0 .

Popa: Ştefan Mailat

N. Orghidan: Observaţiuni morfo­
logice în regiunea
Braşovului
C. Lacea: Amintiri despre
Axentie Severu
Ax. Banciu: Două poezii de
Axentie Severu
G. Maxim-Burdujanu: 0 piatră pentru ade-
văratul monument
al lui Şt. 0. losif
A. A. Mureşianu: Bilanţul comercial al
lui Zaharia Nicolau
din anul 1787
Şt. Pasca: Studii deonomastică
Ax. B : Scrisori vechi
PARTEA LITERARĂ
Lenau: Schilflieder
Al. Petofi: Nu-mi găsesc azi
locul
Gh. D. B a n u : Părăsit
N. Vonica: Priviri umede
S. Tamba: Din stânga şi din
dreapta
A. A. Mureşianu,
1. C. şi 1. Gherghel:
•J Dări de seamă
1. C. Bibliografie.

Anul III. Septemvrie-Octomvrie 1931 No. 5

 „ASTRA Braşov

ŢARA BARSEI
APARE LA DOUĂ LUNI ODATĂ
SUB CONDUCEREA PROFESORULUI Ax. BANCIU

REDACŢIA )
şi \ B-dul R e g e l e F e r d i n a n d No. 14, Braşov
ADMINISTRAŢIA )

ABONAMENTUL
PENTRU UN AN LEI 260 N U M Ă R U L LEI 50
Pentru străinătate acelaş preţ, p l u s t a x e l e de expediţie (Lei 140)

INFORM AŢIUNI
Pentru autori
Manuscrisele primite la redacţie nu s e
înapoiază.
Autorii, ale căror articole urmează s ă
s e publice, vor fi încunoştiinţaţi despre
aceasta.
Extrase din articolele publicate In
revistă s e pot face plătindu-se tipogra­
fiei numai costul hârtiei şi trasului.
O coală 16 p. formatul revistei.
50 ex. U I S20, 100 ex. Lei 550, 200 ex. Lei 870
8 pag.
50 ex. Lei 230, 100 ex. Lei 320. 200 ex. Lei 550
Pentru cititori şi abonaţi
Cei care au primit revista şi au re­
ţinut-o, sunt rugaţi s ă ne achite abo­
namentul.
* * *
In loc s ă apărem lunar în 3 coaie de
tipar, apărem la câte d o u ă l u n i In
6 coaie. Am făcut-o a c e a s t a pentru a
p u t e a publica şi articole mal lungit
care, fărâmiţate în 2—3 numere de re­
vistă, pierd adeseori atât de mult. Ce­
titorii nu vor fl scurtaţi deci cu nimic.

Lucrările şi revistele primite la redacţie

vor fi amintite la „Bibliografia" acestei reviste.

Reproducerea, fără indicarea izvorului, este oprită.

 ŢARA B Â R S E I
APARE LA DOUĂ LUNI ODATĂ
Redacţia şi administraţia: BRAŞOV, B-DUL REGELE FERDINAND No. 14

Anul III. Septemvrie-Octomvrie 1931 No. 5.

Ştefan Mailat
Domnul Făgăraşului
(1502—1550).
de Pr. Octavian P o p a
profesor secundar.
Făgăraşul, cetatea şi domeniul aparţinător ei, a avut un rol
foarte însemnat în trecutul Ardealului şi Ungariei. De mare în­
semnătate e şi pentru Istoria Românilor, nu numai fiindcă de el
e legată tradiţia întemeierii Ţării româneşti, ci şi pentrucă el
mult timp a fost stăpânit de demnii Ţării româneşti, iar după-
aceea a fost stăpânit de comandanţi români, al căror renume a
trecut peste graniţele Ardealului şi Ungariei. Intre aceştia loc
1
de frunte ocupă Ştefan Mailat, ) nobil de viţă românească, des-

') Documentele contimporane îl numesc Maylad. Silâgyi şi Ursu îl nu­

mesc Majlâth, Szâdeczky şi Acsâdy îl numesc ca şi documentele contimporane
Maylad, Bunea şi Xenopol îl numesc Mailat.
Literatura: Szilâgyi Sândor: Erdelyorszâgtortenete, voi. I. Pesta 1866.
Dr. Szâdeczky Lajos: Fogaras vâra es uradalma tortenelmi emlekei. Cluj,
1892. — Majlâth Bela: Majlâd Istvân, Budapesta 1889. — Dr. Aug. Bunea;
Stăpânii Ţării Oltului, Bucureşti, 1910. — A. D. Xenopol: Istoria Românilor,
voi. IV., ed. III. Bucureşti 1927. — I. Ursu: Petru Rareş, Bucureşti 1923. —
T. Cipariu: Cuvânt la inaugurarea Asociaţiunii. Blaj 1862. — B. P. Haşdeu:
Etymologicum magnum Romaniae T. IV. Negru Vodă, Bucureşti 1898. — N.
lorga: Istoria Românilor din Ardeal şi Ungaria, voi. I. Bucureşti. N. Iorga:
Istoria poporului românesc, trad. din limba germană de O. Ionescu voi. 11.1925.
Hunfalvy Pâl: Az olâhok tortenete, voi. II. Bpesta 1994. — Erdelyi nagyobb
kepes naptâr 1879 koz. evre. Cluj. 1878. — Dr. At. M. Marienescu: Dinastia
lui Radu Negru Vodă în Analele Academiei Române, seria II. tom XXXIII,
1910—1911, Mâmoriile secţiunii istorice. Bucureşti 1911. — Dr. Acsâdy Ignâcz:
Magyarorszâg hârom reszre oszlâsânak tortenete, Budapesta 1897. — I. Cav.
Puşcariu: Date istorice privitoare la familiile nobile române, p. II. Sibiu 1895.
N. Densuşianu: Monumente pentru istoria Făgăraşului. Bucureşti 1885. — Ioan
Antonelli: Monografia Făgăraşului, în revista „Transilvania", din 1871.
 — 404 —

cendent din vechi boieri români, născut în Comăna de jos, pro­

babil, la 1502.
In timpul acesta Făgăraşul era cea mai întărită cetate din
sudul Ardealului, iar domeniul său, care „ad septem magna
1
hung. milliaria in longitudinem sese extendentem", ) era unul din
cele mai frumoase şi mai bogate domenii, la a cărui stăpânire
râvniau cei mai de frunte nobili din Ardeal şi Ungaria. „Haec
arx est veluti quidam parvus ducatus. Subjecti enim sunt ei Bo-
jarones Valachi, qui arcis dominum observant ut principem",
adecă pe româneşte: „Cetatea aceasta este ca şi un mic ducat.
Pentrucă supuşii ei sunt boierii români, cari respectă pe stăpânul
cetăţii ca pe un principe", ne spune Nicolae Românul, Nico-
laus Olachus, căruia Ungurii îi zic Olan Mikl6s, unul din cei
mai învăţaţi bărbaţi din Europa veacului al XVI, Român de naş­
tere, ajuns mitropolit-primat al Ungariei şi cardinal al Bisericii
2
catolice. )

Familia unui boier român.

Pe Ia 1480 trăia în Comăna boerul român de religie orto­
doxă, Mateiu Mailat. Avea moşii întinse la Comăna, Crihalma şi
Ţinţari, pe cari păşteau număroase turme de oi, din care cauză

') Bethlen Farkas historiâja II. 134.

2
) Nicolaus Olachus, cum se iscălia el, s'a născut în Sibiu, la 1493 şi
a murit în Nagyszombat (Ungaria) la 14 Ian. 1568. A fost înrudit cu Hunia-
deştii din Ungaria şi cu domnii munteni. S'a preoţit în 1518. In 1526 e se­
cretar al regelui Ludovic II. După dezastrul dela Mohâcs ajunge secretar al
văduvei regine Măria, sora lui Carol V. In 1531 a mers cu Măria, locţiitoarea
împăratului Carol V, în Belgia, unde cu puţină întrerupere a stat până în 1542.
In acest timp a purtat corespondenţă în limba latină cu unii din cei mai în­
văţaţi umanişti; între cari şi cu vestitul Erasmus Rotterdamus. In 1543 epis­
cop de Zagreb şi cancelar al regatului ungar. In 1548 arhiepiscop de Agria
(Eger) In 1553 arhiepiscop de Strigoniu (Esztergom), mitropolit primat al
Ungariei şi Cardinal. In 1562 locţiitor regesc (regent). A fost un mare apă­
rător al bisericei catolice contra Reformaţiunii, contra căreia a luptat cu arme
spirituale şi morale. Activitatea literară: Hungaria (Istoria topografică a Un­
gariei), şi Attila (Istoria regelui şi imperiului hun) scrise în Bruxelles în 1537
—39 şi Ephemerides, însemnări zilnice dintre 1553—1559. Citatul nostru e
din Hungaria (libr. I.) Nicolaus Olahus a fost un bun prieten al lui Ştefan
Mailat — V. şi Hunfalvy II. 208.
 — 405 —

1
istoriograful maghiar Fr. Forgâch îl numeşte păstor român. )
„Păstor-păstor, zice Puşcariu, dar mare păstor, pentrucă un
Mailat de Comăna ocură pe Ia a. 1509 ca asesor de tabla Făgă­
2
raşului". ) Acest asesor nu e altul decât Mateiu Mailat, tatăl lui
Ştefan Mailat.
Numele de familie Mailat îl găsim cu prilejul luptelor contra
lui Borici, pretendentul la tronul ungar, născut la Kiew de Eu-
femia, soţia izgonită, fiind bănuită de necredinţă, de regele un­
gar Coloman. Borici a turburat mult pacea Ungariei în jumătatea
primă a veacului al XH-lea. In veacul al XlII-lea întâlnim nu­
mele Mailat între familiile proprietare de pământ. In veacul al
XlV-lea găsim un Ştefan Mailat, ca întemeietor al cetăţii Făgă­
raşului. Şincai la 1300 scrie: „La anul acesta aşa scrie anoni­
mul românesc: Ştefan vodă Mailat leat 1300, la leatopiseţ
nu este, iară la hronica stăpânitorilor sârbeşti îl arată, că la
acest veleat domnind au făcut cetatea Făgăraşului". Lui Şincai
acest Ştefan Mailat i se pare suspect, pentrucă „cetatea Făgă­
raşului s'au făcut prin orânduiala lui Ladislav voivodul din Ar­
deal". Haşdeu, ocupându-se cu acest Ştefan Mailat, arată că şi
Fotino îl pomeneşte, numindu-1 Stefanos Voevodas Mailat Bassa-
rabas, citând tot o fântână slavă, „Cronologia sârbească", în care
se atribue acestui Mailat: 1. Fortificarea Făgăraşului. 2. O luptă
contra regelui unguresc Andreiu III, biruitoare, dar împăcată, şi
3. trimiterea de un ajutor de oaste regelui sârbesc Ştefan contra
Turcilor. — Haşdeu ajunge la concluzia, că acest Ştefan Mailat
nu a fost domnitor, ci „un Basarabă kinez oltenesc din timpul
lui Dan-vodă dintre 1288—1298, un simplu cap de oştire, numit
3
sârbeşte „voevoda".... ) Pe acest Ştefan Mailat îl pomeneşte şi
Puşcariu, care deduce „că familia Mailat a fost una şi aceeaşi
stirpe cu Radu Negru Vodă, din care o parte — se vede — că a
rămas permanent în Făgăraş şi a fost chemată a succede lui

i) Fr. Forgach (Comm. rer. hung., lib. XII Pojon 1788 pag. 301).
„Stephanum Majlatum, ex obscuro genere ortum, patre Valacho, ditionis Fo-
garas, et eodem, uti sunt illi, pecoris pastore, sed Ludovici magistrum coquinae,
haud pigrum hominem neque stupidum" v. la Cipariu: Cuvânt la inaugurarea
Asociaţiunii, pag. 122.
3
) Puşcariu o. c. pag. 224 şi 401.
a) Haşdeu o. c. pag. CLXXI-CLXXV.
 — 406 —

Radu Negru Vodă şi în domnia Valachiei, ceeace constată şi

contele Coloman Majlâth în broşura s a : Majiâth csalăd trage-
diâja-1875 (Tragedia familiei Mailat), unde zice, că ei se trag
din familia Mailat a principilor transalpini." *) At. Marienescu îi
dedică acestui Ştefan Mailat un capitol întreg, punându-1 ca
urmaş în domnie al lui Radu Negru.-) In secolul al XV-lea găsim
cu numele de Mailat pe cnejii dela Caras, cari după religie şi
numele de botez mărturisesc originea română. In prima jumă­
tate a veacului XVI găsim boieri Mailateşti şi în Ţara româ­
nească, între cari şi un general, trimis de voivodul român Vlad
3
în misiune la voivodul ardelean Ştefan Bathori ). In ultimul
hrisov românesc referitor la posesiunile făgărăşene ale domnilor
români, dat de Vladislav II în Sf. Gheorghe, satul Dejani e dă­
4
ruit boerului Stanciu Mailat. )
Matei Mailat, tatăl lui Ştefan, în jumătatea a doua a vea­
cului XV era proprietar şi în Ungaria, dar pe la 1480 a trecut
în Ardeal, unde s'a aşezat în ţinutul Făgăraşului. Purta numele
5
de Comăna, dar avea şi alte proprietăţi însemnate. ) Astfel avea
a patra parte din satul Crihalma, luat în zălog dela nobilii Petru
şi Grigorie din Copand (azi Copăceni, jud. Turda) şi moşia dela
6
Ţinţari. ) Un document din 1511 arată, că boierul Mailat de
Comăna, împreună cu fiii săi Comşa, Ioan, Negoiţa, Zehan (Ştefan),
Dumitru şi Marta au părăsit religiunea şi ritul Grecilor, trecând
la biserica romană (catolică), ca să se poată înălţa la nobili-
7
tatea ungară ).

Ştefan Mailat.

Ştefan (Zehan) Mailat s'a născut cam pe la 1502, probabil

în Comăna. Despre copilăria lui puţin putem spune. Trebue să
presupunem, că tatăl său, Mateiu, om bogat şi cu vază mare,

') Puşcariu pag. 223—224.

2
) Marienescu o. c. pag. 813—817.
8
) Majlâth B. o. c. pag. 5—6.
4
) Minea I. — Vlad Dracul şi vremea sa Iaşi 1928 pag. 285.
6
) Majlâth B. o. c. pag. 6 şi N. Iorga: Ist. Rom. din Ardeal I. 135.
6
) A. Bunea o. c. pag. 36.
7
) Cipariu o. c. pag. 122—124.
 — 407 —

i-a dat o creştere aleasă, la nivelul epocii sale. Aşa ne putem

esplica, că regele Ludovic 11 a fost naş lui Ştefan, Nicolae Va­
lahul, mitropolitul primat de mai târziu şi Toma Nâdasdy, atot­
puternicul pa'atin de mai târziu al regelui Ferdinand, i-au fost
prietini, văduva-regină Măria îl proteja, iar regii loan Zapolia şi
Ferdinand îi căutau prietinia şi sprijinul şi l-au încărcat cu do-
naţiuni şi demnităţi. Totaceasta o arată căsătoria lui cu Ana,
sora lui Toma Nâdasdy, precum şi trecerea, de care s'a bucurat
între magnaţii din Ardeal şi Ungaria.
Mintea ageră, spiritul vioiu, talentul militar, curajul şi în­
drăzneala l-au ridicat între contimporanii săi, dându-i un loc
de frunte în istoria Ardealului şi Ungariei din acel timp. Dela
tatăl său a moştenit o moşie la Crihalma, alta Ia Tintari si el
3 » ' * 3 3

însuşi a purtat numele nobilitar de Ţinţari. D. Iorga îl numeşte

„Român din neamul boierilor, pe cari, cu un veac înainte abia,
îi aşezase în feuda sa de dincolo Mircea cel Bătrân". După
moartea tatălui său ÎI aflăm şi stăpân al domeniului din Ber-
1
zencze (comit. Somogy). )
De tânăr îl găsim la curtea regelui ungar Ludovic II, unde
în 1525 era primul magistru al mesei (primul stolnic), iar în
2
1526 camerier al regelui ) şi în această calitate ia parte la lupta
dela Mohăcs din 1526, în care nefericitul Ludovic şi-a găsit
moartea şi Ungaria şi-a pierdut independenţa pentru mult timp.
Sultanul Soliman, dorind să-şi facă drum spre centrul Eu­
ropei, a atacat Ungaria cu o armată puternică. Regele Ludovic
a numit de comandant suprem pe arhiepiscopul de Calocia Paul
Tomori, fost cu câţiva ani înainte comandant al cetăţii Făgăraş,
în care calitate dăduse dovezi strălucite despre însuşirile sale
militare, apoi lovit de unele nenorociri şi având dureroase de-
siluzii în viata laică, a trecut în viata monahală si s'a ridicat
1
> 3 3

până la înalta treaptă de arhiepiscop şi mitropolit de Calocia.

Dar nici vitejia, nici strălucitele însuşiri militare ale comandan­
tului, nici eroismul unui popor, care-şi vedea ţara, libertatea şi
credinţa în cea mai mare primejdie, nu au putut opri puvoiul
') Majlâth B. o. c. pag. 7. Iorga o. c. 135.
2
) Cipariu pag. 122: Forgâcs îl numeşte „magister coquinae", iar docum.
dela Ludovic II îl numeşte: „cubicularius et dispensator noster".
 — 408 —

otoman. Armata ungară a fost zdrobită, mitropolitul-comandant

a căzut ca un erou, iar regele Ludovic, fugind ca să se mântu­
iască, s'a înnecat în nămolul părăului Cele, la 29 August 1526.
Ştefan Mailat, dupăce s'a luptat vitejeşte alăturea de regele
său, a fost printre puţinii, cari au scăpat din dezastru şi au
dus în capitală ţării, în Buda, vestea nenorocirii.
Nenorocirea dela Mohâcs n'a fost o simplă luptă pierdută.
A fost un mare dezastru, a fost căderea grozavă a unei ţări şi
a unui popor, care mulţămită legăturilor, pe cari i le-a oferit re­
ligia, mergea pe calea sigură a culturii şi a propăşirii. Mult timp
după aceasta Ungaria a fost sugrumată de stăpânirea turcească şi
sfâşiată de luptele interne. In aceste lupte a avut un rol foarte
însemnat Ştefan Mailat, urmaşul de boier român, nobilul de Ţinţari.
Legăturile lui Ştefan Mailat.
In capitala ţării s'a întâlnit cu nobilii fruntaşi Toma Nâ-
dasdy şi Ioan Zalay, cu cari a legat o strânsă prietinie şi au
discutat asupra stărilor creiate de dezastru. Cu Ludovic s'a stins
dinastia. Doi pretendenţi îşi disputau domnia: Germanul Ferdi-
nand, fratele lui Carol V., şi slovacul maghiarizat Ioan Zapolia,
împărţind Ungaria în două mari partide, cari se luptau între ele,
în vreme ce Turcii şi-au pus piciorul în inima Ungariei. Ţara
era pe marginea prăpastiei.
Ştefan Mailat, Toma Nâdasdy şi Ioan Zalay s'au declarat
partizani ai lui Ferdinand, pe care l-au dorit de rege în nă­
dejdea, că prin el ţara ajunsă sub protecţia lui Carol V, va scăpa
de jugul turcesc, iar ei vor ajunge la putere şi mărire. Cei trei
prietini se duc din Buda la Pojon şi acolo punând mâna pe
cetate şi pe tezaurul regelui Ludovic, ascuns de Ioan Bornemissza,
le predau în mâna lui Ferdinand, făcându-i astfel posibilă in­
trarea si aşezarea în tară. Ferdinand le-a si arătat recunoştinţa
s a : Mailat ajunge domnul Făgăraşului, Nâdasdy căpitanul Budei,
Zalay corniţele suprem al Pojonului şi laola tă cu Mailat, coman­
1
dant al cetăţii Pojon ) Deocamdată însă stăpânirea Făgăraşului era
numai promisă, deoarece Ferdinand abia pusese piciorul în partea
extremă a ţării, dar Mailat deaci încolo urmăreşte cu perseve­
renţă planul de a ajunge la stăpânirea Făgăraşului.
') Majlâth B. pag. 10.
 — 409 —

Doi regi în ţară subjugată.

S'a început o vie mişcare în jurul alegerii de rege. Preten­

denţii la tron şi partidele lor făceau tot posibilul pentru reuşită.
S'au pornit târgul de suflete şi promisiunile cele mai frumoase.
Lăcomia de bani, vanitatea şi pofta de mărire erau deşteptate şi
nutrite din amândouă părţile. Sentimentul naţional — pe cale
de desvoltare în acel timp — şi ura faţă de Germani a adus pe
mulţi alăturea de Zapolia, pe care l-au încoronat în Sz^kesfe-
hervâr, în vreme ce cei adunaţi la dieta din Pojon în 25 Noem-
vrie 1526, din ură faţă de Zapolia şi în nădejdea ajutorului
german contra Turcilor, s'au alăturat la Ferdinand, pe care l-au
proclamat de rege. Intre aceştia era şi Mailat, care era coman­
dantul cetăţii Pojon, laolaltă cu prietinul său Zalay.
Câmpul de luptă avea să decidă, care să rămână dintre cei
doi regi, sau peste care parte din ţară să domnească fiecare.
Norocul părea a-i surîde Iui Ferdinand. Zapolia e silit să pă­
răsească Buda şi să se refugieze spre Hatvan. In acest timp
Mailat se duce la Ferdinand cu o scrisoare de recomandaţie din
partea văduvei regine Măria. Aceasta, amintind serviciile credin­
cioase făcute repauzatului său soţ de Mailat, îl recomandă pe
acesta în graţia regelui. Mailat voia să dea şi lui Ferdinand o
probă despre credinţa şi despre aptitudinile sale militare şi a
cerut o comandă. Ferdinand i-a împlinit dorinţa si îi încredin-
^ i 3

ţează o parte a armatei, care avea să se lupte contra lui Zapolia.

In armata aceasta mai avea comandă Pavel Bakics, Gaspar Paxy,
Ludovic Pekry, Valentin TorGk, Ştefan Bâthory, Fr. Battyâny,
1. Karlovith şi Petru Keglevics, reprezentanţi ai celor mai dis­
tinse familii de magnaţi din Ungaria. Se vede dar consideraţia
deosebită, de care se bucura fiul oierului român din ţara Oltului.
Armata lui Zapolia avea de comandant pe Bod<5, un bun general.
Mailat a bătut şi împrăştiat armata Iui Bod6, dând dovadă
strălucită despre vitejia şi talentul său militar. Ioan Zapolia, fiind
părăsit de noroc, a fost părăsit şi de o mare parte din aderenţi.
Alungat şi strâmtorat tot mai mult, a fost silit să ia drumul pri­
begiei, spre Polonia. Ferdinand astfel, mulţămită lui Mailat, a
putut lua în stăpânire Ungaria de vest şi o bună parte a celei
de miazănoapte.
 — 410 —

Pe când Zapolia era părăsit de cea mai mare parte a ade­

renţilor săi, i s'a alăturat
înfrângere. La 1528 Ştefan
de un an şi jumătate, îl
1
partea lui Zapolia. )
chiar acela, care-i provocase prima
Mailat, după un serviciu credincios
părăseşte pe Ferdinand şi trece de

Mailat, Domnul Făgăraşului.

Cum s'a putut produce această bruscă schimbare de front?

Şi a schimbat Mailat principiile politice? Nu! La această schim­
bare l-au condus pe Mailat interesele sale materiale şi perso­
nale. Şi altcum, în acest timp, în care principiile lui Macchiavel
îşi făceau drum în Europa, astfel de schimbări nu erau rare,
cum vom mai vedea în decursul acestui studiu.
Posesiunile lui Mailat erau la Crihalma si Tintari, în tinu-
tul Făgăraşului. Acest ţinut însă era stăpânit de aderenţii lui
Zapolia şi era foarte departe de câmpul de operaţii al lui Fer­
dinand. Interesele familiare şi materiale ale lui Mailat erau în
teritoriile stăpânite de Zapolia, respective de oamenii săi.
La 1527 Ferdinand a dăruit lui Mailat jumătate din cetatea
şi domeniul Făgăraşului, dând cealaltă jumătate lui Toma Nâ-
dasdy. Dar această donaţie era deocamdată numai pe hârtie, ne-
fiind Făgăraşul în stăpânirea lui Ferdinand. Asupra Făgăraşului
au ridicat pretenţii şi Saşii şi vistiernicul Nicolae Gerendi, epis­
copul Ardealului. Saşii se provocau la donaţia regească din
1472, prin care li s'a dat Făgăraşul şi domeniul său, sub titlu
2
de despăgubire pentru pagubele cauzate de Români, ) iar Ge­
rendi a cerut şi el Făgăraşul dela Ferdinand, drept răsplată a
serviciilor prestate şi se pare că i s'au făcut şi promisiuni, că
i se va da. Când Gerendi a aflat, că nu el, ci Mailat a do­
bândit Făgăraşul, a scris mâhnit şi indignat regelui: „îmi pare
rău, că am primit dela Maiestatea Ta ceva, din care mă scoate
un om de un astfel de neam, care a fost bucătar al regelui Lu­
dovic", făcând aluzie la originea românească şi la slujba de

') Majlâth B. pag. 1 0 - 1 1 .

s) Vezi diploma la Cipariu pag. 132—134.
 — 411 —

maestru al bucătăriei regale — stolnic — purtată de Mailat la

1
Curtea regelui Ludovic. )
Mailat căpătând Făgăraşul se gândia să ajungă cât mai
iute în stăpânirea lui. De bună seama Făgăraşul a fost visul din
copilărie şi tinereţe al lui Mailat. Fiind născut şi crescut în
apropiere, el cunoştea „oraşul cel mare românesc", cum a numit
2
Făgăraşul în 1393 episcopul catolic al Ardealului, Gobelin, ) cu­
noştea puterea cetăţii şi frumseţea domeniului, precum şi pe
boierii cei mândri din Ţara Oltului şi astfel e explicabilă do­
rinţa lui Mailat de a ajunge cât mai iute şi cu orice preţ stă­
pân al celei mai puternice cetăţi a Ardealului de miază-zi. Mailat
în copilăria şi tinereţea lui a trecut de multeori pe lângă această
falnică cetate, stăpânită multă vreme de Domnii munteni şi apoi
de cei mai distinşi comandanţi. Boierii i-au vorbit de strălucirea
si mărirea din trecut a cetăţii, iar el în mintea lui a ţesut mai
3 3 ' 3

departe pânza măririi şi a strălucirii cetăţii — cu el în frunte.

Visul său i se părea aproape de realizare.
Ardealul de miazăzi era atunci de partea lui Zapolia, care
confişcase şi celelalte proprietăţi din Ardeal ale lui Mailat, ca
unul care lucra contra regelui său.
In acest timp căpitan al Făgăraşului era Nicolae Tomori, omul
de încredere al lui Zapolia. Tomori a apărat cu multă vitejie
ţinutul Făgăraşului contra aderenţilor lui Ferdinand. In Februarie
1523 Tomori a încercat, ieşind din Făgăraş, să se unească cu
Zapolia, a cărui cauză el nu o credea pierdută, sau cel puţin să
adune pe credincioşii acestuia şi cu ei să recucerească ţara.
Dar când a voit să treacă Târnava, în ţinutul Mediaşului, a fost
atacat de Saşii răsculaţi, aderenţi ai lui Ferdinand, cari l-au pus
pe fugă şi, după câteva ciocniri mai mici, l-au silit să se reîn­
toarcă în Făgăraş. Tomori a mai susţinut Făgăraşul până în
Aprilie 1528, când 1-a predat voivodului Petru Perenyi care întâi
a fost aderent al lui Zapolia şi a fost numit de acesta voivod al Ar­
dealului. Perenyi, luând Făgăraşul dela Tomori, în dieta ce s'a
ţinut în Turda Ia 30 Aprilie 1528, a făcut raport despre aceasta
') Szilâgyi o. c. I. p. 240. Szilâgyi adaugă dela sine: „Tatăl lui Mailat
a fost boier valah", folosind cuvântul „Olâh bojâr".
2
) Szâdeczky o. c. p. 9.
 — 412 —

regelui Ferdinand. Dieta aceasta 1-a rugat pe Ferdinand, ca să

nu ia nici o hotărîre referitoare la Făgăraş, fără avizul să'u. Fer­
dinand însă, conform promisiunii de mai înainte, a dăruit Fă­
găraşul lui Ştefan Mailat, fără a ţinea seamă de pretenţiile Saşi­
1
lor şi de speranţele lui Gerendi. )
Pentru a putea lua în stăpânire Făgăraşul şi pentru a re­
câştiga moşiile dela Crihalma şi Ţinţari, Mailat în 1528 trece
de partea lui Zapolia. Zapolia, punând mare preţ pe aceea, că
îl poate număra pe Mailat între aderenţii săi, nu numai că
îi reînapoiază toate proprietăţile, ci îi dărueşte şi el Făgăraşul,
şi, pe lângă aceasta, îl primeşte şi în sfatul ţării. La 2 Iulie 1528
Şt. Mailat dă de ştire Braşovenilor că a luat în stăpânire cetatea
2
Făgăraşului şi că are bani s'o ţie. )
Trecerea aceasta a lui Mailat a fost numai de formă,
îndată ce s'a văzut stăpân pe Făgăraş, trece din nou de partea
lui Ferdinand şi se sileşte din toate puterile să câştige aderenţi
pe seama acestuia, Ferdinand ca semn de încredere, îl numeşte
voevod al Ardealului, cea mai mare demnitate pe care o putea
ajunge un nobil ardelean. Făgăraşul era în acest timp cea mai
întărită cetate a Ardealului de sud şi astfel Mailat putea să în­
frunte mânia lui Zapolia.
(Va urma).

