva, spuse Arthur şi privi înapoi.
Arthur începu să gâlgâie, să se
Redrick se uită şi el. Pe o iarbă
mişte, îşi trase mâinile de sub el şi
cenuşie ca scrumul rămăseseră
ridică capul. Ochii îi erau holbaţi,
multe urme şi se miră cât de scurt
înghiţea aerul cu sete, tuşea şi
152
fusese acel drum cumplit şi rămasă mirosea insuportabil a

nesfârşit pe care se târâseră pentru medicină. Redrick ridică
a-şi salva viaţa. Nu erau mai mult rămăşiţele care ţineau loc de clape
de douăzeci, treizeci de metri în şi începu să scoată cioburile de
total, de la un cap la altul. Pe sticlă şi bucăţile de plastic. Şi-n
"chelia" asta arsă se târâse într-un acel moment, Arthur îi spuse:
zig-zag sălbatic, orbit de frică, ca un ― Vă mulţumesc, domnule
gândac pe o tigaie fierbinte. Dar Schuhart, că m-aţi scos.
asta nu era nimic; bine că se târâse, Redrick tăcu. "La dracu
în general, pe-acolo pe unde mulţumesc! Am şi nevoie să te
trebuia. Putea foarte bine să salvez".
nimerească în "chelia ţânţarului", ― Eu sunt vinovat,
puţin mai la stânga, sau putea continuă Arthur. Că doar auzisem
chiar să se întoarcă ... "Nu, nu
când mi-aţi ordonat să stau culcat.
puteam, se îndârji. Un mucos
M-am speriat însă foarte tare, iar
oarecare putea, dar eu nu sunt
când a început să dogorească,
mucos. Şi dacă n-ar fi fost tâmpitul
mi-am pierdut complet
ăsta, nu s-ar fi întâmplat nimic, mi-
capul. Ştiţi, mi-e tare frică
aş fi opărit un pic bucile ... Şi ăsta
de durere, domnule Schuhart ...
ar fi fost tot necazul ..."
― Hai, ridică-te, spuse Redrick
Se uită la Arthur cum se spăla,
fără să se întoarcă. Asta e încă
pufnind şi gemând când îşi atingea
floare la ureche ... Hai odată, ce
locurile dureroase. Redrick se
mai stai?
ridică, schimonosindu-se când
Sâsâind de durere, îşi puse
îmbrăcămintea devenită scorţoasă,
rucsacul în spate, aranjându-şi
din cauza arşiţei, îi atingea pielea.
curelele. Avea senzaţia că
Ieşi la loc uscat şi se aplecă
deasupra rucsacului. Şi el o păţise pielea se scorojise în locurile
cu vârf şi îndesat. Clapele de la arse şi se încreţise în
buzunarele de sus arseseră, riduri dureroase. "Îi e frică de
sticluţele cu medicamente durere ... Mânca-te-ar ciuma cu
plesniseră de căldură, iar de la pata durerea ta cu tot ..." Se uită în
153
jur. "Nu-i nimic. N-am pierdut fără el n-am să mă descurc. Este

poteca. Şi-acum deluşoarele astea. un ostatic pentru Maimuţica. N-
Mârşave deluşoare. Stau ca nişte am scos un om, ci dragorul9 meu.
coarne de drac ... Şi mai e şi Căutătorul meu de mine. Un
vâlceaua asta dintre ele ..." şperaclu. Însă acolo, pe locul ăla
Adulmecă aerul ... "Of, vâlceluţă fierbinte, nu m-am gândit la asta.
mârşăvioară! Tocmai tu eşti cea Îl trăgeam ca pe-o rudă şi nici prin
mai mare mârşăvie" ... cap nu-mi trecea să-l las, deşi
― Vezi vâlceaua dintre dealuri? îl uitasem de toate: şi de şperaclu,
întrebă pe Arthur. şi de Maimuţica ... Deci înseamnă
― O văd. că sunt într-adevăr un băiat bun?
Aşa îmi zice şi Guta. Kirill mi-a
― Direct spre ea. Marş!
sugerat-o şi el, iar Richard numai
Arthur se şterse cu dosul palmei
despre asta bombăne tot timpul
la nas şi porni înainte, pleoscăind
... Ce
prin bălţi. Şchiopăta şi nu mai era
să spun, au şi găsit bunătatea ... ia
tot atât de drept şi chipeş ca mai
mai lasă toate astea. Aici nu e loc
înainte. Zona îl încovoiase şi pe el,
pentru bunătate, întâi te gândeşti şi
obligându-l să meargă mai încet şi
apoi dai din mâini şi din picioare. Să
cu mai multă prudenţă. "Şi iată
fie prima şi ultima dată, e clar? Om
cum am mai scos pe încă unul, se
bun, hm ...Trebuie să-l păstrez
gândi Redrick. Oare al câtelea
pentru «maşina de tocat carne», se
este? Al cincilea? Al şaselea? Şi-
gândi el rece şi clar. Aici poţi să treci
acum mă întreb: De ce? Ce, mi-e
prin toate, în afară de această
rudă? Ce, răspund de el? Ia
maşină".
ascultă, bă, Roşcatule, de ce
― Stai, îi zise lui Arthur,
totuşi l-ai târât? Puteai s-o
mierleşti din cauza lui ... Şi cred că Vâlceaua era în faţa lor şi Arthur
acum, cu capul limpede, ştiu. E stătea, privind pierdut spre Redrick.
foarte bine că l-am scos, pentru că Vâlceaua era acoperită de un noroi
9
DRAGÓR, (1) dragori, s.m., (2) dragoare, s.n. 1. S.m. Muncitor care manevrează comenzile unei drage (1). 2. S.n. plutitoare, destinată exploatării înlăturarea minelor (de pe o cale navigabilă). [fr. zăcămintelor aluvionare (de aur,
Navă de luptă special amenajată pentru îndepărtarea minelorDRÁGĂ ~ge marine. – Din fr. f. 1) Navă utilată cu wolfram, diamante drague]etc.). 3) Dispozitiv special pentru
instalaţii speciale pentru săparea sub apă, în vederea dragueur. curăţării sau adâncirii fundului unei ape. 2) Instalaţie
154
verde, purulent, care lucea unsuros Mocirla era caldă, lipicioasă şi

