Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
INTERVIUL...............................................2
CAPITOLUL I............................................6
CAPITOLUL II.........................................50
CAPITOLUL III........................................92
CAPITOLUL IV......................................136
Motto:
"Trebuie să faci binele din rău, pentru că
nu ai altceva din care să-l faci".
R. P. WARREN
„Picnic la marginea drumului” Arkadi şi Boris Strugaţki
INTERVIUL
5
„Picnic la marginea drumului” Arkadi şi Boris Strugaţki
CAPITOLUL I
14
„Picnic la marginea drumului” Arkadi şi Boris Strugaţki
19
„Picnic la marginea drumului” Arkadi şi Boris Strugaţki
24
„Picnic la marginea drumului” Arkadi şi Boris Strugaţki
găleţi. "Deci mergem, nu? Păi, sigur ― Să mergi după mine, numai pe
că trebuie să mergem ... O duşcă urmele pe care le las, cam la doi
era bună acum" ... M-am întors paşi în spate. Mă priveşti drept şi
spre Tender şi i-am zis: nu caşti gura în jur.
― Acum am să merg împreună cu Şi-am pornit. M-am oprit în prag
Kirill în garaj. Rămâi pe loc, pe post şi m-am uitat în jur. Totuşi este
de şofer. Nu te apropii de tabloul de mult mai uşor să lucrezi ziua.
comandă fără ordinul meu, Acum o săptămână eram culcat
indiferent ce se întâmplă. Chiar exact aici, pe acelaşi prag. Întuneric
dacă arde pământul sub tine. Dacă ca-ntr-o călimară.
te sperii şi faci vreo boacănă, te Din groapă, "piftia vrăjitorului"
găsesc şi pe lumea ailaltă. scotea limbi albăstrui, ca flacăra
Clătină din cap cu un aer serios: spirtului. Ce păcat, că nu
nu mă sperii, adică. Nasul îi luminează, ba chiar pare mai
seamănă cu o prună, că doar îl întuneric din cauza lor. Şi-acum, ce
pocnisem zdravăn ... Am lăsat încet să mai zic! Ochii s-au obişnuit cu
la pământ cablurile de avarie, m- semiîntunericul, totul este ca-n
am uitat încă o dată la strălucirile palmă. Se vede praful chiar şi-n cele
din garaj, i-am făcut semn lui Kirill mai întunecoase colţuri. Şi, într-
şi am început să cobor. Am ajuns adevăr, firişoare de argint
pe asfalt şi aştept până coboară şi strălucesc acolo şi se întind de la
el pe alt cablu. canistre spre tavan. Seamănă foarte
― Nu te grăbi, îi spun. Nu ridica mult cu un păienjeniş. Poate că ar fi
praful. trebuit să-l ţin pe Kirill lângă mine.
Stăm pe asfalt, "galoşu'" se Să aştept până se obişnuiesc ochii
clătină, cablurile de sub picioare cu semiîntunericul şi să-i atrag
alunecă. Tender îşi scoate căpăţâna atenţia asupra păienjenişului, ba
peste balustradă, se uită la noi, iar chiar să i-l arăt cu degetul, să-l bag
în ochi i se citeşte disperarea. cu nasu' acolo. Dar m-am deprins
Trebuia să mergem. Îi spun lui să lucrez singur, ochii mi s-au
Kirill: obişnuit repede şi am uitat pur şi
simplu de Kirill.
27
„Picnic la marginea drumului” Arkadi şi Boris Strugaţki
31
„Picnic la marginea drumului” Arkadi şi Boris Strugaţki
36
„Picnic la marginea drumului” Arkadi şi Boris Strugaţki
vor ajunge unde doresc. Aşa-i la noi ― Lasă, că peste tot e la fel, iar în
în văgăuna asta ... Antarctica mai e şi frig.
Aici m-am oprit pentru că am E curios faptul că ceea ce
observat cum Ernie căsca ochii la spuneam credeam din toată inima.
mine şi parcă m-am ruşinat. În Şi-n momentele astea, Zona
general, nu suport să repet cuvinte noastră blestemată îmi devine mai
străine, chiar dacă sunt de acord cu dragă de o sută de ori. Şi încă nu
ele şi-mi plac. Mai ales că le scot ca m-am pilit.
din topor. Când vorbeşte Kirill, îl ― Dar dumneata ce zici? îl
asculţi cu gura căscată, dar când întreabă Nas-Ascuţit pe Ernest.
m-apuc să vorbesc şi eu despre ― Eu am de lucru, zice, Ernie cu
acelaşi lucru, parcă nu mai iese la greutate. Sunt un mucos, un
fel. Poate fiindcă Kirill nu a pus pierde-vară. Toţi banii i-am băgat
niciodată "marfa" sub tejgheaua lui în afacerea asta. La mine vine şi
Ernest. În sfârşit ... comandantul ... Generalul. De ce să
Ernie se dezmeticeşte repede şi plec de-aici?
îmi toarnă mai mult de şase-degete, Domnul Aloise
adică: "Vino-ţi în fire, măi băiete. MacNaught începe să exemplifice
Ce-i cu tine astăzi?", iar domnul cu cifre, dar nu-l mai ascultăm.
MacNaught, cu nasul lui ascuţit, Tragem bine din pahar şi, scoţând
gustă din burbon. din buzunar un pumn de mărunţiş,
― Da, e adevărat ... Baterii dăm tonomatul la maximum. E
veşnice, "panaceul albastru" ... Dar acolo un cântec. "Să nu te-ntorci,
dumneavoastră credeţi că aşa o să dacă nu eşti sigur". După ce mă-
fie într-adevăr? ntorc din Zonă mă influenţează în
― Nu-i treaba matale ce cred cu bine ...
adevărat. Asta am spus-o pentru Tonomatul urlă şi zdrăngăneşte. Îmi
oraş. Cât despre mine, hai să-ţi zic: iau paharu şi plec într-un colţ să
"Ce n-am văzut la voi în Europa?" discut socoteli mai vechi c-un amic,
― Dar de ce neapărat în Europa? "pirat cu cârlig de fier". Timpul
zboară ca pasărea ... Tocmai îmi
beam şi ultimul bănuţ, când intră
39
„Picnic la marginea drumului” Arkadi şi Boris Strugaţki
― Nu, dragul meu. Nu sunt copoi. ― Stai puţin, zic. Cine zici că a
Ascultă-mă cu atenţie, îl interesa fost? "Piftia" este interzisă pentru
câte ceva din Zonă, şi mai ales cercetare chiar şi-n Institut ...
lucruri serioase. N-avea nevoie de ― E adevărat, zice Dick fără
baterii, "bâza", "stropii negri" sau de grabă, tot uitându-se la mine.
alte bijuterii. Nu mi-a spus direct ce Cercetarea ei reprezintă un pericol
vrea, ci numai mi-a sugerat. potenţial pentru omenire. Acum ai
― Şi ce vrea? înţeles cine a fost?