') Szilâgyi o. c. I. pag. 239—240.

2
) Majlâth B. pag. 12. Iorga: Ist. Rom. din Ardeal I. 134.
 — 413 —

Observaţiuni morfologice în regiunea

Braşovului
Valea superioară a Oltului
de N. O r g h i d a n
1
(Urmare )

Basinul mijlociu sau al Miercurei-Ciucului se deosebeşte în

unele privinţe de cel superior. Rocile cristaline, reduse aci la
câteva puncte isolate, nu mai au nici un rol în relief. Dease-
menea au dispărut, în Răsărit şi păturile mezozoice din creasta
Curmăturii, în locul căreia se desfăşoară culmile prelungi, mai
joase şi cu forme mai domoale, ale flişului carpatic. In
schimb si formele din interiorul basinului sunt mai scăzute,
iar linia de contact cu munţii mărginaşi e mai precisă.
Aceasta presupune o acţiune de roadere şi transport al
materialului mobil, mai accentuată decât în basinul vecin.
Două părae, Racul şi Frumoasa, pornind dinspre NE s'au
unit şi spălând o bună parte din depozitul de aglomerat vul­
canic au deschis o vale largă, pe fundul căreia au aşternut în
urmă o trâmbă lată de pietriş asemănătoare conului de dejec-
ţiune al Oltului din basinul Sândominic. Pe valea aceasta, care
prelungeşte basinul Miercurei-Ciucului în spre NE sub forma
unui golf, pleacă linia ferată dela Petru Rareş, ca să treacă munţii
în Moldova pela Ghimeş-Palanca. In direcţia ei spre Apus,
frumoasa şosea, ce leagă Miercurea-Ciucului cu Odorheiul, stră­
bate şirul Harghitei prin pasul Vlăhiţei (988 m). Astfel în cu­
prinsul acestui basin se încrucişează două drumuri importante,
unul de direcţie est-vestică peste cele două şiruri de munţi pa­
ralele, altul orientat dela S spre N, pe valea Oltului, împrejurare
care măreşte valoarea antropogeografică a acestui centru natural
al depresiunei Ciucului. O altă vale, paralelă cu Racul-Frumoasa,
se deschide ceva mai la Sud, între satele Şumuleu şi Delniţa,
despărţită de», cea dintâi printr'o spinare lată şi netezită. Această
spinare e de aceeaşi natură cu dealurile din basinul superior,

') Vezi Ţara Bârsei, anul III, num. 2 şi 3.

 — 414 —

dar a fost roasă mai mult. La marginea ei de lângă satul Del-

niţa apare un ultim petec de cristalin.
Spinările joase în formă de terasă, precum şi gurile largi
ale celor două văi amintite, unite cu lunca Oltului, care aci ia
înfăţişarea unui vast ţinut mocirlos, lung cât ţine basinul (12
Km) şi cu o lăţime de 2—3 Km, dau acestui basin o înfăţişare
mai deschisă, care îi justifică mai bine numele.
Dar ceeace deosebeşte esenţial basinul mijlociu de cel su­
perior este împrejurarea, că aci formele vulcanice contribuesc
efectiv la întregirea reliefului cu nota lor particulară nu numai
în Apus, în uriaşele conuri ale Harghitei, ci şi pe marginea ră­
săriteană. Trecând prin dreptul Miercurei-Ciucului, privirea aleargă
pe deasupra orăşelului, cu cele câteva clădiri ale lui desfăşurate
mândru pe marginea unei terase şi se opreşte stăruitor asupra
frumosului con vulcanic al Şumuleului (1035 m), care străjueşte
ca un post de veghe întregul basin. Pădurea de brad, ce-i înve­
leşte laturile, contrastând cu culoarea ogoarelor din apropiere
sau a făgetului întrerupt de poeni de pe crestele muntoase din
fund, pune şi mai bine în evidenţă forma lui caracteristică.
Dela acest con mai înalt al Şumuleului pornind înspre Sud
întâlnim o familie întreagă de domuri mici şi dese, fiecare re­
prezentând un vulcan embrionar. Cum aceste domuri au vâr­
furile scobite de localnici, care dau felurite întrebuinţări an-
desitului uşor de cioplit şi făţuit, relieful a luat aci un aspect
curios, de piele plină de pustule. De remarcat, că aceste mici
centre de erupţiune embrionară sunt dispuse în formă de arc, al
cărui capăt nordic poate fi considerat petecul eruptiv, cu totul
isolat, de lângă Mihăileni, şi care în Sud se leagă peste Olt,
de lanţul principal al Harghitei.
Defileul Jigodia (lung de 3 Km, lat de 350 m) este tăiat
în jumătatea lui nordică în acest baraj de lavă. In faţa satului
Jigodin, pe dreapta Oltului, se înalţă un deal (cota 726 m pe
hartă), al cărui capăt dinspre Olt se vede bine cum a fost re­
tezat de apele acestuia (v. Fig. N. 2). Corespondentul lui pe
stânga râului e Dealul Crucei (Kereszthegy 732 m). E clar că
aceste dealuri din andesit au format odinioară o singură unitate,
ca un stâvilar, pe care Oltul 1-a fierestruit. Crestele lor sunt ni­
velate la aceeaş înălţime, în formă de terasă. In partea de Sud
 — 415 —

a defileului, pe dreapta Oltului, aceeaş terasă de circa 70 m

apare şi mai clară, fiind confirmată ca atare prin resturile de
pietriş transportat de râu şi compus dintr'un amestec de roci
vulcanice şi cristaline. Mai e de reţinut şi faptul că sub acest
pietriş se găseşte o argilă gălbue, densă, deposit al lacului plio-
1
cen. ) In apropiere, pe stânga Oltului, pare a exista un nivel de
eroziune şi mai înalt decât cel amintit, trecând peste crestele
vulcanilor embrionari. Privite de departe, cum ar fi d. e.
dela poalele masivului Ciumatul-Mare, înăţimile cuprinse, între
vârful Şumuleului deoparte şi vârful răsleţit din Harghita,
Vârhegy (904 m) de alta, se înşiruesc în aceeaş linie orizontală,
dând impresia unui profil transversal, de vale largă. Defileul Ji-
godin, întocmai ca şi cel dela Bogata, în înfăţişarea lui de astăzi,
e născut prin acţiunea erozivă a Oltului. îngustimea lui se da-
toreşte presenţei unor roci tari, cum am văzut şi la Bogata.
Tăierea lui în acel loc a fost înlesnită de o linie de slabă re­
zistenţă şi de rupere a scoarţei în adânc, indicată şi aci prin o
serie de isvoare de apă minerală, unele semitermale. Câteva din
2
aceste isvoare, foarte bogate în CO, au săltat turba din jurul
lor, îngroşată cu depozite minerale şi au format nişte domuri
minuscule, care bombează uşor fata netedă a luncii. Când calci
pe aceste boltituri afânate, gazele adunate sub ele ţâşnesc
cu mai mare putere prin deschiderea din mijloc, făcând apa
izvorului să se agite şi să borborosească.
In jumătatea lui sudică, defileul Jigodin are malul stâng
format din gresie carpatică, a cărei arie se scufundă pe
linia aceasta. Mai amintim în sfârşit, că Ia eşirea din de­
fileul Jigodin s'a conservat foarte bine, atât pe stânga Ol­
tului, cât mai ales pe dreapta lui, terasa de circa 10 m, pe
care am întâlnit-o şi până acum în diferite puncte, ca d. e.
lângă Măderaş, pe malul drept, la Mercurea-Ciucului, pe malul
stâng. In această din urmă localitate se observă şi o terasă in­
ferioară, cu caracter local, de circa 5 m, care sub forma unui
grind pătrunde adânc în lunca mocirloasă a Oltului. Pe acest

') H. Wachner, 1. cit.

 416 —

grind s'a clădit gara oraşului, precum şi şoseaua ce duce peste

Harghita spre Odorheiu.
*
Basinul infertor al Ciucului e aşezat mai la Est decât cel
mijlociu, de aceea Oltul curge prin trecătoarea Jigodin dela NV
spre SE. E mai larg, şi are o formă ovală, mai regulată, într'un
cadru muntos mai bine închis. A suferit o acţiune de roadere
şi excavare şi mai intensă, care a îndepărtat o mare parte din
materialul, ce-1 umplea odinioară până la nivelul de circa 800
m. Urmele acestui vechiu nivel nu le mai găsim astăzi decât pe
margini, ca d. e. la Sud de satul Tuşnad) sau în cei câţiva
umeri păstraţi mai ales pe stânga văii largi, de direcţie sud-
vestică, a Fişagului. In interior acest nivel vechiu a fost redus
la o suprafaţă netezită, cu profilul larg concav, pe care Oltul cu
afluenţii săi, în ultima fază de adâncire a albiei lui, a retezat-o
sub forma de râpă mai mare sau mai mică, dupăcum retezarea
s'a făcut mai aproape de marginea sau de centrul bazinului.
Intre Sântimbru şi Verebiş, pe dreapta Oltului, orice urmă de
terasă a dispărut şi marginile largilor conuri de dejecţiune, ce
coboară din Harghita, se confundă cu lunca. Aceasta are dimen­
siuni cu mult mai mari decât în basinul central. Ca şi acolo,
apa Oltului se mişcă greoiu, formând meandre dese între maluri
joase, ascunse într'o bogată şi foarte variată vegetaţie de apă.
Nuferii şi alte plante acvatice au năpădit însăş oglinda apei,
dându-ne impresia, că în faţa noastră se află braţul unei bălţi
de câmp, nu apa vie a unui râu de munte. Canalele de drenaj,
tăiate în ambele basinuri, au redus din luciul apei, câştigând
teren de fânaţă, n'au putut însă înviora cursul leneş al Oltului.
Satele, ca şi în basinul mijlociu, se feresc de lunca apătoasă.
Ele s'au aşezat pe văile laterale sau la contactul luncii cu su­
prafaţa mai înaltă, ocupată de ogoare. Mai mult decât prin di­
ferenţa de nivel, aceste două forme de relief se deosebesc prin
culoarea învelişului vegetal.
Basinul inferior e mărginit la Nord şi Est de înălţimi for­
mate din gresie carpatică, la Vest şi Sud de munţii vulcanici.
Lanţul principal al Harghitei, la extremitatea lui sudică se abate
spre Est şi trecând Oltul, formează masivul cunoscut sub nu-
 — 417 —

mele Puciosul (Biidâs), pe care preferăm să-1 numim Ciumatul,

după vârful cel mai înalt al masivului, care poartă acest nume
(Ciumatul-Mare, Nagy Csomâd, 1294 m). Despre acest masiv s'a
afirmat, că ar fi mai vechiu ca lanţul Harghitei. Anumite semne
ne arată contrarul. Nicăeri în lanţul Harghitei nu găsim forme
aşa de bine conservate. Cu deosebire povârnişul dinspre Nord
este impresionant. Aci Ia extremitatea nord-estică, se află conul
vulcanic Nagy Harom (1154 m) ca un contra fort al întregului
masiv, de o înfăţişare cu adevărat tipică. La oarecare distanţă
în aceeas direcţie se află vulcanul mai mic, isolat, Kis Harom
(874 m). Mulţumită acestor doi vulcani linia erupţiunilor ia în­
făţişarea de arc pe marginea sud-estică a basinului, aşa cum
am văzut şi în basinul mijlociu. Prin strunga largă dintre ei a
curs odată părăul, abătut în urmă prin captare pela Est de Kis
Harom, pe valeaTuşnadului. Această vale adâncită cu vre-o 30 m
faţă de nivelul vechiu, anterior captării amintite, desparte zona
erupţiunilor de cea a flişului. Tot ca un semn de tinereţe a
masivului Ciumatul trebue să amintim şi păstrarea în cuprinsul
Iui a singurului crater din toată zona vulcanică, rămas până as­
tăzi neatins de erozimea regresivă a vre-unui râu. Acest crater,
adăpostind pe fundul lui apa aproape destilată a lacului Sfta-
Ana, se află aşadar în cea dintâi fază de evolutiune a reliefului
vulcanic. Vecinul lui dinspre Nord, cu lacul Mohos, umplut de
turbă, a fost tăiat abia în zilele noastre de un părăiaş ajutat şi
de mâna omului. Numeroasele fenomene postvulcanice, pe care
le întâlnim la fiecare pas (mofette, solfatare, isvoare semitermale)
ne dovedesc deasemenea, că erupţiunile n'au încetat de mult.
Nisipul şi cenuşa andesitică, aşternută pe terasa din defileul
Tuşnad, îndreptăţesc presupunerea, că activitatea vulcanică s'a
1
prelungit aci până în cvaternar. ) Începuturile ei nu pot fi an­
terioare Dacianului, după cum s'a putut stabili pe baza apariţiei
nisipului andestic în depositele din basinele Baraolt (Jekelius)
şi Tgul Secuesc (Bânyai).

i) Dr. Szâdeczky K. Gyula, A szekelyfold kepzodese, Emlekkonyv a

szekely nemzeti muzeum 50 eves jubileumâra, Sf.-Gheorghe 1929.
 — 418 —

Printre masivul Ciumatul şi vulcanul Pilişca (1374 m) din

culmea Harghitei, Oltul şi-a tăiat drum prin defileul Juşnad, lung
de 6 V 2 Km. Cine trece cu trenul prin acest defileu e impresio­
nat de sălbătăcia lui. E ca un coridor îngust, strâns între pereţi
râpoşi, în câteva locuri aproape perpendiculari. O superbă pă­
dure de brad revărsată pe coastele abrupte dă şi mai multă mă­
reţie acestui cadru impunător. De pe şoseaua ce trece cu vre-o
30 m mai sus, pe larga terasă cvaternară din lungul defileului,
peisagiul apare tot măreţ, dar într'un cadru mai deschis. Dela
prima ochire înţelegem, că forţele erozive au desfăşurat aci o
activitate formidabilă. Mai ales pe dreapta, nişte părae care se
varsă în Olt în dreptul băilor Tuşnad, coborând de sub Pilişca,
au făcut un adevărat prăpăd în inima muntelui, care-şi arată în
câteva locuri stânca neagră golaşe. Toate picioarele, ce coboară
din această parte, au spre vârf panta domoală, iar de pela 800
m formând câte un genunche, coboară brusc. Oltul abătut înspre
dreapta a ros mai mult din malul acesta, tăind în massa erup­
tivă un cot adânc. Pe stânga dimpotrivă, sub curba de 800 m
panta e domoală, apoi urcă tot mai repede, dând profilului as­
pectul concav, caracteristic conurilor vulcanice. Dacă privim de­
fileul de departe şi dela oarecare înălţime, fie dinspre Nord, fie
dinspre Sud, el ne apare de pe la curba de 800 m în sus des­
chis larg, cum nici nu bănuim când îl străbatem pe şosea şi
mai ales cu trenul. Din toate aceste observatiuni deducem, că
Oltul şi-a săpat acest defileu folosindu-se de linia mai coborâtă
(circa 800 m), dintre două centre de erupţiune învecinate. Pilişca a
avut un povârniş mai lung şi mai domol, Ciumatul şi-a format
un povârniş mai repede, dintr'o lavă mai vâscoasă, iar activi­
tatea lui întârziată până în cvaternar a silit Oltul, să se abată
spre dreapta, aruncându-i în coastă valuri nouă de material
eruptiv. Că Oltul a fost silit să taie într'adevâr în stâncă vie ca
să-şi adâncească albia până la nivelul actual (600 m) ne-o do­
vedeşte însăş terasa cvaternară din lungul defileului, care dacă
în unele locuri pare a avea caracterul de acumulare, în altele
se vede clar că e tăiată în stâncă. Frumoasa Piatră a Şoimilor,
a cărei înfăţişare dinspre Sud reproduce în mic celebrul vârf al
lui Mont. Pel£e, îşi datoreşte această formă tot eroziunii. Ea a fost
ruptă din massa de lavă ce se întinde spre SV şi cu care îm-
 — 419 —

preună a fost roasă într'o epocă mai veche până la nivelul

de 700 m.
*
Defileul Tuşnad ţine numai până la Piatra Şoimilor. De
aci la vale trenul urmând linia apei înaintează până aproape
de băile Malnaş printr'un coridor îngust, cu malurile râpoase
acoperite de hăţiş şi destul de înalte, ca să închidă vederea.
Părăsind însă valea Oltului lângă staţia Bicsad şi eşind dea­
supra, pe teresă, orizontul se deschide larg împrejurul nostru.
In Nord munţii vulcanici se retrag deoparte şi alta, dând defi­
leului Tuşnad înfăţişarea unei pâlnii deschise înspre noi. La
Vest, o coamă lungă din straturi de Sinaia, cu caracteristicile
vine de calcită, coboară de sub acoperişul de andesit al lanţului
Harghitei şi se termină la piciorul Murgului Mare, ultimul con
vulcanic spre Sud, uşor de recunoscut după forma lui caracte­
ristică. Şeaua dintre vulcan si coama menţionată e scăzută la
* l i

715 m. De aci spre Vest terenul coboară constant spre basinul

Baraolt. La Sud de Murgul Mare reapar straturile de Sinaia
în culmi perfect netezite deasupra cotei de 800 m. O ultimă
apariţie de lavă mai găsim lângă băile Malnaş, ca o firidă ne­
tezită la nivelul de 700 m. Pe stânga Oltului orizontul e închis
de spinările mai înalte ale munţilor Bodocului (1214 m). Aceştia
se întind spre NE până în valea Turiei, unde se întâlnesc cu
ramura răsăriteană a masivului Ciumatul. Ne aflăm aşadar în-
tr'un mic basin, de formă aproape triunghiulară, înconjurat din
toate părţile de înălţimi. Interiorul acestui basin, pe care îl nu­
mim după localitatea principală basinul Bicsadului, e format din
umplutură, în majoritate vulcanică, lavă, tuf, aglomerat, pietriş,
nisip andesitic etc. In trecerea lui pe aci Oltul s'a adâncit numai
în acest fel de material. Abia mai jos de băile Malnaş, unde
înălţimile munţilor mărginaşi se apropie, valea Oltului e tăiată
în rocă veche. Dela această gâtuitură la vale începe o nouă
secţiune în profilul longitudinal al Oltului: basinul Sf. Gheorghe
care face parte din marea depresiune intracarpatică a Braşovului.
') Românii îi zic azi Murgău, românizând forma ungurească murgo,
care credem a fi fost murgul nostru, ca şi Ciumatul, Ţâţele, Mioara etc. din
apropiere. O analogie o găsim în numirea Gilău, din ung. Gyalu, care nu e
altceva decât dealul nostru (Capul dealului etc.) In această formă barbară şi
nouă, romanticii noştri au văzut amintirea numelui lui Gelu.
 — 420 —

După toate semnele, micul basin al Bicsadului represintă

deci o arie de scufundare a suportului cretacic, anterioară erup­
ţiunilor vulcanice, care l-au umplut cu materialul lor. Coama
straturilor de Sinaia, care-1 desparte de basinul învecinat al Ba-
raoltului, urcă după cum am spus spre Nord, pe sub învelişul
de andesit. In lanţul Harghitei, în împrejurimile pasului Mitaci
(1280 m) se găsesc pietrişuri vechi, de unde se poate deduce
1
că roca de basă nu e la o adâncime prea mare. ) La Răsărit
f însă, în tot lungul defileului Tuşnad, Oltul s'a adâncit până la
600 m, ca şi în basinul Bicsad, tot în material vulcanic, aci nu­
mai lavă şi breccii vulcanice. Ce trebue să deducem din aceste
constatări ? Că basinul Bicsadului e o prelungire spre Sud, pe
sub masivul Ciumatului, a basinului Ciuc. Despărţit prin sta-
vilarul uriaş, ridicat în curmeziş de erupţiunile vulcanice, el
formează astăzi o mică unitate morfologică independentă, ma-
nifestându-se ca atare şi din punct de vedere antropogeografic :
în cuprinsul lui sunt adăpostite două aşezări, Bicsadul şi Mic-
falăul, locuite în majoritate de Români secuizaţi şi având un
trecut deosebit de restul Secuimei.
Mai spicuim câteva observaţiuni culese în cuprinsul acestui
basin spre a ne lămuri mai bine evoluţiunea lui. Lângă halta
Bicsad avem secţiuni frumoase în ambele maluri ale văii Ol­
tului. Straturi de nisip andesitic alternează cu pietrişuri şi bo­
lovani rotunjiţi, cuprinzând în proporţie redusă şi intercalaţiuni
de material vulcanic primar. Aceste straturi de bază, cu tendinţa
de cimentare, credem că au fost depuse în prima fază a acţiunii
vulcanice, când abia începuse a se înălţa masivul Ciumatul, fază
în care strămoşul Oltului, păstrând legătura dintre basinul Ciuc
şi Bicsad, aşternea strat după strat, complectând acţiunea erup­
ţiunilor şi ridicând tot mai mult fundul acestui din urmă basin.
Umplerea lui e probabil să fi ajuns la acelaş nivel de circa 800
m ca şi în basinul Ciuc. Pe înălţimile dintre Biscad şi Micfalău
se găseşte şi astăzi material vulcanic la 750 m, iar pe marginea
nordică a basinului panta conurilor vulcanice se domoleşte brusc
cam la aceeaş cotă, de unde se prelungesc spre Sud trâmbe mari
de aglomerat, acoperite de conuri de dejecţiune mai nouă. Nu

•) Szâdecky 1. c. pg. 497.

 — 421 —

este exclus ca în această fază de continuă înălţare a masivului

vulcanic din nord şi de umplere a basinului Bicsad, acesta să
fi rămas un interval oarecare isolat de Ciuc, cu înfăţişare de
lac. Aceasta se poate deduce din ivirea unor depozite, de argilă
gălbue, ce se poate vedea d. e. în apropiere de valea Rakottyâs,
pe drumul dintre Bicsad şi băile Uzonka.
După ce activitatea vulcanică a trecut de paroxism şi ma­
sivele clădite ajunseseră la maximul de înălţime, forţele erozive
au început să precumpănească. Oltul a ferestruit tot mai adânc
barajul de lavă dela Tuşnad şi cu ajutorul afluenţilor săi din
basinul Bicsad (Zsombor, Rakottyâs) a ros şi a cărat la vale o
mare parte din materialul de umplutură, scăzând nivelul acestui
basin până sub 600 m. Intr'un interval de repaos al forţei
erozive, aceleaşi râuri au aşternut peste suprafaţa roasă o pânză
de aluviuni nouă, netezind şi mai mult o parte a basinului şi
creiând un mic şes, ce însoţeşte cursul apelor, racordându-se cu
terasa cvaternară a Oltului. Corăspunzător acestui nivel, în sec­
ţiunea dela Bicsad se vede un strat de pietrişuri mai nouă aş­
ternut peste depozitele vechi la înălţimea de 20—25 m. Urmele
eroziunei vechi s'au păstrat însă foarte bine în relief la nivele
mai înalte : aşa este Piatra Şoimilor şi domul de lavă la SV
de ea (circa 700 m), un umăr al Murgului Mic, firida de lavă
dela Mâlnâs (692 m), dealurile de lângă Micfalău (719 m) etc
*
Ajungând cu această sumară descriere a văii superioare a
Oltului până la gâtuitura dela Malnaş, unde încep depresiunile
mai mari din regiunea Braşovului, e locul să ne oprim un mo­
ment spre a cuprinde într'o scurtă privire generală constatările
de până aci.
In tot parcursul său dela Sândominic şi până la acest prag
tăiat în straturile cretacice dela Malnaş, Oltul străbate o serie
de patru b 3 s i n u r i , dintre care primele trei sunt mai strâns legate
între ele şi represintă depresiunea Ciucului, al patrulea e mai
redus şi isolat şi l-am numit basinul Bicsadului. Toate aceste
basinuri sunjt umplute cu material nou, vulcanic primar şi alu­
viuni aşternute de ape. Depozitarea materialului vulcanic, de um
plutură, mai mult aglomerate dar alocurea şi lavă, scursă sau
ţâşnită pe loc din adânc, a avut loc paralel şi simultan cu erup-
 — 422 —

!
ţiunile de pe margini. întemeiaţi pe aceste observaţiuni am de-
; dus, că formarea basinurilor prin scufundare e de dată mai ve-
i che ca acumularea formelor vulcanice înconjurătoare. Această
\ conclusiune se confirmă pe cale de analogie şi prin constatările
făcute în depresiunile din regiunea Braşovului, unde am men­
ţionat, că basinul Baraolt, născut chiar dela începutul plioce-
nului (s'au găsit depozite meoţiane eşternute direct pe cretacic),
nu conţine material vulcanic decât începând cu Dacianul. Pe
de altă parte, în basinul Târgul-Secuesc, străbătut de sondă
până la 230 m, s'a găsit material vulcanic numai până la adân­
cimea de 56 m. Sondagii viitoare, făcute în basinurile Ciucului,
vor verifica valoarea conclusiunii de mai sus.
Dacă urmărim pe o hartă modul de grupare a acestor ba­
sinuri mai constatăm, că ele sunt înşiruite pe o linie în prelun­
girea basinului Tg.-Secuesc spre NV, paralelă cu orientarea ge­
nerală a Carpaţilor răsăriteni. O legătură cauzală între această
orientare şi modul lor de grupare e foarte probabilă, ceeace am
afirmat şi despre aşezarea în scară a celor trei basinuri din re­
giunea Braşovului. Pe de altă parte, dacă urmărim largile văi în
formă de golfuri, a Racului-Frumoasei din basinul central, pre­
cum şi a Fişagului din basinul inferior al Ciucului, observăm
că direcţia lor coincide în linii generale cu direcţia primelor
cute ale pânzelor cretacice, fenomen deasemenea constatat şi în
cuprinsul basinurilor braşovene. Văile menţionate trebuesc con­
siderate deci ca tectonice, longitudinale, cu porţiunile din aval
scufundate din cauza mişcărilor arcului carpatic.
S'a afirmat, că înaintea marilor erupţiuni vulcanice
aceste două văi, precum şi basinul superior al Oltului,
despărţite între ele prin spinări mai înalte, de rocă tare,
se prelungeau în aceeaş direcţie sud-vestică până în ba­
1
sinul transilvan. ) Ridicându-se în calea lor valul vulcanic al
Harghitei, apa stăvilită şi-a găsit o scurgere spre Sud prin valea
actuală a Oltului, care a tăiat abia acum spinările despărţitoare
în cele două trecători, Bogata şi Jigodin. Spre deosebire de acest
mod de interpretare noi susţinem, că unitatea depresiunii Ciu­
cului era un fapt împlinit când a început activitatea vulcanică.

