Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Brașov
— Municipiu —
Brașov
Drapel
Stemă
Brașov (România)
Brașov
Coordonate: Coordonate:
45°39′N 25°36′E45°39′N 25°36′E
Țară România
Județ Brașov
SIRUTA 40198
Reședință Brașov[*]
Guvernare
- Primar George
Suprafață
Populație (2011)[1]
- Metropolitană 415.668
Plăcuțe de înmatriculare BV
Prezență online
GeoNames
facebook
Cuprins
[ascunde]
1Istorie
o 1.1Calamități abătute asupra Brașovului
2Numele și stema
o 2.1Etimologia toponimelor Brașov și Corona
2.1.1Ipoteza provenienței slavo-române
2.1.2Ipoteza provenienței turco-bulgare
2.1.3Termeni derivați
o 2.2Stema și steagul municipiului
3Geografie
o 3.1Localizare
o 3.2Hidrografie
o 3.3Flora si Fauna
o 3.4Climă și precipitații
4Demografie
o 4.1În trecut
4.1.11850
4.1.21890
4.1.31930
o 4.22002
o 4.3Astăzi
5Cultură și educație
o 5.1Istoric
o 5.2Instituții de cultură
o 5.3Arhitectură
o 5.4Festivalul Internațional „Cerbul de Aur”
o 5.5Junii Brașoveni
o 5.6Alte manifestări culturale
o 5.7Cinema și teatru
o 5.8Educație
6Economie
o 6.1Turism
6.1.1Obiective turistice
6.1.2Hoteluri, pensiuni și restaurante
o 6.2Transport
6.2.1Transporturi interne
6.2.2Transporturi externe
7Politică și administrație
o 7.1Primarii orașului
o 7.2Cartiere
o 7.3Zona Metropolitană
8Relații externe
9Personalități
o 9.1Cetățeni de onoare
10Presă
11Sport
12Note
13Bibliografie
14Legături externe
Mărturiile dezgropate indică prezența unor mari culturi neolitice (celebra cultură Noua, Tei,
Schnekenberg) pe teritoriul de azi al Brașovului, apoi au urmat descoperiri din epoca bronzului. Nu
departe de Brașov s-au găsit bare de aur, cu ștampila oficiului din Sirmium și monograma lui Crist,
emise în a doua jumatate a sec-. IV[3]
Mai târziu, descoperirile arheologice au atestat existența unor temple dacice în zona Pietrele lui
Solomon, a unor depozite de alimente în Piața Sfatului, a unor așezări și cetăți pe Dealul Melcilor și
în cartierul Valea Cetății. Majoritatea acestora au fost deteriorate sau distruse de către
autoritățile comuniste, în cadrul programului de sistematizare.
Până spre secolul al XIII-lea al erei noastre, niciun document nu pomenește de Brașov. Totuși, se
remarcă o continuă locuire, mai ales în zona Șchei sau Bartolomeu. Actualul municipiu s-a format
prin unirea mai multor nuclee: Bartholomä, Martinsberg, Cetatea (Corona), Șcheii
Brașovului, Blumăna, Noua, Dârste, Stupini.
Tot aici exista, cu mult înainte de înființarea cetății Brașovului medieval, o veche așezare
românească cu numele "Cutun" sau "Cotun" de formă circulară, limitată de actualele străzi: Pe
Coastă, I. Barac, Valea Morilor și Coastei, ai căror locuitori din vechime erau apărătorii cetății de pe
Tâmpa. Această așezare a continuat să existe și după înființarea cetății Brașov, dar după înălțarea
zidurilor și a bastioanelor (1455) a rămas în afara incintei.[4] O altă explicație cu privire la vechea
așezare românească era că aceasta era locuita și de slavii bulgari (denumirea ei veche
fiind Bolgarszeg). Denumirea de "Cutun" este străină de limba română, fiind de fapt de origine
cumană (Kotony)[necesită citare]
Conform studiului lui Dragoș Moldovanu, numele orașului Brașov vine de la numele râului local
Bârsa (pronunțat și Bărsa), denumire preluată și transformată mai târziu de slavi în Barsov și în final
în Brașov.[5]
1203: Tradiția și cronicile calendarelor brașovene îl consideră ca an „în care s-a început zidirea
Brașovului”. Totuși documentele și izvoarele sigure nu confirmă această dată.
