MINISTERUL APĂRĂRII NAȚIONALE

ACADEMIA FORȚELOR AERIENE

”HENRI COANDĂ”

EVOLUȚIA STRATEGIEI NAȚIONALE DE APĂRARE

Autor: Slt. Alexandru-Gabriel Grasu

Brașov
Pagina 0 din 7
 Cuprins

1. Introducere............................................................................................................................. 2

2. Interesele și obiectivele naționale de securitate............................................................... 2

3. Direcții de acțiune.................................................................................................................. 5

5. Concluzii................................................................................................................................ 6

Bibliografie

Pagina 1 din 7
 Evoluția strategiei naționale de apărare

1. Introducere

Strategia națională de apărare reprezintă documentul redactat în baza Constituției

Naționale care atestă viziunea statului pentru o perioadă de timp specificată, astfel, Strategia
națională de apărare a României reprezintă documentul redactat în baza Constituției Naționale
a României din 2003 ce trasează în linii marii viziunea statului pentru perioada 2015-2019.
Aceast document se elaborează în funcție de perioadele istorice în care se regăsește statul și
de situația geopolitică din acel moment, astfel, strategia națională de apărare a fost elaborată
în funcție de orientările politice ale statului din perioada respectivă, în funcție de ideologiile
acelor momente, dar și de idealurile timpului respectiv.
Având în vedere aspectele menționate mai sus ce reprezintă criteriile de elaborare ale
acestui document, putem discuta despre o evoluție a strategiei naționale de apărare a țării,
evoluție ce va fi tratată pe parcursul acestei lucrări, prin intermediul unei comparații între
Strategia națională de apărare elaborată în anul 2008 și cea actuală.

2. Interesele și obiectivele naționale de securitate

Din punct de vedere structural cele două strategii, atât cea aprobată în data de
28.11.2008 cât și cea aprobată la data de 23 iunie 2015 sunt organizate simetric în patru
capitole principale pornind de la Cap. 1.Cadrul general și fundamentele Strategiei naționale de
apărare a țării/ Definirea intereselor și obiectivelor naționale de securitate, Cap. 2.Obiectivele
strategice ale apărării naționale/ Evaluarea mediului internațional de securitate, Cap.
3.Direcțiile de acțiune în domeniul apărării/ Amenințări, riscuri și vulnerabilități, Cap.
4.respectiv Resursele pentru apărare/ Direcțiile de acțiune și principalele modalități pentru
asigurarea securității naționale a României. Analizând titlurile capitolelor celor două strategii
naționale remarcăm o concentrare ulterioară pe sercuritatea națională față de dorința inițială
de integrare la sistemele de apărare la care am aderat, respectiv NATO și Uniunea Europeană.
Concentrându-ne atenția asupra conținutului capitolelor celor două documente
remarcăm inițial asemănările acestora. În ambele strategii naționale se începe cu valorile,
principiile și interesele naționale conform Constituției aliniate la standardele NATO și ale

Pagina 2 din 7
Uniunii Europene. Prin aceste valori, statul român dorește să se angajeze în ulterioarele
demersuri implementare a securității, dar numai cu condiția de a nu încălca valorile și
principiile de bază ale statului român stipulate în Art. 1 din Constiruția României fiind stat ”
naţional, suveran şi independent, unitar şi indivizibil.”. Cu toate că există un decalaj de 7 ani
între cele două ideologii, ambele pornesc de la aceleași idei de bază.
Strategia națională din 2008 spre deosebire de Strategia națională din 2015, în primul
capitol prezintă un subcapitol aparte, subcapitol care în strategia anterioară nu este regăsit,
fiind intitulat ”Interesele naționale de securitate”, interese raportate cu precădere la
prevederile Constituției. În acest subcapitol sunt evidențiate principale interese naționale cu
privire atât la securitatea națională, cât și la securitatea locală.
Pentru prima dată sunt incluse garantarea drepturilor și dezvoltării persoanelor
aparținând minorităților naționale. Acest aspect a fost inclus în principal datorită situației
actuale în care se regăsește România pe plan local referitor la minorități, dar și ca o acțiune
preventivă ca urmare a acțiunilor minorităților pe plan european și a mișcărilor acestora.
Comparativ, strategia anterioară, propunea ca principale interese, prin intermediul ”premiselor
și oportunităților strategice”, dezvoltarea, procesul de dezvoltare a politicilor NATO și
Uniunii Europene, fiind de înțeles ca proaspăt membră a celor două alianțe și dorința
integrării depline. Din nou evidențiindu-se importanța perioadei de raportare și a acțiunilor
locale cât și internaționale.
Strategia anterioară prezintă succint cinci obiective strategice ale apărării naționale
axate pe consolidarea României în cadrul NATO, a Uniunii Europene, lupta împotriva
terorismului, pe când, obiectivele strategiei curente sunt mult mai elaborate, fiind organizate
din perspective interne, respectiv perspective externe, raportându-se la tendințele actuale de
amenințări. Ca urmare a doar patru ani de apartenență a alianței NATO strategia din 2008 își
propunea pentru acea perioadă ca obiective consoliderea profilului în cadrul alianței și
dobândirea unui statutului de menbru de încredere. Aceasta impunea ca principale obiective
implementarea responsabilităților ca urmare a aderării, accelerarea procesului de transformare
ca urmare a tranziției de la sistemul ex-sovietic spre cel preponderent NATO, contribuția
financiară conform standardelor impuse. Ca și mai proaspătă afiliată la politica europeană,
statul prezenta dorință a afirmare și ocuparea unei poziții de încredere în rândul celorlalți
membrii, astfel că pentru ce acea perioadă și implementarea politicilor strategice europene a
reprezentat un obiectiv.
Comparativ cu acțiunile și măsurile abordate în strategia din 2008, nici cea din 2015 nu se
deosebește cu mult de aceste măsuri și potențiale amenințări și riscuri la care statul român poate fi