0 L. Sawicki, 1. c. pg. 243.

 — 423 —

Intr'adevăr, am relevat, că trecătoarea Bogata e tăiată în cea

mai mare parte în aglomerate vulcanice, iar sâmburele cristalin
intercalat acolo este cu totul redus. La Jigodin, gresia carpatică
ajunge ce e drept până în valea Oltului, formând malul ei stâng
în jumătatea sudică a trecătoarei. Dar pe dreapta nu mai apare
aceeaşi rocă. Am mai văzut apoi, că marginea răsăriteană a ba-
sinurilor, în special a celui inferior, reprezintă un abrupt foarte
accentuat, care nu mai aminteşte nici prin orientarea, nici prin
natura lui, malul unei văi îndreptate iniţial spre SV. Ba ce e
mai mult, urmărind raporturile de nivel între roca nouă vulca­
nică şi rocile vechi de bază, am putut stabili, că basinul C u ­
cului inferior ajungea spre Sud pană aproape de Malnaş, în­
globând şi micul basin actual al Bicsadului, care a rămas* des­
părţit prin ridicarea între ele a masivului Ciumatul. Aceste ra­
porturi de nivel ar fi de dorit să se urmărească cu toată aten­
ţiunea şi pe versantul apusean al Harghitei, la contacul cu ba­
sinul transilvan, o lucrare de cel mai mare interes paleogeo-
grafic, care ne-ar lămuri imaginea acestei regiuni în vremea
dinaintea erupţiunilor vulcanice. Din datele puţine, culese până
acum, reiese că în regiunea Odorheiului vechea suprafaţă plio-
cenică a basinului transilvan se ridică până la înălţimea con­
siderabilă de 800 m. Peste această suprafaţă, netedă şi întinsă,
s'au aşternut aglomeratele vulcanice în grosime de 100—200 m.
Aşa se explică acea pronunţată asimetrie între cele două ver­
sante ale lanţului Harghita : în Vest platouri întinse, impresio­
nant de netede, la înălţimea de circa 1000 m, cum este d. e.
lazul Vlăhiţei, fenomen necunoscut pe versantul răsăritean, unde
în loc de o suprafaţă de basă netedă şi înaltă aflându-se o de­
presiune adâncă, povârnişul munţilor vucanici cade repede pe
marginea basinurilor.
Considerând astfel depresiunea Ciucului ca o unitate bine
definită în momentul când a început deslănţuirea forţelor erup­
tive, nu se scade întru nimic însemnătatea acestor forţe în evo-
luţiunea morfologică a regiunei. Valuri enorme de material vul­
canic resultat din scurgeri de lavă, ploi de cenuşe, împroşcări
de bombe etc. amestecat cu materialul spălat şi târât la vale de
zorul neobosit al apei, au umplut încetul cu încetul depresiunea
vecină, aşternând în cuprinsul ei depozite groase, ce depăşeau
 - 424 —

cu 100—200 m nivelul actual al Oltului. Guri de erupţiune parasi-

tare, isolate sau înfrăţite şi înşiruite pe linii arcuite, au străpuns în
diferite locuri fundul vechei depresiuni. O crăpătură în curmezişul
acesteia a atras erupţiuni mai nouă, foarte puternice, înlesnind
clădirea masivului Ciumatul, care a despărţit basinul Ciucului
inferior de acela mai mic al Bicsadului, ridicând în calea ape­
lor ce-şi căutau o scurgere spre Sud, în sensul scufundărilor,
un stăvilar greu de învins. Au fost intervale, când apa astfel
stăvilită s'a adunat în formă de lac, ceeace pentru Ciucul infe­
rior s'a putut stabili prin resturile de argilă lacustră păstrate
până azi.
Odată cu domolirea forţelor eruptive a început o puternică
acţiune erozivă desfăşurata de Olt. Sarcina acestuia si a afluen-
ţilor lui a fost să spele şi să târască la vale materialul, în cea
mai mare parte mobil, dar în unele locuri representat prin lavă
şi tufuri resistente, îngrămădit de activitatea vulcanică. Datorită
acestei acţiuni de roadere, relieful vulcanic a scăzut cu 100—
1
200 m ). Excavarea basinurilor şi tăierea trecătorilor Bogata, Ji­
godin şi Tuşnad, în forma lor actuală, sunt opera Oltului, care
înlăturând materialul nou de acumulare, tinde să restabilească
vechea unitate a basinului. Acţiunea aceasta de mai intensă
roadere şi adâncire a Oltului a început din primele timpuri
ale cvarternarului, când s'au nivelat muncelele dela Sândominic
şi de când datează probabil cele câteva resturi de terase supe­
rioare menţionate mai sus. Ea a durat până astăzi, cu o între­
rupere însemnată, probabil la sfârşitul diluviului, când s'a format
suprafaţa actuală mai înaltă a câmpiilor, identică cu terasa de
10—20 m, singura ce însoţeşte Oltul în tot cursul lui. Conclu-
siunile acestea, sprijinite pe cele câteva dovezi nouă, citate mai
sus, corespund cu resultatele cercetărilor noastre de până acum
din regiunea Braşovului.

Drept încheiere a acestui capitol, socotim necesar să mai

adăogăm câteva cuvinte cu privire la profilul longitudinal al

') Ceeace nu e prea mult. Din cercetările lui Wolf reiese, că munţii
vulcanici din basinul bohem, au fost scăzuţi cu 500 m de forţele erozive.
 — 425 —

Oltului superior. Până la Tuşnad acest profil are un ca­

racter foarte evoluat, apropiindu-se de «linia terminantă". E
de subliniat în deosebi panta foarte redusă a talvegului în ba­
sinul mijlociu şi mai ales în cel inferior, unde această pantă
scade la 0,60% . Defileurile Bogata şi Jigodin sunt traversate de
0

Olt fără dificultate, în meandre largi, deşi la Jigodin pietroaie

mari se prăvălesc în albia lui din dealul vulcanic cu cota 726
(Fig. Nr. 2). Aceste pietroaie aşternute în curmezişul râului con-
m
tribuescşi ele la dublarea în aval a pantei talvegului (l,25%o-)
condiţiuni cu totul diferite se presintă defileul Tuşnad. Acesta re-
presintă în profilul longitudinal al Oltului un punct critic,
unde se dă o luptă grea. Până aproape de halta băilor Tuşnad,
cursul apei e tot domol, atât de domol încât plante acva­
tice tind să năpădească albia chiar şi aici între munţi. Dela
haltă în jos însă apa alunecă la vale în repezişuri, ca de
pe un prag. Masse mari de bolovăniş şi blocuri de andesit
sunt împinse mai ales de păraele din dreapta în albia râului.
Acesta se luptă cu ele, rostogolindu-le la vale grăbit. Până la
eşirea în basinul Bicsadului, pe o distanţă de 4Vs Km, panta
albiei este aci de 6,44%o-
Cum se explică această pronunţată rupere de pantă, când
acţiunea erozivă a Oltului datează, cum am văzut, din vremuri
destul de îndepărtate, pentru ca el să fi avut răgazul să-şi re­
gularizeze cursul ? Cum s'a putut forma acest adevărat prag,
când pe deasupra lui vedem trecând în tot lungul defileului o
terasă largă, foarte bine conservată, care presupune un popas
îndelungat în acţiunea de roadere ? Ca să răspundem la aceste
întrebări, ne gândim fireşte în primul rând Ia puterea de re-
sistenţă a rocei vulcanice şi în deosebi la înălţimea munţilor
mărginaşi, care aruncă neîncetat masse mari de material greu
în calea Oltului. Dar să fie numai atât?
Dacă urmărim terasa inferioară — resturile teraselor înalte
în lipsă de indicii suficiente, nu se pot racorda cu deplină si­
guranţă — observăm că profilul ei longitudinal e şi mai bom­
bat ca al talvegului actual. La Jigodin această terasă n'are nici
10 m, la Tuşnad se înalţă până la 30, m, pentru ca la confluenţa
cu Valea Neagră să scadă iar la 12 m. Ba ceva mai mult, în
mijlocul basinului Ciucului inferior am văzut, că pe dreapta nici
 — 426 —

nu se mai observă marginea terasei, fenomen ce se repetă la

confluenţa cu Valea Neagră pe stânga Oltului, unde deasemenea
terasa se confundă cu lunca. Ce putem deduce de aici ? Că în
această ultimă fază de adâncire a văii Oltului se petrec sub
ochii noştri şi oarecari mişcări tectonice: de uşoară ridicare a
masivului muntos faţă de basinuri, împrejurare, care accentuiază
acţiunea erozivă în cuprinsul defileului şi face să continue şi
azi acţiunea de acumulare în mijlocul basinurilor. Iată un ultim
fapt, care împreună cu atâtea altele, stabileşte o strânsă legă­
tură între valea superioară a Oltului şi regiunea din jurul
Braşovului.
(Va urma).
 — 427 —

Amintiri despre Axentie Severu*)

Doamnelor şi Domnilor,
Sânt cam 30 de ani, de când, întorcându-mă de la ultimul
examen de stat de Ia Budapesta, m'am nimerit într'un compar­
timent cu un inginer ungur, originar din Aiud, cu care am călă­
torit până în Ardeal. Cum eram numai amândoi în compartiment,
inginerul a început vorba şi, când a aflat că sânt profesor la
Braşov, m'a întrebat dacă cunosc pe Axentie Severu. I-am spus
că-1 cunosc, iar el mi-a spus, întunecat la faţă, că familia lor a
suferit foarte mult din cauza lui, deoarece, când a dat foc
Aiudului, le-a ars casa părintească până Ia pământ. Eu i-am
replicat că nu din ordinul lui Axentie s'a dat foc Aiudului, el însă
nu voia să mă creadă. A mai adăugat că ar vrea foarte mult
să-I vadă. Atunci i-am spus că dorinţa aceasta şi-o poate în­
deplini foarte uşor; n'are decât să vie cu mine până la Braşov,
să mă însoţească până acasă, şi acolo va avea ocazie să-1 vadă pe
Axentie, deoarece locuim în aceeaşi casă. Nu mi-a răspuns nimic
şi a schimbat vorba. Citeam atâta ură în faţa Iui, ca şi cum ar
fi fost vorba de o nenorocire recentă, nu de ceva ce se întâm­
plase cu o jumătate de veac mai înainte şi la ce el nu fusese
martor.
împrejurarea norocoasă de a fi locuit mai mulţi ani
subt acelaş acoperiş cu Axentie Severu, precum şi faptul
că soţia sa eră vară primară cu tatăl meu, ceea ce îmi
dădea un uşor acces în casa lor, mi-au dat ocazia să-1
cunosc mai deaproape decât alţii. Sânt sigur că dvoastră,
luând cunoştinţă de aceste împrejurări, vă aşteptaţi să
auziţi multe amănunte despre eroul din 48. Durere, n'am
multe de spus, pentru simplul motiv că Axentie Severu şi când
l-am cunoscut eu, ca şi în timpul revoluţiei, după cum se spune,
era tăcut, ca om al faptelor şi nu al vorbelor, ba în anii din
urmă devenise chiar silnic, apatic, aşâ că nu numai eu, dar

*) Conferinţă ţinută la rugămintea societăţii studenţeşti „Valea Târnavelor",

la Teatrul Naţional din Cluj, în 29 Aprilie 1931, cu prilejul aniversării a 110
ani de la naşterea eroului din 1848 şi a 25 de ani de la moartea sa.
 — 428 —

nici alţii, mai diplomaţi decât mine şi poate mai grăbiţi să

audă lucruri nouă din gura lui, nu reuşeau să-1 îacă să vor­
bească. Mai ales despre revoluţie arare-ori l-am auzit pomenind
cevâ. Mai încolo vă voiu comunica totuşi câte ceva poate nou
pentru mulţi dintre dvoastră.
Dar să vedem cum şi când a ajuns Axentie Severu la
Braşov. Prin 1893, soţii Axentie — copii n'a avut Axentie cu
nici una din cele două soţii cu care a fost căsătorit — îsi vând
tot ce aveau Ia Cricău, lângă Bălgrad, unde trăiseră 30 de ani,
şi se stabilesc la Braşov. La Cricău fusese un puternic lagăr
românesc în 48. Aici s'a dat cea dintâiu luptă între ai noştri
şi honvezii unguri, câştigând Românii o „victorie strălucită",
1
cum spune Avram Iancu în raportul său ). Lagărul de Ia
2
Cricău era obiectivul trupelor ungureşti ). Mai târziu, aici
a „împlântat şi ţinut de coarne plugul" Axentie, cum
se exprimă el însuşi. (Resp. VI). Contele Teleki scria pe
la începutul anului 1890 că Axentie Severu are 600 de jugăre
catastrale la Cricău (Resp. 5). Plugărie a făcut Axentie multă
vreme. Imediat după revoluţie ţinuse cu arendă Cenadea de la
Bânfi J6zsef (Resp. 75, 8 8 ) . '
Sosind la Braşov, îşi cumpără o casă pe Romuri, deasupra
liceului săsesc de astăzi. Generaţia de elevi, cari au avut noro-
cui să urmeze în anii aceia la scoalele din Braşov, nu va uita
nici odată pe uriaşul de Axentie, cu pasul greoiu şi cu cehi
fulgerători. Axentie privea cu mult drag la jocurile sprintene ale
3
elevilor, fiind cei mai mulţi dintre ei fii de ţărani ca şi el ).
Românii braşoveni se simţeau foarte onoraţi de noul con-
cetăţean, care, îndemnat de sigur şi de soţia sa, fiica marelui
proprietar şi negustor, Stan Blebea, a preferat Braşovul altor oraşe

') Raportul lui Avram Iancu, prefect al legiunii româneşti. Despre faptele
oastei poporane, care a stat sub comanda lui pe timpul războiului civil din
Transilvania în anii 1848—9. Sibiiu. Tipografia W. Krafft, 1884.
2
) Cf. Rap. 7, 8 şi Axentie Severu: Respuns la „Cartea Neagră" (a fekete
konyv) scrisă de br. Ştefan Kemeny jun. 1849, şi publicată de Hentaller Jozsef
în numerii 121—131 din Mai 1895 ai lui „Magyarorszâg" din Budapesta d e . . .
Braşov, 1897. Tipografia A. Mureşianu. p. 26, 38, 46.
3) Colegul Valentin Bude din Iaşi nu 1-a uitat în ale sale „Amintiri
din viaţa de elev la lic. „Andrei Şaguna" din Braşov", Iaşi, 1931, p. 6, 13.
 — 429 —

mai aproape de fosta sa reşedinţă, atunci când s'a hotărît să

părăsească viaţa de Ia ţară. Ungurii însă turbau de mânie, jurna­
lele lor agitau publicul contra lui, exprimându-şi mirarea cum
de se poate plimba liber pe străzile Braşovului un duşman al
naţiunii maghiare. Axentie nu se, sinchisea de loc la agitaţiile
lor. Era deprins cu ele. „Dela 1848 de nenumărate ori am fost
atacat, tras prin toate gunoaiele, ba spânzurat, tăiat în patru
părţi, ca Dâzsa şi Horia, de gurile şi gazetele Maghiarilor, — şi
tot mai trăesc!" exclamă el la 1897 (Resp. 3, cf. 8). La instiga-
ţiunile ziarului unguresc care scria că „în alt loc (nu în Ungaria)
sau l-ar fi spânzurat" adaogă el în n o t ă : „încă nu e prea târziu.
Poftiţi!" (Resp. 70).
Imediat, după ce s'a stabilit în Braşov, Axentie încearcă
a „învârti negoţul" (Resp. VI) şi se apucă de negustorie cu
vinuri, aducând vinuri bune din fosta lui vie dela Cricău. Pentru
aceasta închiriează pivniţele liceului românesc. In felul acesta,
de pe atunci am avut ocazie să-1 văd adesea, când veneam
1
acasă în vacantă dela Universitate. ) Cum concurenta era mare,
negustoria cu vinuri n'a mers, şi bietul Axentie a pierdut o sumă
mare de b a n i . ' Ş i - a vândut casa de pe dealul Romurilor, unde
se urca acum tot mai greu, şi s'a mutat în strada Prundului,
în aceeaşi casă în care locuiam şi eu. Cei care cunosc mai puţin
sau de loc Braşovul, îmi vor ierta aceste amănunte, pe care le
comunic pentru a face, sper, oarecare plăcere Braşovenilor şi
celor care cunosc acest oraş cu un trecut atât de îndepărtat şi
glorios pentru istoria neamului nostru întreg.
întâmplarea a voit ca Axentie Severu să locuiască alături
de un mare binefăcător al liceului din Braşov, Andreiu Buntoiu,
care se gândea să uşureze traiul necăjit a! bieţilor elevi săraci,
şi aduna fişicuri peste fişicuri de galbeni pe fundul lăzii de fier
2
bătută cu piroane în podini să nu poată fi mişcată — autentic ) —
pentru a lăsa un fond suficient pentru ridicareafrumosului internat
al liceului Andreiu Şaguna. Cei doi vecini, apropiaţi şi prin su-

') Vezi şi „Amintirile" lui V. Bude, p. 6.

2
) Cf. loan Prim, Din trecutul comerţului braşov. Anuarul XI al şcoalei
superioare de comerţ „Andreiu Bârseanu" din Braşov 1929—1930, p. 14.
 — 430 —

fletul lor mare şi prin dragostea nemărginită de neam, se salutau

foarte respectuos ori de câte se vedeau.
A mai încercat nenea Axentie să facă negoţ cu cartofi şi
cu porci, stabilindu-se pentru câtva timp la Râşnov, dar mer-
gându-i prost, s'a lăsat de afaceri.
Singura-i distracţie era acum lectura. Răspunsul la „Cartea
neagră" îi terminase şi-1 publicase la 1897. Cu toată promisiunea
ce o făcuse în introducerea acelui răspuns de a „scrie şi a scrie,
până va mai putea ţinea peana în mână", nu mai scria nimic.
(Resp. VI) Citea însă cu plăcere cărţi de istorie, iar jurnalele
româneşti şi'n limbi străine câte le găsea la casină, le citea din
cap până în cap. Era cel mai regulat cititor de la casină. Cea­
suri întregi stetea în sala de lectură. Vorbea foarte puţin şi, de
regulă, după ce isprăvea câte un jurnal de citit, îl arunca cât colo
lovind cu pumnul său de uriaş în masă sau scotea câte un
oftat adânc, cum n'am mai auzit la fel.
Umblând tot mai greu, pe vreme de iarnă nu prea ieşea
din casă, si atunci se bucura când veneau cunoscuţi si rude,
şi se apucau de joc de cărţi. După ce nu mai ieşea din casă,
din cauză de slăbiciune şi de plictiseală, se mulţumea, pe timp
frumos, să iasă în grădină şi să se plimbe singur, şi să se gân­
dească cu amărăciune că „generaţiunea de acum e nemulţămitâ,
ea zice că nu am făcut destul, că nu am făcut aproape nimic".
(Resp. 81) Lua grădina în lat, şi cu pasul său greu bătătorise
aşa de tare iarba şi pământul, încât făcuse o cărare din gard
până în gard. In timpul acestor plimbări nu-i plăcea să fie
tulburat.
Au urmat apoi zile tot mai triste pentru bietul nenea Axentie.
I s'a îmbolnăvit soţia şi s'a îmbolnăvit şi el, şi cum nu avea
cine să-i îngrijească pe amândoi, el a intrat în spitalul orăşe­
nesc. Mica pensie care i-o acordase împăratul — care era un
spin în ochii Ungurilor (cf. Resp. 5) — nu era suficientă pentru
acoperirea cheltuielelor, şi de aceea, pentru completare, se în­
grijea cumnatul său, rentierul Stanică Blebea, şi omul de inimă
pe care 1-a avut Blajul, modestul şi chibzuitul canonic Moldo-
vănuţ. Cel puţin de două ori pe săptămână îl cercetam, cât a
fost în spital, aranjam plata cheltuelilor, îi comunicam ce mai e
pe acasă, până când într'o zi avuiu dureroasa misiune de a-i
 — 431 —

aduce la cunoştinţă moartea soţiei sale. Două lacrimi i-au umezit

ochii storşi de suferinţe.
Moldovănuţ venea anume pentru el la Braşov, să vadă ce
mai face. Nici cu el nu vorbea mult. De multe ori steteau tăcuţi
unul lângă altul, dar nu era greu să observi că se simţeau bine
si asa.
Pentru ca să vă puteţi da seama în ce grad de apatie ajun­
sese, vă comunic un singur fapt. într'o zi, când m'am dus să-1
văd, crezând că-1 voiu înviora şi-i voiu procura oarecare plăcere,
i-am comunicat că partidul naţional a hotărît intrarea în activi­
tate şi că în curând vom avea mai mulţi deputaţi în dieta un­
gară, la ceeace el m'a privit cu oarecare compătimire şi, fără să
zică un cuvânt, a făcut un gest cu mâna — propriu lui, — care
spunea mai mult decât orice că totul e în zadar.
O întâmplare ciudată merită să fie amintită. Medicii saşi
au încercat, în câteva rânduri, să ne convingă pe cei ce ne in­
teresam de soarta bietului om, că ar trebui să-1 scoatem din
spital, deoarece nu are o boală pentru care să fie indicată şe­
derea acolo, şi că nu prea au locuri suficiente în clasa întâia.i
De scos nu l-am scos, dar l-au mutat din clasa întâia în clasa
a doua, într'o cameră cu două paturi. într'o bună zi, aduc un
bătrân, voinic şi acesta, şi-1 aşează în patul liber din odaia lui
Axentie. Cei doi bătrâni se privesc lung, apoi încruntaţi îşi în­
torc capul, fără să se salute. Se recunoscuseră. Noul venit, doc­
torul Gencsi, servise ca medic, în revoluţie, după cum mi-a spus
ulterior nenea Axentie, la o unitate de honvezi, cu care el avu­
sese dese ciocniri. Unde era să se revadă bieţii oameni! Cum
situaţia era enervantă, am rugat pe administratorul spitalului să-1
mute pe nenea Axentie de acolo, şi l-au pus iarăşi singur într'o
cameră.
Văzând că slăbeşte mereu, l-am întrebat într'o zi dacă nu
doreşte să chem preotul să-1 spovedească. S'a învoit imediat.
Ioan Baciu, cum era numele său adevărat, era născut din pă­
rinţi ortodocşi, dar, ca elev al şcoalelor din Blaj, a trecut la confe­
siunea grecg-catolică. Nepotul său, colegul nostru, domnul Spătariu,
e preot ortodox. Cum în Tohanul-vechiu, cea mai apropiată co­
mună unită de Braşov, erau doi preoţi greco-catolici, nenea Axen­
tie m'a rugat să-1 chem pe acela din ei pe care-1 cunoştea îna-
 — 432 —

inte de toate ca bun Român. închizând ochii, am telegraîiat ime­

diat rudelor lui şi canonicului Moldovan. Dela Turnu-Măgurele
a sosit un frate mai mic, să-1 petreacă pe „badea", după cum
îi zicea el. Bunul şi nobilul canonic a suportat toate cheltuielele
de transport la Blaj şi de înmormântare, iar când i s'au pre­
zentat facturile, le-a achitat imediat fără să se uite la ele. La
Braşov i s'au dat onorurile cuvenite. S'a vorbit frumos şi cu
multă căldură. Braşovenii regretau pe acela cu care se mân­
driseră atâţia ani.
In rezumat, Axentie Severu, pe care l-am cunoscut abia
după ce împlinise 70 de ani, rămăsese, cu toate zbuciumările şi
nevoile vieţii, cu toate decepţiile de care a avut parte, de tot
echilibrat. Să nu vi se pară cuvântul acesta inoportun. Gândi-
ţi-vă numai la soarta deplorabilă a bietului Avram Iancu!
Axentie era întreg la trup şi la minte, ager şi cu multă ju­
decată.
Vă spuneam că era tăcut. Ei bine, cu toate acestea, am
avut mulţumirea să-1 aud ţinând odată un discurs. Despărţă­
mântul Braşov al „Astrei" îşi ţinea adunarea generală în comuna
fruntaşă Feldioara. La banchet s'a ridicat şi nenea Axentie şi a
ţinut un discurs ascultat cu mult interes. Vorbea în fraze scurte,
apăsat şi înţepător. A făcut la început o critică uşoară activităţii
comitetului despărţământului, apoi, vorbind despre împlinirea
sau mai bine zis neîmpiinirea datoriei, a făcut critica unei mici
unităţi din partea locului, combatante în revoluţie, pişcând pe
un luptător din acea unitate care era tocmai prezent. A urmat
apoi un schimb de cuvinte cu persoana respectivă.
înainte de a termina, am să vă dau şi alte amănunte din
viaţa energicului şi severului Axentie, cât am putut reţinea din
mărturisirile sale şi ale familiei. Venind la Braşov, cu prilejul
adunării generale a „Astrei", ţinută la 1862, când 1-a cunoscut
1
Odobescu, ) a făcut cunoştinţă cu domnişoara Eufrosina Blebea,
fiica de 18 ani a bogătaşului Stan Blebea, a cerut-o în căsă­
torie şi s'a logodit cu ea. Puţin după aceea Ungurii l-au arestat
la Aiud, unde urma să fie din nou judecat, şi de unde sperau

') Cf. A. I. Odobescu: Scrieri literare şi istorice. Bucureşti, Socec

1887. Voi. I., 471, 499.
 — 433 —

ei că de data aceasta nu le mai scapă cu viaţa. Aici asesorul

de tribunal Szalantzi îl scoase de câteva ori din temniţă şl—1
plimbă pe dinaintea „faimoşilor colegişti de acolo", făcându-le
educaţie şovinistă. (Resp. 4). Din temniţă îi scria logodnicei
scrisori de dragoste, pline de planuri frumoase pentru viaţa lor
viitoare. Fiind eliberat, a alergat la Braşov şi la 7 Oct. 1862,
2
având naş pe Costache Popazu şi pe soţia acestuia, Zoe ), s'a
cununat, fiind îmbrăcat în costum naţional. După cum se vede
din fotografia reprodusă aici, mirele era îmbrăcat în costum na­
ţional, iar mireasa într'o splendidă iie românească, cusută de o
mătuşe a ei. lia fusese expusă la expoziţia aranjată cu prilejul
adunării generale a Astrei, despre care am vorbit mai sus, de
unde a cumpărat-o Axentie şi i-a dăruit-o miresei, rugând-o s'o
îmbrace la cununie.
Impresionantă era povestirea următorului incident. Axentie
era în continuu pândit de Unguri, doar îi vor face de petrecanie.
Într'o zi, aflându-se pe câmp, s'a văzut urmărit de câţiva soldaţi
unguri călări. Axentie n'avea armă şi era pe jos. Pieirea îi era
sigură. Numai graţie unei întâmplări norocoase s'a putut salva
dela moarte. In faţa lui venea pe drum o femee călare. Cu o
zmucitură a dat-o jos de pe cal. Femeia, necunoscându-1, a în­
ceput să strige după ajutor. Axentie a mai avut atâta timp să o
întrebe din ce sat este şi să-i spună că-i va trimite calul acasă.
A încălecat şi a luat-o la goană peste câmp. Soldaţii unguri
goneau caii în urma lui şi trăgeau la focuri de armă. Câteva
gloanţe i-au găurit mantaua, dar nici unul nu 1-a atins, şi aşa,
ajungând în sat, a scăpat şi de data aceasta cu viaţa.
Când odată mi-am luat voia să-1 întreb dacă e adevărat ce
susţin Ungurii că ar fi măcelărit mulţi de ai lor, mi-a răspuns:
„N'am omorît decât în luptă". Iată ce zice în răspunsul său la
Cartea neagră, p. 26: „Mare şi greu lucru fu a conduce o masă
de 1—600 oameni luaţi de la coarnele plugului, înverşunaţi şi
împinşi de durerea ce o suferiseră 4—500 de ani, asupra opre­
sorilor şi despoţilor lor, şi a-i putea reţinea dela răzbunare, a-i
conduce şi* comanda numai la luptă faţă în faţă, la luptă pe

2) Informaţia d-lui A. A. Mureşianu.

 — 434 —

dreptate". Iar Iancu scrie în raportul său, p. 42—3: „Cătră 11

oare a. m. a sosit şi prefectul Axente Severu cu oamenii săi.
EI a venit prea târziu ca să mai poată participa la luptă; el
însă a venit destul de timpuriu, pentru ca cu oamenii săi să
pue capăt la omor şi incendiu. Dacă jumătate din oraş (Abrud)
s'a conservat, meritul acesta se cuvine în partea cea mai mare
lui Axente". Despre felul cum îşi înţelegea Axentie misiunea,
vorbeşte şi următorul fapt, relatat de el în Resp. p. 27. Când a
văzut ce jaf fac trupele împărăteşti cu averea baronului Kemeny
Istvăn de lângă Aiud, zice: „eu apropiindu-mă de căpitanul-
comandant şi poftindu-1 mai la o parte, i-am arătat cele ce se
petreceau cu averea baronului, rugându-1 să dea ordin ca să
înceteze acestea. Ce vreai D-ta? îmi răspunde căpitanul. Noi
nu am venit aici ca să păzim curcile şi vitele baronului. El,
dacă ar fi de omenie, ne-ar fi aşteptat şi ospătat de bunăvoie.
După ce a fugit la Cluj, şi noi am venit să prindem pe cei
vinovaţi şi să-i pedepsim. Vino, şezi, mănâncă şi bea, cine ştie,
nu mâncăm acum mai pe urmă"?
Doamnelor şi Domnilor,
Vă rog să nu luaţi în nume de rău unui profesor şi mo­
dest filolog dacă, în numele marelui nostru sărbătorit de astăzi,
vă adresează următoarea rugăminte: Nu-i mai ziceţi lui Axentie
Sever, ci Severu. Să nu credeţi că o fac aceasta din pedantism
personal, sau dacă voiţi, profesional. Nu, ci pentru că aşa se
scria Axentie însuşi şi se supăra foarte rău pe aceia care-i
scriau sau îi pronunţau numele Sever. Acest „Severu" nu era
nici numele de botez nici numele de familie al lui Axentie, ci
un atribut care i s'a dat în revoluţie din cauza firei sale straş­
nice, din cauză că era „om cu capu a mână", cum zice el în­
suşi (Resp. 16). Afară de această consideraţie, am încă un motiv
de invocat pentru această pronunţare. Axentie ca fost profesor
de limba latină şi română, şi ca unul care avea un foarte desvoltat
simţ de limbă, susţinea că nu e corectă pronunţarea Nicolae
Oltean, de pildă, sau Moldovan, ci Olteanu şi Moldovanu, de­
oarece acestea sânt adjective. Oltenii şi Moldovenii pot să-şi
scrie numele cum doresc, dar lui Axentie vă rog să-i zicem din
pietate, Severu, cum îşi zicea el.
 — 435 —

Şi acum, iubiţi studenţi, daţi-mi voie să vă felicit pentru

frumosul gând pe care l-aţi avut să sărbătoriţi pe unul dintre
eei mai reprezentativi luptători pentru drepturile noastre, care,
fie în urma împrejurărilor grele în care se găseşte ţara, fie din
nepăsarea celor chemaţi, nu-şi au încă monumentele care li s'ar
cuveni. Mulţumim Domnului Ministru Moldovan pentru atenţia
acordată memoriei lui Axentie, luând dispoziţia ca satul lui natal
Frâua să se numească de aici înainte „Axentie Severu". Voi
însă, iubiţi studenţi, le ridicaţi eroilor noştri, fiecare, în pieptul
său, câte un monument, aere perennius, dând dovadă că ştiţi
ce însemnează cultul oamenilor mari.