― "Piftia vrăjitorului", după Eu tot nu înţelegeam nimic.
cum am înţeles. ― Păi, cine să fie? Poate,
Se uită la mine cam ciudat. vizitatorii?
― Oho? Îi trebuie "piftia Râde, mă bate pe mână şi zice:
vrăjitorului"? Dar de "lampa morţii", ― Hai mai bine să bem, suflet bun
întâmplător, n-are nevoie? şi simplu ce eşti!
― Şi eu l-am întrebat la fel. ― Hai, zic eu, dar deja m-am
― Şi? enervat. V-aţi găsit sufletul simplu,
― Închipuieşte-ţi că-i deştepţilor! Bă, Cremă-de-ghete!
trebuie. Ajunge cu dormitu'! Hai să bem.
― Da? Atunci lasă-l să-şi facă Nici o şansă. Şi-a pus mutra
singur rost de toate astea. Doar e un neagră pe masa de aceeaşi culoare
lucru de nimic. Subsolurile sunt şi-a adormit buştean, iar mâinile i-
pline de "piftia vrăjitorului". Iei au ajuns până la podea. Am băut
găleata şi o scoţi. Însă cu Dick şi fără Cremăde-ghete.
înmormântarea să şi-o plătească ― Aşa e. Oi fi un suflet simplu sau
singur. complicat, dar despre tipu' ăsta m-
Dick tace, se uită la mine aş duce şi aş vorbi acolo unde
încruntat şi nici măcar nu trebuie. Nici eu nu prea ador poliţia,
zâmbeşte. Ce-o fi însemnând asta? dar zău că m-aş duce şi l-aş
Vrea să mă angajeze, sau ce? Şi reclama.
dintr-o dată înţeleg.
43
„Picnic la marginea drumului” Arkadi şi Boris Strugaţki
nu-mi pasă. Gata! Nu mai există gura la ea. Dar ea merge drept
stalkerul Red! Mi-ajunge. Nu mai înainte, nu se uită la nimeni, şi
vreau să caut moartea împreună înţeleg imediat, nu ştiu de ce, că mă
cu alţi proşti pe pare trebuie să-i caută pe mine.
învăţ meserie. A greşit, Kirill, ― Bună, Guta! Unde te duci?
prietenul meu drag. Iartă-mă, dar Se uită la mine şi într-o secundă
nu ai dreptate. Cremă-de-ghete observă totul: mutra mea bătută,
are. Oamenii nu au ce căuta aici. geaca udă şi pumnii zgâriaţi.
Zona nu are nimic bun în ea. Nu-mi spuse nimic de asta, ci doar
Sar gardul şi mă duc acasă. Îmi atât:
muşc buzele, vreau să plâng şi nu ― Bună, Red! Pe tine te caut.
pot. Ce-o să facem, Kirill? Cum am ― Ştiu, zic. Hai la mine.
să trăiesc fără tine? Mi-ai arătat
Tace, întoarce capul şi se uită
viitorul, lumea nouă, o lume
într-o parte. Ah, ce trăsături are,
schimbată ... şi acum ce-o să fie? O
ce gât mândru! Pe urmă zice:
să plângă cineva după tine, acolo, în
Rusia îndepărtată, iar eu nici măcar ― Nu ştiu, Red. Poate n-o să mai
nu mai pot să plâng şi numai eu vrei să te întâlneşti cu mine.
sunt de vină! Cum am putut, Mi se strânge inima: ce-o mai fi
animalul de mine, să-l duc în garaj, asta? Dar îi spun liniştit:
când ochii nu i se obişnuiseră cu ― Nu prea înţeleg, Guta. Astăzi
întunericul? Şi cum mi-am adus am băut puţin şi poate de-aia nu
aminte de toate astea, mi s-a oprit înţeleg ... De ce să nu vreau să mă
ceva în gât şi mi-a venit să urlu ca mai întâlnesc cu tine?
lupii. Probabil că am făcut-o pentru O iau de braţ şi mergem, fără
că oamenii au început să fugă din grabă, la mine acasă. Toţi cei care
calea mea în toate părţile. Când m- căscaseră ochii la ea până acum îşi
am liniştit, observ că apare Guta. întorc privirile. Pe strada asta am
Îmi vine în întâmpinare frumoasa stat toată viaţa, iar pe Red
mea fetiţă, cu picioruşele ei Roşcovanul îl cunosc toţi prea
drăgălaşe, cu fustiţa deasupra bine. Şi pe cel care nu mă cunoaşte
genunchilor şi toată lumea cască îl fac eu să mă cunoască repede.
48
„Picnic la marginea drumului” Arkadi şi Boris Strugaţki
― Mama zice să fac chiuretaj, dar om. Chiar fără tine, numai că la
eu nu vreau, zice Guta. mine să nu mai vii. Să nu-mi calci
Am făcut câţiva paşi până ce am pragul ...
înţeles, iar Guta a continuat: ― Guta, zic, fetiţa mea! Stai puţin
― Nu vreau nici un chiuretaj. ... şi nu mai pot, mă apucă un râs
Vreau un copil de la tine, iar tu faci nervos, ca de idiot ...
cum vrei. Nu te ţin. Poţi să te duci
oriunde vezi cu ochii.
O ascult, dar se enervează şi tot Rândunica mea, zic, da' de ce mă
ascultând-o îmi pierd minţile. Nu goneşti?
mai pot să înţeleg nimic, iar în cap ― Şi cum o să fie acum, Şi
mi se învârteşte o prostie: râd ca ultimul prost, Red? zice ea
unul pleacă, altul vine. printre lacrimi.
