Iarna,incaltata cu paslari moi,a pornit prin munti si vai venind si pe la noi.

Flori sclipitoare de argint se

tes pe geamuri.Roiurile de fluturi albi se plimba prin vazduh,raspandind fiori de gheata.Zapada cristalina
pare un lan de diamante ce scartaie sub picioare.Casele satului dorm sub acoperamantul de
omat.Glasurile copiilor se aud ca niste vrabii gurese.Toti arborii poarta un palton gros de nea alba.Vantul
geme jalnic,dealurile ca niste uriasi dorm sub zapada.Soarele nu mai este puternic in acest anotimp,caci
el se ascunde pein rapi adanci,unde fulgii plutesc rar. Iarna,toata natura se ascune dupa o armura alba si
aproape nemarginita. De vorba cu un fulg de nea Afara ninge . Ionel stind afara ii cazu un fulg de nea in
mina . El il intreba :-Fulgule, in cit timp ajungeti la pamint?

-Noi pina la pamint plutim cam o luna de zile.

-Voi , fulgii sunteti tineri?

-Nu , deobicei picaturile de ploaie sunt mai tinere.

-Care este circuitul vostru?

-Venim de sus. In nori ii avem pe cei mai buni prieteni ,ingerii.Apoi ne ducem la Dumnezeu . Acolo el ne
trimete pe pamint cind vrea el . Putem sa atam acolo chiar un an . Doar ca sa ii facem fericiti pe copii ca
tine.

-De ce plingi fulgule ?

-Caldura miinilor tale ma topeste.

Fulgul se transforma intr-un pic de apa.Ninsoare se opri . Iarna se linisti in noapte aceia .