Constantin Lacea.
 — 436 —

Două poezii de Axentie Severu

de Ax. Banciu

Puţini vor fi ştiind că omul faptelor realizate cu spada, pre­

fectul din anii de adâncă prefacere şi răsturnare a vechilor rân­
duieli, Axentie, căruia contemporanii, pentru sufletul său tare, ne­
înduplecat, îi adăogaseră atributul „Severu", s'a îndeletnicit — ca
aţâţi alţi cărturari ai vremii sale, cunoscuţi prin altă lăture a acti­
vităţii lor decât aceasta — şi cu aprinderea de tămâie pe altarul
muzei Erato şi al surorii acesteia, Polymnia.
Dovada o avem în poeziile pe care le dăm azi publicităţii.
Ele au fost trimise lui Iacob Mureşianu spre publicare în Gazeta
Transilvaniei şi se găsesc în arhiva familiară a d-lui A. A. Mu­
reşianu.
Prima poezie, în care o „tânără fetiţă", Constanţia, îi înfige
în suflet ghimpele nedumeririi asupra tălmăcirii unui zâmbet al ei,
e întovărăşită şi de o interesantă scrisoare, din care se vede:
1. că îndeletnicirea cu prozodia şi cu ritmarea expresiei
verbale a sentimentelor sale n'a rămas izolată numai la două-
trei poezii.
2. preocuparea de chestia ortografiei. De dragul uniformităţii,
insistă pentru adoptarea ortografiei întrebuinţată în Principate.
Iată şi scrisoarea şi poezia:
Belgărad în 2/X1 859.
Mult stimate Domnule Redactor.
Mi-am propus de atâtea ori şi de când a ieşit Ia lumina
versuinţii, Baladele, Colindele şi Mugurii m'am jurat că nu voiu
mai scrie versuri; dar unele evenemente, împrejurări cari fac im-
presiune neplăcută şi dureroasă în anima mea, tot nu le pot trece
încă să nu le cânt, trămiţându-Ţi aici unele Probe de cele ce-Ţi
scriu, îţi las dreptul unui chirurg îndemănatec, să tali, să arzi şi
să faci cu versurile mele tot felul de operaţiune, ca să nu iasă în
public cangrenoase seau şchioape.
Văzând că în vechea Ţeară au hotărît să poftorească Po-
coavna (sic) slavonească afară, scriseiu cu litere şi mă ţinui pre
cât mă putui de legile, mai bine regulele puse pentru ortografie
în Bucureşti, cum se ţinură şi autorii Mugurilor de D. Cipariu!?
 — 437 —

Fire-ar afurisită mama ambiţiunei ce ne împinge pre toţi spre

slava de autori de ortografii, până acum încai putea trage cineva
o paralelă între Românii din Austria şi celi din Principate în pri­
vinţa literaţilor, pentru că noi începeam cu Ortografii, iară ei cu
Poezii. Acum s'amestecară limbele, ei se apucară de ale noastre
şi noi de ale lor. Vezi D-tea ce e ambiţiunea, nice nu vrem să
învăţăm noi dela ei poezia, nice ei dela noi ortografia, ci fiecare
e mai învăţat, scrie şi compune după placul lui, fără nice un cap
şi consecenţă.
Dar destul despre aceasta, ca să nu-mi taliu lemnul de sub
piţioare şi mâne-poimâne să-mi aud: „Doftore vindecă-te pre tine!"
Eu am vrut numai să-ţi spun că, scriind cu litere latine versuri
1
române, e lucru foarte greu a le scrie aşa ca să le poată lege )
şi precepe celi ce vor vre să facă aceasta, cum le-ar lege şi per­
cepe când ar fi cu slove şi dificultatea nu se va putea delătura
până nu vom scrie toţi într'o formă, cel puţin aşa de într'o formă
cum au scris Românii vechi.
Acum fiindcă la o astfeliu de uniformitate numa aşa putem
ajunge dacă vom adopta cu toţii una regulă de scris; şi fiind re­
gula cea de curând pusă în Bucureşti mai proaspătă decât altele:
haid să o îmbrăţişăm cu toţii.
Mulţimea accentelor e grea şi de nesuferit; dar ce să facem,
dacă nu vreau să scrie ei ca noi, să începem a scrie noi ca ei
„der Gescheidte giebt nach"!
Al D-tale bun amic
Axentie.
Iată poezia:
La C ţia.
Mai ţini încă minte Constanţia de când,
Venind din Cetate cu vălul pre frunte
Cu Iulia de braţe, uşurel călcând,
M'ai văzut în poartă sus cătând spre munte?
Şi'n trecerea-ţi blândă, al meu compliment,
C'ua surâs din suflet, cu un aier fin,
C'o acră zimbire, cătând spre pământ, —
L-ai răspuns cu capu 'nchinându-te lin.
i) citi
 — 438 —

Păcătos' de mine ce fui condamnat

Atât temp a trece despărţit de lume!
Vrei să-mi spuni pe faţă ce Te-a îndemnat
Ca să râzi de mene şi de tristu-mi nume?

Râsul este'n sine o îndestulire,

Ce'n animă simte omul liniştit,
El arată volia 'ntimă, mulţămire
Şi ades' trădează pe cel ce-a zimbit.

Să-ţi fi părut bene văzându-mă 'nchis

Cine poate crede? Şi-apoi iară cine
Poate să esplice un astfeliu de râs
Ce fără plăcere arare-ori vine ?

Cine să cuteze a crede reinţă?!

l
Maliţie neagră cine va supune )
In anima crud'a tenerei fetiţă?
Dar râsul din faţă asta vre a spune.
30/VI A. S . . . r u
Luptătorul temut, neînfricat, rănit în vanitatea sa de bărbat,
care era cineva, şi ruşinat par'că de clipa de slăbiciune care l-a
robit, în curând retractează dovada acestei slăbiciuni. La 4 D e c ,
printr'o scrisoare datată tot din Alba-Iulia, cere red. G. Tr. să
nu-i mai publice poezia, „iar de cumva va fi pusă sub tipar, să
nu-i poarte numele."

La vârsta de 69 de ani trimite red. G. Tr. o a doua poezie.

Se vede că de slăbiciunea stihuirii n'a putut scăpa nici la bătrâneţe.
De data aceasta nu mai e însă vorba de vre-o reprezentantă
a sexului Aphroditei, ci de un Român de inimă, aproape coetan
al său. Se şi vede. Inima pe care la vârsta de 38 de ani o făcea
duduia Constanţia să svâcnească mai accelerat, dar tot ritmic, nu
numai sub cămaşe ci şi în chingile versului, la 69 de ani bate
neregulat, cu sincope supărătoare. O fi de vină, în parte, desigur,
şi subiectul, cu totului de altă natură, mai puţin inspirator decât
al primei poezii.

') presupune
 — 439 —

Şi-a dat şi autorul seama de cusururile şi de fond şi de

formă ale „odei", de aceea îşi numeşte el însuşi acest rod al se­
nilităţii „un joc copilăresc".
Dacă publicăm şi această poezie, o publicăm pentru două
consideraţii: una, pe care o datorăm sufletului românesc al lui
Ladislau Vaida şi alta, pe care o datorăm sufletului aprigului pre­
fect dela 1848/49.

Odă
l
Nepotului Ladislau Vajda ) de Glod, secretariu ministerial

2
Glodu-i glod, glodul e sat )
Şi Glodariu e minunat.
Vajda-i Vajda secretariu
s
Rivalul lui e Glodariu )
Iesta-i Glodariu de nume,
Cela nu ştie de glume,
El e Vajda şi voivodă,

') Ladislau Vaida, (1829—1891), fiu al unui distins prof. de drept, rămas
orfan în etate de 4 ani, a fost crescut la tutorul său Fr. Râkosy, în spirit
maghiar. Mai târziu a învăţat apoi limba română şi a devenit naţionalist în­
focat. A ocupat mai multe funcţiuni în administraţie, a fost deputat la 1863 şi
a murit la 9 Ian. 1891, în Cluj, ca secretar ministerial î. r. A scris „Szerenv
eszrevetelek a magy. Kozmiv. egyletekrSl". A lăsat liceului din Blaj o pre­
ţioasă bibliotecă şi a instituit o fundaţiune pentru studenţi români" (Encicl.
Română).
Caldele sale sentimente româneşti se vădesc clar şi din disertaţiunile
pe care le-a citit în ad. gen. ale Asociaţiunii (Astra) din anii 1867 şi 1868,
în cari vorbeşte despre lipsurile creşterii „tinerimei noastre studioase" — mai
ales despre necesitatea ardentă „a creşterii în sens patriotic şi naţional" „a
-
junimii noastre de ambele sexe ', — despre mijloacele prin care s'ar putea
împiedeca „sărăcirea ce se iveşte ici şi colo în măsură înspăimântătoare la
pop. român", despre necesitatea de a ne înzeci puterile spre „a face în timp
scurt paşi mari înainte pe calea culturii" „dacă nu voim a ne expune pieirii
şi absorbiţiunii", despre necesitatea de a generaliza între fiii naţiunei noastre
silinţa de repede înaintare, despre recunoştinţa pe care o datorăm binefăcă­
torilor neamţului şi despre mijloacele prin care ne putem arăta recunoştinţa
„cea mai frumoasă virtute" şi „unul din cele mai puternice vehicule pentru
prosperarea naţiunei noastre." A. B.
2
) Sat în Maramureş.
8
) Profesorul de abure mânu la Gimnaziul din Braşov.
 — 440 —

Veniţi să-i facem o odă!

Oda-i lesne de făcut
Vaida nost nu a tăcut
A tot scris şi-au scris şi scris
Până când mi s'a convins
Că Românii îl iubesc,
Nu în toate-1 părtinesc.
Iar cei pentru cari a scris
Şi-au făcut glumă şi râs
1
Dar el talian ) fiind
Nu se abătu curând.
El tot scrie, scrie, scrie,
Pre Români vrea să-i învie,
2
Pre aliani ) vrea să-i convingă,
Făr' de Români n'or să 'nvingă.
Vajda e nobil de Glod,
Om cu minte, bun aprod,
Fiu de nobil, om vestit
Intre noi bine-a venit.
El în a sa tinereţe
Fu crescut în alte limbi.
Ajuns adult cu musteţe
II coprenseră mulţi ghimpi,
Ghimpi de Ţeară, ghimpi de Tată
Ghimpi de naţiune apăsată
Un foc se aprinde 'ndată,
Se stinge cu mare greu
Şi-mi pârleşte ţeara toată.
Vajda nost merge mereu
Şi aflând că-al său părinte
Fusese Român cu minte,
Cu minte şi mari merite,
Cu rari virtuţi strălucite
Pentru neamul românesc,

y italian, despre cari se zice că sunt tenaci „avec tenacite italica" —

scrie Dumas despre cardinalu Mazarinu.
2
) Alienus, alieni, nu e unguresc dela ellen, ellenseg, ci curat latin,
românesc. (Notele autorului „odei")'.
 — 441 —

1
Neam de fel dumnezeesc, )
Iute, de grab' se apucă,
Mai iute ca o nălucă,
Să înveţe româneşte,
De Români anima-i creşte.
A 'nvăţat şi mai învaţă,
Anima Lui nu e creaţă.
EI se luptă, luptă, luptă,
Nare-odihnă nice nuntă;
Se luptă ca să ajungă
Pre nebuni să-i bage'n pungă
Şi nebunii să mi-1 poarte,
Plângându-şi trista lor soarte,
Pre umeri, — dar prea târziul?
2
Beţi din vinul marmaziu )
Vajda Latzi să trăească
Românii să-i mulţămească,
Maghiarii să-1 ţină minte
Pentru zelu său fierbinte.

Oda e întovărăşită de următoarele şire:

Nepoate Aurelie!
Trămiţându-vă transcrisa odă, odă de un bătrân, Te rog ca,
deacă credeţi a nu supăra şi ataca modestia a 2 Glodari, a căror
fapte şi merite mi-a inspirat acest joc copilăresc, să benevoiţi a-i
da un loc în vre-un număr de Duminecă. Etc.
15/VI 1890 (ss) S e n t e a

oo

») Episcopul Popazu susţine cu toată seriozitatea şi gravitatea-i înăscută

că Românii sunt fii de zei, ieşiţi din capul Minervei, soţia lui Jupiter.
2
) Marmaţiu, vin din Marmaţia (Notele autorului).
 — 442 —

O piatră pentru adevăratul monument

al lui St. O. Iosif
»
— Contribuţie biografică —
De G. Maxim-Burdujanu
Familia:
„E mult d e - a t u n c i . . . , e mult nepoate,
„Şi ca prin vis le văd pe toate".
Şi doar sunt numai vre-o două sute de ani, de când
familia poetului — pribegind din Macedonia — „căzuse" în
Ardeal.
Şi totuşi par'că-i o poveste — unică în felul ei — când
îl ascultăm pe C. Sp. Hasnaş : „ . . . bunicul său (adică al poetului)
se aşezase în Ardeal, emigrând din munţii Pindului. Veniseră
trei fraţi aromâni şi, de pe un deal, se îndreptară spre trei părţi
ale zării şi se despărţiră. Pe bunicul lui Şt. O. Iosif îl întâm­
pinară nişte români, care sgăriau pământul cu un plug de lemn ;
când îl văzură căzând în mijlocul sărăciei lor singuratice, ei în­
cepură să strige de bucurie, că a mai venit un om ; de atunci
1
i-a rămas numele d e : „Iosif Omu". )
Şi că „povestea" celor trei fraţi aromâni nu-i poveste, ne
încredinţează însuşi unul din descendenţii acestei familii d-l
V. Iosif:
„Familia Iosif, de origină din Macedonia, a venit acum
vre-o 200 de ani, în Transilvania" . . . , iar cât priveşte pe acel
străbunic al poetului: „Iosif Omu", ne mărginim a cita din
acelaş loc : . . . „bunicul lui Şt. O. Iosif, era preot în comuna
Draus, de lângă orăşelul Cohalm. In acest orăşel, se ştie prin
datini, că s'au stabilit primii membri ai familiei venite în Ar­
2
deal". )
Origina macedoneană a poetului, n'o înregistrăm numai ca
o simplă întâmplare a sorţii, ci vom vedea-o răsfrângându-se atât
în viaţă cât şi în opera lui Şt. O Iosif.
Să nu uităm cum, cel mai bun prieten al poetului : Ilarie
Chendi, avu, la 1903, să se războiască cu unii duşmani de ai
') „Flacăra", 1913, 295.
«) „Făt Frumos", 1926, 86.
 — 443 —

lui Şt. O. Iosif, cari, în ura lor, ajunseră să trâmbiţeze şi până

o origină semită a familiei poetului nostru. Sfruntata îndrăzneala
răutăcioasă fu de altfel spulberată de II. Chendi : „Leagănul co­
pilăriei lui Iosif este Braşovul, unde tatăl său era coborîtor din
o veche familie de preoţi şi de aproape înrudit cu scriitorul
1
Gavril Munteanu, bunicul de pe mamă al poetului." )
Poate că tot în origina-i macedoneană — de români pri­
begi şi asupriţi — va trebui să căutăm rădăcinile acelei since­
rităţi a omului şi poetului Şt. O. Iosif, precum şi duioşia cân­
tecelor sale, izvorîte — cum scrie d-1 V. Eftimiu — din duioşia
altora: „Asemenea poeţilor de odinioară, el scria numai când
avea ceva de spus, când inima i se îngreuia de dor, când su­
fletul îi era împovărat de o bucurie sau durere, când ochiul îi
era înduioşat la vederea unui copil, pe care-1 ning fulgii de
2
zăpadă." )
Intorcându-ne, precizăm : familia poetului, în linie bărbă­
tească, este de origină macedoneană, pribegită în Ardeal, poate
din acele pricini, pe care, însuşi „Iosif Omu", străbunicul lui
Şt. O. Iosif, ni Ie povesteşte prin versurile strănepotului — poet:
„Intrase sabie în ţară
Z a v e r ă . . . c i u m ă . . . jaf şi pară
S'au prăpădit ai mei cu'toţii
Şi tot ce-aveam prădară hoţii
8
Şi turcu stăpânea în ţară." )
Socotind, aflăm cam anul 1725. înălţarea arborelui genea­
logic al familiei poetului va fi, deocamdată, lucru cam greu, după
cum ne mărturiseşte şi d-1 V. Iosif: „Membrii familiei noastre
au fost atât de numeroşi, încât ramurile bietului nostru arbore
genealogic, s'au încurcat aşa, încât nu pot spune decât că bu­
nicul lui Şt. O. Iosif era preot în comuna Draus, de lângă oră­
4
şelul Cohalm". )
Povestea lui „Iosif Omu" rămâne în lumea acestui basm
minunat, iar pentru noi el nu poate fi decât străbunicul poetului
şi totodată unul din cei dintâi Iosifi pribegi-macedoneni, pe me-
i) „Voinţa Naţională", 1903, 20 Iulie,
s) „Ramuri" 1923, 67.
s) „Patriarhale", 1901, 5.
*) „Făt Frumos" 1926, 86.
 — 444 —

leagurile Ardealului, poate chiar unul din acei trei fraţi; pe

când adevăratul bunic al poetului, preot în comuna Draus, se
numea Stan Iosif. Pronumele de Stan, se dovedeşte şi prin ver­
surile :
„Popa Stan nu vrea să fugă ;
E'nsurat, are copii ;
Mama lui bătrână. Toate
1
Fără el rămân pustii." )
versuri cari compun strofa a doua din poezia „O Mamă", cu
subtitlul: — 1848 — şi care poezie nu-i alta decât miezul pie­
sei : „Zorile."
însuşi Şt. O. Iosif mărturiseşte, în alt loc, că eroul dramei
„Zorile" era însuşi bunicul său, preotul Stan Iosif.
Deci „Popa Stan" este Stan Iosif, bunicul poetului şi preot
în comuna Draus; ba chiar ceva mai m u l t : protopop, cum ne
mărturiseşte sora poetului, d-ra Alexandrina Iosif: „era (adică
Ştefan Iosif, tatăl poetului), fiul protopopului rom. gr. orient.
Stan Iosif, din judeţul Trei-Scaune." Când se va fi născut Stan
Iosif, şi de era sau nu fiul lui „Iosif Ornu", nu putem şti până
nu vom cerceta arhiva locului natal ; totuşi putem stabili data
morţii lui Stan Iosif, cam pe la 1848/9, când muri în învălmă-
şagul cruntelor lupte din Ardealul răsculat contra Ungurilor.
Moartea „Popii Stan" e un fapt împlinit după sfârşitul
poeziei citate mai sus, subînţeles după piesa „Zorile" :
„Stă obida s'o doboare,
Fiul ei e dus Ia moarte.
Vreau să-1 văd şi eu
Cum moare."
Pribegii Iosif şi-au dat primul martir în persoana lui „popa
Stan", care, alături de „popii din Ardeal", căzu pentru dreptatea
neamului său, urgisit acolo de unde pribegise ca şi aici unde
„căzuse".
Câţi copii va fi avut Stan Iosif, nu ştim, afară doar de
unul, care este însuşi tatăl poetului nostru : Ştefan Iosif.
Deci Ştefan îi era pronumele şi nu Onisifor sau Octavian
cum credeau unii informatori, oscilând între aceste două, după
') „Viaţa", 1894, 23.
 — 445 —

cum puteau interpreta pe acel O. din Şt. losiî, neştiind că poetul

1
se numea Ştefan Octavian Iosif. )
Biografia lui Ştefan Iosif, tatăl poetului, ne-o dă, în scurt,
fiica acestuia: „Tata s'a născut în 1832, în comuna D r a u s . . . . A
urmat gimnaziul unguresc din Odorheiu, apoi la Braşov, la gim­
naziul unguresc şi apoi la Sibiu la cel săsesc, unde şi-a tre­
2
cut bacalaureatul. ) E numit profesor la şcoala română gr. or.
din Braşov. Episcopul — atunci protopop — Popazu, care era
şi Preşedintele Eforiei Şcoalelor, îl îndemnă să meargă la Lipsea
să studieze literele, dându-i şi un mic ajutor. Mijloacele de
traiu fiind insuficiente — după doi ani — e nevoit să se îna­
poieze la Braşov, unde funcţionează ca profesor un an, apoi
pleacă la Viena să-şi ia doctoratul în filozofie. Tot din lipsă
de mijloace se întoarce din Viena, după un an, fără să-şi fi luat
doctoratul şi rămâne profesor definitiv la gimnaziul din Braşov.
Sprijin mult, din partea familiei, n'a putut avea, pierzând pe
3
tatăl său când era în clasa 6-a gimnazială. )
Iată-ne deci lămuriţi asupra primei părţi din viaţa tatălui
poetului nostru : străduind după mai multă carte, vecinie în
luptă cu neajunsurile vieţii, moştenire lăsată şi copiilor lui. —
Ştefan Iosif trebuia să rămâie numai profesor de limbile clasice
la Liceul de azi „Andrei Şaguna" — din Braşov.
Acestui zbucium îi va fi urmat resemnarea, — caracteris­
tica familiei — şi, urmând obiceiului strămoşesc, se căsătoreşte
cu Paraschiva Mihălţeanu, fata unui preot din Vingard, de lângă
Alba-Iulia şi nepoata Directorului Şcoalelor Româneşti, Gavril
Munteanu, cunoscut literat, fost profesor la Şcoala Normală din
Buzău.*)

') Dealtfel eroarea cu „Onisifor" în loc de „Ştefan" pentru tatăl poe­

tului, o comite foarte recent şi d-1 P. I. Papadopol în: „Un sol al biruinţei:
Poetul Şt. O. Iosif, — C. R. — 1930 p. 16.
2) Pribegie şcolară moştenită şi de Şt. O. Iosif, că doar ambii descin­
deau din „Iosif Omu". Anul 1832 sau poate 1831 îl ştia şi Şt. O. Iosif, căci
la 4 Sept. 1901, fiind încă în Germania, îi scria d-lui S. Puşcariu: „Eu aşi
vrea să-1 văd pe tata, care a împlinit 70 de ani" („Luceafărul" 1913, 464).
•) Reproducere dintr'o scrisoare nepublicată, primită dela d-ra Alexan­
drina Iosif. Informaţiunile date coincind cu anticipările făcute de mine, rela­
tive Ia data morţii lui Stan Iosif, bunicul poetului.
«) „Almanahul Scriitorilor" dela Orăştie, 1912, 179.
 — 446 —

Ba şi mai cunoscut — adăugăm — ca primul traducător

român al lui „Werther."
Cărturar, de aproape înrudit cu vrednicul reprezentant al
literelor din acele vremi, Gavril Munteanu, — ce-şi va găsi în
1
strănepotul Şt. O. Iosif un original urmaş, — Ştefan Iosif ) îşi de-
săvârşia spiritul în maestoasa linişte a literaturii clasice, în timp
ce odraslele familiei sale erau lăsate 'n paza :
„Nucului falnic, strajă din poveşti,
De-asupra casei p ă r i n t e ş t i . . . "
In 1878 e numit Director al Şcoalelor Române din Braşov,
2
iar în 1889 este scos la pensie." ) Intre aceşti ani e cuprinsă
perioada de linişte şi fericire din sânul familiei lui Ştefan Iosif,
3
putem zice adevărate vremi patriarhale închid aceşti 11 ani. )
Anul 1889 înseamnă, pentru Ştefan Iosif şi pentru familia lui,
reluarea toiagului pribegiei strămoşeşti. Anii dela 1889—1891,
4
familia Iosif îi petrece la Sibiu, ) iar de aici trece munţii şi se
stabileşte la Turnu-Măgurele, unde, timp de nouă ani, Ştefan
Iosif, este „profesor suplinitor."
In acest răstimp — 1894 — îşi pierde şi soţia, durere ce
a trebuit să zdruncine adânc această familie de pribegi.
Dela 1900 Ştefan Iosif se stabileşte în Bucureşti,unde—cât
va mai fi rătăcit nu ştim—îl găseşte, în 1905,d-naNataliaNegru
„într'o căsuţă mică, curată, cu glastre la fereşti, cu mobilă ve­
che în salonaş, cu bucăţi de ţesături migăloase întinse pe me-
suţe. Cărţi multe, volume grele greceşti şi latineşti, psaltiri chi­
rilice şi cronice străvechi străjuiau în rafturile ungherilor. Seara,
prin lumina slabă de petrol, se zărea în penumbră, chipul ve­
5
nerabil de 80 ani ), cu coroană de păr alb în jurul capului, cu
') Vorbim mereu de tatăl poetului, care e Ştefan Iosif, pe când poetul
însuşi e Şt. O. Iosif.
*) Reproducere dintr'o scrisoare nepublicată, primită dela D-ra Alexan­
drina Iosif. Informaţiunile date coincid cu anticipările făcute de mine, relative
la data mortei lui Stan Iosif, bunicul poetului.
a) „Almanahul" Scriitorilor de la Orăştie, 1912, 179.
„unde tatăl său — al poetului — primise o slujbă neproprie unui
intelectual" (C. Lacea: „Din copilăria lui Şt. O. Iosif ; în „Ţara Bârsei",
1931, 34.)
6
) Stau bine „chipului venerabil", cei 80 de ani daţi de d-na N. N.,
deşi Ştefan Iosif păşea deabea pe al 8-lea deceniu.
 — 447 —

fire lungi şi rare în barbă, cu ochelarii pe nas, stând în jilţ la

masa grea de stejar, pierdut în fraza latinească a Analelor lui
Tacit, sau transportat şi zâmbitor în cadenţa rapsodiilor omerice.
Cea mai impunătoare figură, un ermit rembrandtian, părea astfel
bătrânul tată" Iar mai departe : . . . „ c â n d nu citea, bătrânul
sta gânditor, depănându-şi anii tinereţii, când lupta pentru nă­
zuinţele mari si sfinfe ale neamului, si acum zâmbea fericit,
şoptind un vers profetic :
„Visam, Austrie, că'n flăcări,
Se darmă vechiul tău imperiu."
Sculptural se desprinde figura lui Ştefan losif, din scrisul
d-nei Natalia Negru, care cunoştea bine casa familiei losif: „Nu
era veselie în casa Lor, fiindcă sfinţenia e tristă, însă era su­
flet adânc, nobil, luminat de cultură şi idealuri, era bun simţ,
u l
delicateţă, educaţie.. . )
Acest bătrân venerabil atinse cei 80 de ani, ba-i şi întrecu
de-a binelea întrând cu ei în vălmăşagul marelui război:
„Tata muri în 1918", ne mărturiseşte d-ra A. losif, deci în vârstă
de 86 ani, întrezărindu-şi visul : „Dărmarea Austriei".
Am insistat mai mult asupra vieţii lui Ştefan losif, deoarece
în opera fiului figura tatălui nici că vom putea-o ghici. Dacă
nici un vers de-al poetului nu vorbeşte de tatăl său, glasul
mamei lui — Paraschiva — îl vom auzi în cântecul „vechiu şi
simplu dela ţară", pe care adesea îl cânta dânsa la capul micului
Ştefan :
„Mama mi-1 cânta şi ea,
Şi la versul lui cel dulce,
Puiul ei se potolea
2
Şi-o lăsa frumos să-l culce." ,)
Şi tot mama era cea care, la plecare, îşi întovărăşia feciorul
cu duioase sfaturi :
„Tu eşti mai mare, mai deştept,
Când oiu muri pe tine-i las
Şi multe dela tine-aştept:
3
•• Nădejdea 'n tine mi-a rămas." )
') „Helianta", 1921, 141—143.
2
) „Cântec sfânt" din voi. „Cântece", 1912, 57.
3
) „Adio", din voi. „Patriarhale" 1901, 34.
 — 448 —