1211: Printr-o diplomă a regelui maghiar Andrei al II-lea al Ungariei, Cavalerii Teutoni sunt așezați
în Țara Bârsei (Numele apare sub formele Borza în diplomă și Burszam în bula papală care a
aprobat-o) Se pare că au întărit Cetatea Brassovia de pe Tâmpa. Cavalerii teutoni construiesc cel
mai vechi edificiu din oraș, Biserica Sfântul Bartolomeu din cartierul Bartolomeu, o biserică
construită în secolul al XIII-lea (cca. 1260), cu modificări substanțiale în secolul al XV-lea. Întreaga
construcție este tributară bisericii mănăstirii cisterciene de la Cârța. Partea originală, rămasă
neatinsă, cuprinde corul și încăperile adiacente acestuia, inclusiv cele două capele pătrate cu care
se închid, spre răsărit, brațele transeptului. Planul bisericii este asemănător cu cel de la Cârța,
numai că acesta dispune de trei travee pătrate. La fațada vestică există două turnuri, din care doar
unul este în întregime executat. Turnul de astăzi este construit în 1842, în locul turnului vechi,
prăbușit la cutremurul din 1822.
1228: Se întemeiază la Brașov o mănăstire de surori ale ordinului călugăresc al premonstratensilor,
aflată lângă Biserica Neagră de mai târziu, având ca patroană pe Sf. Catharina.
1234 - Corona: Cercetătorul Norbert Backmund a editat așa-numitul „Catalogus Ninivensis”, care
conține o listă a tuturor mănăstirilor premonstratense din Ungaria și Transilvania. 1234 corespunde
cu anul în care abatele Fredericus cunoaște „Claustra Sororum «in Hungaria assignata est
paternitas» Dyocesis Cumanie Corona”.
Biserica românească din Brașov
1241: Invazie tătară, prilej cu care este cucerită cetatea Șprenghi, ale cărei începuturi nu se cunosc
(cel mai probabil pe locul unui vechi castru roman). După retragerea tătarilor se construiește la
poartă un turn hexagonal pentru apărare. Cetatea a fost distrusă două secole mai târziu, de către
invadatorii turci.
1252 - Barassu: În acest an, regele Bela al IV-lea donează „tera Zek”, comitelui Vincențiu, fiul lui
Akadas, proprietate așezată între pământurile românilor de Cârța, cele ale sașilor „de Barasu” și
cele ale secuilor de Sebus. Fr. Killyen, referindu-se la acest document, arată că numele „Barasu”
indică de fapt denumirea unui ținut întreg. După afimația sa, toate cele trei toponime la care face
referință documentul se referă la teritorii care înconjoară pământul donat și nu la vreun oraș. În acest
caz „Brașov” se referă la o zonă, iar „Corona” ar denumi localitatea.
1271 - Brasu: Acest toponim este atestat într-un document latin, aflat în Arhivele Statului
din Budapesta și în fotocopie la Institutul de Istorie Cluj, act prin care Ștefan, regele Ungariei, aproba
contractul dintre „Chyel comes, filius Erwin de Calnuk” și „Teel, filius Ebl de Brasu cognatus
eiusdem”. Într-un alt document emis de regele Ungariei, Venceslav, la 10 decembrie 1301, se
confirmă că Detricus, fiul lui Theel sau Tyl de Prejmer, este în posesiunea localităților Mikofalva și
Nyen (Teliu). Pe baza acestui document, precum și a altora, privind familia comiților din Prejmer, nu
este sigur dacă denumirea de „Barasu” se referă la localitatea Brașov sau la Țara Bârsei.
1288 - Braso: Este consemnat într-un document latin, aflat în Biblioteca Batthyaneum din Alba Iulia,
iar în copie la Institutul de Istorie din Cluj. Se dovedește a fi primul act păstrat care a fost emis în
Brașov, purtând mențiunea expresă: „Datum in Braso”, fiind emis de regele Ladislau al IV-lea.
Urmează menționarea tot mai frecventă a
municipiului: Brașov (1294), Brassov (1295), Brasso (1309), Brassou (1331), Korona (1336) etc.
1323: Se întemeiază mănăstirea dominicană în Braso.
1364: Brașovul primește privilegiul pentru târg anual, urmat de privilegiul de „etapă și depozit”
din 1369.
1377: Se începe construcția bisericii Sf. Maria (sau Biserica Neagră, cum va fi numită după
incendiu) pe locul unei mai vechi basilici.