în soare, iar deasupra se unduia un respingătoare.
abur uşor, ce se închega între Întâi au mers drept, scufundându-
dealuri, încât la treizeci de paşi nu se până la brâu, iar sub picioare,
se mai vedea nimic. Şi putoarea. Nu spre norocul lor, era piatră şi destul
era clar ce putrezea acolo, în de neted. Şi-n curând, Redrick auzi
borhotul ei, dar Redrick avea binecunoscutul zumzet din
impresia că o sută de mii de ouă amândouă părţile. Pe dealul din
stricate, sparte şi aruncate peste o stânga, inundat de soare, nu se
sută de mii de capete de peşti şi vedea nimic, dar pe povârnişul din
pisici moarte nu ar fi putut să dreapta jucau în penumbră flăcări
duhnească ca aici. "O să cam liliachii-deschise.
miroasă pe-acolo, Roşcatule, aşa că ― Apleacă-te, îi comandă printre
tu ... Vezi să nu intri în derivă". dinţi, şi se aplecă şi el. Mai jos,
Arthur gemu şi se dădu înapoi. tâmpitule!
Atunci Redrick îşi alungă toropeala, Arthur se aplecă speriat, şi-n
scoase repede din buzunar un aceeaşi secundă un fulger, însoţit
pachet de vată îmbibată cu instantaneu de un bubuit, sparse
deodorant, îşi puse în nări două văzduhul. Deasupra capetelor lor se
tampoane şi îi întinse şi lui Arthur. scutură într-un dans dement un
― Mulţumesc, domnule fulger ramificat, abia vizibil pe
Schuhart ... abia şopti Arthur. Nu fondul cerului. Arthur se ghemui,
putem cumva să trecem pe undeva scufundându-se până la umeri.
pe sus? ... Redrick, simţind cum i se astupă
Redrick îl înşfăcă de păr şi îi urechile din cauza tunetului,
întoarse capul înspre grămada de întoarse capul şi zări în umbră cum
cârpe ce se zărea într-o surpătură o pată de un roşu deschis se
de piatră. destrăma repede în pietrişul
― Ăla e Ochelaristu', iar pe dealul fărâmiţat. Imediat izbucni şi al
din stânga, de aici nu se vede, zace doilea fulger.
Canişu'. Tot o grămadă de cârpe. Ai ― Înainte! Înainte! urlă, fără să se
înţeles? Înainte. audă.
155
Acum se târau pe vine, mişcându- "Trec, trec, se gândea Redrick.

se ca două gâşte şi scoţând afară Doar nu e prima dată. Toată viaţa
numai capetele. La fiecare aşa a fost la mine: în noroi, iar
străfulgerare, Redrick vedea cum deasupra capului fulgere, şi
părul lung al lui Arthur se ridică în niciodată n-a fost altfel ... Dar de
sus, simţind imediat după aceea unde mizeria asta? Câtă mizerie ...
cum o mie de ace îi înţeapă pielea Îţi pierzi minţile, nu alta. Câtă
feţei. "Înainte", repeta el din inerţie. mizerie într-un singur loc, de
Deja nu mai auzea njmic. O dată, parcă s-au strâns aici toate
Arthur se întoarse spre el, porcăriile din lume ...
arătându-şi profilul, şi observă Mucozitatea asta este Sterviatnik,
cum îl privea cu ochii holbaţi de se gândi cu furie. Pe aici a trecut
groază; îi mai zări buzele albe care Sterviatnik şi de la el a rămas ...
tremurau şi obrazul transpirat, Ochelaristu' a căzut în dreapta.
murdărit de verdele borhotului. Pe Canişu' în stânga, şi totul pentru ca
urmă, fulgerele se transformară în Sterviatnik să treacă printre ei şi să
trăsnete şi fură nevoiţi să se lase după el toată această mizerie.
scufunde cu totul. Mucozitatea Aşa-ţi trebuie, Roşcatule! Cine calcă
verde îi încleia gura, era imposibil pe urmele lui Sterviatnik
de respirat. Prinzând aerul cu întotdeauna o să-nghită rahat. Ce,
gura, Redrick îşi smulse din nas n-ai ştiut asta şi înainte? Peste tot
tampoanele şi dintr-o dată simţi e-aşa. Sunt prea mulţi ca
că putoarea dispăruse. Aerul era Sterviatnik şi de aceea n-a mai
plin de un miros proaspăt şi rămas nici un loc curat. Totul s-a
pătrunzător de ozon, iar aburul din împuţit ... Nunan e un prost: «Tu,
jur se îngroşase sau poate că i se Roşcovanule, strici tot echilibrul,
înceţoşaseră ochii şi deja nu se mai strici ordinea şi nu suporţi nici o
vedeau dealuri nici în stânga, nici organizare: nici pe cele bune, nici pe
în dreapta, nu se mai observa cele rele. Din cauza celor ca tine n-
nimic, doar capul lui Arthur mânjit o să fie niciodată raiul pe pămînt ...»
de drojdia verde şi aburul galben Da' ce te pricepi tu la toate astea,
care şerpuia în jur. grăsanule? Când am văzut vreodată
156
o ordine bună? Da' când m-ai văzut plătiţi" repetă el, cufundându-se
pe mine într-o ordine bună? Toată cu totul, dând din mâini şi din
viaţa am văzut cum mor Kirillii, picioare cu toate puterile.
Ochelariştii, iar cei ca Sterviatnik se Trosnetul unui fulger îi sfâşie din
târăsc printre cadavrele lor, pe nou auzul. "Tot sufletul am să-l
cadavrele lor, ca nişte viermi, şi scot din voi". Şi-n treacăt, se
murdăresc, murdăresc, murdăresc gândi: "Oare la cine mă refer? ...
..." Nu ştiu. Da' cineva trebuie să mi-
Alunecă pe o piatră, se o plătească şi-mi va plăti pentru
scufundă, ieşi, văzu din nou asta! Staţi un pic, numai să ajung
alături faţa schimonosită cu ochii la Glob, că eu nu sunt Sterviatnik
holbaţi şi deodată, îngheţă: i se ... O să mi-o plătiţi aşa cum
păru că pierduse direcţia. Dar trebuie şi aşa cum vreau eu ..."
nu, nu se rătăcise. Înţelese Când au ieşit la loc uscat,
imediat că trebuie să meargă pietrişul se încălzise deja de la
uite-acolo, unde iese din noroi o soare. Erau complet asurziţi, întorşi
piatră. Înţelesese asta, deşi în pe dos, clătinându-se şi agăţându-
afară de piatră nu se mai vedea se unul de altul ca să nu se
decât pâcla galbenă. prăbuşească. Redrick văzu o
― Stai! ţipă el. Ţine-te mai la furgonetă jupuită, fără roţi, şi, ca
dreapta! Mai la dreapta pietrei. prin ceaţă, îşi aminti că aici, la
Din nou nu-şi auzi vocea şi umbra ei, te poţi odihni. Se târâră în
atunci îl ajunse pe Arthur, îl umbră. Arthur se întinse pe spate şi
prinse de umăr şi începu să-i arate începu, cu degetele lipsite de vlagă,
cu mâna: "Ţine-te mai la dreapta să-şi descheie scurta; în timp ce
pietrei şi mergi cu capul în jos". "O Redrick se lipi cu rucsacul de
să mi-o plătiţi voi, se gândi". Lângă furgonetă, îşi şterse puţin palmele
piatră, Arthur se scufundă şi de pietriş şi băgă mâna la piept.
imediat un trăsnet lovi, cu un ― Şi mie, zise Arthur. Şi mie,
pocnet asurzitor, creştetul pietrei mister Schuhart.
negre făcând să zboare în toate Redrick se miră cât de puternică
părţile aşchii încinse. "O să mi-o este vocea băieţandrului, înghiţi o
157
gură, închise ochii şi simţi cum ochiul în spatele meu şi mă duceaţi