Aceste amintiri ale poetului despre mama lui ne îndrep­

tăţesc a crede într'o influenţă mai accentuată din partea Para-
1
schivei Mihălţeanu asupra firei lui Şt. O. Iosif. ) Înrudirea sufle­
tească dintre mamă şi fiu ne este atestată şi din partea surorii
poetului: „mama era blândă ca şi el (poetul), şi de o sensibi­
litate rară." Continuând caracterizarea am putea adăuga : cre­
scută în mediul patriarhal din casa preotului Mihălţeanu, Para-
schiva, aducea — sau mai bine zis sporea — atmosfera aceasta
de moravuri curate, viată liniştită, obiceiuri străbune din casa
lui Ştefan Iosif, fiu şi el de preot. Paraschiva Iosif, avea să fie
şi o mamă bună îngrijind cu mult drag de copiii cei mulţi ai
lui Ştefan Iosif, devotându-se cu totul educaţiei lor, sfătuindu-i
pe toţi şi întovărăşindu-şi soţul în pribegia Iui până la moartea
ei, întâmplată în anul 1894, în popasul dela Turnu-Măgurele. Pe
toţi i-a durut această moarte, cauza atâtor sacrificii, totuşi Şt. O-
Iosif, pare s'o fi simţit cel mai adânc : „moartea mamei 1-a afe­
ctat mult pe poet". De fapt — vom afla mai Ia vale — anul
şcolar 1893/4 al poetului fu an de pribegie şi sbucium, an fără
nici un Doamne-ajută pentru cartea Iui. Ştefan Iosif avu „13
copii — coincid ştirile şi din partea fratelui şi a sorei poetului
— dintre care rămaşi în viaţă 9 " . . ; . . iar din alt Ioc: „apoi în
timpul răsboiului mondial au mai murit doi fii : unul ca doctor
şi altul ca ofiţer în armata română. Au rămas 6 copii care trăesc
2
şi astăzi: doi băeţi şi patru fete, toţi intelectuali." )
înşiruirea după vârstă a celor 9 copii — dacă nu şi pentru
cei 13 — deocamdată nu suntem în stare a o face, totuşi vom
aminti—cu cât ne-am învrednicit să aflăm—pe cei 6, lăsând pe
Şt. O. Iosif la capitolul său.
3
Dintre cei 2 băeţi, unul este d-1 Virgil Iosif ), fost redactor
la „Gazeta Transilvaniei", actualmente stabilit în Bucureşti. II
cunoaştem şi ca publicist la „Universul" unde, problemele cul­
turale şi ale stării sociale din Ardeal, sunt larg îmbrăţişate în
articolele d-sale. II mai întâlnim deasemenea şi la alte perio-
y Aceasta nu elimină însă fondul intelectual moştenit dela tatăl său,
precum şi dela bunicul după mamă: Preotul Mihălţeanu, despre care vor­
beşte d-1 P. I. Papadopol, în recenta lucrare p. 20.
2) „Făt Frumos", 1926, 144. Scrisoarea d-nei A. Iosif, din care am citat
mai sus, e din 28 August 1925.
3
) Recunoştinţă îi păstrez pentru ştirile şi informaţiile ce-a binevoit
a-mi da cu privire la poet.
 — 449 —

dice ca „Răsăritul" etc. Al doilea fiu este ofiţer de marină, fără

să putem da şi alte lămuriri. Pentru cele 4 fete, lucrul pare puţin
mai uşor, dacă identificarea ce intenţionez a o face, va coră-
1
spunde adevărului: una ar fi „Dida, ) cu părul galben, luminos,
fină subţire, zâmbind vag şi cutremurându-se de emoţie numai
la o privire ; apoi — Rica, alintată, mică, harnică la carte, abia
scăpată din ghiara morţii; Tanţa, cu ochii mari, adânci şi trişti,
alergând ziua întreagă după lecţii de pian, trudind cu greu şi
2
agonisind puţin." )
Aşa le cunoscu d-na N. N. pe cele trei surori, cari cu paşi
de fantomă, apăreau şi dispăreau în căsuţa m i c ă . . . cu glastre
la ferestre din Bucureşti" şi dacă pentru cea de-a patra dintre
fete d-na N. N. nu ne spune nimic, îmi pare totuşi că este toc­
mai Lucreţia Iosif, care a învăţat şi continuat studiile la Praga,
subvenţionată din „bursa Stroescu", făcând, cu aceleaşi mijloace
şi „călătorii de studiu", şi pe care o aflăm mai târziu ca pro­
3
fesoară de dantelărie Ia şcoala civilă de fete din Braşov. )
Dacă fraţii Iui Şt. O. Iosif — ca si tatăl lor — nu s'au
învrednicit de vre-un loc în versurile poetului, surorile acestuia
— în truda lor pentru familia Iosif — înduioşaseră inima fra­
telui poet, care, — ascultând la 1893 sfatul lui A. Vlăhuţâ de a
„încerca în proză", în locul versurilor ce le trimitea la „Viaţa",
scrise înduioşetoare rânduri, şi totodată singurele mărturisiri
rupte de-adreptul din sufletul poetului, sub titlul „Dantele" cu
4
subtitlul „Surorile mele". )
Dar schiţa de intimă mărturisire din partea poetului, nu
zăbovi mult în haina ei dintâi, căci Şt. O. Iosif îi ţesu o alta
mai discretă : a versului ce cânta — în Februarie 1894 — po­
vestea celor „Trei surori", sfârşind în compătimire de frate :
„Sub fruntea voastră încreţită,
In ochii duşi şi tânjitori
Ce de viaţă năcăjită,
5
Sărmane, triste, trei surori." )
') Aproape c'aşi identifica-o cu d-ra Alexandrina Iosif, domiciliată ac­
tualmente în Bucureşti, şi prin a cărei bună voinţă am aflat atâtea preţioase
ştiri. «
2) „Helianta" 1921, 143.
3) „Transilvania" 1913, 390.
4) „Viaţa", 1893, 4, 7.
5) „Viaţa", 1894, 7. 2.
 — 450

Aceasta e familia lui Şt. O. Iosif, de soarta căreia, străbu­

nicul, s'ar dumeri, prin versurile nepotului-poet, ca de-a sa
proprie :
„Cum am scăpat şi eu cu zile
Nici aş putea să-ţi spun c o p i l e . . .
Pe semne pronia cerească,
Voind ca să mă pedepsească,
1
Mi-a dăruit pedeapsa 'n zile." )

Şt. O. Iosif: Copilăria ( 1 8 7 5 - 1 8 8 1 ) .

„Acel şirag de mândre veri,
De cari mi-aduc aminte-abia
Asemeni unor dragi păreri
Ce-au legănat în mângăeri
Copilăria mea."
Din neam de preoţi, în atmosfera patriarhală şi cărtură­
rească se născu Şt. O. Iosif în 11 Oct. v. 1875 „în cea dintâiu
2
casă din Uliţa-Mare ,) astăzi Strada Prundului, din sus de curtea
băilor" . . . , a Braşovului, „cu disciplină socială, cu atmosfera
rece si sănătoasă, cu acel cult pentru tradiţie si trecut si cu
3
credinţa nestrămutată în puterea neamului." )
Data naşterii poetului — deşi n'a fost un „ce" discutat din
biografia lui — a fost totuşi prilejul unor divergenţe : unii con­
4
sideră anul 1877 ), drept cel adevărat, trecut dealtfel drept atare
pe mai toate reproducerile cu chipul Iui Şt. O. Iosif; alţii ră­
mân la 1875, înlocuind însă pe 11 Octomvrie cu 8 Octomvrie :
„fu fulgerat de o congestie celebrală... în floarea vârstei, căci
5
la 8 Octomb. (1913) avea să împlinească 38 ani." )
6
Dar şi 8 Octomvrie — fu de curând ) — schimbat cu 11
Sept.; observăm însă că memoria fratelui a dat greş cu o lună
') „Patriarhale", 1901, 6.
2) Const. Lacea, 1. c. p. 21, de unde împărtăşim pedeantregul şi re­
gretul autorului: „Păcat că nici o placă comemorativă nu spune posterităţii
acest lucru."
3) „Voinţa Naţională", 20 Iulie, 1903.
«) D-l Gh. Adamescu în „Contr. la B. R. 1921—23.
6
) D-I S. Puşcariu, cu prilejul morţii poetului, în „Luceafărul" 1913,464;
idem d-l V. Grecu în „Jun. lit." 1913, 152.
e) „Făt-Frumos", 1926, 86.
 — 451 —

faţă de cea a surorei, căci d-ra A. I., în scrisoarea amintită,

scrie: Poetul St. Octavian s'a născut la 11 Octomb. st. v. 1875."
Fiindcă aducerile aminte sunt una şi dovezile alta, conti­
1
nuăm : în sprijinul lui 1875 ne vine şi d-1 M. Sadoveanu ) pre­
cum şi Ilarie Chendi, care, în 1903, pentru „Portretele literare"
ale „Voinţei Naţionale" şi-1 alesese ca cel dintâi pe al poetului
Şt. O. Iosif „tânăr deabia 28 ani". Dar cea mai doveditoare
probă, penultima aş zice, ultima fiind însuşi actul de naştere al
poetului — o formează matricola 1893/94 p. 651 a Liceului „Ma­
tei Basarab" din Bucureşti. Pe verso-paginei citate, cetim „1875
Oct. 11" iar mai într'un colţ: „In regulă, dar fără taxe". Pentru
prima observaţie adăugăm n o i : prezentase între celelalte acte şi
actul de naştere, iar pentru a doua, înţelegătorii timpului aceluia
2
adăugaseră ceva mai jos : „Admis cu scutiri." ) „Admitem deci
şi noi : 1875, 11 Oct. st. v. drept data naşterei poetului, chiar
fără rezerva viitoarei prezentări a extractului de naştere. Şt.
Oct. Iosif era „a cincelea" din cei 13 copii ai lui Ştefan şi ai
Paraschivei Iosif şi totodată „al treilea din copiii rămaşi în
3
viaţă, ) adică din cei 9. Ba chiar ceva mai mult aflăm dela sora
poetului: „cel mai mare băiat", ceeace coincide perfect şi cu
nădejdea mamei:
„Tu eşti mai mare mai deştept,
Când oiu muri pe tine-i las."
Păşea în al treilea an micul Ştefan, când prof. Ştefan Iosif
prin meritele şi poate înrudirea sa cu Gavril Munteanu — este
adus în fruntea Şcoalelor Române din Braşov. Şi acest eveni­
ment, însemnând ceva pentru tatăl-Iosif, avea să însemne şi mai
mult „pentru fiul Ştefan Octavian" : la 1878 tata — ne infor­
mează d-ra A. Iosif — e numit Directorul Şcoalei Române gr.
or. din Braşov si se mută în casa Direcţiei, unde aveam o gră-
dină mare de pomi fructifieri, cu nucul cântat; aici a petrecut
Ştefan copilăria pot zice fericită."
Şi ce ne-ar face să credem altfel de cum atestă sora poe­
tului, când n'avem decât să deschidem „Patriarhalele* şi să a-
scultăm cum în:
') „însemnări literare" 1919, III. 8.
2
) Mulţămită d-lui G. Tilici, profesor şi secretar al liceului, am putut afla
datele privitoare la fostul elev al liceului, din cl. 6-a—bacalaureat, Şt. O. Iosif.
3) D-1 V. Iosif în „Făt Frumos"J£2li 86.)

« mm ™
 — 452 —

„Alaiul de copii vioi

Ce 'n horă să 'nvârteau nebuni
Şi toamna făureau cununi
Din veştedele f o i " . . .
ale „nucului falnic, strajă din poveşti", ce trebuia să ocupe
un loc deosebit şi unic în opera viitorului poet al „Patrarha-
lelor", după cum numai:
„Din teiul sfânt şi dulce o ramură să frângi
La capul meu cu' grijă tu ramura s'o ' n g r o p i . . .
îşi putea dori M. Eminescu. Dar fericitul copil Şt. O. Iosif
cum singur o spune :
„Zburd şi cânt zglobiu copil
Ziulica toată"
se va fi săturat curând de jocul, „râsetele brudnicilor copii" de
„drăcuşorii", ce:
„Printre crăngile mişcate,
Şi, pitiţi, şoptesc în umbră :
Se ghiontesc, râd pe 'nfundate."
şi mai cu drag se va fi furişat „la poalele nucului", unde putea
să vadă şi el :
„Bătrâni ce'n umbră ţi-au stătut
La sfaturi cu părinţii'mei"...
Acolo va fi auzit şi i se va fi făcut inima cât un purice
când povesteau bătrânii :
„Hei, să te miri să te cutremuri,
De câte-au fost „nainte v r e m u r i " . . .
Sau alte-ori, seara, privind la bunica lui care :
Cu furca 'n brâu, cu gândul dus

. . . Îngândurată zăreşte ca prin sită

Trecând pe dinainte-i o viaţă în ruină
Şi o lume p ă r ă s i t ă " ' . . . .
Bunica atât îl vrăjea pe nepoţel încât dânsul o asemuia
„Duminecei Prea Sfinte". încercarea noastră de a ne strecura în
tainele copilăriei poetului, pare că e întovărăşită în cazul lui Şt.
 — 453 —

O. Iosif şi de o reală descreştere a spontanietăţii copilăreşti,

trecând prin fazele: zburdălniciei — retragere — contemplare.
Şi dacă primele două etape — stabilite după versurile citate —
ar părea o îndrăzneaţă încercare de subtilitate psihico-biogra-
fică, ultima etapă este atestată de sora poetului : „era un
copil blând, visător, avea un colţişor al lui, cu un birou mic
lângă fereastră, în camera copiilor, de care nu îndrăzneam să ne
atingem, noi copiii mai mici gălăgioşi." Ce uşor se înţeleg, cu
această mărturisire, versurile :
„E un haz, cu larmă mare
Toţi jucând se strâng în drum,
Şi 'bunicul râde tare
Pipa scuturând de scrum" . . .
Am găsit — aşi putea zice — cheia pentru „De ziua mea" :
Aş vrea să fiu un biet bunic
Adus de spate şi pitic
Să mângăi barba albă ; " . . .
căci Şt. O. Iosif, urcând scara vieţii, se îndrăgise de timpuriu
de vraja „vremei dalbe."

Iosif—şcolar: 1881—1885.

Anticipărilor din capitolul precedent — pe alocuri, pare-se

mai mult furate de versurile poetului decât conduse de grija
biografului — le vin într'ajutor preţioase ştiri din recentul ar­
ticol al d-lui Const. Lacea : „Din copilăria lui Ştefan O. Iosif."')
Toamna anului 1881 1-a prins pe autorul nostru, abia în
vârstă de 6 ani, înscris în clasa I-a „normală" — cum li se ziceau
claselor primare — dela „şcoala de fete, care era adăpostită tot în
localul gimnaziului", — liceul „Andrei Şaguna" de astăzi, din
Braşov.
Faptul că tânărul Iosif îşi începe buchile într'o şcoală de
fete, se datoreşte favoarei acordate celor „câţiva şcolari, vre-o

') „Ţara Bârsei" nr. 1, 1931, p. 29—37, articol din care cităm multe
rânduri.
 — 454

10—12, care şedeau mai aproape de Gimnaziu decât de Prund",

unde împărţea lumină şcoala primară de băeţi „mutată — mai
apoi — în Gimnaziu" şi odată cu ea şi al nostru Şt. O. losif,
din clasa IlI-a.
Această trecere prin două clase la fete, până la celelalte
terminate la băeţi, este legată de d-l C. Lacea cu acea influenţă
fericită a mediului femenin asupra accentuării senzibilităţii poe­
tului : „cred că senzibilitatea femenină — atestată de altfel pen­
tru autorul nostru şi de sora acestuia, — care nu se poate tă­
gădui în toată fiinţa lui losif, a fost mult alimentată de mediul
1
în care şi-a petrecut cei dintâi ani de şcoală." )
Întărirea acestei afirmaţiuni făcute unui caz special se poate
obţine şi prin pomenirea unei constatări ce ne-o făcea un în­
cercat profesor : norocit e şcolarul care, înainte de a întră pe
manile învăţătorului din cl. III. şi IV-a primară, trece mai întâi
sub conducerea învăţătoarei din cl. I-a si a Il-a, care — prin
blândeţa caracteristică genului ei, — asigură şcolarului puntea
de trecere între educaţia primită sub privirea mamei şi aceea
ce-o va încerca învăţătorul prin seriozitatea sau chiar severitatea
aplicată pe alocuri. Evoluţia şi modelarea caracterului se îm­
plineşte astfel fără salturi — necesitate imperioasă, credem, în
formarea sufletească a copilului — iar mediul de tovărăşie al
celor două genuri în primii lor ani de şcoală poate aduce accen­
tuări fericite în natura unora, cum pare să se fi întâmplat cu
autorul nostru.
Clasa IlI-a a şcoalei pr. de băeţi numără —- în toamna
anului 1883 — şi pe Şt. O. losif, printre cei prezenţi, norocin-
du-1 şi pe el, precum pe povestitorul rândurilor citate, de „învă­
ţători foarte buni, la şcoala de fete câtva timp pe Ion Aron, iar
apoi pe Nicolae Oancea, iar în clasele a treia şi a patra pe Ion
2
Vătăşan, mai sever decât ceilalţi, dar şi acesta bun d a s c ă l " . . . )
Cu precedentele amintiri şi atestări pentru senzibilitatea
lui losif, nu mai rămâne curios, pentru poet şi om, sfatul ce-1
dădea Şt. O. losif fetei încercate de dragoste:
„Dar tu fii copilă cuminte
„Şi fugi de dragoste în Mai.
" ') 1. c. p. 30.
2) 1. c. p. 30.
 — 455

Şi cu atât mai înţelese ne apar acum semnificativele ver­

suri : „De ziua mea" atât de ioseîiane prin factură şi motiv :
„In jurul meu să am nepoţi,
„Şi pe genunchi să-i joc pe toţi.

Cele patru clase primare terminate, elevul — Şt. O. Iosif

intra într'o nouă şi caracteristică perioadă a grijei de carte
care, după un început făcut la Braşov, îl va purta într'un drum
lung, zădărnicit de multe necazuri, şi în durata căruia vom di­
stinge trei popasuri: Braşov (1885—1889) ; Sibiu (1889—1891);
Bucureşti 1891 — 1895.

l o s i f - e l e v : Braşov (1885—1889;.

Şt. O. Iosif este înscris, în Septembrie 1885, în cl. I-a a

gimnaziului gr. or. — azi „Andrei Şaguna" din oraşu-i natal.
Viata de scoală îl împărtăşea cu multe bucurii dar si cu nu mai
puţine necazuri : el „inteligentul traducător" — cum avea să-1
numească, la 1894, Al. Vlăhuţă — al lui Petofi, avu de furcă —
după cum va avea cu latina la Bucureşti, tot el fiul profesorului
de limbi clasice Ştefan Iosif — cu „limba maghiară", care avea
să-i dea mult de lucru mai târziu la liceul unguresc din Sibiu.
Suferea mult şi din cauza profesorului de limba maghiară, care
căuta să-1 umilească în tot chipul, dar nu se plângea niciodată
1
tatălui său de nimic." )
Nu prea putem bine şti motivele acestei umiliri sistematice
a respectivului profesor, bănuim că nu va fi fost numai mani­
festarea unei deplorabile concepţii didactice, ci va fi având la
bază surse şi mai condamnabile.
Reţinem mărturisirea cu mutismul poetului, atunci când
suferea, şi, alăturând-o alteia de mai jos din acelaş citat:... „unii
colegi de-ai noştri îl supărau pe tatăl său, care ne preda limba
latină, dar nici de aceasta nu se plângea niciodată"..., obţinem
exact ceea ce-i alcătueşte caracterul de veşnic resemnat în faţa
vitregiei sqrţii, ce-1 prevestea încă de pe acum.

') C. Lacea: 1. c. 30.

 — 456 —

Bun cu el însuşi, Şt. O. Iosif era şi mai bun cu camarazii

din jur : „...Nu supăra pe nimenea şi nu se supăra pe nimenea.
Era iubit de toţi. Era sfios, aproape timid, sincer, mai totdeauna
tăcut, închis şi resemnat. Niciodată nu-şi lua rolul de conducător
la jocuri, dar îi plăcea mult să se joace cu noi, chiar dacă unele
jocuri i se păreau, poate, prea copilăreşti şi deşi nu era greu
1
să observi că de multe ori era străin de lumea noastră." )
Da, era „străin" la jocuri, după cum străin avea să fie în
poezia lui, care o clipă nu încetează totuşi de a fi şi rămâne :
lirică. Şi atunci când lirismul poeziei era să fie al persoanei lui
însăşi, poezia aceasta — cea dela finea vieţii lui — nu mai este
„iosefiană" ; îi lipseşte sinceritatea discretă a celui mai discret
dintre oameni şi poeţi.
Tânărul Iosif nu se juca, ci participa — cum bine se pă- /
strează în icoana înfăţişată de fostul camarad d-1 C. Lacea — „străin
de lumea noastră" : între „colţişorul l u i . . . cu un birou mic de
lângă fereastră din camera c o p i i l o r " . . . — de care vorbeşte sora
poetului — şi între jocurile, cari se organizau special după
timpuri şi locuri, va fi ales „Ştefănică" pe cel dintâi. Se poate
însă că numai la specialitatea de toamnă : cel cu „bătutul nu­
cului din fundul grădinii directorului...", nu va fi lipsit şi fe­
ciorul acestuia, dupăcum nici „nucul falnic, strajă din poveşti"...,
nu va putea lipsi din „Patriarhalele" poetului.
Şi de se 'ntâmpla câte odată s'o şteargă şi el „de-acasă
frumuşel", fie cu „Grivei", fie mai ales singur, se va fi furişat
prin cele luminişuri sau ascunzişuri din împrejurimile Braşo­
vului, unde :
„Jos pe dâmb mă tolănesc
„Fermecat de lene,
„Şi din ce în ce clipesc
„Tot mai des din g e n e . . .

Şi cum oare putea să lupte, când :

„Somnul vine mângăios
„Soarele mă 'mbată.
„Parc'aud un basm frumos
Cu : „A fost o d a t ă . . . "

') C. Lacea: 1. c. 31.

 — 457 —

închegarea caracterului său se prindea pe rriăsură ce fie­

care întâmplare îi atingea senzibilitatea sau îi lovea impresio-
nabilitatea. Astfel, în sarcina celei din urmă, pare că nu trebue
neglijate nici păţania cu „vârful creionului, (intrat) în podul pal­
mei", nici cea cu „strigătele din curtea Petcuţului", ambele po­
vestite de acelaş camarad al poetului, el însuşi victimă la cea
dintâi şi privitor la cea de a doua.
Tot cam pe acest Şt. O. Iosif l-a cunoscut şi d-1 S. Puş-
cariu, deasemenea fost coleg al poetului, atunci când ni-1 înfă­
ţişează ca : „liceanul cu ochi mari si visători", care se rătăcea
din când în când printre colegii adunaţi în „Groaverii Braşo­
1
vului", sau „se căţărau pe turnurile vechiului oraş." )
D-1 C. Lacea, în cit. art, pune mare preţ — şi credem cu
multă dreptate — pe „împrejurarea fericită", oferită lui „Ştefă-
nică", chiar la vârsta de 6 ani, de a participa — în sală printre
culise, ba chiar până şi 'n cuşca suflerului — la reprezentarea
lui „Craiu Nou al lui V. Alecsandri", piesă repetată mai apoi şi
la 1883 de aceiaşi aleşi diletanţi.
Să ne fie îngăduit a pune şi un mai mare preţ pe ceeace
urmează acestor două evenimente teatrale, reeditând din acelaş:
„încercam şi noi să jucăm teatru. Ne întovărăşeam mai mulţi
inşi, adunam mesele din sala de desemn ca să facem bina —
aşa auzeam că se numea scena — şi scaunele pentru măruntul
2
nostru public". )
Numai ţinând seamă de aceste mărunte dar semnificative
spontaneităţi ale copilăriei, ni se va da dreptate atunci când
afirmăm că între multiplele petreceri din „acel şirag de mândre
veri" — cântate de el, simţite tot de el însă niciodată petrecute
de copilul-Iosif, dupăcum nici „dorul vieţii dela ţară" al „oră-
şanului Iosif" nu era ceva trăit, ci numai dorit, simţit, cum bine
remarcă acelaş d. C. Lacea — una avea să ocupe locul de
frunte în viaţa lui „Ştefănică": retragerea lui în „colţişorul cu
biroul mic" , de unde, într'o bună zi, avea să apară c u . . ,
porecla schimbată în renume : „poetul".
Fiindcă nu e vorba numai de-o simplă încercare, ci de un
adevărat debut literar, să lăsăm aceasta pentru capitolul următor,
') „Luceafărul", 1913, 464.
2 ) C. Lacea. 1. c. 33.
 — 458 —

încheind pe cel de faţă, plin de lămuriri pentru formarea su­

fletească a autorului nostru.
Braşovul „cu atmosfera rece şi sănătoasă de munte, cu di­
sciplina socială — izbitor contrast între el şi Bucureştii unde
poposea mai târziu poetul — cu acel cult pentru tradiţie şi tre­
c u t " . . . îşi va fi dat tot ce avea de trecut patrimoniului sufle­
tesc al tânărului St. O. Iosif. Acest fapt îl însemna, hotărît, la
1903, Ilarie Chendi, într'o caracterizare făcută poetului: . . . , , e
ceva dîrj şi pornit în toată fiinţa lui viguroasă."')
încercatele creştete ale munţilor braşoveni vor fi itit nă-
dejdea celui născut într'acest cuib al „credinţei nestrămutate în
puterea neamului", şi, odată clasa IV gimnazială încheiată, de­
stinele tânărului Iosif îl rup din Braşovul lui drag, de dorul că­
ruia se va plânge, prin scrisori, tuturor prietenilor, iar, prin ver­
surile lui, întregului neam.
Vara anului 1889 e ultima ce trece în acele , dragi păreri",
ale copilăriei lui, însemnând totodată, pentru întreaga familie a
poetului, luarea toiagului de pribegie, moştenit dela străbunicii
Iosif: „în 1889 tata fiind scos Ia pensie — scrie fiica acestuia,
d-ra A. Iosif — plecă la Sibiu cu toată familia, unde stăm 2
2
ani." ) Din această clipă piere pentru familia Iosif nădejdea
într'o întoarcere „la acele vremi de trai patriarhal", trăite sub
„colţul de cer" cuprins de ramurile „nucului falnic."
Dintre toţi desigur că tânărul Şt. O. Iosif nu se va fi putut
despărţi fără să nu îmbrăţişeze „nucul, strajă din poveşti", în
umbra căruia a cunoscut fericirea familiei şi a ascultat povestea
neamului, din taina căruia isvorîră cele dintâi versuri, ce la
despărţire, nu mai făceau secretul „biroului mic de lângă fe­
r e a s t r ă " . . . ci preţioasa comoară din fundul trăistii tânărului poet
pornit pe d r u m u l . . . Sibiului.
(Va urma,)

•) „Voinţa Naţională", 21|VII, 1903.

2 ) Vezi scrisoarea citată.
 — 459 —

Bilanţul comercial al lui Zaharia Nicolau

din anul Î787
Printre puţinele documente originale rămase dela harnicii
membri ai familiei braşovene a Nicolaeştilor din a doua jumătate
a veacului al 18-lea, este şi un frumos catastif cu hârtie veneţiană
şi legat în pergament al lui Zaharia Nicolau (1721—1795), găsit
de noi între hârtiile necatalogate ale arhivei municipiului Braşov.
Catastiful fusese depus în anul 1821 de urmaşii lui Zaharia Nicolau,
cu ocaziunea unui proces de moştenire, la judecătoria districtului
Braşov, care până la 1850 atârna de Magistratul Braşovului şi
Ţării Bârsei. Catastiful este început la 20 Iunie 1781, data „când
mam despărţit din tovărăşia ce am avut cu fratemieu Nicolae Ni­
colau", precum scrie Zaharia Nicolau în introducerea lui. Scoarţa
din afară a catastifului, care poartă Nr. 13, are următorul titlu:
Protocol pentru toate ce supt mâna lui Dumnezeu sânt şi se
află la mine precum in năuntru arată anume ce am şi unde ce
sânt să dau.
Acest „protocol", unic în felul alcătuirii lui, este scris în în­
tregime româneşte cu slove vechi, cuprinzând ici şi colo, inter­
calate, şi cuvinte scrise cu litere latine, mai ales cuvinte italieneşti,
obicinuite în limbajul comercial de atunci, precum: conto, soldo,
transporto, agio, bilanzo, signor, domino, dar, aver, etc. etc. Catas­
tiful cuprinde şi câteva „bilanţuri" de ale lui Zaharia Nicolau.*)
Fiind aceste bilanţuri din veacul al 18-lea documente foarte rare
şi aproape unice Ia noi, reproducem mai jos pe cel din anul 1787,
din care se vede că Zaharia Nicolau avea legături comerciale directe
nu numai cu Viena şi cu Trieste, precum ştiam din statistica dela
1769 a Magistratului Braşovului, ci şi cu regina mărilor şi a co­
merţului — Veneţia.