1395: Mircea cel Bătrân și Sigismund de Luxemburg semnează un tratat de alianță împotriva
puterii otomane. Doi ani mai târziu, regele Ungariei eliberează un act care dă dreptul Brașovului de
a-și construi fortificații de piatră, urmărind îndeaproape ridicarea acestora.
1399: O bulă a papei Bonifaciu al IX-lea (1389 - 1404) vorbește despre biserica Sf. Nicolae din
Șchei și lasă să se întrevadă existența unui locaș de învățătură în jurul ei.
1421 și 1438: Invazie a turcilor. În urma acestor acțiuni militare, prin tratat, dobândesc cetatea de pe
Tâmpa.
1424: Blănarii brașoveni își alcătuiesc primul statut dintre bresle. În 1798 la Brașov ființau 43 de
bresle, deservite de 1.227 meșteri. Îi putem aminti aici pe fierari, blănari, postăvari, funari, curelari,
cizmari, cuțitari, cojocari (tăbăcari), măcelari, aurari, cositorari, arămari, franzelari, olari, lăcătuși,
țesători, armurieri, arcari, pălărieri, lânari, argintari.
1448 - 1453: Iancu de Hunedoara răscumpără și dă ordin de distrugere a cetății Brassovia de pe
șaua Tâmpei, piatra și materialele de construcție ale acesteia fiind folosite la întărirea cetății
medievale a Brașovului din vale, cu opt bastioane dispuse din 100 în 100 de metri, 4 (sau 5, în
lumina descoperirilor recente) porți fortificate și 32 turnuri de apărare (numite și „de pulbere”).
Cetatea avea două sau chiar trei rânduri de ziduri și era înconjurată de un șanț de apărare plin cu
apă.
Articol principal: Fortificațiile Brașovului.
1477: Este terminată Biserica Neagră. Din cauza lipsei fondurilor, cel de-al doilea turn al bisericii nu
va mai fi construit niciodată.
1486: Brașovul și toată Țara Bârsei intră în Universitatea Săsească, prin confirmarea
privilegiului Andreanum pentru toți sașii din Sibiu, Mediaș, Brașov și Țara Bârsei.
1521: Judele Brașovului, Johann (Hans) Benkner, primește de la Neacșu din Câmpulung, într-
o epistolă scrisă în limba română, vești despre mișcările trupelor turcești de dincolo de Dunăre.
1524: Se construiește în lemn Cetățuia, o puternică fortăreață pe Dealul Cetății. Curând, va fi
cucerită și distrusă din ordinul lui Petru Rareș, acesta punând bazele actualei clădiri din piatră.
Incendiată în 1618, avea să fie refăcută în 1625, adăugându-i-se o fântână de 81 m adâncime
(1627) și patru bastioane la colțuri (1630). A servit ulterior drept garnizoană pentru
armatele habsburgice și închisoare în perioada anilor 1940 - 1950.
1533: Umanistul Johannes Honterus înființează prima tipografie din Brașov, urmată de primul
gimnaziu din localitate, la 1544.
1546: La Brașov se înființează prima moară de hârtie din sud-estul Europei.
1559: Diaconul Coresi tipărește la Brașov prima sa carte în limba română: „Întrebare creștinească”.
1583: Primele cursuri în limba română au avut loc în Brasov la Prima școală românească în acelasi
loc unde a tiparit si Coresi si a poposit si Anton Pann.
1599: La 4 octombrie, Mihai Viteazul intră în Brașov unde își unește oastea cu
trupele secuilor răsculați. În ziua următoare voievodul primește cheia orașului. După
cucerirea Transilvaniei, va ține prima dietă în Casa Sfatului.
1628: Protopopul Vasile din Șcheii Brașovului scrie prima cronică locală cu subiect românesc.
1835: Se înființează „Casa generală de economii” din Brașov, prima instituție de credit
din Transilvania. Între 1837 și 1867 primul director al acesteia a fost Peter Lange von Burgenkron.
1838: Apare, sub oblăduirea împăratului de la Viena, ziarul „Gazeta de Transilvania”, în redacția
lui George Bariț. Este primul ziar românesc din Marele Principat al Transilvaniei. Tot aici, tipărește și
„Foaie pentru minte, inimă și literatură”.