lichidul fierbinte şi purificator se de nas. Mă trăgeaţi, mă întindeaţi,
scurge prin gâtlej şi se întinde mă târaţi de nas prin închisori,
peste tot pieptul. Înghiţi încă o prin «bombe» ... Ajunge!"
dată şi îi întinse bidonaşul lui Desfăcu curelele rucsacului şi
Arthur. "Gata, se gândi, lipsit de luă din mâinile lui Arthur
puteri. Am scăpat. Am trecut şi d- bidonaşul.
asta. Gata, acum văd deja cecul cu ― Niciodată n-aş fi crezut, zise
suma în litere. Ce, credeţi că am Arthur cu o nedumerire blândă în
uitat? Nu! Eu ţin minte totul. glas, nici n-aş fi putut să-mi
Credeţi că o să vă mulţumesc că
închipui ... Ştiam, bineînţeles,
m-aţi lăsat viu şi că nu m-aţi
moarte, foc ... Dar ca să existe aşa
înecat?
ceva! ... Cum vom răzbate la
Ciu-ciu şi nu mulţumesc. V-a
întoarcere?
venit sfârşitul, e clar?
Redrick nu-l asculta. Tot ce
N-am să las nimic aşa. Acum eu
spunea acest omuleţ nu mai avea
hotărăsc. Eu, Redrick Schuhart, în
acum nici o importanţă. Nici înainte
deplinătatea facultăţilor mintale,
nu avusese, dar atunci era totuşi un
voi hotărî tot şi pentru toţi. Iar voi,
om. Acuma însă ... Un şperaclu
broaşte râioase, sterviatnici,
vorbitor. Lasă-l să vorbească.
extratereştri, ciolănoşi,
quarterblazi, paraziţi, verzişori, ― Ar fi fost bine să ne spălăm ...
răguşiţi, cei cu uniforme, (Arthur privi în jur cu teamă.)
simandicoşi, cei cu serviete şi cu Măcar faţa să mi-o fi limpezit.
«binefaceri», patroni, cei cu AV-uri, Redrick se uită la el absent. Îi
cu motoare veşnice, cu «chelia observa părul năclăit şi lipicios, ca
ţânţarului», cu discursuri, cu de pâslă, faţa mânjită de
diferite promisiuni ― ajunge! M-aţi mucozitatea acum uscată, cu urme
dus destul de nas! Şi eu, prostu', de degete, şi-n general corpul,
mă lăudam că aşa vreau, că aşa o acoperit de o crustă de noroi
să fac, iar voi, târâturilor, crăpată, şi nu simţi nici milă, nici
aprobându-mă, vă făceaţi cu iritare, nimic. Un şperaclu vorbitor.
158
Îşi întoarse capul, în faţă se întindea corp, de pielea arsă, şi acum se