*) Socoteala e purtată în cele două monete principale ale vechiului

imperiu romano-german: Florinii împărăteşti sau nemţeşti (R. fl = Reichs-
Gulden), care erau în curs în ţările germane de sud şi Florinii ungureşti (U.
fl.), care erau în curs în Austria propriu zisă şi în Ungaria. In socotelile cu
Veneţia întâlnim şi Scudi sau Ducaţii veneţieni, monetă de argint, care era
de 2 feluri: ducati di banco, în valoare de circa 2.30 Fl. ung. şi ducati correnti,
în valoare mai mică.
 — 460 —

A(nn)o 1786 Dar Bl

15 Sept. Precum şi înapoi la No. 21 arată acei ce sânt creditori

noi din Beci cu zapise cum şi la catastif No. 10
la faţa No. 21 arată la o parte şi la alta am rămas
R. fl. 3657.27 fac . . . . U(ngureşti) fl. 4389.94
12 d(ett)o După socoteala din Veneţia dela S(ig-
nor) Nicolo Zucala pentru ceara ce
miau vândut care am rămas săi dau
S(cudi) 538 d.7 corenti fac U. fl. 801.05
1787 După ord(inul) S. Nicolo Zucala, prin
30 Febr. revers al lui Teodor Rudolf am primit
1
Lire 3500 mici cu fs Pr. °/ pe lună
0

Rfl. 721 fac . . . U. fl. 865.20

10 Martie detto o poliţă â S. 1225 — banco, trasă
lui S. Nicolo prin Şrodăl dela Beci
a Lire 9.12 fac S. 1896 d(enari) 19 la
cursu 131 fac Su(ma) U.fl. 2822.45
Fac summa U. fl. 4488.701
pui şi camătă la aceştia
Cum în napoi la No. 7 arată cu zapis
ce am la Domino Paul Pleker cu ca­
mătă socotiţi pănacuma care fac . . Sum. U. fl. 272.80
Neşte mărunţişuri ce sânt să dau încă U. fl. 200.—
Sânt şi ai fiumieu Nicolae simbria U. fl. 1700.—
Acei ce sânt să dau peste tot Summa U. fl. 11232.74

Acei din potrivă care se află în marfă şi în datorii

Acei din sus precum arată anume unde sânt să plă
Acei care să află ai miei curat până când va
1
Care şi cu slove / 2 numesc Summa ungureşti florinţi
noaăzeci şi şase, întraceastă stare supt Dumnezeiasca

An no 1787, Iulie 8: Braşov. Acest Bilanţ a m

 — 461 —

LANŢ Aver A(nn)o 1787

10 Febr. Marfa ce sau aflat cum la catastif No. 4 iaste scrisă de

la No. 1 păn la No. 4 3 ; aşa şi datoriile ale bolţii precum
şi în napoi la No. 23 arată lămurite şi scăzute în marfă
şi în datorii curat . . . S(umma) U. fl. 15613.49
19 Martie Pentru 56 colete ceară precum şi în
napoi la No. 24 arată ce am trimis cu
T. R. la Veneţia la S. Nicolo Zucala
să mio vânză care cu cheltuiala ce
am dat mă stă Sum. U. fl. 12100.—
2 Iunie Anume şi ce am dat fiumieu Nicolae
cu mergerea Ia Beci (Viena) precum
arat* — Dela Chir Teodor Chiriac
Ţocanu după o socoteală să pri­
mească . . . . R. fl. 279.64
iam dat şi de aici bani 1300.56
Summa R fl. 1580.00 fac U. fl 1 8 9 6 . -
12 şt. zăblae să află în . . . U. fl. 50.23
5 saci bumbac să află în Sum. . U. fl. 425.—
Să află şi bani gata acum Sum. . U. fl. 580.—
Summa U. fl. 30664.72
1787 Dela 24 Febr. păn la 3 Iulie acei
ce am primit din boltă cărei scaz Sum. U. fl. 5179.02
Aceia ce să află curat . Summa U. fl. 25485.70

şi la ceară înbrăcaţi . . . Sum. U. f!. 25.485-70

-
tesc anume curat . . . . Sum. U. fl. 11.232 74
vrea Dumnezău . . . . Summa U. fl. 14.252'96
patrusprece mii doaă sute cinzeci şi doi şi Bani
Milă cu ce "mă aflu astăzi cum arată.

scris ieu robul lui Dmz, Zaharia Nicolau.

 — 462 —

Studii de onomastică.
1. Circulaţia numelui de botez în Ţara Oltului.
de Ştefan P a s c a .

îndemnat de dorinţa de a cunoaşte varietatea numelor în

cadrul unui nucleu social, în cazul nostru o comună din Ţara
Oltului şi în acelaşi timp măsura întrebuinţării fiecărui nume de
botez în epoci diverse, am găsit nimerit să alcătuesc câteva tabele
1
statistice din materialul cuprins în urbariile ) câtorva comune.
Aceste comune sânt: Corbi, Porumbacul de jos, Porumbacul de sus,
Sărata şi Ucea de sus. Am utilizat materialul cuprins în Urbariile
acestor comune pe anii 1680, 1688, 1726, 1766 şi 1789. Cred că
epoca de 109 de ani este destul de lungă pentru ca să permită
constatări interesante în legătură cu transformarea listelor numelor
de botez dintr'o comună, la cinci intervale de timp diverse. Am
ales tocmai comunele de mai sus silit de împrejurarea că asupra
lor am putut să fiu informat de cele mai numeroase izvoare, în
acelaşi timp cele mai vechi şi care datează din aceleaşi epoci
pentru toate comunele. Trebue să recunosc că alegerea acestor
localităţi este în anumită măsură păgubitoare şi n'aş fi făcut-o
dacă nu aş fi fost constrâns de motivele de mai sus. Se ştie că
localităţile amintite constituiau, dimpreună cu Scoreiul un singur
domeniu, — şi, prin urmare, populaţia celor 6 sate constituia o
unitate, cu raporturi intime care putea produce influenţe reciproce
şi nivelatoare din punct de vedere al materialului de nume de botez.
Totuşi rezultatul la care am ajuns este interesant nu numai
pentru valoarea concluziilor care se pot trage în legătură cu vita­
litatea diverselor nume de botez, ci, în multe cazuri, chiar pentru
fixarea vechimei unor asemenea nume în partea locului. In afară
de aceasta, deşi cele cinci comune, din punct de vedere economic
şi social erau strâns legate una de alta, lista numelor de botez, în
amănunte, variază pentru fiecare în parte.
Se ştie că pentru numirea unui individ, în cercul restrâns
familiar sau local, rolul fundamental îl are şi azi numele de botez.
Aceste nume sânt menite să indice individualitatea unei persoane,
deosebind-o de altele care fac parte din aceeaşi familie sau din
') Urbarii păstrate la Arhivele Statului din Cluj.
 — 463

acelaşi nucleu social. Uzul numelor de familie are o provenienţă

mai târzie şi născută din necesitatea juridică de a indica şi mai
precis pe un individ. In cercul său intim însă, individul a fost şi
este numit, în clasele de jos, cu numele de botez (sau cel mult
cu o poreclă). Această împrejurare poate aduce cu sine prin creş­
terea continuă a populaţiei dintr'o comună — dificultăţi în ceeace
priveşte putinţa de individuare a unei persoane, prin repetarea
prea deasă a aceloraşi nume de botez. Vom vedea mai jos care
sânt cauzele care produc în sistemul de denominaţie a indivizilor
acele dese repetiţii de nume de botez.
Deocamdată pentru a ne da seama de varietatea numelor de
botez în fiecare din cele cinci comune amintite mai sus, în raport
cu numărul indivizilor care constitue populaţia lor, las să urmeze
mai jos o tabelă sinoptică, din care se va vedea pentru fiecare
localitate în parte, raportul dintre numărul numelor de botez şi
!
acela al indivizilor care le poartă ) la cele cinci date menţionate
mai s u s :
Raportul general dintre numărul numelor de botez şi acela
al indivizilor, socotit pentru întreg intervalul de timp de la
1680—1789:
Corbi 1:3.18
Porumbacul de jos 1:5.32
Porumbacul de sus 1:4.81
Sărata 1:5.23
Ucea de sus . . . 1:4.11
1:5.53
Raportul general dintre numărul numelor de botez şi nu­
mărul indivizilor, socotit pentru toate cinci comunele şi pentru
fiecare dată în parte:
1680 1:4.17
1688 1:4.67
1726 1:4.91
1766 1:4.46
1789 1:4.47
1:5.53

') E vorba în listele de mai jos numai de numele de botez masculine.

 1680 1688 1726 1766 "1789

Nr. Nr. Nr. Nr. Nr. Nr. Nr. Nr. Nr. Nr.
Raport indiv. n. bot. Raport indiv. Raport indiv. n.bot. Raport indiv. n.bot. Raport
indiv. num. n. bot.

1 Corbi 63 22 1:2-86 81 23 1:354 85 27 1:3-15 179 49 1:3-65 131 48 1:273

Porumbacul
2 de 187 42 1:4-45 312 49 1:6-38 453 71 1:6-36 434 86 1:5-04 388 88 1:4-40
jos

Porumbacul
3 de 189 39 1:4-84 95 25 1:3-80 390 68 1:5-72 360 78 1:4-58 340 64 1:5-15
sus

4 Sărata 143 31 1:4-61 173 31 1:5-58 259 47 1:5-51 318 64 1:4-96 309 56 1:5-51

Ucea
5 131 32 1:4-09 141 36 1:3-91 202 53 1:3-81 358 85 1:4-21 274 60 1:4-56
de sus
 — 465 —

O observaţie care se impune de la început este următoarea:

cu cât populaţia unei localităţi este mai redusă numeric, cu atât
varietatea numelor de botez, în raport cu numărul indivizilor care
le poartă, este mai mare. In consecinţă, comuna Corbi, care nu­
mără la anul 1680 numai 63 de indivizi, dispunea de o listă de
nume de botez care se ridică la 22 de nume. Prin urmare, un nume
de botez eră purtat în această comună de 2.86 indivizi, sau, mai
lămurit, presupunând în aceste condiţii o populaţie de 286 de
indivizi, am putea remarca în Corbi 100 de nume de botez di­
verse.
Creşterea destul de sensibilă de populaţie din această co­
mună, înregistrată în cei opt ani următori, de la 63 până Ia 81
de indivizi, nu a adus o îmbogăţire a listei numelor de botez.
Raportul general între numărul indivizilor şi numele cu care ei sunt
numiţi, creşte în mod păgubitor pentru putinţa de distincţie a in­
divizilor, după numele lor de botez, de la 1:2.86, la 3.54. Epoca
următoare, a. 1726, indică o uşoară scădere a acestui raport, prin
punerea în circulaţie alor 5 nume de botez în plus, raportul ge­
neral fiind de 1:3.15, pentrucă la a. .1766, după 40 de ani, când
populaţia devine aproape dublă, 179 de indivizi, să se cunoască
la Corbi 49 de nume de botez bărbăteşti, ceeace face 1:3.65.
Odată devenită cunoscută această listă relativ bogată de nume de
botez, ea se menţine cu destulă putere "şi în epoca ultimă, la
1789, după 23 de ani, când deşi nu se cunoaşte decât un număr
de 131 de indivizi, aceştia sunt numiţi cu 48 de nume, ceeace dă
un raport de 1:2.73. Nu mi-a reuşit să găsesc în nici o altă co­
mună din Făgăraş şi în nici o epocă o varietate atât de mare de
nume de botez în raport cu numărul populaţiei, ca la 1789 în
comuna Corbi. De altfel în această comună, chiar media generală,
cuprinzând totalizarea raporturilor dintre numele de botez cuno­
scute şi numărul indivizilor, Ia cele cinci date diverse, raport de
1:3.18, indică în mod surprinzător o deosebită varietate a numelor
1
de botez, pe care nu o mai putem remarca în alte părţi. )

') Cum la noi nu s'au studiat în mod special asemenea probleme de

ordin statistic in legătură cu varietatea elementelor antroponomastice, în
speţă numele d'e botez, nu pot vorbi de alte regiuni în afară de Ţara Făgă­
raşului. In comunele din această regiune n'am găsit nicăiri o varietate de
nume ca în Corbi.
 — 466 —

In contrast cu constatările prezente în legătură cu varietatea

de nume din Corbi, trebue să atrag atenţia asupra statisticei privi­
toare la Porumbacul de jos, care din cele cinci comune este cea
mai bogată în populaţie. Concluzia care se poate trage din con­
fruntarea raportului dintre numărul indivizilor şi acela al numelor
de botez cu care sânt numiţi, confirmă până la evidenţă afirmaţia
de mai sus, că cu cât un nucleu social numără mai mulţi indivizi,
cu atâta se repetă mai des aceleaşi nume şi, implicit, antropono-
mastica nu mai corespunde exigenţelor unei deosebite clarităţi. In
comuna Porumbacul de jos, numărăm la 1680, 187 de indivizi,
purtând 42 de nume, ceeace dă raportul de un nume de botez Ia
4.45 indivizi. La 1688, omonimia de nume creşte şi mai mult,
ajungându-se la raportul, în adevăr de necrezut, de un nume la
6.38 indivizi, raport care se menţine aproape neschimbat la 1726
(1:6.36), pentruca să mai scadă cu ceva la 1766 (la un nume
pentru 5.04 indivizi), şi cu încă ceva la 1789 (la un nume pentru
4.40 indivizi).

In occidentul romanic şi în epoci foarte îndepărtate, cum este de pildă

sec. VII, când 51 de indivizi din Sardinia, menţionaţi de Epistolele lui Gri-
goriu cel Mare, purtau 49 de nume diverse, varietatea acestor nume este de­
sigur incomparabil mai mare. Ea corespunde unor împrejurări speciale totuşi.
Secolul al VII nu cunoştea alt mijloc de a individua pe cineva decât prin
ajutorul numelui de botez, care avea o semnificaţie antroponomasticâ mult
mai mare decât mai târziu, când în sistemul de dominaţie personală a în­
ceput întrebuinţarea unor nume multiple pentru indicarea unui individ şi când
în locul tradiţiei creştine în legătură cu impunerea unui nume de botez, când
se obicinuia să se aleagă un nume de sfânt supt patronajul căruia se punea
noul născut, se crease tradiţia familiară de menţinere a unor anumite nume
de botez purtate de ascendenţi dragi dispăruţi.
Tot în Sardinia, la jumătatea secolului al Xl-lea, după investigaţiile pe
care le-am făcut pe baza documentelor şi a altor izvoare locale şi pe care
le-am prezentat în lucrarea Contribuzioni allo studio delta denominazione
personale sardo-logudoresi dei sec. XI—XIII, pag. . . , raportul dintre nu­
mărul numelor de botez şi acela al indivizilor, era de 1:3. Un raport egal de
1:3 redă şi materialul catalan din sec. XI, studiat din acelaşi punct de vedere
de către P. A e b i s c h e r , Essai sur l'onomastique catalane du IX-e au XH-e
siecle („în Anuari de l'oficina romanica de linquisfica e literatura", voi. I.,
1928, Barcelona, pp. 43 ş. u.
In sec. XII, în Sardinia, gradul de circulaţie a aceloraş nume, creşte
de la 1:3, la 1:4.
 — 467 —

Trebue să remarc şi raportul general dintre nume şi indivizii

care Ie poartă în Porumbacul de jos de la 1680—1789, fiindcă
este interesant de reţinut: un nume Ia 5.32 indivizi, ceeace arată
că din cele cinci comune, în întreagă epoca de 109 de ani, în
Porumbacul de jos se repetă mai des aceleaşi nume de botez.
Statistica comparativă a tuturor comunelor ne dă media ge­
nerală de un nume la 5.53 de indivizi.
Din toate cele cinci epoci care au fost scrutate mai sus,
anul 1726 este acela care arată cea mai întinsă repeţire a aceloraşi
nume de botez: 1:4.91; cel mai fecund în întrebuinţarea numelor
de botez diverse, este anul 1680, 1:4.17.
Cum se explică această oscilare de la o epocă la alta în
ceeace priveşte intensificarea întrebuinţării aceluiaşi nume ? Vom
căuta să ne lămurim mai jos.
Deocamdată vreau să justific motivul care m'a făcut să mă
opresc la consideraţiile statistice de mai sus. Dacă bogăţia unei
limbi şi puterea ei de a exprima ideile cele mai subtile nu constă
numai în mulţimea de sensuri pe care elementele sale singuratice,
cuvintele, Ie au, ci mai ales în mulţimea acestor elemente, în acelaş
fel mulţimea elementelor antroponomastice, în cazul de faţă a nu­
melor de botez, ilustrează în mod şi mai evident simţul de pre-
ciziune şi tendinţa de claritate de care dispune o comunitate so­
cială, la numirea indivizilor care o compun.
In acelaşi timp, ilustrarea statistică a elementelor care compun
tesaurul antroponomastic, ne pune în măsură să urmărim afirmarea
nu scăderea acestui spirit de claritate, indicându-ne epocile de prime­
nire a tesaurului de nume proprii, epoci care coincid cu eve­
nimente de ordin social sau economic de interes local şi, uneori,
— deci mai puţin în cazul nostru —, de interes general. Toate
aceste fenomene, care, deşi vag, se manifestă în antroponomastică,
interesează în mod direct etnografia şi linguistica, căci prin mijlo­
cul lor se poate urmări transformarea mentalităţii omului, ca uni­
tate, în conglomeratul social. Dacă limba comună în evoluţia ei
continuă înregistrează mai rar şi în epoci mai îndelungate trans­
formări mari şi radicale, antroponomastică şi îndeosebi, din dome­
niul acesteia* numele de botez sânt cele care se pierd sau se
împrumută mai uşor. Ea, în diverse epoci, variază supt diferite
influenţe de ordin cultural, în măsură deosebită, uneori cu atâta
 — 468 —

putere, că devine de nerecunoscut. Este cazul marilor prefaceri ale

numelor de botez din domeniul românie occidental, care în sec.
al VIII—X au transformat complet aspectul ei de altădată, prin
nenumăratele împrumuturi germanice. In afară de aceasta, chiar
în epoci mai puţin remarcabile pentru viaţa socială, numele de
botez se pierd şi se înlocuesc cu altele. Joacă în această privinţă
un rol deosebit puterea tradiţiei locale sau familiare în legătură
cu alegerea numelor de botez şi mai presus de toate bunul gust
al individului care-şi botează progenitura.
Secolul al XVII, aşa cum dovedeşte materialul de nume din
regiunea Făgăraşului, înseamnă o transformare aproape radicală a
listei numelor proprii. Nume vechi, atestate pe fiecare filă a colec­
ţiilor de documente din epoci anterioare acestui secol, privitoare
la regiunea Ţării Oltului, sau la alte regiuni româneşti, ilustrează
o remarcabilă scădere în puterea lor de circulaţie. In acelaşi timp,
nume nouă apar, la început modeste, atestate odată, de două ori
într'o epocă, pentrucă în epoca următoare, destul de apropiată, să
apară de opt, zece sau de mai multe zeci de ori, în aceeaşi co­
mună. Faptul este remarcabil din mai multe puncte de vedere şi
trebue să i se ofere atenţia cuvenită.
înainte de a discuta amănunte în legătură cu această pro­
blemă, las să urmeze mai jos tabela statistică cuprinzând toate
numele de botez, din fiecare din cele cinci comune, ateste în
întreg intervalul de 109 ani.
Din nenorocire însemnările istorice ample în legătură cu co­
muna Corbi, mai vechi decât anul 1680, lipsesc, încât nu avem
putinţa să vedem în trecut existenţa şi vitalitatea numelor de b o ­
tez cunoscute în această comună în epoci anterioare. Sântem siliţi
prin urmare să ne limităm la interpretarea tabloului statistic de
mai sus, care ne permite şi el anumite constatări.
Din capul locului, ne bate Ia ochi frecvenţa deosebită a unor
nume de botez, chiar din cea mai veche epocă cunoscută, 1680:
nume cu vechime în sistemul onomastic regional, ca Buzea, cu­
noscut şi în alte părţi ca nume de botez (întrebuinţat azi ca nume
de familie), îl atestăm la 1680 şi la 1688, purtat de câte doi in­
divizi în fiecare epocă, pentrucă în epocile ulterioare să dispară cu
desăvârşire.
 — 269 —

Corbi
NUMELE 1680 1688 1726 1766 1789 NUMELE 1680 1688 1726 1766 1789
Adam 6 5 Niţu 1 3 1
Aftanasie 1 Naftanail 1
Andrei 1 2 1 Nicolae 1
Achim 2 Nistor 1
Avram 1 1 Onea 5 1
Barb 1 1 1 1 Opra 13 13 11 8 1
Bărbat 1 Pavel 2 2
Bârsan 1 1 Pantilie 1 2
Bucur 1 2 10 7 Petru 1
Buzea 2 2 Precup 1
Cercel 1 Radul 11 15 17 21 9
Coman 2 6 6 6 3 Roncea 1
Constandin 5 4 Şandru 4 2 2
Comşa 4 6 2 1 Savu 1
Cristea 1 Scridon 1
Cristian 1 3 1 1 Samoilă 7 5
David 7 7 Şerban 2 2 1 1
Don 1 Simion 1 3 3
Dumitru 1 6 2 Stoica
Dumitraş 1 Stanciul 2 2
Dragomir 1 1 Son 1 3 3 2
Dan 1 Stănilă 1 3
Gligorie 2 1 1 6 2 Stoia 2 1
George 2 2 Ston 2 4
Hălmaciu 2 3 1 Stanislav 3 1 1
Iacob 1 Teofil 1
Ilie 1 Tiron 1
Iosu 1 Toma 2 2
Irimie 1 1 Vasile 3 3
losiv 2 4 Vasilache 2
lonaş 1 3 Vascu 1
Iordan 2 Vlad 2 1 2
Isac 1 1 Voina 1
Iuon 8 14 10 32 22 Vonea 1
Ivan 1 1 Vulcan 1 1
Lazăr 1 1 Zacheiu 1
Manea 1 2 2 Zmedu 1 2
Mateiu 1 6 2 37 39 54 64 40
Marcu 1 27 42 31 114 91
Macsim 1 63 81 85 178 131
Mardon 1
Mihăilă 3 2 (22) (23) (27) (49) (48)
Naftanasie 1
Nica 3 10
Nicula 1
Nicodim 3
26 | 42 | 31 |114 | 91
 — 470 —

Nu-1 mai întâlnesc în nici una din cele cinci localităţi,

1
nici la datele de mai sus nici mai târziu. ) Buzea este prin
urmare un nume care dispare din Corbi deodată cu moartea celor
doi indivizi, la finea secolului al 17-lea. Deasemenea, nume atât
de cunoscute ca Stanciu, în corn. Corbi îl găsesc purtat la 1680
şi la 1688 de câte doi indivizi, iar în epoca următoare, dispare
din uz Stoia, la 1680 îl întâlnesc numind doi indivizi, la 1688, unul
singur, iar mai târziu, niciodată. Cam în aceeaşi situaţie este Vlad,
Voina, Vulcan, Bârsan, Comşa, Dragomir, Hălmaciu, Manca etc.
Nume de botez ca Barb, Bărbat, Şerban ş. a., foarte des
întrebuinţate în epoci anterioare anului 1680, şi cunoscute în alte
comune făgărăşene în epoci ulterioare, în comuna Corbi, se menţin
destul de greu, purtate de un număr redus de indivizi. Circulaţia
lor scade pe măsură ce trece timpul, începând de la 1680. Că se
mai menţin încă în cursul sec. XVIII, trebue să se mulţumească
desigur faptului că au intrat în tradiţia unor anumite familii din
Corbi.
Alte nume în schimb ca Adam, Andrei, Achim, Avram, Con­
stantin, David, Dumitru, Irimie, Iosif, Iordan, Maxim, Mihail, Pavel,
Pantilie, Petru, Samoilă, Stănilă, Vasile ş. a. atât de des între­
buinţate astăzi pretutindeni, atestate şi înainte de sec. XVII în
alte regiuni, apar în comuna Corbi ca inovaţie în antroponoma-
stică: se atestă numai pe la jumătatea secolului al XVIII. O atenţie
specială în cazul de faţă merită situaţia numelui de botez Iuon,
atestat la 1680 numai de 8 ori, ca în epocele următoare să se
întrebuinţeze tot mai des.
Numărul total al numelor de botez cunoscute în comuna
Corbi în cursul celor 109 ani este de 82. Din aceste abia câteva
îmi este dat să le găsesc întrebuinţate fără întrerupere; de la
1680—1789: Coman, Grigore, Iuon, Opra, Radul. Unele din ele,
în cursul epocei, ies din uzul local, altele apar ca inovaţii.
(Va urma)

') II mai găsesc însă în alte localităţi din Ţara Oltului.

 — 471 —

Scrisori vechi')
Un fragment de scrisoare căreia-i lipseşte înce­
putul şi data.
Aprob de tot cugetul D-tale cu şcoala agronomică, voiu face
programa după putinţă, ma până după esame nu mă pot apuca
de nimic că-s tare ocupat, esamele e pus pe 8 Iuniu. — Putea
lăsai Telegraful ca să nu se mai facă şi advocat muscălesc; bine
şi cp elocinţă i s'a răspuns în Gazeta, îmi pare bine că ţi-a pro­
mis ICipariu, voiu face şi io, ar devea să scrie şi în foaie (Cip.)
maiide multe ori că e „forte ingegno".
Bine ar fi să se răspândească şi să se repeţească cele ce
ţi-am scris în cartea primă, ma s'ar scula asupra mea toţi germa-
nizjtorii şi mie nu mi-ar fi iertat a mă apăra cum le-ar fi iertat
lor a mă ataca, mai aşteaptă să vedem ce o mai fi.
i Adoperă-te a ţinea cumpătul în supărări că ştii cât de tare
micşorează şi împuţinează puterile, şi eşti ocupat cu sarcini grele,
Milţămesc de ajutor şi mă închin de sănătate la toată carisima
LÎ-tale familie şi fraţilor P. B. M.
(ss) S i m e o n B a r n u t i u .

Viena 11 Iul. 1854.

/ Frate!
' In 5 Iuniu am făcut ultimul esam riguros, în 6 am disputat
2
şi fui promovat la gradul de Doctor u. i. ), de o lună sunt aici,
,'am căpătat o casă foarte rea, umedă, la pământ, mi s'a pus ca-
' tarul la piept de n'am putut să scriu nimica până acum; acum
m'am mutat într'o stanţie bună; trămit progresul, vor urma şi alte
obiepte; nu ştie omul ce să mai scrie acum că sunt ocupaţi toţi
oamenii cu politica, şi nu legu bucuroşi alte obiepte, iară io din
politică nu ştiu ce să scriu.
Mă gândesc de ce să mă apuc şi încă nu ştiu ce să fac.
3 4
Cu indimnaţiune ) am lesu ) în foaie epitetul care mi-1 dai a doua
oră; odată ţi-am trămis o carte prin Papiu ca să nu mă lauzi

') Continuare la cele publicate în Nrii 2 şi 3 a. c.