― Mama îmi spune: "Vai de mine, Iar ea se opreşte din mers.
un copil de stalker! Vrei să naşti un Ce-o să fie cu noi?
monstru? E un pungaş, n-o să aveţi Îşi pune capul pe pieptul meu
familie niciodată! Azi e liber, mâine şi plânge.
e în închisoare". Însă mie mi-e tot
una şi sunt gata să fac orice. Pot şi
singură: să nasc, să-l cresc, să-l fac
49
„Picnic la marginea drumului” Arkadi şi Boris Strugaţki
CAPITOLUL II
1
PRIZÁ1, prizez, vb. I. Tranz. A trage, a aspira un praf, o substanţă pe nas (de exemplu tutun). – Din fr. priser.
52
„Picnic la marginea drumului” Arkadi şi Boris Strugaţki
Redrick tot se mai uita în direcţia Când ieşiră pe şosea era încă
şoselei. Era întuneric şi nu se vedea întuneric, dar nu mai era mult până
nimic. Pe undeva, pe-acolo, însă, era la răsărit. În pădurice, de partea
ăla care mergea ca o păpuşă cealaltă a şoselei, păsările începură
mecanică. Călca prost, cădea, să ciripească somnoroase şi încă
lovindu-se de cruci, şi se-ncurca nehotărâte. Pe deasupra caselor
printre tufişuri. negre şi a felinarelor galbene, rare,
― Bine! Hai să mergem! din cartierele îndepărtate,
Îl ridică pe Barbridge. Bătrânul îl întunericul nopţii începu a căpăta o
prinse cu mâna stângă de gât, ca- nuanţă de violet închis. Bătea un
ntr-un cleşte. Neavând puterea să se vântuleţ umed şi rece, care te făcea
mai ridice, Redrick începu să-l tragă să te scuturi înfrigurat. Redrick îl
mergând lăsă pe Barbridge la marginea
în patru labe. Îl trecu prin gaura drumului şi se uită împrejur: un
din gard, apucându-se cu mâinile păianjen mare şi negru tocmai
de iarba udă. fugea peste drum. Red găsi repede
― Haide odată! hârâia Barbridge. Land Roverul, aruncă de pe
N-avea grijă că ţin eu marfa, iar caroserie ramurile care îl mascau,
de scăpat ... Hai! se aşeză la volan şi, încet, fără să
aprindă luminile, ieşi pe asfalt.
Poteca era cunoscută şi pe iarba
Barbridge stătea pe jos, cu o mână
udă se aluneca foarte uşor.
ţinând sacul cu marfă, iar cu
Ramurile de scoruş îl loveau în
cealaltă pipăindu-şi picioarele.
plină faţă, iar bătrânul ăsta gras era
atât de greu încât jurai că-i mort. ― Repede, şuieră el. Hai mai
Sacul cu marfă se agăţa tot timpul repede! Genunchii ... încă îi mai am
de câte ceva şi se lovea, ... măcar genunchii să-i salvez.
zdrăngănind, şi-n plus le era frică Redrick îl ridică şi, scrâşnind din
să nu se întâlnească cu ala, care dinţi de încordare, îl aruncă în Land
poate mai umbla pe-aici, prin Rover. Barbridge se prăbuşi pe
beznă. scaunul din spate şi icni. Sacul însă
nu-l scăpă din mână. Redrick ridică
de la pământ impermeabilul
55
„Picnic la marginea drumului” Arkadi şi Boris Strugaţki
69
„Picnic la marginea drumului” Arkadi şi Boris Strugaţki
71
„Picnic la marginea drumului” Arkadi şi Boris Strugaţki
72
„Picnic la marginea drumului” Arkadi şi Boris Strugaţki
4
PORTŢIGARÉT, portţigarete, s.n. 1. Tabacheră. 2. Tub mic de chihlimbar, de lemn, de celuloid etc. în care se fixează
ţigara pentru a fi fumată. (Ban. şi Transilv.) sipcă. (Fumează cu ~.) – Din fr. porte-cigarettes.
74
„Picnic la marginea drumului” Arkadi şi Boris Strugaţki
75
„Picnic la marginea drumului” Arkadi şi Boris Strugaţki
76
„Picnic la marginea drumului” Arkadi şi Boris Strugaţki
90
„Picnic la marginea drumului” Arkadi şi Boris Strugaţki
91
„Picnic la marginea drumului” Arkadi şi Boris Strugaţki
CAPITOLUL III
93
„Picnic la marginea drumului” Arkadi şi Boris Strugaţki
să nu recunosc, îmi place când sunt cum răsare. Abia l-au început ...
lăudat. Mai ales când o face domnul Da' la noi ce-o să fie? ... A, sigur
Lemhen. Ce lucru ciudat, totuşi! De că da, Luna-complex: cel mai bun
ce ne place atât de mult când jazz din lume, bordeluri, totul
suntem lăudaţi? Că doar nu strângi pentru garnizoana noastră eroică,
bani din asta. Poate glorie? Ce fel de pentru turiştii noştri neînfricaţi, în
glorie putem să avem nu ştiu. Am special pentru cei mai în vârstă.
fost plin de glorie, iar acum ştiu Totul pentru distinşii cavaleri ai
numai trei despre mine. Hai să ştiinţei, iar periferiile se golesc ...
zicem, patru, dacă-l număr şi pe Cei care au ieşit din mormânt nu
Balleys. Hazlie vietate mai e omul! mai au unde să se întoarcă".
Probabil că iubim laudele aşa cum ― Drumurile spre locuinţele
sunt. La fel cum primesc copiii proprii sunt barate. De aceea, cei
îngheţata. Un complex ca toate ieşiţi din morminte sunt trişti şi
celelalte, asta-i. supăraţi, spuse cu voce tare.