un spaţiu plictisitor, ca un şantier rupea ceva dureros acolo, se
părăsit, acoperit de pietriş, de praf dezlipea ca o faşă uscată de o rană.
alb, plin de soarele orbitor, un alb Arthur se ridică şi oftă şi el, în timp
insuportabil, fierbinte şi mort. ce se uita la Redrick, cu suferinţă.
Capătul îndepărtat al carierei se Se vedea clar că ar fi vrut să se
vedea deja de aici, era tot de un alb plângă, dar n-avea curaj. Mormăi
orbitor şi de la distanţă părea numai, cu o voce înăbuşită:
complet neted şi abrupt, iar capătul ― Pot să mai iau o gură, domnule
apropiat era marcat de sfărâmături Schuhart?
de piatră. Redrick piti la piept bidonaşul
Coborârea în carieră începea acolo care-l ţinea în mână şi zise:
unde se detaşa, ca o pată roşie ― Vezi roşu ăla printre pietre?
printre, pietre, cabina
― Îl văd, zise Arthur, şi oftă
excavatorului. Acesta era singurul
spasmodic.
marcaj. Trebuia să meargă direct
spre el, bizuindu-se doar pe noroc. ― Direct spre el.
Arthur se ridică pe neaşteptate, Arthur se întinse gemând, îşi
îndreptă umerii şi se schimonosi,
băgă mâna sub furgonetă şi scoase
de-acolo o cutie de conserve uitându-se în jur.
ruginită. ― Să mă spăl un pic ... S-a lipit
― Ia uitaţi-vă, domnule Schuhart totul.
... zise el, înviorându-se. Asta, Redrick îl aşteptă în tăcere.
probabil, a lăsat-o tata ... Şi mai Arthur se uită la el fără speranţă, se
sunt acolo. întoarse şi începu să meargă, dar se
Redrick nu-i răspunse. "Ce opri imediat.
nechibzuinţă! se gândi indiferent. ― Rucsacul ... V-aţi uitat
Mai bine nu ţi-ai fi adus aminte de rucsacul, domnule
tata. Acum era mai bine dacă tăceai Schuhart.
din gură. Dar, de altfel, e totuna ..." ― Marş înainte, îi ordonă Redrick.
Se ridică şi oftă de durere, pentru Nu mai avea răbdare nici să
că toată îmbrăcămintea se lipise de explice, nici să mintă şi de fapt nu
159
mai avea nici un rost. Şi-aşa o să cum de-acolo, de sub duş, pufăia
meargă, n-are încotro. Şi Arthur îndelung şi plescăia sub apă, cum
porni, târându-şi picioarele, adus trântea nişte ligheane, bolborosea
din spate, încercând să-şi ceva pe-acolo, iar pe urmă cum urla
dezlipească de pe faţă mizeria de se cutremura casa: "Maria ... ai
scorţoasă, se făcuse mic, slab şi adormit?" Trebuia să stea pitit până
amărât, ca un pisoi ud fără stăpân. când se spăla şi se aşeza la masa pe
Redrick porni în urma lui şi, cum care mama punea o sticlă, o farfurie
ieşi din umbră, soarele îl pocni, adâncă, plină cu supa groasă, şi un
orbindu-l. Îşi puse palma streaşină borcan de ketchup, să aştepte până
şi regretă că nu-şi luase ochelarii când termina supa, râgâia şi
negri. Fiecare pas ridica un norişor începea carnea cu fasole, şi abia
de praf alb, praful se aşternea pe atunci putea să iasă la lumină, să
bocanci şi putea, dar parcă mai se aşeze pe genunchii lui şi să-l
degrabă Arthur duhnea, iar ca să întrebe pe care maistru sau pe care
meargă în urma lui era imposibil. inginer l-a mai înecat în acid
Dintr-o dată înţelese însă că el pute sulfuric.
cel mai tare. Mirosul era infect, dar În jur, totul era încins până la alb
cunoscut. Aşa mirosea în oraş şi îi era greaţă de arşiţa uscată şi
atunci când vântul de nord aducea aspră, de duhoare, de oboseală; îl
pe străzi fumul de la uzină. Şi tatăl ustura pielea arsă, care crăpase pe
său tot aşa duhnea când se la încheieturi, şi i se părea că prin
întorcea acasă, imens, sumbru, cu ceaţa fierbinte care îi învăluia
ochii roşii ca de nebun. Şi Redrick creierul ea ţipa ca să audă şi el,
se grăbea să se ascundă într-un cerându-i apă, linişte şi răcoare.
colţ, de unde se uita cu groază cum Amintiri aproape uitate se
taică-su îşi smulgea de pe el hainele îngrămădeau în creierul lui umflat,
de lucru şi le arunca în mâinile se răsturnau între ele, se acopereau
mamei, cum trăgea de pe labele şi se amestecau, împletindu-se cu
uriaşe bocancii stâlciţi, cum îi lumea albă, încinsă, care dansa în
împingea sub cuier şi, numai în faţa ochilor întredeschişi, şi toate
şosete, lipăia până în baie, auzea erau amare, toate emanau milă
160
covârşitoare sau ură. Încerca să nimic bun, ci numai mutre, mutre,