2
) utriusque iuris.
4
3) indignaţiune ) am citit.
 — 472 —

nici decât; n'ai crede cât îmi detragi cu titulatura asta, îmi miceşti
stima înaintea amicilor şi adaugi consensul celor ce mă urăsc.
Vezi ca să nu-mi mai trămită Gazeta la Pavia.
(ss) Barmitiu.
Vienna 13 Iuliu 1854.
Frate!
Mai trămit şi despre congresele ştiinţifice, ca să nu se uite
de tot idea congreselor. i
îmi place „Reprivirea preste cei 20 ani din urmă". Se Iede
că scriitoriul cunoaşte din fundament starea ţării româneşti. Stilul
este model de vorbă frumoasă de Bucureşti, păcat că zice: admi­
nistraţie, compensaţie, discuţie, funcţie ş. a. şi nu: compensăclune
1
o ) şi compensaţiune; pare că nu profităm nemica întroducind
lerminăciuni care sunt contrarie şi dialectului nostru, şi nu se iflă
nici în celelalte dialecte italiane; Bergamasnii zic confusion în p c
de confusione, şi aşa mai încolo: ristaurazion, compensazion pro
2
ristaurazione, compensazione, ma ) confusie, ver confusia n'kn
aflat nici într'un dialect; terminăciunile aceste nu Ie sufere nici
limba vulgară italiană, nici scriitorii dialectelor încă nu întrodic
terminăciuni contrarie dialectului propriu; noi încă n'am avea la re
să ne depărtăm şi de limba noastră şi de celelalte limbi ale Italiei
3
(indescifrabil) încă ar debe ) să ne apropiem după putinţă. 1
In Pravila de Târgovişte nu-mi aduc aminte bine dela anul
1872, o 1852 stă că s'a tipărit Ia anii dela Incarnaţie etc. şi pare^
că şi Corbea încă adoperă forma asta, ma atari esemple numai
atâta arată că aceşti bărbaţi erau dedaţi cu limba latină şi Ie plă­
cea a lua câte un cuvânt latin, de terminăciune puţin le păsa,
tocmai precum facem şi noi, că cunoaştem că nu e bună fini-
ciunea în aţie şi iţie şi totuşi ne place a zice: ambiţie, posiţiei
naţie, unaţie. Popa Ianăş din Bărăbanţi în Catehismul său dela
1700 zice: Uniciunea credinţei.
Tandem aliquando văd şi Săbiniu în loc de Sibii, Sibiu!
(Foaia Nr. 23). într'o diplomă dela 1274 se scrie Scybinium, nu
Cibinium. Ungurii zic Szeben, Saşii Ziebin, Zabin (si bene memini),
Hăţeganii Sâbinîu, Românii din părţile Sabiniului încă nu zic Sibii
') ori, sau
2) dar
8
) ar trebui
 — 473 —

1
ma ) Sâghiu (dacă nu mă înşel), Românii haţegani sunt şi mai
credincioşi Arhivari ai documentului acestuia, ei mai au şi alte
bune. Ei zic călcăniu nu călcâiu; râu de moare, nu de mori ca noi.
Mult impoartă a scrie bine numele locurilor, urbilor, satelor,
munţilor ş. a. fiindcă tot numele de urbe, de sat ş. a. este un
document istoric.
2 3
Noi nu debem ) să ne luăm după numele este ) noue care
se vârăsc acum, cum este p. e. Armenopole pro Terla, pentrucă
aşa ni se pot perde multe documinte de nume vechi, cum s'a
perdut numele Belgradului şi altele; noi să zicem: Cluj, Dej, Terla,
Năsod, Runcu ş. a., fiind toate aceste urme vechi italice; nici
aceea nu e bine a forţa numele sloveneşti ş. a. ca să fie latine
ori vreu ori ba, cum face vocabulariul de Buda.
Ei bine! văd că scrieţi acum debe, acum debue, debuinţă.
Io, de când am abandonat pe trebue, scriu tot cam debe, rezimat
pe analogie. Debue şi debuinţă mi se vede tocma rău nimerit, cam
aşa cum ar fi: ferbue şi ferbuinte pro ferbe, ferbinte, dela ferveo,
sau abuim, abuit. Spune-mi dacă cumva ţii vr'o regulă din lege
şi din Scriptură cum că ar fi mai bine debue decât debe ca să
mă îndreptez şi io, că ştii că bucuros imitez ce văd că e mai bun
şi mai frumos. Nu-mi face discusiune că ştiu că n'ai timp a sta
de discusiuni gramaticali, spune-mi cu câteva cuvinte că cutare
autoritate vede necesitate a urma anomalia în loc de analogia şi
a zice debue pro debe; io serios îţi spun că n'am debe să mai
înmulţim anomaliele limbei când ne putem ajunge cu analogia, nici
n'am debe să ne sfiim seau să ne temem a conjuga bine când
avem formă, altmintre cu principiul anomaliei nu vei putea con­
vinge pe nimene că au greşit, fiind câmpul ei nemărginit, şi dacă
te lapezi de regulă, nu mai poţi regula pe nimene.
(ss) S. B a r n u t i u .
Viena 26 Opt. 1854.
Frate!
N'am uitat de promisiunea pentru cărţile Reuniunei, ma am
fost ocupat cu o opereta care nu ştiu dacă se va putea tipări sau ba.
Poate,că acum vei fi tipărit cartea Reuniunei, de nu e tipă­
rită încă pune într'ânsa acest extrapt din Istoria Romanilor pentru
') ci
2 8
) nu trebuie ) aceste
 — 474 —

Ieptorii prezenţi, cari toţi sunt cufundaţi în economism şi mare

parte în servilism, cred că nu poate fi nimica mai adaptat decât
a le aduce aminte din când în când de demnitatea omenească cu
istorioare de aceste. Mai am îndărăt ca o coală, poate şi mai bine.
De cumva ai tipărit cartea Reuniunei, pune-le în Gazetă.
Gazeta nu mi-o mai trămite aici, peste vre-o săptămână îţi
voiu scrie unde să mi-o trămiţi. Vale.
(ss) B a r n u t i u .

Viena 6 Nov. 1854.

Frate!
Mai adăunăzi ţi-am trămis două epistole cu oarecare frag­
mente din Istoria Romanilor ca să le tipăreşti în cartea Reuniunei,
1
mie mi s'au văzut demne ca să le leagă ): şi să le releagă tocma
şi cei ce ştiu de rost pe Titus Livius; D-ta vei face precum vei
socoti. Acum trămit Notaţiunile promise despre scoale, tot spre
acel scop; vei ierta că nu le-am putut scrie aşa de neted cum
s'ar fi cerut şi fără de corepţiuni, cred că totuşi se vor putea
leage.
Am băgat din adins câte un cuvânt italienesc ici-colea, p. e.
s'au costumat pro: s'au obicinuit; a ricama la Nemţi sticken, la
Sălăjeni: a coase cu ciuru (si bene memini), D-ta intrepretează-1
cu un cuvânt rom., dacă cumva aveţi acolo la Braşov.
Acum deocamdată nu-ţi voiu putea scrie până mai târziu.
Valeto.
(ss) B a r n u t i u .

Iassi în diua de Pasci 1856.

Frate!*)
Tramitu acesta lepţiune limbistica ca se o publici in foia; am
pusu Dacia ca se aratu că nu vorbescu de limb'a romanesca cea
d'in Itali'a, si ca se nu fiu nevoitu a p u n e : limb'a rom. d'in Ro­
mânia, Moldova, Bessarabia, Bucovina, Ardealu, Ungaria; tendenti'a
leptiunii e numai literaria.

') să le citească.
*) Cu ortografia originalului.
 — 475 —

Leptiune'a acesta am desvoltat'o în scola în lun'a lui Ianuariu

aici am cugetatu că n'ar fi de prisosu a o publică în foia.
De alta data candu voiu veni la S-ulu limbei în Logica am
se facu o comparatiune între limb'a nostra cu dialeptele d'in Lom-
bardia cari le cunoscu; ass'a n'a mai facut'o nimene pana acum,
si ar fi lucru interesante.
Scrisi acesta leptiune inante de ce'mi veni in mană erudit'a
disertatiune a D. Edgar Quinet, de aceea nu lu memorezu; scii
că rem acu tetigit mai cu sema de candu s'a declaratu în a do'a
disertatiune că pas un mot slave dans la lyturgie ?, cu ast'a au a s -
tupatu gurile Adversariloru rusesci, tataresci etc. Inchinatiune de
sanitate Domnului Bariţiu.
Aici s'au aflatu unu documenţu romanescu tradusu subtu
Stefanu Marele de pre unu originale latinescu, care l'ar fi scriptu
Huru, cancellariulu lui Dragosiu Vodă; limb'a e curiosa, e mai
intortocata de catu cea d'in alte cârti cunoscute pana acum, se
pare ca n'au sciutu bine romanesce traducatoriulu. Sum'a acestui
documenţu este ca Romanii din Moldova n'au trecutu peste Du­
năre candu au trecutu Aurelianu, ci s'au adunatu la fassi, si au
decretatu se remaia pe locu, a organisatu republica dupa vechia
datina, au impertitu tier'a in trei judecie, şi in trei provincie mi-
litarie. Documentulu se tiparesce acum, lu veti capetâ indata caci
va esi de suptu tipariu, este înse disputa intre învetiati daca e
genuinu, seu numai confiptu. Vomu ved6.
(ss) B a r n u t i u .

Notă. Inconsecvenţa în scrierea prep. subt (supt) e a autorului. Tot

aşa în scrierea cuv. dialec/ şi dialepf.
 — 476 —

Partea literară

Din „Schilflieder"
de Lenau
III

Spre pustiul ţărm cu trestii

Trec pădurea pe'nserate
Aşteptându-ţi amintirea
Intra lui singurătate,

Când se'ntunecă tufişul

Trestia foşneşte-a jale
Şi se plânge şi şopteşte —
De-mi curg lacrimile vale.

Căci din toate par'că însuşi

Glasul dulce-al tău adie
Şi-al tău cântec drag*) se'neacă
Intra lacului pustie.

IV
Asfinţit de soare,
Oşti de nori s'adună,
Pâclă, . . . . vânturile
Vâjie-a furtună.

Fulgerul sălbatic
Palid taie cerul,
Jos în lac scăldându-şi
Chipul, efemerul.
*) Cele 5 „Schilflieder" le-a scris Lenau stăpânit de un duios senti­
ment faţă de Lotte Gmelin, al cărei cântec tl mişcase adânc.
Nota traducătorului.
 — 477 —

Clar te văd pe tine

Chiar şi'n tempestate
Fluturându-ţi vântul
Lungul păr pe spate.

V
Pe tăcutul, nemişcatul
Lac . . . bat razele de lună,
Roze palide 'mpletindu-i
In a trestiei cunună.

Cerbii pasc pe muchea 'naltă

Ispitind împrejurimea;
Când şi când în vis tresare
Intre trestii păsărimea.

Plâng, . . . De dulcea-ţi amintire

Sufletul meu străbătut e,
Ca'ntr'o noapte de fiorul
Unei rugăciuni tăcute.
bl.
 — 478 —

Nu-mi găsesc azi locul

De AL Petdfi

Nu-mi găsesc azi locul,

Mi-e mânia'n floare,
Clocotesc, mă sbucium,
Par'c'aş fi o mare.

Iad îmi e viaţa,

Răul nu se gată ;
Ar avea ce plânge
In locu-mi o fată!

Lăcrămeze alţii,
Cu altă natură !..
Eu mi-alin mânia
Cu o 'njurătură.
In rom. de Ax. Banciu
 — 479 —

Părăsit
Răsări de după dungă, într'o baltă aurie,
Lună plină.
Brazi bătrâni, căzuţi pe gânduri, tineri par scăldaţi în raze
De lumină.
Pe-ăripi fine, vântul fură dela brazi mirosul proaspăt
De răşină.
Din poiană, din verdeaţă, ca de var, s'arată uşa
Dela stână.

Şopoteşte'n mers sburdalnic pârâiaşul vecinie tânăr,

Printre stânci.
Lin se mişcă 'n foşnet dulce afinişul de pe coaste,
Mari şi-adânci.

E târziu şi-aud un cântec, dela stână....

Doina.
Peste călătoru-mi suflet, simt cum cade 'ncet-încet
Moina.
Luna a trecut o creastă şi-a lăsat noaptea să 'nghită
Valea.
— Ah, păgâno, dinadins ai fugit şi mi-ai ascuns
Calea.
Gh. D. Bana
 Priviri umede
3.

Camera e albă.
Cearceafurile-s albe şi paturile aliniate.
E linişte şi miros de spital. E linişte şi liniştea apasă, li­
niştea doare ori răscoleşte furtuni.
De afară, străbate, pustie, lumina zilei de toamnă putredă.
El stă întins şi nemişcat, ca o frunză care a căzut acum.
Ceilalţi la fel. Uneori se porneşte o mişcare în aşternuturi, de se
aude un fâşiit întrerupt, cum se aude când porneşte vântul pe
cărările toamnei.
Spitalul e o vecinică toamnă: mulţi din cei cari intră în el,
nu mai ajung primăvara refacerii...
El e tânăr. Durerea pentru el e o haină ce-i închide trupul
veşted. Sau nu-i nimic. N'ar şti să-ţi spună ce-1 doare.
Nu se gândeşte la nimic. Un gând dacă se arată, nu ză­
boveşte : se pierde pe cărări întortochiate. Priveşte în tavan. E
alb tavanul. De el atârnă o lampă albă, pătată de muşte.
E linişte în jur şi pare linişte în trupul bolnav. Uşa se de­
schide neagră. Lângă patul lui se opresc doi inşi cu şorţuri albe.
II ridică. II ia unul în braţe noduroase, ca pe un copil. (De
când nu 1-a mai luat nimeni în braţe ! . . . )
II aşează pe targa şi-i pun pernă la cap.
Rămâne nemişcat, ca şi cum nimic nu s'ar fi întâmplat.
Doar ochii mai sunt vii în figura-i albă.
Coridorul e îngust şi întunecos.
Paşi înăbuşiţi se aud. încolo, linişte de templu.
In templul durerii e l i n i ş t e . . .
La uşa cu geamuri, ce dă afară, un bărbat şi o femee
aşteaptă. Aşteaptă de mult, aşteaptă tăcuţi. Privesc doar într'o sin­
gură parte şi gândul aleargă.
Gândul nu cunoaşte uşi, nici cu sticlă, nici fără.
Când el apare, purtat în paşi rari, ei îl prind în priviri la­
come, calde şi umede.
Ii priveşte şi el. Se uită unii la alţii: părinţii la copil, copilul
la părinţii tăcuţi.
 — 481 —

Vorba n'are loc. Gura e încleştată. Vorba ar fi grea, ar lovi

în suflet.
Ei se privesc, doar.
Priviri u m e d e . . .
Apoi, el dispare în sus, pe trepte de marmoră roşie. Femeia
din dosul uşii cu geamuri, îşi mişcă, nervos, buzele. Şopteşte în
neştire : „Doamne nu-1 lăsa la rău ! . . . "
La colţ de geană i se strecoară o lacrimă. Apoi alta. Şi încă
una. Iar când lacrimile curg şi faţa se contractează dureros, se
zice că plângi.
Bărbatul se uită la ea, fără putere: nici de plâns, nici de
mângâiere.
Nicolae Vonica
 — 482 —

Din stânga şi din dreapta

26.
Ce vânt de necaz îl va fi dus pe bietul Feri la domnu' fişpan'),
nu ştiu. Ştiu însă că bucuros nu s'a dus.
Pe semne, va mai fi fost vreodată şi va fi călcat cu stângu.
In sala de aşteptare, vre-o trei inşi.
Când i-a venit lui rândul, s'a ridicat de pe scaun şi a bătut
cu sfială în uşe.
— Pofteşte! — se aude din odaia vecină glasul fişpanului.
Dar Feri, în loc să intre, se aşează iarăşi pe scaun, uitân-
du-se la cei care sosiseră după el.
Aceştia, ştiind că nu urmează ei la rând, rămaseră liniştiţi
pe scaunele lor.
După o vreme, Feri se 'ncumetă să bată a doua oră.
— Intră! — se aude iarăşi glasul, acum mai urcat, al fi­
şpanului.
Feri nu intră însă nici acum.
— De ce nu intri? — îl întreabă unul din sală.
— Nu mi-a răspuns mie domnu' fişpan.
— Dar, încurând, zorit de ceilalţi, nerăbdători să le vină
şi lor rândul, bate a treia oră.
— No hai odată, ori te du la mama dracului! — răcneşte
fişpanul.
De astă dată, Feri îşi trecu dreapta noduroasă dealungul
fuioarelor de sub nas şi intră, dupăce lămuri pe cei rămaşi în sală:
— No, asta-mi sună mie!....
27.
Chirilă-alu Sfârnă împodobia de mult, cu glasul său de somn
aducător, strana din dreapta a bisericii din Urseni.
Nu-ţi mai trebuia ceaiu de flori de mac când începea da­
scălul Chirilă să 'ntindă câte-un pont, strecurându-şi glasul printr'un
nas găunos cu vârful încălecat de o pereche de ochelari legaţi cu
sfoară şi la fel de curaţi cu ochiurile ferestrelor bătrânului lăcaş
al lui D-zeu.

') prefect de judeţ în vremea ungurească.

 — 483 —

Pleoapele se 'ngroşau şi cădeau moi peste luminile ochilor

împainjeniţi. Şi, de multe ori, înfloriturilor lui Chirilă le răspundea
horăitul domol al bătrânilor.
într'o Duminecă, intră grăbit în biserică un băiat şi... aţă la
părintele Ion.
Dascălul Chirilă tocmai întindea, uitat, de coada unui tropar,
ca raţa de maţ:
... oa.... oaa.... oaaa.... oaaaa....
Părintele se scutură neliniştit în odăjdii şi câhăind cu înţeles,
aruncă dascălului o pereche de ochi încruntaţi.
Chirilă însă, nebăgând de seamă, o 'nnoda mai departe:
... oa... oaa.... oaaa
— Da oauă-te-odată, oua-te-ar Han-tătaru, că-mi moare viţâlu!.„
— ţâşneşte cătrănit glasul părintelui din altar.
Băiatul îi adusese vestea că-i fată vaca.

28.

Era înainte de războiu. Intr'un oraş de pe câmpie.

Soarele nu se milostivise încă să se arate de după cărbunele
culmilor din zare, dar din lumina care se prelingea pe poalele cerului
ghiceai că încurând va da „bună dimineaţa" ţăranilor şi ţărancelor
care înaintau dinspre sate, din toate părţile, care pe jos care'n
căruţă, spre inima oraşului.
Oraşul, pustiu încă. Lumea, acolo, mai boierească, nu se
descleştase din braţele-leagăn ale lui Moş Ene.
într'o răspânte, iată însă că se iveşte dintr'o stradă lătu­
ralnică, cu pălăriile pe ceafă şi cu braţele pe după grumazi, o
ceată de domnişori.
Cântau şi sburdau. Par'că toată lumea ar fi fost a lor.
Se vedea c'au adăstat mai multişor la masa cu sângele Dom­
nului şi c'au cam uitat că şi noaptea are un sfârşit.
Tinereţele, bată-le norocul!....
In faţa lor, tocmai la ţanc, răsare din cealaltă parte un ţăran
voinic cu două corfe zdravene pline cu ouă.
— De vânzare ţi-s ouăle, bădicule? — întreabă unul din
ceată.
— De vânzare, domnule.
 — 484 —

— Cât cei pe ele?

— Atât de ou. Nu ştiu câte-or hi....
Şi, mai lăsând vânzătorul mai punând cumpărătorul, ajung
la învoială.
— Da pe-alesel...
— Toate-s proaspete, domnule. Da, dacă n'ai încredere,
poţi alege.
Când să le desbăşcăşească, unde să le pună pe cele alese?
In colbul drumului nu-i venia la socoteală.
— Da pune-le aici! — zice ţăranul, apucându-şi şi ridi-
cându-şi poala cămăşii.
In faţa domnişorului se întipări gândul şi zâmbetul lui
Aghiuţă.
Şi pe măsura în care se uşurau corfele, se îngreuia poala
ţăranului, căruia i se îmbujorase faţa de atâta noroc. Nu se mai
uşurase nici-odată aşa de dimineaţă şi de uşor de marfă.
Dar cu tocmeala, cu alesul ouălor, a cam trecut vremea.
Soarele era acum sus — gata par'că şi el să numere ouăle din
poala ţăranului, şi oamenii — femei şi bărbaţi — furnicau tot mai
deşi în jurul tarabei ţărăneşti.
Şi când aproape toate ouăle din cele două corfe îşi mutară
cuibul în poala ţăranului, când afurisiţii de domnişori simţiră că
ţăranul strânge tot mai bine de poala tot mai grea, nu cumva
să-şi vadă marfa papară pe jos, când domnişorii, draci împeliţaţi,
băgară de seamă că lumea începe să se uite mai cu dinadinsul
la cumpărătura lor, unul scoate briceagul şi — eins-zwei! —
hârşt! peste baiera ismenelor ţăranului.
Bietul ţăran rămase mare, poponeţ, de deochiu, în răscrucea
uliţelor, neputincios de a-şi ajuta, blăstămând cum îi venia la gură
şi întorcându-se, de ruşinea oamenilor, cu poala ridicată, când în
dreapta când în stânga.
Iar lumea, în loc să-i sară într'ajutor, râdea cu cârcei, pi-
şcându-i cu coada ochiului goliciunile trupului.
S. T a m b a

o°°o
oo
 — 485 —

Dări de seamă
Dumitra Z. Furnică. Documente privitoare la comerţul
românesc 1473—1868. Cu o scrisoare a d-lui profesor N. Iorga.
Bucureşti 1931. I voi. în 8°, LXII-557 pag. şi 86 planşe.
Nu este o simplă întâmplare că comerţul şi industria româ­
nească, în istoria cărora oraşul dela poalele Tâmpei a avut o parte
atât de însemnată, şi-a găsit şi pe unul dintre cercetătorii
şi istoricii săi cei mai de seamă între fii acestui oraş. Căci d-1
Dumitru Z. Furnică, care a atras atenţiunea iubitorilor de istorie
naţională încă în anul 1908 prin publicarea unui splendid volum
de documente comerciale şi culturale — splendid şi prin conţinut
şi şi prin execuţia tehnică — este unul dintre acei vrednici şi ne­
obosiţi neguţători şi industriaşi români din Ţară, cu a căror ori­
gine s'a mândrit şi se va mândri Braşovul întotdeauna. După va­
lorosul d-sale studiu „Industria şi Desvoltarea ei în Ţările Ro­
mâneşti", apărut în 1926, d-sa ne suprinde iarăşi cu un volum
de documente, care prin conţinutul său bogat şi variat şi prin
mulţimea de planşe şi facsimile se ridică la înălţimea celor mai
bune şi mai desăvârşite publicaţii de acest gen dela noi.
Importanţa documentelor scoase de autor la iveală cu multă
răbdare şi stăruinţă din diferite arhive, este cu atât mai mare cu
cât se constată din zi în zi mai mult, că comerţul a jucat în is­
toria neamului nostru un rol cu mult mai însemnat decât în deobşte
se crede, şi cu cât ele sunt menite să împlinească lipsa cea mare
a documentelor literare asupra culturii noastre mai vechi. Nicăiri
nu se oglindeşte mai bine viaţa de toate zilele a poporului nostru
şi mai ales viaţa orăşenească, care a format întotdeauna şi la toate
popoarele, unul din factorii fundamentali ai propăşirei lor. Cine
ar putea de pildă să scrie istoria Angliei, fără ca să cerceteze is­
toria oraşelor ei din evul mediu, din care a răsărit aproape în­
treaga ei elită socială din ultimele secole, —foarte puţine familii de
Lorzi datează de dinainte de 1500 — şi pe care se întemeiază
aproape întreg progresul ei intelectual şi cultural?
Nu se confundă istoria epocei marei Renaşteri cu însăşi is­
toria oraşelor Italiei ? N'a fost comerţul una dintre ocupaţiile de
căpetenie ale elitei popoarelor de sub influenţa culturală a vechiului
Bizanţ, mai ales după cucerirea turcească?
Fără îndoială că negoţul — care a format şi una dintre îndelet­
nicirile din tinereţe ale lui Mihai Viteazul — a fost odinioară în
mai mare cinste Ia Români. Noile documente publicate de d-1
Furnică nu fac decât să confirme şi mai bine acest adevăr. Unde
mai întâlneşti în veacul al 19-lea, în veacul „civilizaţiei", acea
savoare patriarhală a traiului şi a obiceiurilor, de care dai la fie-
 — 486 —

care pas citind corespondenţa vestitului neguţător român din Sibiu,

Hagi Constantin Pop, cu fruntaşii boerimei şi neguţătorimei Olteniei
şi a altor ţinuturi româneşti? Iată un exemplu din anul 1780
(p. 8 3 ) :
După frăţasca dragoste cu care mă închin dumitale Arhon Hagi.
Cu frăţasca dragoste de alta nu este, nnmai făr de cât mai întâi în­
ţelegând dă fericită sănătatea dumneavoastră aflându-să întreagă să mă bu­
cur; luând şi d-voastră osteneală a şti păntru noi dă mila lui Dumnezeu ne
aflăm sănătoşi. Al doilea te poftesc chir Hagi, ca să mă înştiinţezi dumneata
acest fel de carat (caretă, călească — n aut.) cum îţi scriu dumitale cât preţu
are, înnăuntru să fie cu catifea de lănă roşie, pă afară să fie cu o varga de
aur şi cu una verde şi prin varga cea verde să aibă floricele şi dricu să fie
iar asemenea roşu. Şi pă unde să cade a fi aur să fie cu auru; şi să mă
înştiinţezi dumneata cu căt preţ este acest fel de carat. Şi iată că-ţi trimite
maica un burduf cu unt şi doi caşcavali şi o scrisoare dumneaei mamei ha-
gioaei şi hagicăi jupânesei dumitale mă închin cu sănătate şi rămân a Du­
mitale ca o slugă
Dechemvrie 6, 1780.
Mar'a Grăd(işteanca)
Manolache Grâdişteanu medelnicer.
Ce frumoasă e scrisoare din Decemvrie 1779, a şetrarului
Barbu Poenaru, care intrase şi el în legături comerciale cu Hagi
C. Pop, căruia îi scrie între altele: „Ci să socotească frăţească
înţelepciunea dumitale. Că toate ale lumii aceştiia sânt trecătoare,
iar dragostea şi prieteşugu nici odinioară nu trece" (p. 61). Ser-
darul Badea Ştirbei cere în 1780 să-i trimită pentru copii „un
dascăl franţuzesc, care să fie vrednic la învăţătură şi să aibă toate
cărţile ce sănt de trebuinţă", (p. 80). Altădată Ştirbei cere „gaze-
turi" din Viena, iar „Dumitrana Ştirboaica" comandând din Sibiu
nişte sfeşnice pentru o biserică cere şi „pomelnicul casei" lui Hagi
C. Pop, „ca să se pomenească la biserică" (p. 71). Barbu Ple-
şoianu îi face tot atunci o ofertă de tovărăşie scriind: „Eu poh-
tesc a fi desăvârşit fratele dumitale, că bine mă şti, că mai mult
iubesc partea neguţătorească decât partea boerească" (pag. 69).
Se mai publică în acest volum pentru întâiaş dată şi mai
multe documente vechi importante, precum: Privilegiul comercial
dat în anul Î473 mânăstirei Cozia de regele Matei Corvinul, după
o traducere românească mai târzie (doc. 1); mai multe fermane
turceşti relative la comerţul cu Principatele din veacul al 16-lea;
un interesant privilegiu dat îfi anul 1664 de Ţarul Alexe Mihai-
lovici neguţătorului moldovean Nicolae Gheorghiul, etc. Impor­
tantă este şi cartea domnească dată în Ianuarie 1765 de Ştefan
Mihai Racoviţă voevod „tuturor Braşovenilor carii să hrănesc cu
negoţ braşovenesc... în ţara domnii mele" şi prin care aceşti bra­
şoveni sunt scutiţi în schimbul unei dări fixe anuale numite „rup-
toare" şi de văcărit şi de pogonărit (p. 20). Era o mică şi me­
ritată uşurare pentru neguţătorii români braşoveni, cari gemeau
 — 487 —

sub povara birurilor de tot felul ce trebuiau să le plătească nu

numai visteriei celor două împărăţii (Austriei şi Turciei), ci şi Ma­
gistratului autonom săsesc al Ţării Bârsei. Românii braşoveni şi
ardeleni nu s'au prea bucurat de altfel de sprijinul şi ocrotirea
Domnilor fanarioţi şi a dregătorilor lor, cari nu respectau nici
fermanele obţinute de ei dela Padişahi, cu mari greutăţi şi chel-
tueli, prin intervenţiile ambasadorilor Austriei din Constantinopol.
Colecţia cuprinde şi câteva interesante documente şi scrisori
de ale neguţătorilor români braşoveni. Precum am putut-o con­
stata şi din alte documente cercetate de noi, Românii braşoveni
întrebuinţau încă în secolul al 18-lea terminologia comercială ita­
lienească obicinuită atunci în viaţa Europei centrale. Aşa de pildă
cunoscuta casă de negoţ braşoveană „Ioan et Dumitru Vlad" cere
în anul 1779 lui Constantin Pop şi „nescai marfă de Veneţie,
hârtie şi dintr'alte, să fie pertransito" (p. 57). Găsim apoi pe lângă
bogata nomenclatură comercială veche, dispărută în cea mai mare
parte din uzul limbii noastre şi date interesante despre obiceiurile
de dinaintea apariţiei căilor ferate şi a marei industrii. Un „staroste"
îi cere lui Popp la 1780 o „băşică de tabac de Peştea" (p. 63). O
factură franţuzească din anul 1830 cuprinde pe lângă o mulţime de
ceasornice trimise casei Popp din Sibiu „în comission" şi „ta­
bachere cu muzică", cu 2, trei şi 4 „arii". Erau gramafoanele
vremii de atunci, iar ariile indicate şi în factură erau mai cu sea­
mă scoase din cântece şi opere italieneşti.
Importanţa pentru această epocă este şi promtitudinea şi si­
guranţa operaţiunilor cambiare, a „poliţelor", din care ni-se dau
iarăşi câteva exemple şi reproduceri facsimile interesante. Foarte
bine venită e şi reproducerea unor chitanţe ale oficiului de vamă
imperial austriac dela Turnu Roşu (Rubrae Turris) numit de obi-
ceiu oficiul „tricezimal", fiindcă vama percepută asupra mărfurilor
era de 3 7 . Tot asemenea şi publicarea mai multor „table de
0

vămuiri", precum şi a unor „facturi", „preţuri curente", şi buletine

de „cursul schimbului monetelor" foarte interesante. Valoroase
sunt şi spicuirile din corespondenţa diplomatică a agenţilor fran­
cezi din Ţară din prima jumătate a secolului trecut. Nu lipseşte
nici reproducerea unui „Bilet pentru abonaţia Cantorului de Avis",
prima noastră gazetă economică-financiară, tipărită Ia 1837 de
harnicul editor braşovean Zaharia Carcalechi, care iscăleşte drept
„şef" al lui.
Nu mai puţin interesante sunt scrisorile şi documentele scoase
din corespondenţa fiului şi urmaşului Iui Hagi C. Popp, a lui
Zenovie H: C. Popp, care a mărit în mod considerabil sfera de
afaceri a vechei case sibiene, întemeiând şi o casă de comision şi
de bancă — filială în capitata imperiului, la Viena. Sunt scrisori dela
firme mari din Odessa, Constantinopol, Triest, Graz, Briinn, Stras-
 — 488 —