Numai că laudele "Ah, oare cum o să se termine
deconectează celelalte complexe şi toate astea? Acum zece ani, ştiam
nu e bine. Cum o să mai cresc în precis cum trebuie să se sfârşească
ochii proprii? ... Parcă nu ştiu şi totul. Cordoane de netrecut. Un
singur cine sunt. Bătrânul grăsan pustiu larg de cincizeci de kilometri
Richard H. Nunan! Da' ce naiba o care să înconjoare Zona. Savanţi,
fi H? Fir-ar să fie! Şi nici măcar n- soldaţi şi nimeni altcineva. O plagă
am pe cine să întreb ... Doar n-o groaznică pe corpul planetei mele,
să-l întreb pe domnul Lemhen ... A, blocată pentru totdeauna ... Şi ce
mi-am amintit! Herbert. Richard chestie! Parcă toţi credeau asta, nu
Herbert Nunan. Of, că tare mai numai eu. Câte cuvântări s-au
toarnă" ... ţinut, câte proiecte de legi sau mai
Viră spre Bulevardul Central şi făcut ... iar acum nici măcar nu ne
gândi: "Cât de mult s-a extins mai amintim cum a ajuns această
orăşelul în ultimii ani ... Ce de hotărâre de oţel o ciulama. Pe de o
zgârie-nori au mai răsărit şi au parte, nu se poate să nu
crescut ... Uite încă unul acolo, recunoaştem, iar pe de alta să nu
95
„Picnic la marginea drumului” Arkadi şi Boris Strugaţki
100
„Picnic la marginea drumului” Arkadi şi Boris Strugaţki
8
NITÁM-NISÁM adv. (Pop. şi fam.) Pe neaşteptate, deodată (şi în mod nepotrivit); nici una, nici alta; pe nepusă
masă; tam-nisam. [Var.: netám-nesám, (rar) netám-nisám adv.] – Din bg. ni tam, ni sam „nici aici, nici acolo“;
„nicăieri“.
110
„Picnic la marginea drumului” Arkadi şi Boris Strugaţki
Vizitei. Dar unul dintre ei a vrut să emigrantul din regiunea Vizitei, iar
se mute. Un oarecare, un locuitor numărul acestor cataclisme este
obişnuit. Frizer. Fiul frizerului sau direct proporţional cu numărul
nepotul frizerului. Să zicem că se emigranţilor care s-au mutat în acel
mută în Detroit. Deschide o frizerie loc. Dar asemenea influenţe apar
şi începe un coşmar de neînchipuit. numai la acei emigranţi care au
Mai mult de nouăzeci la sută dintre suportat momentul
clienţii lui mor în cursul anului: în Vizitei. Cei care s-au născut după
catastrofe rutiere, cad de la ferestre, Vizită nu au nici o influenţă asupra
sunt tăiaţi de gangsteri şi golani, se statisticii accidentelor. Trăieşti aici
îneacă în locuri puţin adânci. Mai de zece ani, dar ai venit după Vizită
mult decât atât. Numărul şi poţi să te muţi fără nici un
catastrofelor naturale în Detroit şi pericol, chiar şi-n Vatican. Cum se
în împrejurimile lui creşte. explică toate astea? Cine greşeşte
Izbucnesc incendii de două ori mai aici? Statistica? Sau judecata
des, din cauza scurtcircuitelor sănătoasă? Valentin înşfacă
electrice. Creşte de trei ori numărul paharul şi îl goli dintr-o suflare.
accidentelor de maşină. Creşte de Richard Nunan se scărpină după
două ori mortalitatea în cazul ureche.
epidemiilor de gripă. Mai mult decât ― Mda, făcu el. În general, am
atât. Creşte şi numărul auzit de chestiile astea, dar, vorbind
catastrofelor naturale din Detroit şi cinstit, întotdeauna am crezut că
din împrejurimile lui. Apar de totul este puţin cam exagerat. Într-
undeva taifune, turbioane, care în adevăr, din punct de vedere al
locurile acestea n-au mai existat ştiinţei noastre pozitiviste şi
încă de prin 1700 şi nu se mai ştie puternice ...
cât. Se rup tăriile cerului şi lacul ― Sau hai să amintim de
Michigan sau lacul Erie, mă rog, pe influenţa Zonei prin apariţia
unde-o fi Detroit, iese din matcă ... mutaţiilor genetice, îl întrerupse
Şi numai de-astea ... Şi asemenea Valentin. Îşi dădu jos ochelarii şi îl
cataclisme se produc în orice oraş fixă pe Nunan cu ochii săi negri,
şi-n orice loc în care se mută miopi. Toţi oamenii care au un
122
„Picnic la marginea drumului” Arkadi şi Boris Strugaţki
varză ... Păi ăla-i psihopat, îl cunosc laboranţi a povestit cum acest
încă din copilărie! "Roşcovan" mai întâi parcă n-a
În acest moment, bătrânul, cu o înţeles despre ce este vorba, le-a
mişcare rigidă ca a unei păpuşi dat drumul în apartament, i-a
imense, îşi ridică încet mâna de pe lăsat să-l examineze pe taică-su şi
genunchi şi o izbi de masă, cu un probabil că, până la urmă, l-ar fi
sunet sec, alături de paharul lui. luat
Mâna era întunecată, cu reflexele pe bătrân, Redrick închipuindu-şi
albăstrui, cu degetele încovoiate, că o să-l ducă la spital pentru un
asemănătoare ghearelor de găină. tratament profilactic. Dar aceşti
Redrick tăcu şi se uită la el. Nunan sanitari tâmpiţi, care în cursul
observă cu uimire cum pe faţa lui discuţiilor au stat în hol şi s-au
Redrick tresări ceva şi fizionomia uitat după
pistruiată şi prădalnică luă expresia Guta cum spală în bucătărie, când
unei dragoste adevărate şi a unei au fost chemaţi, l-au înşfăcat pe
tandreţi sincere. bătrân ca pe-un butuc, l-au smucit
― Bea tăticule, bea, zise duios şi l-au scăpat pe jos. Redrick
Redrick. Ai voie un pic. Să fii turbase de mânie şi, colac peste
sănătos ... Nu-i nimic, îi spuse lui pupăză, boul de doctor începuse
Nunan cu jumătate de glas şi îi făcu să-i explice amănunţit ce, unde şi
cu ochiul conspirativ. Nu scapă el pentru ce. Redrick îl ascultase un
păhărelul ăsta, fii liniştit ... minut sau două, iar pe urmă, fără
Privindu-l, Nunan îşi aduse să-l prevină, explodase ca o bombă
aminte cum a fost cu laboranţii de cu hidrogen.
la Boyd atunci când au venit aici Laborantul care povestise toate
după acest cadavru. Erau doi, astea nici nu-şi mai aducea aminte
amândoi băieţi puternici, sportivi, cum ieşise din apartament. Diavolul
plus un doctor de la spitalul roşcovan îi aruncase pe scări pe toţi
orăşenesc cu doi sanitari: oameni, şi nici unuia nu-i dăduse voie să
zdraveni şi brutali, obişnuiţi să plece pe propriile picioare. Toţi,
care targa şi să liniştească nebunii după cum spunea laborantul, au
violenţi. Mai târziu, unul din zburat din uşa blocului, precum
133
„Picnic la marginea drumului” Arkadi şi Boris Strugaţki
la voi în Institut? Aţi găsit ceva nou? asta nu-i dăunează. Ba chiar
Se zice că la voi lucrează acum invers. Se zice că din el izvorăşte
întruna automatele, dar obţin cam sănătatea.