Pagina 3 din 7
supus. Evident, aceste probleme s-au schimbat și au fost tratate cu diferite atenții, funcție de
evoluția mediului regional și global. Astfel, odată cu apariția unor noi amenințări, strategia a fost
astfel modelată încât să se conformeze cu acestea. Dacă în perioada 2008-2015 atacul cibernetic
nu reprezenta, cel puțin pentru România, o adevărată amenințare, se pare că pentru perioada care
urmează, aceste atacuri reprezintă o amenințare în ceea ce privește securitatea națională. Ca
urmare a unor serii de atacuri, cele mai recente fiind estimate a fi august 2014, strategia națională
de apărare a fost nevoită să includă și aceste noi amenințări spre deosebire de cea anterioară.
Un subiect important pentru ambele strategii l-a reprezentat lupta împotriva
terorismului. Cu toate că reprezintă o veche problemă, se pare că nu se atenuează, ci din contră se
extinde, exemplele fiind în special recentele atentate din Franța, încercările din Belgia și
Germania, dar mai ales acțiunile grupării Stat Islamic.
În arealul ameninţărilor în plan naţional, putem vorbi despre terorismul mediatic prin
activarea unei sau amândurora sale forme: utilizarea de către unele grupări teroriste a
mijloacelor de comunicare în masă pentru propagarea terorii sau terorizarea populaţiei de
către instituţii ale statului sau reprezentanţi ai mass-media. Considerăm că această a doua
formă deja se manifestă în plan naţional din dorinţa promotorilor de comunicare în masă de a
descoperi şi oferi senzaţionalul, de cele mai multe ori creat din fapte banale scoase din
contextul real, fabricând ştiri pentru rating de piaţă care induc sentimentul de teamă, groază în
rândul populaţiei dezinformate. De subliniat ca nu mai sunt mentionate campaniile de presa la
capitolul vulnerabilitati. "Campaniile de presa la comanda cu scopul de a denigra institutii ale
statului, diminuarea capacitatii de aplicare a legii de catre unele institutii si presiunile
exercitate de trusturi de presa asupra deciziei politice au fost stipulate ca vulnerabilitati in
strategia actuala”.
Coruptia este considerată în continuare vulnerabilitate, însă figurează pe ultimul loc la
acest capitol.
Actuala strategie menționează, la primul punct al secțiunii "amenințări" "acțiunile
destabilizatoare din vecinătatea estică" ale Federației Ruse, dar fără a o numi în clar.
Trimiterile explicite la pericolul reprezentat de Federatia Rusă sunt însă numeroase.
Documentul menșionează indirect Federația Rusă încă de la prima pagina. La punctul 5 din
partea introductivă se arată: "Schimbarea de paradigma la nivel global se caracterizează prin
cateva evoluții de care trebuie să ținem cont în elaborarea unei noi Strategii. România se află
într-o regiune care a fost mult timp caracterizată de prezența unor conflicte înghețate. Astăzi
regiunea este marcată de conflicte active și de o deteriorare a relațiilor dintre NATO și

Pagina 4 din 7
Federația Rusă. Prezența zonelor de conflict în regiune ridică în mod direct și problema
securității cetățenilor români."
Referințe la Rusia găsim și în capitolul intitulat "Evaluarea mediului international de
securitate". "Contestarea tot mai frecventa a regimului international al tratatelor si
întelegerilor privitoare la înarmare, la desfărșurarea și staționarea de forțe și capacități militare
ți la măsurile de creștere a increderii și securitatii la nivel regional și international poate
accentua fragmentarea, diviziunile și clivajele, generând reconfigurarea turbulentă la nivelul
relațiilor internaționale".