burg etc. Zenovie Popp poate fi considerat şi de unul dintre primii

bancheri români în sensul modern al cuvântului, căruia i se fac
cereri de împrumut de pretutindeni. Aşa de pildă arendaşul de
ocne Ion Lahovary îi cere la 1822 un împrumut de 30.000 lei
(p. 277). etc. etc. Multe din aceste scrisori cuprind şi date poli­
tice însemnate.
Partea din urmă a volumului cuprinde descrierea călătoriei
Iui Zenovie C. Popp, în anii 1826 şi 1827 în tovărăşia prietenului
său Gheorghe Simeon Sina, fondatorul marei şi renumitei bănci
vieneze cu acest nume, la Paris şi la Londra; descriere apărută
şi în volum separat (Bucureşti 1931. form. 8°, 42 p. - j - 51 planşe;
preţul lei 50). Valoarea acestei descrieri este cu atât mai mare, «u
cât colecţia de documente pe baza căreia e făcută este aproape
singura de acest fel la noi.
Singur moştenitor al averei părinteşti, primind o educaţie
aleasă, făcând şi studii comerciale înalte la Viena, obţinând şi
rangul de nobil, iar mai târziu şi de baron al imperiului, cu re­
laţii în lumea înaltă politică şi financiară austriacă, Zenovie C.
Popp, nu întâmpină multă greutate de a ajunge în cele din urmă
şi director la banca naţională a Austriei. Cultura sa aleasă şi le­
găturile sale însemnate le dovedeşte şi descrierea călătoriei despre
care vorbim. Găsim reproduse aici conturile unora din cele mai
însemnate firme parisiene şi londoneze, dela croitor, bijutier şi
„parfumeur" şi până la librar; găsim programele teatrelor şi con­
certelor; găsim invitaţii la serate din partea unor persoane din
marea finanţa şi din elita societăţii parisiene şi londoneze. (La
3 Febr. 1827 „Monsieur Pope" este invitat îa.D-na baroană Sig.
de Berckheim; la 22 şi 26 Febr. 1827, la marele bal „pare et
masque" al D-nei Perceval; apoi la seratele baronului S. de
Rotschildt etc.); găsim reproduse şi în facsimil frontispiciile ziarelor
citite în decursul călătoriei de către cei doi buni prieteni; găsim
socotelile hotelurilor şi restaurantelor prin cari au trecut. Apoi o
interesantă scrisoare din Dublin a gentleman-ului englez Robert
Law, prieten încântat al distinsului ardelean. Cu un cuvânt o cu­
legere de date şi documente din cele mai rare mai bogate şi mai
instructive.
Cartea D-lui D. Furnică mai cuprinde şi biografiile şi por­
tretele unor comercianţi şi industriaşi de seamă ai neamului nostru
din epoca mai nouă (Eugeniu Carada, D. Marinescu-Bragadiru,
Vasile Gh. Assan, Mauriciu Blanck, braşoveanul Andrei Popovici etc).
In scrisoarea publicată în fruntea volumului D-l N. Iorga
spune despre lucrarea d. D. Z. Furnică că „aduce un mare ser­
viciu istoriografiei româneşti". Noi nu putem decât să dorim o
cât mai mare răspândire acestei valoroase cărţi în interesul cui-
 — 489 —

turii neamului nostru românesc şi în speranţa că generaţiunile

tinere vor putea trage mai mult folos din marele adevăr, afirmat
de d-l N. Iorga mai ani trecuţi, că „istoria comerţului românesc
e o condiţie necesară pentru a înţelege sub toate raporturile, în
originea şi desvoltarea sa, însăşi istoria neamului nostru".
A. A. M.
*
Ernest Armeanca. Problema Transilvaniei în presa franceză.
Cluj, Tip. „Editura de ziare" S. A. [1931], pag. 55.
Broşura are subtitlul: „ S p i c u i r i d i n a c t i v i t a t e a p r o ­
p a g a n d i s t i c ă a L i g i i c u l t u r a l e " şi urmăreşte, pe baza
informaţiunilor culese din presa franceză, atât activitatea mem­
brilor Ligii, cât şi a celor cari erau în afară de cadrele
oficiale ale acestei asociaţii de avangardă a unităţii noastre
naţionale. Pornind dela constatarea că anul 1848 a lămurit cara­
cterul crizei politice a fostei monarhii: problema naţionalităţilor, face
istoricul chestiunei în ceeace priveşte pe Români. Lupta politică
dusă pentru apărarea drepturilor la viaţă a Ardealului şi mai cu
seamă mijloacele întrebuinţate de-o parte şi de alta, iată miezul
interasantei broşuri a d-lui Armeanca. Cronologic, anii imediat
următori revoluţiei din 48 sunt favorabili tezei maghiare. „Răsboiul
de libertate" al lui Kossuth trăia încă viu în mintea Francezilor, ei
înşişi pioneri ai liberalei idei. Publicul francez n'avea cine să-1
lămurească asupra Valahilor transcarpatini, cari cereau şi ei o „li­
bertate", iar studiul lui Perieţeanu-Buzău: La Transilvanie et son
union forcel avec la Hongrie, apăruse numai la 1870, când opinia
publică franceză avea alte preocupări.
D-l Armeanca insistă asupra mişcării de propagandă
dusă în preajma anului 1882 şi după, provocată prin pu­
blicarea în mai multe limbi a Memorandului din 1881, ceeace
marchează prietenia netă a Francezilor pentru cauza Românilor din
Transilvania. Majoritatea presei — şi cea mai bună! — mulţi oa­
meni politici, unii ajunşi, mai târziu, la conducerea republicei,
iau apărarea fraţilor latini din monarhia Sf. Ştefan. Aici se evi­
denţiază Liga culturală, prin secţia ei dela Paris ; tinerii studenţi
ţin întruniri, discursuri, scriu şi provoacă broşuri şi articole do­
cumentate în favoarea tezei româneşti, publicul francez e câştigat
pentru această cauză. Contrapropaganda maghiară e privită cu
 — 490 —

neîncredere, ba unele ziare direct o suspectează, ca fiind de rea

credinţă. Prologul „Memorandului" a fost „Memoriul studenţilor
universitari români", răspândit inteligent în 13.000 exemplare. în­
cepe epoca marilor frământări naţionale — aici se plasează şi
„Replica" lui A. C. Popovici — cu cortegiul lor de asupriri, de pro­
cese, deziluzii, dar şi nădejdi. Ultimul capitol îl formează broşura
„Voci latine", închinată luptătorilor din procesul Memorandului,
după care valurile, pentru un timp, se liniştesc. Liga e eclipsată
din motive politice, pentruca activitatea ei să fie intensificată, mai
târziu, ca niciodată, prin secretarul ei de-atunci, preşedinte apoi, d-1
N. Iorga.
E un alt capitol care aşteaptă să fie scris.
Ion Colan
*
Valentin Bude. Amintiri din viaţa de elev la liceul „Andrei
Şaguna" din Braşov. Iaşi, 1931, pag. 14.
Anii de şcoală şi cei de militărie au avantajul de a nu putea
fi uitaţi. Trăieşti în alt mediu, viaţa pare că ţi se oferă în pilule
condesate; libertatea, în deosebi, are parte de pilule foarte mici.
„Şeful", fie cu ochelarii călare pe nas şi pantalonii lustruiţi, fie
cu galoane, trese şi sabie, rămâne pentru tine, biet ins fără per­
sonalitate actuală, cineva. Scăpat de pe băncile aşchiate ale clasei,
cu tabla îndoliată şi catedra marţială drept singular decor, te de­
părtezi cu grabă, pentruca, mai târziu, să te apropii cu melancolie;
aceleaşi bănci, aceeaşi catedră, aceeaşi sobă: Dar unde-s oamenii de
altădată? ! Bătrânul neică Niţă nu mai e acolo unde-1 ştiai tu, pentruca
să-1 auzi cu câtă nevinovată importanţă spunea: „Azi avem conferinţă!"
Par'că şi clopoţelul îl trăgea el altfel. Iar profesorii, buni-răi cum
ţi se păreau atunci, azi îţi par numai buni şi foarte buni. Colegii
sunt azi oameni cu rosturile lor. Unii, poate, s'au dus de mult. Şi
profesorii la fel. Din vechea gardă mai stăruie câţiva.
Treci întâmplător prin oraşul zilelelor tale de „student". Vezi
şcoala, ţi se pare că recunoşti în cutare „domn" pe „cel de la­
tină" sau „de algebră", te loveşti piept în piept cu un fost coleg
— Doamne, cum s'a schimbat! — şi apoi acasă trecutul se sub­
stituie vecinie banalului prezent. Şi scrii; scrii amintiri cari aduc
uneori şi preţioase contribuţiuni pentru istoria culturală a acelui
timp.
 — 491 —

Nu ştiu dacă cele câteva pagini de amintiri ale d-lui Bude

sunt scrise bine sau rău.
Braşovenii le pot ceti, însă, cu plăcere.
Ion Colan
*
Mângăeri critice. D-1 I. E. Torouţiu îmi face deosebita
cinste să răspundă la recensia mea publicată în Nr. 2 din a. c.
al acestei reviste, printr'o broşură de 45 de pagini. Deşi vrea să
pară că nu dă mare importanţă observaţiunilor mele, totuşi e ne­
voit să recunoască temeinicia lor. Pentru a le diminua însă efectul,
pune, în cealaltă balanţă, toate celelalte recensii elogioase ce i s'au
scris în cea mai mare parte de către gazetari pripiţi şi nespecia­
lizaţi în materie. Mângăindu-se că „ar putea să fie chiar mai multe
identificări greşite" (pag. 11) D-1 I. E. T. nu vrea să priceapă că
metoda de lucru practicată de d-sa numai ştiinţifică nu poate să
fie considerată. Nu vom polemiza însă cu dânsul, Iăsându-1 să se
legene, fericit, în leagănul mângâierilor d-sale critice.
I. Gherghsl

ÎNTREPRINDERILE GENERALE TECHNICE

Inginer T1BERIU EREMIE

Societate Anonimă — Capital Social Lei 30.000.000
B U C U R E Ş T I , S t r a d a Ş t i r b e y V o d ă No. 188
Adr. Teiegr.: „T1BEREME". - Telefon 306/39 şi 344/SO
S o c i e t a t e a execută lucrări de:
Poduri, Planşeuri, Rezervoare, Castele de apă, Silozuri şi
orice fel de lucrări în beton armat
C l ă d i r i şi C o n s t r a c ţ i u n i de o r i c e fel
Fundaţiuni de aer comprimat, Canalizări, Alimentări cu apă,
Îndiguiri şi irigaţiuni. Şosele şi Căi Ferate
Studii, Proiecte şi Devize pentru Lucrări de Căi Ferate,
Şosele, Poduri şi orice fel de construcţiuni.

Depozit permanent de:

PJăci de faianţă albe sl colorate dela Fabrica Ernt Teichert din Meissen
Ciment Portland de Fieni (Dâtnbovita) obişnuit şi cu întărire r e p e d e ;
Celotex, produs american izolând căldura şl frigul, reducând sunetul
(sgomotul); Sobe de teracotă de prima c a l i t a t e ; Plăci de gresie dela
fabrica Otto Kaufmann din Niedersedlitz; Plăci de eternit dela fabrica
Meteor; Piatră măcinată pentru faţade si mozaicuri; Cartou asfaltat
indigen şi străin; Parchet de stejar al fabrice! Peter Qross; Cărămidă
presată şi de mână; Asfalt; Fer de b e t o n ; e t c , etc.
 — 492 —

BIBLIOGRAFIE
A) C ă r ţ i primite la redacţie.
Hârnea Simion, Datinele şi obiceiu­
rile noastre dela sărbătorile Pastelor.
Bibi. populară, „Comoara Vrancei" No.
5, Focşani.
Torouţiu I. E., Heinrich Heine şi
Heinismul în literatura românească.
Bucureşti, tip. „Bucovina" 1930, preţul
100 lei, pag. 250.
* utiliza toate comorile şi forţele artistice
Torouţiu I. E„ Heinrich Heine, apre­
cieri şi controverse în jurul cărţii
„Heinrich Heine şi Heinismul în lite­
ratura românească". Bucureşti, tip.
„Bucovina" 1931, pag. 44.
* ligios şi monarhic.
Straje Mihail, Rora Emilia, nuvele
şi schiţe. Constanţa, 1930, pag. 127,
preţul lei 50.
* Ion Dumitrescu: Sărbătoarea Restau­
Bogdan Nicolae, Anuarul liceului de
fete „Regina Măria" din Cluj, pe anul
şcolar 1929—30. Cluj, tip. „Ardealul"
1931, pag. 106.
* Giurgiuca: Imprimăvărare. /. Focşă-
Docent Dr. Aurel Voina, medic
primar de spital: „Combaterea boalelor
venerice". Buc. 1931. Pg. 105.
B) R e v i s t e .
Braşovul Literar şi Artistic Bra­
şov, 1. (1931) Nr. 1. Director Cincinat
Pavelescu.
O nouă revistă braşoveană, un nou
gând frumos, la începutul unui drum
cu multe, foarte multe nădejdi. Pentru
atmosfera vremurilor de-acum, hotărît
aculturale, pentru oamenii acestor tim­
puri preocupaţi de grijuri cari numai
sufleteşti nu se pot numi, orice revistă
însemnează un netăgăduit efort de-a
satisface sufletul celor ce nu-şi găsesc
locul în cadrul preocupărilor comune.
Când atâţia, în rostul lor, urmăresc
realizări cari pot aduce relativă fericire
în mijlocul alor săi, o grupare literară
din gândurile căreia poţi desluşi alte
tendinţe, sub un anumit raport gruparea
reprezintă şi curajul oamenilor de mai
bine.
„Braşovul Literar" nu vrea să creieze
un curent nou, o şcoală nouă şi nici nu
dă directive nimănui. „In schimb, vom
ale acestei frumoase provincii..."
Iar mai jos: „Toată acţiunea revistei
„Braşovul Literar" va fi înscrisă într'un
cadru indeformabil dar viu. Acest cadru
este : Statul naţional, tradiţionalist, re­
In Nr. 1 semnează d-nii: Cincinat
Pavelescu : Odă M. S. Regelui Carol II.
George Gregorian: Cântul Poporului.
rării. /. Al. Bran-Lemeny: M. S. Re­
gelui Carol II. Liviu Rebreanu: Răs-
bunarea zeiţei. Victor Ratli; Farmec
stins. Romulus Dianu: Epigraf. Em.
neanu: Cronica plastică, Recenzii.
Revista apare odată pe lună. Preţul
unui exemplar lei 20.
Ii dorim să trăiască, I. C.
*
Viaţa Săceleană, III, 1931, N r . 5 - 6 ,
Număr festiv închinat eroilor săceleni.
Câteva pagini despre Paul A. Pantzu,
primul ofiţer mort în războiul de în­
tregire a neamului, un săcelean. Nic.
Moise publică o Odă Monumentului
Eroilor din Cematu-Săcele. Prea multe
sublinieri şi substantive scrise cu literă
mare, intenţionat. Eroilor Seceleni le
închină ing. Gh. Brânduş frumoase pa­
gini de antalogie. Despre ocuparea Să-
celelor de trupele române în 1916, po-
 — 493 —
vesteşte d-1 Tr. I. Butu. Lucruri inte­
resante în „Mocanii săceleni ca element
de unitate şi expansiune naţională", de
Al. Stroe-Militaru. D-l Dr. Victor Jinga
continuă cu „Săcelele. în trecutul apro­
piat, astăzi şi în viitor."
La sfârşit un tablou al eroilor să­
celeni. l. C.
*
Şcoala şl Familia, revistă pedagogică
şi culturală din Ţara Bârsei. Organ al
Asociaţiei învăţătorilor din oraşul şi ju­
deţul Braşov. An. I. Nr. 1 (Maiu) şi 2
(Iunie-Iulie), 1931.
Este o continuare, nu un început.
Ştefan Iosif îi fusese conducător în
1886, iar regretatul Ioan Dariu, redactor.
In 1903, după câţiva ani de întrerupere,
„Şcoala şi Familia" reapare sub con­
ducerea aceluiaşi Ioan Dariu, fostul re­
dactor. Trecutul se leagă cu prezentul
prin această publicaţie şi, cum spun ac­
tualii redactori, firul se deapănă mai
departe. Scopul: cu câtă experienţă şi
suflet au cei chemaţi să poată contri­
bui, prin articolele lor, la educaţia co­
pilului, până la terminarea claselor pri­
mare; problemele profesionale să fie
discutate aici, interesele şi drepturile să
aibă un organ de apărare.
Prin muncă cinstită, dusă cu oameni
de omenie, prin luptă demnă, spre un
scop care se chiamă: mai mult decât
datoria. Pentrucă, cei mai năpăstuiţi
salariaţi ai Statului, cu lefurile lor de
mizerie, îşi fac mai mult decât datoria
prin această publicaţie, dovedind că
chiar strâmtoraţi materialiceşte, sufletul
le-a rămas gata de sacrificiu.
Regăsim, în manifestarea Asociaţiei
învăţătorilor braşoveni, sufletul vechiului
dascăl, din epoca nu tocmai depărtată,
când, împreună Cu preotul, formau stâlpii
vieţii noastre culturale şi naţionale.
Şi'n ochii tăi văd strălucind scânteia
Din focul mare-al dragostii de lege,
Ce prin potopul veacurilor negre
Ne-a luminat cărările pribege.
(Goga: Dascălul)
Luminiţa trece din mână'n mână.- Cei
de azi i-au reînviat flacăra, mărind-o.
Vântul neîncrederii, al lipsei de înţe­
legere, al mizeriei de sigur, va încerca
s'o stingă.
Aripele sufletului celor de-acum au
datoria s'o apere.
Sumarul Nr. 1 (Mai) 1931. Precu­
vântare. Radu Prişcu: înmormântarea
învăţătorului şi directorului şcolar în
pensiune Ioan Dariu, fost subrevizor
şcolar. Romulus Cosma: „Acum m'am
odihnit şi am aflat uşurare multă, (cu­
vânt funebru la aceeaşi înmormântare).
f Ioan Dariu: Cântecul dascălului (poe­
zie). Bunin: Primăvara (trad. de Radu
Prişcu). Radu Prişcu: Ioan Dariu ca
autor didactic. /. Al. Bran-Lemeny:
Şcoala şi familia. Dr. P. Nistor: Mai
multă atenţie corpului copilului. Radu
Prişcu: Propaganda culturală a „Co­
rului Asociaţiei învăţătorilor" din jud.
Braşov 24 Iunie—30 Iunie 1930. Pagina
agricolă. Informaţiuni.
I. C.
Boabe de g r â u . an. II. No. 3 şi 4
(1931).
*
Boabe de grâu, Bucureşti, anul II,
1931, Nr. 5 cu următorul sumar:
L. Netoliczka: Muzeul Etnografic al
Ardealului din Cluj. C. D. Fortunescu:
Fundaţia Aretia şi Alexandru Aman din
Craiova. Emanoil Bucuţa: BalcicuL
Barba Theodorescu: „Neamul Româ­
nesc". Al. Lascarov-Moldovanu: Oa­
spetele necunoscut.
Cronica; cărţi, conferinţe, congrese,
expoziţii etc.
*
Junimea literară, anul XX, No. 1-4.
Ianuarie-Aprilie, 1931, Cernăuţi, str.
I. Flondor No. 16.
 — 494 -

Analele Banatului, anul IV. lanua- Buletinul grădinii botanice şi al

rie-Martie 1931, Timişoara. muzeului botanic dela Universitatea
din Cluj. Voi. X (1930), No. şi voi. XI
Tribuna Cooperaţiei Ardelene, an. (1931), No. 1—2.
II. Aprilie-Maiu şi No. 6 Iunie 1931. *
* Satul, rev. de cultură pentru popor,
Făt-Framos, an. VI. No. 2 şi 3. an. I. Nr. 8 Iulie 1931,
(1931). *
* „Observatorul social-economic".
Conv. Literare. No. pe Iunie 1931. An. I. nr. 1. Director: Dr. G. Moroianu.
* Vom reveni.
Crainicul, Dir.: Ovidiu Cerna, an. I. *
No. 1 (1931). C) Z i a r e .
* Biruinţa, an. I. 1931. Craiova.
Năzuinţa literară-socială-econo­ *
mică, an. I. No. 1-2 (1931) Braşov, Cuvântul, an. IV. 1931. Piatra-N.
Red. Ion Iordache-Mailat. *
* Drumul nou, an. I. 1931. Cluj.
Arhivele Olteniei, An. X, No. 54-55 *
1931. Gazeta Orşovei, an. VI. 1931. Orşova.
*
Cele Trei Crişuri, an. XII. No. 3-4>
Telegraful Român, an. L.XXIX, 1931
şi 5-6, 1931.
* Sibiu.
Luceafărul Literar şi Artistic, an Tribuna, an. IV. 1931 Bucureşti.
II. No. 6. din Iunie 1931. *
*
Scrisul nostru, An. III Nr. 3-4, 1931. D) Cărţi şi broşuri:
*
Familia de mâine, an. II. No. 5 din Valentin Bude: Amintiri din viaţa de
Mai 1931. elev la lic. „A. Şaguna" din Braşov,
* Iaşi 1931. Pg. 14.
Ţara de mâine, an. I. No. 6 din *
Mai 1931. Al. Stroe-Militaru, Mocanii săceleni
* ca element de unitate şi expansiune na­
Societatea de mâine, Cluj, an. VIII ţională. Ed. „Viaţa Săceleană" 1931.
Lei 25. Pg. 22.
(1931) No. 12—15.
*
* Ernest Armeanca, „Problema Tran­
Cristalul, an. II. No. 10 din Mai 1931. silvaniei în presa franceză" Cluj Pg. 55.
* *
Revista elevilor lic. „Carol I." Dare de seamă asupra activităţii
Craiova, an. I. No. 2 din Mai 1931. Camerei de Comerţ şl de Industriie
*
Moldova Literară, an. V. No. 4-5 din Braşov, pe anul 1931. Braşov, Tip.
din Aprilie-Mai 1931. G. I. Gologan, 1931, p. 144.
 — 495
LISTA ABONAŢILOR.
Şi-au mai achitat abonamentul:
Până la 1 Mai 1930.
Iosifescu Gh., comerciant, Ploeşti.
Până la 1 Martie 1931.
Hanzu loan, preot, Cacova, jud. Sibiu.
Până Ia 1 Mal 1931.
Angelescu Al. I., insp. agricol, Braşov.
Baboie Nicolae, prof., Braşov.
Direcţiunea liceului „Petru Rareş",Piatra
Neamţ.
Furnică D. Z., Bucureşti.
Goia Iosif, dir. Băncii „Cetatea", Braşov.
Iosif loan, dir. Băncii „Cetatea", Rupea.
Mirean Voina, prof., Făgăraş.
Pop Gh., prim-preşedinte al Tribu­
nalului Braşov.
Sânpetreanu E. Dr., magistrat, Cluj.
Stănescu Dida, prof., Satu-Mare.
Până la 1 Iulie 1931.
Bercan Fabiu, magistrat, Tg. Mureş.
Până la 1 August 1931.
Cârje Iulian Dr., avocat, Făgăraş.
Până la 1 Ianuarie 1932.
Administraţia domeniilor Al. Mocsony,
Vărădia.
Axente Gh., comerciant, Sf. Gheorghe.
Bărbier Vasilie, preot, Cotroceni.
Brumboiu Moise, vicar, Făgăraş.
Cartea Românească, Braşov.
Comşa N. Dr., medic, Sibiu.
Direcţiunea gimnaziului de băieţi, Sft.
Gheorghe.
Direcţiunea liceului „Dr. I. Meşotă",
Braşov.
Direcţiunea liceului „Spiru Haret", Bu­
cureşti
Dogaru Romulus, secr. Eforiei Şc. ort.
Braşov.
Grecu loan, Satu Mare.
Lupaş M. Dr., medic, Sălişte.
Manuilă Sabin, Dr., dir. recens. Bu­
cureşti.
Modroiu loan, preot, Vama Buzăului.
Popp loan Dr. avocat, Bucureşti.
Popovici Adrian, Bucureşti.
Până la 1 Maiu 1932.
Antonescu Mateiu, prof. Braşov.
Chelariu Gh. dir. şc. î. r., Braşov.
Olariu N., dir. de bancă, Alba-Iulia.
Şcoala primară de Stat Nr. 4, Braşov.
Sulică Al. Dr. medic, Braşov.
Ţeposu Emil Dr., prof. univ. Cluj.
Col. Zernoveanu, Braşov.
Sunt în restanţă cu abonamentul pe
ultimul an.
Bârsan Atanase, dir. de bancă, Bucureşti.
Beju Onisifor, cons. agricol, Alba-Iulia.
Dr. Boca Iosif, avocat, Dej.
Broşu loan, din diplomaţie, Roma.
Buracu Coriolan, preot. T.-Severin.
Comaniciu loan, subdir. Casa Pădurilor,
Bucureşti.
Dr. Cosma Nerva Tr., avocat. Beiuş.
Dr. Crişmariu, avocat, Timişoara.
Dr. Crişan Zaharia, avocat, Sf. Gheorghe.
Direcţiunea lic. Codreanu, Bârlad.
Direcţiunea lic. de băeţi, Beiuş.
Direcţiunea semin. teologic, Blaj.
Direcţiunea lic. de băeţi, Blaj.
Direcţiunea lic. „Şincai", Bucureşti.
(Va urma)
Sunt în restanţă cu abonamentul pe 2 ani.
Ateneul popular „Astra", Braşovechiu.
Bobancu Const, Braşov.
Ciofu Ştefan Dr. medic, Dumbrăveni.
Ciurea Ioachim Dr. avocat, Braşov.
Crăciunel I., fost şef de cabinet, Braşov.
Dobrescu Alex. Dr. medic, Braşov.
Munteanu lacob, căpitan, Braşov.
Munteanu Mihail, prof. Conservatorul
de muzică, Braşov.
Patriarhia, Bucureşti.
Puiu Gh., constructor, Braşov.
Râmniceanu loan, colonel, Braşov.
Sotir C. Dr., avocat, Cluj.
Stinghe loan, fost dir. de Bancă, Braşov,
Tâmpa loan, căpitan, Braşov.
(Va urma)
fFOMn P I U E I O R CtlHfWK ORTODOXE-ROMfilf I R f l p i

EFORIEI ŞCOLARE BRAŞOV

S'AU D E S C H I S „BĂILE EFORIEI ŞCOLARE"
STR. PRUNDULUI 4
COMPLECT RENOVATE ŞI MODERNIZATE
BĂI P E A B U R
BASINURI CU APĂ CALDĂ ŞI RECE; TOT
FELUL DE DUŞURI CALDE ŞI RECI
BĂI DE A1ER USCAT
BĂI P E PUTINĂ
CU A C I D C A R B O N I C , O X I G E N , S A R E ,
P U C I O A S Ă , S A R E IO DATĂ, DE BASNA
ŞI TOT FELUL DE
BĂI MEP1CINALE
CU EXTRACT DE BRAD, MUŞTAR, IERBURI,
FLORI ETC.
IPROTERAPIE
CU BĂI ŞI DUŞURI SPECIALE, Î M P A C H E ­
T A R E , M A S A J E , C O M P R E S E ETC.
BĂI ÎN AIER LIBER
IN TIMPUL VERII, CU BASIN DE ÎNOTAT
ŞI PLAJE PENTRU BĂI DE SOARE
F M T * S A L O N P E F R I Z E R I E ŞI B U F E T
 t » 4 5 A Km

Fig. 1. Defileul Tuşnad şi basinul Bicsad. (După harta stat. maj. 1:75000).
 Fig. 2. Oltul în dreptul satului Jigodin (mai jos de Miercurea Ciuc).
Capătul dealului vulcanic din faţă (cota 726) a fost retezat de râu.

Fig. 3. Defileul Jigodin, privit dinspre Sud. Dealurile din stânga, ca şi cel de
unde e luată vederea, represintă terasa de cea 70 m. a Oltului.
Fig. 4. Defileul Tuşnad, văzut dinspre Nord.

Fig. 5. Defileul Tuşnad, văzut dinspre Sud.

Fig. 6. Piatra Şoimilor, şi terasa interioară a Oltului (ambele în rocă vulcanică)
la capătul sudic al defileului Tuşnad.

Fig. 7. Valea Oltului în businul Bicsad, văzută de pe Piatra Şoimilor.

 Murgul Mare
Satul Bicsad Băile Malnaş ^ Murgul Mic

Fig. 8. Basinul Bicsad, văzut dinspre defileul Tuşnad.

Axentie Severu şi Eufrosina Stan Blebea ca miri (1862).