puţin. ― Da, ştiu asta, zise Nunan şi goli
Nunan începu să povestească de paharul.
treburile din Institut, şi, în timp ce Intră Guta, îi ordonă lui Redrick
vorbea, lângă masă, alături de să aşeze farfuriile şi puse pe masă
bătrân, apăru pe neauzite un platou mare de argint cu salata
Maimuţica, stătu puţin, punându-şi preferată a lui Nunan. Şi aici,
pe masă lăbuţele păroase, şi dintr-o bătrânul, de parcă cineva l-ar fi
dată, printr-o mişcare complet trezit şi l-ar fi tras de nişte sforicele,
copilărească, se lipi de cadavru şi îşi ridică paharul dintr-o mişcare spre
puse capul pe umărul lui. Nunan, gura care se deschise.
continuând să pălăvrăgească, se ― Măi băieţi, se bucură Redrick,
gândea, uitându-se la aceste două acum o să tragem un chef pe cinste.
plăsmuiri groaznice ale Zonei:
"Dumnezeule, ce mai poate fi? Ce
trebuie să mai facem ca omenirea să
înţeleagă în sfârşit? Oare numai
astea două nu sunt de-ajuns?" Ştia
că este puţin. Ştia că miliarde şi
miliarde nu ştiu nimic şi nici nu vor
să ştie, iar dacă vor afla se vor văita
vreo zece minute şi iar se vor
întoarce la ale lor. "Mă îmbăt, se
înfurie. La dracu' şi cu Barbridge,
dă-l dracului şi pe Lemhen ...
familia asta blestemată de
Dumnezeu, la dracu' şi cu ea. Mă
îmbăt".
― Ce te holbezi aşa la ei? întrebă
Redrick încet. Nu-i purta de grijă,
135
„Picnic la marginea drumului” Arkadi şi Boris Strugaţki
CAPITOLUL IV
dintr-o dată, simţi că în faţă este şina ruginită. Redrick desfăcu unul
ceva, nu prea departe, la vreo din buzunarele rucsacului, scoase
treizeci-patruzeci de metri. un pachet cu mâncare şi termosul
― Stai, îi zise lui Arthur. cu cafea; în timp ce Arthur desfăcea
Băiatul împietri. Avea reflexe pacheţelul şi punea sandviciurile pe
bune: rămăsese ca o statuie, cu rucsac, scoase de la piept
piciorul ridicat, iar apoi, încet şi cu bidonaşul, deşurubă căpăcelul şi,
precauţie, şi-l puse pe pământ. închizând ochii, trase câteva
Redrick se opri alături de el. Linia înghiţituri, savurându-le.
de cale ferată cobora aici şi se ― Vrei şi tu? îi oferi, ştergând cu
pierdea complet în ceaţă, iar acolo, palma gâtul bidonaşului. Pentru
în pâclă, era ceva. Ceva mare şi curaj ... Arthur refuză, îmbufnat.
nemişcat. Nu era periculos. Redrick ― Pentru curaj n-am nevoie,
trase precaut aerul prin nări. Da, mister Schuhart. Mai bine o cafea,
nu era periculos. dacă-mi daţi voie. Aici e foarte
― Dă-i drumul înainte, zise, şi umed, nu-i aşa?
aşteptă ca Arthur să facă un pas, ― Umed, acceptă
apoi îl urmă. Cu coada ochiului, Redrick. (Strecură bidonaşul la loc,
vedea faţa lui Arthur, profilul lui alese un sandvici şi începu să
perfect, pielea curată a obrazului şi mestece.) Când ceaţa se va
buzele strânse cu înverşunare sub destrăma, o să vezi că pe aici,
mustăcioara subţire. primprejur, sunt doar mlaştini.
Se scufundară în ceaţă, întâi Cândva, prin locurile astea au fost
până la brâu, apoi până la gât, iar ţânţari, ceva de groază.
după câteva secunde se zări în faţă Tăcu brusc şi turnă cafea. Era
silueta deformată a vagonetului. fierbinte, vâscoasă, dulce şi era mai
― Gata, hotărî Redrick, şi începu plăcut s-o bei acum în loc de alcool.
să-şi dea jos rucsacul. Stai jos, Aroma ei îl purta cu gândul acasă.
unde eşti acum. Odihnă şi fumat. La Guta. Şi nu pur şi simplu la
Arthur îl ajută să-şi scoată Guta, ci la Guta în capoţel,
rucsacul, apoi se aşeză alături, pe somnoroasă, păstrând încă o cută
de la pernă pe obraz.
138
„Picnic la marginea drumului” Arkadi şi Boris Strugaţki
Ciolănosu'? ... Ei, asta da. E ceva. făcu şi Arthur. Dar se aşternuse
Mi-ar fi fost şi mie necaz ... Dar ce- deja liniştea; se auzea numai
am cu toate astea? În fond tot lor foşnetul pietrişului mărunt care
le pică". curgea de pe terasament, de sub
― Brrr! ... (Arthur se scutură.) Te picioarele lor.
pătrunde până la oase. Mister ― Probabil că s-au aşezat rocile,
Schuhart, poate îmi daţi acum şi şopti cu greutate Arthur. Vagonetele
mie o gură. cu rocă ... stau de mult ...