1848: Revoluția pașoptistă cuprinde și Brașovul. Aici a fost redactat documentul programatic
„Prințipurile noastre pentru reformarea patriei”, de către fruntași de seamă ai culturii și politicii
moldovene (Alexandru Ioan Cuza, Vasile Alecsandri, Alecu Russo, Costache Negri, Gheorghe
Sion, Ion Ionescu de la Brad). Se cerea unirea tuturor românilor într-un singur stat. Românii din
Șchei manifestează pe 11 aprilie pentru câștigarea de drepturi politice.
1850: Este întemeiat gimnaziul român, sub oblăduirea mitropolitului de Sibiu Andrei Șaguna, al cărui
nume este purtat și astăzi.
1854: Între Brașov și Sibiu s-a instalat o linie telegrafică.
1862, 6 decembrie: Împăratul Franz Joseph semnează legea pentru construirea liniei ferate care să
lege Brașovul de Budapesta, via Sibiu.
1873, 30 martie: În Brașov sosește primul tren. Ulterior, în 1879, avea să fie dată în folosință și linia
Brașov-Ploiești.
Harta Brașovului în 1922
1889: Brașovul dispunea de o centrală telefonică la care erau conectați 22 de abonați particulari.
Exista o legătură telefonică cu Zărneștiul.
1891: Se introduce primul tramvai cu aburi la Brașov pe itinerarul Gara Bartolomeu - Piața Sfatului -
Satulung (Săcele). Ulterior, locomotiva va fi înlocuită cu una pe bază de motorină.
1911: La 1 octombrie, Aurel Vlaicu efectuează un zbor cu noul său aparat, decolând din curtea
Gimnaziului „Andrei Șaguna”.
1916: 16 august Armata Română intră în Brașov. Dr. Gheorghe Baiulescu devine
primul primar român al Brașovului. Pe 8 octombrie garnizoana românească din oraș este înfrântă în
așa-numita Tranșee a morții din Bartolomeu. Administrația austro-ungară este repusă în drepturi.
1919: În Brașov este instalată administrația Regatului Român.
1930: Este înființată uzina electrică, cu finanțarea principalelor fabrici brașovene, nevoite până
atunci să utilizeze generatoare proprii.
1936, februarie-august: Nicolae Ceaușescu este arestat în închisoarea aferentă Palatului de Justiție
din Brașov, după care este condamnat la doi ani și șase luni de închisoare, pentru activitate
subversivă și ultraj.
1940: Pe 10 noiembrie cutremurul puternic este resimțit și la Brașov (7,4 grade pe scara Richter).
1943: Până în 1944 Brașovul suferă distrugeri însemnate din cauza
bombardamentelor aviației americane.
1945: În ianuarie, sașii din Brașov sunt deportați în U.R.S.S.
Între 8 septembrie 1950 și 24 decembrie 1960 s-a numit Orașul Stalin[6], după Iosif Vissarionovici
Stalin, și a fost capitala regiunii cu același nume. A fost declarat municipiu la 17 februarie 1968.
1960: Se inaugurează clădirea Teatrului Dramatic.
1968: Are loc prima ediție a Festivalului Internațional „Cerbul de Aur”.
1971: Se înființează „Universitatea din Brașov”, prin unificarea Institutului Politehnic cu Institutul
Pedagogic.
1977: Pe 4 martie se resimte un cutremur puternic (5 grade pe scara Richter). Ulterior au loc
consolidări la Casa Sfatului, Poarta Șchei, Liceul Sportiv și la alte clădiri afectate.
1986: 31 august: Cutremur de pământ (5 grade pe scara Richter).
1987: 15 Noiembrie Brașovenii se revoltă împotriva regimului comunist. Totul a pornit de la
Întreprinderea de Autocamioane, unde lucrătorii erau nemulțumiți de neplata salariilor cuvenite și
înăsprirea condițiilor de trai. Li s-au raliat muncitori de la alte întreprinderi, precum și o mare parte a
populației orașului. Revolta a fost înăbușită de forțele comuniste, iar liderii ei întemnițați și supuși
la torturi și deportări.
1989: 21 - 25 decembrie Revoluția. La Brașov au loc violențe soldate cu numeroase victime (84
morți și 236 răniți). Deține titlul de oraș-martir.
1990: 30 mai: Cutremur de pământ (6,9 grade pe scara Richter).
2004: 27 octombrie: Cutremur de pământ resimțit foarte puternic (6 grade pe scara Richter).