intervină în haosul ăsta, mutre ...
străduindu-se să scoată din trecut Şi-n tot timpul ăsta rămânea
un miraj dulce, şi sentimente de stalker, fără să se gândească, fără
tandreţe şi prospeţime reliefau din să simtă, fără chiar să ţină minte, şi
adâncurile memoriei faţa tânără şi vedea parcă cu cerebelul că, uite,
veselă a Gutei, încă fată, când era acolo în stânga, la o distanţă
dorită şi neprihănită, şi ea apărea în nepericuloasă, deasupra
faţa ochilor, dar imediat se acoperea mormanului de scânduri vechi, stă
de rugină, se deforma, curgea şi se "fantoma veselă" ― liniştită, fără
transforma într-o vlagă ― şi dă-o dracului, iar din
mutrişoară ursuză, acoperită de dreapta adie un vânt nedesluşit, ca
blăniţa lungă şi aspră a după câţiva paşi să apară "chelia
Maimuţicăi. Încerca să-şi aducă ţânţarului", netedă ca oglinda şi cu
aminte de Kirill, pentru el un om multe cozi ca o stea de mare, încă
sfânt, de mişcările lui repezi şi departe, şi nu mi-e frică, iar în
agile, de râsul lui şi de vocea care- centrul ei o pasăre turtită ca o
i promitea locuri şi timpuri umbră, ceva foarte rar, pentru că
minunate, nemaivăzute, iar Kirill păsările nu zboară deasupra Zonei;
apărea şi el. Pe urmă licărea în iar acolo, alături de potecă, două
soare păienjenişul argintiu şi iată "biberoane" aruncate de Sterviatnik,
că Kirill deja dispăruse şi pe probabil la întoarcere, când frica a
Redrick îl pironesc ochii îngereşti învins lăcomia. Vedea toate astea şi
şi ficşi ai lui Hugh Răguşitu', după reţinea totul, iar când Arthur,
care mâna lui mare şi albă încovoiat, greşea direcţia măcar cu
cântăreşte în palmă containerul de un pas, gura lui Redrick se
porţelan ... În conştiinţa lui se deschidea singură şi un urlet
învălmăşeau forţe întunecate, care răguşit şi ameninţător îi ieşea din
îi coborau bariera voinţei şi îi gâtlej. "O maşină, se gândea. Aţi
stingeau puţina bunătate pe care o făcut din mine o maşină ..." Pietrişul
mai păstra memoria lui, şi deja i se de la marginea carierei se apropia şi
părea că până acum nu fusese deja putea să desluşească desenele
161
ciudate ale ruginei pe acoperişul şi-n depărtare, întinzându-şi gâtul

roşu ai cabinei excavatorului. lung. Redrick se apropie şi se opri
"Eşti un prost, Barbridge. alături. Nu se uita acolo unde privea
Şmecher, dar prost. Cum ai putut Arthur. Lângă picioare, din
să ai încredere în mine, ai? De când adâncurile carierei, pleca drumul
mă ştii tu? Ar fi trebuit să mă bătătorit cu mulţi ani în urmă de
cunoşti mai bine decât eu însumi. şenilele şi roţile tractoarelor grele.
Ai îmbătrânit, asta este. Te-ai La dreapta lui se ridica un perete
prostit. E şi normal. Poate fiindcă ai abrupt, alb şi crăpat de căldură, iar
avut de-a face numai cu proşti ..." în stânga era şes, unde, printre
Şi atunci îşi imagină cum s-a pietre şi grămezi de piatră spartă,
desfigurat Sterviatnik când a aflat stătea aplecat excavatorul. Cupa lui
că Arthur, frumosul Archie, sânge părea sleită de puteri, prăbuşită la
din sângele lui ... a plecat în Zonă capătul drumului. Şi aşa cum era
cu Roşcatu', după picioarele lui de aşteptat, nimic nu se mai vedea
Sterviatnik, a plecat nu cu un pe drum, dar lângă cupă, pe o pantă
mucos inutil, ci cu fiul lui, viaţa aspră şi colţuroasă, atârnau ţurţurii
lui, mândria lui. Şi imaginându-şi răsuciţi şi negri ce semănau cu
toate astea, Redrick începu să râdă nişte lumânări metalice, groase,
în hohote, iar când Arthur îşi forjate. În praf se vedeau o mulţime
întoarse speriat capul dădu din de pete, de parcă acolo se vărsase
mână continuând să râdă: "Marş, nişte bitum. Asta-i tot ce mai
marş!". Şi iar au început să i se rămăsese de la ei şi nici nu puteai
târască prin minte, ca pe un ecran, să spui câţi au fost. Poate că fiecare
mutre, mutre, mutre ... Trebuie să pată este un om, o dorinţă a lui
schimbe totul. Nu o viaţă, nu două, Sterviatnik. Ia uite,
nu un destin sau două destine. Sterviatnik scăpase cu bine, viu şi
Trebuie schimbat fiecare şurub al nevătămat din subsolul blocului 7.
acestei lumi infecte ... De acolo Sterviatnik scosese cu
Arthur se apropie de marginea uşurinţă din Zonă "magnetul fluid".
râpei din faţa carierei, se opri şi Iar ţurţurul acela era comoara de
rămase pironit locului, privind în jos Dina Barbridge pe care toţi o
162
doreau, care nu semăna nici cu Nu avea nimic dezamăgitor sau

tata, nici cu mama. Iar pata aceea îndoielnic în el, dar nici nu avea
era Arthur Barbridge, frumosul şi nimic ce-ar fi putut să-i dea o
mândrul Archie, care nu semăna cu speranţă.
părinţii. Nu se ştie de ce, dar îi trecu prin
― Am ajuns, hârâi încordat cap ideea că Globul este gol pe
Arthur. Mister Schuhart, am ajuns dinăuntru şi că ar trebui să fie
totuşi, nu-i aşa? foarte fierbinte, încins de soare. Era
Râdea bucuros, se aşezase pe clar că nu emitea o lumină proprie,
vine şi cu amândoi pumnii că nu se putea ridica în aer să
începuse să lovească pământul cu danseze, aşa cum se vorbea în
toată puterea. Părul năclăit şi legende. Zăcea acolo unde căzuse.
întărit ca o crustă pe creştetul Poate că scăpase dintr-un oarecare
capului tremura şi flutura buzunar imens şi se rostogolise,
caraghios în toate părţile, aruncând rătăcindu-se în timpul unui joc de
bucăţi de noroi uscat. Şi numai giganţi. Nu era aşezat aici. Fusese
atunci Redrick îşi ridică privirea şi aruncat şi el, la fel cum erau
privi Globul. Încet. Cu teamă. Cu azvârlite toate astea: "brăţări",
frica ascunsă că n-o să arate aşa "biberoane", "baterii", şi alte
cum îşi imaginase. Că o să-l gunoaie rămase de la Vizită. Dar, în
pătrundă îndoiala şi Globul se va acelaşi timp, avea ceva şi, cu cât se
prăbuşi de pe cerul unde abia se uita mai mult la el, Redrick îşi
căţărase, înghiţind astfel toate dădea seama cât este de plăcut să-l
scârnăviile. priveşti, cum te îndeamnă să te
Nu era de aur, ci mai degrabă din apropii de el, să vrei să-l atingi, să-l
cupru roşcat, complet neted, şi mângâi. Din nou îi trecu prin cap o
lucea mat în soare. Zăcea aruncat trăsnaie, că ar fi foarte odihnitor să
lângă peretele îndepărtat al carierei, te aşezi lângă el sau, şi mai bine, să
stând comod printre mormanele de te sprijini cu spatele de el, să-ţi dai
rocă presată şi chiar de aici se vedea capul pe spate şi, închizând ochii,
cât este de mare şi cât de greu apasă să te gândeşti, să dai drumul la
locul unde se afla.
163
amintiri şi poate chiar să moţăi un ceva deosebit, poate doar