Redrick scoase bidonasul în Redrick privea drept în faţă şi nu
tăcere şi i-l întinse. "Dar n-am fost vedea nimic. Îşi aduse aminte. Asta
de acord chiar de la început. De fusese într-o noapte. Se trezise ca
douăzeci de ori l-am trimis pe dintr-un coşmar din cauza aceluiaşi
Sterviatnik undeva, iar a douăzeci sunet lung şi trist. Numai că ăsta
şi una oară am acceptat. Mă nu mai era un coşmar. Maimuţica
cuprinsese parcă o moleşeală, iar ţipa stând în patul ei de lângă geam,
ultima discuţie a fost scurtă şi iar din celălalt capăt al casei îi
concisă: «Hai noroc, Roşcovane. Ţi- răspundea tăticu cam la fel, tot aşa
am promis o hartă. Poate te uiţi de lung şi scârţâitor, numai că un
totuşi pe ea!» Şi m-am uitat în ochii pic mai gâlgâitor. Şi aşa, s-au tot
lui, erau ca doi furunculi, galbeni, chemat reciproc în întuneric, o sută
cu punctişorul negru la mijloc, şi i- de ani şi încă o sută de ani. Guta se
am zis: «Dă-mi-o». Şi gata. Mi-aduc trezise şi ea şi-l apucase pe Redrick
aminte că eram beat atunci, o de mână. Simţea umărul ei acoperit
săptămână întreagă băusem, şi-n brusc de o sudoare rece şi aşa au
suflet nu mai era nimic ... Ei, stat toţi aceşti o sută de ani şi încă
drace, tot una e! Am mers şi am tot o sută de ani ascultând, iar când
mers. De ce tărăgănez Maimuţica tăcu şi se culcă, el mai
lucrurile? Ce, mi-o fi aşteptă un pic, pe urmă se sculă,
frică? ..." coborî la bucătărie şi bău cu sete o
Tresări. Un geamăt prelung şi jumătate de sticlă de coniac. Şi din
jalnic se porni brusc din ceaţă. noaptea aceea începu să bea ...
Redrick sări în sus ca ars şi tot aşa
141
„Picnic la marginea drumului” Arkadi şi Boris Strugaţki
impas din care nu-l mai Şi, brusc, deveni curios ce poate
puteau scoate nici "verzişorii". cere Globului de Aur un astfel de
Un impas băiat, încă un papă-lapte,
în care încrederea în tine însuţi era "liceanul" de ieri. Se uita cu o
o absurditate ... Şi acum această curiozitate amuzată cum Arthur se
speranţă, care deja nu mai era o încruntă, mustăceşte, ridică ochii
speranţă, ci o credinţă în minune îl şi apoi îşi lăsă privirea în jos.
umplea până-n creştetul capului şi ― Bineînţeles, picioarele lui tata
se mira cum putuse trăi până ... rosti, în sfârşit, Arthur. Ca să fie
acum într-o asemenea beznă bine totul acasă.
nemărginită, fără o rază de lumină ― Minţi, minţi, îl întrerupse cu
... blândeţe. Bagă de seamă, frăţioare.
Râse şi-l lovi pe Arthur în umăr Globul de Aur îndeplineşte numai
... dorinţele ascunse. Numai acelea
― Ei! Cum e, stalker? Te sfâşie? pentru care ai fi în stare să-ţi bagi
Ţi-e frică? ... Odihneşte-te, gâtu-n ştreang dacă nu s-ar
frăţioare. Nu te ruşina. Zona! îndeplini.
Arthur se uită la el mirat, Arthur Barbridge roşi, ridică din
zâmbind şovăielnic, iar Redrick nou privirea spre Redrick şi iar şi-o
făcu între timp un cocoloş din lăsă în jos, înroşindu-se ca para
hârtia unsuroasă de la sandviciuri, focului, aproape să-i dea lacrimile.
îl aruncă sub vagonet şi se culcă Redrick zâmbi şi spuse duios:
pe-un cot, sprijinindu-se de ― Totul e clar, dar asta nu e
rucsac. treaba mea.
― Bine, zise el. Păstrează-ţi secretul ... Şi, dintr-o
Presupunem că acest Glob de Aur, dată, îşi aminti de pistol şi se gândi
într-adevăr ... Ce ţi-ai fi dorit? că, până mai are timp, trebuie să
― Deci totuşi credeţi? ţină seamă de toate, pe cât posibil.
― N-are importanţă ... cred sau Ce ai în buzunarul de la spate?
nu cred. Tu răspunde-mi la întrebă nepăsător.
întrebare.
143
„Picnic la marginea drumului” Arkadi şi Boris Strugaţki
mai departe, spre carieră, la nord de pe uscat, dar era mai bine dacă aici
tren, cerul de deasupra şinelor ar fi fost mlaştină ... Ia uită-te la el
tremura şi se revărsa, iar din când cum merge. Parcă-i pe
în când izbucneau acolo curcubee Bulevardul Central".
mici. Redrick se uită la această Arthur se înviorase probabil şi
vibrare, scuipă şi întoarse capul. mergea acum cu paşi întregi. O
― Mai departe, zise, şi Arthur îşi mână şi-o strecurase în buzunar,
întoarse spre el faţa încordată. Vezi iar cealaltă o legăna vesel, de parcă
cârpele alea? Nu, nu acolo ... Uită- era la plimbare. Atunci Redrick se
te mai la dreapta ... scormoni prin buzunar, alese o
― Da, şopti Arthur. piuliţă de vreo douăzeci de grame şi,
― Deci aşa. Astea le-a purtat ochindu-l, îl lovi în cap. Piuliţa îl
cândva un oarecare "Fante". nimeri pe Arthur direct în ceafă.
Demult. Nu a ascultat de oamenii Băiatul scheună, îşi prinse capul în
mai mari şi acum stă acolo, special mâini şi, încovoindu-se, se prăbuşi
ca să arate oamenilor deştepţi pe iarba uscată. Redrick se opri
drumul. Ocoleşte-l cu două degete deasupra lui.
spre dreapta. Le-ai luat? ― Aici aşa se întâmplă, dragă
Ţi-ai fixat punctul? Aproximativ Archie, îi zise povăţuitor. Aici nu e
pe-acolo pe unde răchitişul este bulevard. Şi nici n-ai ieşit cu mine
mai des ... Hai, mişcă-te! la plimbare.
Acum, mergeau paralel cu Arthur înghiţi cu noduri şi dădu
terasamentul. Cu fiecare pas, apa din cap.
de sub picioare se micşora, şi-n ― E clar? întrebă
curând striveau muşuroaiele Redrick.
uscate şi elastice. "Pe hartă, peste Arthur înghiţi cu noduri şi dădu
tot în această porţiune, sunt din cap.
numai mlaştini, se gândi Redrick. ― Foarte bine. Iar altă dată îţi mai
S-a învechit harta. Barbridge n-a trântesc şi una în dinţi. Dacă o să
mai trecut de mult pe aici, tocmai mai rămâi viu. Hai, mişcă!
d'aia s-a învechit. Şi asta-i prost.