Calamități abătute asupra Brașovului[modificare | modificare sursă]
Cutremure: 1473, 1590, 1662, 1738, 1802, 1940, 1977, 1986, 1990, 2004, 2013.
Furtuni: 1457, 1490, 1599, 1667, 1673, 1682, 1913.
Incendii: 1461, 1519, 1689, 1718
Inundații:
Invazii: 1241 (tătari), 1421 (turci), 1438 (turci), 1658 (tătari).
Ciumă și alte boli mortale: 1495, 1510 - 1511, 1530 - 1531, 1572, 1588, 1602 - 1603, 1646,
1660¹, 1756.
¹ - pentru prima dată se iau măsuri eficiente de stăpânire a focarului
În 1353 stema Brașovului consta dintr-o coroană cu fleuroane în formă de crin, însoțită de o
floare de crin. Din 1429 a apărut și trunchiul de copac aflat sub coroană. Împreună, aceste
simboluri sunt arme vorbitoare, adică sugerează prin desen numele cetății
(Corona). Stema actuală a municipiul Brașov, aprobată de Consiliul Local în anul 1996, conține
un scut albastru pe care apare un trunchi de copac cu 13 rădăcini argintii — cele 13 comune
ale Țării Bârsei — care ies dintr-o coroană aurie cu trei lobi — simbolul puterii. Scutul este
timbrat de o coroană murală de argint, formată din șapte turnuri — însemnul specific pentru
municipii reședință de județ. Semnificația în ansamblu a stemei este „Înțelepciunea și Puterea
conduc de-a pururi Cetatea”. Stema a fost aprobată de către Comisia Națională de Heraldică,
din cadrul Academiei Române.
Steagul Brașovului, adoptat de Primărie, este realizat din mătase alb-argintie și are pe cele două
fețe stema municipiului. Deasupra stemei sunt inscripționate cuvintele „MUNICIPIUL BRAȘOV”,
iar sub stemă „Deo vindici Patriæ”. Totuși, steagurile existente diferă întrucâtva de prevederile
hotărârii consiliului local. Pe steag se află doar stema municipiului, sub care, cu litere groase
roșii, scrie BRAȘOV. Aceste elemente se întâlnesc doar pe aversul steagului, reversul
rămânând alb.
Mai există și un steag neoficial, propus de Președintele Consiliului Județean, steag care datează
din 1600. Este realizat după o copie a acestuia aflată la Potsdam, în Germania.[necesită citare] A
reprezentat un cadou pentru împăratul Rudolf al II-lea din partea lui Mihai
Viteazul.[necesită citare] Astfel, pe fundal vișiniu (probabil purpuriu inițial) delimitat, sus și jos, de
două benzi galbene, se află, într-un cerc albastru delimitat de o împletitură aurie, stema
Brașovului, sub care scrie „CORONA” cu litere gotice. De deasupra și de dedesubtul cercului
central pornesc panglici galbene către colțuri. În mod curent, acesta este expus astăzi în fața
clădirii în care se află Consiliul Județean (respectiv Palatul Justiției), pe Turnul Alb și la
Belvedere, pe dealul Varte, deasupra Turnului Negru. Locul din urmă beneficiază și de iluminat
festiv pe timp de noapte, în mod similar drapelului național de pe Tâmpa.
Strada Republicii
Conform recensământului din 1930 populația orașului Brașov era de 59.232 de locuitori, dintre
care:
Piața Sfatului
Municipiul Brașov are, potrivit recensământului din 2002[20], o populație de 284.596 locuitori.
Structura etnică a acesteia este următoarea:
Cultura și învățământul și-au croit loc în viața brașovenilor încă de timpuriu. Este destul să
amintim de Prima școală românească, din Șchei, apărută se pare înainte de 1399, cu seria sa
de dascăli (familia Tempea, Diaconu Coresi, Dimitrie Eustatievici etc.) și tiparniță proprie.