pic ... înlăuntrul lui, undeva în adâncime,
Arthur sări în picioare, îşi unde începuse să se neliniştească
desfăcu toate fermoarele de la un oarecare viermişor, ce pornise
scurtă, o smulse şi o azvârli la să se răsucească cu căpşorul lui
picioare, ridicând un nor de praf ţepos.
alb. Ţipa ceva, strâmbându-se şi Băiatul tot mai cobora în sărituri,
dând din mâini, pe urmă le duse la pe povârnişul abrupt, bătând un
spate şi dansă făcând cu picioarele step dement, iar praful alb îi sărea
figuri complicate. Sărind, porni în de sub tălpi în timp ce ţipa ceva cu
jos pe povârniş. Nu se mai uita la toată puterea, foarte vesel,
Redrick, uitase de el. Uitase de răsunător, dar foarte solemn, ca un
toate, mergea să-şi îndeplinească cântec sau, mai bine-spus, ca o
dorinţele, dorinţele mărunte şi litanie. Redrick se gândi că, pentru
ascunse ale unui licean care prima dată în existenţa carierei,
roşeşte, ale unui băieţandru care acest drum era străbătut în
nu văzuse în viaţa lui nici un fel de atmosferă de sărbătoare. La început
bani, în afară de cei "de buzunar", nu ascultase ce urlă acest şperaclu
ale unui mucos pe care îl snopeau vorbitor, dar pe urmă parcă se
în bătaie dacă mirosea măcar un aprinse ceva în el şi auzi: "Fericirea
pic a alcool atunci când se întorcea pentru toţi! ... Pe gratis! ... Fericire
acasă şi din care voiau să crească din belşug! ... Veniţi aici cu toţii! ...
un avocat celebru, iar, în Ne ajunge la toţi! ... Nimeni n-o să
perspectivă, un ministru şi, cine plece supărat! ... Pe gratis! ...
ştie cum, înţelegeţi voi ... Fericire! Pe gratis! ..."
preşedinte. Mijindu-şi ochii înroşiţi Şi, dintr-o dată, amuţi, de parcă
de lumina orbitoare, Redrick privea o mână imensă i-ar fi băgat un căluş
tăcut în urma lui. Stătea impasibil în gură. Redrick văzu cum vidul
şi rece, ştiind ce-o să se întâmple transparent, care se furişase în
acum, simţind însă că nu se va umbra cupei excavatorului, îl
putea uita. Totuşi, până când totul prinse, îl aruncă în aer încet şi cu
era posibil, va privi fără să simtă putere îl răsuci, aşa cum femeile
164
storc rufele. Redrick mai avu timp "În sfârşit ... Ce să zic? ...
să vadă cum unul din bocancii Maimuţica, tata ... Să plătească
prăfuiţi a fost smuls de pe piciorul pentru toate, să le iasă târâturilor
lui Arthur şi proiectat în sus, sufletul, să se sature şi ei de rahat
undeva deasupra carierei. Atunci îşi aşa cum am înghiţit şi eu ... Nu, nu
întoarse capul şi se aşeză. În cap se aşa Roşcatule! Adică aşa,
făcuse gol şi amorţise. În jur era bineînţeles ... Dar ce-nseamnă
linişte şi mai ales în spatele lui, toate astea? Ce-mi trebuie mie?
acolo pe drum. Atunci îşi aduse Astea-s înjurături, nu gânduri".
aminte de bidonaş, dar fără plăcere, Îngheţă, presimţind ceva groaznic,
ca de-un medicament pentru care a şi, trecând peste mulţimea
venit vremea să-l ia. Deşurubă diferitelor gânduri, îşi porunci cu
căpăcelul, începu să bea cu răutate: "Ia ascultă, măi, mutră
înghiţituri mici şi, pentru prima roşcată. N-ai să pleci de-aici până
dată în viaţă, ar fi vrut ca în bidonaş n-o să te gândeşti la ceva concret. O
să nu fi fost alcool, ci pur şi simplu să pieri aici cu acest globuleţ, ai să
apă rece ... putrezeşti, ai să te prăjeşti, dar n-ai
Trecu un timp, şi-n cap apărură să pleci ..."
nişte gânduri cât de cât coerente. „Doamne, unde-mi sunt
"Asta-i tot. Drumul e liber. Chiar cuvintele, unde-mi sunt gândurile?”
acum aş putea să merg, dar mai Şi cu avânt îşi trosni una peste faţă.
bine să mai aştept un pic. «Maşina „În toată viaţa mea n-am avut nici
de tocat» e capabilă de orice un gând! Aşteaptă-mă! Doar Kirill
scamatorie. Tot trebuie să mai mi-a vorbit ceva, aşa ... Kirill!”
reflectez puţin. Numai că asta nu-i Cotrobăia febril prin amintiri, îi
o treabă obişnuită pentru mine, apăreau nişte cuvinte cunoscute şi
ăsta-i tot necazul". Ca să se semicunoscute, dar nimic nu se
gândească ar fi însemnat să se închega, pentru că de la Kirill nu
eschiveze, să trişeze, să păcălească, rămăseseră cuvinte, ci numai nişte
să mintă. Şi aici toate astea nu mai imagini neclare, bune sau foarte
merg ... bune, dar complet neverosimile ..."
165
"Ce ticăloşie. Ticăloşie ... Până şi Dar cum să nu mai fiu stalker când
aici m-aţi învârtit, m-aţi lăsat fără am de hrănit o familie? Să mă duc
limbă, târâturilor ... Golan ... Aşa la slujbă? Da' nu vreau să muncesc
cum am fost un golan, aşa am şi pentru nimeni. Mi-e silă de munca
îmbătrânit: tot un golan. Şi asta nu voastră. Puteţi oare să înţelegeţi
trebuie să fie. Auzi? O dată pentru asta? Dacă omul munceşte, o va
totdeauna, să-ţi fie interzis pe face întotdeauna pentru cineva.
viitor! Omul se naşte ca să Este un sclav şi nimic altceva, iar eu
gândească (iată-l şi pe Kirill, în întotdeauna am vrut să fiu singur,
sfârşit) ... Numai eu nu cred în asta. ca să-i înfrunt pe toţi, cu apatia şi
Nici înainte n-am crezut şi nici plictiseala
acum nu sunt convins. Iar pentru lor ..."
ce se naşte omul nu ştiu. S-a Bău restul de coniac şi, cu toată
născut şi s-a născut. Se hrăneşte puterea, trânti, de pământ
fiecare cum poate. Lasă să fim cu bidonaşul gol, care, lucind în soare,
toţii sănătoşi, iar ei lasă să crape ... se rostogoli pe undeva şi Redrick
Adică cine suntem noi şi cine sunt uită imediat de el. Acum stătea
ei? Nu mai înţeleg nimic. Mie îmi acoperindu-şi ochii cu mâinile şi
este bine, lui încerca să nu înţeleagă, nici să
Barbridge îi este rău, lui Barbridge vorbească, dar măcar să vadă ceva,
îi e bine, lui cam cum ar trebui să fie, însă din
Ochelaristu' îi e rău, lui Răguşitu' îi nou zări numai mutre, mutre şi iar
e bine, e rău pentru toţi. Numai el, mutre ... Verzişori, sticle, grămezi de
tâmpitul crede că poate să se cârpe care au fost cândva oameni,
strecoare la timp. Doamne, ce coloane de cifre ... Ştia că tot ce
ciulama! Toată viaţa m-am războit vedea trebuia să dispară şi ar fi vrut
cu căpitanul Quarterblood, iar el să le şteargă, dar i se păru că dacă
toată viaţa a fost în război cu, toate astea vor dispărea, atunci nu
Răguşitu' şi de la mine, idiotul, va mai rămâne nimic ― doar
vroia un singur lucru, să nu mai fiu pământul neted şi gol. De neputinţă
stalker. şi disperare, ar fi vrut din nou să se
sprijine şi să-şi dea capul pe spate,
166
dar se ridică, îşi scutură pantalonii atotştiutor şi atotînţelegător ...