Bineînţeles că e mai uşor să mergi
148
„Picnic la marginea drumului” Arkadi şi Boris Strugaţki
9
DRAGÓR, (1) dragori, s.m., (2) dragoare, s.n. 1. S.m. Muncitor care manevrează comenzile unei drage (1). 2. S.n. plutitoare, destinată exploatării înlăturarea minelor (de pe o cale navigabilă). [fr. zăcămintelor aluvionare (de aur,
Navă de luptă special amenajată pentru îndepărtarea minelorDRÁGĂ ~ge marine. – Din fr. f. 1) Navă utilată cu wolfram, diamante drague]etc.). 3) Dispozitiv special pentru
instalaţii speciale pentru săparea sub apă, în vederea dragueur. curăţării sau adâncirii fundului unei ape. 2) Instalaţie
154
„Picnic la marginea drumului” Arkadi şi Boris Strugaţki
o ordine bună? Da' când m-ai văzut plătiţi" repetă el, cufundându-se
pe mine într-o ordine bună? Toată cu totul, dând din mâini şi din
viaţa am văzut cum mor Kirillii, picioare cu toate puterile.
Ochelariştii, iar cei ca Sterviatnik se Trosnetul unui fulger îi sfâşie din
târăsc printre cadavrele lor, pe nou auzul. "Tot sufletul am să-l
cadavrele lor, ca nişte viermi, şi scot din voi". Şi-n treacăt, se
murdăresc, murdăresc, murdăresc gândi: "Oare la cine mă refer? ...
..." Nu ştiu. Da' cineva trebuie să mi-
Alunecă pe o piatră, se o plătească şi-mi va plăti pentru
scufundă, ieşi, văzu din nou asta! Staţi un pic, numai să ajung
alături faţa schimonosită cu ochii la Glob, că eu nu sunt Sterviatnik
holbaţi şi deodată, îngheţă: i se ... O să mi-o plătiţi aşa cum
păru că pierduse direcţia. Dar trebuie şi aşa cum vreau eu ..."
nu, nu se rătăcise. Înţelese Când au ieşit la loc uscat,
imediat că trebuie să meargă pietrişul se încălzise deja de la
uite-acolo, unde iese din noroi o soare. Erau complet asurziţi, întorşi
piatră. Înţelesese asta, deşi în pe dos, clătinându-se şi agăţându-
afară de piatră nu se mai vedea se unul de altul ca să nu se
decât pâcla galbenă. prăbuşească. Redrick văzu o
― Stai! ţipă el. Ţine-te mai la furgonetă jupuită, fără roţi, şi, ca
dreapta! Mai la dreapta pietrei. prin ceaţă, îşi aminti că aici, la
Din nou nu-şi auzi vocea şi umbra ei, te poţi odihni. Se târâră în
atunci îl ajunse pe Arthur, îl umbră. Arthur se întinse pe spate şi
prinse de umăr şi începu să-i arate începu, cu degetele lipsite de vlagă,
cu mâna: "Ţine-te mai la dreapta să-şi descheie scurta; în timp ce
pietrei şi mergi cu capul în jos". "O Redrick se lipi cu rucsacul de
să mi-o plătiţi voi, se gândi". Lângă furgonetă, îşi şterse puţin palmele
piatră, Arthur se scufundă şi de pietriş şi băgă mâna la piept.
imediat un trăsnet lovi, cu un ― Şi mie, zise Arthur. Şi mie,
pocnet asurzitor, creştetul pietrei mister Schuhart.
negre făcând să zboare în toate Redrick se miră cât de puternică
părţile aşchii încinse. "O să mi-o este vocea băieţandrului, înghiţi o
157
„Picnic la marginea drumului” Arkadi şi Boris Strugaţki
mai avea nici un rost. Şi-aşa o să cum de-acolo, de sub duş, pufăia
meargă, n-are încotro. Şi Arthur îndelung şi plescăia sub apă, cum
porni, târându-şi picioarele, adus trântea nişte ligheane, bolborosea
din spate, încercând să-şi ceva pe-acolo, iar pe urmă cum urla
dezlipească de pe faţă mizeria de se cutremura casa: "Maria ... ai
scorţoasă, se făcuse mic, slab şi adormit?" Trebuia să stea pitit până
amărât, ca un pisoi ud fără stăpân. când se spăla şi se aşeza la masa pe
Redrick porni în urma lui şi, cum care mama punea o sticlă, o farfurie
ieşi din umbră, soarele îl pocni, adâncă, plină cu supa groasă, şi un
orbindu-l. Îşi puse palma streaşină borcan de ketchup, să aştepte până
şi regretă că nu-şi luase ochelarii când termina supa, râgâia şi
negri. Fiecare pas ridica un norişor începea carnea cu fasole, şi abia
de praf alb, praful se aşternea pe atunci putea să iasă la lumină, să
bocanci şi putea, dar parcă mai se aşeze pe genunchii lui şi să-l
degrabă Arthur duhnea, iar ca să întrebe pe care maistru sau pe care
meargă în urma lui era imposibil. inginer l-a mai înecat în acid
Dintr-o dată înţelese însă că el pute sulfuric.
cel mai tare. Mirosul era infect, dar În jur, totul era încins până la alb
cunoscut. Aşa mirosea în oraş şi îi era greaţă de arşiţa uscată şi
atunci când vântul de nord aducea aspră, de duhoare, de oboseală; îl
pe străzi fumul de la uzină. Şi tatăl ustura pielea arsă, care crăpase pe
său tot aşa duhnea când se la încheieturi, şi i se părea că prin
întorcea acasă, imens, sumbru, cu ceaţa fierbinte care îi învăluia
ochii roşii ca de nebun. Şi Redrick creierul ea ţipa ca să audă şi el,
se grăbea să se ascundă într-un cerându-i apă, linişte şi răcoare.
colţ, de unde se uita cu groază cum Amintiri aproape uitate se
taică-su îşi smulgea de pe el hainele îngrămădeau în creierul lui umflat,
de lucru şi le arunca în mâinile se răsturnau între ele, se acopereau
mamei, cum trăgea de pe labele şi se amestecau, împletindu-se cu
uriaşe bocancii stâlciţi, cum îi lumea albă, încinsă, care dansa în
împingea sub cuier şi, numai în faţa ochilor întredeschişi, şi toate
şosete, lipăia până în baie, auzea erau amare, toate emanau milă
160
„Picnic la marginea drumului” Arkadi şi Boris Strugaţki
storc rufele. Redrick mai avu timp "În sfârşit ... Ce să zic? ...