Lucrările apărute aici s-au răspândit în întreg spațiul românesc. Totodată, preoți șcheieni
plăteau sume, exorbitante uneori, pentru înzestrarea școlii și a bisericii Sf. Nicolae
cu manuscrise și tipărituri. În cetate a activat în secolul XVI umanistul sas Johannes Honterus,
care a înființat o școală, o bibliotecă și o tiparniță. A editat numeroase cărți, iar biblioteca sa a
fost faimoasă prin colecția sa de incunabule. Din păcate, incendiul din 1689 le-a mistuit aproape
în întregime. Începând cu secolul XIX s-au înmulțit școlile, au apărut teatre, publicații, s-au
organizat diverse serbări cu specific, au apărut telegraful și telefonul. Acest veac a dat
brașovenilor crema intelectualitățiisale, prin familii precum cea a Mureșenilor, Bariț, Pușcariu,
dascălii de la Gimnaziul românesc, profesorii de la liceul Honterus, grupați în majoritate în
jurul Casinei române, ori a ASTREI. Secolul XX a
adus cinematograful, radioul, televiziunea, internetul. Astăzi cultura și învățământul sunt
reprezentate și promovate cu succes în rândul tuturor brașovenilor, prin cele mai diversificate
mijloace.
Instituții de cultură[modificare | modificare sursă]
Juni brașoveni, delegați la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia din 1918
În fiecare an, în Șcheii Brașovului, în prima duminică de după Paști - a Tomii - atât brașovenii
cât și turiștii asistă la un spectacol cu elemente de mit, rit, ceremonial și magie. Este vorba
despre defilarea junilor și manifestarea obiceiurilor pe care aceștia le-au moștenit din timpuri
străvechi. „Junii trebuie priviți ca un rest de epocă păgână, o străveche serbare de primăvară,
care serbează reînvierea naturii, învingerea soarelui asupra asprimii și gerului iernii, începutul
vieții noi... iar serbarea trebuie considerată ca un cult religios precreștin, confirmată și de
împrejurarea că ea se petrece tot timpul pe dealuri, fiind un obicei cunoscut încă de la
daci” (Julius Teutsch, cronicar sas). Junii din Șchei și cei din Brașovul Vechi împart tradiții
comune și au fost uniți spațial, înainte de venirea sașilor, care treptat i-au despărțit cu Cetatea.
Abia după 1918 li s-a permis revenirea în Șchei a brașovechenilor. Există șapte grupuri de juni,
după cum urmează: Junii Tineri, Junii Curcani, Junii Bătrâni, Junii Dorobanți, Junii Albiori, Junii
Roșiori și Junii Brașovecheni.
Vasile Oltean in cartea Junii din Șcheii Brașovului - Monografie Istorica - menționează că:
"George Barițiu, fără a semna articolul, în primul periodic brașovean, la 26 martie 1839 prezintă
obiceiul junilor, asemuindu-l călușarilor, afirmații care sunt actuale" si "Ocupându-se de buna
desfășurare a acestui obicei, protopopul brașovean Vasile Voina susține în fața studenților
teologi din Sibiu o conferință, publicată apoi în puțin cunoscuta revistă a acestora (scrisă de
mână), păstrată în arhiva Mitropoliei considerentelor privind originea dacică a așezării de la
Pietrele lui Solomon, profesorul brașovean se ocupă de etnogeneza junilor, găsindu-le origini
îndepărtate și proveniență geto-dacică, romană și nu slav-bulgară"
Alte manifestări culturale[modificare | modificare sursă]
Avioane IAR80
Dezvoltarea industrială a Brașovului a început în perioada interbelică, atunci când aici a fost
înființată fabrica de avioane „I.A.R.” (1925). Aceasta a produs primele avioane românești,
folosite în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial împotriva Uniunii Sovietice. O dată cu
terminarea războiului și venirea Armatei Roșii în Brașov, fabrica a fost desființată și transformată
în uzină de tractoare, iar utilajele și echipamentul au fost confiscate, luând integral drumul
Uniunii Sovietice. Astăzi, o altă fabrică de avioane IAR funcționează lângă Ghimbav,
producând elicoptere Puma după standardele europene.
În ceea ce privește industria alimentară, Brașovul are o veche tradiție a fabricilor de bere,
începând cu cele ale lui Wilhlem Czell, cea de la Dârste și terminând cu „Aurora” de azi. Este de
menționat și vechea fabrică de ciocolată „Poiana” (ulterior Kraft Jacobs Suchard) care continuă
să producă dulciuri. Mai amintim fabrica de panificație „Postăvarul” și fabrica de produse
lactate „Prodlacta”.
În 1921 la Brașov se înființa fabrica de locomotive și vagoane [21] „ROMLOC”. După
venirea comuniștilor la putere, fabrica a fost redenumită „Steagu Roșu” (astăzi „Roman S.A.”).