de praf şi începu să coboare în Descurcă-te singur! Uită-te în
carieră. sufletul meu, ştiu că acolo găseşti
Soarele dogorea, iar în faţa ochilor ce-ţi trebuie. Trebuie să fie ceva!
pluteau pete roşii, aerul tremura Doar nu mi-am vândut nimănui
şi în această vibrare Globul părea sufletul, niciodată! Este al meu, este
că dansează pe loc, ca o omenesc! Nu se poate să vreau răul!
geamandură pe valuri. Redrick ... Şi blestemat să fie tot, că nimic
trecu pe lângă cupă şi, nu pot să-ţi mai spun în afară de
superstiţios, îşi ridică picioarele aceste cuvinte copilăreşti: «Fericire
mai sus, ferindu-se să nu atingă pentru toţi, pe gratis, şi hai să nu
petele negre, scufundându-se apoi plece nimeni supărat!»".
în pământul prăfos, se târî prin
toată cariera de-a curmezişul,
spre Globul care dansa şi-i făcea
cu ochiul. Era transpirat tot, se
sufocase de căldură, în acelaşi
timp trecându-l fiori de gheaţă,
tremura ca după o beţie, iar
printre dinţi îi scârţâia praful
cretos şi searbăd. Şi deja nici nu
mai încerca să gândească.
Repeta întruna, cu disperare, ca o

rugăciune: "Sunt un animal. Vezi
bine că sunt un animal. N-am
cuvinte, nu m-a învăţat nimeni să
folosesc cuvintele, nu ştiu să
gândesc. Aceste târâturi nu mi-
au dat posibilitatea să învăţ şi
să gândesc. Dar dacă eşti într-
adevăr atât de puternic, de
167
Arkadij Natanovitch Strugatsky si

Boris Natanovitch Strugatsky
168
STRUGATSKY BROTHERS
Arkady Natanovich Strugatsky and Boris Natanovich Strugatsky are probably
the most famous Russian SF authors. They became the spiritual leaders of
Russian science fiction literature in the 60-s, and to this day, their influence
remains immense.
Entire generations were brought up on their books, and the authors managed
to impress their ideas and principles on millions and millions of people. The
number of their fans in Russia is really impossible to count, and even abroad,
their works have found way to the hearts of the readers. The key to their
success is, in their own words, that they write "about adventures of the spirit,
and not about adventures of the body."
Any Strugatskys' work is very different from an ordinary SF book in that it is not
"pure science fiction." Strugatskys always write about people and their
problems, and not about spaceships, technology or other things that the
ordinary SF literature is full of. There are so many layers of ideas and thoughts
in their works that you have to read them several times if you want to really
grasp all that authors packed in. Their books stir up the desire to understand
other people.
169
"Thinking is not entertainment but an obligation!"

