Păpușa Lorela

Odata demult s-a intamplat ca un barbat si o femeie casatoriti , dar ceva mai in varsta ,
au dat nastere unei fetite , minunat de frumoase. Era un copil extraordinar si au hotarat ca
numele ei sa fie Lorela.
Fetita stia sa faca tot cer stie sa faca un bebelus obisnuit , adica gangurea , dadea din
maini si din picioare , facea pipi in scutece si urla cand ii era foame. Nu-i lasa pe parintii ei sa
doarma noaptea , iar ziua nu-i lasa in pace de exemplu sa manance in liniste. Isi murdarea
hainele si era teribil de galagioasa. Din cauza tutuor acestor fapte , parintii ei si-au dat seama
ca facusera o mare greseala , pentru ca ei de fapt nu isi dorisera un copil care sa fie chiar asa ,
adica sa se poarte numai cum voia el.
Drept care , cumva-cumva , au gasit ei o modalitate de a o transforma pe fetita intr-o papusa. S-
au hotarat sa faca astfel incat sa-i poata controla purtarea in toate privintele , la fel cum
papusarii manuiesc tragand de sfori marionetele. Desigur Lorela era o papusa cu totul
neobisnuita. Ea crestea exact cum creste o fetita ,numai ca ii lasa pe parintii ei sa o conduca in
toate privintele : Sa-i spuna cum sa se miste , ce sa isi doreasca , ce sa vorbeasca , ce sa faca ,
adica era exact ca o papusa.
Anii s-au scurs si Lorela a devenit o adolescenta , iar apoi a terminat si scoala.
Treptat , cu trecerea timpului insa , in sufletul Lorelei sa ivit un fel de sentiment foarte ascuns ,
un fel de dor de a fi o persoana , o fiinta adevarata.
Acest dor devenea tot mai puternic. Lorela a incercat sa vorbeasca despre acest lucru
chiar cu unele colege de clasa , dar nimeni , absolut nimeni nu o intelegea. Totusi , intr-o noapte
, in timp ce dormea , Lorela a visat ceva deosebit , un vis care avea un inteles special pentru ea
insasi. Mesajul era foarte clar : Ea NU ERA absolut deloc o papusa. Se pare ca parintii facusera
ceva ochilor ei , in asa fel incat ea nu se mai vedea deloc asa cum era in realitate. Insa in visul
pe care tocmai la avut , Lorela a reusit sa se vada exact asa cum era ea de fapt , adica o fata
care avea propriile ei dorinte , propriile ei pareri si care stia ce sa faca pentru a realiza ceea ce
voia.
A doua zi dimineata , cand sa trezit , Lorela a sarit din pat si a fugit in fata oglinzii in care
se putea vedea din cap pana in picioare. A privit la imaginea sa din oglinda si sa vazut cu totul
altfel. Sa convins ca nu era deloc , dar deloc, o papusa. Era o fata ca toate fetele , cu visele si
dorintele pe care orice fata de varsta ei le avea. Plina de nerabdare a zbughit-o sa-i caute pe
parintii ei ca sa le spuna si lor ceea ce descoperise.
Numai ca din pacate , parintii ei pur si simplu nu apreciau aceasta descoperire si nu
impartaseau deloc bucuria ei. Ei continuau sa creada despre Lorela ca este o papusa care le
permite sa o controleze si sa o manevreze in toate privintele , asa cum se intamplase pana
atunci.
Din aceasta cauza , Lorela incerca in acelasi timp doua sentimente opuse. Unu de
bucurie si unul de tristete , pentru ca isi dadea seama ca pentru a creste mare nu-i mai ramane
decat sa continue ea insasi sa se vada ca o persoana reala , ca o fiinta adevarata. Pentru
aceasta , profitand de tot ceea ce stia , Lorela a putut sa afle cum sa isi gaseasca propriul ei loc
in aceasta lume. Pe zi ce trecea , Lorela sa maturizat tot mai mult si de atunci a reusit cu
succes sa nu mai permita nimanui sa faca din ea o papusa pe care sa o dirijeze pur si simplu
fara a tine cont de vointa ei.