3. Direcții de acțiune
Cu privire la securitatea și siguranța națională, statul român s-a axat în principal pe
găsirea de soluții viabile în combaterea amenințărilor menționate mai sus. Astfel, ambele
strategii au fost elaborate în special având la bază inițial lupta împotriva terorismului, mai
apoi atențiile fiind extinse spre noile amenințări ivite în special pe plan regional.
Strategia națională din 2008, prezentând demersurile elaborate pentru combatera
acestei amenințări, prin protejarea teriotoriului național, a populației, perfecționarea
sistemului de protecție a infrastructurii critice, asigurarea interoperabilității în domeniul
prevenirii și combaterii terorismului.
O nouă problemă pentru acea perioadă, și anume, managementul crizelor, posibil
dezvoltat în principal ca urmare a debutului crizei financiare a acelei perioade, din dorința de
a dezvolta un program de gestionare a unor astfel de evenimente indiferent de natura lor.
Astfel, strategia dorea ca acest management al crizelor să implice o serie de acțiuni care să
includă atât pregătirea populației pentru situații de criză și de urgențe civile, dar și o oarecare
aliniere la programele de management al crizei ale NATO și Uniunii Europene.
Având în vedere amenințările raportate la perioadă strategia națională din 2015, de
această dată mult mai elaborat, prezintă, eventuale măsuri de contracarare a acestor
amenințări. Astfel, nucleul central fiind statul român, mediul global de securitate corelat la
gradul ridicat de incertitudine referitor la noile reconfigurări geo-strategice, dezvoltarea
accentuată a tehnologiei, atacuri cibernetice, fiind necesare noi modalități de acțiune.
Depărtându-ne de nucleu, strategia are în vedere regiunea vecină României, mai exact
regiunea Mării Negre. Fiind din nou amintit ”un actor important Federația Rusă”.
Nu în ultimul rând, cea mai recentă amenințare la nivel european, cea a migrației
provenind din zonele de conflict sau cu o situație economică precară. În ceea ce privește
această problemă, România a încercat pe cât posibil să își apere interesele și să nu accepte

Pagina 5 din 7
impunerile Uniunii în ceea privește situația oferirii de azil emigranților, evident totul
realizându-se pe cale politică și amiabilă, reușind în foarte mare măsură să își impună
convingerile și doleanțele prin impunerea propriului număr de emigranți posibili a fi acceptați
de către statul român.
Încă din strategiile anterioare s-a avut în vedere asigurarea securității naționale
percepându-se necesitatea unei forțe militare puternice, având ca scop apărarea prevederilor
constituționale, dar și necesitatea unui popor sănătos, atât din punct de vedere mental, cât și
fizic, pentru a putea înțelege pe deplin necesitatea măsurilor evidențiate mai sus.
Astfel, atât strategia anterioară cât și cea actuală au avut ca termeni de plecare resursele
pentru apărare, educația, mediul ca mai apoi să se axeze și pe noile confruntări globale cât și
regioanale, locale, cum ar fi dimensiunile informaționale, economice, diplomatice.
În ceea ce privește dimensiunea de apărare, s-au hotărât noi standarde ale alocărilor financiare
(minim 2% din PIB) măsură ce în următorii 10 ani va duce la modernizarea dimensiunii
militare prin achiziționarea de noi tehnici de apărare.
La nivel informațional, s-a înțeles gravitatea amenințărilor de tip ciberenetic și a
acțiunilor informative ostile în acest scop stabilindu-se o serie de acțiuni țintă spre o
contracarare mai bună a aestui nou tip de amenințări.
4. Concluzii
Indiferent de perioada apariției sale, strategia națională de apărare încearcă să
stabilească ținte cheie pentru a atinge și îndeplini interesele statului, cât și a cetățenilor, fără a
ieși din parametrii legali și constituționali.
Strategia națională de apărare a țării pune în prim-plan interesul comun al tuturor
cetățenilor României: asigurarea apărării naționale prin dezvoltarea unei capacități de apărare
optime pentru a asigura un raspuns eficient la provocările mediului actual de securitate, care
să confere siguranță și încredere cetățenilor României.

Pagina 6 din 7
Bibliografie:
1. ***(2003) Constituția României. Monitorul Oficial al României Partea I, nr.
767/31.10.2003
2. ***(2008). Strategia națională de apărare a țării. Monitorul Oficial al României.
Partea I, nr. 799/28.11.2008
3. ***(2015). Strategia națională de apărare a țării pentru perioada 2015-2019.
Monitorul Oficial al României.

Pagina 7 din 7