să vadă cum unul din bocancii Maimuţica, tata ... Să plătească
prăfuiţi a fost smuls de pe piciorul pentru toate, să le iasă târâturilor
lui Arthur şi proiectat în sus, sufletul, să se sature şi ei de rahat
undeva deasupra carierei. Atunci îşi aşa cum am înghiţit şi eu ... Nu, nu
întoarse capul şi se aşeză. În cap se aşa Roşcatule! Adică aşa,
făcuse gol şi amorţise. În jur era bineînţeles ... Dar ce-nseamnă
linişte şi mai ales în spatele lui, toate astea? Ce-mi trebuie mie?
acolo pe drum. Atunci îşi aduse Astea-s înjurături, nu gânduri".
aminte de bidonaş, dar fără plăcere, Îngheţă, presimţind ceva groaznic,
ca de-un medicament pentru care a şi, trecând peste mulţimea
venit vremea să-l ia. Deşurubă diferitelor gânduri, îşi porunci cu
căpăcelul, începu să bea cu răutate: "Ia ascultă, măi, mutră
înghiţituri mici şi, pentru prima roşcată. N-ai să pleci de-aici până
dată în viaţă, ar fi vrut ca în bidonaş n-o să te gândeşti la ceva concret. O
să nu fi fost alcool, ci pur şi simplu să pieri aici cu acest globuleţ, ai să
apă rece ... putrezeşti, ai să te prăjeşti, dar n-ai
Trecu un timp, şi-n cap apărură să pleci ..."
nişte gânduri cât de cât coerente. „Doamne, unde-mi sunt
"Asta-i tot. Drumul e liber. Chiar cuvintele, unde-mi sunt gândurile?”
acum aş putea să merg, dar mai Şi cu avânt îşi trosni una peste faţă.
bine să mai aştept un pic. «Maşina „În toată viaţa mea n-am avut nici
de tocat» e capabilă de orice un gând! Aşteaptă-mă! Doar Kirill
scamatorie. Tot trebuie să mai mi-a vorbit ceva, aşa ... Kirill!”
reflectez puţin. Numai că asta nu-i Cotrobăia febril prin amintiri, îi
o treabă obişnuită pentru mine, apăreau nişte cuvinte cunoscute şi
ăsta-i tot necazul". Ca să se semicunoscute, dar nimic nu se
gândească ar fi însemnat să se închega, pentru că de la Kirill nu
eschiveze, să trişeze, să păcălească, rămăseseră cuvinte, ci numai nişte
să mintă. Şi aici toate astea nu mai imagini neclare, bune sau foarte
merg ... bune, dar complet neverosimile ..."
165
„Picnic la marginea drumului” Arkadi şi Boris Strugaţki
"Ce ticăloşie. Ticăloşie ... Până şi Dar cum să nu mai fiu stalker când
aici m-aţi învârtit, m-aţi lăsat fără am de hrănit o familie? Să mă duc
limbă, târâturilor ... Golan ... Aşa la slujbă? Da' nu vreau să muncesc
cum am fost un golan, aşa am şi pentru nimeni. Mi-e silă de munca
îmbătrânit: tot un golan. Şi asta nu voastră. Puteţi oare să înţelegeţi
trebuie să fie. Auzi? O dată pentru asta? Dacă omul munceşte, o va
totdeauna, să-ţi fie interzis pe face întotdeauna pentru cineva.
viitor! Omul se naşte ca să Este un sclav şi nimic altceva, iar eu
gândească (iată-l şi pe Kirill, în întotdeauna am vrut să fiu singur,
sfârşit) ... Numai eu nu cred în asta. ca să-i înfrunt pe toţi, cu apatia şi
Nici înainte n-am crezut şi nici plictiseala
acum nu sunt convins. Iar pentru lor ..."
ce se naşte omul nu ştiu. S-a Bău restul de coniac şi, cu toată
născut şi s-a născut. Se hrăneşte puterea, trânti, de pământ
fiecare cum poate. Lasă să fim cu bidonaşul gol, care, lucind în soare,
toţii sănătoşi, iar ei lasă să crape ... se rostogoli pe undeva şi Redrick
Adică cine suntem noi şi cine sunt uită imediat de el. Acum stătea
ei? Nu mai înţeleg nimic. Mie îmi acoperindu-şi ochii cu mâinile şi
este bine, lui încerca să nu înţeleagă, nici să
Barbridge îi este rău, lui Barbridge vorbească, dar măcar să vadă ceva,
îi e bine, lui cam cum ar trebui să fie, însă din
Ochelaristu' îi e rău, lui Răguşitu' îi nou zări numai mutre, mutre şi iar
e bine, e rău pentru toţi. Numai el, mutre ... Verzişori, sticle, grămezi de
tâmpitul crede că poate să se cârpe care au fost cândva oameni,
strecoare la timp. Doamne, ce coloane de cifre ... Ştia că tot ce
ciulama! Toată viaţa m-am războit vedea trebuia să dispară şi ar fi vrut
cu căpitanul Quarterblood, iar el să le şteargă, dar i se păru că dacă
toată viaţa a fost în război cu, toate astea vor dispărea, atunci nu
Răguşitu' şi de la mine, idiotul, va mai rămâne nimic ― doar
vroia un singur lucru, să nu mai fiu pământul neted şi gol. De neputinţă
stalker. şi disperare, ar fi vrut din nou să se
sprijine şi să-şi dea capul pe spate,
166
„Picnic la marginea drumului” Arkadi şi Boris Strugaţki
168
„Picnic la marginea drumului” Arkadi şi Boris Strugaţki
STRUGATSKY BROTHERS
Arkady Natanovich Strugatsky and Boris Natanovich Strugatsky are probably
the most famous Russian SF authors. They became the spiritual leaders of
Russian science fiction literature in the 60-s, and to this day, their influence
remains immense.
Entire generations were brought up on their books, and the authors managed
to impress their ideas and principles on millions and millions of people. The
number of their fans in Russia is really impossible to count, and even abroad,
their works have found way to the hearts of the readers. The key to their
success is, in their own words, that they write "about adventures of the spirit,
and not about adventures of the body."
Any Strugatskys' work is very different from an ordinary SF book in that it is not
"pure science fiction." Strugatskys always write about people and their
problems, and not about spaceships, technology or other things that the
ordinary SF literature is full of. There are so many layers of ideas and thoughts
in their works that you have to read them several times if you want to really
grasp all that authors packed in. Their books stir up the desire to understand
other people.
169
„Picnic la marginea drumului” Arkadi şi Boris Strugaţki
170