Aceasta a fabricat numeroase modele de camioane, atât sub licență străină, cât și după design
românesc. După 1989, firma brașoveană a încercat mereu să țină pasul cu cerințele europene,
astfel că astăzi produce o gamă largă de autobuze, autoutilitare și autocamioane cu design nou
și elegant. În prezent "Roman S.A." aparține firmei "Prescon S.A." din Brașov.
Alte firme importante în perioada interbelică erau Scherg (1823) de stofe, Schiel de utilaje
hidraulice (1919), Teutsch de scule (1833) și Kügler de ciment. Actual ele se
numesc Carpatex, Hidromecanica, I.U.S. și Temelia, sunt în majoritate firme cu capital privat și
continuă producția.
În perioada comunistă s-au remarcat două mari întreprinderi: Uzina „Tractorul”, ce a produs
diferite modele și tonaje de tractoare, și Întreprinderea de Produse Cosmetice „Nivea”, firmă
care a monopolizat întreg Orientul Apropiat și Europa estică (blocul comunist) datorită raportului
calitate/preț [1]. „Beiersdorf” a fost prezentă în România încă din 1906, mai precis, de când
compania „Samy Hornstein” din București devenea distribuitor unic al produselor „Beiersdorf”.
În 1949, fabrica „Nivea” din Brașov a fost naționalizată, iar directorul ei, Tarția Vasilică, a suferit
tortura aplicată de autoritățile de represiune brașovene, după care a fost trimis în temniță
la Aiud. Datorită faptului că, după război, firmei germane i-a fost confiscată marca, chestiune
reparată abia în 1997, în urma unui proces, Nivea Brașov a deținut, o vreme, monopolul asupra
dreptului de utilizare a numelui său. Firma brașoveană nu mai există astăzi, locul ei fiind luat de
fabrica „Colgate-Palmolive”. Și alte companii străine și-au deschis laboratoare și centre de
producție în Brașov de curând (d. ex. „GlaxoSmithKline”).
O importantă parte a economiei brașovene se bazează pe servicii, construcții, și industria
ușoară.
Efectivul salariaților la sfârșitul lunii iulie 2015 a fost de 169.559 persoane, iar câștigul salarial
mediu nominal net a fost de 1.761 lei.[22]
Numărul mediu de pensionari de asigurări sociale de stat a fost în județul Brașov de 141.846
persoane, iar valoarea medie a pensiei a fost de 1.061 de lei.[23]
Turism[modificare | modificare sursă]
Biserica Neagră
Schimbarea gărzii
În primele 7 luni ale anului 2015 Brașovul a avut 534.581 de turiști.[24] Locația centrală în cadrul
țării de care se bucură municipiul Brașov fac din acesta un important punct de plecare pentru
turiștii din țară și străinătate. De aici se pot face excursii catre: Biserici fortificate din
Transilvania, Marea Neagră, Bucovina cu vestitele sale mănăstiri, Maramureș, munții din lanțul
carpatic, zona cetăților dacice din Țara Hațegului etc.
În municipiu, autoritățile au demarat un amplu proces de renovare a vechilor monumente și de
transformare a acestora în puncte muzeale, în mare parte finalizat.
Cea mai bună vedere asupra orașului se poate obține din vârful muntelui Tâmpa (960m), unde
se poate ajunge cu telecabina sau pe jos.
Obiective turistice[modificare | modificare sursă]
Muzee
Cercul Militar
Casa Armatei
Casa Negustorilor din Brașov (Podul Bătușilor sau Cerbul Carpatin)
Strada Sforii
Parcuri
Muntele Tâmpa
Stejerișul Mare (Colții Corbului Mare)
Postăvarul (sit de importanță comunitară)
Poiana Brașov
Pietrele lui Solomon
În apropiere poate fi vizitat Castelul Bran sau bisericile fortificate din satele care
înconjură Brașovul.
