Leila și orașul

Zeiței Pisică
Acesta este un pasaj din povestea Originals Leila și orașul Zeiței Pisică.

Primele raze ale soarelui care luminează peste

Delta Nilului sunt pe cât de frumoase, pe atât de
eficiente pentru a te trezi. Leila s-a întors pe o parte,
dar nu a reușit să scape de ele. Cu un oftat, a dat
la o parte așternuturile de in, cumpărate de tatăl
ei din târg, și s-a întins cât era ea de lungă.

— Trezirea, somnoroaso!

Leila a mormăit, deranjată. Tatăl ei îi amintea

mai mereu cât este de norocoasă să aibă propria cameră și un geam, dar ea nu
se simțea așa. A ridicat rulourile din stuf, care țineau afara zăpușeala zilei,
dar lăsau mai mereu să treacă insectele lacome și zgomotul nesfârșit. Mai ales
zgomotul, iar astăzi, orașul Bubastis fremăta cu zgomot.

Leila a învățat să recunoască momentul zilei în funcție de zgomot. Se trezea

odată cu huruitul produs de ușile vecinilor. Apoi, se dădea jos din pat pe când
localnicii se îndreptau către izvor, povestind. Își mânca micul dejun ascultând
mărfurile negustorilor lovindu-se între ele, în drumul lor spre piață. Leila
știa că e momentul să-și înceapă ziua când Nasir, vecina ei, îi striga lui Rudjek
să se pregătească pentru școală.

În fiecare dimineață, ea auzea aceleași argumente și simțea un junghi de

gelozie. Dacă ar fi fost și ea băiat și dacă nu ar fi fost atât de multe lucruri de
făcut prin casa în aceste zile, i-ar fi plăcut și ei să meargă la școală în fiecare zi.
Era o onoare sa înveți! Iar dacă învățai bine, era
ca și cum ai aduce un tribut zeilor.

— A mai rămas numai o zi! a spus tatăl copilei,

intrând în camera ei. Zâmbea cu gura pâna la
urechi iar sclipirea ochilor îi era accentuată de
tușul negru din jurul ochilor. Se aranjase pentru
a fi prezentabil în fața faraonului și pentru a-și
desfașura sarcinile sale oficiale.
 Leila și orașul Zeiței Pisică

Tatăl ei era mai marele peste scriitorii

faraonului iar cunoștințele sale de scriere hieratică
și de scrierea mult mai complexă, cu hieroglife, îl
făceau un om important. Aproape la fel de înțelept
ca Thoth, el obișnuia să o ia pe Leila ca să
hrănească stolurile de ibiși, care simbolizau zeul
înțelepciunii. Tatăl ei era responsabil de
documentarea următoarei sărbători, în cinstea
zeiței pisică, Bastet și de aprovizionarea cu toate
lucrurile necesare pentru festin.

În ultima vreme, Leila a preluat

responsabilitățile mamei ei pentru îngrijirea casei.
Se gândea la ea atunci când prepara mâncarea,
când mătura podelele și când spăla rufele, treaba
care îi displăcea cel mai mult.
Spera ca tatăl ei să ia un servitor, așa
cum au făcut cei mai mulți dintre
preoți și dintre scriitori, dar ori era el
prea ocupat ca să se gândească la asta,
ori voia ca Leila să aibă ceva de făcut
în loc să stea toată ziua și să viseze cu
ochii deschiși.

În timpul nopții totuși, când se

străduia să adoarmă, Leila își permitea
să viseze la o viață pe apele Nilului, una
în care mâncai ce prindeai și nu trebuia
să te speli niciodată.
 Leila și orașul Zeiței Pisică

Întrebări
1. Care dintre aceste cuvinte descrie comportamentul Leilei, după ce s-a trezit? Alege două
variante.
a sărit;
a oftat;
a sforăit;
s-a întins.

2. Transcrie din text cuvântul care este sinonim pentru continuu/constant.

3. Unește prin linii zgomotul cu ceea ce îl produce:

ușile vecinilor povestind

localnicii lovindu-se

mărfurile huruind
negustorilor

4. Crezi că lui Rudjek îi place să meargă la școală? De unde știi?

5. Ce face Leila în loc să meargă la școală?

6. Ce lăsa să intre ruloul de stuf înăuntru? Alege două variante.

pe tatăl Leilei;
insectele lacome;
zăpușeala zilei;
zgomotul nesfârșit.

Pagina 1 din 2
 Leila și orașul Zeiței Pisică

7. Care erau două dintre responsabilitățile tatălui înainte de ceremonie?

8. Care credea Leila că este cea mai rea treabă, dintre cele pe care le făcea în casă?

Pagina 2 din 2