This is the Strugatskys' main slogan, and I totally agree with it.
Alexandr Usov
170

Arkadi & Boris Strugatki - Calauza PDF

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Arkadi & Boris Strugatki - Calauza PDF

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Arkadi şi Boris Strugaţki

Picnic la marginea drumului

Arkadij Natanovitch Strugatsky si

Picnic la marginea drumului

DIN INTERVIUL LUAT DOCTORULUI VALENTIN PILMANN DE CĂTRE

parcă s-ar fi tras în Pământ şase Foundland ― asta mai treacă-

nostru, corespondentul, le-a cam sunt vizitatorii. Nu contează de

împreună cu colegii mei, reprezint organizare. Ne ocupăm de

REDRICK SCHUHART, 23 DE ANI, CELIBATAR,

STĂM ÎN DEPOZIT. Când vine ori nu mi-am rupt spinarea

bogate, să zicem, o cană sau, mulţumire. Dar, după cum înţeleg,

Ţinea ultimul "biberon" în Pentru un "biberon" gol, Ernest

― A, nu! Ce, crezi că organizăm închipuie omu' că ştie şi înţelege

― Nu-ţi sunt Roşcovan şi nu te- şi ciocăneşte ceva la maşina de

Willy închide mapa şi mă unde s-o fi ivit şi zvonul ăsta?

Zonă, nici măcar pe departe, când pocker douăzeci de monede. Joacă

ferecată. Îmi pare rău de el şi pus momeala şi astăzi arunc

― Ei, ce să-i faci, dacă nu se Îşi ridică fruntea şi se uită pe

între timp n-au mai crescut niscaiva ― Laborant Schuhart, ţin să

― Bine, lasă. Unde-i Tender al a dat costumele speciale. Eh, ăsta-

exemplu, costumul ăsta te salvează Zonă, cu atât o să fii mai aproape

altfel. De fiecare dată când merg în pace. Apropo, ştii să conduci

că asta era încă iarba noastră Era un pisălog şi-un ghinionist; a

culmea! Nimeni, în afară de ei, n-a ajungând până aproape de pământ,

obiceiul să trăncănească în Zonă: le Nu, nu mai poate să se oprească.

aproape de marcaj. A stat deasupra căldură, iar deasupra garajului

adevărat, în schimb le-ai arătat problema să-ţi mai rămână ceva

Am aruncat încă o piuliţă. Şi, luând a cincea piuliţă, am

― Hai, lasă, spun. Ne-am jucat un simţit că-mi transpiră şi ochii, şi

negru şi n-am văzut nimic. Apoi, Nu-mi place această anvelopă.

Am păşit înăuntru şi m-am dacă-l tragem şi tot e greu. Am ieşit

degrabă un vas, un fel de borcan de concentratorul de gravitaţie, cu alte

Tender şi Kirill cară "biberonul". acum şi să iei plicu', ba mai mult

aia şi spune-le că te-au omorât ― Ţine, de la omenirea

― Bine, sir. Altă dată am să iau şi ― Oh, Red! Nu ştiu.

naiba ştie cum s-or fi rătăcit pe- ― Mulţumesc. Ce părere aveţi

Totuşi, vorbind cinstit, nu-mi Dar asta nu mă priveşte, merg

"broaştele râioase" mă pot trebuie să iasă ceva bun din tine.

Quarterblood întoarce capul, oftând ― Bună Ernie, zic. Nu-l mai

― Mare palavragiu mai eşti! îmi cincisprezece douăzeci la sută ― nu

oraşului să plece. Şi-aşa au rămas este o organizaţie de binefacere! Nu

Richard Nunan şi Cremă-deghete. împotriva lui. Vouă, copii ai

― Mama lui de "biberon", ― Dar ce-i ăsta, "biberonul" plin?

L-am apucat de mâini şi abia l- cu un salariu, iar la băutură am

― Îhî. Şi-acolo la poliţie or să te- ― Drace! zice Dick cu răutate.

― Nu e rău, dar vreau altceva. M- Schuhart ...

Fiind beat, nu l-am înţeles mijlocul barului stă maltezul, cu

― Du-te acasă, zice prietenul pentru o răutate de gheaţă. "Aşa

REDRICK SCHUHART, 28 DE ANI, CĂSĂTORIT,

RedrickSchuhart stătea după o Uneori, Redrick auzea voci

din cauza transpiraţiei, apoi potrivi când un geamăt, tuşind încetişor,

albăstrui ale reflectoarelor. Obeliscul ― Mai bine taci, îl sfătui Redrick.

Un timp, Barbridge nu făcu buni, iar eu trăiesc ... Nici măcar nu

Redrick întinse mâna şi îi pipăi Redrick observă cum acesta se

plumbuit şi îl aruncă deasupra lui Redrick trase ultimul fum şi

repede şi iar începu să promită aplecându-se doar deasupra

Redrick se întoarse pentru o acest timp au văzut o singură casă

băgând degetele prin orificii, strânse indicatoarele, mărind apoi treptat

Redrick nu-i mai răspundea. Nu În baie începu să curgă apa, se

― Deci s-a terminat, cu Barbridge. implora să-i salveze măcar

― Eşti un nemernic, spuse bătea pe nevastă-sa cu o plăcere

Redrick nu răspunse şi se scoase capul pe geam şi, fără nici o

cămaşa groasă, călduroasă, cum i se Se mişca prin bucătărie,