Hoteluri, pensiuni și restaurante[modificare | modificare sursă]
Municipiul Brașov dispune de o mulțime de hoteluri și pensiuni de diferite
categorii care însumează un număr de peste 5.000 de locuri de cazare. Dintre
cele mai importante hoteluri, amintim: „Aro Palace”5***** si Hotel Garden Club
iar în Poiana Brașov: „Piatra Mare”, „Ruia”, „Alpin”, „Acasă la Dracula” și
„Edelweiss” 4***,[M&D accommodation]; in oras: „Capitol”3***, „Ambient”4****,
"Twins Apart Hotel"4****, „City Center”3***, „Brașov”3***, „Coroana”2** și
„Postăvarul” 1*, iar ca pensiuni sunt de menționat: „Pensiunea Luiza” 3***, „The
Country Hotel”(3margarete), „Bielmann”(3margarete) și „Heraldic
Club”(5margarete), „Casa Jasmine”, „La Residenza”, „Casa Cranța”, „Casa
Țepeș” și „Curtea Brașoveană” (4margarete) și „Leo”, „Stejeriș”, „Memo” 3***,
Casa din Noua 3***, „Residence Central Annapolis”
De asemenea, se poate opta pentru turismul rural.
Transport[modificare | modificare sursă]
Transporturi interne[modificare | modificare sursă]
Articol principal: Lista mijloacelor de transport în comun din Brașov.
Brașovul are peste 550 de străzi nominalizate, însumând mai mult de 260 km în
lungime. Construcția unor noi cartiere de case și blocuri modifică aceste cifre de
la an la an. Rețeaua stradală este puternic dezvoltată, fiind asigurate iluminatul
public, semaforizarea intersecțiilor importante sau realizarea de sensuri giratorii,
canalizarea și salubrizarea lor. În municipiul Brașov există o rețea vastă de
transport, călătorii putând opta pentru autobuz, troleibuz sau taxi.
În Brașov sunt 47 de linii de autobuz și troleibuz[25]. De asemenea, exista, până
de curând, o linie de tramvai, dată în folosință la 23 august 1987 (pe linia 101).
Acesta a fost înlocuit cu troleibuze (linia 8) la 15 octombrie 2006.
Pentru a folosi autobuzul sau troleibuzul, călătorul este nevoit să achite un
anumit preț pentru a primi la schimb un bilet. Acest bilet se acordă și se plătește
în funcție și de vârstă (de exemplu, cei sub 5 ani pot călători gratuit).
Biletul pentru autobuz/troleibuz costă 2 lei, fiind valabil 50 de minute pe orice
mijloc de transport [26], cu excepția liniei 20 (5 lei/călătorie) și liniei 100 (5.50
lei/călătorie), aceasta circulând doar pe perioada iernii, pe traseul Gara Brașov -
Poiana Brașov, iar pentru pensionari/studenți biletul costă 1 leu. Se oferă
posibilitatea procurării de abonament lunar, valabil pe toate liniile (excepție
liniile 20 și 100 care necesită abonament separat), la prețul de 70 de lei. Pentru
turiști, dar nu numai, există posibilitatea procurării unui abonament de zi, valabil
pe toate liniile-excepție linia 20 și linia 100, la prețul de 8 lei (aproximativ 2
euro).
În Brașov există 7 mari companii de taxi.
Din Brașov se pot închiria mașini prin intermediul firmelor specializate.
În Brașov, transportul pe cablu este bine reprezentat. Există un teleferic ce
leagă poalele de culmea Tâmpei și două telecabine în Poiana Brașov: Kanzel și
Capra Neagră, care merg până pe masivul Postăvaru. Tot în Poiana Brașov
mai funcționează o telegondolă și 6 teleschiuri. În vederea municipalității se află
realizarea unei telegondole care va parcurge traseul Gara Centrală - Centrul
Vechi - Pietrele lui Solomon - Poiana Brașov.
Transporturi externe[modificare | modificare sursă]
Gara Brașov
Municipiul Brașov are unul dintre cele mai importante noduri de cale ferată.
Există 5 gări:
E60 (Brest - Nantes - Orléans - Auxerre - Zurich - Viena - Budapesta - Oradea - Cluj
Napoca - Târgu Mureș - Brașov - București - Constanța)
E68 (Szeged (Seghedin) - Nădlac - Arad - Deva - Sebeș - Sibiu - Făgăraș - Brașov)
Drumuri naționale:
Forumul Democrat Al
2
Germanilor din România
Partidul Mișcarea
2
Populară
Uniunea Democrată
2
Maghiară din România
Candidat independent 1
Primăria Brașov și o replică a Lupei Capitoline
FC Brașov
Forex Brașov
Rulmentul Brașov
Federația Română de Karate Modern (F.R.K.M.)
Baza sportivă „Olimpia”, cu Muzeul Sportului Transilvănean.
Bazinul Olimpic Brașov
Tineretului
Note