Legenda lui Romulus şi Remus

sau
Legenda întemeierii Romei
(povestită de istoricii romani)

În cetatea latinilor,Alba Longa, unul din urmaşi, regele Proca are doi fii viteji,
Numitor şi Amuliu, pe care familia împărătească îi îndrăgeşte deopotrivă,bucurându-se de
frumuseţea lor.
După moartea regelui, tronul trebuie să fie luat de către Numitor , primul născut, însă
Amuliu îşi alungă fratele de la domnie şi-i ia locul, săvârşind multe nelegiuiri. Pe Rhea
Silvia, fiica fratelui, a făcut-o vestală, ca şă nu mai poată avea urmaşi. Aceasta însă a născut
în secret doi gemeni. Înfuriat, Amuliu a pus-o în lanţuri şi a aruncat-o în temniţă. A poruncit
unui slujitor ca bebeluşii Romulus şi Remus să fie azvârliţi în Tibru, însă acesta, milos, nu i-a
ucis, ci i-a lăsat vii la marginea unei bălţi, într-o covată. O lupoaică a întâlnit micuţii şi i-a
alăptat. Mai apoi, păstorul Faustulus a găsit copiii, i-a crescut şi a bănuit taina celor doi băieţi
alăptaţi de lupoaică. Crescând printre păstori şi aflând de originea lor regală, Romulus şi
Remus îl ucid pe Amuliu şi îl reînscăunează pe bunicul lor Numitor. Cei doi fraţi hotărăsc
după aceea să întemeieze o nouă cetate. Pentru a vedea cui îi este soarta mai favorabilă, ei se
urcă pe două coline apropiate - Remus pe Aventius şi Romulus pe Palatinus - şi de acolo
scrutează zarea: lui Remus i se înfăţişează şase vulturi, iar lui Romulus doisprezece, fapt care
arată că lui au hotărât zeii să-i încredinţeze soarta noii cetăţi. În timp ce acesta din urmă trage
cu plugul brazda care avea să delimiteze aşezarea viitoarei Rome, Remus îl ia în derâdere.
Acest fapt îi atrage moartea. Rămas singur, Romulus domneşte asupra cetăţii.
Astfel întemeiază, în anul 753 î.Hr., un nou oraş. Acesta a fost botezat Roma, după
numele lui Romulus, care l-a ucis pe Remus. Peste ani, Roma va deveni un oraş puternic,
stăpân al unui imperiu uriaş, cu oameni războinici şi cutezători, care au dominat Antichitatea
Europei.